MO - Anul XLII, Nr. 1-3, Ianuarie-Iunie, 1990

8/16/2019 MO - Anul XLII, Nr. 1-3, Ianuarie-Iunie, 1990

1/383

SERIE NOU A — A NUL X L II, Nr. 1— 3, IA NU A RIE - IUNIE 1990

C R A I O V A


2/383

REmm mm m im « smepiwiEiRmmnsimM

SERIE NO U A — A NUL X LII, Nr. 1—3 IA NU A RIE—IUNIE 1990

REDA CŢIA ŞI A DM INIS T RA ŢIA :SECŢIA CULT URALA A SFINTEI A RHIEPISCOPII A CRA IOV EI

Str. Lotru, Nr. 3


3/383

COMITETUL DE REDACŢIE

Preşedinte :

Membrii :

Redactori responsabili:

Redactor:

I. P. S. N E S T O R , A rhiepiscop al Craiovei şiMitropolitul Olteniei

P. S. GHERA SIM, Episcop al Rtmnicului şi A rgeşuluiP. S. DA MA SCHIN SEV ERINEA NUL, Episcop- vicar al

A rhiepis copie i CraioveiP. S. CA LINIC A RGEŞA NUL, A rhiereu- vicar al Rlmnlc ului şi

A rgeşuluiP. C Pr. ŞT EFA N RESCEA NU, Directorul Seminarului T eologic

din CraiovaP. C. Pr. Prof. NIC. PETRESCU — CraiovaP. C. Pr. Dr. LEON IFTODI — CraiovaP. C. Pr. NEAGOE GHEORGHE, Consilier administrativ

bisericesc, Rîmni'cul V llce a

P. C. Pr. ION RADUŢ, Consilier Cultura l la A rhiepiscopia Craiovei

P. C. Pr. ION BÄLÄCEANU, Vicar administrativ la Episcopia Rîmnicului şi A rgeşului

P. C. A rhim. V INCENŢIU GRIFO NI


4/383

b in e c u v i n t e a z a,

d o a m n e,CUNUNA* ANULUI CE A SOSIT — 1990

în tot cursul anului cerem ajutorul bunului Dumnezeu,asupra noastră, asupra poporului dreptcredincios şi asupramediului înconjurător în care trăim. Dar cu mai multătrăireduhovnicească, săne ridicăm acum inimile pentru a imploraharul lui Dumnezeu, ca săbinecuvinteze cununa anului 1990,cu rodiri îmbelşugate în toate domeniile de activitate, în fabrici şi pe ogoare, în şcoli şi laboratoare, în întărirea în credinţa strămoşească şi îh înnoirea noastrăspirituală, pentruca dupăepoca neagră, epoca blestematăcare, .din fericire, s-aterminat la 22 decembrie 1989, poporul român sătrăiascăîndeplinălibertate, în deplinăunitate în scumpa noastrăPatrie,ROMÂNIA.

Şi noi, astăzi, Pruncului Iisus, Dumnezeu adevărat din

Dumnezeu adevărat, ne rugăm, ca, în calitatea Sa de izbăvitor al lumii şi al f iecăruia dintre noi, săbinecuvinteze cununaanului ce a sosit.

La început de an, Sfînta noastră Biserică strămoşeascăsărbătoreşte pe S fîntul Vasilie, unul dintre marii ierarhi ai lumii. Din pruncie, Sfîntul Vasilie şi-a închinat viaţa lui Dumnezeu şi aproapelui. Pe lîngă ex emplul vieţii sale plină desfinţenie, Sfîntul Vasilie cel Mare ne-a lăsat şi ex emplul activităţii sale în folosul celor în nevoi, prin înfiinţarea de spitale,de orfelinate, aziluri pentru cei bătrîni, dar şâ scrieri pentruviaţa noastră duhovnicească, cum ar fi lucrările : DespreSfîntul Duh; Regulile mari şi mici ale vieţii monahale şiDumnezeiasca L iturghie, pe care o săvîrşim în ziua de 1 ianuarie în fiecare an.

Acum, mai mult ca oricînd, cînd poporul român şi-a cîşti-gat prin sînge adevărata libertate, ne rugăm Sfîntului Vasilie,ca prin harul ce-1 are în faţa T ronului ceresc, săimplore peDumnezeu cel atotbun, ca săbinecuvinteze cununa anului încare intrăm, 1990, cu împlinir i bogate, cu pace, pentru ca România liberăşi democratăsăînainteze cu paşi repezi pe drumul început în istorica zi de 22 Decembrie 1989.


5/383

4 MITROPOLIA OLTUNIHI

Astăzi, în primele zile ale noului an, rememorăm momentele din cursul anului trecut. Acestfc rememorări, unele ne a-duc clipe de durere, cînd ne gîndim la epoca întunecatădecare am scăpat prin atîta sînge vărsat de copii, de tineri, şivîrstnici care, cu piepturile lor, cu jertfa lor, în deplinăunitate cu brava şi eroica noastrăarmată română, au îndreptatpentru veşnicie odioasa tiranie a ceauşismului, ins taurînd înRomânia deplina libertate, deplina unitate a poporului român, deplina libertate a credinţei, libertatea cuvîntului şi apresei.

Dar peste durerea noastrăa tuturor provocatăde atîtea jer tfe, bucuria victoriilor dobîndite acum, ne umple sufletelede fericire, fărăînsăa uita şi a pomeni în rugăciunile noastrepe toţi eroii contemporani ai neamului, care şi-au je rtfit viaţa pentru idealul pentru care au luptat moşii şi strămoşiinoştri — libertatea.

Săne străduim, iubiţi credincioşi, sănu mai avem în viaţa noastrămomente de care săne fie ruşine, ci «toatăviaţanoastrălui Hristos Dumnezeu săo dăm», pr in credinţăputer

nică, prin nădejde şi dragoste lucrătoare. Acum, la începutulnoului an 1990, săne gîndim la faptele noastre creştine pecare le vom săvîrşi, la cunoaşterea şi trăirea credinţei noastreortodoxe, la întărirea speranţei şi înmulţirea dragostei creştine, la o mai mare slăvire a lui Dumnezeu şi mai înaltădragoste faţăde aproape şi Patrie. Şi cu aceste gînduri bune, cuputeri înzecite, cu seninătate, cu optimism săcontribuim fiecare la locul său de muncă, la bunul mers al vieţii noastrenoi, începutăla 22 decembrie 1989, data împlinirilor aspiraţiilor noastre de totdeauna.

Fiecare dintre noi săse gîndeascăla îmbunătăţirea vieţiisale spirituale şi morale, îndreptînd greşelile săvîrşite, atuncicînd este cazul, arătînd vigilenţăîn faţa ispitelor şi toate faptele noastre, toatăstrădania noastrăsăfie închinatălui Dumnezeu, sufletului nostru, semenilor şi prosperităţii Românieilibere.

Cu toţi săne rugăm lui Dumnezeu săbinecuvinteze poporul român liber, ţara noastră, România, cu prosperitate şipace, ca aerul săfie aer pentru respiraţie, ca apa săfie, curatăşi limpede, spre folosul nostru, pentru ca omul, dupăporunca lui Dumnezeu, sălucreze în unitate pentru binele său şial obştii.


6/383

L V O C ĂR ! 5

Noi, fiii Bisericii Ortodoxe Române, cerem toţi binecuvin-tarea şi ajutorul lui Dumnezeu pentru rodirea pămîntului, a-

supra întregului nostru popor ca, în deplinăsănătate şi con-ciliaritate, în fabrici şi uzine, în şcoli şi laboratoare, unin-du-ne şi înmulţindu- ne strădaniile, săfacem din România grădina Edenului.

Ca Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei, văbi-necuvîntăm la început de an nou strădaniile, pentru a preface

în unitate, libertate, democraţie şi demnitate în Rai, dragulţării pămînt — România.

I ) r. NESTOR VORNICESCU A r hiepi scop u! Craio v oişi Mit r opo litul Olt e niei

LAUDA NOSTRA, LAUDA PATRIAE!

Or ice om al acestei ţări cu un suflet curat şi s pir it nepăr tinitor aconstatat cu satis facţie, în cele aproape trei luni de la Re v oluţia Rom ânei, căinerentele convulsii interne s-au dovedit considerabil mai ate

nuate în Biserică, decit în res tul vieţii publice. «Casei Domnului» nui s- au putut aduce reproşuri fundamentale — şi aces ta este un meritşi un adev ăr incontestabil ! — iar observaţiile făcute unor autorităţibisericeşti, unor s lujitor i sau vie ţii biser iceşti or todox e în genere aufost nuanţate, de cele mai multe ori cons tructiv e şi îndr eptătoar e, pornite din g îndul şi tendinţa unei dorite perfectibilităţi. Contes tăr ile auvizat, cel mai adesea, cazuri izolate, iar în cele mai multe cazuri, s-audatorat unor judecăţi de valoar e pripite, or g olioas e s au interesate, pornite din interese mărunte , din tendinţe refractare sau nihilis te . In faţaunor atari confruntăr i, Biserica a dat răspunsuri pr in împlinir i şi a titudini — capabile s-o înalţe tot mai mul t spre pres tig iul neştirbit, să- i che-zăşuiască Renaşterea, să dezarmeze s pir itele revanşarde, cîrcotaşe cuorice preţ, prin arg umente le Faptei...

Cit ştiu şi cit nu ştiu din aces t mare şi curat A de v ăr , g reu de s tabilit. Cert este cătocmai cei ce-1 invocă, nu v or să- l şi asculte şi să- l aflecu adevărat.

«A dev ărul f aptelor nu poate fi negat, dar nic i căptuşit, pentru cănici soarele nu poate fi lip it cu tină» — a spus cîndv a înv ăţatul român Di-mitr ie Cantemir . In cazul de faţă, adev ărul ate stă— indubitabil şi hotă-rîtor — o rezis tenţăact iv ăpr in faptă, o neînduplecare prin t rudăaspru

asumată, o înf runtare a cerbic iei oficia le pr in chibz uinţă şi prudenţă,pentru ca represaliile care ar fi putut ur ma sănu răneascăfapta şi casabiser icii, sănu pîngăre as căicoana ortodox iei.

I s-a imputat cîrmuirii eparhiei, între altele, căar fi manifestat pas iv ita te faţăde actul s amav olnic al autor ităţilo r comunis te centrale şiI09 ale.de a demola biserica Sf. Sebastian din Calea Severinului. In pre


7/383

6 MIT ROPO ¡ .l A OLT ENIEI

săşi în dezbate ri publice s-a demons trat cont rar iul prin dov ezi şi martor i de îna ltă probitate , dar «nod- păpuriştii» de profesie ag ită în con

tinuare aceastăacuzăfalsă.Oam enii de bună credinţă ştiu acum foar te bine, căalari holar ir ise luau fără consultăr i prealabile , eludindu- se dreplul autor ităţilo r b isericeşti de a propune, a av iza sau protes ta. A ni la r înd, s ing urul « contact» al fostei conducer i locale de partid şi de stat cu Mit ropolia cons tadoar în inv itarea f ăţar nică, propag andis tică, a înaltului Chir iarh în tr ibuna (B sau C) a demonstraţiei de 23 A ug us t ( inv itaţie care, în or ice caznu putea fi refuzată) ,•în acele momente , f runtaşii politici, toţi ocupanţii tr ibunelor respectiv e se fereau să- şi întîlnească, cel puţin pr iv ir ile,cu cele ale c îrmuito rului Bisericii oltene, de teama de a nu fi «depistaţi»

că«pactizeazăcu ortodoxia». Cînd Dr. Nestor Vornicescu a fost invitatul personal al poetului Ioan A lex andru la o neuitată confer iiîţă'a a-cestuia, de un 1 Decembrie, prezenţa Domnie i Sale în lo jă a st îrnit reacţii de V e^uviu, r ev ărsări de lav ăucig ătoar e la adresa or g aniza tor ilormanifes tării respective din par tea conducător ilor de partid locali. Inala r i condiţii, era pos ibil un dia log , o rezis tenţăfăţişă? Nicidecum. Demolarea acestui monument de ar tă şi arhitec tură re lig ioasădin secolul

X V III a fos t un act reg retabil, dar totuşi izola t (în pe is ajul sumbru aidis locăr ilor de is torie şi credinţă săv îrşite copleşitor în alte zone al»*ţării) şi, in nici un caz «admis» sau «înţeles» de conduce rea Mitropoliei

oltene. T rebuie în acelaşi timp, săav em ochi de v ăzut pentru v er itabila ofens iv ăa cons trucţie i şi restaurării de aşezăminte bisericeşti îm plinit ăprin înfruntarea cur ajoasăa res tr icţiilor de tot fe lul, prin răs tălmăcirea şi ocolirea abilăa leg ilor şi decretelor pe cît de arbitrare, pe atîtde coer citiv e. La Ţuglui, Motru, Izv oare, Bulzeşli şi în parohia Craiov i-ţa V eche s- au construit locaşuri noi, impunătoare, ver itabile monumente ale tr ăinic ie i cr edinţei şi ale ne înfr icăr ii preoţilor şi mirenilor — ctitor i brav i în vremuri de ruinăşi par ag ină. S-a lucrat în r itmur i infer naleşi în condiţii de asprăclandestinitate, pentru a putea «păcăli» v ig ilenta cîrmuitor ilor — înver şunaţi atei. S pr ijini t îndeaproape de conducerea eparhiei, un dăruit şi jert fe lnic s lujitor , preo tul paroli Gheorg heZamf ir a reuşit — cu timp şi fără timp, cu sacrif icii ne închipuite — săse spr ijine pe pute rile şi încrederile enor iaşilor din Ţug lui şi Craiov ita

V eche şi să ridice două luminoase «case ale Domnului», pentru cares- au che ltuit 3.900.000 lei. Pe potr iv a faptei sale au fost şi preoţii parohiDumitr u Purdescu şi Paul Popescu, minerii- mireni din oraşul Motru sauţăranii, atît de curaţi, din B ulzeştii lui Marin Sorescu, care au înălţatv er itabile bastioane ale credinţei şi rezis tenţei ortodox e.

