MAREA GALBENĂ ( THE YELLOW SEA) HUANG HAI

1. Marea Galbenă – Considerații generale

Huang Hai sau Marea Galbenă se află în nordul Mării Chinei de Est, avand ca delimitări de uscat coasta Chinei(de la Ch’ang chiang la Shan-tung kao-chiao) și coasta Coreei. Marea Galbenă are o suprafață de 417.000 , o adancime medie de 40 m, cu o adancime maximă de 106 m în timp ce volumul de apă este de 17.000 .

După criteriul așezării geografice și particularitățile regimului hidrologic Marea Galbenă este clasificată de Kalesnik ca fiind o mare semiînchisă și mărginașă(bordieră) – situată la marginea bazinelor oceanice.

După geneză, Marea Galbenă este clasificată ca fiind o mare epicontinentală – situată pe platforma continentală ce a luat naștere în urma transgresiunii apelor marine, iar din punct de vedere al temperaturii, Marea Galbenă este o mare temperat caldă cu temperaturi la suprafață de 23 (pe timpul verii chiar mai mult 25-27 ).

1.1 . Fundul mării – terasamente și roci – pericole de navigație - Insule

Structura fundului mării şi a pământului local face din regiune una foarte complexă. Sanţurile mari în adâncime, lanţurile de munţi înalţi, rândurile de vulcani, bazinele zonei adânci a mării şi nenumăratele insule de corali formeaza o complexitate de fenomene care nu se găsesc în alte părţi ale lumii .

Terasamentul Great Yangtze, cu adancimi în general nu mai mari de 20 de brațe(stanjeni marini) ce se întinde de la estuarul Ch’ang chian la aproximativ 125 de mile în direcția ENE spre She Shan.

Un terasament izolat, cu adancimi în general de 19-20 de brațe deasupra lui și un banc de nisip cu adancimi cuprinse între 24 și 36 de picioare deasupra sa(în partea de sud a bancului), se întind aproximativ 15 mile înspre sud la marginea terasamentului Great Yantze și 77 de mile în partea de est înspre Se shan.

Un alt terasament izolat avand 18 brațe adancime, se întinde aproximativ11 mile în direcția WSW înspre primul terasament menționat(Great Yantze).

Stanca subacvatică Socotra situată în punctul de coordonate ( =32 07’ N , =12511’ E) se află la 154 de mile în direcția ENE de She Shan(o mică formațiune de corali situată pe rocă vulcanică), cu o adancime ce nu depașește27-30 de brațe pe o rază de un sfert de milă de rocă, exceptand partea de SW, unde o margine stancoasă cu o adancime minimă de 17 brațe se extinde jumătate de milă. Curentul provenit de la maree, lovind puternic rocile, provoacă deversări și acoperă stancile la flux, sfaramandu-le. Cu ajutorul unei lumini favorabile, culoarea verzuie a apei poate fi vazută doar de la o distanță mică.

O adancime de 11 brațe a fost obținută de nava “Le Bruix” în 1907 la aproximativ 24 de mile în sudul stancii subacvatice Socotra, iar o adancime de 17 brațe de H.M.S. “Alacrity” în 1902, la aproximativ 26 de mile în direcția ENE a stancii Socotra.

Un terasament ce se află la adancimea de 11 brațe este situat în punctul de coordonate (=35 38’ N , =122 44’ E).

Navele sunt avertizate să nu se apropie de această locație, conform rapoartelor care indică existența unor probabile bancuri.Navele care nu au un pescaj ce depășește 24 de picioare pot naviga pe o rută directă din poziția =32 00’ N , =122 30’ E către poziția T’a lien tao, o distanță de aproximativ 248 de mile în direcția NNW, avand grilă să nu se abată înspre W de la această rută.

K’ai shan, o insula de 126 de picioare înalțime ce se gasește la 2 mile și jumătate de gurile de vărsare ale raului Kuan ho, care curge la aproximativ 22 de mile în direcția ESE de Hung-shih tsui. Acest rau este navigabil pentru vasele mici către Hsiang-shui-k’on, la aproximativ 22 de mile în direcția SW de intrare.

Lo-tzu ho curge la aproximativ 9 mile NW de vărsarea lui Kuan ho și este de asemeni navigabil pentru navele mici pe o distanță de aproximativ 4 mile.

Shih-lung este o insulă care aproximativ 200 de picioare înălțime fiind situată la aproximativ 1 milă și jumătate ăn partea de sud a raului Huang-shih tsui.

O altă insulă este Tung-lien tao, aceasta fiind o insulă stancoasă descoperită, cu un pronunțat varf tăios ce are o înălțime de 1179 de picioare, situată langa coasta la N de Hung-shih tsui,și separată de continent printr-o mica stramtoare cu lățimea de 1 milă.

