Miturile - ia801603.us.archive.org

M< este vina mea dac cei care m acuzsunt tocmai aceia care au organizat o afacere

mondial din vânzarea ciolanelor bunicilor lor.

Miturile

fondatoare

ale politicii

israeliene

Roger Garaudy

Miturile fondatoare

ale politicii

israeliene

Traducere din limba francez de

Alexandru Popescu

Fundaia FRONDE Editura ALMA TIP

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAEUENF

Prefaa autorului

9 %

Integrismele, generatoare de violene i de rzboi, sunt

o maladie mortal a timpurilor noastre.

Aceast carte face parte dintr-o trilogie pe care amconsacrat-o combaterii lor:

Grandeuret dâcadence de VIslam, în care am denunat

epicentrul integrismului musulman: Arabia Saudit. L-am

indicat acolo pe regele Fahd, complice la invazia american în

Orientul Mijlociu, drept b “prostituat politic”, care face din

islamism o boal a islamului.

Dou cri consacrate integrismului catolic roman

care, pretinzând c “apr viaa”, poart discuii savante

asupra embrionului, dar care tace când 13 milioane i jumtate

de copii mor în fiecare an de subnutriie i de foame, victime

ale “monoteismului de pia” impus de dominaia american.

Aceste cri se intituleaz Avons-nous besoin de Dieu ? iVers une guerre de rehgion ? (împotriva monoteismului de

pia).

Cea de a treia fa a tripticului, Les Mythes fondateurs

de la politique israelienne,anun erezia sionismului politic

care const în substituirea Dumnezeului lui Israel cu Statul lui

Israel, transformat îri portavion nuclear i în submersibil al

stpânilor provizorii ai lumii: Statele Unite care încearc s ia

în stpânire petrolul din Orientul Mijlociu, nerv al creterii

economice de tip occidental. (Model de “cretere” care, prin

3

ROGRR OARAUDY

intermediul FMI, cost Lumea a Treia, la fiecare dou zile,

echivalentul în mori al Hiroimei ).

De la lordul Balfour care declara, atunci când ddeasionitilor o ar care nu îi aparinea : «Puin ne intereseaz

sistemul pus în practic pentru ca s nepstrm petrolul din

Orientul Mijlociu. Esenial este ca acest petrol s rmânaccesibil.» (Kimhe John, Palestine et Israel, Ed. Albin

Michel, 1973, p. 27), pân la secretarul de stat american

Cordell Huli: « Trebuie îneles bine c petrolul din Arabia

Saudit constituie una din cele mai puternice, fi^rghii-ale

lumii» (îbidem, p. 240), o aceeai politic traseaz o aceeai

misiune conductorilor sioniti israelieni, cea pe care a

definit-o Joseph Luhs, fost secretar general al NATO:"Israelul a fost mercenarul cel maipuin costisitor din epoca

noastr modern. ” (Nadav Shragai, Haaretz, din 13 martie

1992).

Un mercenar totui bine pltit pentru c, de exemplu,

între 1951 i 1959, dou milioane de israelieni au primit, pe

cap de locuitor, de o sut de ori mai mult decât dou miliarde

de oameni din Lumea a Treia; i mai ales un mercenar bine

protejat: între 1972 i 1996, Statele Unite au opus de treizeci

de ori veto-ul lor, la Naiunile Unite, oricrei condamnri a

Israelului, în timp ce conductorii acestuia aplicau programul -

lor de dezintegrare a tuturor statelor din Orientul Mijlociu,

program expus de revista Kivounim ( Orientri ), nr. 4,

februarie 1982, p. 50-59, pe vremea invadrii Libanului.

Aceast politic se întemeiaz, graie sprijinului necondiionat

al Statelor Unite, pe ideea c legea internaional este o

“bucat de hârtie “( Ben Gurion ) i c, de exemplu,

rezoluiile 242 i 338 ale Naiunilor Unite, care cer ca Israelul

s se retrag din Cisiordania i din Golan, sunt sortite srmân liter moart, c'a i condamnarea unanim a anexrii

Ierusalimului, votat chiar i de Statele Unite, dar excluzând

orice sanciune.

4

MITURILE fondatoare ale politicii israeliene

O astfel de politic a crui fond nu poate fi mrturisit,

necesit o camuflare pe care cartea mea îi propune s o

înlture.

Mai întâi, o pretins justificare “teologic” a

agresiunilor printr-o lectur întegrist a textelor revelate,

transformând mitul în istorie: mreul simbol al supunerii

necondiionate a lui Avraam voinei lui Dumnezeu, ibinecuvântarea sa ctre “toate neamurile pmântului*

4

transformat în contrariul su tribal, ara cucerit devenind

“j^gi promis”, ca la toate popoarele Orientului Mijlociu, din

Mesopotamia pân la bitii i la egipteni.

La fel ca i în cazul Exodului, acest etern simbol al

eliberrii popoarelor de opresiune i tiranie, invocat atât de

Coran (XLIV, 31-32) cât i de actualii “teologi ai eliberrii”,

atunci când se adreseaz tuturor popoarelor ce cred în voina

unui Dumnezeu Universal

\

el devine un miracol unic i un

privilegiu pe care l-ar fi acordat un Dumnezeu parial iprtinitor unui popor ales, ca în toate religiile tribale i în toate

naionalismele, care pretind a fi poporul ales a crui misiune

ar fi s împlineasc voina lui Dumnezeu: Gesta Dei per

Francos pentru francezi, Gott mit uns pentru germani, Faire

Christ Roi pentru Franco, In God we trust, blasfemie înscris

pe orice dolar, zeu atotputernic al monoteismului banului ipieei.

Apoi o mitologie mai modern: cea a statului Israel

care ar fi “rspunsul lui Dumnezeu la Holocaust”, ca i cumIsraelul era singurul refugiu al victimelor barbariei lui Hitler,

în timp ce Itzac Shamir însui (care îi oferise aliana sa lui

Hitler pân la arestarea sa de ctre englezi pentru colaborare

cu dumanul i pentru terorism) sene: «Contrar opiniei

generale, cea mai mare parte a imigranilor israelieni nu erau

supravieuitorii Holocaustului, ci evrei din rile arabe,

btinai în regiune» (Itzac Shamir, Looking back, looking

abead, 1987, p. 574),

5

ROGER GARAUDY

Trebuia deci umflat numrul victimelor. De exemplu,

placa comemorativ a monumentului de la Auschwitz spunea,

în 19 limbi, pân în 1994: patru milioane de victime. Noile

plci proclam astzi: “în jur de un milion i jumtate”.

Trebuia deci fcut s se cread, prin mitul celor 6 milioane, comenirea asistase la “cel mai mare genocid din istorie”, uitând

cele 60 de milioane de Indieni din America, cele 100 de

milioane de Negri (pentru un captiv, 10 ucii); uitând chiar

Hiroima i Nagasaki, i cele 50 de milioane de mori ai celui

de-al doilea rzboi mondial, din care 1 7 milioane'ddflavi, Cfc

i cum hitlerismul n-ar fi fost decât un vast pogrom i nu o

crim împotriva întregii umaniti. Am fi oare antisemii dacam spune c evreii au fost foarte dur lovii, dar c nu au fost

singurii, i asta numai pentru c televiziunea nu vorbete decât

de aceste victime, nu i de celelalte?

în plus, pentru a completa camuflajul, trebuia, printr-

un termen teologic: “Holocaust”, s se dea un caracter sacru

acestor masacre reale, i s fie introduse într-un fel de plan

divin, ca de exemplu crucificarea lui Isus.

Cartea mea nu are alt obiectiv decât de a denuna acest

camuflaj ideologic al unei politici, pentru a împiedica s fie

confundata cu mreaa tradiie a profeilor lui Israel. împreuncu prietenul meu Bemard Lecache, fondator al L.I.C.A.

(devenit L.I.C.R.A.), deportat în acelai lagr de concentrare

ca i mine, i-am învat pe tovarii notri despre grandoarea,

universalismul i puterea eliberatoare a acestor profei evrei.

Acestui mesaj nu am încetat niciodat s-i fiu

credincios, chiar i dup 35 de ani ca militant al Partidului

comunist i membru al Biroului su politic, din care am fost

exclus în 1970 pentru a fi spus, din 1968, “Uniunea Sovietic

nu este o ar socialist”. Cum spun astzi: Teologia

dominaiei practicat de Curia roman nu-i este credincioas

lui Christos, Islamismul trdeaz Islamul, iar sionismul politic

este la antipodul marelui profetism evreiesc.

6

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE

Deja, atunci când în timpul rzboiului dm Liban, în

1982, împreun cu printele Lelong, pastorul Matthiot iJacques Fauvet, am fost dai în judecat de ctre L.I.C.R..A.

pentru a fi artat, în Le Monde din 17 iunie 1982, prin

bunvoina directorului su, c invazia din Liban inea de

logica sionismului politic, tribunalul din Paris, prin sentina

din 24 martie 1983, confirmat în apel, apoi rmas definitiv

prin hotrârea Curii de Casaie,“considerândc este vorba de

cridea licit a politicii unui stat i a ideologiei care o inspir,

i «Mt de o provocare rasial... respinge toate cererile

formulate i o condamn (L.I.C.R.A.) la plata cheltuielilor de

judecat\

Cartea de fa rmâne în mod strict fidel criticii

noastre politice i ideologice de atunci, chiar dac legea

scelerat a “comunistului” Gayssot a vrut s îhspreascâ, de

atunci, represiunea împotriva libertii de expresie, fcând din

sentina de la Nuremberg criteriul adevrului istoric iinstituind un “delict de opinie”. Acest proiect de lege a fost

combtut în Adunarea Naional de atunci de actualul

ministru al justiiei.

Sper c aduc o contribuie la lupta pentru o pace

veritabil, bazat pe respectul adevrului i al legii

internaionale.

în mod curajos, chiar în Israel, evrei credincioi

profeilor lor, “noii istorici” de la Universitatea ebraic din

Ierusalim, i partizanii israelieni ai unei pci juste, dupdescoperirea caracterului lor nefast pentru statul Israel însui

i pentru pacea lumii, îi pun întrebri asupra “miturilor”

sionismului politic care au condus la asasinatele comise de

Baruch Goldstein la Hebron i de Ygal Amir împotriva

primului ministru Ytzak Rabin.

Adevrul s-a pus în micare, i nimic nu îl va putea

opri.

7

ROGER GARAUDY

Terorismul intelectual al unui “lobby” deja denunat

de generalul De Gaulle pentru “influena sa excesiv asupra

informaiei” m-a silit, în Frana, s procedez la d prepublicare

a acestui text într-un numr special al unei reviste, rezervat

abonailor i nepus în vânzare public. Acest fapt, expresie a

situaiei existente’ în Frana, pare s fi reinut mai mult atenia

comentatorilor decât coninutul textului meu. îl -public astzi

eu însumi, pe propria mea rspundere, sub form de Samizdat,

în sensul strict al acestui termen care înseamn în ni: “ediat

de autor”.

Aceast carte este deja tradus i în curs de publicare

în Statele Unite, Italia, Liban, Turcia i Brazilia. Este în curs

de traducere în german i în pis.

împotriva mitologiilor deraiate, aceast carte va fi o

nou contribuie la istoria critic a lumii contemporane.

R. G.

8

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII lSRAEHENp

INTRODUCERE

Aceast carte este istoria linei erezii.

Aceea care, printr-o lectur literal i selectiv a

cuvântului revelat, face dini religie instrumentul unei politici,

sacralizândo.

Este o maladie mortal a acestui sfârit de secol pe

care deja am definit-o în Integrismes.

Am combtut-o la musulmani în Grandeur et

dccadcnccs de J'Islam, cu riscul de a-i nemulumi pe cei crora

nu le place s spun : «Islamismul este o maladie a Islamului »

.

Am combtut-o la cretini în Vers une gucrrc de

religion, cu riscul de a-i nemulumi pe cei crora nu le place

s le spun: « ChristosulluiPavelnu este Isus ».

O combat astzi la evrei în Miturile fondatoare ale

politicii israeliene

\

cu riscul de a-mi atrage fulgerele itunetele israelo-sioniilor crora deja nu le plcea ceea ce

Rabinul Hirsch le-a reamintit: «Sionismul vrea s defineasc

poporul evreu ca o entitate naional. . .Este o erezie.»

Surs: Washington Post, din 3 octombrie 1978.

Ce este îns sionismul, cel denunat în cartea mea (i

nu credina evreiasc)?

Adesea s-a definit el însui:

1) Este o doctrin politic.

«Dup 1896\sionismul se bizuie pe micarea politic

fondat de Thdodore Herzh»

Surs: Eacyclopaedia ofzionism and Israel,

Herzl Press, New York 1971, voi. II, p. 1262

2) Este o doctrin naionalist care nu s-a nscut din

iudaism, ci din naionalismul european al secolului XIX.

9

ROGER GARAUDY

Fondatorul sionismului politic,Herzl, nu se prevaleaz de

religie: «Num supun unuiimpuls religios.»

Surs: Th. Herzl, Diaries (Memorii),

Ed. Victor Gollancz 1958

« Sunt un agnostic ». (p. 54)

Ceea ce îl intereseaz, nu este în mod special ara

sfânt: el accept, pentru obiectivele sale naionaliste, chiar

Uganda sau Tripolitania, Ciprul sau Argentina, Mozambicul

sau Congo.Surs: Herzl, Diaries.

Dar în faa opoziiei amicilor si de credidf idaic, el

devine contient de importana puternicei legende (“mighty

legend”), aa cum el o numete {Diaries I, p. 56), care

« constituie un strigtde chemare de oputere irezistibil».

Surs: Herzl, L’Etatjuif, p. 45

.

Este un slogan mobilizator pe care aceast politic

extraordinar de realist nu-1 poate ignora. Astfel încât el

proclam, traspunând puternica legend a reîntoarcerii în

realitate istoric: « Palestina este patria noastr istoric de

neuitat. . . acest nume el singur va fi un strigt puternic de

adunarepentrupoporulnostru ».

Sun: Herzl, L’Etatja, p. 209.

«Problema evreiasc nu este pentru mine nici oproblem social nici o problem religioas,..., este oproblem naional».

3) Este o doctrin colonial. Nici aici lucidul Theodore

Herzl nu-i ascunde obiectivele: ca prim etap, realizarea

unei “Companii cu statut special”, sub protecia Angliei sau a

oricrei alte puteri, în ateptarea transformrii sale în stat

evreu.

De aceea el se adreseaz celui care s-a dovedit

maestrul acestui gen de operaiune: traficantul colonial Cecil

Rfiodes care, cu ajutorul Companiei sale cu regim special, a

tiut s construiasc Africa de Sud, pornind de la una din

prile sale, anume de la aceea ce-i poart numele: Rliodesia.

10

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII 1SRAELIENE

Theodore Herzl îi scrie, la 1 1 ianuarie 1902:

«V rog, trimitei-mi un text din care s rezulte c aiexaminatprogramul meu ic suntei de acord cu el. V vei

întreba de cem adresez dumneavoastr, domnule Rhodes.

Pentrucprogramulmeu este un program colonial».

Surs: Herzl, Tagtbocb, voi. IU p.105

Doctrin politic, naionalist, Colonial, acestea sunt

cele trei caracteristici ce definesc sionismul politic pe care l-a

fcut s triumfe la Congresul de la Basel, din august 1897,

T^^>dore Herzl, genialul i machiavelicul su fondator, care

putea spune, pe bun dreptate, la sfâritul acestui Congres:

«Am fondat Statul evreu».

Surs: Dtaiies, p. 224

O jumtate de secol mai târziu aceasta va fi, cu

adevrat, politica pe care o vor aplica întocmai discipolii sicreând, dup metodele sale i Urmând linia a politic, Statul

Israel (imediat dup sfâritul celui de al doilea rzboi

mondial).

Dar aceast întreprindere politic, naionalist icolonialist, nu era deloc în prelungirea credinei ispiritualitii evreieti.

Chiar în timpul Congresului* de la Basel, care nu se

putuse ine la Munchen (aa cum prevzuse Herzl) din cauza

opoziiei comunitii evreieti germane, se inea în America

Conferina de la Montreal (1897) unde, la propunerea

Rabinului Isaac Meyer Wise, personalitatea evreiasc cea mai

reprezentativ a Americii de atunci, a fost votat o moiunecare punea în mod radical în opoziie dou interpretri ale

Bibliei: interpretarea politic i tribal a sionismului iinterpretarea spirituala i universalist a Profeilor.

«Dezaprobm în întregime orice iniiativ vizând

crearea unui stat evreu. Tentative de acestgen pun în evideno concepie eronat a misiunii lui Israel . . .pe care Profeii

evrei au fost primii pe care au proclamat-o. . . Afirmm cobiectivul iudaismului nu este nici politic, nici naional, ci

11

ROGBR GARAUDY

spiritual ...El vizeaz o epoc mesianic\când toi oamenii

vor recunoatec aparin unei singure mari comunitipentruinstituirea împrieiluiDumnezeupePmânt».

Surs: Conferina centrali a Rabinilor americani*

Yearbook VII, 1897, p. MI

Aceasta a fost prima reacie a organizaiilor evreieti,

începând cu “Asociaia rabinilor din Germania” i pân la

“Aliana Israelit universal din Frana”, a “Israelitische

Allianz” din Austria ca i a Asociaiilor evreieti dp l^Londi^.

Aceast opoziie la sionismul politic, mswat de

ataamentul la spiritualitatea credinei evreieti n-a încetat sse manifeste chiar i atunci când, în urma cehii de-al doilea

rzboi mondial, profitând o dat în plus, la O.N.U., de

rivalitile dintre naiuni i mai ales de sprijinul necondiionat

al Statelor Unite, sionismul israetian a ajuns s se impun ca o

for dominant i, graie, lobby-ului su, s inverseze tendina

i s fac s triumfe, în opinii, politica de dominaie israelo-

sionist, în dauna admirabilei tradiii profetice. Cu toate

acestea, nu s-a ajuns la înbuirea criticii marilor spirite.

Martin Buber declara la New York: «Sentimentul pecare îl încercam, acum 60 de ani, atunci când am intrat în

micarea sionist, este în esen celpe care îl încerc astzi...

Speram ca acest naionalism s nu urmeze calea celorlalte -

începând ca o mare speran i degradându-se apoipân la a

deveni un egoism sacru, îndrznind chiar, ca Mussolini, s se

proclame sacro egoismo, ca i când egoismul colectivputea fi

mai sacru decât egoismul individual. Atunci când ne-amreîntors în Palestina, întrebarea decisiv era: Vrei s venii

aici ca prieteni, ca frai, ca membri ai comunitii popoarelor

Orientului Apropiat, sau ca reprezentani ai colonialismului iimperialismului?

Contradicia dintre scopuli mijloacele folosite pentru

a-1 atinge i-a divizatpe sioniti: unii doreau s primeasc de Ia

Marile Puteri privilegii politice speciale, alii, mai ales tinerii,

12

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII JSRAELIENE

i'

*

\doreau doar s li se permit s munceasc în Palestina,

împreun cu vecinii lor, pentru Palestina sipentru viitor. .

.

Nu totul a fost întotdeauna perfect în raporturile

noastre cu arabii, dar exista, în general, o bun vecintate între

satele evreietii cele arabe.

Acest faz organic a stabilirii în Palestina a durat

pân în vremea lui Hitler.

Hitler este cel care a împins masele de evreis vin în

Palestina, inu o elit care venea s-i împlineasc existena is^gteasc viitorul Astfel c, unei dezvoltri organice

selective, i-a urmat o imigrare de mas, cu nevoia de a gsi o

for politic care s-i asigure securitatea...Majoritatea

evreilor a preferat mai curânds învee de la Hitler decât de la

noi. . .Hitler a artat c istoria nu urmeaz calea spiritului, ci

pe cea a puterii, i c atunci când un popor este suficient de

puternic, el poate ucide fr a risca s fie pedepsit. . . Aceasta

este situaia pe care o avem de combtut... “Ihud”-lui îi

propunem... ca evreii i arabii s nu se mulumeasc scoexiste, ci s coopereze.. Aceasta ar face posibil o

dezvoltare economic a Orientului Apropiat, graie creia

Orientul Apropiat ar putea aduce o mare, o esenial

contribuie la viitorul omenirii»

.

Surs: Jewish Nem/efterdin 2 iunie 1958

Adresându-se celui de-al XJI-Iea Congres sionist la

Karlsbad, la 5 septembrie 1921» el spunea: r< Vorbim de

spiritul lui Israel i credem c nu suntem asemntoricelorlalte naiuni...Dar dac spiritul lui Israel nu este nimic

mai mult decât sinteza identitii noastre naionale, nimic mai

mult decât o frumoas justificare a egoismului nostru

colectiv. . . transformat în idol, noi care am refuzats acceptm

orice altprin decâtDumnezeul universului, atunci noisuntem

ca celelalte naiuni i bem împreun cu ele din cupa care le

îmbat. Naiunea nu este valoarea suprem...Evreii sunt mai

mult decât o naiune: sunt membrii unei comuniti de

credin.

13

ROGER GARAUDY

Religia iudaic a fost dezrdcinat, i aceasta estd

esena maladiei al crei simptom a fost natereanaionalismului evreu la mijlocul secolului al XlX-lea. Acest,nou form a dorinei depmânt este substratul constituit din

ceea ce iudaismul naional modem a împrumutat de la

naionalismulmodem al. Occidentului..

'.

Ce are a face ideea de ‘‘alegere” a lui Israel în toate

acestea? “Alegerea”nu confer un sentiment de superioritate,

ci un sens al destinului. Acest sentiment nu se nate dintr-o

comparaie cu. ceilali, ci dintr-o vocaie i o responsabilitate

de a îndeplini o sarcin pe care profeii nu au încetat s o

reaminteasc: dacv ludaic suntei alei în loc s trii în

supunere fa de Dumnezeu, comiteri un sacrilegiu».

Evocând aceast “ criz naionalista” a sionismului

politic care este o denaturare a spiritualitii iudaismului, el

concluzioneaz:

«Speram s putem salva naionalismul evreu de

eroarea de a face dintr-unpoporun idol Darnu am reuit.»

Surs: Martin Buber, Israeland tbe word,

Ed. Schockea, New York, 1948, p. 263

Profesorul Judas Magnes, Preedinte al Universitii

ebraice din Ierusalim, din 1926, considera c “Programul

Biltmore” din 1942, care cerea crearea unui stat evreu în

Palestina, «ar conduce la rzboi împotriva arabilor».

Surs: Norman Bentwich, ForSion sake. Biografia lui Judas

Magnes, Philadelphia, Jewtsb Publication society of America,

1954, p. 352

Pronunând, la începutul anului universitar 1946,

discursul de deschidere al acestei Universiti ebraice din

Ierusalim pe care o prezida de 20 de ani, el spunea:

« Glasul cel nou al evreilor se face auzit prin evile

putilor. ..Aceasta este noua Thora a rii lui Israel. Lumea a

fost subjugat de nebunia forei fizice. Cerul s ne pzeascacum ca iudaismul i poporul evreu s nu fie subjugate de

acest nebunie. Un iudaism pgân a pus stpânire pe o mare

14


parte a puternicei diaspore. Am crezut, in vremurile

sionismului romantic, c Sionul trebuia s fie rscumpratprin spiritul dreptii. Toi evreii din America poart

responsabilitatea acestei greeli, acestei mutaii... chiar i cei

care nu sunt de acord cu uneltirile orientriipgâne, dar care

stau cu braele încruciate. Anestezierea simului moral duce

Ia atrofierea sa»

SursK: fbidem, p.131

în America, intr-adevr, dup Declaraia Biltmore,

conductorii sioniti aveau din acel moment cel mai puternic

pditfctor: Statele Unite. Organizaia sionista mondial

înlturase opoziia evreilor fideli tradiiilor spirituale ale

profeilor lui Israel i pretindea crearea nu doar a unui “cminnaional evreiesc în Palestina", folosind termenii (dac nu ispiritul) Declaraiei Balfour din timpul primului rzboi

mondial, ci a unui stat evreu al Palestinei.

Deja, în 1938, Albert Einstein condamnase aceast

orientare:

«Ar fi, dupprerea mea, mai rezonabils se ajung la

un acord cu arabiipe baza unei viei comunepanice decâtsse creeze un stat evreu. . . Contiinape care o am despre natura

fundamental a iudaismului se opune ideii unui stat evreu

dotat cu frontiere, cu o armat i cu un proiect de putere

temporal oricât de modest ar fi el. M tem de stricciunile

interne pe care iudaismul le va suferi datorit dezvoltrii, în

rândurile noastre, a unui naionalism îngust...Nu mai suntem

evreii din perioada Macabeilor. A redeveni o naiune, în

sensul politic al cuvântului, ar echivala cu îndeprtarea de la

spiritualizarea comunitii noastre, spiritualizare pe care o

datorm geniuluiprofeilor notri. »

Snrsfl: Rabin Mosbe Menuhin, The Decadente of

Jadaism fn our time, 1969, p. 324.

Chemrile Ia raiune nu au lipsit dup fiecare violare,

de ctre Israel, a legii internaionale.

15

ROGER GARAUDY

Nu vom cita decât dou exemple, când s-a spus J|voce tare ceea ce milioane de evrei gândesc - dar fr a Jj

putea face public, datorit inchiziiei intelectuale a lobbyl

urilor israelo-sioniste: în 1960, în. perioada procesului Iul

Eichmann de la Ierusalim, American Council for Judaisni

declara:

«Consiliul american al Iudaismului a adresat ieri o

scrisoare d-lui Christian Herter pentru a nega guvernului

israelian dreptul de a vorbi în numele tuturor evreilor. 1

. Consiliul declar c Iudaismul este o sâSMmne de

religieinu una de naionalitate.»

Surs: Le Monde, din 21 iunie 1960.

La 8 iunie 1982, profesorul Benjamin Cohen, de la

Universitatea din Tel Aviv, în momentul invaziei sângeroase a

israelienilor în Liban, îi scria lui P. Vidal-Naquet:

«V scriu ascultând radioul care tocmai anun c“noi" suntempe cales ne atingem obiectivul în Liban: acela

de a asigura’pacea" locuitorilor din Galileea. Aceste minciuni

demne de Goebbels m scot din mini. Este clar c acest

guvern slbatic, mai barbar decât toate cele precedente, nu are

nimic de-a face nici cu atentatul de la Londra, nici cu

securitatea Galileei. . . evreii, fiii luiA vram. . . evreii, victime ei

înii ale atâtor cruzimi, pot ei deveni atât de cruzi?. . . Cel maimare succes al sionismului nu este, deci, decât acesta:

“deiudaizarea . . evreilor.

Facei, dragi prieteni, tot ceea ce st în puterea voastr

ca alde Begbin i Sharon s nu-i ating dublul lor obiectiv:,

lichidarea final (expresie Ia mod aici în aceste zile)

palestinienilor capopori a israelienilor ca fiine umane.»( ;

,

Surs: Scrisoare publicat în Le Mon4*din iunie 1982,'p. ft;

,«Profesorul Leibowitz consider politica israeliân în

Liban drept iudeo-nazist.»

Surs: YediotAharonoth, 2 iuiie 1982, p. 6.

16

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII 1SRAELIENL

Aceasta este miza luptei între credina iudaic

profetic i naionalismul sionist, bazat, ca orice naionalism,

pe respingerea celuilalt i pe propria sacralizare.

Orice naionalism are nevoie s-i sacralizeze

preteniile: dup dezmembrarea cretintii, tatele-naiuni au

avut fiecare pretenia de a fi primit motenirea sacrului iinvestitura lui Dumnezeu.

Frana este “Fiica mai mare a Bisericii”, prin care se

îndeplinete lucrarea lui Dumnezeu (Gesta Dei per Francos).

Germania este “deasupra a tot” deoarece Dumnezeu este cu ea

(Mit mit uns). Eva Peron proclam c “misiunea Argentinei

este de a-1 aduce pe Dumnezeu lumii ”, iar, în 1972, primul

ministru al Africii de Sud, Vorster, celebru prin rasismul suslbatic, profetiza la rndul su: “S nu uitm c noi suntem

poporul lui Dumnezeu, investit cu o misiune' . . .Naionalismul

sionist se las purtat de aceast beie specific tuturor

naionalismelor.

Chiar i cei mai lucizi se las ispitii de acest “beie”.

Chiar un om ca profesorul Andre Neher, în frumoasa

sa carte L'essence du prophetisme (Ed. Calman-Levy, 1972 ),

dup ce evoc atât de bine sensul universal al Alianei -

aliana lui Dumnezeu cu omul - ajunge s scrie c Israel este

«semnul, prin excelen, al istoriei divine în lume. Israel este

axa lumii, este nervul, centrul, inima ei.» (p. 311)

Asemenea cuvinte evoc în mod penibil “mitul arian”

a crei ideologie a întemeiat pangermanismul i hitlerismul.

Pe aceast cale te afli la antipodul învturilor Profeilor i al

admirabilei Eu i Tu a lui Martin Buber.

Exclusivismul interzice dialogul: nu se poate dialoga

nici cu Hitler, nici cu Beghin, pentru c superioritatea lor

rasial sau aliana lor exclusiv cu divinul nu le mai las

nimic de ateptat de la cellalt.

Pentru c tim c în epoca noastr nu exist alt

alternativ decât dialogul sau rzboiul, i c dialogul cere, aa

17.

ROGER GARAUDY

cum nu încetm s repetm, ca fiecare s aibe, de la înclwflcontiina a ceea ce îi lipsete propriei sale credine i drlHnevoie de cellalt pentru a umple în sine acest vid - condiilHoricrei depiri i a oricrei dorine de împlinire (care e|Hsufletul oricrei credine vii).

Antologia noastr privitoare la crima sionist |Hsitueaz în prelungirea eforturilor acelora dintre evrei careHîncercat s apere un iudaisn) profetic împotriva unui sionijHtribal. Iffl

Ceea ce hrnete antisemitismul nueste criica politiMsângeroase de agresiune i de impostur a sionismaiwl

israelian, ci susinerea necondiionat a acestei politici care nil

reine, din marile tradiii ale iudaismului, decât ceea ce ara

justifica, printr-o interpretare literal, aceast politic, i ol

ridic deasupra oricrei legi internaionale, sacralizând-o prin ;

miturile de ieri i de azi.

18

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE;

I

Miturile teologice

* * 1. Mitul “promisiunii”:

ar promis sau ar cucerit?

“Urmailor ti voi

da pmântul acesta dc ta

fluviul Egiptuluipân Ia

fluviul cel marc al

Eufratului'

\

Facerea XV, 18

Lectura integristft a sionismului politic

• “Dac Biblia îi aparine, dac este considerat

poporul Bibliei, ar trebui s stpâneasc toate teritoriile

biblice"

General Mosbe Dayan, Jerusalein Post, 10 august 1967

• La 25 februarie 1994, Doctorul Baruch Goldstein

masacreaz arabii aflai în rugciune la mormântul

patriarhilor.

• “Din ordinul lui Dumnezeu ” i al grupului su de

“rzboinici ai lui Israel”, de a executa pe oricine ar ceda

arabilor “pmântul fgduit” al “Iudeei i Samarei” (actuala

Cisiordanie), la 4 noiembrie 1995, YgaJ Amir îl asasineaz pe

Ytzhak Rabin.

19

ROGER GARAUDY

a) în exegeza cretin

Albert de Pury, profesor care pred Vechiul Testament

la facultatea de Teologie protestant din Geneva, rezumastfel teza sa de doctorat «Promesse divine et lâgende

cultuelle dans le cycîe de Jacob » (2 volume, 6d. Gabalda,

Paris, 1975), în care include, discut i prelungete cercetrile

celor mai mari istorici i exegei contemporani^pf^tre care

Albrecht Alt i Martin Noth ( vezi Histoire dlsrel, de M.Noth, traducere francez, Payot, 1954; Theologie de l'Ancien

Testament, 1971, Ed. Labor et Fides, Geneve, de von Rad; R.

de Vaux, Histoire ancienne d’Israel, 2 volume, Paris, 1971)

:

« Tema biblic a crii îi are originea în “promisiunea

patriarhal”, adic în aceast promisiune divin fcut,

conform tradiiei Facerii, patriarhului Avraam, Textele Facerii

ne ‘relateaz în mai multe rânduri i în forme diferite cDumnezeu a promis patriarhilor i urmailor lor stpânirea

rii în care erau pe cale de a se stabili. Fcut la. Sichem

(.Facerea 12/7), la Betel (Facerea 13/14-17; 28/13-15; 35/11-

12) i la Mamvri (lâng Hebron, Facerea 15/18-21; 17/4—8),

deci în principalele locuri sfinte ale Samareii Iudeei, aceast

promisiune pare a se aplica înainte de toate regiunilor din

actuala Cisiordanie.

Naratorii biblici neprezint istoria originilor Israelului

ca 0 îniruire de epoci bine delimitate. Toate amintirile,

istorisirile, legendele, basmele sau poemele care le-au

parvenit, prin intermediul tradiiei orale, ei le-au inserat într-

un cadru genealogic i cronologic precis. Dup cum sunt de

acord aproape toi exegeii moderni, aceast schem istoric

este fictiv.

20

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII-ISRAEL]ENE

Cercetrile lui Aîbrecht Alt i ale lui Martin Noth au

artat în specialc împrirea în epoci succesive (Patriarhii -

robia în Egipt- cucerirea Canaanului) este artificial'»

Rezumând, în acord cu teza lui Albert de Piuy,

cercetrile exegezei Contemporane, doamna Fran^ise Smyth,

decan al facultii de teologie protestant din Paris, scrie:

«Cercetarea istoric recent a redus la stadiu de

ficiune reprezentrile clasice ale exodului din Egipt, ale

cuceririi Canaanului, ale unitii naionale israelite înaintea

xilului, ale unor frontiere precise; istoriografia biblic nuinformeaz asupra a ceea ce sepovestete, ci asupra celor care

o elaboreaz».Surs: Franoise Smith, “Les protestante*, la BiUe et Israel

depuis 1948” în La Lettre, noiembrie 1984, nr. 313, p. 23

Fran^ise Smyth-Florentin a fcut o punere la punct

riguroas asupra mitului promisiunii în cartea sa Les mythes

illegitimes. Essai sur la(<terre promise ' ed. Labor et Fides,

Geneve, 1994.

Albert de Pury continu: «Cea mai mare parte a

exegeilor au considerati consider promisiunea patriarhal

în expresia sa clasic (cf, de exemplu, Facerea 13/14 - 17 sauFacerea 15/18 -21) drept o legitimare post eventum a cuceririi

israelite a Palestinei sau, i mai concret înc, a extinderii

suveranitii israelite sub domnia Iui David. Cu alte cuvinte,

promisiunea ar fi fost introdus în povestirile patriarhale în

scopul de a face din aceast epopee strmoeasc un preludiu

i oprevestire a epocii de aur davidienei solomoniene.

Putem acum s circumscriem pe scurt originile

promisiuniipatriarhale:

1. Promisiunea pmântului, îneleas ca o promisiune

de sedentarizare, a fost fcut prima dat unor grupuri de

' Cf. A. Alt. "'Ocr Gott der Vater” ( 1929). în A Alt Kleine Schrifien zur

Geuhichte des Volkes Israel, I, Munchen. 1953 (=1963), p. 1-78 ( tr. engl. în ‘Essays un old

Testament History and RcligioiT. Oxford. Blackwell. 1966. p, 1-77: ’T)ie Landnahme der

IsraelUcn în Palastina “ (1925), în Kleine Sdmften. 1, p. 89-125 ( trad. enel. idem. p 133-

169)

21

ROGER GARAUDY

nomazi supui regimului transhumantei i care aspirau s se

fixeze undeva în regiunile locuibile. Sub aceast form,

promisiunea a putut face parte din patrimoniul religios inarativ al mai multorgrupuri tribale diferite

1.

2. Promisiunea nomad avea ca obiect nu cucerirea

politic i militar a unei regiuni sau a unei întregi ri, ci

sedentarizarea intr-un teritoriu limitat.

3. La origine, promisiunea patriarhal despre care ne

vorbete Facerea n-a fost fcut de Iahve (zeul care intr în

Palestina cu “grupul Exodului”), ci de zeul cananfypan, EI, în

una din ipostazele sale locale. Numai zeul local, stpân al

teritoriului, putea oferi unor nomazi sedentarizarea pepmânturile sale.

4 . Mai târziu, atunci când clanurile nomadesedentarizate s-au regrupat cu alte triburi pentru a forma

“poporul lui Israel” vechile promisiuni au cptat o noudimensiune. Sedentarizarea era un obiectiv atins iar

promisiunea cpta de acum înainte o anvergur politic,

militar i “naional”. Astfel reinterpretat, promisiunea a

fost îneleas ca prefigurare a cuceririi definitive a Palestinei,

caprevestirea i legitimarea imperiului davidian».

1

« Lectura textelor sacre ale Orientului Mijlociu ne arat c toate populaiile din

zon au primit promisiuni asemntoare de la zeii lor, care !c-au promis teritorii, din

Mcsopotamia pân în Egipt, trecând pc la hitii.

în Egipt, pc stela dc la Kamak, ridicat dc Tutmos al lll-lca ( între 1480 i 1475 î. Hr.)

pentru a celebra victoriile pc care Ic repurtare pc direcia Gaza, Mcgiddo, Chcdcsh, i pânla Carchcmish (pc Eufrat), dumnezeu declara: '* îi atribui, prin hotrâre, pmântul in lung iîn lut. Am venitiii daus nimicetipmânturile dc la Apus ".

La cellalt capt al “cornului fertil", în Mcsopotamia, în a asea tablilâ a “Poemului

babilonian a) Creaiei”, dumnezeu, Marduk,11

fixeaz fiecruia lotul su' (versetul 46) i,

pentru a pecetlui Aliana, ordon s se construiasc Babilonul i templul su.» (a)

Intre acestea dou, hitii i cânt ctre Arinna, zeia solar:

a Tu veghezi la sigurana ceruluiia pmântului'

Tu stabileti frontierele rii. » (b)

Dac evreii nu ar fi primit o astfel dc promisiune, atunci ci ar fi constituit intr-adevr oexcepie, (c)

(a) - “Lcs rcligions du Prochc-Oricnt ! dc Rene Labei, lid. Fayard. 1970, p. 60.

(b) - lbidcni. p 557

(c) - Vezi, asupra promisiunii, teza Printelui Landouzics, la Institutul Catolic

din Paris, despre ‘'Darulpmântului Palestinei "

{

1 974), pp, 10-15

22

MITURILE,FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIfiNE

Coninutul promisiunii patriarhale

«Dac promisiunea “nomad”, vizând sedentarizarea

unui clan de pstori, urc fr îndoial ctre o origine ante

eventual jiu acelai lucru se întâmpl Cu promisiunea extins

la dimensiunile '‘naionale”; Dat fiindc triburile “israelite"nu

s-au unit decât dup instalarea lor în Palestina, reintcipretarea

promisiunii nomade intr-o promisiune de suveranitate politic

trebuie s fi fost operat post eventum. Astfel, promisiunea

Si?Facerea 15/18-21, care ia în considerare suveranitatea

poporului ales asupra tuturor regiunilor situate “între râul

Egiptului(=wadi’Arish) i râul cel mare al Eufratului” iasupra tuturorpopoarelor ce locuiau acolo, este în mod vdit

im vaticinium ex eventu, inspirat de cuceririle davidice.

Cercetrile exegetice au permis s se demonstreze cextinderea promisiunii “nomade” într-o promisiune

“naional” trebuie s se fi fcut înainte de prima punere în

scris a textelorpatriarhale.

Yahvistul, care poate fi considerat drept primul mare

narator (sau mai degrab editor de naraiuni) al Vechiului

Testament, a trit în vremea lui Solomon. El a fost prin

urmare contemporanuli martorul acelor câteva decenii când

promisiunea patriarhal, reinterpretat în lumina lui Da vid,

preas se fi realizat dincolo de orice ateptare

.

Pasajul din Facerea 12/3 este unul din textele cheie

pentru înelegerea operei Yah vistului. Conform acestui text,

binecuvântarea lui Israel trebuie s aib drept corolar

binecuvântarea tuturor “neamurilor pmântului ('adâmâh)”.

Neamurile pmântului sunt, înainte de toate, cele care împart

cu Israel Palestina i Transiordania.

Aadar nu suntem în msur s afirmm c, la un

moment sau altul în istorie. Dumnezeu s-ar fiprezentat în faa

unui personaj numit Avraam i c i-ar fi conferit acestuia

23

ROGER GARAUDY

titlurile legale de stpânire a trii Canaanului, Din punct d&i

vederejuridic, nu avem în mân nici un act de donaie semiWy“Dumnezeu ” i avem chiar motive întemeiate s credem c$scena din Facerea 12/1-8; 13/14-18, de exemplu, nu este

reflectarea unui eveniment istoric.,

,v>

în consecin, este oare posibil actualizarea pro-

misiuniipatriarhale?Dac a actualiza promisiunea înseamn ate servi de ea ca de un titiu de proprietate sau a o pune h.slujba uneirevendicripolitice, atuncicu sigurannu.

Nici o politic nu are dreptul s revendice^ennrea

însigarania moral apromisiunii.,

Nu ne putem ralia în nici un fel acelora dintr% cretini

care consider promisiunile din Vechiul Testamen xjrept o

legitimare a revendicrilor actuale ale statului Israefy,

Sursi: Toate aceste texte sunt jtrmse din

conferina inui la 10 februarie 1975, la Cret-B£rard

(Elveia) cu ocazia unui colocviu asupra ioilnpretrilor

teologice ale conflictnlui israelo-arab, publicata In revista

ttudes tbâologkjoes et retiglense, nr.3, 1976 (Montpellier).

b) în exegeza profetic evreiasc

(Conferina Rabinului Elmer Berger, fost preedinte al

Ligiipentru iudaism din Statele Unite)

«Este inadmisibil pentru oricine s pretind cimplantarea actual a statului Israel este împlinirea unei

profeii biblice i, în consecin, c toate aciunile întreprinse

de Israelieni pentru instaurarea i meninerea statului lor sunt

dinainte aprobate de Dumnezeu .

Politica actual a lui Israel a distrus sau, cei puin, a

întunecat semnificaia spiritual a lui Israel.

îmi propun s examinez dou elemente fundamentale

ale tradiieiprofetice.

24

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICI] ISRAELIENE

a) - în primul rând, atunci când Profeii au evocat

restauraia Sionului, nu pmântul era cel care avea prin el

însu$i un caracter sacru. Criteriul absolut i indiscutabil al

concepiei profetice a Mântuirii era restaurarea Alianei cu

Dumnezeu, intr-un timp când aceast Alian fusese rupt de

regei depoporul su.

Miheia o spune cu toat claritatea: “Ascultai aceasta

voi, cpetenii ale casei lui Iacob, judectori ai casei lui Israel,

voi ce urâi binele i iubii rul,... care zidii Sionul cu

f&Belegi i Ierusalimul cu strâmbti. . .din pricina voastr

Sionul va fi arat cu plugul ca o arin i Ierusalimul va fi

prefcut intr-un morman de, ruine i muntele templului va

ajunge o înlime acoperit depdure”

Sursfi: Miheia MI, 1.12.

Sionul nu este sfânt decât dac Legea Iui Dumnezeudomnete asupra sa. i pceasta nu înseamn c orice lege

promulgat la Ierusalim este o lege sfânt.

b) - Nu doarpmântul depinde de respectarea Alianei

i de credina în aceasta:poporul reinstalat în Sion este supus

acelorai exigene de justiie, de dreptate i de fidelitate fade Aliana cu Dumnezeu.

Sionul nu putea atepta o restauraie a unui popor

sprijinindu-se pe tratate, pe aliane, pe raporturi militare de

for, sau pe o ierarhie militar prin care s se încerce

stabilirea superioritii sale asupra vecinilor lui Israel.

... . Tradiia profetic arat cu claritate c sfinenia riinu depinde de solul su i nici cea a poporuluisu de simpla

prezenpe acest teritoriu.

Aadar, actualul stat al lui Israel nu are nici un drept

de a se prevala de înfptuirea proiectului divin pentru o ermesianic.

Este vorba aici de o pur demagogie privitoare la

sfinenia teritoriuluii a sângelui.

25

ROGER GARAUDY

Nicipoporuli nici ara nu sunt sfintei nu merit nici

un privilegiu spiritual din lume.

Totalitarismul sionist care caut s-i supun întregul

popor evreu; chiar prin violen i harf, face ca acesta s fie

unpoporprintre altele i asemntor altora.»

Surs: Rabla Elmer Berger, “Propbecy, Zioniim

and the state of Isra§). ”Ed. American Jewish

Alternativei to Zionism. Conferina inut la

Universitatea din Leyda (Olanda), la 20 martie 1968.

Ygal Amir, asasinul lui Ytzhak Rabin, nu ete nici un

vagabond, nici un nebun, ci un produs pur al educaiei

sioniste; copil de rabin, student emerit al Universitii

clericale Bar Ilan (în apropiere de Tel Aviv), hrnit cu

învturile colilor talmudice, soldat de elit în Golan, având

în biblioteca sa biografia lui Baruch Goldstein (cel care

asasinase, cu câteva luni înainte, la Hebron, 27 de arabi aflai

în rugciune la mormântul patriarhilor). El putuse s vad, la

televiziunea oficial israelian, marele reportaj despre grupul

“Eyal” (Rzboinicii lui Israel) jurând. Ia mormântul

fondatorului sionismului politic, Theodore Herzl, s «execute

pe oricine ar ceda arabilor “ara promis” a Iudeei i Samarei»

(actuala Cisiordanie).

Asasinarea premierului Rabin (ca i cea ce va perpetua

numele lui Goldstein) se însene în logica strict a mitologiei

sionitilor integriti: ordinul de a ucide, spune Ygal Amir, «a

venit de la Dumnezeu», ca în vremea lui Iosua.

Surs: Le Monde {A. F. P.) din 8 noiembrie 1995.

Acesta nu era un caz izolat în societatea israelian: în

ziua asasinrii lui Ytzhak Rabin, colonii din Kiryat Arba idin Hebron dansau de bucurie i recitau psalmii lui David în

jurul mausoleului ridicat întru gloria lui Baruch Goldstein.

Surs: E/Pais (Spania) din 7 noiembrie 1995, p.4

26

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII 1SRAEL1ENE

Ytzhak Rabin era o int simbolic nu pentru c, aacum a pretins Bill Clinton la funeraliile sale, ar fi “luptat

întreaga sa via pentru pace”. (Comandant al trupelor de

ocupaie la începutul Intifadei, el este cel care a dat ordinul de

a “rupe oasele braelor "copiilor din teritoriul palestinian, care

nu aveau alt arm decât btrânele pietre al rii lor, ridicate iele pentru a apra pmântul strmoesc).

Dar Ytzhak Rabin, cu realism, înelesese (precum

Americanii în Vietnam sau Francezii în Algeria) c nici o

scufie militar definitiv nu este posibil atunci când o

armat se izbete nu de o alt armat, ci de un popor întreg.

El se angajase, deci, împreun cu Yasser Arafat, pe

calea unui.compromis: era acordat o autonomie

administrativ unei pri din teritoriile a cror ocupare fusese

condamnat de Naiunile Unite, meninând îns protecia

militar israelian asupra “coloniilor” furate autohtonilor idevenite, ca la Hebron, coli ale urii.

Era deja prea mult pentru integritii beneficiari ai

acestui colonialism: ei au creat împotriva lui Rabin, pe care au

reuit s-l prezinte drept un “trdtor”, climatul care a condus

la infamia asasinrii sale.

Ytzhak Rabin a fost, dup mii i mii de palestinieni,

victima mitului “rii promise”, pretext milenar al

colonialismelor sângeroase.

Acest asasinat fanatic demonstreaz, o dat în plus, co pace veritabil între un stat al liti Israel aflat în siguran

între frontierele fixate prin partajul din 1947, i un stat

palestinian total independent, necesit eliminarea radical a

colonialismului actual, adic a tuturor coloniilor ce constituie,

în interiorul viitorului stat palestinian, neîntrerupte surse de

provocare i tot atâtea detonatoare pentru rzboaie viitoare.

27

ROGER GARAUBY

2. Mitul “poporului ales”

"A$â zice Domnul Dumnezeu/ evreilor:

Isnd este fiu/Meu, intâi-nâscutu!meu:

*

Ieire* IV, 22'.

Lectura integristfi a sionismului peltic

• - «Locuitoriilumiipot fiîmprii între Israeli celelalte

naiuniluate în bloc. Israel estepoporul ales: dogmcapital.»

Snrsâ: Rabbin Cohen, In cartea sa,

Le Talmud, Paris, 1986, p.104.

Acest mit este credina, fr nici un fundament istoric,

conform creia monoteismul s-ar fi nscut odat cu Vechiul

Testament. Din contr, chiar din Biblie, rezult c cei doi

principali redactori ai si, Yahvistul i Elohistul, nu erau nici

unul nici cellalt monoteiti: ei proclam doar superioritatea

Dumnezeului evreu asupra celorlali zei, i “gelozia” sa fade acetia (Ieirea XX, 2-5). Dumnezeul Moabului, Chemo,este recunoscut (Judectori XI i II Regi, 27 ) ca i “ceilali

zei” (I. Samuel XXVII, 19).

Traducerea Ecumenic a Bibliei subliniaz într-o not:

«Foarte mult timp, în Israel s-a crezut în existena i în puterea

zeilor strini» (p .680, nota d)

.

Numai dup exil, i mai ales la Profei, monoteismul

se va afirma, adic se va trece de la formule ca aceea din

Ieirea: «S nu ai ali dumnezei în afar de Mine!» (XX, 3), la

unele care nu se mulumesc s cear numai supunerea ctre

Yahve, i nu i ctre ceilali dumnezei, (cum este chiar repetat

în Deuteronomul: «S nu mergei dup ali dumnezei...»

28

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAEL1ENE

(VI, 14),* dar care proclam: «Eu sunt Dumnezeu i nu este

altul!» (Isaia XLV, 22). Aceast afirmare indiscutabila a

monoteismului dateaz din a doua jumtate a secolului al VI-

le (între 550 i 539 î. Hr.). -

Mondteismul este intr-adevr fructul unei lungi

maturizri a marilor culturi din Orientul Mijlociu, cea a

Mesopotamiei i cea a Egiptului.

înc din secolul al XHI-lea, faraonul Akhenaton

tersese din toate templele pluralul cuvântului “Dumnezeu".

Imnul su închinat soarelui este parafrazat aproape textual în

Psalmul 104. Religia babilonian se îndrepta i ea ctre

monoteism; evocându-1 pe zeul Marduk, istoricul Albright

marcheaz etapele acestei transformri: « Când s~a recunoscut

c numeroasele diviniti diferite nu sunt decât manifestrile

unui singur Dumnezeu ...nu mai este de fcut decât un singur

paspentru a ajunge Ia o form de monoteism ».

Surs: Albright, Lesreligions dans le Moyea-Orient, p. 159

“Poemul babilonian al Creaiei” (care dateaz din

secolul al Xl-lea î. Hr.) aduce mrturie despre aceti “ultimi

pai”: «Dac oamenii sunt împrii în ceea ce privete zeii,

noi, prin toate numele cu care îl vom numi. El s fie

Dumnezeulnostru.»