Rămîne fărăputinţăde tăg ăduialăun ade văr de necontestat : niciodatăîn decursul istoriei multiseculare a bisericii oltene, nu s-au împlinit atît de multe şi de ur iaşe fapte pe tăr îmul cons trucţiilo r şi restaurăr ilor de biserici, ca în cei 13 ani de la venir ea înalt Prea Sfinţitului Dr.Nes tor V ornicescu în scaunul de ar hipăs to r ! Este doveditor de ar ătatcă, dupăcutremurul din 4 martie 1977 s-a depus o muncăt itanicăpe ntru restaurarea, cons olidarea şi repictarea a aproape 1.100 biserici dineparhie, vindecarea acestor răni cer înd nu numai efor tul lucra tiv supraomenesc al preoţilor şi enoriaşilor, dar şi ag onis irea şi cheltuir ea chib


8/383

EV OCĂRI 7

zuităa unor fonduri de peste 1 miliar d lei (!). La peste 600 de biser ici,pictura a fos t făcutăde iznov sau re făcută, s finţirea acestor a pr ilejuind

momente de superbăînălţare creştineas că. în acelaşi timp, sfintele mănăstir i de la T ismana, Polovrag i, Lainici, G ura Motrului, Crasna, Strîm-ba, T opolniţa, J it ianu, Coşuna şi altele, au tr ecut pr in atente şi g eneroase îmbunătăţir i şi restaurări, arătînd astăzi mai f rumoase şi mai falniceca oricînd, demne pur tătoare în veci de is torie şi credinţăstrămoşească.Minuna te chiver nisir i bisericeşti au înnobilat S eminar ul teolog ic de laMofle ni, cons tr ucţiile şi îmbunătăţir ile adus e solicitînd cheltuirea eficientăa peste 12.000.000 lei. Sămai adăug ăm că, la J it ia nu, s-a amena

jat o colecţie de odoare bis ericeşti, iar la T ismana, Polovrag i, Strehaia,Drobeta T urnu- Sev erin şi J itianu s- au amena jat depozite de conservarea căr ţilor vechi şi icoanelor. Compar înd aceste înfăptuir i şi cifr elecitate cu modestele bilanţur i ale cons trucţiei culturale şi sociale a a utor ităţii de s tat, cu g rav ele consecinţe pe care le- a av ut odiosul sis temde autof inanţar e şi de diminuare pînăla zero a subv enţiilor de s tat pentru ins tituţiile de cultur ă, artă şi ştiinţă — vom avea măsura şi maiex actă a înţelepciunii, chibzuinţei, s pir itului gospodăres c şi g r ijii g eneroase pentru B iserică şi pentru nev oile spirituale ale omului, dov edite, într- o perfectă concordie şi minunată conlucrare , de conducereaMitr opolie i, de cler ici şi mireni laolaltă.

Mitr opol ia O lteniei a ştiut săcontracareze boicotul abil progr amatal auto rităţilo r atee împotr iv a spir itua lităţii or todox e şi printr- o activ itate e dito r ială fărăprecedent. în ul timii ani s- au tipăr it, în condiţiimereu îmbunătăţite rev is ta « Mitropolia Oltenie i» şi « îndrumăto rul b isericesc», «Car tea de r ug ăciuni» (30.000 ex emplare), lucrar ea « înv ăţătura de credinţăortodox ă» (15.000 ex emplare), mono g raf ii de s finte locaşuri (T ismana, J itianu, Polov rag i, Lainici), două valoroase volume deproloage («V ieţile s finţilor» , culegerea «S tudii de teolog ie dog maticăor todox ă», o lucrare fundamentală apar ţinînd pr. prof. Dumit ru Stă-niloae («Chipul nemuritor al lui Dumnezeu»). La acestea toate s-au a-dăug at cele peste 10 lucr ăr i sub s emnătura pres tig ioasă a er udituluicărturar şi arhiereu Dr. Nestor V ornicescu, dintre care unele — lucrarea de doctor at «P rimele scrieri patr istice în literatura noastră, sec. IV—X V I», monog raf ia despre A ethicus His tr icus şi alte opere de căpătîi— dov edindu- se de rezonanţăeuropeană şi adăugîndu- se la rezonanţade bronz a soliilor de prestigioasăreprezentare a Bisericii Ortodoxe Române şi a ţării peste f runtar ii.

T impul celor trei luni 'de la Revoluţia din decembr ie a fost covîrşi-tor de rodnic şi de îndreptăto r pe făgaşe de minunatăconlucrar e, clorulepar hiei fiind prezent, prestig ios şi copleşitor la o v er itabilă oper ăderedresaro spiritualăa oamenilor acestor plaiuri. I.P.S. Nesior Vornicescua dat culturii noastre ortodoxe o nouăoperăde nobil unicat : «P ătim irea martir ilor Rpictet şi A s tion — de la cumpăna secole lor III—IV » ; înparohii şi pro topopiate au av ut loc dialog uri eficiente, aleger i bise riceşti, manifestări şi evenimente care vădesc un accentuat proces de înnoire. tn acelaşi timp, pe planşetele pr oiectanţilor au fost f ina lizate proiectele de construire a unor noi biserici =patru dintre acestea vor spori


9/383

8 M 1 T R O P O U A O M E N I E I

minunata zestre a Craiov ei — biser icile Cr aiov iţa Noua, V alea Roşie,Romaneşti şi Biserica E roilor Rev oluţie i din Calea Bucureşti...

A cestea s îht cîteva dintre faptele rig uros şi parcimonios selectatedintr- uri v rednic tezaur de hărnicie, crea ţie şi rez istenţăor todox ă ptincare Biserica o lteanăa înfruntat trecutele timpur i de restrişte, dovedin-duse la înălţimea chemării. A îndrăznit — respectîndu- se, a lucrat curteobosire şi jer tfă — încununîndu- se. Ne îndoios au ex istat, poate, şigreşuri, une le împlin ir i cu jum ătate de măsură, tărăg ănări, v remelniceaşteptări sau r eflux uri. Cine nu vede şi nu recunoaşte , însă, înfăptuir ile reale, ades ea covîrşitoare, sau rezistenţe de- a dreptul eroice, aceladovedeşte orbire sau arată că doreşte neapăra t des tabilizare , dezbinare şi dezordine. Cei care au ochii minţii şi ferestrele sufle telor largşi luminos deschise pentru a pr imi şi preţui aceste adev ărur i, nu pot sănu le cinstească şi sănu le pecetluiască cu elog iul lor fierbinte, unanim : «Lauda nostra, lauda patriae».

TO M A , I I R l S A N T

NEMURITOAREA JERTFĂ

în ţara lui «T inereţe fără bătr îneţe...» ex is tă— nestinsă o*flacăr


10/383


11/383

10 MITROPOLIA OLTENIEI

alătur i de fraţii de pes te munţi, în hora morţii : «Purtaţi feciori bu-suiocu / Că- n sat e amar şi focu / Ş- în satu- n care me- ti voi, / Nici ii

iarba, nici ii g rîu, Numa singe pînă- n brîu». ¡ Bucovina, prezentă încompetiţia folclorică, pr in colecţia lui I. C. Sbiera , surpr inde acelaşitablou întunecat a l cîmpului de băta ie : «Căci or iunde măduc eu, / Nu- ineci pînie, nu- i neci g riu, / Nu- i neci orz, nu- i tieci ov ăz, / Numai c apete pe gios». tn s fir şit, colecţia Gr . Creţu din Muntenia, cuprinde cîn-tecul «T rec soldaţii Dunărea», un cîntec al bir uinţei : «V inerea şimiercur ea, / T rec soldaţii Dunărea. / Douăpene de cocoş, Mi l- au puspe Osman jos».

Secvenţele, surprinse de noi în mişcare, cu accent pe pr ov inciilede peste munţi, au darul de a reda s tarea de spirit g enera lăa comba

tanţilor , s entimentul tulburător a l r uperii de sat, generat de imag inea întru totul apocaliptică a cîmpurilor de bătălie . «Neatîrna rea» s- acîştig at pr in luptă, pr in jertf e de v ieţi omeneşti, iar România — ţară—mamă pentru românii de dincoace şi de dincolo de Car paţi — îşi v acroi în deceniile următoar e un drum de s ine şi pentru sine.

Publicistica eminescianăîn cotidianul conservator «Timpul» dezvăluie conv ing er ile g înditor ului patriot, pentru care independenţa cîşli-g atăde ro mâni este, de fapt, «suma v ieţii noastre istorice», un dat f undamenta l aces tui popor semănat de Domnul pe păinint. La 10 februar ie1878, av ea motiv e săse înf lăcăreze şi săfacăo declaraţie de pr incipiu,

în termeni categoric i : «In v ia ţa sa îndelung ată, nicio dată poporul român nu a fost la înălţimea la care se aflăas tăzi, cînd cinci milioane deromâni s înt uniţi într- un sing ur s tat. A s tăzi e dar tim pul ca săîntăr imatit în români, cît şi in popoarele mari ale apusului, credinţa în trăiniciapoporului român». Desigur, atr ibutele trăiniciei v izau nu numai independenţa, ci şi unitatea României în hotar ele ei is torice, aşa cum a fostct itor ităla anul 1600 de către brav ul Mihai , cel ce «a izbutit săîmpreu-ne sub s tăpînirea sa trei ţări şi săpreg ăteas căîntemeierea unui stat român puternic». Nota bene, la 30 decembrie 1877 Eminescu publicase în«T impul» un autentic şi v ir tua l pamfle t — titlul său «Dor obanţii» — in

care, depar te de fes tiv ismul lui A lecs andri, îi înf ăţişa realis t pe cei carene- au cîştig at independenţa : «A u sosit la B ucureşti dorobanţii de pecîmpul de război. Aceşti eroi, cu care gaze tele radicale se laudă atîta ,sînt, mulţumităg uv ernului, goi şi bo lnav i. Mantale le lor sînt bucăţi, iarsub manta cămaşa pe piele, şi nic i cojoc, nici f lane lă, nici nimic. Încălţaţi sunt tot atît de rău, unul c- un papuc ş- o opincă, altul c-o bucatădemanta înfăşurată împr ejur ul picior ului, toţi într- o s tare de plîns, într- ostare care te revoltădin adîncul inimii...» Despre acest articol, celebru

în epocă, face une le cons ideraţii şi Iacob Negruzzi, în «A mintir i din J unimea» , apărute la dis tanţăde aproape douădecenii.