La jumătate de milă SE de Rei-yang tsui găsim înălțandu-se insula Ling tao, ce are înălțimea de 69 de picioare, în timp ce în vestul aceluiași punct, la 1 milă jumătate de țărm gasim insula Chu tao, ce are o înălțime de 185 de picioare.

Langă țărm, vedem “răsărind” din apă, coline abrupte de aproximativ 2000 de metri aflate la 1 milă de acesta.

Lan-tou shan este o colină de 1058 de picioare și este situatăla 2 mile jumătate în direcția N, înspre Lan-shan t’ou.

În apropiere de Knei-shan sunt cateva stanci izolate, ce înconjoară o insulă de de 756 de picioare înălțime.La aproximativ 7 mile în direcția N de Shih-chiu se află o insulă izolată – “His-lung” ce are o înălțime de 1373 de picioare.

Un alt pericol de navigație ce se află la 5 mile NNW de Ta-chu-shan tsui îl reprezintă insula Ta-chu-shan ce are o înălțime de 1675 de picioare. Zona este presărată cu diferite insulițe de mărimi mai mici dar care sunt un real pericol pentru navigație.

O ultimă insulă ce trebuie amintită este Ta-un, care este asemănată cu un munte ce “răsare” din apă avand o înălțime de 2300 de picioare ce este situată la 3 mile NW de Ling-shan-wei.Este o insulă ce apare cu un proeminent varf ascuțit.

2.3. Coasta – semnale luminoase – geamanduri și balize

Coasta cuprinsă între intrarea Ch’ang chiang și intrarea Chiao-chou wan este situată aproximativ 280 de mile în direcția NNW, fiind întinsă, fără trăsături caracteristice pe aproximativ 230 de mile, după care îndreptandu-se lin în direcția NE, ridică nivelul pe alocuri la 2000 de picioare fiind constituită din coline.

Jumatate din această coastă are în față întinse bancuri de nisip, unele întinzandu-se aproximativ 50 de mile de coastă. Această zonă nu a fost cercetată și de aceea trebuie evitată. Printre acestea se numără : Wunan sha, Lang-chia sha, Chiu-chia sha, Huang-tzu sha și Pei sha. În 1922 un vapor cu abur japonez a lovit un banc de noroi ce era la adancime nu mai mare de 6 picioare, iar la 59 de mile N de She Shau acesta s-a scufundat. Acest banc este marcat pe harte cu inițialele “P.A.”.

De la Hung-shih tsui ( =34 44’ N , =119 28’ E) coasta este orientată 6 mile în direcția WNW către Pei-yang tsui.

Un far de 100 de picioare înălțime se află în partea de nord a intrării Hsin-yang chiang, la 130 de mile NNW de intrarea către Ch’ang chiang.

Hsin-yahg este raportat ca fiind navigabil de bărci pe o distanță de 5 mile și jumătate către Singfengtsi.

Un număr considerabil de geamanduri sunt amarate de-a lungul jumătății nordice a întinsei coaste. Cea mai importantă geamandură, cea neagră(Nr. 5), se află la 35 de mile, în punctul de coordonate =33 58’ N.

Un far ce are o înălțime de 396 de picioare, iar un turn alb cu o înălțime de 15 picioare sunt localizate în apropierea extremității de est a Tung-lien tao-lui.

În 1960 a fost ridicat cu o înălțime de 21 de picioare un far, avand turnul din metal, fiind poziționat în estul digului.Acesta execută sclipiri de culoare albă la fiecare 2 secunde.

La 11 cabluri SW de acest far se află o geamandură conică de culoare roșie. De asemeni mai există o geamandură conică de culoare roșie la 3 cabluri depărtare de zona de ancoraj.O altă geamandură conică de culoare albă se află situată în punctul estic al digului.

De asemeni în punctul estic al digului se află și un turn de culoare albă ce reprezintă o stație ce emite și recepționează semnale de la fiecare navă care dorește să iasă sau să intre în port(turn de control). În acest port se poate intra prin partea de est, dar este foarte dificil de navigat în zonă fără cunoștințe legate de locurile respective.

2.4. Porturi – diguri – pontoane – orașe – rauri – puncte de ancorare

Lien-yun chiang este un port conceput pentru orice utilitate ce se află la 90 de mile în direcția SW către Chao-chou wan sau în partea de est a culoarului navigabil Lung-tai care oferă acces către toate părțile din nordul Chinei, care a fost făcut pentru navele de mărime medie . El este un port artificial ce are două diguri care îl delimitează, diguri lungi de 2 cabluri și jumătate, avand o lățime între ele de 1 milă și jumătate.