Aceast religie a atins acel grad de interiorizare în care

apare imaginea celui Drept adus în suferin:

« Vreau s-l proslvesc pe Domnul înelepciunii...

Dumnezeul meu m-a prsit. .

.

Treceam ca un stpân im târscpe lâng ziduri . .

.

în fiecare zi gem ca un porumbel i lacrimile îmi ard

obrajii.

_ fii totui rugciunea era pentru mine înelepciune, iar

sacrificiul legea mea.M credeam în slujba lui Dumnezeu,

dar cine poate înelege planurile divine, în

profunzime?

29

ROGER GARAUDY

Cine deci, dac nu Marduk, este stpânul reinvieMfi

Voi cei modelai de el din argila originar,

Cântaigloria lui Marduk. ». ^

Surs: Op. citn p. 329-341

Aceast imagine a Lui Iov îi este anterioar cu mai

multe secole. 0 imagine asemntoare a celui drept aduS. în

suferin, cea a lui Daniel (nu cel din Biblia evreiasca)

pedepsit de Dumnezeu i readus de acesta pe pmânt, se

gsete în textele ugaritice de la Ras Shamara, în ceea ce s-a

putut numi “Biblia cananeean”, anterioar qpje# a evreilor

deoarece iezechiel îl citez pe Daniel alturi de Iov (Iezechiel

XIV, 14 i 20),

Sunt aici parabole a cror semnificaie spirituala nu

depinde deloc de verificarea, lor istoric.

Este, de exemplu, cazul acestei minunate parabole a

rezistenei la oprimare i cea a eliberrii, care este povestea

Exodului.

Are mai puin importan c «trecerea peste marea de

trestii nu poate fi considerat drept un eveniment istoric »',

scrie Mircea Eliade, i c nu privete ansamblul evreilor, ci

numai câteva grupuri de fugari. Dip contr, este semnificativ

c fuga din Egipt, în aceast versiune grandioas, a fost

“pus” în legtur cu celebrarea Patelui... revalorizat iintegrat în istoria sfânt a yahvismului

2.

începând din 621 înainte de Hritos, celebrarea Ieirii

ia într-adevr locul unui rit agrar cananeean al Patelui,

primvara: srbtoarea reînvierii lui Adonis. Ieirea devenea

astfel actul fondator al renaterii unui popor smuls din sclavie

de dumnezeul su.

Experiena divin a acestei smulgeri a omului din

vechile sale servitui se regsete la popoarele cele mai

diverse: lunga rtcire, în secolul al XlII-lea, a tribului aztec

; Mtrecu îli’mdc- 1 li sloi re de* uoymiccs ci des idccs re litricu scs. tonte 4 p. 190

'Ibidem, p 191.

30

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENF.

“mexica”, care dup mai mult de un secol de încercri ajunge

în valea cutat sub conducerea zeului su. El îi deschide

calea acolo unde nici un drum nu fusese pân atunci trasat.

Samcltoriile iniiatice ctre libertate ale africanului Kaidara.

Fixarea pe un teritoriu a triburilor nomade sau rtcitoare este

legat la toate popoarele - în special în Orientul Mijlociu - de

primirea unui pmânt promis de ctre un dumnezeu.

», .. Miturile jaloneaz drumul umanizrii i al divinizrii

onHUfai. Cel al Potopului, prin care Dumnezeu pedepsete

greelile oamenilor i reîncepe creaia, se regsete la toate

civilizaiile, de la Ghilgame, din Mesopotamia, pân la Popol

Vuh, la Mayai (partea I, cap. 3).

Imnurile de proslvire ale lui Dumnezeu se nasc în

toate religiile, precunf psalmii în onoarea lui Pachamama,

zeia mam, sau în onoarea Dumnezeului Incailor:

« Wiraqocha, rdcina fiinei,

Dumnezeul mereu apropiat .

.

care creeaz zicând:

s fie brbatul

!

s fie femeia

!

Wiraqocha, stpân luminos,

Care facis existe si care facismoar . .

.

Tu care reinnoieti creaia

D creaiei tale

zile lungi

pentru a seputea

desvârimergândpe calea cea dreapt. »

De ce s nu se poat dezvolta o gândire teologic

asupra momentelor ce dezvluie sensul vieii, pomindu-se de

la textele sacre care sunt propriul “Vechi Testament”al

fiecrui popor? Fiindc stavila este o judecat etnocentric.

31

ROGER GARAUDY «1/

Numai dup dispariia ei mesajul adus de viif* icuvântul lui Iisus ar atinge adevrata universalitate: peqffi car avea rdcini în orice experien trit în contaclll cu

divinitatea, i nu ar fi strâmtorat i chiar înbuit de filwre

tradiie unilateral. Propria via a lui Iisus, viziunea sa rdicai

nou asupra împriei lui Dumnezeu, întemeiat nu pe

puterea conductorilor din lumea aceasta, ci pe sperana celor

srmani, nu ar mai fi diminuate în folosul unei scheme istorice

care merge doar de la fgduine de victorie fâciie*jmui popor

pân la împlinirea lor. T»Nu am evocat aici, prioritar, decât religiile Orientului

Apropiat, în sânul crora a germinat monoteismul i printre

care s-au format evreii.

în alte culturi, neoccidentale, evoluia spre monoteism

este i mai veche înc.

De exemplu în India, în Vede.

«înelepii dau Fiinei Unice maimult decât un nume.»

{RigVeda 111,7).

Virhaspati «este Tatl nostru, care conine toi zeii»

(III, 18).

’ «Acela care este Tatl nostru, a zmislit i conine

toate fiinele. Dumnezeu unic, el îi face pe ceilali zei. Tot

ceea ce exist îl recunoate ca stpân ...îl tii pe Cel ce a

fcut toate lucrurile, este acelai care este in interiorul vostru.»

(CXI, 1 1).

«Numele sale suntmaimulte, dar El este Unul.»

Aceste texte sfinte se întind între secolele al XVI-lea i

al Vl-lea î. Hr., i printele Monchanin (SJ.) în efortul suintuitiv de a se situa în interioruP Vedelor, Ie numete:

«Poemul liturgic absolut»

SursA: Jules Monchanin, Mystique de l’Inde,

mystire cbritien, p. 229-231.

32


3. Mitul lui Iosua:

purificarea etnic

« Iosua, împreun cu toi Isntcîiîi, au trecut dc ia

Lachis la Egloo. i a dat-o Yahvcipc aceasta în mâinile tui

Israel. i a luat-o pc ca i pe rege/c ci si au trecut-o prin

ascuiul sbiei pe ca i toat suflarea din ca;pc nimeni n-a

lsat in ca, care s nu moar sau care s fug... i de Ia

Egkm, Iosua împreun cu toi îsraciiii au mers Ia Hebron. . .»

Iowa X, 34-36.

Lectura integrist a sionismului politict

-

• La 9 aprilie 1948, Menahem Beghin, împreun cu

trupele sale Irgun, masacreaz cei 254 de locuitori ai satului

Deir Yassin, brbai, femei i copii.

Nu vom cerceta decât într-un caz particular aceast

trecere de la fosilizarea mitului în istorie i de la preteniile

acestei “ fcturi istorice” la justificarea unei politici: acela al

instrumentalizrii textelor biblice, deoarece ele nu au încetat

s joace un rol determinant în evoluia Occidentului,

acoperind faptele sale cele mai sângeroase, de la persecutarea

evreilor de ctre Romani, apoi de ctre cretini, ajungând la

Cruciade, la Inchiziie, la Sfintele Aliane, la dominaia

colonial exercitat de “popoarele alese”, pân la preteniile

exagerate ale statului Israel, nu numai prin politica sa de

expansiune în Orientul Mijlociu, ci i prin presiunile lobby-

urilor sale, din care cel mai puternic, în “cea mai puternic

putere” - Statele Unite - joac un rol de prim ordin în politica

american de dominaie mondial i de agresiune militar.

Acesta este motivul alegerii noastre: exploatarea unui

trecut mitic orienteaz viitorul spre ceea ce ar putea deveni o

sinucidere planetar.

33

ROGER GARAUDY

Biblia, dincolo de descrierea masacrelor ordonate de

un “Dumnezeu al armelor” conine marile profeii ale ;fui

Amos, Isaia, lezechiel i Iov, pân la anunarea unei “noi

aliane” cu Daniel.

Aceast nou alian (acest Nou Testament) va marca,

în acelai timp, cea mai mare schimbare în istoria oamenilor ia zeilor, cu venirea lui Isus, în care, cum spun Prinii

Bisericii Orientului: «Dumnezeu s-a fcut om pihtfy ca omul

s poat deveni Dumnezeu ». Apoi a fost reîntoarcerea, cu

sfântul Pavel, la viziunea tradiional a Dumnezeului suveran

i atotputernic, dirijând din exterior i de sus viaa oamenilor

i a comunitilor, de aceast dat nu prin “legea” evreiasc, ci

printr-un “har” cretin presupus a avea aceeai exterioritate ce

înltur responsabilitatea omului. «Cci în har suntei

mântuii, prin credin, i aceasta nu este de la voi; este darul

luiDumnezeu» (Efesieni, If, 8).

Nu ne vom ocupa de Biblie în general, ci numai de

partea din care pretind c se inspir astzi regimul teocratic

israelian i micarea sionist: Tora (pe care cretinii o numesc

Pentateuhul

\

adic cele cinci cri iniiale: Facerea,Ieirea

,

Leviticul, Numeri i Deuteronomuî) i anexele sale zise

“istorice”, crilelur/oms, ale Judectorilor, ale Regilor i ale

lui Samuel. Din Tora evreiasc nu face parte mreaa critic

profetic ce amintete tot timpul c “aliana lui Dumnezeu cu

oamenii” este condiional i universal, legat de respectarea

legii divine i deschis tuturor popoarelor i tuturor

oamenilor.

*

Tora (Pentateuhul) i crile “istorice” (cum de mai

bine de un secol au dovedit exegeii) sunt o compilaie scris a

34

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII.1SRAELIF.NE

unor tradiii orale, fcut de cronicari ai secolului al IX-lea iscribi ai lui Solomon a cror preocupare central era slegitimeze, amplificându-le, cuceririle Iui David i ale

imperiului su, despre care nu exista de altfel nici o

posibilitate de reconstituire istoric, nici prin vestigii

arheologice, nici prin alte documente decât textele biblice.

Primul eveniment confirmat de istorii din afar se refer la

Solomon, ale crui urme le gsim în arhivele asiriene.

Pân la acel moment nu exist nici o surs strin+1

tqpUrlor Bibliei pentru ari controla istoricitatea.

De exemplu, vestigiile arheologice din Ur, în Irak, nu

ne dau mai multe informaii despre Avraam decât spturile

de pe ruinele Troiei despre Hector sau Priam.

în cartea Numerilor (XXXI, 7-18) ni se povestesc

faptele “fiilor lui Israel ” învingtori ai Madianiilor «cumporuncise Domnul lui Moise, au ucis pe toi cei de parte

brbteasc ...iarpe femeilei copiii lori-au luat fiii lui Israel

in robie ...i toate cetile lor cu toate satele lor le-au

incendiat:» Când s-au întors spre Moise, «Moise s-a mâniat

. . .Pentru ce ailsat vii toate femeile? spune el ... Ucide-i dar

toi copiii de parte brbteasc i toate femeile ce-au cunoscut

brbat ...iar pe fetele care n-au cunoscut brbat, Jsai-le pe

toate viipentru voi». (XXXI, 14-18)

Succesorul lui Moise, Iosua, a urmat i el, de o

manier sistematic, în timpul cuceririi Canaanului, aceast

politic de “purificare etnic” comandat de Dumnezeul

armelor.

« Tot în acea zi Iosua a cucerit Macheda i a trecut-o

prin sabie,pe ea i pe regele ei, i a nimicit pe locuitorii ei i

toat suflarea care se afla în ea; pe nimeni n-a cruat s numoar sau s fug i a fcut cu regele din Machbda tot aacum fcuse cu regele Ierihonului.

Apoi s-a dus Iosua împreun cu toi Israeliii de la

Macheda la Libna i a împresurat-o. i a dat-o Domnul i pe

35

ROGER GARAUDY

aceasta în mâinile Iui Israel de a luat-o pe ea ipe regele eiiIosua a trecut-o prin ascuiul sbieipe ea i toat suflarea din

ea; pe nimeni n-a lsat în ea, care s nu moar saus fugi a

fcut cu regele eicum fcuse cu regele Ierihonului.

De Ia Libna s-a dus Iosua împreun cu toi Israeliii la

Lachi i l-a împresurat, începând rzboiul cu ei. $t a dat

Domnul Lachiul în mâinile lui Israeli l-a luat a doua zi, l-a

trecut prin sabie pe el i toat suflarea din el i l-a pierdut,

cum fcusei cu Libna.

Atunci s-a ridicat în ajutorul Lachiului Horatn, regele

din Ghezer. Dar Iosua l-a lovit i pe el i pe poporul lui cu

sabia, încât n-a lsatpe nimeni dintre ai lui cares nu moarsaus fug.

Din Lachi s-a dus Iosua împreun cu toi Israeliii la

Eglon i l-a împresurat, începând rzboiul împotriva Iui. iDomnul l-a dat în mâinile lui Israeli l-a luat în aceeai zii a

lovit cu sabia pe el i toat suflarea ce era în el i l-a dat în

ziua aceea blestemului, cum fcuse i cu Lachiul.

De la Eglon, Iosua împreun cu toi Israeliii s-au dus

la Hebron.»Surs: Iosua X, 29-36

.

i litania continu, enumerând “exterminrile sacre”

care au avut loc în Cisiordania,

în faa acestor texte trebuie s ne punem dou întrebri

fundamentale:

1 . Aceea a adevrului lor istoric.

2. Aceea a consecinelor unei imitri literale a acestei

exaltri a unei politici de exterminare.

a) Asupra primuluipunct

te lovim aici de arheologie. Spturile par s fi

demonstrat c Israeliii, sosind la sfâritul secolului al XlII-lea

înainte de Hristos, n-au putut s cucereasc Ierihonul deoarece

acesta era atunci nelocuit. Oraul din epoca bronzului mijlociu

36


a fost distrus spre 1550 i apoi abandonat. în secolul al XIV-

lea el a fost parial reocupat: s-a descoperit ceramic din

aceast epoc în morminte din epoca bronzului mijlociu care a

fost reutilizat, i o cas în care s-a gsit un urcior din

perioada de mijloc a secolului al XlII-lep. Nu exist urme de

fortificaii din epoca bronzului târziu. Concluzia lui K.M.KLenyon este aceea c este imposibil s asociezi distrugerea

Ierihonului cu intrarea Israeliilor la sfâritul secolului al XIII-

lea înainte de Hristos.

* _ Surs: Cf. K.M. Kcnyon, Diggiag ap Jericha, London1957 p. 256-265; Jericho, în Archaeology and OldTestament Stvdy, ed. D. Winton, Oxford, 1967 în special p.

272-274; HJ. Franken, Tel! es-SuItan and OU Testament

Jericha, în 07S; 14(1965), p. 189-200; M. Welpppert, Die

Landnahme der israelitischen Stthnme, p 54-55.

La fel i în ceea ce privete ocuparea cetii 'Ay.

«Dintre toate textele referitoare la cuceriri, acesta este

cel mai detaliat; el nu comport nici un element miraculos $i

apare drept cel mai verosimil. Din pcate, este dezminit de

arheologie.

Aezarea a fost cercetat arheologic de dou expediii

diferite. Rezultatele sunt concordante: Et-Tell era în epoca

bronzului timpuriu un ora mare, al crui nume nu-l

cunoatem, i care a fost distrus în bronzul timpuriu III, spre

2400 înainte de Hristos. Aezarea a rmas nelocuitpândup1200, când s-a instalat pe o parte a ruinelor sale uh mic sat

nefortificat. Acesta n-a supravieuit decât cel târziu pân la

începutul secolului al X-lea înainte de Hristos; dup care

aezarea a fost abandonat definitiv. In momentul sosirii

Israeliilor nu exista oraul ‘Ay, nici un rege al cetii ‘Ay ci

numai o ruin veche de 1200 de ani ».

Surs: Printele de Vaux (O.P.), Histoire ancienne

d’Israel, Ed. Lecoffre et Gabalda, Paris 1971, tome I, p. 565;

Vezi: între 1933-1935 spturile fcute de Judith

Marquet-Krause în Les fouiltes de ’Ay (Et-Tell), Paris, 1949.

37

ROGER GARAUDY

Din 1964 spturile au fost continuate de J.A. Cailaway; Cf.

J.A. Callaway, Basor 178 ( apr. 196S), p. 13-40; RB, 72

(1965), p. 409-415; K. Schoonover, RB 75 (1968) p. 423^426;

J.A. CaUaway, Basor, 196 (dec. 1969), p. 2-16

b) Asupra celui de-al doilea punct

De ce, atunci, un evreu pios i integrist ( adic unul

care respect textual lectura Bibliei) nu ar urma exemplul unor

personaje atât de prestigioase ca Moise i Iosua ?

Nu se spune oare în Numerii, când încSjîeVucerirea

Palestinei (Canaanului) : «i a ascultat Domnul glasul lui

Israeli a datpe Canaaneeni în mâinile luii el i-a nimicitpeei i oraele lor...» (Numerii XXI, 3), apoi, în ceea ce îi

privete pe Amorii i regele lor: «i l-a btutpe el, pe fii lui

ipe totpoporul lui, de n-a lsat viu nicipe unul din ai lui, ia cuprins ara lui» (Numerii XXI, 35).

Deuteronomul repet, cerând nu numai jefuirea

pmântului i expulzarea autohtonilor, dar i masacrul: «CândDomnul Dumnezeul tu te va duce în pmântul la care mergi

ca s-l motenetii va izgoni din faa ta neamurile cele mari

i multe... i le va da Domnul Dumnezeul tif în mâinile tale

i le vei bate, atuncis le nimiceti, snu faci cu ele legmânt

is nu le crui>> (Deuteronomul VII, 1-2) «i tu le vei stârpi»

(Deuteronomul VII, 24).

Deja Sharon pân la Rabinul Meir Kahane, vedemprefigurarea manierei în care sionitii se comport cu

Palestinienii.

Calea lui Iosua n-a fost i cea folosit de MenahemBeghin când, la 9 aprilie 1948, cei 254 de locuitori ai satului

Deer Yassin, brbai, femei i copii, erau masacrai de trupele

sale “Irgun” ca, prin teroare, s-i pun pe fug pe arabii

dezarmai ?

Surs: Menahem Beghin, La revolte: Histoire de l’Irgoun,

Ed. Albatros, 1978, p. 200

38


El fcea apel la evrei «nu numai s-i resping peArabi, cis ocupe toat Palestina»

.

N-a fost calea lui Iosua i cea pe care o indica MosheDayan spunând: «Dacposedm Biblia i dac ne considerm

drept poporul din Biblie, ar trebuispQsedm i pmânturile

din Biblie

»

?

Surs: Jerusalcm Post, din 10 august 1977.

N-a fost calea lui Iosua cea pe care o definea YoramBen Porath în marele jurnal israelian Yediot Aharonoth, la 14

iulic£ y>72: «Nu exist sionism, nici colonizare a statului

evreu, fr ridicarea drepturilor arabilor i exproprierea

pmânturilor lor» ?

în ceea ce privete mijloacele acestei deposedri de

pmânturi, ele erau fixate de Y. Rabin, atunci când era

comandant ef în teritoriile ocupate: s fie zdrobite oasele

arunctorilor de pietre ai Intifadei.

Care este reacia colilor talmudice din Israel? Sîmping la putere pe unul din responsabilii cei mai direci ai

celor întâmplate la Sabra i Chatila: pe generalul Rafael Eytan

care cere“întrirea coloniilor evreieti existente

Animat de aceleai certitudini, Dr. Baruch Goldstein,

colon de origine american, din Kiryât Arba, (Cisiordania) a

fcut 27 de mori i peste 50 de victime mitraliind palestinieni

în timp ce se rugau la Mormântul Patriarhilor. Membru al

unui grup integrist fondat sub patronajul lui Ariei Sharon (sub

protecia cruia au avut loc masacrele de la Sabra i Chatilla,

pentru care a fost promovat ministru al locuinelor însrcinat

s dezvolte “coloniile” din teritoriile ocupate), Baruch

Goldstein este astzi obiectul unui adevrat cult din partea

integritilor care vin s-i pun flori i s-i srute mormântul,

pentru c a rmas în mod riguros fidel tradiiei lui Iosua de a

extermina toate popoarele din Canaan pentru a pune stpânire

pe pmânturile acestora.

39

ROGER GARAUDY

*

Aceast purificare “etnic”, devenit sistematic în

statul Israel de astzi, decurge din principiul puritii etnice ce

interzice amestecul sângelui evreiesc cu “sângele impur” al

tuturor celorlali.

Pe linia care urmeaz porunca lui Dumnezeu de

exterminare a populaiilor date pe mâna supuilor si, Domnulîi recomand lui Moise ca poporul su s nu ia în cstorie

fiicele acestor popoare (Ieirea XXXIV, 16).

în Deuteronom, poporul “ales” (Deut. xtyi, 6) nu

trebuie s se amestece cu ceilali: «pe fiica ta s nu o dai dupfiul lui ipe fiica luis nu o iei pentru fiul tu ’ (Deut. XVII,

3). Acest apartheid este singura modalitate de a împiedica

murdrirea rasei alese de Dumnezeu i a credinei care o leagde El.

Aceast separare de Cellalt a rmas lege: în cartea sa

despre “Talmud” (Paris, Payot, 1986, p. 104) Rabinul Cohenscrie: «locuitorii lumii pot fi împrii în fiii lui Israel icelelalte naiuni luate la un loc. Israel este poporul ales:

dogm capital».

La întoarcerea din exil, Ezdra i Neemia vegheaz la

restabilirea acestui apartheid:

Ezdra plânge pentru c «rasa sfânt (sic !) s-a

amestecat cu popoarele rilor» (Ezdra XIX, 2). ..Pinhas trage

în eap un cuplu mixt...Ezdra poruncete selecia rasial iexcluderea: «toi cei care luaser femei strine le-au trimis

înapoi, femei i copii» (Ezdra X, 44). Neemia spune despre

evrei : «astfel i-am purificat eu de toi strinii» (Neemia XIII,

30).

Aceast mixofobie i aceast respingere a Celuilalt

depesc dimensiunea rasial. Când refuzi sângele celuilalt,

prin cstoria mixt, refuzi de asemnea religia sa, cultura sa

sau modul su de a fi.

40


Astfel Iahve tun i fulger împotriva celor care se

îndeprteaz de adevrul su, singurul de altfel posibil:

Sofonie lupt împotriva modelor vestimentare strine; Neemia

împotriva limbilor strine: «Tot atunci am vzut eu Iudei

iuându-i femei adoniene, amonite i moabite. Jumtate din

copii lor vorbeau limba adonian i nu tiau s vorbeasc

evreiete; nu tiau decât limba unuia sau altuia din acele

popoare. Eu i-am mustrataspruipe acetia i i-am blestemat;

ba pe unii i-am lovit i le-am smuls prul.l» (Neemia XIII,

23-2#)t

Cei care încalc legea sunt aspru judecai. Rebecca,

soia lui Isaac i mama lui Iacoov, afirma: «Sunt scârbit de

via din cauza fiicelor luiHet (femeile hitite). Dac Iacoov ia

o femeie ca acestea, ce rost mai are s triesc?» (Facerea

XXVII, 46). Prinii lui Samson, exasperai de cstoria fiului

,lor cu o filistin, exclam: «Au doar nu se gsesc femei

printre fiicele frailor tii în totpoporul meu; de te ducis-i(»/ soie de la filistenii cei netiai împrejur? » (Judectorii

fclV, 3).

v.

Haim Cohen, fost judector la Curtea Suprem din

Israel, constat: « Amara ironie a sorii a fcut ca aceleai teze

jyiologice i rasiste propagate de naziti i care au inspirat

jpfhmantele legi de la Nuremberg, s serveasc drept baz la

definirea iudaicitii în sânul Statului Israel

»

(vezi Joseph

Badi, Fundamental laws of the State of Israel, New-York,;i960,p. 156).

A

Intr-adevr, la procesul criminalilor de rzboi de la

Nuremberg, în timpul interogatoriului “teoreticianului” rasei,

Julius Streicher, este pus problema:

« în 1935, Ia Congresul de la Nuremberg al Partidului,

âu fost promulgate ‘legile rasiale”. în momentul pregtirii

acestui proiect de lege ai fost consultat i ai participat în

\rcun fel la elaborarea acestor legi ?

41

ROGERGARAUDY

Acuzatul Streicher: — Da, cred c am participat în

sensul c, de mai muli ani, scriam c trebuie împiedicat peviitor amestecul de sânge german cu sânge evreiesc. Am scris

articole în acest sens i am repetat mereu c noi trebuie slum ca model rasa evreiasc i poporul evreu. Am repetat

întotdeauna-în articolele mele c evreii trebuie considerai ca

model de ctre celelalte rase, cci ei i-au dat o lege rasial,

legea lui Moise, care spune: “Dacmergei într-o ar strin

s nu v luai femei strine ”, i aceasta, domnilor,este de o

importan capital când se judec legile de la fyiremberg.

Legile evreieti au fost luate ca model. Când, câteva secole

mai târziu, legislatorul evreu Ezdra a constatat c, în ciuda

acestor opreliti, muli Evrei se ^cstoriser cu femei

neevreice, aceste cstorii au fost rupte. Acest fapt a servit

evreimii care, datorit legilor sale rasiale, a supravieuit timp

de secole, în timp ce toate celelalte rase i toate celelalte

civilizaii au fost distruse».

Surs: Procesul marilor criminali de rzboi în faaTribunalului Militar Internaional (Nuremberg, 14 noiembrie

1945 - 1 octombrie 1946. Textul oficial în limba francez.

Dezbaterile din 26 aprilie 1946, voi. XII, D. 321).

într-adevr, astfel au elaborat juritii, consilieri ai

Ministerului de Interne nazist, «Legile de Ia Nuremberg

privind dreptul populaiei Reich-ului i protecia sângelui

german i a onoarei germane». Aceti consilieri juridici,

Bemard Losener i Friedrich Knost, comentazâ astfel textul,

în lucrarea: “Legile de la Nuremberg”:

« Conform dorinei Fuhrer-ului, legile de Ia Nuremberg

nu implic efectiv msuri pentru a accentua ura rasial i a o

perpetua; dimpotriv, astfel de msuri marchez începutul

unei acalmii în relaiile dintre poporul evreu i poporul

german.

Dac evreii ar avea deja propnul lor stat, în care s-ar

simi la ei acas, problema evreiasc ar putea fi considerat ca

42


rezolvat, atât pentru evrei cât i pentru germani. Acesta este

motivul pentru care sionitii cei mai convini n-au ridicat nici

cea mai mic obiecie împotriva spiritului legilor de la

Nuremberg».

Acest rasism, model al tuturor celorlalte rasisme, este

o ideologie care are menirea s justifice dominaia diferitelor

popoare.

Interpretarea ad-literam conduce la perpetuarea unor

masacre precum cele înfptuite de Iosua:

^ jfColonii puritani din America, în vântoarea lor

împotriva Indienilor crora le ocupau pmânturile, îl invocau

pe Iosua . i “exterminrile sacre ” ale amaleciilor ifilistenilor•».

Sun: Ttaomss Nelson, The Poritans ofMussachusetis,

Judaism, voi. XVI, nr. 2,1967.

Ca o poziie intermediar între Shoah-ul canaaneean imixofobie se insereaz astzi ideologia transferului de

populaii, pe oare o susin majoritatea rabinilor din ludeea iSamaria. Aceast poziie se bazeaz pe lectura integrist a

textelor sacre. Litera Leviticului impune evreilor s nu

practice amestecul speciilor (Leviticul XIX, 19):i Ie

poruncete s disting “purul” de impur (Leviticul XX, 25)

aa cum Dumnezeu însui a deosebit pe Israel de celelalte

popoare (Leviticul XX, 24), pentru a opera o discriminare

rasiala. « Voi face deosebire între poporul meu ipoporul tu»(Ieirea VIII, 23).

Astfel, în 1993, marele Rabin Sitruk poate spune, frteama de a fi chemat în faa unei instane oarecare: «A dori

ca tinerii evrei s nu se cstoreasc niciodat decât cu fete

evreice».

Astfel, Israel care va fi sfânt (Leviticul XX, 26) nutrebuie s se murdreasc (Ezdra IX, 1 1) prin contactul cu alte

naii de care Dumnezeu este scârbit (Leviticul XX, 23).

Aceast interdicie este repetat de nenumrate ori.«52 nu te

43

ROGER GARAUDYFîncuscreti cu e/e (cu naiile cananeene): pe fiica ta sâ nu o dai

dup fiul Iuiipe fiica luis nu o ieipentru fiul tu ...» (Deut.

VII, 3-4). «Iar dac v vei altura lapopoarele acestea rmasei vei intra în înrudire cu ele i ele vor veni la voi, atuncistiic Domnul Dumnezeul vostru nu va mai alunga de Ia voi

popoarele acestea, ci ele vor fi pentru voi la i mreaj, bici

pentru spinrile voastre i spin pentru ochii votri, pân vei fi

stârpii cu toii din aceast ar bun pe care v-a dat-o

DomnulDumnezeul vostru» (Iosua XXIII, 12-13).

La 10 noiembrie 1975, în edin plenari^ ONU a

considerat c sionismul este o form de rasism i de

discriminare rasial.

Dup prbuirea URSS, Statele Unite i-au impus

legea la ONU, i au obinut la 16 decembrie 1991 abrogarea

justei rezoluii din 1975. Or, în fapt, nimic nu s-a schimbat din

1975, ci dimpotriv: represiunea, genocidul lent al poporului

palestinian, colonizarea au luat o amploare fr precedent.


II

Miturile secolului XX

* * 1. Mitul antifascismului sionist

în 1941, Itzac Shamir comite

«o crim dc neiertat din punct de

vedere momi: aceea de a susine o

' alina cu Hitler, cu Germania

nazist, contra Marii Britanii» .

Bar Zohar, BeaGoorion, Le Propteiarad.

Paris, 1966, p.99

Când a început rzboiul împotriva lui Hitler,

cvaitotalitatea organizaiilor evreieti s-au angajat alturi de

aliai iar unii dintre cei mai emineni conductori, ca

Weizmann, au luat poziie în favoarea aliailor. Dar grupul

sionist german, care de altfel era minoritar la acea epoc, a

adoptat o atitudine invers i, din 1933 pân în 1941, s-au

angajat într-o politic de compromis i chiar de colaborare cu

Hitler. Autoritile naziste, în timp ce-i persecutau pe evrei, de

exemplu, într-o prim faz, înlturându-i din funciile publice,

dialogau cu conductorii sioniti germani i le acordau un

tratament de favoare, deosebindu-i de evreii “integraioniti”

pe care îi vânau.

Acuzaia de cârdie cu autoritile hitleriste nu se

adreseaz imensei majoriti a evreilor, dintre care unii nici nu

au ateptat rzboiul pentru a lupta - cu arma în mân - în

45

ROGER GARAUDY

Spania, între 1936 i 1939, în Brigzile internaionale1

împotriva fascismului. Alii, pân ia cei din ghetto-ul

Varoviei, au creat un “Comitet evreiesc de lupt” i au tiut

s moar luptând. Dar aceast acuzaie de cârdie se aplic

minoritii foarte organizate a conductorilor sioniti ce aveau

ca unic preocupare crearea unui stat evreiesc puternic.

Preocuparea lor unic de a crea un stat evreiesc

puternic i Viziunea lor rasist asupra lumii, îi fcea mult mai

antienglezi decât antinaziti.

Dup rzboi ei au devenit, ca Menahem $e*hin sau

Itzac Shamir, conductori de prim rang ai statului Israel.

*

La 5 septembrie 1939, dou zile dup ce Anglia iFrana declaraser rzboi Germaniei, Châim Weizmann,

preedintele ageniei evreieti, îi scria lui Chamberlain, primul

ministru al Marii Britanii, o scrisoare prin care îl informa c«noi, evreii, suntem alturi de Marea Britanie i vom lupta

pentru democraie» precizând c «reprezentanii evreilor sunt

gata s treac imediat la un acord pentru a permite utilizarea

tuturor forelor i capacitilor lor umane, tehnice imateriale». Reprodus în Jewish Chronicle din 8 septembrie

1939, aceasta scrisoare constituia o adevrat declaraie de

rzboi a lumii evreieti împotriva Germaniei. Ea punea

problema internrii tuturor evreilor germani în lagre de

concentrare ca «aparinând unui popor în stare de rzboi cu

Germania» cum au fcut americanii cu proprii lor ceteni de

Mai mult dc 30% din Americanii Brigzii Abraham Lincoln erau evrei, pc care presa

sionista îi denuna pentru c se bateau ju Spania în loc sft mearg în Palestina în brigada

Dombrovski, din 5.000 dc Polonezi, 2.250 erau evrei, Acestor evrei eroici care au luptat pc

toate fronturile lumii alturi dc forele antifasciste, conductorii sionist, înlr-un articol al

reprezentantului lor la Londra, articol intitulat « Trebuie evreii s participe la micarea

antifajicixtftV», îc rspundeau: «Nu! fixau un obiectiv unic: « Construirea pmântului

lui Israel » (Surs: Jewish Life, aprilie 1938, p. 11).

46


origine japonez, pe care i-au internat în lagre când au intrat

în rzboi împotriva Japoniei.

*

Conductorii sioniti au dat dovad, în epoca

fascismului hitlerist i mussolinian, de un comportament

echivoc, mergând de la sabotarea luptei antifasciste la

tentative de colaborare.w Obiectivul esenial al sionitilor nu era acela de a salva

viei evreieti, ci de a crea un stat evreu în Palestina. Primul

conductor al statului Israel, Ben Gurion, proclama senin la 7

decembrie 1938, în faa conductorilor sioniti ai “Labour”-

ului: «Dac a ti c pot fi salvai toi copiii din Germania

ducându-i în Anglia, i numai jumtate dintre ei

transportându-i în Eretz Israel, eua alege a doua soluie. Ccinoi trebuie s inem cont nu numai de viaa acestor copii, dar

i de istoria poporului lui Israel.»

Surs: Yvon Gelbner, Ztonistpoticy and the fate ofEuropeanJewry, în Yad Vashem Studles, Jerusalem, voi. XII, p. 199.

«Salvarea evreilor din Europa nu figura în capul listei

deprioriti a clasei conductoare. Primordial în ochii lor era

fondarea statului.

»

Surs: Tom Seghev, Le septieme milion,

Ed. Liana Levi, Paris, 1993, p. 539.

«(...) Oare trebuie s-i ajutm noi pe toi cei care au

nevoie fr s inem seama de caracteristicile fiecruia? Oare

nu trebuiesdm acestei aciuni un caracter naional sionistis încercm s salvm cu prioritate pe cei care pot fi utili

Pmântului lui Israeli iudaismului? tiu c poate prea crud

s pui astfel problema, dar trebuie din pcate s stabilim clar

dac suntem capabilis salvm 10.000 de persoane dintre cele

50.000 care pot contribui la constmirea rii i !a renaterea

naional sau s salvm un milion de evrei care vor deveni o

47

ROGER GARAUDY

povar sau, în cei mai bun caz, o greutate inutil; trebuies ne

limitm s-i salvm pe cei 10.000 care pot fi salvai- cu toate

acuzaiile i apelurile milionului lsat în voia sorii. »Surs: Memorandum al Comitetului de Salvare al Ageniei

Evreieti, 1943. Citat de Tom Seghev, op. cit

Acest fanatism inspir, de exemplu, atitudinea

delegaiei sioniste la Conferina de la Evian din iulie 1938,

unde 31 de naiuni se reuniser pentru a discuta despre

absorbirea refugiailor din Germania nazist: delegaia

sionist a cerut, ca singur soluie posibil, admirea a

200.000 de evrei în Palestina. ’

• Statul evreu era mai important pentru ei decât viaa

evreilor.

Inamicul principal pentru conductorii sioniti este

asimilarea. în acest punct ei se întâlnesc cu preocuparea

fundamental a oricrui rasism, inclusiv cel hitlerist: puritatea

sângelui. De aceea, inând seama chiar de antisemitismul

sistematic care îi determina s urmreasc scopul monstruos

de a-i alunga pe evrei din Germania i apoi din Europa, când

mai târziu au devenit stpânii ei, nazitii îi considerau pe

sioniti drept interlocutori valabili, pentru c ei serveau acest

scop.

Exist probe ale acestei cârdii. Federaia Sionist din

Germania adreseaz partidului nazist la 21 iunie 1933 unmemorandum, declarând:

' «In procesul de fondare al noului stat, care a proclamat

principiul rasei, noi dorim s adaptm comunitatea noastr la

aceste noi structuri... recunoaterea naionalitii noastre

evreieti ne permite s stabilim relaii clare l sincere cu

poporul german i realitile sale naionale i rasiale. Tocmai

pentru c nu vrem s subestimm aceste principii

fundamentale, pentru c i noi suntem împotriva cstoriilor

mixte i în favoarea meninerii puritii grupului evreiesc...

Evreii contieni de identitatea lor.;

în numele crora noi

vorbim, îipotgsi locul în structura statuluigerman cci sunt


eliberai de resentimentul pe care trebuie s-l aibe evreii

asimilai;., noi credem în posibilitatea unor relaii loiale înde

statulgerman i evreii contieni de comunitatea lor

.

Pentru a-i atinge obiectivele practice, sionismul sper

s fie capabil de a colabora chiar cu un guvern fundamental

ostil evreilor... Realizarea sionismului nu este deranjat decât

de resentimentele evreilor din exterior împotriva orientrii

germane actuale. Propaganda de boicotare - orientat acum

împotriva Germaniei - esteprin esen nesionist.»

Sun: Lucy Dawldowkz, A HolocaustReader, p. 155

•‘ Memorandumul mai aduga c «în cazul în care

germanii ar accepta aceast cooperare, sionitii s-ar-strduisîi deturnezepe evreii din strintate de la chemarea la boicotul

antigerman».

Surs: Lucy Dawidowicz, The WarAgaiastJews (1933-1945),

Ed. Peguin Books, 1977, p. 231-232.

Conductorii hitleriti au primit favorabil orientarea

efilor sioniti care, prin dorina lor exclusiv de a-i constitui

statul lor în Palestina, rspund dorinei lor de a se debarasa de

evrei. Principalul teoretician nazist, Alfired Rosenberg, scrie:

«sionismul trebuie susinut cu vigoare astfel încât un

contingent de evrei din Germania s fie transportat anual în

Palestina».

Surs: A. Rosenberg, Die Spur des Judea im WandeU derZeintenr, Munchen, 1937, p. 153 .

Reinhardt Heydrich, mai târziu “Protectorul” din Ce-

hoslovacia, scria în 1935, pe vremea când era eful Serviciilor

de Securitate SS, în Das Schwarze Korps; organ oficial al SS-

ulwi, un articol despre “Dumanul vizibil”, în care fcea

distincie între evrei: «.Trebuie s separm evreii în doucategorii: sionitiiipartizanii asimilrii. Sionitii sunt adepii

unei concepii strict rasiale i, prin emigraia în Palestina,

ajut la construirea propriului lor stat evreiesc... urrile

noastre de binei bunvoina noastr oficialpentru ei.»

Surs: Hohne, Order ofthe Death’s Head, p. 333

49

ROGER GARAUDY

«Betar-ul german a primii un nou nume: Herzlia.

Activitile acestei micri in Gemania trebuiau, bineîneles,

aprobate de Gestapo; în realitate, Herzlia aciona chiar sub

protecia acestuia. într-o zi un grup SS a atacat o tabr de

var a Betar-ului. eful micrii s-a plâns Gestapo-uîui i,

câteva zile mai târziu, poliia secret îl anuna c SS-itii în

chestiune fuseser pedepsii. Gestapo-ul a întrebat Betar-ul ce

compensaie i se pare mai potrivit. Micarea a cerut ca

recenta interdicie care li se fcuse de a purta cmi brune sfje ridicat; cererea le-a fost satisfcut.»

Surs: Ben-Yeruham, Le livre de Betar, tome O, p. 350

O circular din Wilhelmstrasse indica: «obiectivele ce

i le-a asumat aceast categorie (de evrei ce se opun asimilrii

i care sunt favorabili unei regrupri a coreligionarilor lor în

sânul unui cmin naional), din care fac parte în primul rând

sionitii, sunt acelea care ‘se îndeprteaz celmaipuin de sco-

purile urmrite în realitate de politica germanfa de evrei».

Surs: Circular a lui Bilfcw-Schwante ctre toate misiunile

diplomatice ale Reich-ului, nr. 83 din 28 februarie 1934.

«Nu exist nici un motiv, scria Btilow-Schwante

Ministerului de Interne, de a împiedica prin msuri adminis-

trative activitatea sionist în Germania. Cci sionismul nu este

în contradicie cu programul naional-socialist al crui

obiectiv estes scoatprogresiv evreii din Germania. »

Surs: Scrisoarea nr. ZU 83-21, 82/8 din 13 aprilie 1935

Aceast directiv, care confirma msuri anterioare, eraA

aplicat â la lettre. In virtutea statutului privilegiat al

sionismului în Gemania nazist, Gestapo-ul din Bavaria, la 28

ianuarie 1935, adresa poliiei urmtoarea circular: «Membrii

organizaiei sioniste, datorit activitii lor orientate spre

emigrarea în Palestina, nu trebuie tratai cu rigoarea cu care

este necesar s fie tratai membrii celorlalte organizaii

evreieti germane (asimilaionistc)».

Surs: Kurt Grossmann, “Sionistei et nonsionistes sous la loi

naziste dans Ies andes ’JO, Yearbook, voi VI, p. 310.

5(1

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENF.

« Organizaia sionist a evreilor germani avea o

existen legalpân în 1938, cinci ani dup venirea lui Hitler

Japutere. “Judische Rundschau ” (ziar al sionitilorgermani) a

aprutpân în 1938. »

Surs: Leibowitz, Israel et Judaismc, Ed. DescKe de Brouwer,

1993, p. 116

.

în schimbul recunoaterii lor oficiale ca singuri

reprezentani ai comunitii evreieti, conductorii sioniti se

ofereau s sparg boicotul pe care încercau s-l realizeze toate

forele antifasciste din lume.

Din 1933 a început colaborarea economic. , Au fost

create dou companii: “Haavara Company” la Tel Aviv i“Paltreu ' la Berlin.

Mecanismul operaiunii era urmtorul: un evreu care

dorea s emigreze depunea, la Wasserman Bank din Berlin,

sau la Warburg Bank din Hamburg, o sum de minim 1.000

de lire sterline. Cu aceast sum, exportatorii evrei puteau

cumpra mrfuri germane cu destinaia Palestina i plteau

valoarea corespunztoare în lire palestiniene, în contul

Haavarei, la Banca anglo-palestinian, din Tel Aviv. Când

emigrantul sosea în Palestina, el primea echivalentul sumei pe

care o depusese în Germania.

Mai muli viitori prim-minitri ai Israelului au

participat ta activitatea Haavarei, în special Ben Gourion,

Moshe Sharret (care se numea pe atunci Moshe Shertok),

Golda Meir care sprijinea operaiunea de la New-York, i Levi

Eshkol, reprezentantul Haavarei la Berlin.

Surs: “Ben Gourion et Shertok”, în Black: L’accord de la

“Haavara”, p. 294. Citat de Thomas Segev, op. cit^ p. 30 i p. 595

Operaiunea era avantajoas pentru ambele pri:

nazitii reueau astfel s sparg blocada (sionitii ajungeau

astfel s vând mrfuri germane chiar în Anglia); iar sionitii

realizau o emigrare “selectiv”, aa cum îi doreau: numai

milionarii (ale cror capitaluri permiteau dezvoltarea coloni-

zrii sioniste în Palestina) puteau emigra. în conformitate cu

5t

ROGER GARAUDY

scopurile sioniste, era mai important de salvat din Gemania

nazist capital evreiesc - care s permit dezvoltarea între-

prinderilor - decât viei de evrei sraci, ori inapi de muncsau de rzboi, care ar fi constituit o povar.

Aceast politic de colaborare a durat pân în 1941

(adic timp de 8 ani dup venirea lui Hitler la putere).

Eichmann fcea legtura cu Kastner. Procesul lui Eichmann a

dezvluit, cel puin în parte, mecanismul acestor înelegeri,

acestor “schimburi” între evreii sionîti “utili” la crearea statu-

lui evreu (personaliti bogate, tineri capabili s întreasc o

armat, etc.) i o mas de evrei mai puin avantajai

abandonata în mâinile lui Hitler.

Preedintele acestui comitet, Ytzhak Gruenbaum,

declara la 18 ianuarie 1943: «.Sionismulmai înainte de orice...

Vor spune c sunt antisemit, c nu vreau s salvez Exilul, cnu am “a warm yiddish heart”... N-au decâts spun ce vor.

Eu nu voi cere Ageniei evreietis aloce suma de 300.000,

nici de 100.000 de lire sterline, pentru a ajuta iudaismul european.

Sicredc oricine arcereaa ceva, arsvâriun actandsionist»

Surs: Gmenbamn, Jours de destmetion, p. 68.

Acesta a fost i punctul de vedere al lui Ben Gourion:

«Sarcina sionismului nu este de a salva “restul

”

evreilor care se afl în Europa, ci de a salva pmântulIsraeluluipentrupoporul evreu.»

Citat de Tom Segev, op. cit, p. 158.

«Conductorii Ageniei evreieti erau de acord asupra

faptului c minoritatea care putea fi salvat trebuia aleas în

funcie de necesitileproiectului sionist în Palestina».

Surs: ibidem, p. 125.

Hannah Arendt, eminent aprtoare a cauzei evreieti

prin studiile i crile sale, a asistat la dezbaterile procesului

Eichmann. Ea i-a consacrat o carte, Eichmann â Jerusalem, în

care a artat (p. 134-141) pasivitatea^ i chiar complicitatea

“consiliilor evreieti” (Judenrat), din care dou treimi erau

conduse de sioniti.

52


Conform crii lui Isaiah Trunk, Judenrat (Ed. MacMiltan, New York, 1972), «dup calculele lui Freudiger, 50%din evrei s-ar fi putut salva dac n-ar fi urmat instruciunile

Consiliilor evreieti» (p. 141).

Este semnificativ faptul c, la comemorarea a 50 de

îmi de la revolta din ghetto-ul Varoviei, eful statului

israelian i-a cerut lui Lech Walesa s nu i se dea cuvântul lui

Marek Edelman, comandant adjunct al insureciei i unul

dintre supravieuitori.

într-adevr, Marek Edelman dduse un interviu lui

Edward Alter în jurnalul israelian Haaretz, în 1993, în care el

amintea cine fuseser adevraii instigatori i eroi ai

Comitetului evreiesc de lupt din ghetto-ul Varoviei:

socialiti din Bund1

, antisioniti, comuniti, trokiti, ipi ca

Mihail Rosenfeld i Mala Zimetbaum, împreun cu Edelman

i o minoritate de sioniti de stânga din Poalei Zion i din

Hashomer Hatzair.

Acetia au luptat împotriva nazismului cu arma în

mân cum au fcut-o evreii voluntari în Brigzile

internaionale din Spania, sau în Frana, în timpul ocupaiei,

membrii evrei ai M.Q.12

Nahum Goldman, preedinte al Organizaiei sioniste

mondiale, apoi al Congresului mondial evreiesc, povestete, în

Autobiografia sa, dramatica lui întâlnire cu. ministrul de

externe ceh Eduard Bene din 1935, care reproa sionitilor

spargerea boicotului împotriva lui Hitler prin “Haavara”

(acordurile de transfer) i refuzul organizaiei sioniste

mondiale de a organiza rezistena împotriva nazismului.

«în viaa mea a trebuit s iau parte la numeroase

conversaii penibile, dar nu m-am simit niciodat atât de

Bund (Uniunea general evreiasc a muncitorilor din Lituania. Polonia .si

Rusia), partid socialist evreiesc fondat în Rusia îfl 1K97, activ în Polonia pân în I94X. (N.

tr)2 Mam d'ocuvrc immsgre (Mâna dc lucm imigrat) (N. Ir.)

53

ROGKR GARAUDY

nefericiti dejenat ca în aceste dou ore. Simeam, din toat

fiina mea, cBene avea dreptate.»

Sursft: Nahum Goldman, Autobiographie, op. cit., p. 157-158.

Ibidem, p. 260

.

Mizând pe opoziia sa fa de Anglia, conductorii

sioniti luaser legtura cu Mussolini înc din 1922. Acesta îi

primise dup marul asupra Romei din octombrie 1922, la 20

decembrie 1922.

Surs: Ruth Bondy, The Emissary: a iife ofEnzo Sereni, p. 45

•

Weizmann a fost primit de Mussolini la 3 ianuarie

1923, i înc o dat la 17 septembrie 1926; Nahum Goldman,

preedintele Organizaiei sioniste mondiale, s-a întreinut, la

26 octombrie 1927, cu Mussolini care i-a spus: «V voi ajuta

s creai acest stat evreu». (Nahum Goldman, Âutobiographie,

op. cit., p. 170)

Apeastâ colaborare constituie deja o sabotare a luptei

antifascismului internaional. Ea subordona întreaga politic

sionist numai planului de a construi un stat evreu în Palestina

i a continuat în timpul rzboiului, chiar i atunci când

persecuia hitîerist a evreilor europeni era cea mai atroce.

în momentul deportrii evreilor din Ungaria,

vicepreedintele organizaiei sioniste, Rudolf Kastner,

negocia cu Eichmnn pe urmtoarea baz: dac Eichmann

permitea plecarea în Palestina a 1684 de evrei “utili” în

construirea viitorului stat Israel (capitaliti, tehnicieni,

militari, etc. ...), Kastner îi promitea lui Eichmann s-i fac scread pe cei 460.000 de eVrei maghiari c nu era vorba de o

deportare la Auschwitz, ci de un simplu transfer.

Judectorul Halevi reamintete la procesul lui

Eichmann c Rudolf Kastner intervenise pentru a-1 salva pe

unul dintre interlocutorii si naziti: unul din oamenii lui

Himmler, Standartenfîihrer-uJ Kurt Becher.

54

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAEL!ENE

Judectorul este categoric: «Nu a existat nici adevr,

nici bun credin în mrturia lui Kastner:.. Kastner a comis

cu bun tiin un sperjur, în mrturia sa in faa acestei Curi,

atunci când a negat c a intervenit în favoarea lui Becher. în

plus, el a ascuns acest fapt important: c demersul su în

.favoarea lui Becher a fost fcut în numele Ageniei evreietiial Congresului mondial evreiesc... Este clar c recomandarea

lui Kastner nu a fost fcut în numele su personal, ci în

numele Ageniei evreieti i al Congresului mondial

evreiesc... i de aceea Becher a fost eliberat de Aliai.»

Dup proces, opinia public israelian a fost zguduit,

în ziarul Haaretz, la 14 iulie 1955, Dr. Moshe Keren scria:

«Kastner trebuie inculpatpentru colaborare cu nazitii...». Dar

ziarul de seara Yediot Ahanarot explica (la 23 iunie 1955) de

ce nu se putea aa ceva...«Dac Kastner este trimis în

judecat, întregul guvern risc o prbuire total în faa

naiunii în u/ma a ceea ce acestproces va scoate la lumin».