Consecv ent ideii căunitatea r omânilor şi neatîrnar ea ţării lor a fostun ideal s fînt şi binecuv întat , pentru care s-a mil ita t în secolele tr ecute, în articolul «Inde pendenta r omână», publicat la 19 februarie 1880,afirmărăspicat : «Ce s tr ăluc iţi într - adevăr, ce neas emănat de mari sunireprezentanţii din trecui ai neat îrnăr ii s tatelor române... Oa ie Mirce aI, în cei 35 de ani, Ştefan cel Mare în cei 46 de ani ai domniilor lor, auav ut altă preocupare decît neatîrnarea ţăr ii? Mircea I, acest prototip


12/383

EV OCĂRI 11

luminos şi al ariei războinice , şi al celei diplomatice la români, n-ag indit toată v iaţa lui decît la menţinerea neatîr năr ii» . Cu c ită nobleţe

l-a investit poetul, cîtădemnita te a infuzat caracte rului său de ro mânadev ărat, se vede din poemul «S crisoarea III», pe care- 1 avea pe masade lucru, Mir ce a cel B ătr în — prin cuv intele sale puse in cadenţădevers — oferind o lecţie pentru urmaşii : «Eu ? îmi apăr sărăcia şi nev oile şi neamul... Şi de- aceea tot ce.mişcă- n ţara asta, r iul, ramul, /Mi- e pr ieten numai mie, iarăţie duşman este, / Duşmănit vei fi de toate, făr’a prinde chiar de ves te» ; «Me rg înd pe fir ul is tor iei, Eminescusurprinde chipul v rednicului f ăurito r de ţară A lex andru loa n I, peri-pate tizînd v is â vis de rosturile independenţei naţiona le : «T oate a tr ibutele unei ne atîr năr i reale s- au cîştig at de către V odă- Cuza, ex ceptînd

firma aces tei realităţi. în faptă jur is dic ţiunea cons ulară şi- a pierdutterenul sub domnia lui, secularizarea averilor închinate s-a operat, (...)s-a înf iinţat o armată relativ numeroasă şi completă, s-a proclamatneatîrnar ea Bisericii naţionale pe baza v echilor drepturi ale Mitr opoliei Moldov ei şi Sucev ei, v echii consuli g enerali dev enirăde fapt, deşinu prin t itula tur ă, miniştr i diploma tici , r ela ţiunile internaţionale ales talului român erau încredinţate unui ministru «al afacer ilor ex ter ioare

în regulă, încît întreg ului aparat al unei de pline suv eranităţi interneşi ex terne nu- i lipsea decit numele propr iu, ce părea a lips i din dic ţionarul apusului european».

Publicis tul Eminescu militeaz ă penlru adev ărul istoric şi o faceca un bun român, încrezător în steaua dr eptăţii şi a neatîrnăr ii semenilo r s ăi : «A şadar independenţa precum o numim as tăzi nu este un«copil găsit» fărăcăpătîi şi fără antecedente, ci un pr inţ, care dormea,cu sceptrul şi cor oana alătur i, (...) neatîrnar ea noas tră a fost purureareală, ca drept pururea în v ig oar e, ca fapt ştirbitădin cînd in cînd, nuprin alt drept, ci prin ex cese şi abuzuri de putere ale turcilor şi dacăea a fost întunecată curs de o sută de ani prin pos iomania fanariotă,tr adiţia ei şi încercările de a o restitui n-au înceta t nicicînd, iar mai cuseamăsecolul nostru a fost bogat în succese pe terenul acesta».

Marele nostru scriitor n-a scris versuri, piese de teatru sau prozădespre războiul căruia i- a fost contemporan —, dar nic i n-a rămas înafar a ev enimentelor , ba dimpotr iv ă, s-a s ituat în miezul lor de foc. Cumsubliniam în revista clujeană «Steaua», (nr. 1,1988, p. 46—48), referin-du- ne la- publieistica emines ciană, «nota specifică a materiale lor pub licate nu o imprimă colora ta diatr ibă în susţinerea unui prog ram politic,c:ît patosul în r ememorarea tr ecutului, eroic, lecţia deschisă de istorie ,patr iotismul manifes tat al persona lităţilor ce au jucat un rol prog resist, identificîndu- se cu aspira ţiile de dreptate socială, de libe rtate naţională, de prog res ale popor ului nos tru». Pr in urmare, adev ărul că cel

mai mare poet al neamului era înzes trat şi cu nerv publicis tic nu maipoate fi contestat, fiind v orba do «v ocaţii parale le» , activ itatea gazetăreascădezv ăluind un posibil revers al medaliei şi contr ibuind la relevarea g eniului unei energ ii creatoare r omâneşti de marcă. Matur ităţii în g îndire a celui format la şcoala filosof ilor g er mani se asocia o admir abilă cunoaştere a tr ecutului naţional , cons ecvenţă ideolog ică, o


13/383

12 M/77? 0/J0 /.M OLT INIE I

cultura impr esionantă şi, nu în ult imul r înd, acuitate de condei şi prezenţăartis tică.

Cele 11 poezii g rupate de «bardul de la Mirceşti» in volumul «O-staşii noştri» (1878) şi- au datorat succesul, în pr imul rînd, s implităţiilor inconfundabile — , iar unele dintre ele au făcut epocă- (ne refer imla «Peneş Curcanul» şi «Ser gentul»), bucurîndu- se de cir culaţie orală.

A lecsandri, spir it altruis t, dăruise cavalerie i române unul dintre ceimai f rumoşi cai ai săi şi 300 de le i, monedănouă, spre a servi la achiziţionar ea a cinci puşti «peabodi» ,•asemeni, la recitalur i c:e se rv eaustrîng erii de fonduri băneşti pentru ajutorarea răniţilor întor şi de pecîmpurile de luptădin Bulgaria , de la G r iv iţa sau de la Plev na, poetul

însuşi îşi declama versur ile, pe un ton bărbătesc şi g rav.«B alcanul şi Car patul» deschid un amplu portal c iclului eroic — ,

alte poezii f iind «Fraţii Jde ri» (preferat de Sadoveanu pentru trilog iasa istorică), «Căpitanul Romano», «Hora de la Griv iţa», «Odă ostaşilor români». Perspectiva folclorică, de leg endă, este dată de «PeneşCurcanul», cel care- şi narează celor de acasă participarea ne mijlo cităla asaltul redutei Griv iţa. A scult înd de îndemnul «... Cine- i Curcan /Săf ie şoim de munte», Peneş, cu sergentul, îl urmează pe v iteazul C ăpitan : Prin foc, prin spăng i, pr in g lonţi, pr in fum, / Pr in mii de baionete, / IJrcăm, luptăm... iată- ne- acum / Sus, sus, la parapete». Cei trei înfig steag ul românesc pe «crîncena redută», dar numai Peneş, r ănit, lesupravieţuieşte , pr imind «V ir tutea militară» şi năzuind să apuce ziuacînd săse- ntoarcă iar la luptă: «Căci nu- i mai scump nimică azi / Pelumea pămînteas că, Decît un nume de v iteaz , Şi moar tea v ite

je ască» !Reg ina României, care în ceasurile ei de răgaz cocheta cu muzele,

a ascultat de îndemnul inim ii şi a încr edinţat tipar ului ver siunea germanăa poemului, cu titlul «Peneşder Curcan».

Erou popular , care a mers la r ăzboi cu inima cura tă, precum la pr imirea sfinte lor taine, este şi «Sergentul» care se- ntoarce acasă rănit,«pe drumul de costişe ce duce la V as lui». In ciuda conv enţionalis mului s ău, de circumstanţă, ta bloul apare generos, într- o lumină de miracol : «Dar aste decoraţii, cum, cine ţi lc- a dat ?» «— Chiar Dom nitorul nostru ş- al v os lru împărat». ' « Dar pentru care fapte ? » '«Ştiu eu ?... Cicădrept plată/ Căam luat eu steag ul redutei... şi pe dalăi Cu el, s trăpunşi de g lonţur i, neam pr ăbuşit în şanţ...». Colonelul rusare rev elaţia eroismului r omânului cu opinca «s par tă», cu căciula «desfundată», cu haina «calică», el dă mina cu «Sergentul», apoi dă ordinreg imentului să- i dea onorul : «...Pe loc lot r eg imentul / Se- nşiră, poartăarmă, s alută cu onor / Românul care pleacă, trăg înd al lui picior» .

A ceastă mică naraţiune despre un ser gent din reg imentul 13 dorobanţi, cu rol însemnat în pr ima bătălie de la Plevna, este piesă derezis tenţăîntr- o antolog ie pos ibilăa ero ismului românesc.Demnăde menţionat este şi «Odă ostaşilor români», adresatăjunilo r ostaşi ai ţăr ii, «însemnaţi cu stea în f runte», care au menir ea săprobeze în faţa lumii «cădin vultur , v ultur naşte, din stejar, s tejar răsare!» A ceşti v ite ji de v iţă veche» vor fi pr imiţi la căminele lor cupline şi sare, ei se. vor împărtăşi cu « lumina re- nvier ii», pentru ei va


14/383

E V O C A R l 13

străluci «soare le neat îrnăr ii» . E ntuziasmul poetului esto manifest : «O,copii! de voi sînt mîndru, simt acea mîndrie mare,I Care creşte cumărirea unui neam în deşteptare. Mi- am văzut v is ul cu ochii, do- acumpot sămor ferice ! ' Astăzi lumea no cunoaşte : Român zice, v iteaz z ice». Asemenea v ersuri, s căldîndu- şi aripa în focul bătăliilor «neatîrnă-rii», aveau efectul benefic, catalizator al energiilor eroice ale contemporanilor.

Inter esant de urmărit peis ajul poetic al acelor ani, chiar dacă flacăra aprinsă nu este cu aceeaşi intens itate în treţinută. A v înd în faţăfondul de idei, căldura s entimentului patr iotic , poeţii minor i remarcabilise- ntrec pe ei înşişi a tunci cînd slăvesc faptele eroice ale compatr ioţilor.

Prolificul A l. Pelimon jinduieşte după succesul lui A lecsandri, li-trîndu- şi v olum ul «Oşte nii r omâni 1877—1878», pe care- 1 tipăreşte in1880. Se re ţin în aces t cadril poezii precum : «T recerea Dunării» , «Reduta Griv iţa» , «Griv iţa a tacatăde români — 30 august», «Rahova8 noiembrie, Smîrdanul 12 ianuarie». Familiar în ademenitorul domeniu al poeziei patriotice, poetul încredinţas e tiparului în 1857, cînd se- nfăptuiaUnirea, un masiv volum îns umînd 404 pag ini, presărat cu litog raf ii re-prezentînd personalităţi şi scene din istoria românilor, cu titlul «F aptele eroilor», în care nu mai puţin de trei poeme s înt dedicate lui Miha i

V iteazul, ctitorul dintîi al Unir ii . în 1879, era prezent cu romanul «T reiserg enţi — Campania românilor în B ulgaria».

George Baronzi, a cărui ambiţie nu era dubla tăde talent, cel ce —avusese tăria săconceapăpoeme eroice precum «Daciada»,. «Romana»—, este prezent în cîmpul literelor cu volumul «Ecouri poetice», în1877. La fel, olteanul N. T. Or ăşeanu, temutul pamfletar , este receptivla problematica actualităţii şi încredinţeazătiparului în acelaşi an 1877un volum- omagiu «Armatelor române». îri anul următor , G. A l. Zam-phiro iu publică poema în şase cîntur i «Căder ea Plev nei» , un C. Meri-şescu este prezent cu «A mintire de la Rahov a» , iar a noniipul V . Rusă-nescu scr ie şi el «S mîr danul şi V idinul» . Craiov eanul Chir iţăRozescu,poet dublat de muzic ian, t ipăreşte v olumul «F ala română», cu un popular marşintitulat «T riumful românilor», din care cităm : «Români, trompeta sună, sculaţi cu mic cu mare, A rma ta noas tră v ine cu steag ultr icolor Ea v ine g lor ioasădin foc, de la hotare , / A duce ţi flori şi lauri¿ă- ncingem fr untea lor». Răsfo ind rev istele şi ziarele , s întem entuziasmaţi de culoarea elog iilor aduse s implilor dor obanţi, care cu braţul loreroic ne- au adus «neatîrnarea» : un Z. Antinescu scr ie«Ora supre mă» (T elegraful, 5 iulie 1877), V . D. Păun, «V omtrece» (România liberă,10 iulie 1877), Oda «Laar mata română», autor C. D. Aricescu (Presa, 29Iulie 1877), C. Cir lov a, «Griv iţa» (Resboiul, 18 mar tie 1878), Scipio-ne Bădescu, «A rmatei române» (A micul Familiei, 1 nov . 1878) etc. Lira

lui G. Sion este mereu tînără: «Este scris neatîrnare / Pe a Românieistea / V eniţi toţi, cu mic cu mare, / V ă- nchinaţi români, la ea !» (Steaua României, în Românul, 27 mai 1877).