Portul este dotat cu mijloace de încărcare-descărcare pentru navele de transport mărfuri. Aprovizionarea cu apă se face în zona digului, iar combustibilulse poate procura în cantități mici. Defecțiunile minore pot fi reparate în port.Lien-yun este un oraș de pe coastă ce este situat la 1 milă și jumătate în direcția WNW de Hung-shih tsui ce are o populație de 50.000 de locuitori, fiind un punct important de export.Industria specifică zonei este pescuitul și producerea sării.

La sosirea în zonă, navele trebuie să ancoreze și să aștepte sosirea pilotului. Acestea pot ancora la 1 milă și jumătate înspre est sau la 4 mile jumătate ENE de Yang-wo tou.

Din punctul estic al debarcaderului care se întinde 1 milă și jumătate de la Hung-Shih tsui ( =34 44’ N , =119 28’ E) se gasește un dig de aproximativ 3 cabluri ce se întinde spre NE.

În 1957 un dig curbat pe lungine, ce rezista la ape mari, a fost construit 4 mile înspre vest și 1 cablu și jumătate în direcția NNE de la punctul estic al debarcaderului menționat mai sus. Această zonă semiînchisă are o adancime mică, fiind folosită la ancoraje de către navele mici(cu un pescaj mic).

Navele ce au cunostinte legate de coastele Mării Galbene pot gasi locuri de ancoraj fie la est, fie la vest de Shui-ling-shan tao.

Raul Hai-chou wan se varsă în Marea Galbenă între Chu tao și Lan-shan tou. Este un rau navigat în special de navele de pescuit.

Un alt rau este Hai-ho, care este un rau navigat doar de navele mici, nu mai departe de Ta-pu, situat la 7 mile de la intrare. Raul are o adancime cuprinsa intre 1 și 3 picioare pe o distanță de 3 mile de la intrare. Intrarea pe rau se este posibilă doar atunci cand sunt apele mari, dar cu toate acestea, cunoașterea zonei este esențială. Spre exemplu, în anul 1926, o navă cu deplasamentul de 1600 de tone și un pescaj de 15 picioare a fost “pusă pe uscat” la Ta-pu.

2. Factori mecanici - regimul vanturilor, furtunilor, valurilor, curenților și mareelor implicați direct în navigație.

Vara, vântul sezonier apare brusc în regiunea de est . În W vânturile sezoniere incep să dea prioritate la musonul de SW în partea de W a Pacificului de Nord.

Forţa vântului sezonier de NE are o medie de 3-4, dar el adesea se împrospătează la 5-6. Este posibil ca vânturile să atingă forţa de 7 sau mai mare 1-3 zile pe lună în mijlocul vântului sezonier .

3.1. Musonul de nord-est

Iarna, în emisfera nordică, răcirea pământului asiatic în masă are drept rezultat formarea unei suprafeţe intense de presiune înaltă peste Mongolia şi partea estică a Siberiei . Vântul anticiclonic rezultat din această repartiţie a presiunilor pe suprafaţă, dă naştere în acest sezon la vânturile Nordice peste partea Westică a Pacificului de N, la sud de 30°N, în Marea Chinei şi în Marea Galbenă. Limita de N şi E a suprafeţei acoperite de muson nu este univocă. În partea lui de E, musonul se uneşte cu vânturile alizee şi vântul sezonier de NE din părţile E şi centrale ale Pacificului de N, în timp ce la nord el dă prioritate vânturilor vestice să predomine de la latitudini superioare.

Timpul de asalt al Musonului variază cu latitudinea. În N el începe spre Septembrie, în timp ce spre ecuator nu devine stabil până în Noiembrie. În Aprilie devine mai puţin stabil, direcţia de întâietate devine mai mult estică şi se imbină cu o componentă sudică .

În mijlocul sezonului, în Ianuarie, vânturile de peste apele deschise ale Mării Galbene au direcție mai mult nordică.

Direcţia vântului devine mai mult variabilă pe măsură ce sporeşte latitudinea. Forţa vântului variază cu schimbările de latitudine;

La mijlocul sezonului, în Decembrie şi Ianuarie,este posibil ca vânturile să atingă forţa 7 sau mai mult pe o perioada de 6-10 zile pe lună. În Marea Galbenă frecvenţa lor este de 3-6 zile pe lună.

3.2. Musonul de sud-vest

Vara, în emisfera nordică, încălzirea intensă a pământului asiatic incepe să aibă drept rezultat formarea unei suprafeţe de joasă presiune, centrată aproximativ peste India de NW cu o extensie peste partea de E a Asiei .