Ceea ce risca s se descopere era faptul c R. Kastner

nu acionase singur, ci cu acordul altor conductori sioniti

care, în momentul procesului, fceau parte din guvern.

Singura modalitate de a evita ca R. Kastner s vorbeasc i ca

scandalul s izbucneasc era ca acesta s dispar. El muri,

intr-adevr, la momentul oportun, asasinat pe culoarele

palatului de justiie, iar guvernul israelian a introdus un recurs

la Curtea Suprem pentru a-1 reabilita, reabilitare pe care a

obinut- o.

Aceasta politic de colaborare atinge punctul

culminant în 1941, atunci când grupul cel mai extremist de

sioniti, “Lefri’ (Lupttorii pentru eliberarea lui Israel),

condus de Abraham Stern i, dup moartea sa, de un

triumvirat din care fcea parte Itzak Shamir, comite « o crimde neiertat din punct de vedere moral: proslvete o alian cu

Hitler; cu Germania nazist, împotriva Mani Britanii ».

Surs: Bar Zahr, Ben Gourionr. Le Prophete arme,

Fayard, Paris, 1996, p* 99 .

55

ROGER GARAUDY

Eliezer Halevi, cunoscut sindicalist laburist i membrual Kibboutz-ului Gueva, destinuie în hebdomarul Hotam din

bel Aviv (din 19 august 1983) existena unui document

semnat de Itzak Shamir (care se numea atunci Yezemitski) iAhraham Stern, remis ambasadei germane de la Ankara în

momentul în care rzboiul cuprinsese Europa, iar trupele

marealului Rommel erau deja pe pmânt egiptean. în el se

spune printre altele: « în materie de concepii, noi ne

identificm cu voi. De ce decis nu colaborm unii cu alii?».

Haaretz, în ediia sa din 31 ianuarie 1983, citeaz o scrisoare

;u meniunea secret trimis în ianuarie 1941 de ambasadorul

iui Hitler la Ankara, Franz Von Papen, superiorilor si, în care

irczintâ contactele cu membri ai grupului Stern. Se adaug un

memorandum al agentului serviciilor secrete naziste la

damasc, Wemer Otto Von Henting, asupra convorbirilor cu

emisarii lui Stern i Shamir, în care se spune: «cooperarea

între micarea de eliberare a Israelului i noua ordine din

Europa va fi conform cu unul din discursurile cancelarului

zelui de-af III-lea Reich, discurs în care Hitler sublinia

lecesitatea de a utiliza orice fel de coaliie pentru a izola infrânge Anglia». Se mai spune c grupul Stern «este strâns1egat de micrile totalitare din Europa, de ideologia istructurile lor». Aceste documente se gsesc la Memorialul

îolocaustului (Yad Vachem) de la Ierusalim, clasate sub

lumrul E234151-8.

Unul din conductorii istorici ai grupului Stern, Israel

ildad, confirm, într-un articol publicat în cotidianul Yediot

\baronoth din Tel Aviv, la 4 februarie 1983, autenticitatea

icestor convorbiri între micarea sa i reprezentanii oficiali ai

jermaniei naziste. El afirm deschis c tovarii si au

irezentat nazitilor ca foarte probabil o identitate de interese

ntre o nou ordine în Europa, dup concepia german, ispiraiile poporului evreu în Palestina, reprezentat de

upttorii pentru libertatea Israelului (grupul Stern).

56

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELJENE/

Iatâ principalele pasaje ale acestui text:

«Principii de baz ale Organizaiei militare naionale

(NMO) în Palestina (Irgun Zevai Leumi) privind soluionarea

problemei evreieti în Europa iparticiparea activ a NMO la

rzboi alturi de Germania.»

«Din discursurile conductorilor Statului naional-

socialist german rezult c o soluionare radical a chestiunii

evreieti implic o evacuare a maselor evreieti din Europa

(Judenreines Europa).

Aceast evacuare a maselor evreieti din Europa este

prima condiie a soluionrii chestiunii evreieti, dar acest

lucru nu este posibil fr instalarea acestor mase în Palestina,

într-un stat evreu, cu frontierele sale istorice.

Rezolvarea chestiunii evreieti în mod definitiv ieliberarea poporului evreu sunt obiective ale activitiipolitice

i a lungilor ani de lupt a “micrii pentru libertatea

Israelului ’’ (Lehi) i a Organizaiei sale militare naionale în

Palestina (Irgun Zevai Leumi).

NMO, cunoscând poziia binevoitoare a guvernului

Reich-ului fa de activitatea sionist în interiorul Germaniei

ifa de planurile sioniste de emigraie, estimeaz c:1 ) Arpuea exista interese comune între instaurarea, în

Europa, a unei ordini, conform concepiei germane, iadevratele aspiraii ale poporului evreu, aspiraii întruchipate

de Lehi.

2) Cooperarea între noua Germanie i o naiune

evreiasc restaurat (Volkisch Nationalen Hebtuertum) ar fi

posibil.

. 3) Aezarea statului istoric evreu pe o baz naionalitotalitar i legarea lui printr-un tratat de Reich-ul german, ar

putea contribui Ia meninerea i întrirea, în viitor; a poziiei

Germaniei în Orientul Apropiat.

57

ROGER GAUAUDY

Cu condiia de a fi recunoscute aspiraiile naionale ale

“Micriipentru libertatea Israelului”(Lebi) de ctre guvernul

german, Organizaia militar naional (NMO) se ofer sparticipe la rzboi alturi de Germania.

Cooperarea micrii de eliberare a Israelului ar

funciona în sensul recentelor discursuri ale Cancelarului

Reich-ului german, în care Domnul Hitler sublinia c orice

negociere i alian trebuies contribuie la izolarea Anglieiila înfrângerea sa.

In conformitate cu structura sa i cu concepia sa

despre lume, NMO este strâns legat de micrile totalitare

europene.»

Sursft: Textul original, In germanS, se

gsete in cartea lui David Yisraeli, Le probteme

palestinien dans Ia polifique allemande de 1889 i 1945,

Bar Dan University, Ramat Gan, Israel, 1974,

Appendice nr. 11, p. 315-317

.

Conform presei, israeliene care a publicat o duzin de

articole asupra acestui subiect, nici un moment nazitii nu au

luat în serios propunerile lui Stern, Shamir i ale amicilor lor.

Tratativele au fost întrerupte când trupele aliate l-au

arestat pe Naftali Lubentchik, emisarul lui Abraham Stern ial lui Itzak Shamir, chiar în biroul serviciilor secrete naziste

de la Damasc. Ali membri ai grupului au continuat contactele

pân la arestarea lui Itzak Shamir de ctre autoritile

britanice, în decembrie 1941, pentru “terorism i colaborare

cu inamicul nazist”.

Un atare trecut nu-1 împiedic pe Itzak Shamir sdevin prim ministru i s fie, i astzi înc, eful unei

puternice “opoziii”, cea mai înverunat în meninerea

ocuprii Cisiordaniei. Ce?a ce arat c, în realitate,

conductorii sioniti, în ciuda rivalitilor lor interne,

urmresc acelai obiectiv rasist: alungarea din Palestina, prin

teroare, expropiere sau expulzare, a tuturor autohtonilor arabi,

pentru a rmâne singurii ei stpâni.

58


Ben Gourion declara:

« Beghiii aparine m mod incontestabil tipului hitlerist.

Este un rasist dispus s distrug toi arabii în visul su de

unificare al Israelului, gata, pentru a realiza acest scop sacru,

s fac uz de toate mijloacele.»

Surs: E. Haber, Menahem Beghin, tbe man and tbe legcnd

\

Ed. Delle Book, New York, 1979, p, 385

.

Acelai Ben Gourion n-a crezut niciodat în

posibilitatea unei coexistene cu arabii. Cu cât vor fi mai

puini arabi în limitele viitorului stat (Israel), cu atât va fi mai

bine. El nu o spunea explicit, dar impresia care st degaj dir

interveniile i remarcile sale este clar: «(...) Poate fi acuzai

de rasism dar atunci va trebui fcut procesul întregii micrisioniste, care este edificat pe principiul unei entiti pui

evreieti în Palestina.»

Surs: Bar Zohar, op. cit, p. 146

.

La procesul lui Eichmann de la Ierusalim, Procurorul

general Haim Cohen reamintea judectorilor: «Dac asta nu

coincide cu filosofia voastr putei s-l criticaipe Kastner...

Dar ce are asta de-a face cu colaborarea ? ... întotdeauna a fosi

în tradiia noastr sionist selecionarea unei elite pentru

organizarea ifnigraiei în Palestina... Kastner n-a fcut nimic

altceva.»

Surs: MCourt Record” 124/53. Jlrusalem district court.

Acest înalt magistrat invoca într-adevr o doctrin

constanta a micrii sioniste: ea nu avea drept obiectiv ssalveze evrei, ci.s construiasc un stat evreu puternic.

La 2 mai 1 948, Rabbin Klaussner, însrcinat cu

Persoanele transferate prezenta un raport în faa Conferinei

evreieti americane:

«Sunt convins c oamenii trebuie forai s mearg în

Palestina ... Pentru ei, un dolar american le apare drept cel mai

de seam dintre obiective. Prin cuvântul "fdr" sugerez un

program... El a fost deja de folos, i înc foarte recent. El a

59

ROGER GARAUDY

servit la evacuarea evreilor din Polonia, i în povestea“Exodului ”...

Pentru a aplica acest program trebuie, în loc sasigurm confort “persoanelor transferate” s le creem cât

mai mult inconfort posibil... într-o a doua etap, s recurgem

la o procedur care s fac apel la Haganah pentru a-i hruipe evrei.»

Surs: AJfred S. Lilienthal, Wbat Price Israel,

Chicago, 1953, p. 194-195

.

Variantele acestei metode de incitare i chiar de

coerciie au fost multiple.

în 1940, pentru a provoca indignare împotriva

englezilor care deciseser s-i salveze pe evreii ameninai de

Hitler, primindu-i în insula Mauritius, conductorii sioniti ai

“Haganah” (al crei ef era Ben Gourion) nu au ezitat sarunce în aer, la 25 decembrie 1940, cargoul francez Patria

care îi transporta i care fcuse escal în portul Haiffa,

provocând astfel moartea a 252 de Evrei i a membrilor

englezi ai echipajului.

Surs: Dr. Herzl Rosenblum, directorul jurnalului

Yediot Aharonoth, a dezvluit acest lucru In 1958, iar

justificarea este dat în Jewish News/eiter; N.Y., Novembre1958.

Yehuda Bauer confirm în cartea sa Juifs â vendre, ed.

Liana Levi, Paris, 1996, p. 84, realitatea acestui “sabotaj”

comis de Haganah, i numrul victimelor.

Alt exemplu, Irakul:

Comunitatea evreiasc (1 10.000 de persoane în 1948)

era bine înrdcinat în aceast ar. Marele Rabin din Irak,

Khedouri Sassoon, declarase; «Evreii i arabii se bucur de

aceleai' drepturi i privilegii de o mie de ani i nu se

consider drept elemente separate în aceast naiune.»

Atunci, în 1950, au început aciunile teroriste

israeliene la Bagdad. în faa reticenelor evreilor irakieni de a

se înscrie pe listele de imigrare ctre Israel, serviciile secrete

60


israeliene nu au ezitat, pentru a-i convinge pe evrei c erau în

pericol, s arunce asupra lor bombe. Atacul împotriva

sinagogii Shem-Tov a ucis trei persoane i a rnit câteva zeci.

Astfel a început exodul botezat “Operaiunea Aii Baba”.

Surs: Ha’olam hazeb, din 20 aprilie i 1 iunie 1966, i Yediot

Abaroootb din $ noiembrie 1977.

Este vorba aici de o metod aplicat constant de când

Theodore Herzl a înlocuit definirea prin religie a evreului, cu

cea prin rasa acestuia.

Articolul 4b al legii fundamentale a statului Israel

(care nu are Constituie), care definete “legea reîntoarcerii”

(5.710 din 1950), stipuleaz: «este considerat evreu celnscut

dinmam evreic, sau convertit ». (Criteriu rasial sau criteriu

confesional)

Surs: L’EtatJuif, 6d. Dunod, Paris, p. 156

.

Aceste prevederi se situeaz pe linia doctrinei

fondatoare a lui Theodore Herzl, care nu înceteaz s insiste

asupra acestui lucru în “Memoriile sale” (Diaries). Prin 1895

el precizeaz unui intelocutor german (Speidel): «îneleg

antisemitismul. Noi, evreii, am rmas, chiar dac nu din vina

noastr, nite corpuri strine în interiorul diverselor naiuni.»

Surs: Diaries, p. 9.

Câteva pagini mai departe el este i mai explicit:

«Antisemiii vor deveniprieteniinotri cei mai siguri iar rile

antisemite aliatele noastre»

.

Surs: Diaries, p. 19.

Scopul era într-adevr acelai: adunarea tuturor

evreilor într-un ghettou mondial.

Faptele i-au dat dreptate Iui Theodore Herzl.

Evreii pioi, ca de altfel i muli cretini, repetau în

fiecare zi '.«anul viitor la Ierusalim f» Ei fceau din Ierusalim

nu un teritoriu determinat, ci simbolul Alianei lui Dumnezeucu oamenii, i al efortului personal pentru a o merita. Dar“Reîntoarcerea” nu s-a produs decât sub impulsul

ameninrilor antisemite din rile strine.

ROGl-.R GARAUDY

La 3 1 august 1 949, adresându-se unui,grup de

americani în vizit în Israel, Ben Gourion declara: «Dei amrealizat visul de a crea un stat evreu, suntem înc doar la

început. Nu sunt astzi decât 900.000 de evrei în Israel, în

timp ce majoritatea poporului evreu se afl înc în strintate.

Sarcina noastr viitoare este de a-i aduce pe toi evreii în

Israel.»

Obiectivul lui Ben Gourion era de a aduce în Israel

patru milioane de evrei între 1951 i 1961. Au venit 800.000.

în 1 960 nu au fost decât 30.000 de imigrani în întregul an. în

anii 1975-1976 emigraia în afara Israelului a depitimigraia.

Doar marile persecuii, precum cele din România,

dduser un anumit impuls “Reintoacerii”.

Nici chiar atrocitile hitleriste nu au reuit sîmplineasc visul lui Ben Gourion.

Dintre victimele evreieti ale nazismului refugiate în

strintate, doar 8,5% au mers s se instaleze în Palestina.

Statele Unite au limitat primirea lor la 182.000 (mai puin de

7%), Anglia la 67.000 (mai puin de 2%). Imensa majoritate,

adic 75%, i-a gsit refugiu în Uniunea Sovietic.

Surs: “Institute for Jewish Afîairs” din New York,

reluat de Cristophe Sykes in Crsssroads to Israel, Londra,

1965, i de Nathan Weinstock, Le sioaisnte contre IsraSI, p.

146.

Un exemplu tipic al manipulrilor istoriei de ctre

istoricii oficiali ne este furnizat de ultima carte a lui Yehuda

Bauer, membru al Institutului de istorie contemporan a

evreilor la Universitatea ebraic din Ierusalim. Cartea se

intituleaz Juifs â vendre, cu subtitlul "Les negociations entre

nazis et juifs. 1933-1945 ” (Ed. Liana Levi, Paris, 1996).

Traducere din englez de Denis Authier (Yale University

Press, 1994).

MITURI LI- FONDATOARR ALIi POLITICII 1SRALL1RNE

Lucrarea are toate aparenele exterioare ale unei munci

tiinifice, cu cele 523 de note de referin ce ocup 49 de

pagini, cu bibliografie, index, etc.

Doar aparene, pentru c anumite surse tratând acelai

subiect i pe care autorul nu putea s le ignore, sunt trecute

sub tcere (fr îndoial deoarece erau împotriva tezei sale ce

încearc s dovedeasc grija conductorilor sioniti de a-i

smulge din ghearele Iui Hitler pe evreii cei mai neajutorai,

când în realitate acetia fceau, i ei, o selecie; (Cf. p. 61,

textele lui Tom Segev).

Printre mrturiile cu privire la poziia lui Ben Gurion,

nici o referin la celebra biografie, totui apologetic, scris

de Bar Zohar - Ben Gourion. Le Prophete arme, ed. Fayard,

1966 - care nu figureaz nici în bibliografie, nici în Index.

Fr îndoial, aprobarea de ctre Ben Gourion a afacerii

“Haavara”, principiul su de salvare selectiv a evreilor care

s fie primii în Palestina, aprecierea sa de ctre Shamir ca

“aparinând tipului hitlerisi ’, l-au exclus din orizontul istoric

al lui Bauer.

Din aceleai motive studiile lui Yvon Gelbner, care

totui figureaz în Yad Vashem studies, voi. XII, p. 189, nu

sunt nici ele menionate.

v Cu toate acestea, aceste lucrri eman din familia

spiritual sionist. Printre multe alte “omisiuni” de acest gen

este i Le septieme million a lui Tom Segev care i-a fcut iel studiile la Universitatea ebraic din Ierusalim. Actualmente

el este cronicar la “Haaretz”, cel mai mare jurnal israelian.

Tot aa, în cele 7 rânduri consacrate organizaiei Irgun

Zevai Leumi (fr mcar o not), nu este amintit ostilitatea

acesteia fa de Anglia în 1944. Nici cea mai mic aluzie la

propunerile din 1941, de colaborare cu Hitler, iar autorii

acestor propuneri, printre care i Shamir, nu sunt deloc

amintii. (i asta într-o carte consacrat “negocierilor dintre

naziti i evrei” !)

63

ROGER GARAUDY

Cartea lui Hannah Arendt pe aceeai tem: Eichmann

â Jerusaiem, i judecata sa foarte aspr asupra “consiliilor

evreieti” în raporturile lor cu nazitii, este trecut sub tcere

atât. în bibliografie cât i în index. La fel i cartea lui Marek

Edelman, comandantul adjunct al insureciei din ghetto-ul

Varoviei, care firete nu figureaz, la pagina 352 a crii lui

Yehuda Bauer, în palmaresul “eroilor’si, în care însfigureaz Kastner, chiar «vinovat de a fi sustras justiiei

naziti» - cum recunoate totui Bauer - i chiar dac pusese

mâna, în folosul lui Hitler, pe cea mai mare întreprindere de

armament din Ungaria, uzina Weiss. Bauer face o list a

acestor “negociatori cu Hitler”, adugând (p. 352) «Toi au

fost nite eroi», « Toi merit o anume recunotin» (p. 354),

fr îns a aduce cel mai mic omagiu lupttorilor evrei din

rezisten czui în lupta împotriva fascismului, de la

voluntarii din Brigzile Internaionale din Spania împotriva

lui Franco, aliat al lui Hitler, pân la lupttorii din în

Frana, i la martirii rscoalei din ghetto-ul Varoviei.

Dar dincolo de aspectele tiinifice ale acestor

distorsionâri ale realitii de ctre unul din istoricii oficiali

care exalt sau justific orice fel de negociere cu Hitler (dar

ascunzându-le esenialul), ce s mai spui despre acest a priori

politic i moral: eroi sunt numai cei ce au negociat cu Hitler !

Nu cei care i-au rezistat cu armele în mâini ! t

T6t aa, nu sunt eroi cei care preconizaser boicotarea

Lui Hitler la scar mondial, boicot cruia Bauer îi

minimalizeaz importana strategic amintind doar

schimburile economice dintre Germania nazist i Palestina

(favorizate prin “negocierea Haavarei”, inamic al boicotului).

Scopul crii const în încercarea de a masca un adevr

fundamental: preocuparea central a conductorilor sioniti^în

timpul domniei lui Hitler, nu era de a-i salva pe evrei dis

infernul nazist ci, conform proiectului sionismului politic

fondat de Theod.ore Herzl, de a crea un '“Stat evreu” puternic.

64


Acest program cerea deci ca în orice negociere s se selecteze

pentru imigrare un “material uman util” (care s aduc cu el

capitaluri sau competene tehnice ori militare) i s nu se

înduioeze de soarta celor neajutorai (btrâni, imigrani frresurse sau bolnavi în urma prostului tratament din lagre) icare ar fi fost o povar i nu un ajutor în construirea noului

stat.

A doua tez esenial a crii lui Bauer const în a face

s se cread c rzboiul lui Hitler «este un rzboi împotriva

evreilor» (p. 72) i nu, înainte de toate, un rzboi împotriva

comunismului, care l-a fcut s-i aduc cea mai mare parte a

puterii sale militare în Est i s caute s fac o “pace separat”

cu Statele Unite i chiar cu Anglia, cu scopul de a-i asigura

dominaia întregii Europe fr a avea de luptat pe doufronturi.

« Toi istoricii sunt de acord în a spune c Himmlerprefera o pace separat cu Occidentul pentru a utiliza toate

forele sale împotriva ameninrii bolevice» (Bauer, p. 167).

« Von Papen credea cu fermitate într-o viitoare înelegere cu

Statele Unite i Anglia pentru a pune stavil comunismului»

(Bauer, p. 189).

“Negocierile” între sioniti i naziti aveau tocmai

acest subiect, i de aceea Bauer este obligat s recunoasc, ichiar s aminteasc adesea, c Hitler îi permitea lui Himmler

s negocieze cu sionitii.

«O* not personal a lui Himmler, redactat la 10

decembrie 1942, spune: “L-am întrebat pe Fiibrer ce crede

despre ideea de a elibera evreii în schimbul unei rscumprri.Mi-a dat depline puteri pentru a încuvina operaiuni de acest

tip» (citat de Bauer, p. 148).

Aceste raporturi economice i aceste “schimburi”

aveau o raiune politic mai profunda pe care Bauer însui o

recunoate: «utilizarea filierelor evreieti pentru a intra in

contact cu puterile occidentale» (Bauer, p. 283). Aceast

65

ROGER GARAUDY

preocupare prevala asupra celorlalte, deoarece nazitii

cunoteau greutatea lobby-urilor sioniste pe lângconductorii occidentali.

' «Nazitii tiau, spre deosebire de rui, c guvernul

Majestii sale i cel al Statelor Unite au slbiciunea politic

de a se supune presiunilor pe care evreii le exercit asupra

lon> (Citat de Bauer, p. 260).

Aceti conductori hitleriti fceau s treac cu

uurin antisemitismul lor în planul secund: «La sfâritul Iui

1944, voina lui Himmler de a stabili contacte cu Vestul

servindu-se in acest scop, între altele, de evrei, devenise

manifest» (Biuer, p. 326).

Conductorii sioniti jucau foarte bine acest rol de

intermediari.

în aprilie 1944, Eichmann îi propunea delegatului

sionist Brand s schimbe un milion de evrei contra 10.000 de

camioane ( Bauer, p. 227 i 229), care ar fi fost utilizate numai

pe frontul rusesc.

Ben Gurion i Moshe Sharett (Shettok) au sprijinit

aceast ofert, Ben Gurion trimiându-i chiar un apel personal

lui Roosevelt pentru «a nu permites se lase s treac aceast

ans unic i poate ultima de a-i salva pe ultimii evrei din

Europa» (Bauer, p. 265). Scopul era clar: «A schimba evrei

contra unor echipamente strategice, ori chiar stabilirea unor

contacte diplomatice cu Vestul, contacte care arputea s ducla o pace separat, ba chiar - aceasta era sperana - la un

rzboi care s alture germanii i occidentalii împotriva

sovieticilor» (Bauer, p. 343).

Acesta era scopul lui Himmler i conductorii sioniti

acceptau s îi serveasc de intermediari.

Acest complot a euat atunci când americanii ienglezii i-au informat pe sovietici despre aceste tratative care

conduceau la o adevrat trdare fa de evrei înii, fa de

toi lupttorii din rezisten i de toate victimele nazismului,

66


cci Bauer însui este obligat s recunoasc: «RoluJ esenial a

J

URSS în iupta împotriva Germaniei naziste a fost principalul

sprijin ai fermitii aliailor. Wehrmachtul a fost învins în

Rusia de Armata Roie: invadarea Franeijla 6 iunie 1944, a

contribuit cu siguran la aceast victorie final, dar nu a fost

factorul decisiv. Fr sovietici, fr teribilele lor suferine ifr eroismul lor de nedescris, rzboiul ar mai fi duratînc ani

ipoatecn-ar fi fost cu adevrat câtigat» (Bauer, p.347).

Ce s gândeti atunci despre cei care, pentru “egoismul

Jor colectiv”, cum spunea Buber, i-au propus lui Hitler

material strategic, însoit de promisiunea c nu va fi folosit

decât pe frpntul rusesc ? Dac acest târg, între conductorii

âioniti i naziti, ar fi reuit, sistemul al crui simbol este

Auschwitzul i-ar fi putut continua crimele.

Cu atât mai mult cu cât, i este o idee care impreg-

neaz întreaga carte, era vorba de un “egoism colectiv”.

Pentru a ne limita la perioada tratat de Bauer, 1933-

1945, toate negocierile conductorilor sioniti cu nazitii, de

la Haavara care sprgea boicotul împotriva lui Hitler, pân la

afacerea camioanelor îndreptate împotriva acelora care, la

Stalingrad, rniser mortal bestia nazist i suportau, în 1944,

greutatea a 236 de divizii ale nazitilor i ale sateliilor lor, în

timp ce numai 19 divizii germane se opuneau în Italia trupelor

americane, i doar 64 erau repartizate din Frana pân în

Norvegia - toate aceste “negocieri” au aprobarea lui Bauer.

Adevrul este c, de la început i pân la sfârit,

conductorii sioniti (care toi au ajuns la putere în guvernele

israeliene, inclusiv cei care, în 1941, îi propuneau lui Hitler

colaborarea lor, precum Shamir) nu s-au gândit decât la

ridicarea unui stat puternic în Palestina, trimiând acolo “un

material uman utilizabil”, i numai în subsidiar evrei mai

puin eficace, dar nici un moment nu s-au gândit la

responsabilitile ce reveneau întregii comuniti a celor ce

rezistau lui Hitler, ca i cum nazitii nu avuseser ali inamici

67

ROGER GARAUDY

i alte victime decât evreii i ca i cum era vorba de a-i salva

numai pe evrei.

Chiar englezii au sfârit prin a fi indignai de aceast

dorin de a ignora suferinele celor 50 de milioane de victime

ale hitlerismului i de chemarea în ajutorul exclusiv al

evreilor, i înc nu a tuturor acestora ci înainte de toate în

favoarea celor care puteau ajuta la crearea unui stat puternic în

Palestina.

«Când delegaia londonez a Congresului mondial

evreiesc sugera ideea unei declaraii comune a Papei i a

Puterilor occidentale, un membru al Foreign Office nota: “Sfim noi instrumentele acestor oameni? De ce Papa ar

condamna exterminarea evreilor din Ungaria mai degrabdecât utilizarea bombelor incendiare împotriva riinoastre?

1

» (Citat de Bauer, p. 393)

.


2. Mitul justiiei de la Nuremberg

« Acest tribunal reprezint ocontinuare a eforturilor de rzboi

ah naiunilor aliate.

»

Robot H. Jackson,

Procuror general al Statelor Unite

(edina din 26 iulie 1946)\

La 8 august 1945, conductorii americani, englezi,

francezi i rui se reuneau la Londra pentru a pune la punct

«urmrirea i pedepsirea marilor criminali de rzboi ai

puterilor europene ale Axei», creând un « Tribunal militar

internaional» (articolul I, a).

Crimele erau definite la capitolul II, articolul 6.

1. “Crime împotriva picii” cu referire la cei care

erau responsabili de declanarea rzboiului.

2. “Crime de rzboi” pentru violarea legilor icutumelor rzboiului.

3. “Crime împotriva umanitiii” adic în modfundamental împotriva populaiei civile.

Constituirea unei atare jurisdicii reclam deja câteva

remarce:

1. Nu este un tribunal internaional deoarece el nu este

constituit decât din învingtori i, prin urmare, nu vor fi

reinute decât crimele comise de învini ’ Cum o va

recunoate, pe bun dreptate, procurorul general al Statelor

Unite, Robert H. Jackson, care a prezidat edina din 26 iulie

1 S ne imaginam c din acest tribunul ar fi facul parte reprezentani ai unor rineutre, reprezentani ai unor ri colonizate. Indieni din Asia sau America, Negri din Africa.

Asiatici care sufereau de 50f>dc ani dominaia pe care HUIcr a ap ii cai-o albilor.

69

ROGER GARAUDY

1946: «Aliaii se gsesc înc, din punct de vedere tehnic, în

stare de rzboi cu Germania... Ca tribunal militar, acest

tribunal reprezint o continuare a eforturilor de rzboi ale

naiunilor aliate. »

2. Era vorba deci de un tribunal excepional

constituind ultimul act al rzboiului i excluzând, prin chiar

principiul su, orice responsabilitate a învingtorului i în

primul rând în declanarea rzboiului.

S-a exclus de la bun început orice referire la ceea ce a

fost prima cauz: la Nuremberg nu s-a pus întrebarea dac nu

cumva Tratatul de la Versailles cu toate consecinele sale, în

special înmulirea falimentelor i mai ales a omajului, a

permis ascensiunea lui Hitler cu asentimentul unei majoriti a

poporului german7. De exemplu, impunând Germaniei învinse

în 1918 (legea celui mai tare fcând deja figur de “drept”) splteasc, cu titlu de reparaii, 132 miliarde de mrci-aur

(echivalentul a 165 miliarde de franci-aur), în timp ce la acea

vreme avuia naional a Germaniei era evaluat la 260

miliarde de mrci-aur.

Economiagerman s-a vzut astfel ruinat, iar poporul

german adus la disperare; falimentul economic, prbuirea

monedei i mai ales omajul, au permis ascensiunea lui Hitler

i au dat cele mai simple argumente sprijinirii principalului

su cuvânt de ordine: anularea Tratatului de la Verasilles cu

întregul su cortegiu de mizerii i umiline.

Cea mai bun dovad este creterea paralel a

omajului i a succeselor “Partidului naional-socialist” în

diferitele alegeri.

' în 1919, celebrul economist Lord Gcorye Mayimrd JCcyncs. spunea. «Cu un

astfel dv lratat, în 20 dc ani \ efi avea un nou rzboi,

»

70


I. Din 1924 pân în 1930

Data Voturi obinute % Locuri Numrul

04/05/24 1.918.000 6,6 32

omerilor

320.711

07/12/24 908.000 3,0 14 282.645

20/05/28 810.000 2,6 12 269.443

II. Din 1930 pân în 1933

Data Voturi obinute % Locuri Numrul

14/04/30 6.407.000 18,3 107

omerilor

1.061.570

31/07/32 13.779.000 37,3 230 5.392.248

06/1 1/32 11.737.000 33,1 196 5.355.428

05/03/33 17.265.800 43,7 288 5.598.855

Apoi, când Hitler obine, cu aliaii si politici,

majoritatea absolut în Reichstag, ajutorul dat reînarmrii sate

de oamenii dolarului, ai lirei i ai francului. Nu doar “Casa de

bani central pentru propagand” a partidului lui Hitler era

alimentat de banca german Schreider, dar relnarmarea a fost

generos finanat de marile trusturi americane, engleze ifranceze.

Este cazul Consoriului chimic american Dupont

Nemours i al trustului englez Imperial Chemicals Industry

care au subvenionat I.G. Farben cu care i-au împrit piaa

mondial a prafului de puc; ca i cazul bncii Dillon din

New York, care a subvenionat Vereinigte Stahlwerke, irost

german al oelului. Alii au fost sub venionai de Morgan sau

Rockfeller etc. ...

Astfel Lira i Dolarul au luat parte la complotul cu

ajutorul cruia Hitler a fost adus la putere.

Cât despre Frana, la o întrebare adresat ministrului

Economiei naionale de ctre senatorul Paul Laffont asupra

7t

ROGER GARAUDY

cantitilor de minereu de fier exportate în Germania dup1934, rspunsul a fost urmtorul:

« Cantitile de minereu de fier (Nr. 204 din tariful

vamal) exportate cu destinaia Germania în cursul anilor 1934,

1935, 1936i 1937, sunt consemnate în tabelul urmtor:

Anul Cantitate (chintale

metrice)

1934 17.060.916

1935 58.616.111

1936 77.931.756

1937 81.329.234

Surs: Journal oflicicl de la RSpnbliqne franafse,

din 26 martie 1938 .

Dar nici conductorii grupurilor Dupont de Nemours,

Dillon, Morgan, Rockfeller, nici Fran9ois de Wendel, nu au

fost interpelai la Nuremberg la capitolul consacrat

“complotului împotriva pcii”.

Not Statele Unite au produs pe parcursul rzboiului

aproape 135.000 tone de substane chimice toxice, Germania

70.000, Marea Britanie 40.000, iar Japonia 7.500 tone.

*

Sunt invocate adesea imprecaiile lui Hitler i ale

principalilor conductori naziti la adresa comunitilor i a

evreilor. în particular capitolul XV al celui de-al doilea volum

din Mein Kampf în care Hitler evoc trecutul: cel al

rzboiului cu gaze toxice iniiat de englezi în timpul primului

rzboi mondial, capitol ce se intituleaz: “Dreptul la legitim

aprare”:

«.Dac, o singur dat, la începutul sau în cursul

rzboiului, ar fi fost expui gazelor toxice zece sau

cincisprezece mii din aceti evrei coruptori ai poporului,

tratament pe care sute de mii dintre cei mai buni din

72


muncitorii notri germani, de toate originile i de toate

profesiile, a trebuit s-l îndure pe front, sacrificiul milioanelor

de oameni nu ar fi fost zadarnic. Din contr, dac s-ar fi

produs Ia timp debarasarea de aceste câteva zeci de mii de

ticloi, s-ar fi putut salva viaa urnii milion de buni i bravi

germani ce aveau în fa viitorul».

într-un discurs în faa Reichstagului, la 30 ianuarie

1939, el spune de asemenea:

«Dac mediile evreieti ale finanelor internaionale

din interioruli din exteriorul Europei ar reuis azvârle înco dat popoarele într-un rzboi mondial, rezultatul nu va fi

bolevizarea pmântului, ce are drept corolar victoria

iudaismului, ci nimicirea (Vemichtung) rasei evreieti în

Europa ... Cci a trecut vremea când celelalte popoare erau

abandonate fr aprare în faa propagandei evreieti.

Germania naional-socialist i Italia fascist dispun acum de

instituiile care permit, de fiecare dat când este necesar,; s

lmureasc lumea asupra tuturor detaliilor unor probleme pecare numeroasepopoare le presimt în mod instinctiv, darnu le

pot explica.

Evreii pot s-i urmeze campania lor de hruire în

anumite state, protejai cum sunt de monopolul pe care îl

exercit asupra presei’ cinematografului, propagandei

radiofonice, teatrelor, literaturii, i aa mai departe. Totui,

dac acest popor va reui înc o dats azvârle milioane de

oameni într-un conflict total absurdpentru acetia, chiar dadacest conflict ar putea E profitabil pentru interesele evreieti,

atuncise va dovedi eficacitatea unei munci de explicare care a

permis în câiva ani, numai în Germania, doborârea total

(restlos erlegen) a iudaismului.»

Surs: Voi. XXXI, p. 65

.

La 30 ianuarie 1941, Hitler spune tuturor evreilor din

Europa c «în cazul unui rzboi generalizat, i-ar termin dejucat rolul». Apoi, într-un discurs din 30 ianuarie 1942, el de-

clar c rzboiul ar aduce «anihilarea iudaismuluiîn Europa».

73

ROGER GARAUDY

Testamentul politic al lui Hitler publicat de Tribunalul

Militar Internaional de la Nuremberg abund în afirmaii de

acest fel. Se poate citi în el:

«Dar nu am lsat s existe nici o îndoial în aceast

privin, dac aceti complotiti internaionali ai lumii banului

i ai finanelor vor reîncepe s trateze popoarele Europei în

pachete de aciuni, acest popor, care este adevratul

responsabil al acestui conflict distrugtor, va da socoteal:

evreii'! (Das Judentum !)

Nu am lsat pe nimeni în incertitudine în ceea ce

privete soarta ce îl ateaptpe cel din cauza cruia milioane

de copii aipopoarelor ariene din Europa ar trebuis moar de

foame, milioane de brbai aduli ar trebuispiar i sute de

mii de femei i de copii ar fi arii ar muri în oraele lor sub

bombardamente. Chiar dac acest lucru trebuie s se fac cu

mijloace mai umane, vinovatul va trebui s-i ispeascvina.»

Hitler vorbete de distrugerea unei “influene”;

Himmler vorbete mai direct de distrugerea unor persoane.

Iat, de exemplu, ce spunea Himmler într-un discurs

adresat unor comandani ai forelor navale la Weimar, la 16

decembrie 1943:

«Când undeva am fost forats dau într-un sat ordinul

de a pomi împotriva partizanilor i împotriva comisarilor

politici evrei, atunci, în mod sistematic, am dat ordinul de a fi

ucii de asemenea i soiile i copiii acelor partizani icomisari.»

Mai târziu, vorbind în faa unor generali, la 5 mai

1 944, la Sonthofen, el aduga:

«în acest conflict cu Asia, trebuie s ne obinuim suitm regulile jocului i uzanele din cursul rzboaielor

uopene trecute, chiar dac ele ne-au devenit scumpe i se

potrivesc mai bine mentalitii nostre».

74


Aceast slbticie nu era, din nefericire, apanajul unei

singure tabere.

La 4 septembrie 1940, Hitler declara la Sportpalast.

«Dac aviaia englez arunc trei sau patru mii de

kilograme de bombe, noi vom arunca o sut, o sut icincizeci, dou sute, trei sute, patru sute de mii de kilograme

imaimult într-o singur noapte» .

Ceea ce constituie o exagerare nebuneasc a

posibilitilor de bombardament strategic ale Lufwaffei, dar

arat la ce nivel de ur s-a ajuns în cele dou tabere.

în replic, Clifton Fadiman, editor al magazinului

hebdomadar “New Yorker” i figur de prim-plan a “Writers

War Board”, agenie literar semi-oficialâ a guvernului, cerea,

în 1942, scriitorilor «s suscite o ur arztoare împotriva

tuturorgermanilor, nu doarîmpotriva conductorilor naziti»

.

Aceste cuvinte stârnind o controvers, Fadiman

adaug: «singura modalitate de a te face îneles de germani

este s-i ucizi. i credc nici atuncinu vorînelege.»

în aprilie 1942, fcând elogiul unei cri a lui DeSales, The making of tomorrow (“S pregtim ziua de

mâine”), el îi dezvolt concepia rasial i scrie: «actuala

agresiune nazist nu este opera unui grup de bandii, ci mai

degrab expresia final a celor mai profunde instincte ale

poporului german. Hitler este încarnarea unor fore mai mari

decât el. Erezia pe care o predic este veche de 2000 de ani.

Ce este aceast erezie? Nici mai mult nici mai puin decât

revolta împotriva civilizaiei occidentale, revolt care începe

cu Arminius... astfel dimensiunile acestui rzboi apar cu o

mare claritate. . .

»

El aproba sugestia lui Hemingway: «singura soluie

final (the only ultimate settlement) ar fi sterilizarea nazitilor,

în sensul chirurgical al cuvântului» i ridiculariza pe DorohyThomson care fcea o distincie între naziti i ceilali

Germani.

75

ROGER GARAUDY

Nu era o opinie izolat. Dup discursul lui Hitler de la

Sportpalast, ziarul londpnez Daily Herald publica un articol al

reverendului C.W.Wipp, care declara:

« Cuvântul de ordine trebuies fie: “s-i.mturm”i,

pentru aceasta, s ne concentrm tiina în descoperirea unor

noi explozibile mai terifiante... Un pastor al Evangheliei nu

trebuie poate s se lase purtat de astfel de sentimente, dar

mrturisesc deschis c, dac a putea, a terge Germania de

pe hart. Este o ras diabolic ce a fost blestemul Europei

timp de secole.

»

Din fericire s-au ridicat proteste împotriva unor astfel

de aberaii în Anglia, unde poporul, ca i poporul german iînalta sa cultur, nu puteau fi confundate cu nite conductori

sângeroi i nite propovduitori ai urii i ai morii.

Prin ianuarie 1934, conductorul sionist Wladimir

Jabotinski declara jurnalului evreiesc Natscha Retsch :

« Interesele noastre evreieti cer nimicirea definitiv a

Germaniei, poporul german în totalitatea sa reprezint pentru

noi un pericol.

»

Churchill, la rândul su, îi destinuia lui Paul Reynaud

la 16 mai 1940:A A

« Vom înfometa Germania. Ii vom demola oraele. Ii

vom arde recoltele ipdurile. »Surs: Paul Baudoin, Neufmoisaugouvernement,

La table Ronde, 1948, p. 57 .

în iulie 1944, Winston Churchill adresa efului su de

Stat Major, generalul Hastings Imay, un memorandum de

patru pagini în care propunea:

« Vreau s reflectai foarte serios asupra acestei

chestiuni a gazelor asfixiante...

Este absurd a lua în considerare moralitatea în aceast

afacere când toat lumea le-a folosit (gazele asfixiante) pe

parcursul ultimului rzboi fr s existe proteste din partea

moralitilor sau a Bisericii. Pe de alt parte, la acea vreme,

bombardarea oraelor deschise era considerat interzis; azi

76

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICI! ISRAELIENE

toat lumea o practic ca pe un lucru de la sine îneles. Este

vorba pur i simplu de o mod, comparabil cu evoluia

lungimii fustei femeilor...

Vreau s se examineze la rece cât de rentabil ar fi

utilizarea gazelor asfixiante... Nu trebuie s ne lsm mâinile

legate de principii neghioabe. .

.

Am putea inunda oraele din regiunea Ruhr i alte

orae din Germania, astfel încât majoritatea populaiei sreclame îngrijiri medicale constante... Va trebui s ateptmpoate câteva sptmâni sau chiar câteva luni înainte de a vcere s inundai Germania cu gaz asfixiant i, dac o vomface, s o facem fr înconjur. Pân atuncia vrea ca aceast

problems fie examinat la rece de oameni raionaliinu de

o echip în uniform de cântrei în stran cum se întâlnescpeicipe colo.»

Surs: American Heritage, angnst-septembrie 1985.

Nici Churchill, nici Stalin, nici Truman nu au luat Joc

pe banca criminalilor de rzboi.

Cum de altfel nu au fost pui în cauz nici autorii celor

mai josnice apeluri la crim. Nu vom cita decât dou exemple

dintre cele mai delirante: chemarea la “genocid”, de acest

dat în adevratul sens al cuvântului, lansat în 1942 de cartea

evreului american Theodor Kaufman Germany must perish

(“Germania trebuie s piar”) a crei tez de cptâi este

urmtoarea: «Germanii (oricum ar fi ei: antinaziti, comuniti,

chiar fîlosemii) nu merits triasc. în consecin, spune el,

dup rzboi vom mobiliza 20.000 de medicipentru a steriliza

fiecare 25 degermani saugermancepe zi, astfel încât în 3 luni

nu va mai exista nici un singur German capabil s se

reproduc, iar în 60 de ani rasa german va fi total eliminat.»

A fost o ocazie fericit pentru a hrni antisemitismul:

Hitler a pus s se citeasc extrase din aceast carte la toate

posturile de radio. Sau “Apelul ctre Armata Roie”, publicat

de scriitorul sovietic Ilya Ehrenburg în octombrie 1944:

77

ROGER GARAUDY

« Ucidei, ucidei ! Printre Germani nu exist

nevinovai, nici printre cei vii, nici printre cei ce sunt gata sse nasc. Executai instruciunile tovarului Stalin nimicind

pentru totdeauna bestia fascist în bârlogul ei. Zdrobii prin

violen orgoliul femeilorgermane. Luaide caprad legitim.

Ucidei, ucidei, viteji soldai ai Armatei Roii, în asaltul

vostru irezistibil.» (Citat de Amiralul Doenitz, Dix ans et 20jours, p. 343-344).

Nici acetia nu au figurat printre acuzaii de la

Nuremberg, i nici efii de state care i-au acoperit.

Nici acei responsabili anglo-americani ai

bombardamentului de la Dresda, care a fcut 200.000 de

victime civile, i fr nici un interes militar, fiindc Armata

Roie îi depise deja obiectivele.

Nici vinovatul de Apocalipsul atomic de la Hiroima iNagasaki, Truman, care a fcut 300.000 de victime civile, iacolo fr o necesitate militar, deoarece capitularea Japoniei

fusese deja decis de împrat.

Nici Beria i Stalin, de exemplu, care au aruncat

asupra germanilor rspunderea masacrrii miilor de ofieri

polonezi la Katyn.

*

Procedeele folosite relev aceleai principii (sau mai

degrab aceeai lips de principii), ca i alegerea acuzailor

doar dintre învini.

Statutul acestui tribunal este astfel definit:

• Articolul 19: Tribunalul nu va fi supus regulilor

tehnice relative la administrarea probelor. El va adopta i va

aplica atât cât este posibil o procedur rapid (versiunea

englez spune “expeditiv”) i nu formalist, i va admite

orice mijloc pe care-1 va considera ca având o valoare

probatorie.

78


# Articolul 21: Tribunalul nu va pretinde s fie

adus proba faptelor de notorietate public, ci le va considera

drept incontestabile. El va considera de asemenea drept probe

autentice i rapoartele oficiliale ale guvernelor Aliailor.

Conform legii Gayssot-Fabius din 13 iulie 1990,

acesta este monstrul juridic ale crui decizii trebuie canonizate

i considerate drept criterii ale unui adevr istoric de neatins.

Acest text introduce într-adevr, în legea asupra

libertii presei din 1981, un articol 24 bis ce spune:

« Vor fi sancionai cu pedepsele prevzute Ia aliniatul

al aselea din articolul 24 (închisoare de la o lun la un an, icu o amend de la 2.000 la 300.000 F, sau numai cu una din

aceste dou pedepse) cei care vor contesta, prin unul din

mijloacele enumerate la articolul 23, existena uneia sau maimultorcrime împotriva umanitiiaa cum sunt ele definite de

articolul 6 al statutului tribunalului militar internaional,

anexat la acordul de la Londra din 8 august .1945, i care au

fost comise fie de membrii unei organizaii declarate

criminal în aplicarea articolului 9 alzisului statut, fie de ctre

o persoan recunoscut capabil de astfel de crime de ctre o

jurisdicie francez sau internaional.

Tribunalul va putea în pluss ordone:

1° Afiarea deciziei sale în condiiile prevzute de

articolul51 din Codulpenal;2° Publicarea acesteia sau inserarea într-un comunicat

în condiiile prevzute de articolul 51 din Codul penal, astfel

încât cheltuielile de publicare sau inserare s nu poat depimaximul amendei aplicate.»

*

O atare procedur a Tribunalului de la Nuremberg a

ridicat obiecii pân i din partea juritilor americani de la cel

mai înalt nivel: cei de la Curtea Suprem.

79

ROGRR GARAUDY

S începem chiar cu judectorul Jackson, care i-a fost

preedinte. Istoricul englez David Irving, care recunoate ciniial l-a judecat greit, aduce aceast mrturie:

« Unorjuriti de renume în lumea întreag Ii s-a fcut

ruine de procedura de Ia Nuremberg. Cu siguran,

judectorului Robert H. Jackson, preedintele american al

acuzatorilor, i-a fost ruine de aceste procedee; acest lucru

rezult evident din “jurnalulsupersonal"pe care l-am citit.

Am avut privilegiul de a avea acces Ia “Memoriile"

judectorului Jackson la Biblioteca Congresului... La puintimp dup ce Robert H. Jackson primise din partea

preedintelui Truman sarcina de a conduce judectorii

americani Ia procesul de la Nuremberg (mai 1945), luînd

cunotin de planurile americane privitoare la folosirea

bombelor atomice, el s-a simit stânjenit în sarcina ce-i fusese

încredinat: s urmreasc, în numele unei naiuni, nite acte

pe care ea însi Ie-a comis, cci era contientc Statele Unite

urmau s comit o crim i mai mare înc.» (33.9392 i9394)'.

Referindu-se la cartea lui Alpheus Thomas Masondespre Harlan Fiske Stone: Pilier de la /o/(Hartan Fiske Stone

era Cbief Justice of the Supreme Court of United States),

avocatul Christie citeaz pagina 715 a acestei cri, unde

Stone îi scrie directorului magazinului “Fortune” nu numai cdezaprob o astfel de procedur, dar consider c este vorba

de “linaj la scar mare ’ (high-grade lynching party în

Nuremberg). (5.995-996) p. 716 .

Judectorul Wennerstrum, de la Curtea Suprem de

Justiie a Statelor Unite, preedinte al unuia dintre tribunale

(23.5915-5916), a fost “atât de dezgustat” de întreaga

atmosfer i de comportamentul interpreilor, avocailor.

1

Referinele ce se rezuma la im numAr, trimil la minutele închei ale la procesul de

la Torento din I9XH. publicate de Barbara KuJaszka. Turmuo, august 1992 .

80


procurorilor... încât a refuzat numirea sa i a prsit brusc

Germania pentru a se întoarce în Statele Unite. El i-a expus

în Chicago Daily Tribune din 23 februarie 1948 obieciile cu

privire la organizare i la procedur, menionând în special

climatul de ur i prerile preconcepute ale «strinilor care

tocmaiobinuser naionalitatea american

»

2.

«Cât despre principalii acuzai: Hoss, Streicher, Pohl,

ei au fost torturai.» (23.5919)

în virtutea statutelor de la Nuremberg, conform crora

rapoartele comisiilor de anchet aliate aveau valoare de probe,

raportul sovietic despre Katyn, care acuza pe germani de

masacrarea a 11.000 de ofieri polonezi, a fost acceptat de

ctre învingtori, Ia 8 august 1945, ca “prob autentic”,

indiscutabil.

Surs: Document URSS 54, fn volumul 39 al T.M.I.

(p. 290 . 32).

Procurorul general sovietic, generalul Rudenko, a

putut spune c, în conformitate cu articolul 21 al Statutului

Tribunalului Internaional de la Nuremberg, «acesta nu poate

face obiectul unei contestaii». (XV, p. 300)

-La 13 aprilie 1990 presa internaional anuna cmasacrul de la Katyn îi avea ca autori pe Beria i autoritile

sovietice. Profesorul Naville, de la Universitatea din Geneva,

examinând cadavrele, gsise în buzunarele lor documente din

1940 probând c execuia avusese loc la acea dat. în 1940

regiunea Smolensk era ocupat de sovietici.

*

Pentru a rmâne la tema noastr, “miturile fondatoare

ale statului Israel”, ne vom axa pe examinarea unuia din

neadevrurile care fac înc, dup mai bine de o jumtate de

*în cartea sa The Jcwish Paradox (Orosscl & Dunlap. 1 978, p. 1 22), Dr.

<ioldman precizeaz; ain timpul rzboiului, Congresul mondial evreiesc a înfiina! uninstitut pentru afacerile e\ reieii la New York. Directorii erau doi mari juriti evrei

lituanieni. Jncob i Nehcmiah Robinson. Grafic aportului for, institutul u elaborat dou idei

absolut revoluionare: tribunalul de la Nuremberg i repara!iile germane.»