Citabil este şi «Ma rşul anului 1877», de Gr. Bengescu (biografullui V olta ire ?), publicat la12 iunie 1877 : «Fala s trăbună iarăşi înv ie I

în fiecare piept de român / Căci dînsu- n sufle t şi- a scris săfie / Liber


15/383

14 M I T R O P O U A O l.T F.N in

şi- n ţară- i s ingur s tăpîn !» îri aceeaşi nolci, «Odă» (dedicată ar miei româno) do tinărul A l. Macedonski : «In sus dar fruntea ! — şi voi nav alii / Re- nviaţi as tăzi str ăvechea fa ţă / Pentru- ntronarea cea tr ium fală >Gata v- aştoaptătot ce- i român !»Delav rancea este, la r îndu- i, un răsfăţat al muzelor : «A rma... estebraţul nostru,- neamul, forte nev ăzute ; V remea veche, încur aja re ;pieptul — scut nepier itor ! T emplu, s cumpă Românie ,•av em moar teadrept cr edinţă Jer tf a n- este r ug ăciune şi speranţa — bir uinţă! / Dev iza : căzînd în liţptăv om tr ăi în v ii tor !».

loan Neniţescu (1854— 1901), ofiţer activ căruia i s-a încredinţatordinul de a deschide foc de artilerie împotriva turcilor, la 27 august1877, este un mes ianic, autor nu numai al poemului în nouă cinturi«Şoimii de la Războieni», în 1882, ci şi al poeziilo r «eroice şi naţionale»din ciclul «Pui de lei», publicat in 1891. Recităm şi cîntăm «Pui de lei»,acel memorabil «Eroi au fost, eroi s int încă», f ărăa realiza că autor ullor a fost un cunoscut publicis t care a scos între 1884— 1887 rev ista bilunară«Ţara Nouă», f iind şi desemnat membru corespondent al A cademiei Române, la 16 martie 1896. Sii-i dăm ascultare : «A u fost eroişi- or sămai fie, Ce- or fr îng e duşmanii mişei. - Din coapsa Daciei şi- aRomei - In veci or naşte pui de lei !» Iată şi o «Inv ocar e» (în a junulluptei de la Griv iţa, unde a fost r ănit) : «O ! tu al soartelor s tăpîn ! /

A jută neamul român, / Prin s îng e şi prin v itejie , Prin cruntul foc debătălie, 1 Să- şi cucerească dreptul sfînt ' De a trăi, pe- acest pămînt, /

Pr intre popoare- ca popor, Pe soar ta sa poruncitor». A lte poezii s înt :«Cînte cul dorobanţului» , «Cintccul tunarului», «Gornistul de la Grivi- ţa», « Rănitul român». O poezie cu mesaj este«Irmlid- tc!» : «înalţă- te !

A ta menire mai mare- i între cele mari : , Eşti apărată cu credinţă depiepturi tinere şi tari».

Cursurile g imna ziului superior din Năsăud au fost urmate şi deGeorg e Coşbuc prin anii '80, iar doi dintre profes orii aces tui g imnaz iu,

A rtenie P. A le ssi şi Massim POp, dădeau la luminăla Graz, în 1878, unom de toată minunăţia, in titula t «Res beiulu or ientale ilust ra t» şi închinat « V ite jie i armate române, brav ilor săi conducători (...) Domnilor

descendenţi ai marilor eroi căzuţi pentru românism». Desig ur, năsău-deanul gimnazisl n-a fost, nu putea fi martor ocular la evenimente, dars-a entuzias mat de cartea profesorilor săi care, între- ales, avea dar ulde a-1 introduce pe cititor în miezul «neatîrnăr ii», în atmosfera de e-mula ţie g enera tăde v icto r ia românilor de peste Carpaţi, apr inzînd însuflete le t rans ilv ănenilor acel f ior s fînt şi românesc : «Noi v rem săneunim cu Ţara».

O cronică v ers ificată a nea tîrnării realizează în 1904, cind G.Coşbuc publică v olumul «Cîntece de v itej ie» , cu mijloace de artă superioare lui A lecs andr i. Războiul este v ăzut din per spectiva s implilor

soldaţi, unele poezii emoţionează încă, contr ibuind în bună măsură laeducaţia patr iotică a tiner ilor, căror a le infuzează sent imentul tonif iant al mîndriei de a fi român. In într eg ul său, v olumul cuprinde «c întece» eroice, unele plătind tr ibut conv enţiona lismului, a lte le fiind v ers ificări facile, v reo zece dintre ele s înt piese de v irtuozitate , demne dea fi cupr inse într- o panoramăcoşbuciană. T ema r ăzbo iului de indepen-


16/383

L v o c A m 15

denţăeste surprinsăin poezii precum «Dorobanţul» , «Cintecul redutei», «Povestea căprar ului», «Coloana ele atac», «O scrisoare de la Museliirt Solo», «Pe drumul Plevnei», «La Smîrdan». In poezia «Doroba nţul »eroismul este de c ircums tanţă: «S trecuraţi prin plumb şi s ibii, dorobanţii drum deschid. < Inimoşi s- asvîrl pr in şanţur i şi de- av alma sar pezid». Sfîrşitu] dorobanţului fjos tru dămai deg rabăimpres ia că as istămla o melodramă: «El înalţă- n v înt chipiul , s tr ig- un nume drag şi sfîntŞi- apoi sare de pe ziduri în redută şi- n mormînt». T ot astfel «C înteculredute i», al căre i autor mor al este «căprarul Păv ăloae» : «Noi str ig ămatunci din tun : «Ce fug iţi, ca- n g roaza furcii ?‘ Nu văvin din următurcii !» 1 Staţi şi daţi- ne tutun». 1 Ei de stat n- au stat nici unul Darne- au as v ir lit tutunul, / C- aşa- i turcul, suflet bun...».

O mică naraţiune realizează în «Pov estea căprar ului», mementopostum pentru doi fraţi căzuţi la datorie : «Dar ia tă -1 cade ! L- a lov itPesemne- un plumb din multa ploaie ,•I Pe spate- acum murind se- ndoaie,. Dar l- am v ăzut cum s- a- nvîrtit / Spre frate- său, căzînd de- odată Cufaţa- n jos , părînd c- ar vrea / Să- l apere pe mort aşa». P erspectiva apocaliptică a redutei este surprinsă în «Coloana de atac» : «Cădeam cafrunzele de brumă. ! Iar s îngele cădea cu spumă/ Nic i loc săstai, nicidrum sătreci i Şi fum de puşcă, săte- neci, / Şi ce- am v ăzut atunci —minune — ' Şi- n goapămor ţilor voi spune !».

«O scrisoare de la Muse lim- Selo» este, fără- ndoială, o capodoperăa genului, aşternutăpe hîrtie de «căprarul Niculae», dupăspusa s olda

tului muribund Ion.Scrisoarea este adres ată fiinţei drag i ca/e i- a dat v iaţă, incepindcu o formulă tradiţională: «Măicuţă dr ag ă, cartea mea / Găsească- mi-te- n pace !» V ersul «Pe- aici e v înt şi v reme g rea» surprinde nu a tîtstarea v remii, cît trăirea sufleteas că a soldatului român. Deplaseazăg îndul măicuţei sale drag i către suferinţele altor a — , dar nu pierde dinvedere să fie in gr ija păr inte lui atotputernic, a lui Dumnezeu : «Tumergi la popa- n sat, să- l rog i / O s lujbăsă- mi cetească». Se inter es eazăpe copilul său, care «O fi acum ştr engar v oinic / Şi vărăs toarnăcasa? », doreşte să- i fie făcută căciula «de miel», cum vroia de fapt

atunci c înd a pus blana la păstrare , în pod. Este dornic de a se av întala muncăşi abia aşteaptăclipa cînd, cu coasa nouăpe care i- o va cumpăra nevas ta, îşi v a umple pie ptul de sănătate , v ăzînd «Cum cade iar-ba- n faţa mea 1 Şi- mi bate- n plete v întul !» Deocamdată însă trebuiesăse ajute s ing ură: «Ea lupte- se cum bie t o şti, / C- aşa ne dete soarta,I Căşi noi neam luptat pe- aici ' Cu g reul şi cu moar tea». Din scrisoare răzbate un pute rnic dor de v iaţă, Ion pur tînd de g r ijăsănu- i într isteze pe- ai săi, dîndu- le cr edinţa că se v a întoarce acasă îns ănăto şit:«Dar uite, nu e nu ştiu cît / O lunăc hinuită, / Şi- o săte s tr îng de dupăgît, / Măicuţa mea iubită».

Drag ostea de v iaţăcare-1 animăpe Ion, un soldat român ex ponent*al celor care ne- au adus independenţa, cu preţul sac r if iciului suprem,este profund omenească şi înnobilează chipul eroului care- şi găseşteodihna în pămînt s trăin, cu durere.

Din înde mnul minis tr ului Spiru Hare t, G. Coşbuc a încredinţat t iparului, în 1899, douăcărţi «cu pilde» , din care c ititor ii săpoa tă înv ă


17/383

16 MITROPOLIA OLTENIUI

ţa «iubirea do faple v itejeşti, drag os tea de neam şi de tarii, sentimentul dator iei, încrederea în puter ile naţiunii noas tre». Este vorba despre«Războ iul nostr u pentru Ne atb nare (1877— 1878),pov estit pe înţele sul tuturor» şi despre « Pov es tea unei cor oane de oţel» . Simbolul zilei de9 mai, cînd s-a proc lamat independenţa, este astfel înfăţişat : «Ralr usute de ani am aşteptat ziua aceas ta. Pentfu ea s- au luptat marii v oievozi ai noştr i, pentru ea s-a vărsat atîta s înge r omânesc, prin ţoale

V riile ţării, sute de ani. A sosit tîr ziu aceas tăzi, dar a sosit măreaţa» .«Poves tir i din r ăzboi» este gener icul sub care M. Sadov eanu îşi

str îng e, în 1905, schiţele şi nuv ele le ce evocau lupta de independenţă,publicate in «S emănător ul» , cărora le adaug ăşi patru inedite . Unele dintre acestea s înl auzite «din co pilăr ie ori din tine reţă», altele s înt «fan-tazii pe marg inea documentelor studiate», în fine - preconizează Profira Sadoveanu în «Notele» sale la «Opere»,2 , 1955 — cîteva dintreele narează amintir i despre oameni şi întîmplăr i din perioada c înd îşisatisfăcea serv iciul milita r . Cartea despre '77 o proiectase mai de mult,«av înd deplină încredinţare că independenţa statului a fost dobînditâcu jertfa celor mulţi şi necăjiţi».

Pov es tir ile publica te în pag inile «S ămănăto rului», în 1904 s înl :Luarea Griv iţe i, Ceasuri de pace, Dascălul, Irimia , Panciuc, P r imul, Călăraşul , Moara părăsită, M în ia moşului, In ba terie •cele patru ineditesînt : 27 A ug us t, Douădur er i, în spital, Conv oiul.

Pr in faţa cititor ului se derulează o suităde evocări, în culor i sobre, realiste, lips ind idilicul, romanţarea, conv enţionalul. Uneor i, autorul este preocupat de a restitui profilul moral al celor care lupta pentru o cauză dreaptă, surpr inzînd omenescul er oilor în momente de încleştare : Panciuc, din nuvela cu titlu omonim, se sacr ifică în încer carea de a-1 readuce în lini ile româneşti pe camar adul său de arme, ru-mas rănit pe clmpul de luptă.

în «Ceasuri de pace» aduce un elog iu curat anonimilor eroi, oameni ai pămîntului, plecaţi de la brazdă, cu conştiinţa curată că auluptat pentru o cauză dreaptă dintre cauze, cea a apărăr ii g liei s tr ămoşeşti : «Flăcăi, v rednici, cu suflete potolite ! v oi, umil iţilor şi nebăg aţilo r în s eamă! sub pasul vos tru s-a cutremurat pămîntul s trăin. V oiaţi răbdat şi- aţi suferit, aţi lăsat in urmă căminur i pustii şi lacrimi :dar cumplita voas tră v ite jie a suflat negura de pe moşia păr inţilo rnoştr i. Fraţilor , pace v o uă! » Un omag iu ales es te adus şi lui V as ile allui Tudor, în poves tirea «Călăraşul» , cel despre care nu se va v orbi îngazele ca despre un «mare viteaz», fiind mai degrabăun mare soldatanonim : «T u ai pornit cu reg imente de călăraşi, fără frică şi f ără părere de rău. Mai în tîi te g înde ai că, ce ţi- i scris, în f runte ţi- i pus, şidupăaceea ştiai că, cu tur cul şi cu tătarul, şi s trămoşii tăi au dus zilegrele. Poate a v enit acum şi pentru păg îni ziua răsplăţii... Iatăs- a făcut noapte ; pescăruşii şi nag îţii au tăcut ; numai v în tul cu un freamătdulce se s trecoarăprin pletele sălciilor . Tu ai murit, şi o inimădreaptăs-a stins cu tine . In v ia ţa ta, n- ai ră.cnit zadarnic , n- ai năpăs tit pe v ărduv ăşi pe orfan, n- ai lov it în aproapele tău. A i av ut un suflet l impede şi- ai mur it cu cinste»..