Acest vânt, cunoscut ca Musonul de sud-vest, este simţit în partea de vest a Pacificului de Nord, Marea Chinei şi Marea Galbenă ca vânt predominant de la S la SW. Limitele de N şi de E ale musonului sunt prost definite dar, la W de 140° E şi S de 40° N vânturile sunt predominante între SE şi SW la mijlocul sezonului-în Iulie. Vara vânturile sunt în general uşoare şi este posibil să atingă forţa 7 numai în ocazii rare.Marea Galbenă are porţiuni de suprafeţe mari supravegheate, unde nu s-a înregistrat niciodată hulă. Informaţia este în consecinţă, limitată la anumite localităţi.

În Marea Galbenă curenţii sunt formaţi de musoni. În timpul Musonului de Sud-Vest direcţia generală a curentului este spre nord.În parte de S a Mării Galbene există o suprafaţă de

curenţi variabili unde este avizată precauţie în amblele sezoane de musoni. Un curent slab de muson trece de-a lungul ţărmurilor de W alternând între NE şi SW în timpul anului. Partea de E a Mării Galbene este ocupată de Kuro Shio.

În Marea Galbenă curentul de NE este găsit din mai până în august inclusiv. Septembrie este luna de tranziţie, dar curentul NE încă persistă în partea de S a mării. În Octombrie curentul SW devine stabil peste tot şi continuă aşa până la sfârşitul sau mijlocul lui martie. Aprilie este luna de tranziţie.

3.3. Curenți referitori la maree

Curenții proveniți de la mare dinspre țărmurile nordice ale intrării Ch’ang chiang aflați la meridianul de 124 E sunt circulari și direcția lor, precum și lungimea sunt descrise în tabelele de maree.

În Hai-ho este un curent provenit de la flux care este puternic timp de 1 ora după ce apele ajung la cota normală. Acest curent de flux este semnalat ca fiind la 4 picioare adancime și se îndreaptă în amontele raului pe langă Ta-pu, avand o viteză de 6 noduri. Alocuri, acest curent poate avea și direcție circulară.

4. Factori fizici – regimul temperaturii, luminii, nebulozității

Climatul în această zonă a Mării Galbene este aproape tot timpultropical-vara, dar rece iarna-cu ocazionale furtuni de zăpadă în nord. Furtunile puternice(gales) sunt frecvente, iar întreaga zonăeste predispusă la taifunuri.

Marea Galbenă este o mare temperat caldă cu temperaturi la suprafață de 23 (pe timpul verii chiar mai mult 25-27 ).

Icebergurile precum și ghețurile nu sunt o caracteristică a Mării Galbene, deoarece nu există nici o creştere a sedimentelor pentru ei. Ocazional icebergurile pot să fie aşteptate printre gheţurile polare în derivă, în special în partea de W a Mării Bering.Vremea tipică zonei vântului sezonier este bună, cu ploi rapide împrăştiate, şi ceruri pe jumătate acoperite cu norul cumulus sau cumuluşi mici. Din când în când vântul sezonier devine instabil, fiind întrerupt de o zi sau două de vremea ploioasă cu rafale ocazionale.

În partea zonei de NE, nebulozităţile sunt în general mai mici decât în altă parte, şi ploaia este rară.

Vizibilitatea peste marea întregă este în general bună, cu excepţia perioadelor ploioase, dar acolo limitează o vizibilitate între 8 şi 15 mile; ploile torenţiale, norii, şi ceaţa fină de obicei sporesc când vântul se împrospătează. Ceaţa fină de praf este uneori predominantă pe ţărmul liber American şi este asociată cu vânturile de larg proaspete.

Temperatura apelor de suprafaţă a Mării Galbene este de 25-28 0C.

4. Factori chimici – regimul salinității și al substanțelor poluante

De-a lungul timpului Marea Galbenă nu s-a confruntat cu catastrofe sau cu poluări în masă(excepție făcand navele care s-au scufundat – acestea nefiind catalogate ca și catastrofe ecologice).

Dacă în trecut nu s-au semnalat incidente majore, pe data de 7 mai 2010 a avut loc un accident între un petrolier din Hong Kong și o barjă industrială care plutea în largul coastelor Mării Galbene. Din nefericire, în urma coliziunii, două dintre cele 3 cuve ale petrolierului avariat s-au spart și s-au vărsat în mare în timpul impactului. La locul sinistrului se aflau 6.600 de persoane, 90 de ambarcațiuni maritime și 6 avioane. Dezastrul ecologic a afectat un parc marin și 445 de ferme de acvacultură sud-coreene.

Cat despre salinitatea apelor din Marea Galbenă aceasta este de 32,5-34,2 0/00.