81

R0GER GARAUDY

secol, cele mai multe ravagii în lumea actual, nu numai în

Orientul Apropiat: mitul celor 6 milioane de evrei exterminai

devenit o dogm ce justific, sacralizeaz (cum o impune

chiar cuvântul: Holocaust) toate preteniile i abuzurile

statului Israel în Palestina, în întregul Orient Apropiat, în

Statele Unite i, prin intermediul Statelor Unite, în întreaga

politic mondial, punându-le deasupra oricrei legi

internaionale.

Tribunalul de la Nuremberg a oficializat aceast cifr

care n-a încetat, de atunci, s serveasc la manipularea opiniei

publice în presa scris sau vorbit, în literatur i cinema, ichiar în manualele colare.

Or aceast cifr nu se sprijin decât pe dou mrturii:

una a lui Hoettl i alta a lui Wisliceny.

Iat ce declara primul:

«în aprilie 1944,spune judectorilor de la Nuremberg

Obersturmbaimfilhrerul Dr. Wilhelm Hoettl, ef adjunct al

biroului seciei a IV-a a Oficiului central de securitate al

Reich-ului, S.S. Obersturmbannfiihrer Adolf Eicbmann, pecare îl cunoteam din 1938, a avut o discuie cu mine în

apartamentul meu din Budapesta... tia c era considerat drept

criminal de rzboi de ctre Naiunile Aliate deoarece avea mii

de viei de evrei pe contiin. L-am întrebat câi avea pecontiin i el mi-a rspuns c, dei numrul era un mare

secret, din informaiile pe care le deinea ajunsese la

urmtoarea concluzie: în diferitele lagre de exteminare, înjur

de 4 milioane de evrei fuseser omorâi, iar dou milioane îi

gsisermoartea în alte feluri.»

Surs: Proces de Nuremberg, tome IV, p. 657 .

i al doilea:

«El (Eicbmann) spunea c va intra râzând în mormânt,

deoarece senzia de a avea cinci milioane de persoane pecontiin ar fi fost pentru el sursa unei extraordinare

satisfacii» {Op. cit.)

Despre aceste dou mrturii, Poliakov însui spune:

82


«Ar fi posibil s se obiecteze c o cifr atât de

imprecis obinut trebuie considerat suspect».

Surs: Kevue d’Ilistoire de la secondeguerre mondiale,

oct 1956.

Jurnalul ebraic din New York DerAufbau din 30 iunie

1965 semnala c la acea dat 3.375.000 de persoane fcusercereri de “reparaii” cu titlul de daune suferite în timpul

dominaiei lui Hitler.

S mai adugm c principala mrturie, cea mai

complet i cea mai precis, este cea a lui Hoettl, agent al

Intelligence Service.

Surs: revista englez Week end din 25 ianuarie

1961 având pe copert portretul lui Hoettl, cu aceast

legend:

« *Istoria unui spion” mai bizari decât ficiunea; acest

prieten ai conductorilor naziti avea dreptef un om din

serviciile secrete britanice...

»

Confirmând obieciile marilor juriti de la Curtea

Suprem a Statelor Unite, i a multor altora, asupra

anomaliilor juridice ale “Tribunalului de la Nuremberg”, vomarta doar, cu titlu de exemplu, violrile regulilor constante de

procedur ale oricrui adevrat proces:

1. Stabilirea i verificarea autenticitii documentelor

produse;

2. Analizarea valorii depoziiilor martorilor i ale

condiiilor în care acestea au fost obinute;

3. Examenul tiinific al armei crimei pentru stabilirea

funcionrii i a efectelor sale.

83

ROGER GARAUDY

a) Documentele

Textele fundamentale, decisive pentru stabilirea a ceea

ce putea fi “soluia final” sunt în primul rând ordinele de

exterminare atribuite celor mai înali responsabili: Hitler,

Goering, Heydrich, Himmler i directivele date pentru

executarea lor.

Mai întâi directiva lui Hitler privitoare la exterminare.

în ciuda eforturilor teoreticienilor genocidului i ai

Holocaustului, nu i-a fost gsit niciodat vreo urm; Olga

Wormser-Migot scrie:

«Aa cum nu exist, scris in clar, un ordin de

exterminare cu ajutorul gazelor la Auschwitz, nu exist nici

un ordin de încetare a acesteia în noiembrie 1944. » Ea

precizeaz: «nici Ia procesul de la Nuremberg, nici în cursul

proceselor de zon, nici la procesele Iui Hoss de la Cracovia,

al Iui Eichmann din Israel, nici Ia procesele comandanilor de

lagre, nici, din noiembrie 1966 pân în august 1975, la

procesul de la Frankfurt (acuzaii de la Auschwitz din zona a

doua)nu a fostprodus faimosul ordin semnat de Himmler, din

22 noiembrie 1944, cu privire Ia încheierea exterminrii

evreilor cu ajutorul gazelor, ordinul de a pune capt “Soluiei

finale ”.»

Surs: Olga Wurmser-Migot, Le systeme concentradonnaire

nari, PUF, 1968, p. S44 i p. 13.

Dr. Kubovy, de la “Centrul de Documentare” din Tel-

Aviv, recunotea în 1960: «nu exist nici un document semnat

de Hitler, Himmler sau Heydrich care s vorbeasc de

exterminarea evreilor... cuvântul exterminare nu aprea în

scrisoarea lui Goering ctre Heydrich privitoare la soluia

final a chestiunii evreieti’.»

Surs: Lucy Dawidowicz, The War against thejews

(1975) p. 121.

84

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII 1SRAELIENL

Dup un colocviu desfurat la Sorbonna, în februarie

1982, pentru combaterea lucrrilor critice ale “revizionitilor”,

Raymond Aron i Franois Furet au fost nevoii s declare, în

cursul conferinei de pres ce a urmat întâlnirii: «în ciuda

cercetrilor cele mai.erudite, nu s-a putut gsi niciodat un

ordin al lui Hitler de exterminare a evreilor.»

In 1981, mrturisirea lui Laqueur: «Pân astzi nu s-a

gsit un ordin scris al lui Hitler în vederea distrugerii

comunitii evreieti europene i, dup toate probabilitile,

acest ordin nu a fost dat niciodat.»

Surs: Walter Laqueur, The terrible secret, Frankfurt pe

Main^Berlin., Vlena. 1981, p. 190.

Cu toate acestea, la instigrile lui Vidal-Naquet iLeon Poliakov, s-au gsit ali istorici care s semneze

declaraia urmtoare:

«(... ) Nu trebuie s ne întrebm cum, din punct de

vedere tehnic, o astfel de ucidere în mas a fostposibil. Ea a

fost tehnic posibil fiindc a avut loc. A ceasta este punctul de

plecare obligatoriu al oricrei investigaii istorice asupra

acestui subiect. Ne revenea obligaia doar de a reaminti acest

adevr: nu exist, nu pot exista dezbateri asupra existenei

camerelor degazare.

»

- Nu trebuie s ne întrebm...

- punctul de plecare obligatoriu...

- nu pot exista dezbateri...

Trei interdicii, trei tabuuri, trei limite definitive ale

cercetrii.

Un asemenea text marcheaz o dat efectiv istoric în

istoria istoriei: faptul ce urmeaz a fi stabilit este impus,

înaintea oricrei investigaii i a oricrei critici, ca adevrabsolut i intangibil, interzicându-se prin trei imperative de

netrecut, orice cercetare i orice critic a ceea ce a fost, o dat

pentru Totdeauna, judecat de ctre învingtori, a doua zi dupX'ictorie.

85

ROGERGARaUDY

Istoria trebuie, cu toate acestea, dac vrea s respecte

un statut tiinific, s fie o continu cutare, care pune în

cauz chiar ceea ce s-a considerat ca definitiv stabilit, cum ar

fi postulatul lui Euclid sau legile lui Newton.

i iat un exemplu de notorietate:

«Comitetul Internaional de la Auschwitzprevedea, in

noiembrie 1990, s înlocuiasc placa comemorativ de la

Auschwitz care indica “4 milioane de mori ” cu o alt placpurtând meniunea “mai mult de un milion de mori". Dr.

Maurice Goldstein, preedinte al acestui comitet, s-a opus

acestui lucru.»

Surs: Lesoir, Bruxelles, 19-20 octombrie 1991, p. 16.

De fapt, dr. Goldstein nu contesta deloc necesitatea

de a schimba vechile plci, ci dorea ca noua plac s nu

cuprind cifre, cât timp tia c ar fi fost probabil, în scurt

timp, o nou micorare a cifrei luate acum în considerare.

Placa de la intrarea în lagrul de la Birkenau a

purtat, pân în 1994, aceast inscripie:

«Aici, între 1940i 1945, patru milioane de brbai,

de femei i de copii au fost torturai i asasinai prin

genocidurile hitleriste.»

Graie aciunii Comitetului internaional al

Muzeului de stat, prezidat de istoricul Wladislaw

Bartosszewski i care cuprinde 26 de membri de toate

naionalitile, textul a fost modificat într-un sens mai puin

îndeprtat de adevr:

«Fie ca acest loc unde nazitii au asasinat un milion

ijumtate de brbai, femei, copii, în majoritate evrei din

diverse ri ale Europei, s fie venicpentru omenire un strigt

de disperarei un avertisment».

Surs: Articol de Luc Rosenzwig, în Le Monde din 2jp

ianuarie

Acest exemplu arat c istoria, pentru a SfcSpa ie

terorismul -intelectual al predicatorilor urii, necesitato continu

86

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIF.NE

revizuire. Ea este revizionist sau nu este decât o propagand

deghizat.

S revenim deci la istoria propriu-zis, critic,

“revizionist”, adic bazat pe analiza textelor, pe verificarea

mrturiilor, pe expertizele asupra armei crimei.

Iat mai întâi textele privitoare la evrei din programul

Partidului naional-socialist.

Problema evreilor este abordat la punctul 4 din

Programul Partidului naional-socialist (N.S.D.A.P.):

«Pot avea naionalitate german doar cetenii de

provenien integralgerman. i sunt ceteni deprovenien

integral cei care au sânge german, fr discriminri

confesionale. Deci, nici un evreu nu poate fi cetean de

provenien integral.

»

Staatburger desemna noiunea de cetean, iar

Volksgenosse pe cea de cetean de provenien integral, ca

membru al unei comuniti omogene.

Mai departe vedem la punctul 5:

«Cel care nuposed naionalitategerman nu va putea

tri în Germania decât în calitate de oaspete (Gast)i va trebui

s se supun legislaiei în vigoare privitoare la ederea

strinilor.»

Apoi, la punctul 7, este vorba de interdicia de edere

în Reich, în anumite condiii, a celor care nu posednaionalitate german; la punctul 8 se cere oprirea oricrei noi

imigrri de negermani, ca i expulzarea imediat a

negermanilor intrai în Germania dup 2 august 1914. Acest

ultim punct este în mod vizibil îndreptat împotriva evreilor

din est, care veniser în numr mare în Reich în timpul idup primul rzboi mondial.

Punctul 23 abordeaz, de asemenea, aceast problem;

el stipuleaz c evreii nu vor avea dreptul s lucreze în pres,

iar punctul 24 afirm c Partidul va lupta împotriva “spiritului

materialist evreiesc”.

87

ROGF.R GARAUDY

a - Ordinele lui Hitler privind exterminarea

evreilor

în prima ediie a crii sale Distrugerea evreilor din

Europa Râul Hilberg, în 1961, scrie c au fost dou ordine de

exterminare date de Hitler: unul în primvara lui 1941

(intrarea în Rusia), iar cellalt câteva luni mai târziu.

Dar în 1985, «în a doua ediie revzut, orice referire

la ordinele sau deciziile lui Hitlerprivitoare la soluia final ”

au fost în mod sistematic suprimate>>.

Surs: “The Revised Hilberg”, Simon Weisenthai Armai

(Voi. 3, 1986, p.294)

Ediia din 1961 indica la pagina 171: «Cum a aprut

faza în care se decreta moartea?în esenprin dou decizii ale

lui Hitler. Un ordin a fost dat în primvara lui 1941.»

In ce termeni au fost date aceste ordine?

Hilberg: «Conform generalului Jodl, care scrie

documentul pe care îl citez, termenii erau urmtorii: AdolfHitler a spusc doreas fie lichidai comisarii bolevici evrei.

Este primulpunct. . .Acesta era coninutul ordinului descris de

generalul Jodl. »(4- 82)

Hilberg: « Ordinul era oral ».

Aadar: Hilberg a zis c generalul Jodl zisese c Hitler

zisese. . .

!

De la primele sale diatribe antisemite i în “Mein

Kampf’, Hitler îi proclam dorina de a expulza evreii din

Germania. Nu vom reine de aici înainte din textele germane

decât pe acelea care folosesc expresia “soluia final” cu

scopul de a obine o definiie precis a acesteia.

La 24 iunie 1940, dup victoria asupra Franei,

Heydrich evoca într-o scrisoare ctre Ribbentrop, ministrul

afacerilor externe, o “soluie final teritorial”(“£»Je

tenitoriale Endlosung).

Surs: Gerald Flemming, Hitler und die Endlosung,

Wiesbaden - Milnich, 1982, p. 56.

88

MITURILE FONDATOARE ALF. POLITICII 1SRAELIENE

Crearea, în afara Europei, a unei “rezervaii” evreieti,

iar Ribbentrop sugereaz atunci “proiectul Madagascar”.

în iulie 1940, responsabilul cu afacerile evreieti,

Franz Rdemacher, rezum astfel aceast directiv: «Toi

evreii afar din Europa! »Surs: Joseph Billiug, La solution finale de Im question juive.

Paris, 1977, p. 58

Aceast “soluie final teritorial” rspundea cu

adevrat noii poziii a Germaniei ce domina de acum Europa:

nu mai era suficient expulzarea evreilor din Germania.

Responsabilul acestui proiect de “soluie final” prin

deportarea tuturor evreilor din Europa în Madagascar,

Rademacher, fcea observaia c realizarea lui necesit patru

ani i, la capitolul “Finanare”, el arta: «Realizarea soluiei

finale (Endlosung)propuse necesit mijloace considerabile.»

Surs: N. G. 2586.

b - Scrisoarea Iui Goering ctre Heydrich

din 31 iulie 1941

Heydrich se adreseaz lui Goering întrebându-1: «în

1939, mi-ai dat ordin s iau msuri cu privim la problema

evreiasc. S extind acum sarcina pe care mi-ai încredinat-o

atuncii în noile teritoriipe care le-am cucerit în Rusia. .. %>

Nici aici, nimic despre asasinarea evreilor. Este vorba

doar de transferul lor geografic, inând pur i simplu seama de

noile condiii (33. 9373- 9374)1

Singura “soluie final” consta deci în golirea Europei

de evreii si, îndeprtându-i tot mai mult pân când rzboiul

(presupunând c va fi câtigat) va permite s fie,trimii toi

într-un ghetto în afara Europei (cum proiectul Madagascar

fusese deja o prim sugestie).

1 Referin Ih ni inuia procesului tic hi Toronio din 19XK.

89

ROGER GARAUDY

Ipoteza limbajului codat i secret nu poate fi susinut1

deoarece, pentru alte crime, documentele exist în clar:

euthanasia, ordinul de ucidere a comandourilor britanice, de

linare a aviatorilor americani, de exterminare a populaiei

masculine din Stalingrad dac ar fi fost ocupat. «Pentru toate

aceste crime documentele sunt acolo. In timp ce în acest

singur caz nu exist nimic, nici originalele, nici copiile», nici,

adugm noi, directivele sau ordinele necesare executrii unor

atât de vaste directive. (33.9375-9376)

«în ianuarie 1942, Reinhard Heydrich, efal Gestapo-

ului, îi informase pe conductorii de la Berlin c Fubreruî

decisese evacuarea tuturor evreilor spre teritoriile din est,

înlocuind astfel deportarea dincolo de mri anterior

proiectat.» (34-9544)A

Intr-o not care circula în martie 1942, în biroul lui

Heydrich minitrii erau informai c evreii din Europa

trebuiau concentrai în est «Ateptând ca dup rzboispoatfi trimii într-un teritoriu îndeprtat, precum Madagascarul,

cares devin cminul lornaional...» (23.9545-9546)

Poliakov noteaz: «Pân la abandonarea sa, “Planul

Madagascar'” a fost uneori desemnat de conductorii germani

sub numele de “soluia final”a “problemei evreieti”».

Surs: Poliakov, Le Procis de Jerusalem,

Paris, 1963, p. 152

Pentru a menine cu orice pre teza exterminrii fizice,

trebuia deci gsit un subterfugiu: «Soluia final a problemei

evreieti a fost una din Bazele convenionale pentru a

desemna planul hitlerist de exterminare a evreilor europenii»

Surs: Gerald Reitlinger, La solution finale, p. 19 .

Nu este dat de altfel nici o justificare acestei ipoteze a

folosirii unui limbaj codat, ce permitea s se spun orice s-ar

fi dorit despre orice document. Iat dou exemple:

1 La pcmiile înlr-adcvr s sc spun orice despre orice. în timpul ocupaiei, un

mesaj codat de Iu Londra, de exemplu "Nu uifit întâlnirea cu Marguerile" puica însemna

"Aruncafi în aer cutarepod

90

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAEL1ENF.

Primul, scrisoarea lui Goering din 31 iulie 1941 (o

lun dup scrisoarea lui Heydrich mai sus citat, semnificaia

cuvintelor ar fi fost brusc schimbat! ).

Prin aceast scrisoare, Goering completeaz directivele

sale ctre Heydrich: «In completarea sarcinii ce v-a fost

încredinat prin decretul din 24-1-1939, de a obine pentru

problema evreiasc, pe calea emigrrii i a evacurii, soluia

cea mai avantajoas posibil inând seam de circumstane, vînsrcinez prin prezenta s procedai Ia toate pregtirile

necesare... pentru a ajunge la o soluie de ansamblu

(Gesamtlosung) a problemei evreieti în zona de influen

german din Europa... V însrcinez s prezentai urgent un

proiect de ansamblu (Gesamtentwurf) cu privire la msurile

de organizare i dispoziiile concrete i materiale pentru a

realiza soluia final a problemei evreieti ia care aspirm.

(Endlosung der Judenfrage)»

Surs: Hilberg (op. cit), ed. a O-a, p. 401

(N.G. 2586- E.P.S. 710)

Este semnificativ c, citând acest document (la pagina

108 a crii sale), Reitlinger taie începutul privitor la emigraie

i evacuare, în timp ce aceast scrisoare prescrie o nouextindere â msurilor de evacuare luate “având în vedere

circumstanele” în momentul în care Hitler nu domina decât

Polonia în 1939 i nici mcar înc Frana, în timp ce în iulie

1941 el domina întreaga Europ.

Semnificaia textului lui Goering este cu toate acestea

perfect clar începând de la primul paragraf: politica de

emigraie sau de evacuare a evreilor, practicat pân atunci în

Germania, trebuia extins din acel moment, în virtutea noilor

cuceriri, la toate zonele din Europa aflate sub dominaie

german. “Soluia de ansamblu” ine cont de noua situaie. Eanu putea fi o “soluie final” decât dup sfâritul rzboiului

când, în caz de victorie total în Europa, inclusiv în Rusia, o

evacuare final, în Africa sau altundeva, ar fi permis, conform

91

ROGER GARAUDY

obiectivului constant al lui Hitler, «golirea Europei de evreii

si».

Rezumând, directiva lui Goering ctre Heydrich, dacnu se dorete interpretarea ei arbitrar în funcie de o schempreconceput, nu face decât s aplice în Europa ceea ce, pânatunci, nu putuse fi aplicat decât în Germania. Obiectiv frnici o îndoial inuman i criminal, dar care nu comport nici

un moment ideea “exterminrii” pe care i-o împrumutprocurorul de lâ Nuremberg, Robert M.W. Kemper,

declarând: «Prin aceste rânduri, Heydrich i colaboratorii sierau oficialînsrcinai cu omorârea legal (a evreilor)».

Goering, protestând împotriva traducerii engleze a

cuvântului german ‘

‘

Gesamtldsung ’ (soluie de ansamblu) prin

“soluie final” (End/osung) l-a determinat pe procurorul

Jackson s recunoasc falsificarea i s restabileasc adevrata

expresie.

Surs: IX, 575 .

Din 24 iunie 1940 Heydrich îl informase pe

Ribbentrop despre dorina sa de a realiza cât mai repede

soluia final. El scria:

«Problema globalpus deprezena actual a celor trei

milioane i un sfert de evrei pe teritoriile aflate astzi sub

suveranitate german nu maipoate fi rezolvatprin emigrare:

o soluie final teritorial devine de acum înainte necesar »Surs: Piesa justificativ nr. 464 din procesul lui Eichmann

la Ierusalim

Tot atunci Himmler îi adresase lui Hitler un memoriu

a crui concluzie era: «Spers vdproblema evreiasc în moddefinitiv reglat graie emigrrii tuturor evreilor spre Africa

sau într-o colonie.»

Surs: Vierteljahreshefte, 1957, 197

Hitler s-a raliat acestei sugestii deoarece, la 10

februarie 1942, responsabilul de la ministerul de externe al

“Deutschland III”, Rademacher, scria într-o scrisoare oficial:

92

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAF.LIENF.

«între timp, rzboiul împotriva Uniunii Sovietice ne-a

permiss dispunem de noi teritoriipentru soluia final. Drept

urmare, Fuhrer-ul a decis deplasarea evreilor nu numai spre

Madagascar, ci spre Est. Astfel, nu mai este necesar luarea în

considerare a Madagascaruluipentru soluia final.»Surs2 : Document N.C. 3933 al procesului de la

Wilhelmstrasse, citat de Reitlinger, The final solution, p.

79, unde el “interpreteaz” înc solup'a final drept

“ficiune” sau “camuflaj”, fr a da cea mai micjustificare acestei interpretri

Expresia originar este în realitate die Gesamtlosung

der Judenfragean soluia de ansamblu total asupra creia nu

ar mai fi fost motiv de revenire. Dar Goering, care o folosete

pentru prima dat în primul paragraf al unei scrisori din data

de 31.7.1941 prin care îi ddea lui Heydrich ordinul de a o

pregti (P.S. 710 T.XXVI, p. 266), utilizeaz în ultimul

paragraf expresia die Endlosung derJudenfrage i, în folosirea

curent, aceasta din urm a fost cea care a prevalat, dar în

acelai sens i nu în cel al lichidrii problemei prin lichidarea

celor care fceau obiectul acesteia. Prins în flagrant delict de

traducere tendenioas de ctre Goering însui, la Nuremberg,

la 20 martie 1946, judectorul Jackson a fost obligat s fie de

acord cu acest lucru (T. IX, p. 552).

Al doilea exemplu al acestei schimbri arbitrare a

sensului cuvintelor pentru a justifica o tez, este cel al

conferinei “Grand Wannsee”, inut la Berlin, la 20 ianuarie

1942.

De la începutul conferinei Heydrich reamintete ctocmai a fost numit «în postul de responsabil însrcinat cu

pregtirea soluiei finale a problemei evreieti în Europa»

(Endlosung der europischen Judenfrage)... «El va fi de acumresponsabil de ansamblul msurilor necesare soluiei finale a

problemei evreieti, fr a ine cont de limite geografice»

(sublinierea autorului).

93

IÎOGRR GARAUDY

Totui, pentru a exprima decizia lor de a-i alunga pe

evrei în afara a ceea ce ei numeau spaiul lor vital, Germanii

au folosit cu mai mult plcere alte expresii cu acelai sens,

precum Ausschaltung (excludere, evicinne, eliminare) sau

mai ales Ausrottung (extirpare, dezrdcinare). Acest ultim

cuvânt este cel care a fost tradus prin exterminare, care în

german se spune Vemichtung. Exemplu: în discursul su de

la Posen în faa generalilor de divizie ai Waffen SS, la 4

octombrie 1943, Himmler a spus: «Ich meine jetzt die

Judenevakuierung, die Ausrottung desjiidischen Volkes. . .Das

judische Volk wird ausgerotten, etc...». Precizându-i ideea în

fraza urmtoare, el folosete cuvântul Ausschaltung ...(P. S.

1919, T. XXIX, p. 145). Altfel spus: «M gândesc acum Ia

evacuarea evreilor, Ja extirpareapoporului evreu, etc. ...». Dar

în “Dosarul Eichmann”, Billing traduce «îneleg prin

evacuarea evreilor, exterminarea poporului evreu» (p. 55) i«evacuarea evreilor

;adic exterminarea

»

(p. 47).

Alt exemplu: într-o not din 16 decembrie 1941,

despre una din discuiile sale cu Hitler (P. S. 1517, T. XXVII,

p. 270), Rosenberg folosete expresia «Ausrottung des

Judentums». La audierea din 17 aprilie 1946, avocatul general

american Dodd traduce «Exterminarea evreilor» (Tome XI, p.

562). Rosenberg a protestat în van. Dar, în discursurile

nazitilor, expresia «Ausrottung des Christentums» care

revine adesea, este de fiecare dat tradus prin «extirparea

cretinismului din cultura german» (Cf. Revue d'Histoire de

la Seconde Guerre mondiale, 1 octombrie 1958, p. 62). Numai

când este vorba de iudaism (Judentum) sau de poporul evreu

(das judische Volk) cuvântul “Ausrottung” ar semnifica

extenninare i s-ar aplica nu entitii în întregul ei, ci tuturor

indivizilor care o compun.

96


Conferina de la Wannsee, din 20 ianuarie 1942, unde

- timp de mai mult de treizeci de ani - s-a pretins c ar fi fost

luat decizia de “exterminare” a evreilor europeni, a disprut,

începând din 1984, din tot ceea ce s-a scris chiar i de cei mai

înverunai inamici ai “revizionitilor”. în aceast privina a

trebuit ca, i ei, s-i “revizuiasc” istoria lor: asta s-a petrecut

la Congresul de la Stuttgart din mai 1984, unde aceast

interpretare a fost în mod explicit abandonat.

Surs: Eberhard Jaeckcl i Jurgen Rohwer, DerMordan denJuden im Zweiten Weltkrieg(“Uciderea evreilor în timpul celui

de-al doilea rzboi mondial”) D. V. A., 1985, p. 67

în 1992, Yehuda Bauer scria în “The Canadian Jewish

News” din 30 ianuarie c aceast interpretare a conferinei de

la Wannsee este “prosteasc”^/#).

în sfârit, cel mai recent purttor de cuvânt al

istoricilor ortodoci antirevizioniti, farmacistul Jean-Claude

Pressac, confirm aceast nou revizuire a ortodoxiei. El scrie,

la pagina 35 a crii sale, Les crematoirs d'Auschwitz, CNRSdditions, Paris, 1993:

«La 20 ianuarie se inea la Berlin Conferina zis de la

Wannsee. Dac o aciune de “alungare ” a evreilor spre est a

fost prevzut, cu evocarea unei eliminri “naturale” prin

munc, nimeni nu a vorbit atunci de lichidare industrial; în

zilele i în sptmânile care au urmat, Bauleitung-ul

Auschwitzului nu a primit nici un apel, telegram sau

scrisoare cares cear studierea unei instalaii adaptate acestui

scop.»

Iar în lucrarea sa “Cronologia recapitulativ” el indic,

la data de 20 ianuarie 1942: «Conferina de la Wannsee

privitoare la alungarea evreilor spre est».(p. 1 14)

Termenul exterminare a fost revizuit: este vorba de

alungare.

Este de asemenea remarcabil c, în întreaga carte, care

îi propune ca obiectiv s “probeze” teza exterminrii, nu este

97

ROGER G'ARAUDY

vorba nici de documentul care, dup cel de la Wannsee, era, szicem, cel mai important: scrisoarea lui Goering ctre

Heydrich din 31 iulie 1941, în care se afirma câ “soluie

final" ar fi însemnat exterminare

,

i nu transferare în afara

Europei.

Avocatul Christie, aprtorul lui Emst Zundel la

procesul de la Toronto, citeaz pagina 651 a crii lui Hilberg

unde este scris: «în noimbrie 1944 Himmler a decis c, din tot

felul de raiuni practice, problema evreiasc era rezolvat. în

data de 25 a aceleiai luni el a ordonat demontarea tuturor

instalaiilor morii.»

Surs: Mrturia lui Kurt Becher, 8 martie 1946, P.S. 3762

Hilberg recunotea c acesta nu era un ordin al lui

Himmler (4-861 la 864): «Becher l-a prezentat probabil din

memorie în mrturia sa. N-avea deci nevoie s se foloseasc

exact de limbajul utilizat de Himmler.»

O dat în plus Hilberg zice c Becher a zis c Himmler

zisese (4-867)

C “soluia final” a problemei evreieti nu urma s-igseasc soluionarea decât dup rzboi, este ceea ce probeaz

i “Dosarul brun” (Braun Mappe) din vara anului 1941.

Paragraful intitulat “Directive pentru soluionarea problemei

evreieti” precizeaz: «Toate msurile privitoare la problema

evreiasc în teritoriile ocupate din est urmânds fie luate doar

dup rzboi, problema evreiasc în Europa îi va gsi o soluie

general.

»

Surs: P. S. 702, Henri Monneray, La persecution des juifs

dans Iespays de l’Estprfsentee a Nuremberg, C.D.J.C., 1949

Aceast punere la punct nu comport nici o atenuare a

crimelor lui Hitler, ci doar chemarea la o eviden care n-a

scpat chiar celor mai înverunai partizani ai tezei

exterminrii: în ultimii doi ani ai rzboiului, dup Stalingrad,

Hitler se afla la mare strâmtoare: aliaii distrugeau, prin

bombardamentele lor, centrele sale de producie de rzboi idezorganizau transporturile.

MITURILE FONDATOARE ALL POLITICII ISRAELIENL

El este constrâns s mobilizeze noi efective

depopulându-i astfel uzinele i este greu de crezut c, în

aceste condiii, n-ar fi avut decât aceast obsesie, fatal pentru

efortul su de rzboi, de a-i extermina prizonierii i evreii, în

loc s-i foloseasc, fie chiar în condiii inumane, ca mân de

lucru pe antierele sale. Poliakov însui, în al su Bre vtaire de

la haine (p. 3) subliniaz aceast contradicie absurd: «Era

mult mai economic s-ipun la muncile cele mai grele decât

s-i închid, de exemplu, intr-o rezervaie».

Hannah Arendt arat i ea cât demen era într-o

astfel de aciune: «Nazitii au împins inutilul de-a dreptul

pân la duntor când, în plin rzboi, i în ciuda penuriei de

materiale de construcii i de material rulant, ei au ridicat

enorme i costisitoare întreprinderi de exterminare i au

organizat transportul a milioane de oameni ...contradicia

vdit între aceast manier de a aciona i imperativele

militare, dau întregii aciuni un aernebunesc i himeric.»

Surs: Hannah Arendt, Le syst&me totalitaire, Paris, 1972, p. 182

Ceea" ce este înc i mai ciudat, este c spirite atât de

subtile precum Poliakov sau Hannah Arendt, s fi fost într-atât

de orbite de prejudeci, încât s nu fi pus la îndoial ipotezele

lor suprarealiste i s recurg Ia documente i la fapte.

La Auschwitz-Birkenau se gseau puternice implantri

ale Farben-industrie (chimicale), Siemens (transporturi),

Portland (construcii). La Monovitz (unul din lagrele anexale Auschwitzului) lucrau 10.000 de deinui, 100.000 de

muncitori civili i 1.000 de prizonieri de rzboi britanici.

Surs: German cri/nes in Poland, Varovia, 1946, Israel, p. 37

între 1942-1944, din cele 39 de lagre satelite

Auschwitzului, 31 utilizau deinuii ca mân de lucru, iar în 19

dintre ele majoritatea erau evrei. La 25 ianuarie 1942,

Himmler adresa urmtoarea directiv inspectorului general al

lagrelor de concentrare: «Pregtii-v s primii 100.000 dc

evrei ...Importante sarcini economice vor fi încredinate

lagrelor dc concentare în sptmânile urmtoare»

99

ROGER GARAUDY

Surs: N. 0. 020- a.

în mai 1944 Hitler a ordonat utilizarea a 200.000 de

evrei ca muncitori în cadrul programului de construcii Jager

i al organizaiei Todt. Un ordin al S.S.W.V.H.A. din 18

noiembrie 1 943 atribuia o prim deinuilor care s-ar fi distins

în munc - fie ei chiar i evrei.

Surs: Centrul muzeului de la Anschwitz, 6 - 1962, p. 78

Nu este vorba aici deci de nimic “nebunesc sau

himeric”, ci din contr de un realism implacabil. Dar în

special acestea reprezint un motiv suplimentar de respingere

a tezelor “exterminaioniste”.


b) Depoziiile Martorilor

La procesul Auschwitz, care a avut loc la Frankfurt,

între 20 decembrie 1963 i 20 august 1965, într-un vast teatru,

aa cum se cuvenea unei operaiuni politice de mare spectacol,

formidabila punere în scen judiciar nu a putut evita ca în

expunerea de motive a verdictului su, Curtea cu juri s fie

nevoit s recunoasc faptul c dispunea de elemente derizorii

pentru a-i susine verdictul.

«Curii i-au lipsit aproape toate mijloacele de

informare pentru construirea unei imagini fidele asupra

faptelor, aa cum s-au produs ele în realitate în momentulcrimei, mijloace de care se dispune în orice proces criminal

ordinar. Au lipsit cadavrele victimelor, rapoaitele de autopsie,

concluziile experilor asupra cauzei decesului; au lipsit urmele

lsate de vinovai, armele crimei, etc ... Verificarea mrturiilor

nu a fostposibil decât foarte rar.»

Surs: Pagina 109 din expunerea de motive a verdictului.

Armele crimei erau, cu toate acestea, conform

acuzatorilor, “camerele de gazare”. i iat c judectorii nu au

gsit nici o “urm” de aa ceva!

Fr îndoial, era suficient ca faptul s fie de

“notorietate public”. Ca în timpul proceselor vrjitoarelor,

nimeni nu le putea pune la îndoial “comerul carnal” cu

diavolul fr a risca s fie el însui trimis pe rug.

Pân în 1757 era de notorietate public faptul csoarele se învârtea în jurul pmântului. Era un fapt

neîndoielnic.

Istoricul Seignobos sublinia c, dac adevrul unui

fapt ar trebui recunoscut dup numrul mrturiilor care îl

atest, existena diavolului în Evul Mediu ar fi mai solid

fundamentat decât a oricrui personaj istoric.

101

ROGER GARAUDY

Unul din juritii trimii de Statele Unite la Dachau,

devenit lagr american i un centru al “proceselor împotriva

crimelor de rzboi”, Stephen S. Pinter scrie:

«Am trit la Dachau timp de 17 luni dup rzboi ca

judector militar al Statelor Unite i pots depun mrturie cnu au existat camere de gazare la Dachau. Ceea ce se arat

vizitatorilor este prezentai intr-un mod eronat drept camer de

gazare, fiind un cuptor crematoriu. De asemenea, nu a existat

nici o camer de gazare în lagrele de concentrare din

Germania. Ni s-a spus c exista o camer de gazare Ja

Auschwitz dar, cumAuschwitz era în zona rus, nu am avut

din partea Ruilor permisiunea de a o vizita. . . S-a fcut deci

uz de vechiul mitpropagandistic conform cruia milioane de

evrei au fost omorâi. Pot confirma, dup 6 ani petrecui în

Germania i Austria imediat dup rzboi, c au fost omorâi

muli evrei, darc numrul de 1 milion nu a fost cu siguranniciodat atins, im consider mai calificat decât oricine în

privina acestui subiect.»

Surs: Scrisoarea lui Pinter ctre hebdomadarulcatolic OurSunday visitor

\

14 iunie 1959, p.15.

în lipsa probelor scrise, a documentelor irecuzabile,

Tribunalul de la Nuremberg, ca i întreaga literatur romanati filmele ulterioare, a trebuit s se bazeze pe “declaraii ale

martorilor”.

Cei scpai teferi, chemai ca martori, i care au

autentificat existena “camerelor de gazare”, au fcut acest

lucru nu pe baza a ceea ce ei vzuser, ci pe baza a ceea ce ei

“auziser spunându-se”.

Un exemplu tipic i ilustru este cel al Dr. Benedict

Kautzsky, care î-a unnat tatlui su la conducerea Partidului

social-democrat austriac.

Dup ce declarase c la Auschwitz supravieuirea

maxim era de trei luni (în timp ce el însui a fost deinut

acolo timp de 3 am), el scrie în cartea- sa Teufcl tind

Verdammt {Diavolul i osânditul), publicat în Elveia în

102

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAF.L1ENE

1946, despre “camerele de gazare”: «Eu personal nu le-am

vzut, dar existena lor mi-a fost confirmat de atâia oameni

demni de încredere».

Unele mrturii au fost considerate ca fundamentale,

mai ales cele ale lui Rudolf Hoss, ale lui Saukell i cea a lui

Nyiszli, Medic la Auschwitz.

Martorul-cheie, care s-a dovedit martorul perfect

pentru a “proba” teza învingtorilor deghizai în robe de

judectori, a fost Rudolf Hoss, fost comandant al lagrului de

la Auschwitz.* Rezumatul pe care îl face, de la arestarea sa, i care

devine tabloul sinoptic al depoziiilor sale la Nuremberg,

rspundea la tot ceea ce Tribunalul atepta de la el.

Iat declaraia sa, fcut sub jurmânt i semnatRudolf Hoss, din 5 aprilie 1946.

«Am comandat Auschwitzulpân la 1 decembrie 1943

i estimez c celpuin 2.500.000 de victime au fost executate

i exterminate prin gazare i incinerare, ic celpuin o alt

jumtate de milion au sucombat de foame i de boal, ceea ce

face un total al morilor înjur de 3. 000. 000. “Soluia fmal ” a

problemei evreieti însemna exterminarea tuturor evreilor din

Europa. Am primit ordinul de a pregti exterminarea la

Auschwitz în iunie 1941. La acea vreme existau deja alte trei

lagre de exterminare în guvernmântul general: Beîzec,

Treblinka, Wolzec.»

Nu se putea imagina o confirmare mai perfect a

tezelor ce au fost vulgarizate în mijloacele de informare timp

de o jumtate de secol-

i totui, chiar în acest text se gsesc deja trei

contradicii vdite:

1. - Numrul de 4 milioane de mori la Auschwitz,

necesar pentru a justifica numrul' total al victimelor evreieti

(6 milioane), cifr proclamat oficial de la început la

Nuremberg i care n-a încetat s fie laitmotivul istoriei

103

ROGER GARAUDY

oficiale i al mijloacelor media dup aceea, trebuie redus cel

puin cu 2/3 cum o dovedete noua plac comemorativ de la

Auschwitz-Birkenau care a înlocuit cifra de 4 milioane prin:

puin peste un milion.

2. - Lagrele de la Belzec i de la Treblinka nu existau

în 1941 . Ele nu au fost deschise decât în 1 942.

3. - Cât despre lagrul de la Wolzek, el nu a existat

niciodat pe nici o hart.

Cum a putut fi înregistrat, fr o verificare prealabil,

aceast “mrturie capital” ?

Hdss însui o explic: primele declaraii au fost scrise

sub controlul autoritilor poloneze care îl arestaser.

Cartea intitulat Commandant â Auschwitz:

Vautobiographie de RudolfHoss, indic la pagina 174:

«De la primul meu interogatoriu, mrturisirile au fost

obinute btându-m. Nu tiu ce conine acest raport, cu toate

c l-am semnat;» (5.956).

(O not în josul paginii: un document dactilografiat de

8 pagini a fost semnat de Hoss la 2,30 în dimineaa zilei de 14

martie 1946. El nu difer în mod esenial de ceea ce a spus i a

scris apoi la Nuremberg sau la Cracovia).

Hoss descrie el însui, în notele sale manuscrise de la

Cracovia, circumstanele primului interogatoriu la care l-a

supus poliia militar britanic.

«Am fost arestat la 11 martie 1946 la orele 23... Field

Security Poîice m-a supus unor tratamente penibile. Am fost

târâtpân la Heide, exact în cazarma de unde, cu opt luni mai

înainte, fi/sesem eliberat de englezi. Acolo a avut loc primul

meu interogatoriu, pentru care s-au folosit argumente dure. Nutiu ce conine procesul verbal, cu toate c l-am semnat. Atâta

alcooli atâtea lovituri de bici erau prea mult, chiari pentru

mine... Câteva zile mai târziu, am fost dus la Minden-sur-

Wesser, centrul principal de interogatoriu al zonei britanice.

104


Acolo am fost tratati mairu înc, de un procurorpublic, un

comandant;»Surs: Document NO - 1210.

Abia în 1983 a venit confirmarea torturilor la care a

fost supus Hoss pentru a se obine de la el “probele” celor “2

milioane i jumtate” de evrei exterminai de el, deci pân în

1943, la Auschwitz.

Cartea este scris de Ruppert Butler sub titlul Legions

of Death (“Legiunile morii”, ed. Hamlyn Paperbacks). El

aduce mrturia lui Bemard Clarke (cel care l-a arestat pe

Rudolf Hoss dup ce obinuse de la soia acestuia, sub

ameninarea cu moartea sa i a copiilor, adresa fermei unde el

se ascundea i unde a fost arestat la 11 martie 1946). Butler

povestete c au fost necesare trei zile de torturi pentru a se

obine o “declaraie coerent” (cea pe care am citat-o, semnat

la 14 martie 1946 la ora 2 dimineaa).

De la arestarea sa el a fost btut într-atât încât «în final

ofierul medic a intervenit cu insisten pe lâng cpitan:Uspunei-is înceteze sau vei raporta un cadavru ”»

Trebuie notat c Butler, ca i interlocutorul su Clarke,

preau foarte satisfcui de aceste acte de tortur.

Comisia de anchet' american, compus din

judeetorii Van Roden i Simpson, care a fost trimis în

Germania în 1948 pentru a ancheta neregulile comise de ctre

Tribunalul militar american de la Dachau - care judecase

1 .500 de prizonieri Germani i condamnase 420 Ia moarte - a

stabilit c acuzaii fuseser supui la torturi fizice i psihice de

tot felul pentru a fi forai s fac “mrturisirile” dorite.

Astfel, în 137 de cazuri din 139 examinate, prizonierii

germani primiser, în cursul interogatoriilor, lovituri de picior

în testicule care le lsaser rni nevindecabile.

Surs: Interviu al Judectorului Edward L. Van Rodenfn revista The Progressive, februarie 1949.

ROGER GARAUDY

Procesul AuschwitzSoarta principalului acuzat, ultimul comandant de la

Auschwitz, Richard Baer, care a trebuit s moar înaintea

începerii procesului, merit tot interesul. El a fost arestat în

decembrie 1960 în împrejurimile Hamburgului, unde tria ca

muncitor forestier. în iunie 1963 el moare în închisoare în

circumstane misterioase.

Conform mai multor surse, care i ele au la origine

drile de seam ale presei franceze, Baer, în cursul deteniei

sale preventive, refuzase cu obstinaie s confirme existena

camerelor de gazare în sectorul aflat odinioar sub

responsabilitatea sa

Surs: Hermann Langbein, DerAuschwitz-Prozcfi,

Europâische Verlagsanstalt, Frankfurt, 1965.

Raportul de autopsie al institului medico-legal de la

Universitatea din Frankfurt afirm c «ingerarea unei otrvi

inodorei necorozive... nupoate fi exclus»

Avocatul de la Nuremberg, Eberhard Engelhardt,

citeaz acest pasaj din raportul de autopsie într-o scrisoare

adresat Parchetului din Frankfurt la 12 noiembrie 1973 iafirmc Baer a fost otrvit în timpul anchetei.

Al doilea exemplu: raportul Gerstein, ofier al Waffen

SS, atât-de aberant încât a fost refuzat ca prob de Tribunalul

militar de la Nuremberg la 30 ianuarie 1946, folosit apoi

parial de procurorul francez Dubost pentru facturile de

ZyklonB care ii erau anexate, dar utilizat ca prob la procesul

lui Eichmann de la Ierusalim în 1961.

Conform acestui “martor” numrul victimelor {60.000

pe zi în trei lagre: Belzec, Treblinka i Sobibor) se ridica la

25 de milioane !

Surs: Cota P.S. 1553.

în plus ei a vzut 700-800 de persoane îngrmdite, în

picioare, într-o încpere de 25 m2(peste 28 de persoane pe

metru ptrat !)

106

V;


Roques a susinut o tez, care a obinut meniunea

.“foarte bine”, prin care demonstra inconsistena “raportului

Gerstein”. Alain Decaux, în Le Matm de Paris din 13

septembrie 1986, scria c «toi cercettorii vor trebui de aici

înaintesin cont de aceast lucrare» adugând c profesorul

Roques era « omul cel mai bine informat în acel momentasupra afacerii Gerstein ».

Ca urmare, s-au cutat împotriva sa motive

administrative. Pregtindu-i teza la Paris, sub conducerea

profesorului Rougeot, iar susinerea sa fiind transferat, în

mod -perfect regulamentar, la Nantes, sub conducerea

profesorului Riviere, i s-a reproat c nu i-ar fi pltit

înscrierea la facultatea de litere din Nantes! Astfel c Henri

Roques i-a vzut retras titlul de doctor.

Al treilea exemplu: pentru a ne limita la martorii cei

mai celebri: Doctorul Miklos Nyiszli, medic maghiar deportat

care a scris Medecin a Auschwitz (publicat din 1953 de Jean-

Paul Sartre în Les Temps Modemes, tradus de Tibere

Kremer, Julliard, 1961).

Exemplu: camerele de gazare, ne spune Miklos

Nyiszli, au 200 m lungime, iar documentul produs la

Nuremberg ne spune c ele au fie 210 m2

, fie 400 m2,fie 580

m2suprafa; aceasta înseamn o lime de 1,05 m, 2 m,

respectiv 2,90 m. Cu atât mai puin rezist afirmaia c 3.000

de persoane intrau i circulau acolo cu uurin, cu cât existau

coloane în mijloc i bnci de fiecare parte.

Este semnificativ c Encycîopaedia Judaica (1971) iEncyclopaedia of the Holocauste (1990) nu menioneazaceast lucrare considerând-o fr îndoial discreditat dupcritica pe care i-a fcut-o Paul Rassinier.

Prima sa afirmaie este c, atunci când a sosit în lagr

(sfâritul lunii mai 1944), exterminrile prin gazare durau deja

de 4 ani. Ori, documentul de la Nuremberg (N.0.4401) arat

c primele comenzi pentru crematorii nu au fost lcute decât

107

ROGER GARAUDY

în august 1942, iar documentul 4.463 c ele nu au fost gata

decât la 20 februarie 1943.

în august 1960, Institutul de Istorie Contemporan din

Mmchen (Institut fiir Zeitgeschichte) comunica presei:

« Camerele de gazare de la Dachau nu au fost

niciodat terminate, nici puse in funciune... Exterminrile

masive de evrei cu ajutorulgazelor au început în 1941-1942inumai în puine locuri din Polonia ocupat, folosindu-se

instalaii tehnice destinate acestui scop, dar în nici un cazpeteritoriulgerman.

»

Surs: Dte Zeit, 19 august 1960.

Alte exemple:

Sauckel ( unul din principalii acuzai). edina din 30

mai 1946 a Tribunalului de la Nuremberg:

« Confirm c semntura mea figureaz pe acest

document. Cer tribunalului permisiunea de a explica cum a

fost obinut aceast semntur.Acest document mi-a fostprezentat deja întocmiti în

forma sa definitivat. Am cerut permisiunea de a-1 citi i de

a-1 studia pentru a decide dac trebuia s-l semnez. Acest

lucru mi-a fost refuzat... Apoi un poliist polonez sau rus a

intratia întrebat: ‘Vnde este familia lui Sauckel ? îllumpeSauckel cu noi, dar familia sa va fi lsat în teritoriul

sovietic ” Sunt tat a 10 copii i, gândindu-m la familia mea,

am semnatacest document. »

*

Printre mrturiile criminalilor, cea a generalului

Ohlendorf este în mod special revelatoare. El a condus, din

vara anului 1941 pân în vara anului 1942, “Einsatzgruppen”

însrcinate cu executarea comisarilor politici, conductori ai

activitilor partizanilor din sudul Rusiei: La procesul de la

108

YIVII l UKJUfc rUNlM l LJAK.E ALt HJLI I IV.1I [aKALLI EJNL;

I.M.T.1

el a declarat c primise ordine verbale de a aduga la

însrcinrile sale pe cea de a extermina evreii utilizând

camioanele special amenajate pentru uciderea inclusiv a

femeilor i copiilor.

Surs: I.M.T., Voi. IV, p. 311-355 i Voi. XXII, p. 478-480;

p. 491-494; p. 509-510; p. 538.

Mrturia generalului Ohlendorf la cel de-al doilea

proces al su (N.M.T. caz 9) este total diferit: mai întâi el

retracteaz declaraiile sale în faa I.M.T. privitoare la ordinul

verbal de exterminare a evreilor: el recunoate c a ucis evrei

i igani, dar în cadrul luptei împotriva partizanilor i nu

conform unui plan specific de exterminare a evreilor iiganilor. El recunoate de asemenea c a ucis 40.000 de

persoane i nu 90.000 cum afirmase în faa I.M.T.

.

Surs: N.M.T., Voi. IV, p. 223-312.

Istoricilor critici nu lera fost opus nici o critic

temeinic, nici o discuie tiinific contradictorie: le-au fost

opuse numai tcerea, în cel mai bun caz, i represiunea în cel

mai ru caz.

Atâta timp cât va exista aceast represiune i aceast

conspiraie a tcerii fa de cercetrile critice i, din contr, o

finanare abundent i o intens mediatizare pentru aprtorii

tabu-urilor, nu vor dispare din mine îndoiala i chiar

scepticismul pe care experiena unei atare prtiniri i a unei

atare discriminri nu pot decât s le întreasc.

Eu însumi am experiena acestei discriminri i a

acestei prtiniri de 14 ani. Dup acel proces din 1982 intentat

de L.I.C.R.A., pentru c situasem rzboiul din Liban în logica

sionismului politic, i în ciuda faptului c L.I.C.R.A. în modinvariabil i-a vzut respinse plângerile i a fost condamnatîn prim instan, în apel i la casaie, la plata cheltuielilor.

1I.M.T. sunt ini!lalele de la “International MiUtary Trial” unde au fostjudecai

cei mai înali responsabili ai regimului hilhrist.: N.M.T. (Nurcmbcrg MiUtary Triafs)

desemneaz un ansamblu dc procese ulterioare eizund criminalii mai puin importani, cutoate câ unii din aceti acuzai compruser în mai multe dintre aceste procese. Este cazul

generalului Ohlendorf, inculpat fn al IX-/ca din aceste procese (Volumul 4 al N.M.T.)

.

109

ROGER G^RAUDY

Cartea mea L'affaire Israel, editions Papyrus, Paris,

1983 i-a vzut editorul împins imediat Ia faliment

Palestine, terre des messages divines, editions

Albatros, Paris, 1986, nu a putut fi difuzat normal. Librarii

care o expuneau au fost în mod sistematic ameninai c îi

vor vedea vitrinele sparte. Cea mai mare parte a exemplarelor

au fost retumate editorului iar cartea a fost practic retras din

circulaie. Pân la cartea de fa, Miturile fondatoare ale

politicii israeîiene, asupra creia se înveruneaz presa, de la

Canard Enchmne la Le Monde, trecând prin Le Parisien, La

Croix i L'Humanite, fr a mi se da posibilitatea de a

rspunde, cu singura excepie a lui Le Figaro care a acceptat

s-mi publice rspunsul într-o versiune de altfel trunchiat.