18/383


19/383

18 MIT ROP OL IA OI.T F.NWl

des coperind aci făr îma de omenesc : cei Irei r ăniţi, mur ibunz i, in careabia mai pilpîie ultima l icărire, se simt încor setaţi in ching ile vieţii,punîndu- şi năde jdea în raza de soare care pătrunde prin crăpătură 4 .

coperişului, topindu- se pe pămînt înlr - un bănuţde aur...Un alt per sonaj de ref er inţă este «br ig adierul» Păilă, un căprardintre cei mulţi, dar om între oameni, cu suflet nepătat. Schiţa «P rizonie rul» îl aduce în prim- plan, opus s ergentului major Mănc iuc a căruig îndir e rea cu totul elementar ă: «... el ştia una : era s oldat, şi- n războiduşmanul nu trebuie cruţat . N ăpîrcii trebuie să- i zdrobeşti capul».

Conducînd un conv oi de prizonieri turci, luaţi în lupte le de laSmîrdan, Mănciuc era mîndru de aceas tă «însărc inare» . După douăceasuri, conv oiul este oprit , pr izonierii se aşează jos, în zăpadă; untînăr s ublocote nent turc îşi tr ăieşte ultimele clipe , iar Păilă, suflet m ilos de creştin, nu ezităa- i da mănuşile sale şi, cutremurîndu- se la gîn-dul că va muri, devenind de v iu pradă păsăr ilor ce rului, după ce încearcă să- i dea un ult im ajutor, «duse mîna la centir on, la spate, şiscoase revolverul, apoi îl întinse prizonierului». Moartea devine pentru prizonierul turc o binefacere, o eliberare, tragismul ei trebuie descif rat în cu totul alte circums tanţe.

«Cîtev a zile din august 1877» oferă reflecţi) «din jurn alul unuisublocotenent», pe nume Petre Călinescu, cu rug ămintea că «cel ce vagăsi aces te foi, dacăva fi săcad în luptă, săle tr imită: co lone lului înre trag ere Călinescu, la .Iaşi, în S ărărie». A ceste succinte îns emnări danimpresia de autenticitate , r econs tituind faptul trăit pe cîmpul de luptă,se detaşează ca nişte felii de v ia ţă, r econs tituind un destin, nu altuldecît cel al fostului sublocotenent Emil Gîrleanu.

O însemnar e arată că: «S oldatul nostr u e supus, ascultător to tdeauna şi gata la or ice. De cînd am plecat în r ăzboi îns ă, în sufletullui s- a deştepta t parcăun nou s imţămînt faţăde of iţeri. Poruncile numai s înt porunci, ci sfa tur i, pe care le pr imeşte, şi le înde plineşte nufiindcăs înt o rdine, cum le zic ei, ci din credinţa de săv îrşită cănumaiaşa e bine». IJn ade văr s implu tr anspare din aceas tăsecvenţă: In faţamorţii toţi ne simţim egali.

Impresionat de jer tfa do robanţilor pe cîmpiile Bulgar iei, tinărulprozator Duiliu Zamf irescu presăra în rev iste, în deceniul al IX- lea alv eacului trecut, schiţe şi nuv ele cu subiecte de război, precum : Drumul din urmă, Răvaşe, L ocotenentul S ter ie, Frica.

Romanul «în război», scris şi publica t în «Conv or bir i lite rare» , în1877, separat în vo lum apărînd în 1902, reprezintăcel de- al treilea v olum al c ic lului «Comăneştilor». Personajul s ău este un Comăneştean,şi anume Miha i, la a cărui maturizar e sîntem părtaşi în pag inile romanului. Nu numai la matur izarea lui, ci şi a celuilal t personaj, un alter-ego al scriitorului, Nicolae Milescu.

Cîtărisipăde patriotism în paginile romanului, probabil în intenţia de a face educaţie patrio tică, de a pr imeni conştiinţele s fir şitului deve.ac. La pr imirea or dinului de concentr are, M iha i Comăneşteanu esteasedia t de s trăluciţii îna intaşi : «T oţi Basarabii din is tor ia Ţării Româneşti, Drăculeşti şi Dăneştii ; marii bani ai Craiovei, mîndri şi bogaţi ;har ţăg os ul V lad Ţepeş; g enialul Mihai Brav ul crudul şi eroicul Ştefan


20/383

HV O C ĂR I 10

col Mar o? hatmanii din poe tica ţard a B ucov inii ,•A sanac hii V rânceni,din care so cobora el despre mamă; toate1icjurile legendare, toate numele ce- l emoţionau, bătălia de la Rov ine, lupta de la Călug ăreni, toate se g rămădeau în mintea lui, cu puterea ev oc at iv ă ce o au pentruromani fig urile şi fapte le măreţe ale t impur ilor eroiqe...». Epoca redeşteptării îşi oferăroadele : «A v enii v remea săne deşteptăm ! In v inele tale, Mihai, părea a- i zice g lasul închipuir ii lui aprinse , curge sîn-gele Comăneşlenilor de la şes, al A sanachilor de la munte , s îngele latinilo r biruitori, al dacilor biruiţi, care, în prea jma codrilor , împre jurul izv oarelor , a prins f iinţănouăîn poporul tău de astăzi, în munteni,

în badul Micu, în tine ! Du- te cu reg imentul tău de v rânceni pe drumul Călug ărenilor, că nu s- a stins v ir tutea suliţar ilor, a roşior ilor , acălăraşilor, a v înător ilor lui Mihnea !

Paradox al, unul cîte unul oroii pier po cîmpul de luptă, f ie Comă-neşteni, Mileşti sau s impli ţărani. Maio rul Sonţu şi c ăpitanul V alterMărăcineanu — personaje autentice — dau impres ia de real, aducînd

în atenţie opinia lui Duil iu Zamf irescu, dupăcare «nimic nu- i mai in teresant ca realitatea. Miha i C omăneşteanu are o ultim ăz v îcnire în atacul redutei Griv iţa, unde şi es te rănit. Descrierea atacului i se pare autorului a fi o realizare de ex cepţie, părere împăr tăşită în corespondenţasa : «Cele douăpag ini, în care trupa aşteaptăora atacului şi momentul

în care Sonţu face un pas înapoi şi pune mîna pe garda săbiei, suntquintesenţa întreg ii mele putori de croaţiune. Mai mult decît atît nu

pot să facă». Chiar aşa ? A nnei şi celorlalte f iinţe dr ag i care- i stau alătur i în trag ica clipăapărăsir ii priv eliştii lum ii aces teia, pentru a face pasul dincolo de apaSty x ului, Miha i — cel care a descoperit în el resurse ale bărbăţiei, s lu

jind neamul său şi g ăsind un fond propr ie i v ie ţi — le adreseazăcuv in tecu adînci implicaţii morale : «Săvăr egener aţi pr in lacrămi, cum ne- amregenerat noi prin sînge».

Per iplul istor ic şi literar al «neatirnăr ii» a prins o nouăs trălucire în1977, cînd s-a sărbătorit cu mul t fast centenarul Independenţei. în competiţia cărţilor de ev ocare a eroismului românesc se înscr iu in anii1977— 1978, t itluri precum :Contr ibuţii aduse de s luj itor ii bise riceşti pentru Independenţa de sta t a Rom ânie i în anii 1877— 1878, autor Nestor

V or nicescu ; Căderea Plevnei, autor Mihai Pe lin ;T e- Deum la Griv iţa, reprezentînd cea de a treia car te din romanul «Zăpez//ede- acum un veac», autor Paul A ng he l;Cei şase de la Plevna, autor Mihail Joldea ;Eroul necunoscut, autor Ion Ochinciuc etc., etc.

Lupta pentru dreptate , pentru libertate şi pentru independenţăesteo coordonată major ă a istor iei na ţionale care, la 22 decembr ie 1989, aintrat pe un nou făgaş, ace la al pr imenirii, al regenerării şi r enaşterii.Ev oluţia României de azi către sublima Românie de mîine înseamnă, înnumele liber tăţii, o necontenităabneg aţie spre forme tot mai înalte deumanitate şi demnitate, Biserica or todox ă asumîndu- şi, g rav , e ternitatea absolutăpeste suflet şi fiinţă, peste adevăr şi cugetare.

Prof. NICOLAE BELLU


21/383

PASTORALE CHIRIARHALE

f N E S T O R

DIN MILOSTIVIREA LIJI DUMNEZEU A RHIE PIS COP A L CRA IO V E I ŞI MIT ROPOL IT AL OLT ENIEI

IUBITULUI CLER, CINULUI MONAHAL SI TUTURORDREPT MÂ RlT ORlLOR CREŞT INI DIN A CEA ST A DC DUMNEZEU PĂZIT Ă EPA RHIE:

HA R, MILA , PA CE ŞI BUCURIE DE LA A T OA T EŢIIT ORUL, IA R DE LA N OI. A R H IP A s TO R U L VO ST RU, A RHIEREŞT I ŞI PĂRINT EŞT I B lNE CU V ÎNT A Rl !

«Dr ept aceca, merg Uul, lin 'ăl a ii Ioa leneamur ile... sfi păze as cătoa te c itc v- ant p oruncit v ouă, f i iută, fiu r u v oi silit )n toatezilele, pînâ la s¡IU fi tul v cui ului*.

(Matei XX V IJt . 10—20)

H R I S T O S A Î N V I A T !

Cins tiţi clerici şi dr eptmăritor i creştini,L umina Sfintei înv ie r i înv ăluie acum întrec] pămîntul şi toată făp

turăse bucur ăcu cea mai curata bucurie, mărtur is ind pe Domnul şi Mîn-tuitor ul lisus Hristos, «Dumnezeu adev ărat clin Dumnezeu adev ărat- biruitor al morţii şi al iadului.

Cînd, după înv ierea Sa cea de a Ireia zi, S- a arătat Sfinţilor A postoli, le-a încredinţat acestora cea mai aleasă, dar şi cea mai cjrea mis iune, pentr u ei şi pentru urmaşii lor câre s înt preoţii :

«Datu- Mi- s- a toata puterea încer şi pe pumînt — le-a spus Domnul.Drept aceea, merg ind, înv ăţa ţi toate neamur ile , bote zîndu- le în nu,nţele T atălui şi al F iului şi al S f întului Duh, înv ăţîndu- le săjx izeas cătoate cîte v- am poruncit, vouă, şi ia tă, Eu cu voi s înt în toate zile le , plnăIa s f îrşitul veacului » 1.

1 Matei X X V III, IR— 20.


22/383

PAST ORALE CHIRI A RII ALE 21

A ceste dumnezeieşti cuv inte sini: sfinte porunci testamentare aleDomnului Iisus Hr is tos şi ele stau la temelia lucrăr ii noastre învăţii-toare, liturg ico- sacramentale şi călăuzitoa re în v iaţa de fiecare zi înmijlocul dreptmăritor ilor creştini, la teme lia s tr ădaniilor spre desăvir -şire, pentru înaintar ea creştinului pe cale mintuir ii.

S lujba Sfintei înv ier i din aceas tănoapte ne cheamăprin imne în ălţătoare cătr e înno ir ea v ie ţii noas tr e, ne îndeamnăsă- L căutăm purureape Domnul Iisus Hristos, «Cel ce este întru lumina cea pururea fiitoare».Prin frumus eţea acestor cîntăr i vestim fraţilor noştr i de cr edinţă, tuturor semenilor noştr i căHristos , «V iaţa noas tr ă», a înv ia t din mor ţi «cumoartea pe moarte călcînd» spre a ne r idica pe noi din păcat, pentru amîntui neamul omenesc.

Se cuv ine săascultăm cu toatăatenţia s finte le c întări ale înv ier ii, săne pătrundem în fiinţa noastrăde tilcul lor : «Ziua înv ie r ii, popoare săne luminăm ! Săne curăţim s imţir ile şi săvedem pe Hr is tos s trălucindcu neapropiata luminăa învierii» 2.

Săne cercetăm cug etul nostru şi săne într ebăm, cum trăim“în lite raşi în duhul ei înv ăţătur a noastrăcreştină, ce ecou au în inima noastr ăcîntăr ile care ne cheamă spre înnoire într u Hr is tos : «Innoieşti pe pă-mînteni, Z iditor ule , făcîndu- T e pămîntean ,* şi g iulg iul şi rnormîntul ar atătaina ce este întru Tine, Cuvinte ; căsfetnicul cel cuvios înseamnăsfatul Celui ce Te-a născut, Care m- a înnoit în T ine cu mare cuv iinţă» 3.

Sîntem înno iţi şi tr ebuie săne înnoim mereu în Iisus Hris tos cel înv iat din morţi. Pr in această înnoir e lăuntr ică, şi numai astfel, ne apropiem de Hr istos . «Cel ce a ieşit din mormînt ca un Miel...» 4. Îl chemămneîncetat pe Domnul Iisus Hris tos şi ne încredinţăm L ui pentr u izbăv ireanoastr ă: «Cel ce răs tig nir e ai răbda t şi moar tea ai s tr icat şi ai înv ia tdin mor ţi, împacăv iaţa noas tr ă, Doamne, ca un S ing ur A to tpute rnic» 5 ; «Cel ce a răbdat r ăs tig nire» este toatănăde jde a noastră, «Hr istos , S oarele dreptăţii, tutur or v iaţăr ăsăr ind» r’.

Cu adîncăev lav ie, cu toatăcuv iinţa, săne apropiem de Hristos , Celce a ieşit din mor mînt . Să- L rug ăm pe El, Cel înv ia t din morţir săîmpaceviaţa noastr ă; să- I aducem cu toatăfiinţa noastr ăprinos de mulţumir eşi preamărir e întru toţi vecii.

Cinstiţi enoriaşlrPrijn întreag a noastrăv iaţă, prin faptele noastre, săcăutăm a măr tu

risi credinţa în Mîntuitorul Iisus Hristos , săne dov edim as cultător i şiadevăraţi împl initor i ai s fintei înv ăţătur i creştine. în toate împr ejurăr ileex istenţei noastre sănu uităm cuv întul Sfintei E vang helii, care ne îndeamnăsăcăutăm mai întîi îm părăţia lui Dumnezeu 7. «Da căveţi râmlne

2. Din CIntarea 1, Ca nonul Înv ier ii, facero a Ştiutului loa n Dama sr hin.3. Tropar din Cîntarea a 5-a, Canonul .Sîmbetei cclci Mari.4. Tropar din Cîntare a a 5-a, C ano nul Înv ier ii, far ero o S flntului loan

Damaschin.5. Stihlră fio la Laude, din Slujba Învierii.6 . Irmos din - Cîntaroa a 5-a, Cano nul înv ie r ii, facero


23/383

2 2 MIT R O PO LI A O U U N IUI

in cuvintul Meu nc spune Domnul Tisus Hris tos —sinte ţi cu ade vărat ucenic ii Me i şi veţi cunoaşte adev ărul, iar ade v ărul văva face l ibe r i»? .

A stăzi, cîncl asuprirea şi umil in ţe le pe care le- a suferit poporul nostru au fost înlăturate pentr u totdeauna, aceste cuvinte ale Sf intei E v ang helii aduc în sufle tele noastre lumina cunoştinţei, lumina înţelegeriiadevărate . Sîntem chemaţi şi îndemnaţi să înţelegem acum călibe r tatea spre care am aspirat cu toată fiinţa noas trădev ine o realitate , dev ine rodnicăşi lucr ătoar e în plinăta te a ei dacăne deschidem către adev ăr, cătr e mereu mai binele şi cătr e f rumosul curat ai v ie ţii în Hris tos.Oricîte momente de cumpănăam av ea în faţă, or icîte pr imejdii' ne- arameninţa, să rămînem mereu conv inşi de puterea ade v ărului pe careDomnul Hris tos ni l- a des coperit şi săurmăm fărăabatere chemar ea prin

care ne îndeamnăsă- I ur măm pilda şi înv ăţătura : «Fu sînt Lumina lumii ; cel ce îmi urmeazăMie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina v ieţii» 9. L umina v ieţii, L umina adev ărului este Domnul Iisus Hris tos,«P iatra din capul unghiului»* a Bisericii noas tre şi a mîntuir ii noastre.

Iubiţi credincioşi,T eolog ia noastră, spiritualitatea or todox ă, ne aratădrept un mijloc

fundame ntal de desăvîrşire într u Hris tos dobîndir ea v ir tuţilor creştine.Putem înainta spre mîntuir ea sufle telor noastre prin curăţirea4 de patimi, prin sîrg uinţa de a alung a din noi pornirile rele, v eg hind asupra

cug etului şi faptelor noastre.Cel mai adesea păcătuim şi ne depărtăm de la înv ăţătura DomnuluiIisus Hris tos prin nesocotirea poruncii drag ostei, a drag ostei faţtf deDumnezeu, a dragostei pentru aproapele nostru. Mîndria îl face pe omplin de sine îns uşi, ne săbuit pr in cutezanţă faţăde Dumnezeu şi, prindispreţfaţăde s emeni. Din mîndr ie izv orăsc alte păcate, care pot nimicile g ătura noas tr ăcu Dumnezeu şi cu semenii noştr i.

Numai tăr ia în credinţăşi iubir ea de adevăr ne pot da puterea’de a înfăptui binele . Pute rea aceas ta este sporităde puterea harului dum nezeiesc prin care lucrăm asupra fiinţei noas tre, dobîndim pacea s fîntăînsufle tul nostru şi pacea cu semenii. în aceas tălucrare duhov niceas cătr ebuie săne întemeiem pe cultiv ar ea celor trei v irtuţi teolog ice : credinţa,năde jdea şi drag os tea, «mai mare dintre acestea fiind dragostea» 10. A supra aceste i at ît de frumoase v ir tuţi se cuv ine săne oprim şi în acesteclipe, luminate de bucuria Sfintei învieri.

Săne amintim por unca poruncilor , cea mai însemnatăpentru v iaţacr eştină, lăsată no uă de Domnul Iisus Hris tos : « Poruncănouăvădau

v o u ă: săvăiubiţi unul pe altul. Pr ecum Eu v- am iubi t pe v oi, aşa şi v oi săv ă iubiţi unul pe al tul» 1l. Dar iubirea creştină, iubirea la care ne

8 . Ioan V III, 31—32.9. Ioan V III, 12.10. I CorintenI X III, 13.11. Ioan XIII, 34.


24/383

PA ST ORALE CH] RI A RH ALF 23

cheamăşi ne înde amnăDomnul lisus Hris tos aduce teme iul deplinătăţii în iubire, pacea şi înţelegerea univ ersală: «Iubiţi pe v răjmaşii voştr i —

ne spune Domnul —faceţi bine celor ce v ăurăsc pe v o i ; bine cuv înt aţi pe cei ce v ăbles teamă, rugaţi- văpentru cei ce văfac ne ca zur i» yi. Săne pătrundem în adîncul inimilor noastre de aceastădumnezeias căporuncăşi săne aplecăm cu dragoste s incerăspre semenii noştr i, av îndas tfel binecuv înta rea Cerului asupra f iinţei şi asupra v ie ţii noas tre.

Ce însemnătate cov îrşitoar e are dr ag os tea creştinăne aratăşi Sfîn-tul A pos to l Pavel, mărtur is ind şi chemîndu- ne la această mărturis ire :«Dacădragoste nu am, nimic nu stnt» 13.

Cins tiţi cle rici şi dr eptmăritor i creştini,

Pe l îng ăat ît de înălţăto are le cîntăr i şi imne- car e împodobesc luminatul şi marele Pr aznic al S fintelor Paşti, av em şi o frumoasă, v ibr antărostire- chemare creştină: «A ceas ta este ziua pe care a făcut- o Domnul,săne bucurăm şi săne v eselim înt ru ea ! » . Dăm as tfel ex pres ie sentimentului şi conv ing erii despre unicitatea aces tei Sfinte zile. Ne bucurămduhovniceşte şi ne ves elim înlăuntrul in im ii noas tre, ne ves elim îns ăşi

împreună, ca şi cum am alcătui o s ing urăinimă, prăznuind înv ie rea Domnului.

în aces te clipe de cea mai adîncăbucur ie lăuntr ică, săînălţăm g lasde mul ţumir e şi s lav ăcătre Dumnezeu Cel în T reime preamărit.

Fie de- a pururi lăuda t Domnul lis us Hris tos cel înv ia t din mor ţi atre ia zi, «cu moar tea pe moar te călcind !». Pentru căîn ceasul cel mai v itreg al istoriei acestui neam Şi- a întors Sfînta Sa Faţăcătr e noi, şi nune- a lăsat pie ir ii. A dat tăr ie de s tîncăvoinţei curate şi năzuinţei dreptea celor atît de tiner i şi celor mai vîrs tnici, într eg ului neam românesc, înacel s fînt şi etern Decembr ie 1989, aducînd libertatea şi r es tabilind demnitatea unui popor înde lung îng enuncheat şi umilit. Cu preţul a tît descump al jertf elor, al mar tir ajului, am pr imit dreptul la o renaştere, drep

tul la înviere.Sănu- i uităm v reodatăpe sf inţii martir i ai acestei revoluţii, care aupus pecetea s îng elui lor pe aceas tăpag inăde bir uinţăfărăasemănar e aistoriei noastre naţionale . Niciodată rug ăciunea noastră nu va fi do-ajuns spre a da măsura r ecunoştinţei cu care le v om fi mereu datori. N

V ăadresez acum, iubiţi clerici şi dr eptmăritori creştini, ca arhipăs-tor al v ostru, un cald şi ins is tent îndemn părintesc, tuturor celor ce sîn-teţi părinţi şi educatori : înv ăţaţi pe copii, de la cea mai fragedăvîr stă,ca în rug ăciunea lor de fiecare searăsăadaug e : «Doamne, Te rog pr imeşte în cetele dr epţilo r pe sf inţii eroi, martir i ai neamului nostru !».

V ăîndemn şi acum, cu pr ile jul luminatului Praznic al Sfintei înv ie ri,pe toţi s lujitor ii s fintelor a ltare din aceas tăeparhie, fraţi ai mei întru

12. Luca V I. 27 - 28.13. I Corinteni XIII, 2.


25/383


Domnul Hristos, săînălţaţi pururea rug ăciuni pentru odihna sufletelormartir ilor je rtf iţi pentr u libertatea şi demnitatea neamului românesc. -V.»i

îndemn sărăspunde ţi cu cea mai mare atenţie şi cu toatăcucernicia lacererile de a oficia slujbe de pomenire. V ăadresez, de as emenea, îndemnul ca pînă la marele Praznic al

înălţăr ii Domnului săcăutaţi a înv ăţa pe credincioşi, şi cu deosebir e pecopii, Imnul eroilor : «Pres ăraţi pe- a lor morminte...» , pentr u a fi c înta tatunci, cu pr ile jul zile i noas tre tradiţionale de pomenire a tuturor er oilor care au s finţit cu s îngele lor pămîntul Patrie i.

V om nădăjdui astf el săpr imim iertarea lor pentru je rtfa cu care auplătit preţul liber tăţii şi demnităţii noastre.

Săne sîrguim cu toatăputerea sufletului nostru spre a ne învrednici să- L pur tăm pururea în noi pe Domnul Iisus Hris tos Cel înv iat ,«în toate zilele , pînăla s fîr şitul v ea cului». Amin !

H R I S T O S A Î N V I A T ! A l vostru arhipăstor sufietesc, s tăruitor în rug ăcătre T atăl Ceresc,

pentr u sporite înfăptuir i, cu dragoste cr eştină prisositoare,f N E S T O R

A RHIE P IS COP Şl MIT ROP OL IT


26/383

t G H E R A S I M

DIN MILA LUI DUMNEZEU EPISCOP AL RlMNICULUIŞI A RGEŞULUI

IUBITULUI NOSTRU CLER, CINULUI MONAHAL SI TUTURORDREPT CREDINCIOŞJL OR CREŞT INI DIN A CEA ST A DE DUMNEZEU PA ZIT A

EPA RHIE. HAR , MILA ŞI PACE DE LA DUMNEZEU- T AT AL ,IA R DE LA NOI P ĂRINT EA S CA BI NECUV lNT A RE

HRISTOS A ÎNVIAT!

Iubiţii mei ii i sufle te şti ,Cu inimile pline de căldur ăduhov niceas ca , de liber tate în «duh şi

adevăr» (Ioan IV , 20), înt im pinăm astăzi, o dată cu v enir ea pr imăv erii,cu împodobirea minuna tăa întreg ii naturi, măre ţul P raznic al ÎNV IERIIDOMNULUI nos tru IISU S HRIST OS . Din înălţimea clopotniţelor g lasulvoios al clopotelor răsunăcu tărie sub bolta cerească chemîndu- ne la«Praznic al Praznice lor şi S ărbătoare a s ărbăto r ilo r», la S finta înv ie re . *A ceas ta este ziua pe care a făcut- o Domnul, s ăne bucurăm, şi săne v eselim întru ea!» (S tih din s lujba Sf. Paşti).