Sunt deci obligat, ca unii noi istorici din Israel, spublic cartea mea în Frana pe spezele autorului, în Samiszdat,

în timp ce aceeai carte este tradus i în curs de publicare în

Italia, în Gemania, în Turcia, în Liban, în Statele Unite ichiar în Rusia.

Aceste tceri, aceste persecuii, aceste represiuni

împotriva unei istorii critice a crimelor hitleriste sunt cldite

pe nite pretexte absolut difamatorii i mincinoase: a arta cimensele crime ale lui Hitler, fa de evrei ca i fa de toi

inamicii si, comuniti germani sau slavi care l-au i înfrânt,

nu aveau nevoie de nici o minciun pentru a-i vdiatrocitatea, înseamn, pentru adversarii istoriei critice (pe care

ei o numesc “revizionist”), a-1 dezvinovi pe Hitler sau cel

puin a-i atenua crimele!

A arta c ororile naziste nu se reduceau doar la un

vast pogrom numai împotriva evreilor, ci c ele au fcut zeci

de milioane de mori în lupta împotriva fascismului, înseamn

“rasism” care incit la discriminare i la ur rasial !

Contra unei astfel de orchestrri a urii împotriva

cercettorilor critici inem noi astzi s adugm unele

elemente la acest dosar, cu sperana c el va servi la angajarea

uo

MltuRlLE FONDATOARE ALE POLITICII 1SRAELIENEA

unei adevrate discuii asupra realitilor obiective ale acestui

trecut, f&r a atribui unuia sau altuia dintre cercettori idei

politice preconcepute, fr a-1 condamna dinainte la reprimare

i la tcere. Nu se pregtete viitorul prin perpetuarea urii iprin alimentarea ei cu minciuni.

Critica mrturiilor verificate istoric i studiile

tiinifice care s dea opiniei publice posibilitatea de a reflecta

asupra crimelor de ieri pentru a le preveni pe cele de mâine,

sunt nu numai o obligaie tiinific, ci i una moral.

Chiar i din partea artitilor de mare talent i de buncredin, pân acum nu s-au dat decât cifre arbitrare i falsuri.

Nu lipsesc adevrate capodopere, cum ar fi de

exemplu romanul lui Robert Merle: La mort est mon metier;

ce reconstituie, la persoana întâi, itinerariul lui Hoss,

comandantul de la Auschwitz. Chiar citând cifrele arbitrare

ale falsului martor, Robert Merle atinge uneori un stil demnde Stendhal:

«...Procurorul strig: Ai ucis trei milioane ijumtatedepersoane!

- Cer cuvântul i spun: V cer scuze, dar nu am ucis

decâtdou milioaneijumtate!în sal se produse rumoare... i totui nu fcusem

nimic altceva decâts rectific o cifr inexact.

»

Surs: Robert Merle, La mort estmon metier.

\

Ed. Gallimurd,

1952, Folio p. 365-366.

în domeniul cinematografiei, un film artistic admirabil

i nuanat de Alain Resnais, “Nuit et brouillard”, d o imagine

sfâietoare, de neuitat, a barbariei i a martiriului, dar este

desfigurat i denaturat de evocarea unei cifre arbitrare de 9

milioane de victime evreieti doar la Auschwitz!

Curând îns o întreag literatur i mai ales un torent

cinematografic i de televiziune a fost consacrat acestei

inversiuni a sensului crimei hitleriste. De câte ori au fost

111

ROGER GARAUDY

proiectate, dup eliberare, când o întreag generaie putea

depune mrturie i judeca, faptele celor care au luptat în

modul cel mai eficient împotriva nazitilor, de exemplu

filmul: “La bataille de l'eau lourde”, care evoc fapta eroic

decisiv a lui Joliot Curie i a echipei sale pentru a sustrage,

din Norvegia, stocurile de ap grea care i-ar fi permis lui

Hitler s construiasc i s utilizeze primul bomba atomic ?

Aceeai întrebare pentru “La bataille du rail” care arat

cum feroviarii au sabotat transporturile germane pentru a le

paraliza concentrrile de trupe. Câte filme, precum “Paris

brule-t-il?” arat, în ciuda exagerrii rolului statelor majore

din afar, ridicarea populaiei Parisului care-i elibereaz ea

singur oraul i îl captureaz pe guvernatorul german VonCholtitz, pentru a-1 constrânge s capituleze?

i invers, de câte ori nu s-au reluat “L'Exodus”»

“L'Holocauste”, “Shoah”, i atâtea alte pelicule romanate care

în fiecare sptmân ne inund ecranele cu imaginile lor

smiorcite? Ca i cum suferina “sacrificial” a unora nu

suporta comparaie cu suferina tuturor celorlali i cu luptele

lor eroice.

“Shoah” al lui Lanzman, pe parcursul a 9 ore, ne d, o

dat cu nesfârite imagini împietrite i interminabile convoaie

feroviare zdrngnind obsesiv, mrturii precum aceea a

frizerului de la Treblinka care plaseaz, într-o camer de 16 mpatrai, 60 de femei i 16 frizeri!

Pentru acest “Shoah-business” comanditarii simt

generoi. i în primul rând statul Israel. Menahem Beghin a

deblocat pentru filmul “Shoah” 850.000 de dolari pentru,

spunea el, acest

«

proiect de interes naional ».

Surs: “Agenia telegrafic evreiasc”, 20 iunie 1986

The Jewish Journal

\

N. Y. , 27 iunie 1986, p. 3

Una din peliculele care au contribuit cel mai mult la

manipularea opiniei publice mondiale, aelefilmul

“Holocaust" este o crim împotriva adevrului istoric. Tema

general este c un eveniment atât de covâritor —

112


exterminarea a 6 milioane de evrei — nu putea rmâneneobservat de întreg poporul german. Deci dac Germanii nuau tiut, este pentru c nu au vrut s tie, i sunt deci

vinovai.»Surs: Liberation, 7 martie 1979.

i iat fructele veninoase pe care le poart aceste

“breviare ale urii”.

« Toi aceti ageni ai inamicului trebuie trimii înapoi

din teritoriul metropolitan. Iat, sunt doi ani de când noi

cerem posibilitatea de a o face. Ceea ce ne trebuie, este foarte

simplu i foarte clar: autorizaia i suficiente vapoare.

Problema care const în a face s se scufunde aceste vapoare

nu ine, vai!, de consiliulmunicipal al Parisului.»Surs: Bulletin municipal offîcieidc Paris. Dezbatere a adunrilor,

.consiliu] municipal al Parisului, edinta din 27 octombrie

1962, p. 637.

Era vorba de cuvinte gândite. Domnul Moscovitch o

va confirma la 15 ianuarie 1963, cu ocazia unui proces de

defimare intentat chiar de el: «Am regretat realmente cinamiciiFranei nu au fost exterminai ...i regret înc /» (Le

monde, 17 ianuarie 1963).

Romanul a participat i el la aceast mistificare.

Dup o prim lucrare demn i sobr, scris chiar la

ieirea sa din lagrul de la Buchenwald, L'univers

concentrationnaire, £d. de Minuit, 1946, David Rousset a

adunat sub o literar i subtil form, în Les jours de notre

mort,cea mai mare parte a banalitilor ce formeaz tiparul

literaturii concentraionare.

Pân la Martin Gray, în Au nom de tous les miens,

care utiliza serviciile unui mare scriitor francez pentru a

descrie un lagr unde el nu pusese niciodat piciorul. De la

falsele arhive ale Ministerului Fotilor combatani

“descoperite” de Serge Klarsfeld, pân la falsul apocaliptic al

lui Elie Wiesel (Premiul Nobel) care chiar a vzut, “a vzut cu

ochii lui”, “flcri gigantice” ridicându-se dintr-o groap în

113

ROGER GARAUDY

aer liber “unde erau aruncai copii mici”, (flcri ce n-au fost

“reperate” de nici unul din avioanele americane care nu auA

încetat s survoleze lagrul). Intr-un crescendo al atrocitii ial delirului el adaug: «Mai târziu am aflat de la un martor c,

timp de lunii luni, pmântul nu a încetats se cutremure; ic, din când în când, gheizere de sânge âneau din el. » (Este

vorba de aceast dat de o “mrturie” despre Babiyar.)

Surs: Elie Wiesel, Paroies d’Etranger,

Ed. du Seull, 1982, p. 192, p. 86

Apoteoza acestei literaturi este best-seller-ul mondial

Joumalul Annei Frank. Romanul, extraordinar de mictor, se

substituie realului i, o dat în plus, mitul se deghizeaz în

istorie.

Istoricul englez David Irving, intervenind 1a Procesul

de la Toronto, la 25 i 26 aprilie 1988 (33.9399-9400), aduce

aceast mrturie despre “Jurnalul” Annei Frank:

« Tatl Annei Frank, cu care am corespondat timp de

mai muli ani, a acceptat într-un sfârit s-i dea acordul

pentru ca manuscrisul “Jurnalului’’s fie supus unui examen

de laborator, lucru pe care l-am cerut tot timpul de când au

existat contestri ale acestui document.»

Laboratorul care a efectuat aceast expertiz este

laboratorul poliiei criminale de la Wiesbaden. Concluzia a

fost c o parte a “Jurnalului” Annei Frank fusese scris cu un

stilou cu bil (acest gen de stilouri nu a fost comercializat

decât în 1951, în timp ce Anna Frank â murit în 1945).

David Irving continu: «Propria mea concluzie asupra

“Jurnalului"Annei Frank estec acesta este, în mare parte, în

mod autentic scris de o evreic în vârst de zece ani. Textele

au fost luate de tatl su, Otto Frank, dup moartea tragic de

tifos a tinerei fete într-un lagr de concentrare; tat! tinerei ialte persoane pe care nu le cunosc, au corectat acest “Juma!"

pentru a-i da o form vandabil care a îmbogit atât tatl, cât

i Fundaia Anne Frank. Dar, ca document istoric, lucrarea nu

are nici o valoare deoarece textul i-a fost alterat.»

114

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICI) ISKAELIENh

Acest “Shoah-business” nu folosete decât “mrturii”

ce evoc diverse modaliti de “gazare” a victimelor, fr sne fi fost artat vreodat funcionarea unei singure “camere

de gazare” (a crei imposibila funcionalitate fizic i chimic

a fost demonstrata de Leuchter), nici a unuia din acele

nenumrate camioane care ar fi servit, prin emanaiile

motoarelor Diesel, de “camere ambulante de gazare”. Nici

tonele de cenu ale cadavrelor îngropate dup arderea

acestora.

«Nu exist nici o fotografie a camerelor de gazare, iar

cadavrele au fostprefcute în fum. Rmân martorii.»

Suni: Le Nonvel Observateur, 26 aprilie 1985

Aa a fost conceput interminabilul film al lui Claude

Lanzman. Autorul însui o spune: « Trebuia fcut acest film

din nimic, fr documente din arhive, inventând totul. »

Surs: Liberation, 25 aprilie 1985, p.22

KUUtiK UAKAUUY

Arma crimei

Din punctul de vedere al obiectivului urmrit la un

proces de crim, ar fi fost de o importan absolut s fie

ascultai experii pronunându-se asupra unui mare numr de

întrebri, pentru a ne face o idee asupra credibilitii

numeroilor martori, ca i asupra unor “documente”. S ne fie

permis s formulm aici câteva din aceste întrebri:

> Cât timp îi era necesar gazului Zyklon B pentru a

aciona i cum se manifestau efectele sale?

> Cât timp rmânea activ gazul înlr-o încpere închis

(fie fr aerisire, fie cu o aerisire care s urmeze imediat

utilizrii) ?

> Era posibil, aa cum s-a afirmat, s se ptrund frmasc de gaze, în încperi impregnate cu gaz Zyklon B, la

numai o jumtate de or dup utilizarea acestui gaz?

> Era posibil arderea complet a cadavrelor în numai

20 de minute într-un cuptor crematoriu?

> Cuptoarele crematorii puteau ele funciona zi inoapte fr întrerupere?

> Era posibil s fie arse cadavre în gropi adânci de

mai muli metri i, în caz afirmativ, în cât timp?

Or, pân aici, nici o “prob convingtoare” nu a fost

produs.

Ni s-au dat numai dou exemple:

• cel al “camerelor de gazare mobile” pe camioane;

• cel al spunului fcut din grsime uman (gogoautilizat deja în timpul rzboiului din 1914-1918).

(Aa cum de altfel “gazarea” este o versiune reciclat a

“gazrii” sârbilor de ctre bulgari în 1916).

SursA: The Daily Teiegraph,Londra, 22 martie 1916, p. 7

The Daiy Teiegraph, Londra, 25 iunie 1946, p. 5

116

MiTURiLE EUNDATUAKE ALE POLITICII 1SRAEL1ENE

Istoria exterminrilor prin adevrate “camere de gazare

mobile” constituite din camioane în care ar fi fost exterminai

mii de oameni prin orientarea gazelor de eapament spre

interior a fost rspândit pentru prima oar în opinia public

occidental în ziarul New York Times din 16 iulie 1943, p. 7.

(Pân atunci tema nu fusese dezvoltat decât în presa

sovietic.)

i aici arma crimei (sutele sau miile de camioane

amenajate pentru aceste asasinate) a disprut. Nici mcar unul

dintre ele nu a putut fi prezentat, ca dovad, la nici un proces.

Mai putem reine i c, dac planul de “exterminare”

trebuia s rmân “secretul” absolut de care vorbete Hoss,

era ciudat s fi fost comunicat miilor de oferi de camioane ifunebrilor lor asisteni care s-ar fi ocupat de livrarea

victimelor (fr ordin de misiune) i care ar fi fcut s dispar

în mod magic aceste mii de cadavre, rmânând depozitarii

“teribilului secret”.

Wiesenthal a asigurat promovarea legendei “spunului

uman” în articole publicate în 1946 în ziarul comunitii

evreieti austriece Der Neue Weg. într-un articol intitulat

“RJF”, el scria:

«îngrozitoarele cuvinte “Transport pentru spun ” au

fost auzite pentru prima dat la sfâritul anului 1942. Asta se

petrecea în Guvernmântul general (din Polonia) i uzina se

gsea în Galiia, la Belzec. Din aprilie 1942pân în mai 1943,

900.000 de evrei au fost utilizai ca materie prim în aceast

uzin.»

Dup transformarea cadavrelor în diverse materii

prime, scria Wiesenthal, «restul, deeurile grase reziduale,

erau folosite la producerea spunului». El adaug:

«Dup 1942, oamenii din Guvernmântulgeneral tiaufoarte bine ce însemna spunul RJF. Lumea civilizat nu-ipoate imagina bucuria pe care acest spun o procura nazitilor

din Guvernmântul general i soiilor lor. în fiecare bucat de

117

ROC3ER CARAUDY

spun ei vedeau un evreu care fusese astfel împiedicat sdevin un al doilea Freud, Ehrlich sau Einstein,»

Muzeul memorial Yad Vashem confirm oficial cnazitii nu au fabricat spun din cadavrele evreilor. în timpul

rzboiului Germania a suferit de o penurie de grsimi iproducerea spunului a trecut sub supravegherea guvernului.

Barele de spun erau marcate cu iniialele RIF, sigl germancare însemna “Oficiul Reich-ului pentru aprovizionarea cu

materii grase”. Unii, din greeal, au citit RJF . i au

interpretat-o “grsime pur evreiasc”. Zvonul s-a rspândit

cu repeziciune.

*

Exist trei documente care ar permite, dac s-ar

discuta în mod serios i public, s se pun capt polemicilor

asupra “camerelor de gazare”; “Raportul Leuchter” (5 aprilie

1988), contra-expertiza de la Cracovia din 24 septembrie

1990, i cea a lui Germar Rudolf (1994), pentru c sunt

singurele care vdesc o abordare tiinific i obiectiv i care

comport analiza unor prelevri de probe efectuate la faa

locului, pe care s se poat face o analiz chimic.

Zyklon B, care are la baz acidul cianhidric, este

considerat produsul cu care ar fi fost gazate mulimile de

deinui. în mod normal el este folosit, înc dinainte de primul

rzboi mondial, pentru dezinfectarea lenjeriilor sau a unor

instrumente ce pot propaga epidemii, mai ales tifosul. Totui

acidul cianhidric a fost utilizat, pentru prima oar, în 1920,

pentru executarea unui condamnat la moarte, în Arizona. ialte state americane l-au utilizat pentru executarea

condamnailor lor, în special California, Colorado, Maryland,

Mississippi, Missouri, Nevada, New-Mexico i Carolina de

Nord.Surs: Raport Leuchter (tir. 9.004)

118

. MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRA ELIENE

Inginerul Leuchter a fost consultant pentru statele

Missouri, Carolina i Carolina de Nord. Astzi unele dintre

aceste state au renunat la acest mod de execuie datorit

costului excesiv, nu numai al gazului HCN, dar i al

materialului de fabricare i al lucrrilor de întreinere care,

datorit msurilor de securitate pe care le impune utilizarea sa,

fac ca acest mod de execuie s fie cel mai costisitor.

în plus, ventilarea necesar dup fumigarea gazului

Zyklon B necesit un minimum de 10 ore, în funcie de

dimensiunile cldirii (6005).

Etaneizarea slii cere o acoperire cu un epoxid sau cu

oel inoxidabil, iar uile trebuie prevzute cu garnituri de

amiant, de neopren sau de teflon (7.001).

Dup ce a vizitat i a expertizat prin luri de probe

presupusele “camere de gazare” de la Auschwitz-Birkenau idin alte lagre din Est, Leuchter ajunge la urmtoarele

concluzii: (12.001 cu privire la crematoriile 1 i 2 de la

Auschwitz): «Inspectarea la faa locului a acestor construcii

arat c instalaiile ar fi fost extrem de prost i de periculos

concepute dac ele ar fi trebuit s serveasc drept camere de

gazare. Nimic nu corespunde acestui scop.

Krema Ieste învecinat cu cldirea spitalului S.S. de Ia

Auschwitzi este dotat cu drene de canalizare care se vars în

principalul canal de scurgere al lagrului, ceea ce ar fipermis

gazuluis se infiltreze în toate cldirile lagrului (12. 002). Cât

despre Maydanek: cldirea nu putea fi folosit în scopul care i

se atribuie i nu corespunde nici chiar necesitilor minimale

ale construciei unei camere de gazare.»

Leuchter a tras concluzia c nu era îndeplinit nici una

din condiiile obligatorii pentru nite camere de gazare.

Oricine ar fi lucrat acolo i-ar fi pus în pericol propria via,ca i pe cea a celor din jur (32.9121). Nu exist nici un mijloc

de ventilaie, nici de distribuie a aerului, nici vreo modalitate

119

ROGER GARAUDY

de a aduga alte instalaii impuse de folosirea gazului Zykîon

£(33.145).

«Dup ce a trecut în revist întreg materialul de

documentare i a inspectat toate amplasamentele de la

Auschwitz, Birkenau i Maydanek, autorul consider cprobele sunt zdrobitoare: în nici unul din aceste locuri nu au

existat camere de gazare.»Sursl: Fcut la Malden, Massachnsetts, la S aprilie 1988.

Fred Leuchter Jr., Inginer ef.

La procesul de la Toronto, avocatul Christie a artat în

ce msur realitatea posibilitilor chimice i tehnice era în

contradicie cu declaraiile martorilor. Iat trei exemple:

a) Rudolf Hoss, în “Commandant d'Auschwitz”, p.

198, scrie:

«Ua era deschis la o jumtate de or dupintroducerea gazului i dup ce ventilaia l-a reîmprosptat.

Munca de ridicare a cadavrelorîncepea imediat.»

«Aceast sarcin era îndeplinit cu indiferen, ca icum fcea parte dintr-o munc cotidian. Târând cadavrele, ei

mâncau sau fumau.»

«Deci nu purtau nici mcar masc?» întreab avocatul

Christie (5-1123).

Nu este posibil manipularea cadavrelor care tocmai

au fost în contact cu Zyklon B în urmtoarea jumtate de or,

i cu atât mai puin nu este posibil s mnânci, s bei sau sfumezi... Trebuie cel puin zece ore de ventilare ca pericolul

s dispar.

b) Avocatul Christie a produs documentul PS 1553 de

la Nuremberg, care avea în anex mai multe facturi. Hilberg a

trebuit s admit c la Oranienburg fusese trimis aceeai

cantitate de Zykîon Bea i la Auschwitz, i chiar în aceeai zi.

Ori Hilberg arat c la Oranienburg era «un lagr de

concentrare i un centru administrativ, unde nimeni, dupcunotina sa, nu a fost gazat» .

120


Prelevrile i expertiza lui Leuchter arat chiar curmele de acid cianhidric din Zyklon B sunt mult mai

importante în slile despre care se tie în mod sigur c erau

rezervate dezinfectrii, decât cele din presupusele “camere de

gazare”.

«Ne-am fi putut atepta la detectarea unei concentraii

mult mai ridicate de cianur în eandoanele prelevate din

primele camere de gazare (datorit cantitii mai mari de gaz

utilizat, conform surselor; în aceste încperi) decât în

eantionul de control. Cum în realitate este exact invers, se

impune concluzia (...) c aceste instalaii nu erau camere de

gazare.»

Surs: Raport Leuchter {op. Cit.) 14.006

.

Aceast concluzie este parial confirmat de contra-

expertiza de la Cracovia efectuat de Institutul de expertize

medico-legale din Cracovia, între 20 februarie i 18 iulie

1990, i ale crei rezultate au fost comunicate Muzeului prin

scrisoarea din 24 septembrie 1990.

Surs: Referina Institutului 720.90 . Referina Muzeului

1-82523/51/1860.89

.

Este adevrat c turitilor li se arat, dac nu

funcionarea, cel puin reconstituiri mai mult sau mai puin

bine meterite ale “camerelor de gazare”, chiar i acolo unde

este dovedit c nu au funcionat niciodat, ca la Dachau.

c) Leuchter a examinat locurile care, dup hrile

oficiale de la Birkenau, fuseser utilizate de ctre naziti drept

“gropi de incinerare” pentru a se debarasa de cadavre. Cele

mai multe dintre textele literaturii Holocaustului le descriu

drept nite gropi de aproximativ 6 picioare adâncime.. în

privina acestor gropi; cel mai remarcabil aspect este acela cnivelul apei freatice se afla la un picior i jumtate de la

suprafa. Leuchter a "subliniat c era imposibil s fie arse

corpuri sub ap. i nu exist nici un motiv s credem clucrurile se schimbaser dup rzboi, cci literatura

Holocaustului descrie Auschwitz i Birkenau ca fiind

121

ROGER GARAUDY

construite pe o mlatin (32.9100, 9101). Exist cu toate

acestea, în expoziie, fotografii ale acestor pretinse “gropi de

incinerare”.

în ce privete crematoriile în aer liber, în “gropi de

incinerare”, «Birkenau este construit pe o mlatin. Toate

aceste amplasamente aveau ap la aproximativ 60 cm. de la

suprafa. Opinia autorului acestui raport este c nu au existat

niciodatgropide incinerare la Birkenau.» (14.008)

Un document preios pentru studiul obiectiv al

complexului Auschwitz-Birkenau, plecând de la documente

incontestabile, în special al acestor faimoase incinerri în aer

liber al cror “fum întuneca întregul cer” dup atât de

mumeroase mrturii, va fi fost seria de fotografii aeriene de la

Auschwitz i Birkenau fcute de aviaia american ipublicate de Americanii Dino A. Brugioni i Robert C. Poirier

(“The Holocaust revisited: A Retrospective Analiysis of the

Auschiwitz Birkenau Extermination Complex.” C.I.A.

februarie 1979. Washington D.C.).

în ciuda comentariului analitilor de la C.I.A.

,

comentariu care se vrea ortodox, nu gsim nimic în aceste

fotografii care s corespund acelui infern de foc, între mai iaugust 1944, ale crui flcri înghieau - Se încearc a ni se

spune - pân la 25.000 de cadavre pe zi, mai ales datorit

deportrii evreilor unguri. Fotografiile aeriene (din 26 iunie i25 august 1944) nu arat nici cea mai mic urm de fum. Dealtfel, nici concentrri de mase de oameni i nici activiti

speciale în zon.L 'Album d'Auschwitz

,; culegere de 189 de fotografii,

luate chiar în lagrul de la Birchenau în aceeai perioad,

însoite de o introducere de Serge Klarsfeld i un comentariu

de J.C. Pressac, prezint 189 de scene din viaa

concentraionar la venirea unui convoi de deportai din

Ungaria. Nici acolo, nimic, absolut nimic care s poat

confirma o exterminare în mas sau una sistematic.

122

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICI] ISRAELILNE

Dimpotriv, foarte multe fotografii care permit

formarea unei imagini de ansamblu a locului, nu numai c nu

conin nimic care s confirme aceast exterminare, dar în plus

exclud posibilitatea ca o atare operaie s fi avut loc în acel

moment în vreun loc “secret” al lagrului. Comentariul lui J.

C. Pressac, prin extrapolrile manifeste la care se ded, face

vizibil i palpabil mecanismul falsificrii probelor.

Surs: L’Album d’Auscbwitz, Ed. de Seuil ponr l’£dition

et la traduction francaise. Paris 1983. 221 pag.

îns canadianul John C. Ball, specialist în interpretarea

fotografiilor aeriene, este cel care pare s fi reunit cele mai

multe documente fotografice originale i s fi fcut cu

competen o analiz riguroas. Concluziile sale sunt în

contradicie cu istoria oficial.

Surs: “Air Photo Evidence”. Ball Resource limîted.

Suite 160.7231 120 th Street Delta, B. C. Canada.4C6PS. 1992

Amsamblul problemelor tehnice a fost discutat în

timpul procesului lui Emst Zundel de la TorontOj unde cele

dou pri s-au putut exprima în mod liber i complet. Darea

de seam a acestui proces este deci o surs excepional

pentru orice istoric onest, pentru c ea permite s se ia

cunotin de toate tezele avansate asupra acestui subiect i de

toate elementele controversei. Declaraiile unora i ale

celorlali sunt cu atât mai preioase i semnificative cu cât

fiecare vorbete sub controlul criticii imediate a celeilalte

pri.

Un detaliu care pare i el de o importan decisiv: la 5

i 6' aprilie 1988, directorul Crematoriului din Caligary

(Canada), Yvan Lagace, ale crui crematorii sunt de un tip ide o concepie apropiate celor de la Birkenau - totui

construite în 1943 - a putut prezenta ansamblul

constrângerilor de ordin tehnic i necesitilor de întreinere

ale acestui tip de cuptoare de incinerare. El a vorbit de

obligativitatea unor pauze de rcire între incinerri, fr de.

care înveliurile ignifuge ale cuptoarelor se deterioreaz.

ROGER GARAUDY

I s-a cerut lui Lagace s-i dea cu prerea asupra

evalurii pe care Râul Hilberg, în cartea sa La destruction des

juifs d'Europe (2eme editions, p. 978), o face asupra

randamentului celor 46 de cuptoare din cele 4 crematorii de la

Birkenau.

Hilberg pretinde:

«Randamentul teoretic zilnic al celor 4 crematorii de la

Birkenau era de peste 4,400 de cadavre, dar cu opriri iîncetiniri, practic, cifra realizat era inferioar.»

Lagac6 a declarat c aceast afirmaie era “absurd” i-

“nerealist”. A pretinde c 46 de cuptoare puteau arde peste

4.400 de corpuri într-o zi este grotesc. Bazându-e pe propria

sa experien, Lagace a afirmat c la Birkenau puteau fi

incinerate 184 de corpuri pe zi.

Surs: Procesul de la Toronto, 27-136 la 738.

Cu siguran, nu este o carte precum cea a lui Pressac:

Les Crematoires d'Auschwitz. La machinerie du meurtre de

masse (Parts, 1993), care nu consacr decât un capitol de 20

de pagini (din 147) “camerelor de gazare”, i care nici mcarnu citeaz raportul Leuchter pe care, în 1990, (finanat tot de

fundaia Klarsfeld) îl “respinge”, astfel c nimeni n-a mai

îndrznit s se refere la el.

Atâta timp cât, între specialiti de competene egale,

nu va avea loc o dezbatere tiinific i public asupra

raportului inginerului Fred Leuchter i asupra contraexpertizei

de Ia Cracovia, efectuat în 1990, la cererea autoritilor

muzeului de la Auschwitz, i cât timp amsambliil pieselor

dezbaterii asupra “camerelor de gazare” nu vor face obiectul

unei discuii libere, asupra acestui subiect va exista mereu

îndoial i chiar scepticism.

Pân acum, în faa contestatarilor istoriei oficiale,

singurele argumente folosite au fost: refuzul de a discuta,

atentatul, cenzura i represiunea.


3. Mitul celor “ase milioane”

(Holocaustul)

«Genocid: distrugere metodic

a unui grup etnie prin exterminarea

indivizilorsi. »

Dicionarul Larousse

«Dup modelul promisiunii

divine coninute în Biblic,

Genocidul este un element de

justificare ideologic pentru

crearea statului Israel »

Tom Segev, Leseptieme millkm

,Ed, Liana

Levi, 1993, p. 588/

Trei termeni sunt folosii adesea pentru a defini

tratamentul la care au fost supui evreii de ctre nazism:

Genocid, Holocaust, Shoah.

Termenul “Genocid” are un sens precis, prin chiar

etimologia sa: exterminarea unei rase. De presupus c exist o

“ras” iudaic, cum pretindea rasismul hitlerist i cum încsusin conductorii israelieni.

A existat, în cursul rzboiului, un “genocid” al

evreilor?

Termenul de “genocid”, în toate dicionarele are un

sens precis. Dicionarul Larousse d, de exemplu, aceast

definiie: «Genocid: Distrugere metodic a unui grup etnic

prin exterminarea indivizilor si.»

125

ROGER GARAUDY

Acest definiie nu se poate aplica liter cu liter decât

în cazul cuceririi Canaanului de ctre Iosua, când ni se spunepentru fiecare ora cucerit: «Nu a mai rmas in el nici unsupravieuitor » (de exemplu în Numerii XXI, 35).

Cuvântul a fost folosit deci la Nuremberg intr-un modabsolut abuziv deoarece nu era vorba de distrugerea unui

întreg popor cum a fost cazul “exterminrilor sacre” ale

Amaleciilor, Cananeenilor i ale altor popoare înc, despre

care cartea lui Iosua spune, de exemplu, c la Hebron i la

Eglon «el nu a lsat nici un supravieuitor » (Iosua X, 37) sau

la Hagor «i-au trecutpe toiprin ascuiul sbiei . . .nu au lsat

pe nimeni în via » (Iosua XI, 14).

Din contr, iudaismul (definirea sa ca “ras” aparine

vocabularului hitlerist ) a cunoscut o înflorire considerabil în

lume dup 1945.

Fr îndoial, evreii au fost una din intele preferate

ale lui Hitler, în virtutea teoriei sale rasiste a superioritii

“rasei ariene”, ca i datorit asocierii sistematice pe care el o

fcea între evrei i comunism, considerat principalul suduman (aa cum o dovedesc executarea a mii de comuniti

germani i apoi, în cursul rzboiului, înverunarea sa

împotriva prizonierilor “slavi”). Pentru acest amalgam el

crease termenul de “iudeo-bolevism”.

De la crearea partidului su “naional-socialist” el

avusese în vedere nu doar s extirpe comunismul, ci i salunge toi evreii, mai întâi din Germania, apoi din întreaga

Europ, când i-a devenit stpân. Si asta în modul cel mai

inuman: pe de o parte prin emigrare, apoi prin expulzare i, în

timpul rzboiului, prin încarcerarea în lagre de concentrare,

iniial în Germania, apoi prin deportarea lor mai întâi în

Madagascar, care ar fi constituit un vast ghetto pentru evreii

europeni, apoi spre est, în teritoriile ocupate; mai ales în

Polonia, unde slavi, evrei, igani au fost decimali atât prin

munc silnic în folosul produciei de rzboi, cât i de teribile

126

MITURiLE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAEL1ENE

epidemii de tifos de a cror amploare stau mrturie numrulmare de cuptoare crematorii.

Care a fost cumplitul bilan al acestei înverunri

hitleriste împotriva victimelor sale politice sau rasiale ?

Acest al doilea rzboi mondial a fcut 50 milioane de

mori, din care 17 milioane de sovietici i 9 milioane de

germani. Polonia, celelalte âri ocupate din Europa, precum imilioanele de soldai din Africa sau din Asia mobilizai pentru

acest rzboi care, ca i primul, se nscuse din rivalitile

occidentale, au pltit un greu tribut de mori.

Dominaia hitlerist a fost deci altceva decât un vast

“pogrom” cruia evreii i-ar fi fost, dac nu singurii, cel puin

principalele victime, cum azi încearc s acrediteze o anumit

propagand. El a fost o catastrof uman care, din nefericire,

nu este fr precedent, cci Hitler a aplicat unor albi ceea ce

colonitii europeni aplicau, de cinci secole, “oamenilor de

culoare”, de la indienii americani, care, din 80 de milioane, 60

au fost decimate (de altfel tot prin munc forat i prin

epidemii i mai puin prin folosirea armelor), pân la africani,

dintre care 10-20 de milioane au fost deportai în cele douAmerici, iar cum negustorii de sclavi ucideau 10 pentru a

captura unul, “traficul” a costat Africa între 100 i 200 de

milioane de mori.

Mitul era profitabil pentru toat lumea: a vorbi despre

« cel mai mare genocid din istorie,» însemna, pentru

colonialitii occidentali, s fac uitate propriile lor crime

(decimarea Indienilor din America i traficul cu sclavii

africani); pentru Stalin, trecerea cu buretele peste represiunile

sale slbatice.

Pentru conductorii anglo-americani, dup masacrul

de la Dresda din 13 februarie 1945, care a fcut s piar în

flcrile bombelor cu fosfor, în câteva ore, 200.000 de civili,

fr nici o raiune militar, deoarece armata german btea în

127

ROGER garaudy

retragere pe întreg frontul de Est în fata ofensivei fulgertoare

a sovieticilor, care în ianuarie erau deja pe Oder.

Cu atât mai mult pentru Statele Unite, care erau pe

cale de a lansa asupra oraelor Hiroima i Nagasaki bombele

atomice, fcând «mai mult de 200.000 de mori i aproape

150.000 de rnii condamnai la un sfârit mai mult sau mai

puin îndeprtat».

Surs: Panl-Marie de la Gorce, 1939-1945. Vneguem inconnue,

Ed. Flaromarion, Paris, 1995, p. 535

.

Scopurile nu erau militare, ci politice. Churchill scria,

prin 1948, în cartea sa La Deuxieme guerre mondiale

(volumul VI): «Ar fi falss presupunem c soarta Japoniei a

fost decis de bomba atomic».

Amiralul american William A. Leahy, în cartea sa: /

was there (“Eram acolo”) confirm: «Dup prerea mea,

folosirea acestei arme barbare n-a fost de mare ajutor în

rzboiulîmpotriva Japoniei» .

într-adevr, împratul Japoniei, Hirohito, angajase deja

negocieri pentru predarea rii sale, din 21 mai 1945, pe lâng

Uniunea Sovietic (care nu era înc în rzboi cu Japonia), prin

intermediul Ministrului su de externe i a ambasadorului

sovietic Malik. «Prinul Konoye a fost rugats sepregteasc

smearg la Moscova pentru a negocia direct cu Molotov.»Surs: Paul-Marie de la Gorce, op. Cit, p. 532

«La Washington se cunoteau perfect inteniile

japoneze: “Magic" raporta despre corespondena între

Ministerul de Externei corespondentulsu de la Moscova.»

Surs: Ibidem, p. 533

Obictivul urmrit nu era deci militar, ci politic, cum o

mrturisea ministrul american al Aerului, Finletter, explicând

c folosirea bombelor atomice avea drept scop «s facJaponia “knok-out”înaintea intrrii Rusiei în rzboi».

Surs: Saturday Review of Literature, 5 iunie 1944.

Amiralul american Leahy concluzioneaz {op. cit.):

« Folosind primii bomba atomic, ne-am coborât la nivelul

128


moral al barbarilor din Evul Mediu . . . aceast nou i teribil

arm, care servete unui rzboi necivilizat, este o barbarie

modern, nedemn de cretini.»

Astfel toi aceti conductori, pe care un adevrat

“Tribunal Internaional” format de ri neutre i-ar fi aezat pe

banca criminalilor de rzboi alturi de Goering i de banda sa,

au descoperit în “camerele de gazare”, în “genociduri” i“holocausturi”, un alibi nesperat pentru a “justifica”, dac nu

pentru a terge, propriile lor crime împotriva umanitii.

Istoricul american W. F. Albright, fost Director al

American School of Oriental Research, scrie în principala sa

carte de sintez, De l'ge de pierre a la chretientk. Lemonotheismc et son evolution (traducere francez, Ed. Payot,

1951), dup ce justific “exterminrile sacre” ale lui Iosua din

timpul invaziei în Canaan, «noi ceilali. Americani, avem

poate ...mai puin dreptul de adjudeca pe Israelii ...pentru

c noi am exterminat . ..mii de Indieni în toate colurile marii

noastre ri i i-am adunat pe cei care rmseser în mari

lagre de concentrare» (p. 205).

Termenul Holocaust, aplicat aceleiai drame dup anii

70 plecând de la cartea lui Elie Wiesel La Nuit (1985) ipopularizat de titlul filmului “Holocaust”, marcheaz i mai

bine înc voina de a face din crima comis contra evreilor un

eveniment excepional, care nu suport comparaie cu

masacrele împotriva celorlalte victime ale nazismului i nici

cu o alt crim din istorie, cci suferinele lor i morii lor

aveau astfel un caracter sacru. Dicionarul “Larousse

universel” (2 volume. Paris, 1969, p.772) definete astfel

“holocaustul”: «Sacrificiu folosit la evrei, în care victima era

în întregime consumat de foc».

Martiriul evreilor devenea astfel ireductibil la oricare

altul: prin caracterul su sacru el era integrat în planul divin

precum Crucificarea lui Iisus în teologia cretin, inaugurând

astfel o nou epoc. Ceea ce va permite unui rabin s spun:

t29

ROGER GARAUDY

« Crearea statului Israel este rspunsul lui Dumnezeu la

-Holocaust».

Pentru a justifica acest caracter sacru al Holocaustului

era necesar s fi avut loc o exterminare total i o organizare

industrial inedit a execuiilor; apoi incinerarea.

Exterminare total. Trebuia pentru aceasta s fi fost

luat în considerare o soluie final a problemei evreieti care

s fi fost exterminarea.

Ori nu a putut fi produs vreodat nici un text care sateste c “soluia final” a problemei evreieti era, pentru

naziti, exterminarea.

Antisemitismul lui Hitler este legat, de la primele sale

discursuri, de lupta împotriva bolevismului (el folosete

constant expresia “iudeo-bolevism”); primele lagre de

concentrare pe care le-a construit erau destinate comunitilor

germani din care au pierit câteva mii, inclusiv eful lor

Thâlmann.

Cât despre evrei, Hitler ie-a adus acuzaiile cele mai

contradictorii: mai întâi erau - spunea el - actorii cei mai

activi ai revoluiei bolevice (Troki, Zinoviev, Kamenev,

etc ); în acelai timp erau, dup el, capitalitii cei mai

exploatatori ai poporului german.

Era important deci, dup ce lichidase micarea

comunista i pregtise expansiunea Germaniei spre Est, în

maniera cavalerilor teutoni, s distrug Uniunea Sovietic,

aceasta fiind, de la început i pân la sfâritul carierei sale,

preocuparea sa central, obsesiv i care s-a manifestat prin

ferocitatea sa fa de prizonierii slavi (polonezi i rui). El a

creat chiar, în timpul rzboiului împotriva URSS, nite

“Einsatzgruppen”, adic uniti însrcinate în mod special slupte împotriva partizanilor sovietici i sâ-i omoare pe

comisarii lor politici, chiar prizonieri. Printre acetia muli

evrei eroici, ca i tovarii lor slavi, au fost masacrai.

130


Ceea ce probeaz limitele propagandei despre

“antisemitismul sovietic”. Nu se poate pretinde c sovieticii îi

îndeprtau pe evrei din posturile importante i în acelai timp

s se afirme c evreii constituiau majoritatea “comisarilor

politici” ai partizanilor pe care “Einsatzgruppen” erqu

însrcinate s la distrug. Cci este greu de imaginat c o atare

responsabilitate - conducerea aciunilor de partizani în spatele

liniilor inamice (unde dezertarea i colaborarea erau cele mai

la îndemân) - ar fi fost încredinat evreilor în care nu se

avea încredere . .

.

în ce privete masa evreilor germani, apoi europeni

atunci când Hitler devine stpânul continentului, una din

ideile cele mai monstruoase ale nazitilor a fost aceea de a

goli Germania i apoi Europa de ei (judenrein).

Hitler a procedat pe etape.

• Intr-o prim etap a fost preocupat de a le organiza

emigrarea în condiii care îi permiteau sâ-i spolieze pe cei mai

bogai. (i am vzut cum conductorii sioniti ai “Haavarei”

vor colabora în mod eficace la aceast iniiativ, promiând în

schimb, s împiedice boicotarea Germaniei hitleriste i s nu

participe la micarea antifascist.)

• A doua etap a urmrit pur i simplu expulzarea lor,

urmând planul de a-i trimite pe toi într-un ghetto mondial:

dup capitularea Franei îii insula Madagascar, care trebuia streac sub control german dup ce Frana i-ar fi despgubit pe

fotii rezideni francezi. Proiectul a fost abandonat nu atât

datorit reticenelor Franei, cât datorit importanei tonajului

vaselor ce ar fi fost necesare acestei operaiuni, pe care în timp

de rzboi Germania nu le putea consacra acestui scop.

• Ocupaia hitlerist a estului Europei, mai ales a

Poloniei, a fcut posibil atingerea Vsoluiei finale golirea

Europei de evreii si prin deportarea acestora în acele lagre

din afar. Aici au îndurat ei cele mai grele suferine, nu doar

cele ale oricrei populaii civile în timp de rzboi - cum sunt

131

ROGER GARAUDY

cele create de bombardamentele aeriene, de foametea iprivaiunile de tot felul, de maruri forate pentru evacuarea

centrelor, mortale pentru cei mai slabi - ci i munca forat în

condiiile cele mai inumane, pentru a servi efortului de rzboi

german (Auschwitz-Birkenau era, de exemplu, centrul cel mai

activ al industriilor chimice ale I. G. Farben). în sfârit

epidemiile, în special tifosul, au fcut ravagii

înspimânttoare într-o populaie concentraionar

subalimentat i epuizat.

Este oare deci necesar s se recurg la alte metode

pentru a explica teribila mortalitate care a lovit victimele unor

asemenea tratamente i apoi s se exagereze nemsurat cifrele,

cu riscul de a fi obligai apoi a le revizui, reducândude? ... i,

de exemplu, a fi constrâni:

• la schimbarea inscripiei de la Auschwitz-Birkenau

pentru a reduce numrul morilor de la patru milioane la un

milion;

• la schimbarea inscripiei “camerei de gazare” de la

Dachau, pentru a preciza c ea nu a funcionat niciodat;

• sau a celei de la “Velodrome d'Hiver” din Paris, care

precizeaz c numrul evreilor închii acolo a fost de 8.160 inu de 30.000, cum indica placa iniial care a fost retras.

Sunfi: Le Monde, 18 iulie 1990, p.7.

Nu este vorba de a stabili o contabilitate macabr.

Asasinarea unui singur nevinovat, fie c este el evreu

sau nu, constituie deja o crim împotriva umanitii. Dar dacnumrul victimelor nu are, în aceast privin, nici o

imporan, de ce cramponarea, de mai bine de o jumtate de

secol, de cifra fatidic de ase milioane, în timp ce nu se

consider de neatins numrul victimelor neevreieti de la

Katyn, de la Dresda, sau de la Hiroima i Nagasaki, pentru

care nu a existat niciodat un numr de aur.

;

prin comparaie

cu cifra de ase milioane care a fost sacralizat, cu toate cmereu a trebuit revizuit i sczut acest numr ce privea o

132

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIF.NE

singur categorie de victime, ale crei nedrepte suferine sunt

incontestabile.

Doar pentru lagrul Auschwitz-Birkenau:

• 9 milioane spunea, în 1955, filmul lui Alain Resnais

“Nuit et Brouillard”, de altfel foarte frumos si emoionant.

• 8 milioane conform Documente pour servir

l'Histoire de la guerre. Camps de concentrationi, Office

franais d'edition, 1945, p.7.

• 4 milioane conform raportului sovietic cruia

Tribunalul de la Nuremberg i-a dat valoare deprob autentic

în’ virtutea articolului 21 al statutelor sale care stipula:

«Documentele i rapoartele oficiale ale comisiilor de anchetale guvernelor aliate au valoare de probe autentice,>. Acelai

articol 21 proclama: «Acest tribunal nu va cere s fie adusproba faptelor de notorietate public. El le va considera drept

incontestabile.»

• 2 milioane conform istoricului Leon Poliakov, în al

su Bieviaire de la haine.,Calman Levy, 1974, p.498.

• 1.250.000, conform istoricului Râul Hilberg în LaDestruction des Juifs d'Europe (ediia în englez, Holmes and

Mayer, 1985, p. 895)

Or iat c la captul unor lungi cercetri istorice,

f&cute de savani de toate originile sub presiunea criticilor

revizioniti, directorul Institutului de istorie contemporan de

la C.N.R.S., Franois Bedarida, rezum cercetrile sale într-un

articol aprut în Le Monde i intitulat: «L'evaluation des

victimes d’Auschwitz»:

«în memoria colectiv s-a înstpânit cifra de patru

milioane - cea care, pe baza unui raport sovietic, figura pânacum la Auschwitz pe monumentul ridicat în memoriavictimelor nazismului - în timp ce la Ierusalim muzeul YadVashem indic o cifr ce depete foarte mult realitatea.

Totui, de la sfâritul rzboiului, s-a pus pe lucru

memoria savanilor. Din aceste minuioase i rbdtoare

133

ROGER GARAUDY

investigaii a rezultatc cifra de patru milioane, nesprijinindu-

sepe nici o baz serioas, nu putea fi reinut.

Tribunalul, cel puin, se sprijinise pe o afirmaie a lui

Eichmarm, care susinea c politica de exterminare provocase

moartea a ase milioane de evrei, din care patru milioane în

lagre. Dac acum ne raportm la lucrrile cele mai recenteila statisticile cele mai fiabile - este cazul crii lui Râul

Hilberg, “La Destruction des Juifs d'Europe”(Fayard, 1988) -

se ajunge la în jur de un milion de mori la Auschwitz. Untotal coroborat asupra unui numr de victime oscilând între

minimum 950. 00imaximum 1,2 milioane:»Surs: Le Monde, 23 iulie 1990

Dup ce în mod oficial a fost redus de la 4 milioane la

1 milion, numrul victimelor de la Auschwitz-Birkenau, s-a

continuat totui s se repete cifra global de 6 milioane1

de

evrei exterminai, foiosindu-se aceast ciudat aritmetic:

6-3 = 6

Aceast serie de evaluri privete numai lagrul de la

Auschwitz. O demonstraie de acelai fel ar putea fi fcut ipentru alte lagre.

De exemplu, câi mori au fost la Maydanek?

• 1.500.00 dup Lucy Dawidowicz în The War against

theJews, Penguin Books, 1987, p. 191

.

• 300.000 dup Lea Roseh i Eberhard Jaeckel în Der

Tod ist ein Meister im Dritten Reich, Ed. Hiffmann und

Campe, 1991, p. 217.

• 50.000 dup Râul Hilberg (op. Cit.)

i atunci se pune o întrebare : Nu înseamn s serveti

propaganda neo-nazitilor germani (sau în Frana, un anume

partid de extrem dreapt) când furnizezi acest argument:

'The American Jevvisli Ycar Book, tir. 5702, din 22 septembrie 1941 ia H

septembrie 1942\ voi. 43. publicul la Philadelphia de The jcwish publication sociciy of

America, indica la pagina 666 c. dup expansiunea nazist maxim, piin in Rusia, tsocotindu-i y/ peeci rmai in Germania, în 1941. existau în 1.utopii supus Germaniei

3.110.722 (’) evrei

i 'tun s fi ibst extermfilai atunciO milioane/

134


«Dac ai minit în ceprivete numrul victimelor evreieti, de

ces nu fi exagerati crimele lui Hitler?»

. Nu se combate minimalizarea criminal a ororii

naziste prin minciuni pioase, ci prin adevr, care este cel mai

bun acuzator al barbariei.

La fel, variantele tulburtoare asupra mijloacelor de

asasinare a evreilor pot, de asemenea, nate îndoial:

• New York Times, din 3 iunie 1942 vorbete de o

“cldire de execuie” unde erau împucai 1 .000 de evrei pe zi.

• La 7 februarie 1943, acelai ziar vorbete de “staii

de infectare a sângelui” în Polonia ocupat.

• în decembrie 1945, în cartea sa Der letze Jude aus

Polen, Europa-Verlag, Zurich, New York, p. 290 iurmtoarele, tefan Szende îi bag pe evrei într-o imenspiscin care este conectat la un curent de înalt tensiune

pentru a-i executa. El concluzioneaz: «Problema executrii a

milioane de oameni era rezolvat.»

• Documentul P. S. 3311 de la Nuremberg, din 14

decembrie 1945, indic într-un proces-verbal c victimele erau

oprite în “camere cu vapori fierbini”.

• Dou luni i jumtate mai târziu (februarie 1946)

acelai Tribunal înlocuiete camerele cu vapori de ap prin

camere de gazare. în 1946 Simon Wiesenthal adaug pvariant a camerelor de execuie: ele aveau scurgeri pentru a

aduna grsimea evreilor asasinai pentru a face din ea spun.

Fiecare bucat de spun purta inscripia RJF (grsime purevreiasc). în 1958, în cartea sa La Nuit

;nu face nici o aluzie

la camerele de gazare dar, în traducerea german (ed.

UUstein), cuvântul “crematoriu” nu este tradus prin

Krematorium, ci prin “camer de gazare”.

Au existat i alte versiuni: cea a morii prin varul

rspândit în vagoane, datorat polonezului Jan Karski, autorul

crii Story of a secret State, ed. The Riverside Press,

135

ROGER GARAUDY51"'.

Cambridge (tradus în francez sub titlul Un Temoignage

devant le Monde. Ed. Seif, Paris, 1948).

Dar cele dou versiuni cele mai mediatizate de

televiziune, pres, manualele colare sunt execuia cu Zyklon

B i, pe de alt parte, camioanele care ucideau cu ajutorul

gazelor de eapament ale motoarelor Diesel.

Tot ce se poate spune - tot pentru a nu da ap la moarpropagandei admiratorilor lui Hitler - este c nici o expertiz

nu a fost ordonat, nici de Tribunalul de la Nuremberg, nici de

un alt tribunal ce a avut de judecat apoi criminali de rzboi,

pentru a stabili în mod definitiv care a fost arma crimei.

*

*

Un alt exemplu deplorabil, lagrul de la Dachau.