Dr eptmăritor i cr eştini, înv ie rea din morţi a Mîntuitorului ne- a adus marele dar al v ie ţii

veşnice. Ne- a tr ecut de la moarte la v ia ţăşi de jj>e. pămînt la cer. Moartea nu mai are de acum nici o putere asupra v ie ţii noastr e. Mor mîntulDomnului a devenit«izvorul învierii noastre». Sfîntul Ioan Gurăde Aur,

în cuv întul pe care l- aţi auz it la Utrenie, pr iv itor la înf rîng erea morţii întreabă: « Unde- ţi este, moar te , bo ldul ? Unde- ţi este, ia dule , bir uin ţa ?».

înv ie rea Mîntuitorului din morţi este temelia înv ăţătur ii noastr ecreştine. De aceea vedem pe Domnul nos tru Iisus Hr istos înv iind pe unicul fiu al văduv ei din Nain (Luca, X II, 13— 15) ; pe fiica mai marelui sinagogii din Capernaum (Matei IX, 18)•, şi pe Lazăr din Betania (Ioan

XI, 13). Dar mărtur ia cea mai s ig urăa înv ier ii noastr e, mărtur ie fărăputinţăde tăg adă, este îns ăşi înv ie rea din morţi a Domnului nostr u IisusHristos.

Iisus a mur it în adevăr în trupul omenesc, dar a înv iat în trup dumnezeiesc ? a murit în trup pămîntesc, dar a înv ia t în tr up ceresc; a murit întru necinste, dar a înv iat intru mărir e (I Cor» X V , 39— 44).

Cu trupul Său înnoit, duhov nicesc, Mîntuitorul a trecut prin piatr aaşezatădeasupra mor mîntului, a trecut prin uşile încuia te «unde erau adunaţi ucenic ii de fr ica iudeilor» (Ioan X X , 19). Cu tr upul Său îndumnezeit «S- a înălţa t Ja cer» în v ăzul S finţilor S ăi A pos to li (Luca X X IV , 51).


27/383


Prin înv ierea Sa din morţi, Iisus Ilr is los , .ni s-a arătat căeste Fiullui Dumnezeu, care şade pe scaunul mărir ii împr eunăcu Tatăl şi c:u Ştiu

tul Duh, care, aici cu noi este«în toate zile le, pin â la sf îrşitul v ea cului» (Matei X X V III, 20).

' iubiţi credincioşi,Mîntuito rul, pentru adev erirea înv ier ii Sale din morţi. S finţilor A-

postoli, şi pr in ei şi nouă, S- a arătat în tîi Mărie i Mag dale na, care v enise dis- de- dimineaţăla mor mînt, şi care L-a int împinat cu cuv înlul«Rabuni» ! (adică înv ăţăto rule ), (Ioan X X , 16). Mîntuitorul i-a poruncit sămeargăla Sfinţii Săi ucenici şi săle spună: «A la sui la Tatql Meu şi Tutui \ ostru şi la Dumne zeul Mcu şi Dumnezeul vos tr u» (Ioan XX,

17). în aceeaşi zi S- a arăta t femeilor Mir onos iţe, care fuseseră la mor-mîntul Său. Ele I- au cuprins picioarele şi I s- au închinat (Matei X X V III, 0). Iisus le- a poruncit:«Ducefi- vă şi v estiţi f raţilor Mei -adică Sfinţilor A pos toli —, ca să mearg ăîn G alilee u şi acolo M ă vor vedea» (Matei X X V III, 10). T ot în aceeaşi zi, doi din ucenicii Săi) Lucaşi Cleopa, mergeau la un sat al cărui nume era Emaus. Pe drum vorbeauei despre cele istorisite de femeile Mironosiţe, căau v ăzul pe Iisus înviat. In acest timp Mîntuitorul S-a apropiat de ei, însă«ochii lor erau tinuti — spune Sfîntul Evanghelist Luca — sanu-L cunoască» şi i- ăîntrebat : «Ce sînt cuv inte le aces tea oe care Ie schimbaţi unui cu altul... şi de ce s înteţi tr işti ?» (Luca X X IV , 17). Ei au răspuns :«Cele despre Iisus Nazarineanul ...» (Luca X X IV , 19). Mîntuito rul, după ce le- a tîl-cuit ce le cu pr iv ire la moar tea şi înv ierea Sa, li S-a făcut cunoscut.Luca şi Cleopa plini de mir are şi bucurie s- au întors îndatăla Ierusalim,unde au găsit pe cei unsprezece A pos to li «care ziceau căa înviat cu adevărat Domnul şi S- a arăta t lu i S imon» (Luca X X IV , 33—34). in aceeaşi seară, pe cînd Luca şi Cleopa is toriseau, cum Iisus a călător it Împreunăcu ei pînăla Emaus şi le- a tîlcuit cele cu priv ire la moartea şi

înv ie rea Sa, Mîntuitorul «asta t în mijloc ul lor şi le- a zis : «Pace vouă» (Luca X X IV , 36). Sfinţii A pos to li s- au inspăimîntat şi înfricoşat «ere- zînd căv ăd duh». Iisus pentru a-i încredinţa căeste El cu ade vărat « le-a ar ăta t mîinile şi picioar ele Sale» (Luca X X IV , 40).

Dintr- o rînduia lă dumneze iască Sfîntul A postol T oma nu se găseaacolo. Cînd a venit , ce ilalţi ucenici i- au spus cu mare bucurie :«A m v ăzut pe Domnul» . T oma, necrezînd, de bucurie, le- a răspuns : «Dacanu v oi vedea, în mîini le Lui, semnul cuielor şi dacănu voi pune mîna mea în coasta Lui, nu voi crede» (Ioan XX, 25). Dupăopt zile Mîntuitorul s- a arăta t din nou S finţilor A posto li, de fa ţăf iind şi Sfîntul A posto lToma. Domnul l-a îndemnat«T om a: a du deg etul tău încoace şi v ezi mîinile Mele şi adu mîna ta şi o pune în coas ta Me a şi nu fi ne cr edin

cios, ci credincios» (Ioan X X , 27). S fîntul A postol T oma încredinţîn-duse de înv ierea Do mnului a răspuns din tot cug etul şi din toată in ima sa : «Domnul meu şi Dumne ze ul me u» (Ioan XX, 28). Iisus a continuat săse arate S finţilor A postoli la Mar ea T iberiadei, unde i- a încre dinţat de dumnezeirea Sa pr in pescuirea minunată, S f întului A postolIacov , ruda Sa apr opia tă, şi la peste cinci sute de credincioşi, despre


28/383

PA S TO R A L E C l I l R f A R l l A L L 27

care Sfintul Apostol Pavel spunea că: «ce/mai miil (i trăies c pînă as- stăzi, iar unii au şi adormit» (I Cor. X V ,6 ).

Ult ima apar iţie a Mîntuitorului a fost pe drumul Damascului, Sfîn-tului A pos to l Pav el, cum arată el însuşi în Epis tola către Corinte ni :«Iar in urma tuturor... mi s- au arăta t şi mie» (I Cor. X V ,8 ).

După aceas tă dată, Mîntuitor ul, încetează acest mod de arătarenouă oamenilor . Sfinţii A pos to li erau de acum pe deplin conv inşi dedumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos, de Sfînta Sa înviere, arv una s igurăa înv ier ii noastre. A ceas tăconv inge re ne-o întăreşte S fintui Apostol Pavel :«Dacă nu este învie re a mor ţilor, nici Hr istos n- a Înviat ... dar Hristos a Înv iat, f iind începătur a ce lor ador miţi» (I Cor.

X V , 13 20). Mîntuitorul nu numai că a înv ia t, dar este prezent neîn-celat în m ijlocul nostru, după cum a încr edinţat pe Sf inţii A pos to li :«Eu cu voi s înt în toa te zile le pînăla sf îrşitul v ea curilor» (Matei X X V III,20). Trimiterea Sfîntului Duh în chip de limbi de foc, la Cincizecimepeste Sfinţii A postoli, era tocmai împlinir ea acestei făg ăduinţe, caDumnezeu săfie cu noi pînăla sf îrşitul veacur ilor .

Iubiţii mei,Niciodată nu simţim în inima noastră, în sufletul nostru şi în cu

getul nostru pe Dumnezeu mai plin de drag oste păr intească decit înzile le S fintelor Sărbători ale Paştilor. Pr in înv ierea Sa ne- a r idica i şi

pe noi de la moar te la v iaţă, de pe pămînt la cer. O chii noştr i lăuntr ic i,duhovniceşti, v ăd pe Iisus mai luminat în s tr ălucir ea mărir ii şi dum-nezeirii Sale.

In sufle te le noas tr e nu ne mai simţim nişte îns ing uraţi deznădăjduiţi, pl ini de amărăciune , de dureri şi de lipsur i. Prin moartea şi Învierea Domnului sîntem«fii ai Celui Preaînalt» (Ps. 81, 6 ) ; fii ai luiDumnezeu după har (Ioan X , 34). Dacăuneor i căile v ie ţii noastre nepar închise, săne îndreptăm pr iv ir ile spre cer, pentr u căDumnezeu estecu noi, aşa cum L-a simţit într eg ul nostru popor român, la s fîrşitul anului trecut, şi cum îl s imte într eag a omenir e. Dacătrăim dupăînv ăţătur alui Hristos , spune Sfîntul A pos tol Pavel, săcăutăm cele do sus, undese aflăHris tos , şezînd de- a dreapta lui Dumnezeu. Să cugetăm cele desus, nu cele de pe pămînt. Săne înv eşmîntăm cu milos tiv ir ile îndurăr ii,săomorim mădularere om ului pămîntesc din noi : «desfrînarca, necu- răţia, pa tima, pofta rea şi lăcomia » (Colos. III, 2—5). Toate acestea duc la

împătimire, la pierderea liber tăţii în duh. S fîntul Pavel înde amnăpe Ga-lateni ; «S taţi deci tari în liber ta te a cu care Hr is tos ne- a făcut libe r i şi nu văpr inde ţi iarăşi în jug ul robie i» . Libertatea, voia liberăsînt daruridumnezeieşti cu care a fost creai omul. «Dumnezeu es te Duh şi unde este duhul Domnului, acolo este libertate» (I Cor. III, 17).

A no timpul pr imăv er ii este eliberarea de sub povara iernii, e liberarea de sub amorţirea na tur ii, es te înv ierea într eg ii f ăpturi. Noi, careacum sărbătorim înv ie rea Domnului, deci înv ierea noas tr ă, sălepădămfaptele lumeşti care întunecă mintea şi deg radează tr upul : beţia, lăcomia, neînfrînarea, desfrînarea, zavistia, certuri,«Cu duhul săumblăm şl sănu împlinim pofta tr upului» (Galateni V, 16). Cei care împlinesc


29/383

28 MI TR O PO LI A O I J F. N lh l

pofta trupului n- au părtăşie do împărăţia lui Dumnezeu. Rodul liber tăţii, al «duhului es te drag osteu, bucuria , pacea, îndelungă- răbdarea , bu

năta te a, facerea de bine , cr edinţa, blînde ţea, înf r înarea, curăţenia » (Ga-lateni V, 22—23); Acestea aratăchipul ade v ăratului creştin slobozit, e liberat de sub robia patimilor.

Din marea drag oste faţă de noi, Dumnezeu, iertîndu- ne gr eşelilene-a dăruit libertate şi viată în sufle tele noas tre f ăcîndu- ne v ii împreunăcu Hristos Cel Înviat.

Mulţumim lui Dumnezeu pentru dar urile rev ărs ate peste fiecaredintr e noi, pentr u minunea ce a făcut ca Patr ia noastră să fie liber ă,cum o dorim şi lum ii într eg i. îl rugăm săne păzească pururea în deplinăpace şi propăşire duhovnicească.

înche i cu înde mnul Sfintei noastr e Biserici dr eptmăritoare :«...săne luminăm unii pe alţii cu prăznuirea şi săne îmbrăţişăm, sa zicem f raţilor şi celor ce ne urăsc pe noi, s ăier tăm toate pentr u înv ie re şi împr eunăsăg răim : Hr is tos a înv ia t din mor ţi cu moar tea pe moarte călc înd şi celor din morminte v ia ţădăruindu- le».

HRIST OS A ÎNV IA T !

A l vostru de tot bine le cătr e Domnul rug ător,f G HE RA S IM

EPISCOP UL RÎMN ICUL UI ŞI A RGE ŞUL UI


30/383

S T U D I I Ş I A RT I C O L E

DESPRE IDEA LUL EDUCAŢIEI CREŞT INE

a. Noţiunea de educaţie . Definirea conceptului de educaţie,cel puţin într- o ex primare foar te concis a, se impune cu necesitate pentru a înţelege ide alul educaţie i în general şi al educaţie i creştine înspecial. In plus , şi pentru faptul căeducaţia este o acţiune de care seleagăo mulţime de probleme esenţiale pentru v iaţa indiv idului şi aceea a comunităţii, probleme pentr u a căror dezlegare au s irg uit multe

spirite luminate ale umanităţii in div erse timpuri şi locur i. Des igur, înnoţiunea de «educaţie» au pătruns , cu v remea, şi elemente neesenţiale ,periferice şi chiar s tr ăine de ea şi că, în ur ma aces tor împr ejurări, te rmenul a ajuns săfie re fe rit şi la ac ţiuni cu care nu are nici o legăturăinternă.

Educaţia ex primă o funcţie ex clus iv umană şi de natură pur s pirituală. Ca acţiune, educaţia porneşte de la o persoană, se îndreaptăspre alta şi spre multe a lte le sau mai ex act spre formar ea altei persoane.Puterea ei se înteme iază numai pe latura spirituală din om, care constituie, de fapt, propr ietatea ex clusiv ă a omului şi premisa demnităţii

acestuia. Ţinînd numai de om şi fiind mijlo cul dev enir ii omului şi al perfecţionării lui, educaţia nu are v reo asemănare cu inv enţiile de ordintehnic, cu descoperir ile ştiinţif ice şi nici cu procesul de cons tituire adiferitelor preocupări şi concepţii filosofice . Fiind o ac tiv ita te spir itualăpropriu- zisă, fundame ntală, educaţia nu poate fi nici r ezultatul unordibuir i prin ceaţa v eacurilor . De o is torie a educaţiei ţin numai concepţia despre puterea şi scopul educaţiei, numai pr incipiile ei, ori numai metodele de educaţie, sau chiar numai apr ofundarea ştiinţif ică afenomenului educativ.

Educaţia este o funcţie a spiritului, cu rădăcini adine inf ipte in

v iaţa intimăşi curată a omenir ii din toate timpurile . Căci or iunde auex istat oameni şi în orice parte a pămîntului, procesul de educaţie s-a împlinit mereu şi cu necesitate ev identă sub imperiul nezdruncinat alvoinţei umane pentru perpetuarea celor mai nobile realizări morale aleumanităţii. T ocmai educaţia contribuie la ex is tenţa în spir it a omuluişi as igură ascensiunea lui cătr e deplinătate a mor ală, cătr e adev ărata


31/383


spir itualitate şi desăvîrşire, şi prin aceas ta spre mintuire. P r imii lac-tori ai educaţie i sînt păr inţii care sînl datori să- şi îndr ume copiiispre un rost de trăire mai îna ltă, dascălii cultiv ă în ucenicii lor v ir tuţivrednice de s trădaniile depuse. Biser ica tinde să- şi desăvîrşeascăfiii săiduhov niceşti după modelul Om ului desăvîrşit, Hristos Dumnczeu- Omuliar s ta lul urmăreşte să crească cetăţeni buni, care să- i asig ure g eneraţii tot mai bune şi mai demne din toate punctele de \ edere.

Educaţia se face în societate, av înd în veder e creşterea omuluipentru societate, adică pentru dezvoltar ea şi trăire a lui in societate .Ex istă, este adevărat, pedag og i car e af irmă posibilitatea educaţiei inafara s ocie tăţii, ca de ex emplu J .J . Rousseau, care cere izolarea in dividului, izolarea lui Emil de mediul social. Dar Rousseau cerea aceastăizolare de societatea mare, însăun mediu social cît de restrîns, compus cel puţin din cîteva persoane, trebuie săex iste, pentru căaltf el nuvedem cum s- ar putea des făşura opera educativ ă ; tr ebuie să fie celpuţin o fi in ţăde educat, copilul, şi aceea, sau acela, care îl educă, educatorul. Deci, un mediu social o ricît de restrîns se impune. Educaţiare lig ioasă implică, cu atît mai mult mediul social, adică comunitateaeclezială.

La filozoful F ichte găsim ideea de a crea un mediu social specialpentr u elev i, compus numai din oameni cu o educaţie şi o cultură a-leasă, ca influenţa pe care acest mediu ar putea s-o ex ercite asupracopilului să- i fie cît mai f av orabilă şi benefică. De altfel, chiar undeavem cazuri de încercare de a reduce influenţa socia lăne fav orabilă laun minimum pos ibil , se produce totuşi o influe nţăsocială.

Şi atunci ce es te educaţia ? Este un proces complex de acţiuni, pr in care se ur măreşte în chip metodic şi sis tematic creşte rea moral- spiritua lăa indiv idului, a om ului prin implanta re a în v iaţa şi ac tiv itatea lui a v alo r ilor moral- spirituale şi relig ioase, în cazul educaţiei r eligioase, în vede rea dezv ol tăr ii a rmonioase a f iinţe i şi v ie ţii lui pentr u sine şi pentru societa tea şi B iserica căror a ei apar ţine . Astfel înţeleasă,educaţia are în v edere nu numai v iaţa socială a omului, ci şi pe ceapersonală, precum şi însăşi mîntuir ea acestuia. Deci, pedag og iei relig ioase îi este tot aşa de impor tanţăca şi disciplinelor teolog ice v alo area centrală a relaţiei omului cu Dumnezeu. Căci acel «tr ebuie» caracter is tic v ieţij morale îşi pr imeşte adev ărata valoare şi autoritate numai pentr u că izv orăşte din Dumnezeu. A stfe l, toate domeniile v ieţiimorale şi deci ale educaţiei moral creştine apar puse sub acest imperativ , care- şi are ultima temelie în Dumnezeu. De aceea re laţia cu Dumnezeu este relaţia centrală, fundamentală a v ie ţii morale şi a educaţieimorale creştine. A se ex clude aceas tă relaţie din educaţie, din morală,este totruna cu a vor bi despre o casă, fărăa aminti de temeliile ei.

b. Idealul educaţiei. în pr iv inţa mijloacelor educativ e părerile pedag og ilor şi cateheţilo r nu sînt prea împărţite sau chiar contradictor ii. Răspunsul la întrebarea : Care este idealul ur mărit de educaţia actuală? es te diferit.

Pentru unii, educaţia tr ebuie să formeze oameni de ştiinţă, fiindcănumai prin ştiinţă se poate ameliora ex istenţa omenească atît de chi


32/383

STUDII 51 ARTICOLE 31

nuită. V iitorul es te al ştiinţei, ştiinţa este totul. Şcoala trebuie sădeaelev ilor cunoştinţe şi cit mai multe cunoştinţe şi săle dezvolte inteligenţa.

Unii stabilesc educaţiei un ideal utilitar is t, in sensul căşcoala tr ebuie săînarmeze şi săpregătească pe copil şi tînar pentru v iaţa practică.

A lţii au căutat idealul educaţie i în do meniul relig ios, aşa a procedat şcoala medievală, cea iezuită şi chiar A mos Comenius , călăuz iţide ideea relig ioasă.

Iar alţi pedag og i şi f ilozof i, urmînd lui I. K ant au pus un accentdeosebit pe idealul mor al al educaţie i. DupăK ant şi adepţii săi, scopuleducaţiei este formarea ca racter ului moral şi acest scop trebuie săpredomine as upra tuturor celorla lte scopuri şi idealur i. For mele mai impor

tante sub care s-a prezentat idealul moral, de-a lungul timpului, aufost determinate în mare parte de felul'în care a evoluat psihologiavoinţei. Ps ihologia v oluntar is tă a secolului al XX - lea ne arală căactulv olunta r este cons tituit din următoar ele elemente : a) r eprezentarea actului sau ideea,- b) ex ecutarea actului şi c) între ele ar fi sentimentul,ca punct de trecere, de la elementul reprezentativ la cel executiv.

O impor tanţămai mare i s-a dat ele mentului ex ecutiv în psiholog ieşi filosof ie de la W und încoace. îna intea acestui filos of şi ps iholog s-apus accentul pe elementul inte lectual al v ieţii morale, pe convingereamorală. Se credea căcel ce face binele îl face din pricina conv ing er ii

mor ale la care ajung e pr in cunoaştere, iar cel care nu săv îrşeşte binele nu-1 săv îrşeşte din cauza acestei conv ing eri mor ale. Deci r olul e ducaţiei era de a for ma conv ing er ea mor ală. Dar forma conv ing er ii morale nu implica cu necesitate cunoaşterea înv ăţătur ii creştine şi credinţa creştină ca rela ţie a omului cu Dumnezeu şi ca atitudine şi concepţie despre lume şi v iaţă. T eor ia intelectualis tăpr iv ind ide alul moral

îşi are începutul în ant ichitate la Socrate care spunea căfacem r ăul f iindcănu cunoaştem binele .

în timpurile moderne idealul moral are mai multe aspecte pr incipale ,subliniate de unii reprezentanţi. P rimul aspect şi cel mai de seamă al

idealului moral are în vedere conv inger ea mor ală, conform căre ia a s tăruit I. Kant. Şi acum în frag mentele f ilosofice, cu priv ire la educaţie,I. K ant are în veder e tc


33/383

32 MIT ROP OL IA OLTF.NIF.l

biectiv, nu fapta, adică clementul obiectiv . A dev ăra ta mor alitate estecea subiectiv ă, nu cea obie ct iv ă. Omul, care vrea în mod sincer binele, spune K ant, dar nu reuşeşte să- l realizeze cu fapta, este m o r a l; diucontră, cel care, deter minat de interese egoiste realizează fapte caredin intimplare corespund principiilor morale, nu este bun. Dacăvreausăajut pe săraci, pentr u căaşa- mi dic teazăconştiinţa, sint. moral, chiardacănu- i pot ajuta în mod elec tiv ,•dacădin contră, îi ajut realmente,dar nu pentru a măconfor ma conştiinţei morale, ci spre a-mi face reclamăde filantrop, nu sînt moral.

Idealismul moral kantian, acordînd v aloare absolută purităţii, v oinţei mora le ca atare, era firesc să neg lijeze importanta mijloacelor,care ar putea înles ni tr aducer ea în fapt a voinţei morale.

Indis cutabil concepţia lui K ant în materie de educaţie morală areunele elemente poz itiv e şi anuţne atunci cînd vorbeşte de o co nv ing ere moralăca izv or al faptelor , despre intuiţie, ca suflet al faptelor ,.despre importanţa sau mai ex act despre moralita tea s ubiectiv ă a săvîrşi-tor ului faptei. N- are însădeloc dreptate 'cînd accentuează unilate ral şiabs olutizează mor alitatea subiec tiv ă, r ămînînd abia la s impla intenţiesau conv ing er e personală, în mater ie de morală şi de faptămoralăco ncre tă. I. K ant rezolvăproblemele de pe temeiul moralei natura le şi'din-tr- un punct de vedere pers onal.

Or, din punctul de vedere al mora lei creştine, a face milos teniadin drag oste de Dumnezeu şi aproapele , sau a face milos tenia din s lav ă

deşar tă(dorinţăde a fi lăuda t de oameni), nu este totuna. A tît într- uncaz cît şi în altul, moralitatea obie ct iv ăe aceeaşi : fapta ca atare (m ilostenia) este bună, dar mor alitatea subiectiv ănu este aceeaşi : în pr imul caz, fapta este bună, în al doilea caz, r eprobabilă. Mor alita tea subiect ivă nu este identică totdeauna cu moralitatea obiectiv ă,•ea po ate schimba caracter ul moral al unei fapte priv ită numai din punct devedere obiectiv. Fapte moral bune din punct de vedere obiectiv potdev eni fapte moralrele din punct de veder e subiectiv şi fapte moralrele clin punct de vedere obiectiv , pot să- şi micşoreze sau să- şi măreascărăutatea din punct de vedere subiectiv . Nic ioda tă însăfaptele moral-

rele din punct de vedere obiec tiv nu pot deveni moral bune şi din ^unctde vedere subiectiv. Astfel, furtul este o faptărea indiferent cu ce intenţie a fost făcută: cu intenţia de a păg ubi pe aproapele , sau cu int

MO - Anul XLII, Nr. 1-3, Ianuarie-Iunie, 1990

Documents

Transcript of MO - Anul XLII, Nr. 1-3, Ianuarie-Iunie, 1990