Filmul despre atrocitile naziste proiectat la Nuremberg în

cursul procesului a artat o singur “camer de gazare”. Era

cea de la Dachau. Vizite pentru turiti i pentru elevii de

coal au fost organizate la Dachau. Astzi, o discret

pancart arat c nimeni nu a putut fi gazat acolo deoarece

“camera de gazare” n-a fost niciodat terminat. Vizitatorului

sau pelerinului i se arat acum c gazrile au avut loc în est, în

afara teritoriului Germaniei de dinainte de rzboi.

Un comunicat al lui Martin Broszat, membru al

Institutului de istorie contemporan din Munchen, publicat la

19 august 1960 în Die Zeit, recunotea într-adevâr: «Nici la

Dachau, nici la Bergen-Belsen, nici la Buchenwald, evreii sau

ali deinui nu au fost gazai' ...Nimicirea masiv a evreilor

fContrazicând astfel o dat in plus "deciziile" dc la Nuremberg care sc fondau

pc existena "gazrilor " in aceste lagre. Martin Broszat a devenit, in 1972, Director al

Institutului de istoric contemporan din Munchcn. Destinuirea cm cu atât mai important

cu cât o multime dc 'mrturii" si dc'

"martori oculari" afirmaser existena camerelor dc

gazare fn aceste lagre yi o punere in scen "cc reconstituia""camera dc gazare" dc ta

Dachau era documentul care impresiona cei mai puternic vizitatorii, La Tribunalul de la

Nuremberg, S/r Hariey Shancmss, fa 26 iulie 1946,,meniona « camere dc yazarc uu doar la

Auschvvrtz i la Trcblinktt, dar i la Dachau » (TMf. totnc 19, p. 4563).

136


prin gazare a început în 1941-1942 ...înainte de toate în

teritoriul polonez ocupat (dar nicieri în fostul Reich): la

Auschwitz-Birkenau, la Sobibor, la Treblinka, Chelmo iBelzec.»

Ori au existat tot atâia “martori” oculari ai “gazrilor”

în aceste lagre din vest câi au existat i pentru lagrele din

est.

Nu se dau, în acest fel, argumente tuturor acelora care

doresc s-l reabiliteze pe Hitler întrebând, de exemplu, de ce

au trebuit respinse povetile “martorilor oculari” din lagrele

din vest i considerate ca adevrate cele ale supravieuitorilor

lagrelor din est?

înseamn s le furnizezi argumente pentru a pune la

îndoial realitatea indubitabil a persecuiilor, a suferinelor ia omorurilor comise asupra evreilor i a altor opozani ai

regimului nazist, ca de exemplu comunitii germani care i-au

fost primele victime, din 1933, i pentru care au fost create

primele lagre de concentare.

Pe lâng bombardamentele care loveau fr alegere

populaiile rilor aflate în rzboi, munca forat asemntoarecelei a sclavilor, permanentele transferuri efectuate în condiii

inumane care lsau mii de cadavre pe marginea drumurilor,

subnutriia cea mai barbar, epidemiile de tifos care fceauravagii, oare aceast tragedie are nevoie de o încoronare cu

flcri infernale pentru a da seam de masacrarea evreilor de

ctre ferocele antisemitism al nazitilor?

Ca urmare, este oare nevoie, pentru a menine cu tot

preul caracterul de excepionalitate al “Holocaustului”

(exterminare sacrificial prin foc) s se agite spectrul

“camerelor de gazare”?

în 1980, pentru prima oar caracterul unic al

masacrrii evreilor a fost repus în discuie de un ziarist

celebru, Boaz Evron:

*

137

ROGER GARAUDY

«...Ca i cum acest lucru ar veni de Ia sine, fiecare

oaspete de marc este dus în vizit obligatorie Ia Yad Vashem

(. . .) pentru a-1 face s îneleag bine sentimentele de

culpabilitate care se ateapt de Ia el.'»

«Socotind c lumea ne urte i ne persecut, ne

credem exceptai de la necesitatea de a da socoteal de actele

noastrefa de ea.» Izolarea paranoic în raport cu lumea i cu

legile ei poate conduce anumii evrei la a trata pe neevrei

drept sub-oameni, rivalizând astfel cu rasismul nazismului.

Evron pune în gard împotriva tendinei de a confunda

ostilitatea arabilor cu antisemitismul nazist. «Clasa

conductoare a uneiri nu sepoate distinge depropaganda sa

politic, cci acesta este prezentat ca o parte a realitii sale,

scria el. Astfel, guvernele acioneaz într-o lume populat de

miturii de montripe care i-au creat chiar e/e.»

Surs: Boaz Evron: “Le gdnocide: un danger pour la

nation” Iton 77, Nr, 21, mai-iunie 1980, p. 12 i urm.

Mai întâi, dei exist în spiritul a milioane de oameni,

a cror bun credin este indiscutabil, confuzia între “cuptor

crematoriu” i “camer de gazare”, existena, în lagrele

hitleriste, a unui numr important de cuptoare crematorii

pentru oprirea rspândirii epidemiilor de tifos, cuptorul

crematoriu nu constituie un argument suficient: exist

cuptoare crematorii în toate marile orae, la Paris, la Londra,

în toate capitalele, i aceste incinerri nu semnific în modevident o dorin de a extermina populaiile respective.

A trebuit deci s se asocieze la cuptoarele crematorii

“camerele de gazare1

’ pentru a se întemeia dogma exterminrii

prin foc.

Prima exigen, elementar pentru a le demonstra

existena, era de a produce dovada ordinului ce prescria

aceast msur. Or, nici în arhivele atât de minuios inute de

autoritile germane i cunoscute în totalitate de aliai dupînfrângerea lui Hitler, nici în bugetele afectate acestei

întreprinderi, nici în directivele privitoare la construcia i

138

\ MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE

funcipnarea “armei crimei”nu s-a gsit nimic care s ateste

existena unui asemenea ordin.

Este remarcabil c dup ce s-a recunoscut în modoficial c nu au existat ucideri prin gazare pe teritoriul fostului

Reich, în ciuda nenumratelor atestri ale “martorilor oculari”,

acelai criteriu al subiectivitii martorilor n-a mai fost

acceptat în ceea ce privete lagrele din Est, în special din

Polonia. Chiar atunci când aceste mrturii erau umbrite de

cele mai legitime suspiciuni.

Punerea în scen de la Muzeul de la Dachau a permis

înelarea, nu numai a mii de copii care erau dui acolo pentru

a înva dogma Holocaustului, ci i a unor aduli, precum

Printele Morelli, dominican, care scrie în Terre de detresse

(Ed. Bloud et Gay, 1947, p.15): «Mi-am pus ochii plini de

groaz pe sinistrul hublou de unde clii naziti îi puteau

vedea chircindu-sepe srmaniigazai.»Chiar i fotii deportai de la Buchenwald sau de la

Dachau s-au lsat sugestionai de legenda atât de grijuliu

întreinut. Un mare istoric francez, Michael de Bouard, decan

onorific al Facultii din Caen, membru al Institutului i fost

deportat la Mauthausen, declara în 1986;

«In monografia despre Mauthausen pe care am fcut-o

(...) în !'54.\în dou rânduri am vorbit despre camera de

gazare. Timpul refleciei o dat sosit;mi-am zis: unde am

dobândit convingerea c exista o camer de gazare lâ

Mauthausen? Nu în timpul ederii mele în îagr, cci nimeni

nu bnuia c ar putea exista acolo; este vorba deci de un

“bagaj”pe care fam primit dup rzboi, asta este sigur. Apoiam remarcat c în textul meu - în timp ce majoritatea

afirmaiilormele se sprijineau pe referine - privitor la camera

de gazare nu aveam nici una .. .»

Surs: Ouest-France, 2 i 3 august 1986, p. 6

Jean Gabriel Cohn-Bendit scria deja: «S luptmpentru a fi distruse aceste camere de gazare ce sunt artate

turitilor în lagre unde acum se tie c nu au existat

139

ROGER GARAUDY

niciodat, deoarece ne asumm riscul de a nu mai fi crezui

nici despre ceea ce suntem siguri.»

Surs: Liberation, 5 martie 1979, p. 4

In filmul care a fost proiectat la Nuremberg

tribunalului i tuturor acuzailor, singura camer de gazare

care a fost prezentat este cea de la Dachau.

La 26 august 1960, M. Broszat, în numele Institutului

de istorie contemporan din Munchen, de obedien sionist,

scria în Vie Zeit (p. 14): « Camera degazare de la Dachaunu a

fostniciodat terminatin-a funcionat niciodat»

Din vara anului 1973 o pancart, montat în faa

duurilor, d urmtoarea explicaie: «aceast camer de

gazare, camuflat în sal de duuri, nu a fostniciodatpus în

funciune», adugând c prizonierii condamnai la gazare erau

transferai în est.

Ins “camera de gazare de la Dachau este singura care

a fost prezentat în fotografie acuzailor de la Nuremberg, ca

unul din locurile de exterminare masiv, iar acuzaii au crezut

acest lucru, cu excepia lui Goering i a lui Streicher.


i

4. Mitul unei “rifr popor

pentru un poporfr ar”

« Nu exist popor

palestinian... Nu este ca i cumnoi am fi venit s-i dm pe uafar i s ic lum ara. Ei du

exist.

»

Doamna GoM* Meir.

Declaraie pentru Suoday Times,

15 Iunie 1959.

Ideologia sionist se bazeaz pe un postulat foarte

simplu: el este scris în Facerea (XV, 18-21): «Domnul a

încheiat legmânt cu Avraam>, zicând: Urmailor ti voi da

pmântul acesta, de la fluviul Egiptului pân la fluviul cel

mare al Eufratului.»

Plecând de aici, fr a se întreba în ce const

Legmântul, cui i-a fost fcut Promisiunea, sau dacAlegerea era necondiionat, conductorii sioniti, fie ei chiar

agnostici sau atei, au proclamat: Palestina ne-a fost dat de

Dumnezeu.

Statisticile, chiar ale guvernului israelian, arat c 1 5%dintre Israelieni sunt religioi. Aceasta nu împiedic ca 90%dintre ei s afirme c acest pmânt le-a fost dat lor de

Dumnezeul... în care ei nu cred.

Imensa majoritate a actualilor Israelieni nu

împrtete nici practica, nici credina religioas, iar

141

ROGER GARAUDY

diferitele “partide religioase” care, cu toate acestea, joac un

rol decisiv în statul Israel nu grupeaz decât o infimminoritate a cetenilor.

Acest aparent paradox este explicat de Nathan

Weinstock în cartea sa Le sionisme contre Israel.

«Dac obscurantismul rabinic triumf in Israel, este

pentru c mistica sionist nu are coeren decât prin raportare

la religia mozaic. Suprimai conceptele de “popor ales” i"arpromis”i fundamentul sionismului se nruie. De aceea

partidele religioase îi trag în mod paradoxal fora din

complicitatea sionitilor agnostici. Coerena intern a

structurii sioniste a Israelului a impus conductorilor siîntrirea autoritii clerului. Partidul social-democrat “Mapai”,

sub impulsul lui Ben Gurion, este cel care a introdus cursurile

de religie obligatorii în programa colar, i nu partidele

confesionale.»

Surs: Le sionisme contre Israel, Ed. MaspSro, 1969, p. 315

«Aceast ar exist ca împlinirea unei promisiuni

fcute chiar de Dumnezeu. Ar fi ridicol s-i cerem socoteal

asupra legitimitii sale. Aceasta este axioma de bazformulat de doamna Golda Meir.»

Surs: Le Monde, 15 octombrie 1971.

«Aceast ar ne-a fost promis i avem un drept

asupra ei», repet Beghin.

Surs: Declaraie a lui Beghin la Oslo, Darvar,

12 decembrie 1978.

«Dac posedm Biblia,dac ne considerm drept

poporul din Biblie, ar trebui s posedm de asemenea

pmânturile biblice, cele ale Judectorilor i ale Patriarhilor,

de la Ierusalim, Hebron, Jericho i din celelalte locuri.»

Surs: Moshe Dayan, Jerusalem Post, 10 august 1967.

în mod foarte semnificativ, Ben Gurion evoc“precedentul” american, când într-adevr, timp de un secol,

frontiera a fost mictoare pân la Pacific, unde a fost

142

V MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII JSRAEL1ENE

procljmat “închiderea frontierei” în funcie de succesele

“vântorii de indieni” pentru a-i alunga i a le lua pmânturile.

Ben Gurion spune foarte clar «Nu este vorba de a

menine statu-quo-ul. Noi avem de edificat un stat dinamic,

orientat spreexpansiune.»

Practica politic corespunde acestei teorii aparte: a lua

pmântul i a-i alunga pe locuitorii lui, aa cum a fcut-o

Iosua, succesorul lui Moise.

Menahem Beghin, cel mai profund ptruns de tradiia

biblic, proclama:

«Eretz Israel va fi redat poporului lui Israel. Pe de-a

întregulipentru totdeauna.»

Surs: Menahem Beghin, The Revolt: story of the Irgouo,

p. 335.

Astfel, dintr-o dat, statul Israel se plaseaz deasupra

oricrei legi internaionale.

Impus la ONU, la 11 mai 1949, prin voina Statelor

Unite, statul Israel nu a fost admis decât cu trei condiii:

1. S nu se aduc nici o atingere statutului

Ierusalimului.

2. S li se permit Arabilor palestinieni s revin

acas.

3. S fie respectate frontierele fixate prin decizia de

partaj.

Vorbind despre aceast rezoluie a Naiunilor Unite

asupra “partajului”, dei adoptat cu mult înainte de admiterea

sa în acest for, Beri Gurion declara:

«Statui Israel consider c rezoluia Naiunilor Unite

din 29 noiembrie 1947 este nuli neavenit.»Surs: New York Times, 6 decembrie 1953.

Fcându-se ecoul tezelor mai devreme citate ale

americanului Albright, asupra paralelei dintre expansiunile

american i sionist, generalul Moshe Dayan scrie:

143

ROGER GARAUDY

«Luai Declaraia de Independen american. Nuconine nici o referire ia Urnitele teritoriale. Nu suntem

obligais fixm limitele statului.»

Surs: Jerusalem Post, 10 august 1967.

Politica corespunde foarte exact acestei legi a junglei:

“împrirea” Palestinei în conformitate cu rezoluia Naiunilor

Unite, nu a fost niciodat respectat.

Deja rezoluia de împrire a Palestinei, adoptat de

Adunarea General a Naiunilor Unite la 29 noiembrie 1947

(compus atunci, într-o zdrobitoare majoritate, din statele

occidentale), indica planurile Occidentului asupra “bastionului

su avansat”: la acea dat Evreii constituiau 32% din

populaie i posedau 5,6% din terenuri; ei au primit 56% din

teritoriu, cu pmânturile cele mai fertile. Aceste decizii au fost

obinute sub presiunea Statelor Unite.

Preedintele Truman a exercitat o presiune frprecedent asupra Departamentului de Stat. Subsecretarul de

stat, Summer Welles, scrie: «Prin ordin direct sau indirect al

Casei Albe funcionarii americani trebuiaus se foloseasc de

presiuni directe sau indirecte... cu scopul de a asigura

majoritatea necesar votului final.»

Surs: Summer Welles, We need notfai Boston, 1948, p. 63

.

Ministrul Aprrii de atunci, James Forrestal,

confirm: «Metodele utilizate pentru a exercita presiuni i a

constrânge celelalte naiuni în interiorul Naiumlor Unite, au

frizat scandalul».

Surs: Les mâmoires de Forrestal, N.Y., The Viking Press,

1951, p. 363

.

A fost mobilizat i puterea monopolurilor private.

Dex Pearson, în Chicago-Daily,la 9 februarie 1948,

face precizri, printre care i aceasta: «Harvey Firestone,

proprietarul plantaiilor de cauciuc din Liberia; acioneaz pe

lângguvernul liberian . . .» .

Din 1948, chiar i aceste decizii pariale au fost

violate.

144

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAEL1ENF.

Cum arabii protestau împotriva unor astfel de

nedrepti, respmgându-le, conductorii israelieni au profitat

de acest lucru pentru a ocupa noi teritorii, în special Jaffa iAcra, astfel încât în 1949 sionitii controlau 80% din ar iar

770.000 de Palestinieni fuseser izgonii.

Metoda folosita a fost cea a terorii.

Exemplul cel mai gritor a fost cel de Ia Deir Yassin:

la 9 aprilie 1948, printr-o metoda identic celei a nazitilor la

Oradur, cei 254 locuitori ai acestui sat (brbai, femei, copii,

btrâni) au fost masacrai de trupele “Irgun”, al cror

comandant era Menahem Beghin.

în cartea sa La Revolte: Histoire de llrgoun, Beghin

scrie c nu ar fi existat un stat al lui Israel fr “Victoria” de la

Deir Yassin (p. 162 a ediiei engleze). El adaug: «Hagana

efectua atacuri victorioase pe celeîate fronturi . . , Cuprini de

panic, arabii fugeau strigând: Deir Yassinh> {Idem, p.162,

reluat de ediia francez, p. 200).

Orice Palestinian care îi prsise domiciliul înainte de

1 august 1948 era considerat “absent”.

Aa se face c cele 2/3 din pmânturile posedate de

arabi (70.000 ha din 1 10.000) au fost confiscate. Când în 1953

a fost promulgata legea asupra proprietii funciare,

despgubirea a fost fixat la valoarea terenurilor din 1950,

îns între timp lira palestinian se devalorizase de 5 ori.

în plus, dup începutul imigrrii evreieti, i tot în cel

mai pur stil colonialist, terenurile au fost cumprate de la

proprietarii feudali (“efendi”) nerezideni; astfel c, prin

aceste aranjamente fcute fr ei între vechii lor stpâni i noii

ocupani, ranii sraci au fost alungai de pe pmântul pe care

îl cultivau. Privai de pmântul lor, nu le-a rmas altceva de

fcut decât s fug.

Naiunile Unite numiser un mediator, contele Folke

Bemadotte. în primul su raport, contele Bemadotte scria:

«Ar fi o ofens adus principiilor elementare s fie

145

ROGER GARAUDY

împiedicate aceste victime nevinovate ale conflictului de a se

întoarce la cminul lor, în timp ce imigranii evrei afineaz în

Palestina i, în plus, amenin, în mod permanent;s-i

înlocuiasc pe refugiaii arabi înrdcinai în acestpmânt de

secole.» El descrie «jaful la scar mare practicat de sioniti idistrugerea satelorfr vreo necesitate militar aparent.»

Acest raport (U. N. Document A. 648, p. 14) a fost

depus la 16 septembrie 1948. La 17 septembrie 1948, contele

Bemadotte i asistentul su francez, colonelul Serot, erau

asasinai de sioniti în Ierusalimul ocupat.

Surs: Asupra asasinrii contelui Bernadotte, vezi

raportul generalului A. Lunstrom (care se gsea fn maina lui

Bernadotte), raport adresat Naiunilor Unite în chiar ziua

atentatului (17 septembrie 1948). Apoi cartea publicat de acest

general la a 20-a comemorare a crimei, L’assassinat du CompteBernadotte, tiprit fn 1970 la Roma (ed. East. A. Fanelli), sub

titlul Un tributo alia memoria dei Compte Folke Bernadotte.

Cartea lui Ralph Hewins, Count Bernadotte, his iife and work(Hutchinson, 1948). i în hebdomadarul milanez Europa,

mrturisirile lui Baruch Nadei (citate în Le Monde din 4 i 5 iulie

1971).

Nu era prima crim sionist împotriva cuiva care le

denuna impostura.

Lord Moyne, Secretar de Stat britanic la Cairo,

declarase, la 9 iunie 1942, în Camera Lorzilor, c evreii de azi

nu erau descendenii vechilor evrei i c nu puteau “revendica

legitim” ara Sfânt. Partizan al moderrii imigrrii în

Palestina, a fost acuzat atunci de a fi «inamic neînduplecat al

independenei evreieti>>.

Surs: Isac Zaar: Rescue and liberadon: America ’spart in

the birth ofIsrael, N. Y. Bloc Publishing Cy., 1954, p. 115

La 6 noiembrie 1944, Lord Moyne este ucis la Cairo

de doi membri ai grupului Stern (al lui Itzac Shamir).

Muli ani mai târziu, la 2 iulie 1975, Evening Star din

Auckland a destinuit c trupurile celor doi asasini executai

au fost schimbate, contra a douzeci de prizonieri arabi,

pentru a fi înmormântate la “Monumentul Eroilor” de la

146

MITURILF. KONDATOARR AL1= POLITICII ISRALLILINE

Ierusalim. Guvernul britanic a deplâns faptul c Israelul îi

onoreaz asasinii fâcându-i eroi.

La 22 iulie 1946, aripa hotelului “Regele David” de la

Ierusalim, în care se afla instalat statul-major militar britanic a

explodat, provocând moartea a aproximativ 100 de persoane:

englezi, arabi i evrei. Era opera Irgunului, a lui MenahemBeghin, care au i revendicat-o.

Statul Israel s-a substituit aadar vechilor colonialiti,

i cu aceleai procedee: de exemplu, ajutorul agricol care

permitea irigarea a fost distribuit în mod discriminatoriu,

astfel încât ocupanii evrei au fost în mod sistematic

favorizai: între 1948 i 1969, suprafaa terenurilor irigate a

crescut, pentru sectorul evreu, de la 20.000 la 164.000 ha, iar

pentru sectorul arab de la 800 la 4.100 ha. Sistemul colonial a

fost astfel perpetuat i chiar agravat: Dr. Rosenfeld, în cartea

sa: Les travailleurs arabes migrants, publicat de Universitatea

ebraic din Ierusalim în 1970, recunoate c agricultura arabera mai prosper în timpul mandatului britanic decât astzi.

Segregaia se manifest i în politica locuinelor.

Preedintele Ligii israeliene a Drepturilor Omului, dr. Israel

Shahak, profesor la Universitatea ebraic din Ierusalim, în

cartea sa Le racisme de lEtat d'Israel (p. 57) arat c exist în

Israel orae întregi (Cârmei, Nazareth, Illith, Hatzor, Arad,

Mitzphen-Ramen i altele) unde legea interzice în mod formal

neevreilor s locuiasc în ele.

$i la nivelul culturii domnete acelai spirit colonialist.

«Ministerul Educaiei naionale, în 1970, a propus

liceenilor dou versiuni diferite ale rugciunii “Yizkar Una

proclam c lagrele morii au fost construite de “diabolicul

guvern nazist i de naiunea german de ucigai”. A doua

evoc mai global “naiuneagerman de ucigai” ...Ele conin,

ambele un paragraf ...cerând lui Dumnezeu “s rzbune sub

ochii notri sângele victimelor”)

.

Sursi: “Sunt fraii mei cei pe care-i caut”,

Ministerul Educaiei si al Culturii, Ierusalim, 1990.» > ' '

ROGIIR GARAUDY

Aceast cultur a urii rasiale îi arat roadele:

«In urma Kahanei, din ce în ce mai muli soldai,

ptruni de istoria genocidului imagineaz tot felul de scenarii

pentru a extermina Arabii», povestete ofierul Ehud Praver,

responsabil al corpului de învmânt al armatei. «Este foarte

preocupant c Genocidul poate legitima astfel un rasism

evreiesc. Trebuie tiut de acum încolo c nu este

indispensabil numai tratarea problemei genocidului ci i cea

a ascensiunii fascismului, de a-i explica natura i pericolele

pentru democraie». Dup Praver, «prea muli soldai au

început s cread c Genocidul poate justifica orice aciune

dezonorant.»SursS: Tom Segcv, op. cit~, p. 473

Problema a fost pus foarte clar, înainte chiar de

existena statului Israel. Directorul “Fondului naional

evreiesc”, Yossef Weitz, scria înc din 1940:

« Trebuie s fie clar pentru noi c nu este loc pentru

doupopoare în aceast ar. Dac arabii o prsesc, ne va fi

de ajuns (. . .) Nu exist alt mijloc decât de a-i deplasape toi;

nu trebuie lsat nici un singur sat, nici un singur trib

...Trebuie explicat lui Roosevelt, i tuturor-efilor de state

prietene, c pmântul Israelului nu este prea mic dac toi

arabiipleac de acolo, i dac frontierele sunt împinse un pic

spre nord, de-a lungul râului Litani, i spre est, ctre înlimile

Golan.»

Surs: Yosef Weitz, Journal, Tei-Aviv, 1965,

în marele jurnal israelian YediotAharanoth, la 14 iulie

1972, Ioram Ben Porath, reamintea cu putere obiectivul de

atins: «Este de datoria conductorilor israelieni de a explica în

mod clari curajos opinieipublice un anumit numr de fapte,

pe care timpul le face uitate. Primul dintre acestea este faptul

c nu exist sionism, colonizare, stat evreu fr înlturarea

arabilori expropierea terenurilor lor.»

148


Suntem, i aici, în logica cea mai riguroas a

sistemului sionist: cum s creezi o majoritate evreiasc într-o

ar populat de o comunitate palestinian arab autohton?

Sionismul politic a adus singura soluie ce decurge din

programul su colonialist: popularea unor colonii care s ducla alungarea palestinienilor i la creterea imigrrii evreieti.

Alungarea Palestinienilor i acapararea pmântului lor

a fost o aciune deliberat i sistematic.

în vremea Declaraiei Balfour, în 1917, sionitii nu

posedau decât 2,5% din terenuri, iar în momentul deciziei de

“împrire” a Palestinei 6,5%. în 1982, ei posedau 93%.

Procedeele folosite pentru a-1 deposeda pe autohton de

pmântul su sunt cele ale colonialismului cel mai

neîndurtor, cu o coloraie rasist mult mai marcat în cazul

sionismului.

Prima etap avea caracteristicile unui colonialism

calsic: era vorba de a exploata mâna de lucru local. Era

metoda baronului Eduard Rothschild: exact ca în Algeria unde

exploata, pe podgoriile sale, i ali arabi decât algerienii.

O schimbare s-a produs în jurul anului 1905, atunci

când din Rusia a sosit un nou val de imigrani, imediat dupînbuirea Revoluiei din 1905. în loc de a continua lupta la

faa locului, alturi de ceilali revoluionari rui, dezertorii

revoluiei înfrânte au importat în Palestina un ciudat

“socialism sionist”. Ei au creat cooperative artizanale iKibboutz-uri rneti eliminându-i pe fellahii palestinieni

pentru a crea o economie sprijinit pe o clas muncitoare i o

rnime^ evreiasc. De la colonialismul clasic (de tip englez

sau francez) s-a trecut astfel la o colonizare de populare, în

logica sionismului politic, implicând un aflux de imigrani “în

favoarea” crora, i “împotriva” nimnui (cum spunea

profesorul Klein) trebuiau rezervate pmântul i locurile de

munc. Era vorba din acel moment da a înlocui poporul

149

ROGER GARAUDY

palestinian cu un alt popor i, natural, de a pune mâna pe

pmânt.

Punctul de plecare al marii operaiuni a fost crearea

“Fondului naional evreiesc” în 1901, care prezint acest

caracter original, chiar în raport cu celelalte colonialisme:

pmântul achiziionat de el nu putea fi revândut, nici chiar

închiriat unor neevrei.

Dou alte legi adoptate, se refer la Keren Kayemet(“Fondul naional evreiesc”, lege adoptat la 23 noiembrie

1953) i la Keren Hayesod (“Fondul de reconstrucie”, lege

adoptat la 10 ianuarie 1956). « Cele dou legi,

scrie

profesorul Klein, au permis transformarea acestor societi,

care s-au vzut dotate cu un anumitnumr de privilegii’.» Fra enumera aceste privilegii, el introduce, ca o simpl remarc,

faptul c terenuri posedate de “Fondul naional evreiesc” sunt

declarate “Pmânturi ale Israelului” i o lege fundamental a

venit s proclame inalienabilitatea acestor terenuri. Este una

dintre cele patru “legi fundamentale” (elemente ale unei

viitoare constituii, care înc nu exist, la 50 de.ani dup

crearea Israelului) adoptate în 1960. Este suprtor faptul csavantul jurist, cu obinuita sa grij pentru precizie, nu face

nici un comentariu asupra acestei “inalienabiliti”- Nu-i dnici mcar definiia: un teren “salvat” (Redempiunea

pmântului) de ctre Fondul naional evreiesc este un pmântdevenit “evreiesc”; el nu va putea fi niciodat vândut unui

“neevreu”, nici muncit de un “neevreu”.

Poate fi negat caracterul de discriminare rasial al

acestei legi fundamentale?

Politica agrar a conductorilor israelieni este cea a

unei spolieri metodice a rnimii arabe.

Ordonana funciar din 1943, asupra exproprierii în

interes public, este o motenire a perioadei de mandat britanic.

Aceast lege a fost deturnat de la sensul su atunci când a

fost aplicat în mod discriminatoriu, de exemplu când, în

150


1962, au fost expropiate 500 ha la Deir El-arad, Nabel iBe'neh în “interesul public”, acesta constând în crearea

oraului Cârmei, rezervat doar evreilor.

Alt procedeu: utilizarea “legilor de urgen”, decretate

în 1945 de englezi împotriva evreilor i a arabilor. Legea 124

ddea Guvernatorului militar, de aceast dat sub pretextul

“securitii”, posibilitatea de a suspenda toate drepturile

cetenilor, inclusiv cel al deplasrii lor: era suficient ca

armata s declare o zon interzis “din raiuni de siguran a

Statului ', pentru ca un arab s nu poat intra în aceste teritorii

fr autorizaia guvernatorului militar. Dac aceast autorizare

era refuzat, pmântul era atunci declarat “necultivat”, iar

ministerul agriculturii putea «lua in posesie terenurile

necultivate cu scopul de a le asigura cultivarea».

Atunci când, pentru a lupta împotriva terorismului

evreu, englezii promulgau, în 1945, aceast legislaie

colonialist feroce, juristul Bemard (Dov) Joseph, protestând

împotriva acestui sistem declara: «Suntem oare cu toii supuiterorii oficiale? ...Nici un cetean nu este la adpost de o

încarcerare pe via fr proces ...puterile administraiei de a

exilape oricine sunt nelimitate . . .nu este nevoie de a comite o

infraciune oarecare, este suficient o decizie luat în vreun

birou...»

Acelai Bemard (Dov) Joseph, devenit Ministru al

Justiiei în Israel, va aplica aceste legi împotriva Arabilor.

J. Shapira, cu referire la aceleai legi, la acelai miting

de protest din 7 februarie 1946 de la Tel-Aviv, declara i mai

ferm înc (Hapraklit;februarie 1946, p. 58-64): « Ordinea

stabilit prin aceast legislaie este fr precedent în rilecivilizate. Nici în Germania nazist nu existau legi

asemntoare.» Acelai J. Shapira, devenit Procuror general al

statului Israel, apoi Ministru al Justiiei, va aplica aceste legi

împotriva arabilor. Iar pentru a justifica meninerea acestor

151

ROGER GARAU DY

legi de teroare, “starea de urgen” n-a fost niciodat abrogat,

dup 1 948, în statul Israel.

Shimon Peres scria în ziarul Davar,la 25 ianuarie

1972:

«Utilizarea legii 125, pe care este fondat guvernarea

militar, este continuarea direct a luptei pentru implantarea

evreiascipentru imigraia evreiasc.»

Ordonana asupra cultivrii terenurilor nedeselenite

din 1948, amendat în 1949, urmeaz acelai sens, dar pe o

cale mai direct: fr a cuta mcar pretextul “utilitii

publice” sau cel al “securitii militare”, Ministrul agriculturii

poate rechiziiona orice teren abandonat. Or, exodul masiv al

populaiei arabe sub teroarea de genul celei de la Deir Yassin

în 1948, Kafr Kassem la 29 octombrie 1956, sau al

“pogromurilor” “unitii 101”, creat de Moshe Dayan i mult

timp comandat de Ariei Sharon, a “eliberat” astfel vaste

teritorii, golite de proprietarii sau lucrtorii arabi i date

ocupanilor evrei.

Mecanismul deposedrii fellahilor este completat de

ordonana din 30 iunie 1948, hotrârea de urgen asupra

proprietilor “absenilor’din 15 noiembrie 1948, legea

relativ la terenurile “absenilor” (14 martie 1950), legea

asupra achiziionrii terenurilor (13 martie 1953) i un întreg

arsenal de msuri care tind s legalizeze furtul, i s-i

constrâng pe arabi s-i prseasc pmântul pentru a fi

instalate acolo colonii evreieti, cum o arat Nathan

Weinstock în cartea sa Le sionisme contre Israel.

Pentru a terge pân i amintirea existenei populaiei

agricole palestiniene i a acredita mitul “rii deerte”, satele

arabe au fost distruse, cu casele lor, cu împrejmuirile lor ichiar cu cimitirele i mormintele lor. Profesorul Israel Shahak

a dat în 1975, district cu district, lista a 385 de sate arabe

distruse, drâmate cu buldozerul, din 475 existente în 1948.

«Pentru a convinge c, înainte de Israel, Palestina era un

152

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII JSRAEL1ENE

“deert” sute de sate au fost rase cu buldozerul cu casele lor;

împrejmuirile lor, cimitirele i mormintele lor.»

. Suni: Israel Shahak, Le racisme de L’Etat d’Israel,

p. 152 i urmtoarele.

Coloniile israeliene au continuat s se implanteze, cu o

mai mare vigoare dup 1979, în Cisiordania i, conform celei

mai clasice tradiii colonialiste, colonii erau înarmai.

Rezultatul global este urmtorul: dup ce au fost

alungai un milion i jumtate de palestinieni, “pmântul

evreiesc” cum îl numesc oamenii “Fbndului naional

evreiesc”, care reprezenta 6,5% în 1947, reprezint astzi

peste 93% din Palestina (din care 75% al statului, iar 14% al

Fondului naional).

Bilanul acestei operaiuni era rezumat dinainte în modremarcabil (i semnificativ) în jurnalul acelor affikaners din

Africa de Sud, Die Transvaleer.;

expert în materie de

discriminare rasial (apartheid):

«Care este diferena între maniera prin care poporul

israelian se strduiete s rmân el însui printre populaii

neevreieti, i cea a affikaners, care încearcs rmân ceea

ce sunt?»Surs: Henry Katzew, South Africa: a country without

frieads, citat de R- Stevens (Zionism, South Africa and Apartheid).

Acelai sistem de apartheid se manifest atât în

statutul personal ca i în atribuirea terenurilor. Autonomia pe

care israelienii vor s le-o acorde palestinienilor este

echivalentul “bantustanelor” pentru negri din Africa de Sud.

Analizând consecinele legii “Reîntoarcerii”, Klein

pune întrebarea: «Dac poporul evreu depete cu mult po-

pulaia statului Israel, invers, se poate spune c nu întreaga

populaie a statului Israel este evreiasc, pentruc ara numro important minoritate neevreiasc, în principal arab idruz. Problema care se pune este de a ti în ce msurexistena unei legi a Reîntoarcerii, care favorizeaz imigrarea

153

ROGF.R GARAUDY

uneipri a populaiei (definit prin apartenena sa religioas

i etnic) nu poate fi considerat ca discriminatorie.»

Surs: Claude Klein, Director al Institutului de Drept

comparat de la Universitatea ebraici din Ierusalim, Lecaractere juifde L’fctat d’Israel, Ed. Cujas, Paris, 1977,

p.33.

Autorul se întreab în particular dac Convenia

internaional asupra eliminrii tuturor formelor de

discriminare rasial (adoptat la 21 decembrie 1965 de

Adunarea General a Naiunilor Unite) nu se aplic i Legii

Reîntoarcerii. Printr-o dialectic pe care lsm s o judece

cititorul, eminentul jurist concluzioneaz prin aceast subtil

distincie: în materie de nediscriminare «o msur nu trebuie

s fie dirijat împotriva unui grup particular. Legea

Reîntoarcerii este luat în favoarea evreilor care vor s se

stabileasc în Israel, ea nu este îndreptat împotriva nici unui

grup i a nici unei naionaliti. Nu vedem în ce msuraceast lege ar fi discriminatorie.»

Surs: Klein, op. e/t, p.35.

Pentru cititorul care ar risca s fie derutat de aceast

logic cel puin îndrznea, care se reduce la a spune,

conform unei butade celebre, c toi cetenii sunt egali, dar

unii sunt mai egali decât ceilali - vom ilustra în mod concret

situaia creat de acest lege a Reîntoarcerii. Pentru cei care

nu beneficiaz de ea este prevzut o lege asupra naionalitii

(5712/ 1952); ea se refr (art. 3) «la orice individ care,

imediat înainte de fondarea statului, era supus palestinian icare nu a devenit israelian în virtutea articolului 2» (cel care

privete evreii). Cei pe care îi desemneaz aceast perifraz (i

care sunt considerai ca «neavând niciodat înainte o

naionalitate», adic drept apatrizi ereditari) trebuie s probeze

(prob cu documente, foarte adesea imposibil de fcut,

deoarece actele au disprut în rzboi i în teroarea care a

însoit instaurarea statului sionist), c au locuit pe acest

pmânt de la cutare la cutare dat. Fr de care îi rmâne.

154

MITURILI- RONDATOAliF ALT: POLITICII ISRAELIFNF

pentru a deveni cetean, calea “naturalizrii’ , necesitând de

exemplu «o anumit cunoatere a limbii ebraice». Dup care,

«dac se consider necesar», ministrul de interne acord (sau

refuz) naionalitatea israelianâ. Pe scurt, în virtutea legii

israeliene, un evreu din Patagonia devine cetean israelian

chiar din momentul în care pune piciorul în aeroportul din

Tel-Aviv; un palestinian, nscut în Palestina, din prini

palestinieni, poate fi considerat drept apatrid. Nu este aici nici

o discriminare rasial împotriva palestinienilor; ci doar o

msur în favoarea evreilor!

Pare deci dificil de contestat Rezoluia Adunrii

Generale a ONU, din 10 noiembrie 1975 (Rezoluia 3379),

care definete sionismul drept «form de rasism i de

discriminare rasial»

.

în fapt, cei care s-au instalat în Israel sunt doar într-o

infim minoritate cei care au venit pentru a împlini “promi-

siunea”. “Legea Reîntoarcerii” a avut un rol minor. Este

normal s fie aa cci, în toate rile lumii, evreii au jucat un

rol de seam în toate domeniile culturii, tiinei i artelor, i ar

fi dezolant ca sionismul s ating obiectivul pe care i l-au

fixat antisemiii: smulgerea evreilor din respectivele ripentru a-i închide într-un ghetto mondial. Exemplul evreilor

francezi este semnificativ; dup acordurile de la Evian din

1962 i eliberarea Algeriei, din 130.000 de evrei care au

prsit Algeria, doar 20.000 au mers în Israel, iar restul de

110.000 în Frana. Aceast micare nu era consecina unei

persecuii antisemite, deoarece proporia colonilor francezi

neevrei care au prsit Algeria, era aceeai. Aceast plecare

avea drept cauz nu antisemitismul, ci colonialismul francez

antdrior, iar evreii francezi din Algeria au cunoscut aceeai

soart ca i ceilali francezi din Algeria.

Rezumând, cvasitotalitatea imigranilor evrei au venit

în Israel pentru a scpa de persecuiile antisemite.

155

RCXjER GARAUDY

în 1880 erau 25.000 de evrei in Palestina la o

populaie de 500.000 de locuitori.

Din 1882 încep imigrrile masive în urma marilor

pogromuri din Rusia arist.

între 1882 i 1917 sosesc astfel 50.000 de evrei în

Palestina. Apoi, între cele dou rzboaie, vin emigranii

polonezi i cei din Maghreb pentru a scpa de persecuii.

Dar masa cea mai important vine din Germania

datorit josnicului antisemitism al lui Hitler; aproape 400.000

de evrei vor sosi astfel în Palestina înainte de 1945.

In 1947, în momentul crerii statului Israel, în

Palestina erau 600.000 de evrei la o populaie total de

1.250.000 de locuitori.

Atunci a început dezrdcinarea metodic a

palestinienilor. înaintea rzboiului din 1948 în jur de 650.000

de arabi locuiau în teritoriile care urmau s devin statul

Israel. în 1949 mai rmseser 160.000 . Datorit unei

puternice nataliti, descendenii lor erau în numr de 450.000

la sfâritul anului 1970. Liga Drepturilor Omului din Israel

arat c de la 1 1 iunie 1967 la 15 noiembrie 1969, mai mult de

200.000 de case arabe au fost dinamitate în Israel i în

Cisiordania.

La recensmântul britanic din 31 decembrie 1922, în

Palestina erau 757.000 locuitori, din care 663.000 arabi

(590.000 arabi musulmani i 73.000 arabi cretini) i 83.000

evrei (adic 88%' arabi i 11% evrei). Este de amintit c acest

pretins “deert” era exportator de cereale i de citrice.

Prin 1891, un sionist timpuriu, Asher Guinsberg

(scriind sub pseudonimul Ahad Ha'am, “Unul din popor”),

vizitând Palestina, aduce aceast mrturie:

«în exterior, suntem obinuii s credem c Eretz-

Israel este astzi cvasi-deertic. un deert fr culturii în care

oricine dorete s obin terenuri poate veni aici s-i procure

atât cât îi dorete inima. îns în realitate nimic din toate

156


acestea nu este adevrat. Pe întreg întinsul rii sunt dificil de

gsit terenuri necultivate. Singurele locuri necultivate sunt

terenurile cu nisip i munii de piatr unde nu pot crete decât

pomi fructiferi, i acetia dup o munc dur i grea de

curareirecuperare.»

Surs: Ahad, Opere complete (în ebraici), Tel-Aviv,

Devir Publ. House, 1

8

-a ediie, p. 23

în realitate, înaintea sionitilor, “beduinii” (de fapt

productori de cereale) exportau 30.000 tone de grâu pe an;

suprafaa livezilor arabe s-a triplat din 1921 pân în 1942, cea

a plantaiilor de portocali i de alte citrice s-a multiplicat de

apte ori între 1922 i 1947, producia s-a mrit de zece ori

între 1922 i 1938.

Pentru a nu reine decât exemplul citricelor, raportul

Peel, prezentat, în iulie 1937, Parlamentului britanic de

Secretarul de stat pentru colonii, bazându-se pe rapida

dezvoltare a plantaiilor de portocali în Palestina, estima c,

din cele 30 milioane de lâdie de portocale de iarn la cât

urma s se ridice consumul mondial în urmtorii zece ani,

rile productoare i exportatoare ar fi fost urmtoarele:

Palestina: 15 milioane;

Statele Unite: 7 milioane;

- Alte ri (Cipru, Egipt, Algeria etc...): 3 milioane.

Surs: "Raport Peel”, capitolul 8, § 19, p. 214

Conform unui studiu al Departamentului de stat

american, înaintat la 20 martie 1993 unei comisii a

Congresului, «peste 200.000 de israelieni sunt instalai acumîn teritoriile ocupate (inclusiv Golan i Ierusalimul de est). Ei

constituie “aproximativ” 13% din populaia total a acestor

teritorii.»

în jur de 90.000 dintre acetia locuiesc în cele 1 50 de

implantri din Cisiordania « unde autoritile israeliene dispun

de aproapejumtate din terenuri.»

«In Ierusalimul de esti în suburbiile arabe dependen-

te de municipalitate, continu Departamentul de staîi aproape

157

ROGRR garaudy

120, 000 de israelieni sunt instalai în dousprezece cartiere. în

fâia Gaza, unde statul evreu a confiscat 30% dintr-un

teritoriu deja suprapopulat, 3.000 de israelieni locuiesc în 15

implantri. Pe platoul Golan sunt 12.000, repartizai în 30 de

localiti.»

Surs: Le Monde, 18 aprilie 1993

Yediot Aharonot, cotidianul cu cel mai mare tiraj din

presa israelian, scria:

«Din anii 70 nu a mai existat o asemenea accelerare a

ritmului de construcie în teritorii. Ariei Sharon (ministrul

locuinelor i al construciilor) este foarte ocupat sstabileasc noi implantri, s le dezvolte pe cele care exist

deja, s construiasc drumuri i s pregteasc noi terenuri

pentru construcii.»

Surs: Reprodus In Le Monde, 18 aprilie 1991.

(Amintim c Ariei Sharon a fost generalul care a

comandat invadarea Libanului, care a înarmat miliiile care au

executat “pogromurile” din lagrele de refugiai palestinieni

de la Sabra i Chatila. Sharon a închis ochii în cazul acestor

violene i le-a fost complice, cum a artat chiar i comisia

israelian însrcinat cu anchetarea masacrelor.)

Meninerea acestor colonii evreieti în teritoriile

ocupate, protejarea lor de ctre armata israelian i înarmarea

colonilor (precum odinioar aventurierii din Far West în

America), face iluzorie orice “autonomie” veritabil a

palestinienilor i face imposibil pacea atâta vreme cât se

menine ocupaia de fapt.

Efortul principal de implantare colonial se îndreapt

asupra Ierusalimului, cu scopul mrturisit de a face

ireversibil decizia de anexare în totalitate a acestuia, dei

aceast decizie a fost unanim condamnat de Naiunile Unite

(inclusiv de Statele Unite!)

Implantrile coloniale în teritoriile ocupate reprezint

o violare flagrant a legilor internaionale i în special a

Conveniei de la Geneva din 12 august 1949, al crei articol

158


49 stipuleaz: «Puterea ocupant nu va putea proceda la

transferarea unei pri din propria sa populaie civil in

teritoriile ocupate de ea.»

Nici mcar Hitler nu a înclcat aceast lege

internaional: el n-a instalat niciodat “coloni” civili germani

în teritorii de unde s fi fost izgonii ranii francezi, de

exemplu.

Pretextul “securitii”, ca i cel al “terorismului”

Intifadei, sunt derizorii: cifrele sunt în aceast privin

elocvente.

« 1116 palestinieni au fost ucii de gloanele

militarilor, ale poliitilor sau ale colonilor de la începutul

Intifadei (revolta pietrelor), pornit la 9 decembrie 1987.

Adic 626 în 1988 i 1989, 134 în 1990, 93 în 1991, 108 în

1992 i 155 de la 1 ianuarie la II septembrie 1993. Printre

victime figureaz 233 de copii sub 17 ani, conform unui

studiu realizat de Betselem, asociaia israelian a drepturilor

omului.

Surse militare cifreaz la aprope 20.000 numrulpalestinienilor rnii de gloane, iar Oficiul Naiunilor Unite

pentru ajutorarea refugiailor din Palestina (U.N.R. W.A.) la

90.000.

33 de soldai israelieni au fost ucii dup 9 decembrie

1987, adic 4 în 1988, 4 în 1989, } înJ990, 2 în 1991, 11 în

1992i 11 în 1993.

40 de civili, în majoritate coloni, au fost ucii în

teritoriile ocupate, conform datelor furnizate de armat.

Conform organizaiilor umanitare, 15. 000 de

palestinieni erau deinui, în 1993, în închisorile administraiei

penitenciarelori în centrele de detenie ale armatei.

. 12 palestinieni au murit în închisorile israeliene dupînceperea Intifadei, unii in condiii înc neelucidate, susine

Betselem. Aceast organizaie umanitar mai indic, de

asemenea, c cel puin 20. 000 dc deinui sunt torturai în

159

ROGER GARAUDY

frecarea an, în centrele de detenie militar, în cursul

interogatoriilor:»

Surs: Le Monde, 12 septembrie 1993.

Atâtea violri ale legii internaionale, considerat

drept o “bucat de hârtie”, i chiar mai ru, cum scrie

profesorul Israel Shahak: « deoarece aceste colonii, prin chiar

natura lor, se înscriu într-un sistem de spoliere, de

discriminare i de apartheidkSurs: Israel Shahak, Le ntcisme de J’Ftatd’fsrae p.263.

Iat mrturia profesorului Shahak asupra idolatriei

care const în înlocuirea Dumnezeului lui Israel cu Statul lui

Israel.

«Sunt un evreu care triete în Israel.M consider un

cetean care respect legile. îmi fac perioadele de concentrare

în armat în fiecare an, cu toatecam peste 40 de ani. Dar nusunt ‘devotat” Statului Israel sau oricrui alt Stat sau

organizaie! Sunt ataat idealurilor mele. Credc trebuie spus

adevrul, i c trebuie fcut ceea ce trebuie pentru a salva

justiia i egalitatea pentru toi. Sunt ataat limbii i poeziei

ebraice i îmi place s credc respect cu modestie unele din

valorile vechilornotriprofei.

Dar s consacri un cult Statului? Mi-1 imaginez peAmos sau pe Isaia dac li s-ar fi cerut s “consacre ” un cult

regatului lui Israel sau al Iudeei!

Evreii credeau i rosteau de trei ori pe zi c un evreu

trebuies i se închine lui Dumnezeu, i numai lui Dumnezeu:

«S iubetipe Domnul Dumnezeu! tu, din toat inima ta, din

tot sufletul tu, i din toat puterea ta» (Deuteronomul VI, 5).

O mic minoritate mai crede înc. Dar mi se pare cmajoritatea poporului meu i-a pierdut Dumnezeu1 su i l-a

înlocuit cu un idol, exact ca atunci când adorau intr-atât vielul

de aur în deert încât îi ddeau tot aurul lorpentru a-i ridica o

statuie. Numele idolului lormodem este Statul Israel.»

Surs: Ibidem

,

p. 93.

160

MITURILE FONDATOARE ALF. POLITICII 1SRAELIENR

UI

Utilizarea politic a

mitului

1. Lobby-ul în Statele Unite

«Primul ministru ai

israelului arc mai multa

influenta asupra politicii externe

V . a Statelor Unite decât arc in

propria sa ar».Pmol Ftmlley,

Theydan to spenk oaf p. 92.

Cum de au putut astfel de mituri s suscite credine

atât de greu de scos din mintea milioanelor de oameni de buncredin? •jgfe

Prin crearea atotputernicelor “lobby”-uri capabile de a

influena aciunea oamenilor politici i de a condiiona opinia

public. Modurile de aciune sunt adaptate de la ar la ar.în Statele Unite, unde triesc 6 milioane de evrei,

“votul evreiesc” poate fi hotrâtor, deoarece obinerea

majoritii electorale (datorit ratei mari de neparticipare la

vot i a absenei unor diferene semnificative în proiectele

celor dou partide aflate în competiie) depinde de foarte

puin, iar victoria poate fi obinut cu o mic diferen.*

In plus, inconstana opiniei publice, a crei orientare

depinde în bun msur de “imaginea” candidatului sau de

abilitatea prestaiilor sale televizate, dependente la rândul lor

de bugetele comitetelor sale i de posibilitile

"marketingului” su politic. «.//; 1988, alegerile americane

161

ROC.ER GARAUDY

pentru posturile de membri în Senat au necesitat un buget

publicitar de 500 milioane de dolari.»

Surs: Alain Cotta, Le capitalisme dans tous

ses itats, Ed. Fayard, 1991, p.158.

Lobby-ul cel mai puternic, acreditat în mod oficial la

Capitoliu, este A.I.P.A.C. (“American Israeli Public Affairs

Commitcc").

Puterea sionitilor în Statele Unite era deja atât de

mare, în 1942, încât Ia Hotelul Biltmore, la New York, o

Convenie maximalist se decidea c trebuie s se treac de la

un “Cmin evreiesc în Palestina' (promis de Balfour:

colonizarea lent prin cumprri de terenuri, sub protectorat

britanic sau american), la crearea unui Stat evreu suveran.

Duplicitatea ce caracterizeaz întreaga istorie a

sionismului se manifest în “interpretrile” a ceea ce a

constituit rezultatul eforturilor lui Herzl: “Declaraia Balfour

(din 1917). Formula “cmin naional evreiesc este reluat

dup Congresul de la Basel. Lord Rothschild pregtise un

proiect de declaraie preconizând “principiul naional al

poporului evreu'. Delaraia final a lui Balfour nu vorbete

de întreaga Palestin, ci doar de “stabilirea in Palestina a unui

Cmin naional pentru poporul evreu”. De fapt toat lumea

spunea “cmin” ca i cum era vorba de un centru spiritual icultural, iar în realitate gândea: stat. Ca i Herzl însui. Lloyd

George scrie în cartea sa The Truth about the Peace treaties

(Ed. Gollancz, 1938, vol.2, p.l 138-39): «Nu putea exista nici

o îndoial asupra a ceea ce membrii Cabinetului aveau atunci

în cap . . . Palestina urma s devin un stat independent;» Este

semnificativ c generalul Smuts, membru al Cabinetului de

rzboi, declara la Johannesburg, la 3 noiembrie 1915: «în

cursul generaiilor ce vor veni, vei vedea ridicându-se acolo

(în Palestina), înc o dat, un mare stat evreu.»

La 26 ianuarie 1919, Lord Curzon scria: «în timp ce

Weizmann v spune ceva, iar voi gândii “cmin naional

evreiesc ” el are în vedere ceva cu totul diferit. El ia în

162

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRA ELIENE

considerare un stat evreu, i o populaie arab supus,

guvernat de evrei. El caut s realizeze aceasta în spatele

cortineiia protecieigaraniei britanice.»

Weizmann explicase în mod clar guvernului britanic

c obiectivul sionismului era acela de a crea un “Stat evreu”

(cu 4 sau 5 milioane de evrei). Lloyd George i Balfour i-au

dat asigurarea «c prin folosirea termenului “cminnaionaV\ în declaraia Balfour; noi înelegem prin aceasta

un stat evreu».

La 14 mai 1948, Ben Gurion proclama la Tel-Avi

v

independena: «Statul evreu în Palestina se va numi: Israel».

în ciuda divergenei între cei care, ca Ben Gurion,

considerau drept o datorie pentru orice evreu din lume svin s triasc în acest stat, i cei care gândeau c aciunea

evreilor din Statele Unite era mai important, chiar în

interesul Israelului, aceast ultim tendin s-a impus: din

35.000 de americani sau canadieni care vor imigra în Israel,

doar 5.400 se vor fixa acolo.

Snrsfi; Melvin L Wrofsky : We are one/ American jewryandlsrael, New York, 1978, Ed. Ander Press - Doubleday,

p.265-266.

Statul Israel a fost admis la Naiunile Unite graie

presiunilor neruinate ale acestui lobby.

Eisenhower nu dorea s-i îndeprteze rile petro-

liere arabe: «O considerabil surs de putere strategic iUna din cele maimari bogii din istoria lumii», spunea el.

Sum: Bick, Ethnic linkage and Foreign policy, p. 81.

Truman, din raiuni electorale, a lsat deoparte orice

scrupul i aa au fcut i succesorii si.

Despre puterea lobby-ului sionist i al “votului

evreiesc”, preedintele Truman însui declarase în 1946, în

faa unui grup de diplomai: «Regret domnilor, dar trebuie srspund unor sute de mii de oameni care ateapt succesul

sionismului. Nu am mii de arabiprintre electorii mei.»

Surs: William Eddy, F.D. Roosevelt andlbn Saoud, N. Y.,

“American friends of the Middle East”, 1954, p.31.

163

ROGER GARAUDY

Fostul prim ministru briapic Clement Atlee aduce

aceasta mrturie: «Politica Statelor Unite în Palestina era

modelat de votul evreiesc i de subveniile multor mari

Urme evreieti».

Surs: Clement Atlee, A Prime Minister Remember,Ed. Hcinemann, Londra, 1961, p.181.

i Eisenhower va stopa, în acord cu sovieticii, în 1956

agresiunea isrelian (sprijinit de conductorii englezi ifrancezi) împotriva Canalului de Suez.

Senatorul J. F. Kennedy nu a artat, în aceast

chestiune, nici un entuziasm.

în 1958, “Conferina Preedinilor” asociaiilor

evreieti îl însrcineaz pe preedintele su Klutznik s-l

contacteze pe Kennedy, posibil candidat. El i-a declarat pe

leau: «Dac spunei ceea ce trebuie s spunei, putei conta

pe mine. Dac nu, nu voi fi singurul care v va întoarce

spatele».

Klutznik îi rezum ceea ce trebuia spus: atitudinea

Iui Eisenhower în afacerea Suezului era greit, în timp ce în

'48 Truman se afla pe calea cea bun ...Kennedy a urmat

acest “sfat” în 1960, atunci când a fost desemnat candidat la

Convenia democrat. Dup declaraiile sale de la New York

în faa personalitilor evreiti, el a primit 500.000 de dolari

pentru campania sa, pe Klutznik consilier, i 80% din votul

evreiesc.

Surs: Melvifl L Wrofsky, op. citn p.265-266 i 271-280.

înc de la prima sa întâlnire cu Ben Gurion, la Hotel

Waldorf Astoria din New York, în primvara, anului 1961,

John F. Kennedy îi spune: «$tiu c am fot ales graie

voturilor evreilor americani. Le datorez alegerea mea.

Spunei-mi ce trebuies fac pentrupoporul evreu.»

Surs: Edward Tivnan, The lobby, p.56 (citând biograful

lui Ben Gurion, Michel Bar Zohar).

Dup Kennedy, Lyndon Johnson merge i mai

departe înc. Un diplomat israelian scria: «Am pierdut un

164


mare prieten. Dar am gsit unul mai bun Johnson este

cel mai bun dintre prieteniipe care statul evreu i-a avut la

Casa Alb.»Surs: L L. Renan, IsraeJ’s deferise tine,

Buffalo, Prometheus book, 1981, p.66-67.

Johnson a sprijinit, într-adevr, cu toat puterea

“rzboiul de ase zile” în 1967. De aici înainte 99% din

evreii americani vor apra sionismul israelian. «A ii evreu

astzi înseamn: a fi legat de Israel.

»

Surs: Schlomo Avineri, The Making of Modern Sionism,

N.Y., Basic Books, 1981, p.219.

Rezoluia 242 a Naiunilor Unite, din noiembrie

1967, cerea evacuarea teritoriilor ocupate în timpul

rzboiului. De Gaulle, dup aceast agresiune, a anunat un

embargou asupra armelor cu destinaia Israel. Congresul

american l-a urmat. Dar Johnson, în decembrie, l-a ridicat i,

sub presiunea A.I.P.A.C., a livrat avioanele Phantom

comandate de Israel.

Surs: Blck, op. cit, p. 65 i 66.

Ca urmare, Israelul nu a criticat rzboiul din

Vietnam.Sun: Abba Eban, Autobiognaphie, p.460.

Atunci când în 1979 Golda Meir a venit în S. U. A.,

Nixon a comparat-o cu “biblica Deborah” i a acoperit-o cu

elogii la adresa prosperitii (boom-ului) Israelului.

Surs: Steven L. S. Spiegel, Tbe otber anb-isnteli

conflict, Unlversity of Chicago Press, 1985, p.185

.

“Planul Rogers”, reluând esena rezoluiei 262 a

ONU, a fost respins de Golda Meir.

Surs: Kenan, op. citn p.239.

Nixon a livrat Israelului 45 de avioane Phantom în

plus i a adugat 80 de avioane Skyhawk.

La 8 septembrie 1 970 Nasser moare i Sadat propune

pacea cu Israelul. Moshe Dayan, ministrul aprrii, o refuz,

în pofida ministrului de externe Abba Eban.

165

ROGER GARAUDY

Sadat a lansat atunci, la 6 octombrie 1973, ofensiva

care a primit numele de rzboiul de Yom Kippour i i-a

distrus reputaia doamnei Golda Meir care a trebuit sdemisioneze la 10 aprilie 1974, ca i Moshe Dayan.

Cu toate acestea, lobby-ul evreiesc de la Capitoliu a

obinut un mare succes la Washington pentru reînarmarea

accelerat a Israelului: 2 miliarde de dolari, sub pretextul

combaterii unui lobby arab concurent.

Surs: Neff, Waniors ofJerasaiem, p. 217.

Banii bncilor evreieti din Wall Street s-au adugat

ajutorului guvernamental.

Surs: Bick, op. dt^ p. 65 i Abba Eban, op. cit, p.460.

Din cele 21 de persoane care au vrsat mai mult de

100.000 de dolari pentru senatorul Hubert Humphrey, 15 erau

evrei, printre care în primele rânduri stpânii “mafiei evreieti

de la Hollywood” precum Lew Wasserman. în general, ei au

adus peste 30% din fondurile electorale ale Partidului Democrat.

Surs: Stephen D. Isaacs, JewsandAmericanpoUtics,

N.Y. Ed. Doubleday, 1974, capitolul S.

A.I.P.A.C. s-a mobilizat din nou i a obinut în trei

sptmâni, la 21 mai 1975, semnturile a 76,de senatori care

cereau preedintelui Ford s sprijine ca i ei Israelul.

Surs: Text integral in Shechan, “Arabis Israelis andKissinger”, Reader’s digest press, p. 175.

Calea lui Jimmy Carter era trasat: la Sinagoga

Elisabeth, în New Jersey, îmbrcat în tog de velur albastru,

el proclama:

« Cinstesc acelaiDumnezeu ca i voi. Noi (baptitii)

studiem aceeai Biblie ca i voi.» i concluzioneaz:

«Supravieuirea Israelului nu depinde de politic. Este o

datorie moral.»Surs: Time, 21 iunie 1976.

Era epoca Beghin i partidele religioase luaser

puterea laburitilor: «Beghin se considera mai mult evreu

decât israelian», scrie biograful su.Surs: Silver, Beghin: The haunted prophet, p. 164.

V

166


în noiembrie 1976, Nahum Goldman, preedintele

Congresului Mondial Evreiesc, vine la Washington sa-1

întâlneasc pe preedinte i pe consilierii si, Vance si

Brzezinski. El d administraiei Carter acest sfat neateptat:« lichideze lobby-ul sionist din Statele Unite.»

Surs: Stern, New York, 24 aprilie 1978.

Goldman îi consacrase viaa sionismului i jucase

un rol de prim-plan în “lobby”-ul din vremea lui Tniman, iar

acum spunea c propria sa creaie, Conferina Preedinilor,

era o “for distructiv” i un “obstacol major” în calea pcii

din Orientul Mijlociu.

La putere era Beghin, iar Goldman decisese smineze politica acestuia, chiar distrugând propriul su grup

de presiune.

ase ani mai târziu, Cyrus Vance, unul din

interlocutorii acestei întrevederi, confirm cuvintele lui

Goldman: «Goldman ne-a sugerats lichidm lobby-ul, dar

Preedintele i Secretarul de Stat au rspuns c nu aveau

puterea, i c, de altfel, aceasta ar fi putut deschide poarta

antisemitismului.

»

Surs: Intervin al lui Cyrus Vance dat Iul Edward Tivnan,

TheLobby

\

Ed. Simon and Scbuster,1987, p. 123

.

Beghin, împrind puterea cu laburitii, l-a desemnat

pe Moshe Dayan ministru de externe în locul lui Shimon

Peres.

Preedintele Conferinei preedinilor evrei din.

.

Statele Unite, Schindler, a fcut s fie acceptat aceast

turnur în favoarea extremitilor i a subliniat pragmatismul

lui Dayan. Beghin, pentru un timp, nu s-a sinchisit deloc de

sionitii americani pe care îi considera susintorii

laburitilor.

Dar oamenii de afaceri americani, constatând

influena rabinilor asupra lui Beghin i mai ales ataamentul

acestuia pentru “libera iniiativ” (contrar interveniilor

etatiste ale laburitilor), au salutat acordurile de la Câmp

167

ROGER GARAUDY

David (septembrie 1978). Sadat, fcând o pace separat cu

Israelul, nu se atingea de Cisiordania (Iudeeea i Samaria,

pmânturi “biblice” dup Beghin) i nu reinea decât Sinaiul

care, pentru Beghin, nu era un “pmânt biblic”.

Surs: Stephan D. Isaacs, Jews andAmerican Pelicy,

Doubleday, 1974, p. 122

.

în 1976 Carter obinuse 68% din voturile evreieti;

în 1 980 el nu a mai obinut decât 45% deoarece, între timp,

vânduse avioane F 15 Egiptului i "Awacs” Arabiei Saudite,

asigurând totui c acestea nu vor servi niciodat împotriva

Israelului deoarece armata american controla i dirija toate

datele la sol.

A fost cu toate acestea învins în 1980 de Reagan

care, din contr, va acorda 600 de milioane de dolari credite

militare pentru urmtorii doi ani.

Dup Câmp David, Beghin, asigurat c nu va fi

atacat de Egipt, i linitit de faptul c sistemele Awacsvândute Arabiei Saudite erau în întregime sub control

american, le-a putut arta americanilor puterea sa printr-un

rzboi preventiv, procedând (precum japonezii la Pearl

Harbour i israelienii cu aviaia egiptean în timpul

rzboiului de ase zile) la distrugerea, fr declaraie de

rzboi, a centralei nucleare irakiene de la Ozirak, construit

de francezi. Beghin a invocat din nou acelai mit sacru:

«Nu va mai fi niciodat un alt Holocaust.»

Surs: Washington Post, 10 iunie 1981.

încurajat de slabele proteste americane fa de o

agravare a situaiei în Orientul Mijlociu, Beghin, o lun mai

târziu, la 17 iulie 1981, bombarda vestul Beirutului pentru a

distruge, spunea el, baze ale O.L.P.

Reagan a anunat atunci proiectul su de a vinde

Arabiei Saudite sisteme Awacs i rachete în valoare de opt

miliarde i jumtate de dolari, tot în condiii care s nu

amenine în nici un fel Israelul, deoarece controlul american

era total.

168


Astfel c majoritatea din Senat a acceptat aceast

bun afacere economic i aceast cretere a influenei

americane în Golf. (Saudiii se angajaser s nu survoleze

nici Siria, nici Iordania, deci nici Israelul).

Sursi: Facts and files, 20 septembrie 1981, p. 705

.

Beghin, mereu obsedat de viziunea “marelui Israel”

din legenda biblic, a continuat implantarea de colonii

israeliene în Cisiordania (început de laburiti) pe care

Carter le declarase “ilegale” i contrare rezoluiilor 242 i338 ale Naiunilor Unite. îns Reagan vedea în Israel un

mijloc de a bloca preteniile Uniunii Sovietice asupra

petrolului din Golf. In noiembrie 1981, Ariei Sharon,

ministrul de rzboi al lui Beghin, l-a întâlnit pe omologul

su american Caspar Weinberger i a elaborat cu el un plan

de “cooperare strategic” pentru a descuraja orice

ameninare sovietic în regiune.

Suni: New York Times, 1 decembrie 1981.

La 14 decembrie Beghin anexeaz Golanul. Reagan

protesteaz împotriva acestei noi violri a Rezoluiei 242.

Beghin se revolt: «Suntem noi oare o republic bananier?

Un stat vasal vou?»Sursi: Steven Emerson, “Dutton of Arubia”,

In New Republic, din 16 iunie 1982

.

Anul urmtor Beghin invadeaz Libanul. Generalul

Heig, care conducea departamentul de rzboi, d luminverde acestei invazii destinate s impun un guvern cretin

la Beirut.

Sursi: Ze’ev ShifT i Ehud Yu’ari: IsraeTs Lebanon War,

N.Y.,Slmon and Schuster, 1984

.

Puini americani au criticat aceast invazie, cumpuini israelieni criticaser pe cea a Vietnamului. Dar

masacrele de la Sabra i Chatila (sub ochii lui Sharon i ai

lui Eytan i cu complicitatea acestora) iar imaginile date la

televiziune, au obligat lobby-ul evreiesc s rup tcerea.

Vice-preedintele Congresului mondial evreiesc,

Hertzberg, i un mare numr de rabini, îl critic pe Beghin

169

RCKjER garaudy

în octombrie 1982. Beghin reproeaz rabinului Schindler,

care fcuse aceast critic la televiziune, c este « mai mult

american decât evreu », iar unul din adjuncii si îl denunca «trdtor».

Surs: Michael Kremer: “American Jews and Israel. The

schism”, N.Y., 18 octombrie 1982.

Un purttor de cuvânt al lui A.I.P.A.C. a explicat

strategia celor care aprobau invazia:

«Dorim s Întrim sprijinul nostru acordat dreptei

din Israel - cu oamenii care nu se sinchisesc de ceea ce se

întâmpl pe “west bnit' \ ci care au în vedere Uniunea

SovieticSHrs: Interviu publicat de Tivnan, op. Cit, p. 181

.

Cu aceast ocazie cretinii sioniti au susinut

agresiunea israelian, iar eful lor Jerry Falwell, pe care

Beghin îl numea “omul care reprezint 60 milioane de

cretini americani” într-o ar unde nu exist decât 6

milioane de evrei, a primit cea mai înalt distincie sionist:

premiul Jabotinski pentru servicii aduse Israelului, peste 100

milioane de dolari din partea statului israelian i 140

milioane de dolari din donaia SwaggertSurs: Time, “Power, glory - poUtics”, 17 februarie 1986

.

Puterea financiar i, prin urmare, politic, într-o

lume în care totul se cumpr i se vinde, devine din ce în ce

mai determinant.

Dup 1948, Statele Unite au acordat Israelului 28

miliarde de dolari ajutor economic i militar.

Surs: Time Magazine, iunie 1994

.

*

îndestulai de fluxul financiar care se rostogolea, din

exterior, asupra Israelului, prin:

1 . “despgubirile” germane i austriece;

2 . mrinimia necondiionat a Statelor Unite;

3. vrsmintele “Diasporei”;

170


conductorii israelieni puteau concepe, în politica

extern, visurile cele mai ambiioase ale unui “mare Israel”.

O mrturie precis în acest sens ne este furnizat de

un articol din revista Kivounim (Orientri) publicat la

Ierusalim de Organizaia sionist mondial asupra «planurilor

strategice ale Israeluluipentru anii '80»

:

«Ca structur centralizat. Egiptul este deja un

cadavru, mai ales dac se ine seama de înfruntarea din ce în

ce mai dur între musulmani i cretini. împrirea sa în

provincii geografice distincte trebuie s fie obiectivul nostru

politicpe frontul occidentalpentru anii 1990.

O dat Egiptul astfel dislocat i lipsit de putere

central, riprecum Libia, Sudanuli altele mai îndeprtate,

vor cunoate aceeai dezmembrare. Formarea unui stat copt

în Egiptul de sus i a unor mici entiti regionale de micimportan, este cheia unei dezvoltri istorice, întârziate

astzi de acordul de pace, darinevitabilpe termen lung.

în ciuda aparenelor, frontul de Vest prezint maipuine probleme decât cel de Est. împrirea Libanului în 5provincii... prefigureaz ceea ce se va întâmpla în lumea

arab în ansamblu. Spargerea Siriei i a irakului în regiuni

determinatepe baza unor criterii etnice sau religioase trebuie

s fie, pe termen lung, un scop prioritar pentru Israel, prima

etap fiind distrugerea puteriimilitare a acestor state.

Structura etnic a Siriei o expune unei destrmricare ar putea duce la crearea unui stat iit de-a lungul

coastei, a unui stat sunit în regiunea Atep, a unui altul Ia

Damasc i a unei entiti druze care ar putea dori s-iconstituie propriul su stat - poate pe Golanul nostru - în

orice caz cu Huranul i nordul Iordaniei... Un astfel de stat

ar fi, pe termen lung, o garanie depace i de securitate pen-

tru regiune. Este un obiectiv care este deja la îndemâna noastr.

Bogat în petroî i dat prad luptelor intestine. Irakul

este pe linia de int israelian. Distrugerea sa ar fi, pentru

171

ROGER GARAUDY

noi, mai important decât cea a Siriei, cci el este cel care

reprezint, pe termen scurt, cea mai serioas ameninare

pentru Israel.»

Sars: Kivountm, Ierusalim, nr. 14, februarie 1982,

49-59

(Textul integral, în original, este reprodus în cartea

mea Palestine, terre des messages divins, Ed. Albatros,

Paris, 1986, p. 377-387 i în traducerea sa francez începând

de Ia pagina 315.)

Pentru realizarea acestui vast program, conductorii

israelierii dispuneau de un ajutor american nelimitat. Din

cele 507 avioane de care dispuneau în momentul invadrii

Libanului, 457 veneau din Statele Unite graie darurilor iîmprumuturilor primite de la Washington. Lobby-ul

american s-a însrcinat cu obinerea mijloacelor necesare

sub presiunea “lobby”-ului sionist, fie aceasta chiar

împotriva interesului naional.

Atunci când obiectivele planului Kivounim erau prea

îndeprtate, i înfruntarea prea riscant, lobby-ul israelian a

reuit ca operaiunea s fie realizat de ctre Statele Unite.

Rzboiul împotriva Irakului este un exemplu edificator în

acest sens.

«Dou puternice grupuri de presiune au împins

Statele Unite la declanarea conflictului.

1 “Lobby-ul evreiesc ” deoarece eliminarea lui

Sadam Hussein înltur ameninarea celei maiputernice riarabe... Evreii americani joac în sistemul mediatic de

dincolo de Atlantic un rol esenial. Compromisulpermanent

între Preedintei Congres conduce CasaAlbsin seama

foarte mult de insistenele lor.

2 “Lobby-ul afacerilor”... a ajuns s cread crzboiulputea relansa economia. Al doilea rzboi mondialienormele comenzipe care le-a adus Statelor Unite, nu a pus

el oare capt crizei din 1929 din care nu ieiser cu

adevrat? Rzboiul din Coreea nu a provocat el un nou

172

JSjW V ' MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE

boom? Blagoslovitul rzboi care ar readuce prosperitatea în

America. »Surs: Alain Peyrefitte, Le Ffgaro, 5 noiembrie 1990.

«Este dificil de supraestimat influena politic a

American Israeli Public Affairs Committee (A.I.P.A.C.) ...

ce dispune de un buget ce s-a mrit de patru ori între 1982i1988 (1. 600. 000 dolari în 1982; 6.900. 000 dolari în 1988).»

Surs: WnJi Street Journal, 24 iunie 1987 .

Conductorii sioniti nu au ascuns acest rol al lobby-

ului lor. Ben Gurion declara cu claritate: « Când un evreu, în

America sau în Africa de Sud, vorbete tovarilor si evrei

deguvernul "nostru ” elînelegeguvernul Israelului.»

Surs: Rebirth and Destiny of IsraSL, 1954, p. 489.

La al 23-lea Congres al organizaiei sioniste

mondiale, se precizeaz referitor la îndatoririle unui evreu din

strintate c: « obligaia colectiv a tuturor organizaiilor

sioniste din diversele ri de a ajuta statul evreu în orice

circumstan este imperativ, chiardac o atare atitudine intr

în contradicie cu autoritile rilor respective.»

Surs: Ben Gurion, “Tasks and character of a modernsionist”, JerusMletn Postm 17 august 1952 i “Jewish telegraphk

agency”, 8 august 19511

Aceast confundare a religiei iudaice (respectabila ca

oricare alta) cu sionismul politic, care cere supunere

necondiionat fa de Statul lui Israel care îl înlocuiete pe

Dumnezeul lui Israel, nu poate într-adevr decât shrneasc antisemitismul.

Departamentul de Stat a fost constrâns sreacioneze. într-o scrisoare adresat “Consiliului american

'

‘Nimic nu s-a schimbat in aceast atitudine dup o jumtate dc secol Marc/c

Rabin din Franjo, Joscph Siiruk, declam io Ierusalim primului ministru isntclian Itzbac

Shamir: «fiecare evreu francez este un reprezentant al Israelului , Fii sigurc fiecare evreu

în Frana este un aprtor a ccoa cc voi aparai.» Surs: Radioul JsraeKan, Kini 9 iulie

1990. Reluat de Le Monde din 12 i 13 iulie 1990 i de cotidianul comunitii evreieti

din Frana, Jour J, din 12 iulie 1990, unde el adaug; «Nu exiti în gândul meu nici ceamai mici idee a unei duble supuneri.» Intr-adevr, s-ar fl putut înela în aceastprivin!

173

ROGER GARAUDY

pentru iudaism”, fcut public de acesta la 7 mai 1964,

Secretarul de Stat Talbot, referindu-se chiar la principiile

Constituiei americane, fa de care preteniile

conductorilor sioniti constituie o sfidare, amintea c ara

sa «recunoate statul Israel ca stat suveran, i cetenia

oferit de statul Israel. Ea nu recunoate nici o alt

suveranitate sau cetenie în aceast privin. Ea nurecunoate relaii politico-legale bazate pe o identificare

religioas a cetenilor americani. Ea nu face nici o

discriminare între cetenii americani în ceea ce privete

religia lor. fn consecin, trebuie s fie clar cDepartamentul de Stat nu consider conceptul de “popor

evreu"ca fiindun concept de drept internaional»

Sun: Citat de Georges Frledmau în Fin du peuple juif,

Gallimard, Id£es poche, p. 292.

Declaraie pur platonic de altfel, deoarece aceast

chemare la ordine judiciar nu a fost urmat de nici o

msur împotriva lobby-ului.

Afacerea pollard ne furnizeaz un exemplu.

în noiembrie 1985, un militant sionist american,

Jonathan Pollard, analist la statul major al marinei, este

arestat în timp ce transporta acas unele documente secrete.

Interogat de F.B.I., el a recunoscut a fi primit 50.000 de

dolari de la începutul anului 1984 pentru a transmite aceste

documente Israelului.

«.Afacerea Pollardnu s-a ivit din senin, din nimic. Ea

se înscrie în sistemul actual - din ce în ce, maipericulos - al

relaiilor americano-israeliene, caracterizate de o dependenexcesiv care favorizeaz atitudinile imprudente.

Aceast situaie a fost creat în 1981, atunci când

Administraia Reagan a dat Israelului ceea ce a fost

interpretat ca o “cart alb” aventurismului su militar, sub

pretextul autoaprrii ... al crei prim rezultat a fost

invadarea Libanului.

174

'.

' MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAEL1BNE

...Era previzibil c o astfel de îngduin a

Washingtonului va încuraja arogana Ierusalimului ...Este

bine cunoscutc legturi de strâns dependen dau natere

la resentimentei agresivitate > . .Din partea Israelului, aceste

resentimente iau forme nechibzuite, una fiind raidul asupra

Tunisului, i esteposibil ca afacerea Pollards fie o alta.»

Sursi: Washington Post, 5 decembrie 1985.

«De decenii, evreii americani se strduiesc sconving opinia public american c sprijinul lor

necondiionat pentru Israel nu aduce nici o atingere

loialitii lorfa de Statele Unite. Acum pare dificils li se

acorde încredere în aceast privin, i cei care vorbesc de

“dubla supunere”cautsgseasc urechiîngduitoare.»

Surs: Haaretz, 1 decembrie 1985.

Nu lipsesc exemplele când lobby-ul israelo-sionist a

reuit s impun Statelor Unite o atitudine contrar interese-

lor americane, dar util politicii Israelului. Iat câteva exemple.

Preedintele comisiei de politic extern a Senatului,

senatorul Fullbright, a decis s aduc pe principalii

conductori sioniti în faa unui Comitet care a scos la

lumina zilei activitile lor subterane. El a rezumat

rezultatele anchetei sale într-un interviu “în faa Naiunii” la

C.B.S., la 7 octombrie 1973: «Israelienii controleazpolitica

Congresului i Senatului», adugând: « Colegii notri din

Senat, aproximativ 70% dintre ei, se hotrsc mai mult sub

presiunea unui lobby decât în funcie de propria lor viziune

a ceea ce ei consider drept principii de libertate i de

drept.»

La alegerile urmtoare, Fullbright avea s-i piard

locul de senator.

Dup ancheta senatorului Fullbright, “lobby”-ul

sionist n-a încetat s-i mreasc infleuna asupra politicii

americane. în cartea sa They dare to speak out (Ei au

îndrznit s vorbeasc), publicat în 1985 de Lawrence Hill

and Company, Paul Findley, care a fost, timp de 22 de ani,

175

ROGER GARAUDY

deputat în Congresul Statelor Unite, descrie modul actual de

funcionare al “lobby”-ului sionist i puterea sa. Aceast

adevrat “sucursal a guvernului israelian' controleaz

Congresul i Senatul, Preedinia Republicii, Departamentul

de stat i Pentagonul, ca i mijloacele media i îi exercit

influena în Universiti, ca i în sânul Bisericilor.

Probele i exemplele abund, demonstrând cumexigenele israelienilor trec înaintea intereselor Statelor

Unite: la 3 octombrie 1984, Camera reprezentanilor, cu

peste 98% din voturi, abroga orice limitare în schimburile

comerciale dintre Israel i Statele Unite, în ciuda raportului

defavorabil al Ministerului Comerului i al tuturor

sindicatelor (p. 31). în fiecare an, oricare ar fi restriciile

pentru toate celelalte capitole ale bugetului, creditele pentru

Israel sunt tot mai mari. Spionajul funcioneaz de aamanier încât dosarele cele mai secrete sunt în mâinile

guvernului israelian! Adlai Stevenson (fost candidat la

preedenia Statelor Unite) scrie în numrul din iama anului

75-76 al revistei Foreign Affairs. «.Practic nici o decizie

privind Israelul nu poate fi luat, nici mcar discutat, la

nivelul executivului, fr a fi imediat cunoscut de guvernul

israelian

.

» (p. 126). în pofida refuzului Secretarului de Stat

al Aprrii de a livra Israelului, în plin agresiune asupra

Libanului, bombe cu fragmentare, arme dirijate împotriva

civililor, refuz bazat pe legislaia american, israelicnii le-au

obinut de la Reagan i s-au folosit de ele în dou rânduri la

Beirut pentru a masacra populaia.

în 1973, amiralul american Thomas Moorer (ef al

statului major interarme), mrturisea: ataatul militar

israelian Ia Washington, Mordecai Gur (viitor comandant

ef al forelor israeliene), a cerut Statelor Unite avioane

înarmate cu o rachet foarte sofisticat (Maverick). Amiralul

Moorer i-a rspuns: «Nu v pot da aceste avioane. Nu avem

decât o singur escadril. i amjurat imfaa Congresului c

176

' MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII 1SRARLIBNF.

avem nevoie de ele.» Gur i-a replicat: «Dai-ne aceste

avioane. Cât despre Congres, lsai in seama mea. $i astfel,

adaug amiralul, singura noastr escadril echipat cu

Maverick a plecat în Israel.» (p. 161).

La 8 iunie 1967, aviaia i marina de rzboi

israelian a bombardat nava american “Liberty”, echipat

cu detectoare foarte sofisticate, pentru a o împiedica s le

dezvluie planurile de invadare a Golanului. Un numr de

34 de marinafi au fost ucii i 171 rnii. Nava a fost

survolat timp de 6 ore, i bombardat timp de 70 de

minute. Guvernul israelian a cerut scuze pentru aceast

“eroare” i afacerea a fost clasat. Doar în 1980 unul din

martorii oculari, Ennes, ofier de punte pe “Liberty”, a putut

restabili adevrul, distrugând versiunea oficial a “erorii”

admis de comisia de anchet la vremea respectiv, comisie

prezidata de amiralul Isaac Kid. Ennes a dovedit c atacul

fusese deliberat i c era vorba de o crim. Amiralul

Thomas L. Moorer, atunci când cartea lui Ennes era

înbuit prin grija “lobby”-ului sionist, a explicat de ce

aceast crim a fost trecut sub tcere: «Preedintele

Johnson se temea de reaciile electoratului evreiesc...» iamiralul adaug: « Poporul american s-ar înfuria ru dac ar

ti ce se întâmpl.» (p. 1 79)!

în 1980, Adlai Stevenson, patronând un amendament

care cerea o reducere cu 10% a ajutorului militar dat

Israelului pentru a-1 obliga s stopeze instalarea de colonii în

teritoriile ocupate, reamintea c 43% din ajutorul american

este destinat Israelului (3 milioane de locuitori), pentru

înarmarea sa, în detrimentul a 3 miliarde de locuitori

înfometai ai globului.

Adlai Stevenson concluzioneaz: «Primulministru al

Israelului are mai mult influen asupra politicii externe a

Statelor Unite în Orientul Mijlociu decât are în propria sa

ar.»

177

ROGER GARAUDY

Exemplele abund:

«Rabin, care a abandonat de mult tactica de anexare

lent scump partidului laburist israeiian dup 1967 (“dundup dun, capr dup capr”...), a crezut sosit momentul

pentru a accelera colonizarea i iudaizarea Oraului Sfânt,

confiscând 53 de hectare în plus în Ierusalimul de est (din

care Israelul i-a însuit deja o treime dup 1967, în folosul

exclusiv al evreilor) scopul fiind acela de a crea o asemenea

situaie încât, la negocierile prevzute în 1996, “s nu maiexiste nimic de negociat ”

Aceast nou provocare a suscitat vii proteste din

partea rilor arabe indignate, de altfel, de propunerea

senatorului Dole (acelai care, în 1990, trata Israelul drept

“copil rsfat ”) de a muta ambasada Statelor Unite la

Ierusalim. Liga arab a cerut reunirea de urgen a

Consiliului de Securitate - cum, la 2 mai, a ceruti Frana.

La sfâritul acestei sesiuni, 14 din cele 15 state membre au

votat o rezoluie cerându-i Iui Rabin s revin asupra acestui

proiect de confiscare, dar S.U.A. au decis atunci, pentru a

30-a oardup 1972, s fac uz de dreptul lor de veto pentru

a susine Israelul.

Aceast izolare american a îngrijorat anumii

reprezentani ai lobby-ului din Statele Unite, precum

domnul Thomas Friedman: “Problema crucial nu este cea a

statutului Ierusalimului, care va rmâne în orice caz capitala

Israelului... ci cea a credibilitii Statelor Unite ca singur

mediator în conflictul israelo-arab i cea a conduitei

negocierilor cu palestinienii.» (N.Y. Times, 15/5/95)

Surs: Dany Rubinstein, Haarctz, mai 1995

La Mitingul Anual al A.I.P.A.C. la care a fost invitat

preedintele Clinton, acesta a subliniat amploarea ajutorului

militar acordat de Statele Unite Israelului:

« Statele Unite i-au inut promisiunile: puterea

militar a Israelului este astzi mai “pronunat” ca

niciodat. Nc-am dat acordul pentru vânzarea avioanelor F

178

MITURILE FONDATOARE: ALF. POLITICII 1SRATLEENF

15, cel mai bun aparat cu raz lung de aciune din lume.

Am continuat livrarea, început în urma rzboiului din Golf,

a 200 de avioane i elicoptere de lupt. Ne-am angajat sparticipm cu 350 milioane de dolari la producerea Arrow-

uluf care trebuie s protejeze Israelul de orice nou atac cu

rachete, l-am livrat un sistem ultramodern de lansator

multiplu de rachete. .

.

... Pentru creterea capacitilor sale de înalt

tehnologie, i-am furnizat superordinatoare i i-am permis

accesul, ceea ce este frprecedent din partea Statele Unite,

pepiaa american a lansrilor în spaiu.

... Cooperarea noastr în materie de strategie i de

informaii n-a fost niciodat atât de strâns. Am efectuat, în

acest an, manevre comune de mare anvergur i avem în

vedere o extindere a instalaiilor noastre de stocare a

materialelor militare din Israel. Pentagonul a semnat

contracte de peste 3 milioane de dolaripentru cumprarea de

material de înalt tehnologie cu companii israeliene. . .»

Surs: Reprodus de Middle EastInternational, 26. 05.1995

Toate mijloacele sunt bune pentru “lobby”-ul sionist:

de la presiunea financiar la antajul moral, trecând prin

boicotul mijloacelor media i al editorilor i ameninarea cu

moartea.

Paul Findley concluziona: « Oricine critic politica

Israelului trebuie s se atepte la dureroase i neîncetate

represalii i chiar la pierderea mijloacelor sale de existen

prin presiunilef(lobby

,,

-ului israelian. Preedintele se teme

de el. Congresul cedeaz tuturor exigenelor sale. Cele maiprestigioase universiti au grij s îndeprteze din

programele lor, tot ceea ce i se opune; giganii mijloacelor

media i conductorii militari cedeaz presiunilor sale.» (p.

315).

Surs: Hearing. Part 9. 23 mai 1963

.

179

ROGER GARAUDY

2. Lobby-ul în Frana

«Exist in Franlv un

puternic iobby pro-israc/ian care

îi exercit influent# mai ales in

mediile de informare.»

GcntrtltiZ de GaiUIe

în Frana, doar generalul de Gaulle a îndrznit sdeclare c «exist în Frana un puternic Iobby pro-israelian

care îi exercit influena mai ales în mediile de informare.

Aceast afirmaie, la vremea respectiv, a produs scandal.

Ea conine cu toate acestea o parte de adevr ce este mereu

de actualitate.»

Surs: Philippe Alexandre, “Le prfjugl pro-isra£lien”,

Le ParisJen Litere din 29 februarie 1988.

De atunci nu a mai existat nici un candidat la

Preedinia Republicii franceze, indiferent din ce parte

venea, de la MicHel Rocard la Jacques Chirac, trecând pe la

Mitterand, care s nu fi mers în Israel pentru a obine

investitura mediatic.

Puterea mediatic a lobby-ului, al crui centru

conductor îl constituie astzi “L.I.C.R.A.” (Liga

internaional împotriva rasismului), este atât de mare încât

poate manipula opinia public dup bunul su plac: în timp

ce populaia evreiasc din Frana constituie 2% din poporul

francez, sionismul domnete asupra majoritii celor ce

decid politic în mijloacele media, la televiziune i la radio,

în presa scris, fie c este vorba de cotidiene sau de

180


periodice, în cinema - mai ales cu invazia produselor de la

Hollywood - i chiar în edituri (prin comitetele de lectur în

care îi pot impune veto-ul) care sunt în mâinile lor, ca ipublicitatea, stpâna financiar a mijloacelor media.

Dovada acestui fapt o constituie alinierea

cvasigeneral a mijloacelor de informare atunci când este

vorba de a inversa, în favoarea Israelului, sensul

evenimentelor: se cheam “terorism” violena celor slabi i“lupt împotriva terorismului” violena celor puternici.

Un evreu infirm este aruncat peste bord de pe vasul

“Achille Lauro” de un renegat al O.L.P., Este în modincontestabil terorism. Dar când, drept represalii, un

bombardament israelian asupra Tunisului face 50 de mori,

printre care mai muli copii, asta se numete “lupta

împotriva terorismului i aprarea legii i a ordinii”.

Ca sub bagheta unui dirijor clandestin, aceeai

muzic se aude în toate mijloacele media, fie c este vorba

de atentatul împotriva Sinagogii din strada Copemic, sau de

profanrile din cimitirul Carpentras, de invadarea Libanului

sau de distrugerea Irakului.

Pot aduce mrturia mea personal: pân în 1982

aveam acces liber la cele mai mari case de editur, 1a

televiziune, la radio, la marile jurnale.

în momentul invaziei i al masacrelor din Liban, în

ziarul Le Monde din 17 iunie 1982, am obinut de la

directorul Jacques Fauvet publicarea unei pagini întregi,

pltit, unde, împreun cu Printele Michel Lelong iPastorul Matthiot, scoteam în eviden «sensul agresiunii

israeliene dup masacrele din Liban».

Artam c nu era vorba de o eroare, ci de logica

intern a sionismului politic pe care este fondat statul Israel.

Am primit, prin scrisori anonime i prin telefon,

nou ameninri cu moartea.

181

ROGER GARAUDY

L.I.C.R.A. ne-a intentat proces pentru “antisemitism

i provocare la discriminare rasial”.

Avocatul lui Jacques Fauvet a reamintit c statul

Israel, ale crui violene asupra populaiei din Liban au fost

denunate de înalte personaliti evreieti precum Mendes

France i Nahum Goldman, nu putea fi confundat cu

comunitatea evreiasc i, cu atât mai puin, cu credina sa.

Aprarea noastr, cea a printelui Lelong, a

pastorului Matthiot i a mea, rezulta din textul însui:

aminteam ceea ce vieile noastre datoreaz credinei

profeilor evrei.

Dar sionismul politic l-a înlocuit pe Dumnezeul lui

Israel cu Statul lui Israel.

Comportamentul su, în Liban i în Palestina, care

creaz odioase amalgamuri, dezonoreaz iudaismul în ochii

lumii. Lupta noastr împotriva sionismului politic este deci

inseparabil de lupta noastr împotriva antisemitismului.

în ceea cem privete, am reluat în faa tribunalului

analizele din studiul meu “£a Palestine, terre des messages

divins sionismul politic, fondat de Th6odore Herzl (i

condamnat atunci de toi rabinii din lume ca o trdare a

credinei mozaice), decurge nu din credina iudaic ci din

naionalismul i colonialismul european din secolul al XIX-

lea,

Ultimele rmie ale colonizrii prin populare, în

Palestina ca i în Africa de Sud, se izbesc, prin rasismul lor

(în mod oficial denunat de ONU), de rezistena autohtonilor

în faa ocupantului colonial.

Ca în orice colonialism i ca în orice regim de

ocupaie (pe care i noi l-am trit în Frana sub Hitler),

represiunea se numete “meninerea ordinii”, iar rezistena

“terorism”.

Ascultându-1 pe avocatul L.I.C.R.A. care încerca scompun, împotriva mea, un portret de antisemit, m-am

182


revzut la Ierusalim, însoit, la Zidul plângerii, de ministrul

israelian Barzilai, în 1967, i apoi în casa lui NahumGoldman, pe atunci preedinte al Congresului mondial

evreiesc.

M-am revzut în lagrul de concentrare, împreun cu

prietenul meu Bemard Lecache, fondator al L.I.C.A. (care

va deveni L.I.C.R.A.), care m ajuta s-mi pregtesc

cursurile pentru tovarii notri, deportai ca i noi, despre

“Profeii Israelului”.

L-am revzut pe acel vechi militant comunist i ateu

din Tam spunându-ne, dup o lectur a noastr din Amos:

«Asta întrete curajulb>

Dominaia cvasitotal a mijloacelor media din

America i din Frana de ctre sionismul israelian impune

hunii aceast rstlmcire a sensurilor: un diplomat israelian

este agresat la Londra (Doamna Thatcher însi dovedete,

în Camera Comunelor, c autorul atentatului nu provenea

din O.L.P.), acesta este “terorism”. Armata israelian

invadeaz Libanul i omoar acolo mii de oameni:

operaiunea se numete “Pace în Galileea”.

La 1 ianuarie 1989 ascultam la televizor bilanul

“revoltei pietrelor”: 327 de mori în rândul palestinienilor

(cei mai muli din ei copii ce aruncau cu pietre), i 8 de

partea israelian (majoritatea soldai trgând cu gloane). în

aceeai zi un ministru israelian declara: «Negocierile nu vor

îi posibile decât atunci când palestinienii vor renuna la

violen». Visez eu oare ? Sau aceast anesteziere a

spiritului critic este un comar colectiv ? triumful

nonsensului !

Deja în 1969 Generalul de Gaulle denuna “influena

excesiv” a lobby-ului sionist în toate mijloacele de

informare: de la pres la televiziune, de la cinema la edituri.

Astzi aceast “influena excesiv” a reuit s opereze o

inversiune total a sensului, numind “terorism” rezistena

183

RCXiER GARAUDY

artizanal a celor slabi i “lupt împotriva terorismului”

violenta infinit mai ucigtoare a celor puternici.

Ne fcusem vinovai, Printele Lelong, pastorul

Matthiot i eu, de a fi denunat minciuna acestei rsturnri a

sensului. Tribunalul din Paris, prin sentina din 24 martie

1983, «considerândo este vorba de critica licit a politicii

unui stat i a ideologiei care o inspir i nu de provocare

rasial... respinge toateplângerile L.I.C.R.A. i o condamnla plata cheltuielilor dejudecat» .

L.I.C.R.A. s-a înverunat i a fcut apel. La 11

ianuarie 1984, înalta Camer a Curii din Paris a pronunat

verdictul.

Curtea de apel a citat un pasaj din articolul nostru

unde acuzam statul Israel de rasism.

Curtea, «considerând c opinia emis de semnatari

nu se refer decât la definiia restrictiv a iudaicitii

reinut de legislaia israelian... confirm verdictul dat, de

respingere a plângerilor L.I.C.R.A. i condamn L.I.C.R.A.

laplata cheltuielilor dejudecat.».

L.I.C.R.A. a fcut recurs în casaie. Sentina Curii

de Casaie din 4 noiembrie 1987 a nruit orice speran a

sionitilor de a ne dezonora în mod legal: Curtea «respinge

recursul i condamn reclamanta la plata cheltuielilor de

judecat».

Dar operaia de înbuire a continuat dincolo de

justiie. “Lobby”-ul sionist dispunea de mijloace pentru

aceasta. Dac am fi fost condamnai, ne-am fi bucurat de

apariia noastr pe prima pagin a întregii.prese,.pentru a fi

intuii la stâlpul infamiei ca antisemii. Din contr,

condamnarea de ctre justiie a L.I.C.R.A. a fost în modsistematic trecut sub tcere: chiar Le Monde, al crui fost

director, Fauvet, fusese implicat împreun cu noi în aceast

lupt, s-a mulumit cu un articola incolor'.

184


. în schimb, susinerea obinut de speranele mele a

fost în mod magistral realizat. O dat cu apariia paginii din

Le Monde despre logica colonialismului sionist, am adugat

i dou rânduri prin care ceream cititorilor s subscrie

pentru plata cheltuielilor de publicare. Pagina costase 5

milioane de centime. Am primit 7 milioane, prin sute de

mici cecuri. Dintre donatori, aproape o treime erau evrei,

printre care i doi rabini.

Dar, din acel moment, a început asfixierea

mediatic: n-am mai avut acces la televiziune, articolele mi-

au fost refuzate. Publicasem 40 de cri la toate marile

edituri, de la Gallimard la Seuil, de la Pion la Grasset i la

Laffont. Ele fuseser traduse în 27 de limbi. De acum

înainte, toate porile erau închise: unul dintre cei mai mari

editori ai mei a spus consiliului su de administraie: «Dacpublicai o carte de Garaudy, nu vei mai avea drepturile de

traducere ale crilor americane». A m accepta însemna sîi arunce în aer editura. Un alt “mare”, pentru o alt carte, a

spus directoarei sale literare care, pasionat de o carte a

mea, muncise trei luni pentru a m ajuta s o pun la punct:

«Nu vreau nici un Garaudy în editura mea».

Aceasta este povestea înmormântrii de viu a unui

om.

Reelele noastre de rezisten la non-sens sunt

condamnate la clandestinitate. Iar eu la moartea literar.

Pentru delict de speran.

Nu este acesta decât un singur exemplu, despre care

pot depune mrturie personal, asupra “inversiunii sensului”

de ctre sionism.

Am putea multiplica exemplele, îns fiecare dintre

noi le este martor în fiecare zi: însui sensul crimei hitleriste

împotriva întregii omeniri este pervertit de propaganda

sionist, care reduce aceast crim împotriva umanitii la

un vast pogrom cruia evreii i-au fost singurele victime.

185

ROGER GARAUDY

*

Un pas mai departe va fi fcut atunci când aceste

“opreliti” vor fi impuse prin lege, fcând din magistrai

judectorii adevrului istoric, în ciuda legilor anterioare

asupra libertii presei.

Delictul de opinie este de acum înainte legalizat de

legea Fabius zis “legea Gayssot”, de la numele deputatului

comunist care a acceptat paternitatea acestei legi scelerate,

în mai 1990.

Ea const în introducerea în legea libertii presei din

1881 a unui articol 24 bis, care spune:

« Vor fi pedepsii cu sanciunile prevzute Ja

alineatul 6 de la articolul 24 aceia care vor fi contestat...

existena uneia sau mai multora dintre crimele împotriva

umanitii aa cum sunt ele definite de articolul 6 al

statutului Tribunalului militar internaional anexat la acordul

de la Londra din 8 august 1945.»

Surs: Propunere de lege adoptat de Adunarea Naional, transmisde Domnul Preedinte al A.N. Domnului Preedinte al Senatului, nr.

278, anexat procesului verbal al edinei din 3 mai 1990.

Raportul domnului Asensi (deputat) preciza (p. 21):

vi se cere s creai o nou incriminare referitoare la

“revizionism”.

în plus, el preconiza «s se lrgeasc posibilitile

date asociaiilor de a se constitui ca parte civil în caz de

infraciune» (articolul 7).

Chiar din introducere, raportul definea scopul

urmrit: «completarea arsenalului represiv existent, vizând

ca legea penal... s-i joace pe deplin rolul su de

intimidarei de represiune» (p . 5 )

.

Surs: Raportul nr. 1296, anexat la procesul verbal

al edinei din 26 aprilie 1990.

Tribunalul de la Nuremberg, aa cum am artat,

merit cel mai puin din toate s fac jurispruden.

186

MITURILE FONDATOARE Al.fc POLITICII ISRAELIENB

Un an mai târziu, un amendament a fost propus, frnici un rezultat, de domnul Toubon: >

«Articolul 24 bis al legii din 29 iulie 1881, asupra

libertii presei, este abrogat». Ceea ce ar fi anulat

represiunea propus de dl. Gayssot împotriva istoricilor

“revizioniti”, i ar fi refuzat s pun critica istoric pe

acelai plan cu rasismul sau cu apologia lui Hitler.

Iat care era argumentarea sa:

«Atunci când am discutat acest lucru în 1990, pebaza unei propuneri de lege a grupului comunist al crei

prim semnatar era domnul Gayssot, am contestat - i nu

eram singurul - principiul acestui text, care const în a fixa

adevrul istoric prin lege în Joc s-l lsm s fie spus de

istorie.

Unii au obiectat c dac într-adevr istoria este cea

care stabilete adevrul, nu-i revine legii dreptul s-l

impun. Anumite afirmaii merg prea departe i nu trebuie

permis s fie rostite. Dar aceasta înseamn o alunecare

imperceptibil spre delictulpoliticispre delictul de opinie.

Articolul 24 bis reprezint, dup prerea mea, o

foarte grav eroare politic i juridic. Ea constituie în

realitate o lege de circumstan, i o regret foarte mult. S-a

scurs un an. Nu suntem la o lun de Ia evenimentele de la

Carpentras. Nu avem de examinat un textpe care conferina

preedinilor, reamintesc, l-a înscris pe ordinea de zi, în

mare grab, la 48 de ore de la depunerea sa, i care a fost

discutat imediat, deoarece Preedintele Adunrii, domnul

Fabius, a decis personal înscrierea sa. Dup un an, putemexamina la rece, aa cum încerc eu s-o fac, validitatea

acestei legi, validitatea acestui delict de revizionism

prevzut de articolul 24 bis i putem concluziona, precum

Simone Vei/, c acest delict este inoportun.»

Surs: “Journal ofTiciel” din 22 iunie 1991, p. 3571. Dezbateri

parlamentare, a doua edin din 21 iunie 1991.

187

ROGER GARAUDY

într-adevr, era interzis de atunci înainte oricrui

istoric a pune în cauz concluziile Tribunalului de la

Nuremberg despre care Preedintele american recunoscuse

totui cu loialitate c era vorba de « ultimul act al rzboiu-

lui» i c «nu era deci supus regulilorjuridice ale tribunale-

lor ordinare în materie deprobei de condamnare».

în prelungirea acestei legi scelerate, declaraia lui

Jacques Chirac din 16 iulie 1995 marcheaz un momentimportant al istoriei noastre: acela al rupturii cu unitatea

naiunii în folosul cârdiei renunrilor; atunci când

Preedintele Republicii proclam c «nebunia criminal a

ocupantului a fost secondat de francezii de statul francez»

el comite o dubl crim împotriva Franei:

• mai întâi, vorbind de Vichy ca de un stat francez,

redându-i astfel o legimitate;

• apoi, înjosind poporul francez, confundându-1 cu

conductorii servili ce au slujit ocupantul.

Astfel era oficializat concepia sionist aprat de

Bemanrd Henry-Levy în cartea sa L'ideologie fianaise, în

care scrie: «întreaga cultur francez ...cele mai scumpe

dintre tradiiile noastre franceze stau mrturie despre

vechimea noastr în abjecie».

El cheam la alungarea acestui « vechi fond de

purulen» ascuns «în inima gândirii franceze» care face din

Frana «patria naional-socialismului în general».

Surs: Bernard-Henry Levy, L'idiologie fraoaise,

Crasset, 1981, p. 61, 92 i 125.

încununarea afacerii o constituie faptul c ceremonia

era prezidat de Marele Rabin al Franei, Sitruk, care, la 8

iulie 1990, declara în Israel, lui Itzac Shaxnir (acelai care îi

oferise serviciile sale lui Hitler i a crui politic, cea a

statului pe care l-a prezidat, n-a încetat s violeze legea

internaional i s nu in deloc seama de deciziile O.N.U.):

<< Fiecare evreu francez este un reprezentant al Israelului

188

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICI! ISRAEL1ENE

...Fii sigur c fiecare evreu, in Frana, este un aprtor a

ceea ce voi aprai.»

«Cu toate acestea, spunea el la întoarcere, fr a

gândi ia “o dubl supunere"».

Surei: Le Monde, 9 iulie 1990

Astfel de cuvinte, în privina lui Shamir, care-i

propunea aliana sa lui Hitler, i-ar fi putut asigura locul mai

curând printre pocii decât printre preedini.

Bineîneles, aceast ultim umilire a poporului

francez a fost salutat cu entuziasm de conductorii C.R.I.F.

(Consiliul reprezentativ al instituiilor evreieti din Frana),

acetia exprimându-i «intensa satisfacie de a vedea în

sfârit recunoscut, de ctre cea mai înalt autoritate

francez, continuitatea statului francez între 1940i 1944».

Ruinea este c, în întreaga pres, de la Le Figaro la

L'Humanite, efii tuturor partidelor franceze au aprobat

aceast renegare a lui Chirac.

Este renegarea tradiiei unitii franceze, a rezistenei

unui întreg popor.

De Gaulle nu a considerat niciodat Vichy-ul drept un

stat. «Hitler, spunea el, a creat Vichy-ul» (Memoiresl , 389)

i vorbea de «figuranii de la Vichy» (I, ibidem

,

p. 130).

«Am proclamat ilegitimitatea unui regim care era la

discreia inamicului» (I, p.107). «Nu exist un guvern

propriu-zis francez

»

(I, p. 388, la Brazzavilte).

Referirtdu-se la acordul din 28 martie 1940 cu

Anglia, acord ce excludea orice încetare separat a luptei (Iy

'p. 74), el spunea clar: «Organismul care se afl la Vichy icare pretinde a purta acest nume (stat), este neconstituional

i supus invadatorului ...Acest organism nu poate fi i nu

este într-adevr decât un instrument utilizat de inamicii

Franei>> (I, p. 342).

De Gaulle îi menine aceast atitudine pe parcursul

întregului rzboi. La 23 septembrie 1941, prin ordonana de

creare a Comitetului naional francez, el proclam:

189

ROGER GARAUDY

«A vând în vedere ordonanele noastre din 27octombrie i 12 noiembrie 1940, împreun cu declaraia

noastr organic din 16noiembrie 1940;

Considerând c Constituia i legile Republicii

Franceze au fost i rmân violate pe întreg teritoriul

metropolitan i pe tot cuprinsul Imperiului, atât prin

aciunea ianmicului cât i prin uzurparea lor de ctre

autoritile care colaboreaz cu el;

Considerând c o multitudine de probe stabilesc cimensa majoritate a naiunii franceze, departe de a accepta

un regim impus prin violen i trdare, vede în autoritatea

Franei libere expresia nzuinelori aspiraiilor sale . , .

»

Surs: Mâmolres I, p. 394.

El desolidariza astfel poporul francez de slugrnicia

conductorilor si

.

«Condamnarea regimului de la Vichy în persoana

conductorilor si desolidariza Frana de o politic care

fusese cea a renunrii naionale» (III; p. 301).

Evocând ridicarea populaiei Parisului, el scrie:

«Nimeni nu putea ignora, nici printre dumani, nici

printre prietenii notri, cpatru ani de opresiune nu putuser

reduce sufletul capitalei, c trdarea nu era decât o spumjosnicpe suprafaa unui trup rmas sntos, pe care strzi-

le, casele, uzinele, atelierele, birourile, antierele din Paris îl

vzuser împlinindu-se, cupreul execuiilor, al torturilor, al

încarcerrilor, al actelor eroice ale Rezistenei» (III, p. 442).

«Chiari în cele mai grele momente, poporul nostru

n-a renunatniciodat la el însui» (III, p. 494).

Iat ceea ce Chirac, în câteva cuvinte, a renegat pen-

tru a menaja puterea mediatic a conductorilor sioniti i,

chiar prin aceasta, vasalitatea fa de Statele Unite, victim a

lobby-ului sionist, care l-a fcut deja s abandoneze opoziia

fa de Maastri^ht, ruina Franei, i s confirme supunerea

sa fa de dictatul american al G.A.T.T. (Rebotezat

‘Acorduri internaionale asupra comerului”) care distruge

190

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELILNe’

posibilitile de independen i de reînnoire a Franei prin

schimbarea radical a raporturilor sale cu Lumea a Treia.*

Sionismul a agitat mereu sperietoarea antisemit

pentru a face s se cread în existena unei ameninri

permanente împotriva Israelului i în necesitatea de a se

alerga în ajutorul su. Nu lipsesc provocri recente, menite

s mascheze violenele Israelului. Metoda iste mereu

aceeai. In momentul masacrelor de la Sabra i Chatila,

scriitorul Tahar Ben Jelloun scria:

«Exist coincidene care, repetându-se, sfâresc prin

a deveni un indiciu major. Acum se tie ia ce servete un

atentat antisemit în Europa i cui îi folosete crima: ea

servete Ia a acoperi un masacru deliberat al populaiilor

civile palestiniene i libaneze. Se poate constata c aceste

atentate au precedat, urmat sau coincis cu o baie de sânge la

Beirut. Aceste operaiuni teroriste sunt montate de aamanier i executate cu atâta perfeciune încât ele i-au

îndeplinit pân acum, direct sau indirect;obiectivul politic

urmrit: abaterea ateniei de fiecare dat când problema

palestinian câtiga puin mai mult înelegere, chiar

simpatie. Nu este vorba oare de a rsturna sistematic situaia

pentru a face din victime cli i teroriti? Fcând din

palestinieni nite “iteroriti ” ei sunt expulzai din istorie i,

în consecin, de la orice drepturi.

Masacrul din strada Rosiers, la 9 august, nu a

precedat oare cu câteva ore potopul de bombe de toate

felurile aruncate asupra Beirutului?

Asasinatul de la Bechir Gemayel n-a fost el urmat,

dup dou ore, de intrarea armatei israeliene în vestul

Beirutului (lovitur ce, în acelai timp. eclipsa vizita istoric

a lui Yasser Arafat la Pap)?Explozia mainii capcan din strada Cardmet i

schimburile de focuri de a doua zi din faa sinagogii din

191

ROGER GARAUDY;

rr

Bruxelles, n-au coincis oare cu masacrul fr precedent din

taberelepalestiniene de la Sabra i Chatila ?»

Surs: Le Monde, 22 septembrie 1982, p.2.

Exist precedente istorice din care ar trebui sînvm: un efort sistematic pentru a modela opinia public,

saturând-o cu o “informaie” de inspiraie etnocentric,

hrnete antisemitismul.

«La Berlin, teatrul, ziaristica, etc. erau afaceri

evreieti. “Berliner Tageblatt” era ziarul german cel maiimportant i, dup el,

(

‘Vosiche Zeitung”. Primul aparinea

fuiMosse, al doilea lui Ulstein, amândoi evrei. Directorul de

la “Vorwrtz”, principalul ziar social-democrat, era evreu.

Când germanii acuzau presa de a fi evreiasc,

“Judenpresse”, acesta erapurul adevr.»Surs: Y. Leibowitz, Isral etjudaisme, Desclte de Bronwer,

1993, p. 113 (capitolul despre izvoarele antisemitismului).

Exemplul cel mai recent al acestor manevre i al

exploatrii lor mediatice este cel de la Carpentras.

în mai 1990, în cimitirul evreiesc din Carpentras au

fost profanate morminte. Cadavrul unuia dintre mori era

tras în eap i mutat pe un alt mormânt.

Ministrul de Interne, Pietre Joxe, a declarat imediat:

«Nu este nevoie de o anchetpoliieneasc pentru a ti cine

sunt criminalii, vinovai de aceast “oroare rasist”». Cutoate acestea, dup cinci ani, i în pofida trimiterii a zeci de

anchetatori, magistrai sau poliiti, nimeni nu poate spune

astzi cu certitudine cine sunt cei vinovai de aceast

infamie.

Tot ceea ce se tie este c a avut loc profanarea

cimitirului evreiesc, c a avut loc un “montaj”, cci cadavrul

domnului Germon nu fusese tras în eap, aa cumanchetatorii au recunoscut câteva zile mai târziu. Ne putem

întreba atunci cine? De ce? Cine avea interesul acestui

“montaj” pentru a mri oroarea evenimentului i pentru a

excita ura opiniei publice?

192


Metoda a fost practicat la Timioara uDde au fost

scoase cadavre de la morg pentru ca fotografiile rspândite

în lumea întreag s dezlnuie i mai mult indignare i urîmpotriva pretinselor masacre masive.

Jean Mrie Domenâch (fost director al revistei

Esprit) scria la 3 1 octombrie 1990 în Le Monde, sub titlul

“Silance sur Carpentras”: «Iat au trecut aproape 6 luni de

când a avut Ioc profanarea cimitirului evreiesc de Ia

Carpentras ...dup ase luni tot nu se tie cine sunt crimi-

nalii. Lucru i mai tulburtor înc, mijloacele de informare

scrise i audiovizuale, care fcuser din acest abominabil

eveniment un scandal care a scos în strad sute de mii de

manifestanii a ptat în strintate reputaia Franei, nu au

încercatspreia tafeta ancheteii tac. Nici un parlamentar,

nici o autoritate moral sau intelectual nu a încercats in-

terpelezeguvernul. Carpentras paie a fi intrat în mod defini-

tiv în legenda neagr a naiunii fr a se cunoate vinovaii

ifr a se ti exact ce s-a întâmplat. Nimeni nu poate, sau

nu îndrznete, sspunînc adevrul despre Carpentras.»

Ciudata “tcere asupra afacerii Carpentras”,

denunat de Jean Mrie Domenâch, contrasteaz cu

vacarmul mediatic al primelor zile.

în timpul manifestaiei organizate la 14 mai 1990,

80.000 de persoane conform poliiei, 200.000 conform

organizatorilor, defilaser în Paris. Clopotul de la Notre-

Dame btuse în onoarea lor.

în realitate, nimeni nu tie cine erau autorii infamiei

de la Carpentras. Atunci împotriva cui se manifesta?

împotriva cui? Numai ancheta ar fi putut s o spuni nu a spus-o.

Dar în folosul cui?

Lucrul era evident: drapelul Israelului falfaia în

fruntea manifestaiei.

193

ROGER GARAUDY

Aceast ciudat “Uniune Naional”, în cursul

acestei manifestaii la care Georges Marchais strângea

ostentativ mâna lui Franois Leotard, permitea un atac

global împotriva oricui ar fi pus la îndoial dogmele care

plaseaz Israelul deasupra oricrei legi internaionale.

Marele Rabin Sitruk, care a pronunat alocuiunea definind

sensul manifestaiei, putea s strige: «S nu lsm s se

spun orice. S dm o lecie profesorilor 'revizioniti” ioamenilorpolitici iresponsabili.

»

Surs: Le Meridional, de Ioni 14 mal 1990.

Adevrul despre profanarea de la Caipentras nu a

fost, cu toate acestea, niciodat stabilit deoarece dintre toate

pistele sugerate anchetatorilor, una singur a fost exclus,

care este totui cea mai plauzibil.

De ce a fost ordonat tcerea acelora care ar fi putut

fi martorii cei mai necesari?

«Paznicul sinagogii din Caipentras i deintorul

cheii cimitirului, Kouhana, care fusese unul din primii care

au descoperit corpul lui Felix Germon, refuz s ne

vorbeasc; “Chiar i dac ai fi fost prefectul, am primit

ordinul de a nu spune nimic”. Preedintele consistoriului i-a

interzis s vorbeasc “deoarece cine tie ce ar fi spus la

televiziune”, justific dr. Freddy Haddad, el-însui foarte

reticent în a evoca profanarea, ca i RabinulAmar.»Surs: VarMatin magazine, de luni 15 aprilie 1995, articolul

reporterilor Micbel Letereui i Michel Brault.

Oare de ce rabinul din Carpentras, care a fost

întrebat dac locul nu va fi sanctificat, rspunde: «Nu este

de resortul meu/», i preedintele consistoriului: «Nu exist

nici unmoivh. Iar Primarul: «Numi s-a cerut nimic».

Surs: acelai articol din VarMatin, de luni 15 aprilie 1995.

De ce nici un ziar francez nu a evocat precedentul -

întru totul asemntor - al unei astfel de “profanri” care se

produsese în cimitirul israelian de la Rishon Leitzion, în

apropiere de Tel Aviv, în noaptea de 2 martie 1984: corpul

194


unei femei fusese deshumat acolo i aruncat în afara

cimitirului evreiesc. “Act barbar de antisemitism”, au

proclamat imediat comunitile evreieti din întreaga lume.

Câteva zile mai târziu poliia israelian, dup anchet, a

descoperit adevratul sens al acestei abjecii: cadavrul atât

de ruinos tratat era cel al doamnei Teresa Engelowicz, soia

unui evreu, dar de origine cretin. Evreii integriti

considerau prezena sa în cimitirul evreiesc ca murdrind

puritatea locului iar Rabinul din Rishon Leitzion ceruse deja

dezhumarea sa.

De ce nici un ziar francez nu a evocat paralelismul?

Domnul Germon, al crui cadavru fusese de asemenea

exhumat noaptea i fcuse obiectul sinistrului “montaj” al

tragerii în eap, era “vinovat”, i el, de a se fi cstorit cu o

- cretin, iar cadavrul su transportat pe un mormânt vecin,

cel al doamnei Emraa Ullma, vinovat, i ea, de se fi

cstorit cu un catolic.De ce nimeni nu a reamintit c în

Israel, pentru a convinge c Palestina era un “deert” înainte

de înfiinarea statului Israel, sute de sate au fost rase de pe

faa pmântului cu buldozerul, cu casele i acareturile lor, cu

cimitirele i mormintele lor?

Surs: Isral Shahak, Leradsme de liîtat d’Israel, p, 152 iurmtoarele.

A doua zi dup “Ziua democraiei”, la Universitatea

ebraic din Ierusalim studenii evrei au pus punctul pe “i”.

«De ce nu s-a protestat când tiai c strada Agron

din Ierusalim i Hotelul Hilton din Tei-A viv sunt construite

pe cimitire musulmane distruse

%

Surs: “Studenii Organizaiei socialiste israelinene:

Matzpen”, P.O.B. 2234, Ierusalim.

195

ROGER GARAUDY

3. Mitul “miracolului israelian”:

finatarea extern a Israelului9

«Fora pumnului evreiesc vine

din mnua dc oel americani cit fi

îmbrac, i din dolarii care o

capitoneaz»

Surs: Yefihayahou Leibowitz,

Judisme ei Israel p. 253.

în ceea ce privete sumele vrsate de Germania

statului Israel, las cuvântul celui care a fost principalul

negociator al cuantumului despgubirilor, Nahum Goldman,

care a relatat în “Autobiografia” sa, pe care mi-a oferit-o

amical, cu dedicaie, la 23 aprilie 1971, drept mulumirepentru misiunile pe care le îndeplinisem, la cererea sa, cu

doi ani înainte, pe lâng Nasser, dup rzboiul de ase zile.

«ia începutul anului 1951, Israelul a intrat pentru

prima oar în scen adresând celor patru aliai dou note în

care revendicrile evreietiprivitoare la despgubirile cerute

noilor Germanii se ridicau la suma de un miliardijumtatede dolari, din care o jumtate trebuia pltit de ctre

Germania de Vest i cealaltjumtate de Germania de Est.

Acest total se bazape urmtorul calcul:

Israelul primise în jur de 500.000 de Evrei, iar

reintegiarea economic a unui fugar costase aproximativ

196


3.000 de dolari. Salvând aceste victime ale nazismului,

asumându-ipersonal o enormpovar finaciar, Israelul se

considera în drept s-i impun exigenele în numele

poporului evreu, deifr nici o baz legal, deoarece statul

evreu nu exista în timpulregimuluinazist» (p. 262).

«în aceste circumstane ministrul de externe israelian

mi s-a adresat în vara anului 1951 în calitatea mea de

preedinte al Jewish Agency pentru Palestina i mi-a cerut

s convoc într-o conferin marile organizaii evreieti din

Statele Unite, din rile Commonwealth-ului britanic i din

Frana, cu scopul de a sprijinirevendicrile israelienei de a

gsi un mijloc de a le face acceptate» (p. 263).

«Negocierile pe care Ie aveam în intenie urmau sfie de o natur foarte special. Ele nu aveau nici o bazjuridic . . .» (p. 268).

«Cu mult curaj i mult mrinimie, cancelarul

federal a acceptat ca baz de discuie suma de un miliard de

dolari, dar tiam c se formase deja în sânul guvernului,

printre efii partidelor politice, în lumea bncilor i a

industriei o grupare ostil acceptrii unei sume atât de

gigantice. Mi-a fost repetat din diferitepric era inutilscontez chiarpe sume cât decât apropiate.»

«în prima faz a negocierilor dintre germani idelegaia Claims Conference, s-a ajuns la un acord general

asupra indemnizaiilor i a legislaiei care s reglementeze

despgubirile. A fost lsat pentru o faz ulterioar

problema revendicrilor globale ce se ridicau Ia suma de

500 milioane mrci. . .

»

«Dup lungi discuii, aceast faz a întrevederilor s-a

încheiat cu acordul delegaiei germane, care se angaja srecomande guvernului acceptarea unei revendicri israeliene

de 3 miliarde de mrci (cu 25% mai puin decât cerusem

noi)» (p. 272).

197

ROGER GARAUDY

«A trebuits merg din nou la Bonn, la 3 iulie, unde

am fcut urmtoarea concesie: 10% din cele 500 milioane

urmaus fie destinate victimelor neevreieti ale nazismului

i repartizate chiar deguvernulgerman» (p. 282).

«...tratatele urmau s fie semnate la 10 septembrie

1952 la Luxemburg; cancelarul va reprezenta Germania,

ministrul de externe Moshe Sharett Israelul, iar eu Claims

Conference» (p. 283).

«...livrrile germane au constituit un factor decisiv

în avântul economic al Israelului în aceti ani. Nu tiu care

ar fi fost soarta Israelului în anumite momente critice ale

economiei sale, dac Germania nu i-ar fi inut

angajamentele. Cile ferate, telefoanele, instalaii portuare,

sistemele de irigaie, ramuri întregi ale industriei i ale

agriculturii nu ar fi fost ^ în starea lor actual frdespgubirile germane. în sfârit, sute de mii de victime

evreieti ale nazismului au primit în aceti ultimi ani sumeimportante în baza legii de despgubire» (p. 286).

«Când în dimineaa sosirii mele am mers la primul

ministru israelian DavidBen Gurion, acesta m-a întâmpinat

cu un aer solemn: “Tu i cu mine am avut fericirea de a tri

dou miracole, crearea statului Israel i semnarea acordului

cu Germania. Eu am fost responsabil de primul i tu de al

doilea » (p. 284).

Sulrs: Nahum Goldman, Avtobiograpbie, Ed. Fayard, Pari»,

1969.

într-o alt carte a sa, The Jewish Paradox, NahumGoldman relateaz nu numai negocierile sale cu Germania,

ci i modul în care a obinut de asemenea “despgubiri” de

la Austria i de la Cancelarul Raab. El îi spune cancelarului:

« Trebuiespltii despgubiri evreilorf»

«Darnoiam fost victimele GermanieiA>, spune Raab.

Goldaman reia: «In acest caz voi închina cel mai

mare cinematograf din Viena i, în fiecare zi, voi proiecta

198

MITURILB FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIBNE

filmul în care este prezentat intrarea trupelorgermanei al

lui Hitlerîn Viena, în martie 1938».

Raab a spus atunci: «De acord, vei avea baniif»

Era vorba de o sum de ordinul a 30 milioane de

dolari. Puin mai târziu Goldman a revenit: « Trebuie înc 30milioane!

»

«- Dar, spune Raab, czusem de acord doar pentru

30 milioane!»

.«- Acum trebuie s dai mai mult!» a replicat

Goldman, i a obinut banii. El va reveni pentru a treia oar,

obinând aceeai sum (31 .8507).

Exist alte dou surse de finanare a ceea ce unii

numesc .“miracolul israeiian” pe plan economic i, de

asemenea, a giganticei înarmri (inclusiv nuclear) a statului

Israel, care face derizorie imaginea atât de des utilizat a

unui mic David cu pratia sa în faa uriaului Goliat. în

rzboaiele actuale, fora nu se msoar în numrul soldailor

mobilizabili, ci în echipamentul tehnic al armatei: cea a

Israelului, graie fluxurilor financiare care s-au revrsat

asupra rii, dispune de o putere de lovire infinit superioar

celei a statelor arabe reunite.

în afara “despgubirilor”. Israelul dispune de o

aprovizionare practic nelimitat, în arme i în bani, venind

în principal din Statele Unite, unde atotputernicul su lobby

s-a dovedit în mod special eficace; de asemenea, el mai

dispune de donaii venite din partea “diasporei”.

Pinhas Sapir, pe atunci ministru de finane al

Israelului, a destinuit în 1967 la Ierusalim, la “Conferina

miliardarilor evrei” (sic), c între 1949 i 1966, statul Israel

a primit 7 miliarde de dolari.. ,

Surs: The Israeli Economist, septembrie 1967, nr. 9.

Dr. Yaakov Herzog, director general al cabinetului

primului ministru israeiian, definete astfel scopul acestor

reuniuni: «S examinm cum putem atrage investiii tot maiimportante în Israel, i s implicm tot mai strâns în

199

ROGER CARAUDY

economia israelian pe deintorii evrei de capitaluri ce

locuiesc în strintate, astfel încât s aib un sentiment

imediat de responsabilitate i de participare ...Acum

planificm altceva: un soi de dialog mre despre

identificarea Diasporei cu Israelul, în cadrul luptei împotriva

asimilrii în strintate.»

Operaiunea s-a dovedit rentabil, cci organizaiile

evreieti americane trimit Israelului în fiecare an, în medie,

un miliard de dolari (Aceste contribuii, considerate drept

“caritabile”, se scad din impozitele donatorului, ceea ce

înseamn c ele recad în fapt pe umerii contribuabilului

american, chiar dac ele servesc “efortului de rzboi” al

Israelului. îns grosul vine totui direct din partea s.tatului

american, al crui “ajutor” se ridic la peste trei miliarde de

dolari pe an).

Aproape jumtate din acest ajutor - oficial - const

în donaii i în “împrumuturi” care sunt apoi ‘‘uitate”. Restul

se adaug datoriei externe israeliene, care este într-o rapid

cretere, i care se apropie acum de 20 miliarde de dolari -

adic o medie, fr precedent, de aproape 5.000 de dolari pe

cap de locuitor.

Cea mai mare parte a acestui ajutor anual se

constituie în livrri de armament pentru care Congresul,

atent s-i limiteze caracterul spectacular i s evite criticile

publicului, a prevzut un mod special de finanare în acel

Arms Export Act, din 1976.

Pentru a aprecia semnificaia acestor cifre referitoare

la finanarea extern, este suficient s amintim c ajutorul

acordat de planul Marshall, între 1948 i 1954, Europei de

Vest, a atins 13 miliarde de dolari, ceea ce înseamn cstatul Israel a primit, pentru mai puin de 2 milioane de

locuitori, mai mult de jumtate din ceea ce au primit 200

milioane de europeni. Adic de o sut de ori mai mult, pe

cap de locuitor, decât europenii.

200


Al doilea element de comparaie: media ajutorului

anual primit de “rile subdezvoltate” pe parcursul perioadei

1951-1959 nu a depit 3.164 milioane de dolari, în timp ce

Israelul, cu 1,7 milioane locuitori la acea epoc, adic cu

mai puip de o miime din populaia “subdezvoltat” a

globului, a primit 400 milioane de dolari, deci o zecime din

total' Dou milioane de israelieni au primit, pentru fiecare

locuitor, de o sut de ori mai mult decât dou miliarde de

locuitori ai Lumii a Treia.

i tot pentru a oferi comparaii clare: 7 miliarde de

dolari primii, în 18 ani, ca donaii, de ctre Israel,

reprezint mai mult decât totalul venitului naional al

ansamblului muncii rilor arabe vecine (Egipt, Siria, Liban,

Iordania), care era, în 1965, de 6 miliarde.

Dac se ine cont numai de contribuia american, se

poate observa c între 1948 i 1967, Statele Unite au dat 435

de dolari fiecrui iraelian i 36 de dolari fiecrui arab sau,

altfel spus, c la 2,5% din populaie i-au fost atribuite 30%din ajutorul dat celorlali 97,5%.

Surs: Dnp statisticile O.N.U. Aprate ia "Le conrant

International des capitaux â long terme et Ies donation pnbliqnes

(1951 - 1959)”. Citat de George Coma fn “Finances d’Isral) " (TPS,

1968).

Dar metodele de finanare a statului Israel sunt înci mai ambiioase: ele tind s creeze, în favoarea acestui stat,

o reea financiar mondiala creia s îi orienteze investiiile

(în 1967, cu ocazia primei “Conferine a miliardarilor

evrei”).

O recent tez de doctorat, prezentat de Jacques

Bendelac la Universitatea Paris II, i publicat sub titlul

“Les fonds exterieurs d'Israel” furnizeaz cifre precise, pe

baza unor surse irecuzabile, asupra diferitelor aspecte ale

finanelor israeliene.

Surs: Jacques Bendelac, Les fonds exterieurs d’ Israel,

Ed. “Economica”, Paris, 1982.

201

ROGER GARAUDY

Autorul se oprete în mod special asupra studierii

raporturilor între contribuiile Diasporei i ajutorul direct al

guvernului american.

El caracterizeaz astfel evoluia acestor raporturi:

«Dac Diaspora era pân recent (anii 70) principalul furni-

zor de capitaluri al Israelului, tendina actual indic faptul

c ajutorul guvernamental american (înjur de 2 miliarde de

dolari pe an) depete cu mult contribuiile financiare ale

Diasporei (înjur de 900milioane de dolaripe an).»

Aa se face c, pentru anul fiscal 1980, au fost

autorizate în beneficiul Israelului vânzri de armament în

valoare de 1 miliard de dolari. îns imediat dup aceste

livrri, jumtate din sum - 500 milioane dolari, convenii

iniial ca împrumut - a fost tears ... iar restul urma sîngroae datoria Israelului fa de guvernul american ... Odatorie pentru a crei rambursare beneficiaz de perioade de

graie de peste zece ani. în plus, inând cont de agravarea

constant a situaiei economice a Israelului dup 1973,

aceste rambursri sunt fictive, în msura în care aceste

vârsminte sunt imediat compensate de un nou ajutor anual

sporit din partea Statelor Unite.

Surs: T. Stauffer, Christian Science Monitor,

20 decembrie 1981.

Deja din timpul agresiunii israeliene din 1956

împotriva Egiptului, aportul american în armament era

uria; sionistul Michel Bar Zohar scrie: «începând din luna

iunie;cantiti enorme de armamentau începuts curg spre

Israel, în baza unui acord ultrasecret, iar aceste livrri nu

erau cunoscute nici la Washington, nici de organismul

anglo-franco-american însrcinats vegheze asupra balanei

de fore în Orientul Mijlociu, nici de Quai d'Orsay, ce se

împotrivea unei apropieri prea riscante cu Israelul, care ar fi

compromis ceea ce mai rmsese din legturile Franei cu

clientela sa arab.»Surs: Michel Bar Zohar, Ben Gourion, le Prophete arme,

202


Ed. Fayard, Paris, 1966, Capitolul 27.

O a doua surs de finanare este constituit de

Bonurile de stat israeliene, în dolari, vândute în strintate,

dar a cror rambursare i ale cror dobânzi sunt pltite în

moned israelian.

Aceste bonuri (din care 99,8%, în 1951, erau

vândute Statelor Unite, i înc 80%, în 1978) au pus la

dispoziia economiei israeliene peste 5 miliarde de dolari.

Suni: State of Israel Bonds, Jerusalem-New-York, AmericanJewish Yearbook, 1972, p. 273; 1978, p. 20S; 1980, p. 153.

între “donaii” i “bonuri”, statul sionist a primit,

între 1948 i 1982, aproape 1 1,5 miliarde de dolari.

Suni: Statistica! abstract of Israel (anuar) iBank of Israel, Annual Reports.

O atare eficacitate implic ceea ce Bendelac numete«cârdia între putere i lumea finanelor» în micarea

sionist. Pentru Frana este dat o ilustrare elocvent, în

1982:

«Guy de Rothschild este preedinte al Fondului

SocialEvreiesc Unit (F.S.J. U.) i alA. U.J.F.;

David este trezorierul F.S.J.U i membru francez al

Consiliului de administrare alAgeniei evreieti;

Alain este reprezentantul Consiliului Reprezentativ

al Instituiilor evreieti din Frana i al Consistoriului

Israelit Central;

Elie este preedinte al Comitetului executiv al

A. U.J.F.;

Edmond este preedinte al Organizaiei Europene a.

Bonurilor Israelului;

în siarit, Alix de Rothschild era preedintele

mondial al “Alya des Jeunes ’!»

Surs: Bendelac, op. cit., p. 76.

Dar dependena este i mai mare înc în privina

guvernului american, mai ales dup anii '70.

203

ROGER GARAUDY

«în momentul rzboiului de ase zile, deficitul

extern atingea 700 milioane de dolari, i depea 1 miliard

de dolari la începutul anilor '70. Aportul financiar al

iudaismului mondial nu mai era suficient pentru a satisface

nevoia de capital a economiei israeliene; trebuia deci fcutapel la ajutorul guvernului american, care i-a furnizat maiîntâi credite militare, pentru a-i extinde apoi ajutoruli în

sectorul economic, dup rzboiul de Yom Kippur. Acest

aport de capital al guvernului american s-a tradus într-o

cretere spectaculoas a datoriei externe a Israelului, care va

depi 20 miliarde de dolari în 1982. Astfel, deteriorarea

ajutorului financiar al Diasporei, dup începutul anilor '70,

poate fi analizat în raport cu dou aspecte ale dependenei

economice a Israelului: ajutorul guvernamental american ipovara datoriei externe.»

Suni: Benddmc, op. cit, p. 79.

Dup 1948, ajutorul guvernului american acordat

Israelului a atins aproape 18 miliarde de dolari, repartizai în

pri egale între împrumuturi i donaii, dou treimi fiind

destinate unor scopuri militare.

Surs: pÂnft în 1977, Trezoreria, Divizia de schimbriexterne. Din 1978 pânft în 1981, Ambasada S.U.A. (TeFAviv).

Accelerarea acestui ajutor a fost vertiginoas: în

general inferior sumei de 100 milioane de dolari pân în

1975 i apoi sumei de 2 miliarde de dolari pân în 1981. în

1985, statul Israel a cerut înc 12 miliarde de dolari pentru 8

ani.

în ceea ce privete datoria extern, ea a crescut de la

6 miliarde de dolari în 1973, la 10 miliarde în 1976, apoi la

17 miliarde de dolari la 1 ianuarie 1981, ajungându-se la

cifra record de 4.350 dolari pe cap de locuitor!

Ajutorul s-a mrit cu subcontractele obinute, mai

ales pentru aviaie (de exemplu. Israel Aircraft Industries a

primit contracte pentru a fabrica unele elemente pentru

avioanele F-4 i F-15).

904


în fine, ajutorul economic comport faciliti

acordate exporturilor israeliene în S.U.A., beneficiind de

tarife prefereniale de “ar în curs de dezvoltare”, în jur de

96% dintre acestea (1 miliard de dolari) intrând în Statele

Unite fr nici o tax.

Pe scurt, o singur cifr este suficient pentru a

defini caracterul statului sionist Israel: totalul “ajutorului”

oficial american pe care îl primete el singur, înseamn

peste 1.000 de dolari pe cap locuitor, ca baci adugat

venitului su naional; de peste trei ori venitul naional brut,

pe cap locuitor, al Egiptului i al majoritii statelor

africane.

Profesorul Yeshayahou Leibowitz de la

Universitatea ebraic din Ierusalim, care a redactat o opermajor ca La foi de Maimonide (tradus în francez în 1 992,

la Paris, £ditions du Cerf), i a condus timp de 20 de ani

redactarea Enciclopediei ebraice, în cartea sa Israel et

Judaisme, aprut în ebraic, la Ierusalim, în 1987 (i

tradus de Brouwer), rezum astfel opinia sa asupra

sionismului politic, din punctul de vedere al unui evreu

jignit în credina sa de sionist religios care triete în

Palestina din 1934:

«Sistemul nostru este putred la baz» (p. 255). iaceasta din dou motive:

1. -«Nenorocirea vine din faptul c totul este

articulat la problema naiunii i a statului» (p. 182). Dacstatul i naiunea sunt considerate ca un scop în sine, atunci

«iudaismul este respins deoarece cel mai important devine

statul Israel» (p. 182)

«Naionalismul înseamn distrugerea esenei

omului» (p. 182). «Statul Israelnu este un stat care posed o

armat, ci o armat care posed un stat» (p. 31).

2.

- Dependena acestui stat de Statele Unite. «La noi,

prbuirea total se poate produce într-o singur noapte:

205

ROCER GARAUDY

consecin a prostiei totale care face ca întreaga noastr

existen s depind de ajutorul economic american» fp.225).

«Americanii nu sunt interesai decât de ideea de a

menine aici o armat de mercenari în uniform Tsahab» (p.226)

. «Fora pumnului evreiesc vine din mnua de oel

american care îl îmbrac i din dolarii care o capitoneaz»

(p. 253).

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELTENE

Concluzie

a) — Pentru buna înelegere a miturilor ca

etape ale umanizrii Omului

Toate popoarele, chiar înainte de descoperirea

scrisului, au elaborat tradiii orale, întemeiate uneori pe

evenimente reale, dar având drept caracter comun sa dea o

justificare adesea poetica originilor lor, organizrii lor sociale,

practicilor lor de cult, izvoarelor puterii efilor lor sau

planurilor viitoare ale comunitii.

Aceste mari mituri jaloneaz epopeea umanizrii

omului exprimând, prin nararea faptelor de vitejie ale unui zeu

sau ale unui strmo legendar, marile momente ale ridicrii

omului ce ia cunotin de puterile sale i de datoriile sale, de

vocaia sa de a-i depi condiia prezent, prin imagini

concrete nscute din experiena sa sau din speranele sale; el

proiecteaz un stadiu ultim al viitorului în care se vor fi

împlinit toate visurile sale de fericire i de “salvare”.

Pentru a ne limita doar la câteva exemple împrumutate

de pe diverse continente, Ramayana din India ne d, de-a

lungul expunerii victoriilor i încercrilor la care sunt supui

eroul su Rama i soia sa Sita, cea mai înalt imagine a

brbatului i a femeii, simul onoarei lor, al fidelitii la

exigenele unei viei fr pat. însui numele eroului Ramaeste apropiat de cel al zeului: Ram. Puterea mitului este, atât

de mare, cu mult deasupra povestirii, încât va inspira timp de

milenii viaa popoarelor, construind o imagine mrea a

207

ROGER GARAUDY

/omului la izvoarele vieii sale: multe secole dup versiunea lui

Valminki, adunând în scris cele mai faimoase tradiiii orale,

poetul Tulsidas, în secolul al XV-lea va rescrie Ramayanaîntr-o viziune mistic mai profund, poemul mereu neterminat

al ascensiunii umane; i atunci când, murind, Ghandi îi va

binecuvânta asasinul, numele lui Ram va fi cel care va fi

rostit, ultimul, de buzele sale.

La fel se întâmpla i în Mababaratha, culminând în

Bhagavad Gita, unde prinul Arjuna îi pune, în toiul btliei

de la FCurukshetra, întrebarea ultim a sensului vieii i a

luptelor sale.

Intr-o alt civilizaie, adic într-o alt concepie a

raporturilor omului cu natura, cu ceilali oameni i cu

Dumnezeu, în Iliada, ale crei tradiii orale populare sunt

atribuite toate unui autor care le-a dat o form scris, Homer(precum Valmiki pentru Ramayana) proiecteaz cea mai înalt

imagine a omului: personajul Hector mergând, cu pas

inflexibil spre o moarte dinainte tiut, pentru salvarea

poporului su.La fel “Prometeul” lui Eschyl va deveni, cu peste dou

milenii mai târziu, în secolul al XDC-lea, împreun cu

“Prometeul Dezlnuit” al lui Shelley, simbolul venic al

mreiei luptelor eliberatoare; ca i apelul Antigonei la acele

“legi nescrise” al cror ecou n-a încetat s rsune în mintea iîn ininia tuturor acelora care îneleg s “triasc superior”, mai

presus decât scrierile, puterile i legile.

Sau marile epopei iniiatice ale Africii, precum

Kaydara, pe care Hampate Ba le-a fcut s treac din tradiia

oral în opera scris, devenind un adevrat Homer sau

Valmiki al Africii, ca i autorii anonimi ai Exodului triburilor

aztece, sau ca Goethe în care s-a copt, pe parcursul întregii

sale viei “Faust”, mitul tuturor dorinelor secolului al XlX-lea

european, sau ca Dostoievski, care prezint în romanul su“Idiotul”, sub trsturile prinului Mîkin, o nou versiune a

208

MITURI LH FONDATOARE ALE POLITICII ISRAEL1ENE

^pi lui Iisus, drâmtor ai tuturor idolilor vieii modeme,Semntoare cu acea alt via a lui Iisus din aventurile lui

Don Quichotte, cavalerul Profet, ce se izbete fr a osteni de

toate instituiile unui secol ce vedea nscându-se noua domnie

a banului, în care o generozitate fr fric i fr repro nu

putea sfâri decât în derâdere i în eec.

Nu sunt acestea decât exemple ale acestei “Legende a

secolelor” ce sun înc o dat, prin Victor Hugo, deteptarea

oamenilor.

Ansamblul lor constituie adevrata “istorie sfânt” a

umanitii, istoria mreiei omului, afirmându-se, chiar de-a

lungul tentativelor sale avortate, pentru a depi cutumele iputinele.

Ceea ce se numete “Istoria”, este scris de

învingtori, de stpânii imperiilor, de generalii pustiitori ai

pmântului oamenilor, de financiarii jefuitori ai bogiilor

lumii ce supun geniul marilor inventatori din tiin i din

tehnic operei lor de dominaie economic sau militar.

Urmele tuturor acestora au rmas înscrise în

monumente de piatr, în fortree, în arcuri de triumf, în

palate, în scrieri întru gloria lor, în imagini spate în piatr, ca

la Kamak, benzi desenate ale ferocitilor lui Ramses, sau în

memoriile apologetice ale cronicarilor precum Guibert de

Nogent, cântre al Cruciadelor, sau în memoriile celor setoi

de putere, precum “De bello Gallico” ale Iui Iulius Cezar, sau

“Le Memorial de Sainte-Helene” în care Napoleon slvete,

prin pana îngduitoare a lui Las Cases, faptele de vitejie prin

care a lsat o Fran mai mic decât o gsise.

Aceast istorie nu se d în laturi s pun, în treact, în

serviciufsu miturile, legându-le la carul victoriilor sale.

209

ROGER GARAUDY

b) — Mitul deghizat în istorie si utilizarea

sa politicLectura acestei cri,' Miturile fondatoare ale politicii

Israe/iene, nu trebuie s creeze, confuzie, nici religioas, nici

politic.

Critica interpretrii sioniste a Thorei, i a “crilor

-istorice” (în special cele ale lui Iosua, ale lui Samuel i ale

Regilor), nu implic în nici un fel o subestimare a Bibliei i a

ceea ce ea mrturisete cu privire la epopeea umanizrii i a

divinizrii omului. Sacrificiul lui Avraam este un venic

model al depirii de ctre om a vremelnicelor sale gesturi

morale i a fragedei sale logici, în numele valorilor absolute

care Ie relativizeaz. Tot aa cum Exodul rmâne simbolul

smulgerii din orice servitute, al chemrii irezistibile a lui

Dumnezeu ctre libertate.

Ceea ce respingem este lectura sionist, tribal inaionalist, a acestor texte, ce reduce ideea mrea a

Legmântului lui Dumnezeu cu omul, cu toi oamenii, i a

prezenei sale în toi, la cea mai malefic idee a istoriei

umane: cea a poporului ales de un Dumnezeu parial iprtinitor (i deci un idol) care justific dinainte toate

dominaiile, colonizrile i masacrele. Ca i cum, în lume, nu

exist alt “Istorie sfânt” decât cea a evreilor.

Din demonstraia mea, ale crei verigi nu au fost

prezentate fr a li se altura respectivele surse, nu rezult

deloc ideea distrugerii statului Israel, ci doar desacralizarea sa:

acest pmânt, ca oricare altul, nu a fost niciodat promis ci

cucerit, precum cel al Franei, al Germaniei sau al Statelor

Unite, în funcie de raporturile de for istorice din fiecare

secol.

Nu este vorba de a reface în mod indefinit istoria cu

lovituri de tun, ci doar de a cere, pentru toi, aplicarea unei

legi internaionale care nu perpetueaz legi ale junglei.

210


în cazul particular al Orientului Apropiat este vorba

doar de a aplica deciziile de partaj adoptate de O.N.U. la

sfâritul ultimului rzboi mondial i rezoluia 242 care

excludea înclcarea frontierelor rilor vecine sau captarea

surselor lor de ap, i prevedea evacuarea teritoriilor ocupate.

Implantarea, în zonele ilegal ocupate, a unor colonii protejate

de armata israelîan i înarmarea colonilor înseamn în fapt

perpetuarea unei ocupaii care face imposibil o pace

veritabil i o coabitare panic i durabil a unor popoare

egale i independente, pace care ar fi simbolizat de respectul

comun, fr pretenii la posesiunea exclusiv a Ierusalimului,

loc de întâlnire a trei religii abrahamice.

*

Tot aa, critica mitului Holocaustului nu înseamn o

aritmetic macabr a numrului victimelor. Chiar s nu fi

existat decât un singur om persecutat pentru credina sa sau

pentru apartenena sa etnic, i tot ar fi fost vorba de o crimîmpotriva întregii umaniti.

îns exploatarea politic, de ctre q naiune care nu

exista atunci când au fost comise aceste crime, a cifrelor

exagerate în mod arbitrar pentru a încerca s dovedeti csuferina unora nu se poate compara cu cea a tuturor celorlali,

i sacralizarea (prin chiar vocabularul religios însui - cel al

“Holocaustului”) tind s fac uitate genociduri i mai feroce.

Cei mai mari beneficiari ai tuturor acestor denaturri

au fost sionitii, dându-se drept victime exclusive, creând, ca

urmare, un stat al lui Israel i tcând din el victima cvasiunic

a hitlerismului, în ciuda celor 50 milioane de mori ai acestui

rzboi; plecând de aici, ei au plasat acest stat deasupra oricrei

legi pentru a legaliza toate violenele i abuzurile sale comise

în afar i în interior .

211

ROGF.R GARAUDY

*

Nu este vorba nici de a acuza de rea credinmilioanele de oameni oneti care au crezut în aceste mitologii

mincinoase propagate de toate mijloacele de informare i pe

drept cuvânt indignai, de exemplu, de martirajul camerelor de

gazare, sau convini printr-o lectur literal a Bibliei,

ignorând total exegeza modern, de veracitatea promisiunilor

divine fcute unui popor ales. Timp de mai bine de un mileniu

(din secolul al IV-lea pân în vremea Renaterii) cretini pioi

au crezut în “donaia’

unor state ale Papei fcut de împratul

roman Constantin Pontifului roman. Minciuna a domnit

vreme de o mie de ani.

Chiar i bunica mea a vzut, cu ochii ei, ca mii de

oameni de bun credin, o Cruce de sânge ridicându-se pe cer

în noaptea de 2 august 1914. i a crezut acest lucru pân la

moartea sa.

Cartea de fa nu are alt obiect decât acela de a da

tuturor elementele care s le permit s judece faptele

criminale ale unei mitologii sioniste care, în modnecondiionat susinut de Statele Unite, a dat natere deja la 5

rzboaie i constituie, prin influena pe care o exercit lobby-

ul su asupra puterii americane i, prin aceasta, asupra opiniei

publice mondiale, o ameninare permanent pentru unitatea

lumii i pentru pace.

212


c) - Falsificatorii i istoria critic

în sfârit, este vorba pentru noi - care dm, pentru cea

mai mic informaie, sursa i dovada a ceea ce afirmm - de a

ne separa în mod radical dfe toate falsurile destinate a

discredita o religie sau o comunitate i de a chema împotriva

ei la ur i la persecuie.

Modelul acestui gen de infamie îl constituie “Proto-

coalele înelepilor sionului” creia i-am demonstrat pe larg, în

cartea mea Palestine, terre des messages divins (p. 206-214),

procedeele poliieneti de fabricare, inspirându-m din

demonstraia irefutabil fcut de Henri Rollin, în 1939, în

L 'Apocalypse de notre temps (Gallimard, 1 939), pe care Hitler

a distrus-o în 1940 deoarece spulbera imul din instrumentele

favorite ale propagandei antievreieti ale nazitilor.

^ Henri Rollin a dezgropat cele dou plagiate pornind de

la care fusese fabricat falsul" de poliia ministrului rus de

interne Von Plehve, la începutul secolului.

1° - Un pamflet scris în Frana, în 1864, de Maurice

Joly împotriva lui Napoleon al IlI-lea, “Dialogue aux enfers

entre Montesquieu et Machiavei”, din care reproduce,

paragraf cu paragraf, toate criticile la adresa dictaturii

împratului i care se pot aplica oricrei politici de dominaie.2° - Un eseu al unui emigrant rus, Ilya Tsion, îndreptat

împotriva ministrului de finane rus, contele de Witte, intitulat

“Ou la dictature deM Witte conduit Ia Russje" (1895) care. Ia

rândul su, era un plagiat al pamfletelor îndreptate, înainte de

1789, împotriva domnului de Calonne, i care se poate aplica

tuturor legturilor minitrilor de finane cu bncile

internaionale. în acest caz particular era o reglare de conturi a

lui Von Plehve cu de Witte, pe care îl ura.

Acest roman poliist al genului josnic a fost din

nefericire larg utilizat (în special de anumite ri arabe pe care

le-am denunat de mult timp). El ddea astfel ocazia,

sionitilor i israelienilor, s denune orice critic a politicii

213

ROGER GARAUDY

lor în Orientul Apropiat i . a grupurilor lor de presiune,

asimilându-le cu aceste arlatanii.

De aceea, cu riscul de a supraîncrca i de a obosi un

cititor grbit s ajung* la concluzii, fr a trece prin truda

adesea anost a probelor, nu am avansat nici o tez fr a-i

indica sursele.

*

S rezumm ceea ce istoria critic poate spune, fr a

o sacraliza cu mituri puse în serviciul unei anumite politici.

Pornind de la ideologia sa rasist, Hitler, de la primele

sale manifestri politice, îi ia pe evrei drept int, dupcomunism, a cnii distrugere era principala sa misiune (ceea

ce îi va aduce mult timp indulgena i concesiile

“democraiilor occidentale”, de la livrarea mijloacelor pentru

reînarmarea sa de ctre industriai, pân la cedarea unor

popoare, prin politica lor, ca de exemplu la Mttnbhen).

Primele sale pretexte, în lupta sa împotriva evreilor, erau de

altfel contradictorii: pe de o parte pretindea c Revoluia din

Octombrie era opera evreilor i c amenina Europa cu

instaurarea comunismului, cu complicitatea evreilor, idezvolta tema “iudeo-bolevismului” ca încarnare a

comunismului mondial; în acelai timp, denuna evreii ca

încarnarea capitalismului mondial.

Programul Partidului naional-socialist proclama deja:

“un evreu nupoate fi un compatriot”.

Surs: PJS. 1708.

Excludea astfel din naiunea german pe unii din fiii

si cei mai glorioi în toate domeniile culturii, de la muzic la

tiine, sub pretext c erau de confesiune mozaic i confunda

în mod voit religia cu ras.

Plecând de la aceast monstruoas excludere, care-1

renega pe poetul Heine i îl alunga pe genialul Einstein, el

definea, înc din 1919, într-o scrisoare din 16 septembrie

adresat prietenului su Gemlich, ceea ce el numea deja

“scopul su ultim” (Zetztes Ziei) “îndeprtarea evreilor”.

214

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICI! ISRAELIENE

Acesta va rmâne “scopul su ultim” pân la moartea sa, ca ilupta împotriva “bolevismului”, care îl va zdrobi.

Aceast “îndeprtare a evreilor”, una din constantele

politicii sale, va lua diferite forme în funcie de vicisitudinile

carierei sale.

îndat ce Hitler a ajuns la putere, ministrul economiei

semneaz cu Agenia evreiasc (sionist) acordul din 28

august 1933, acord care favoriza“tfansferul” (“Haavarâ ’ în

ebraic) evreilor germani în Palestina.

Surs: Broszat, Jacobsen, Krausnlck: Anatomie des S.S.

Staates, MUnchen, 1982, voi. D, p. 263.

Doi ani mai târziu, legile de la Nuremberg, din 15

septembrie 1935, dau valoare legislativ articolelor 4 i 5 din

programul Partidului, formulat la Munchen la 24 februarie

1920, cu privire la cetenia Reich-ului i la “aprarea

sângelui” (aa cum “regii catolici” ai Spaniei o fcuser în

secolul al XVI-lea, sub pretextul “puritii sângelui” -

“limpieza del sangre” - împotriva evreilor i a “maurilor”),

inspirându-se i unii i ceilali de la Ezdras i Neemia din

Biblie. Aceste legi permiteau excluderea evreilor din funciile

de stat i din posturile dominante ale societii civile. Ele

interziceau cstoriile mixte i rezervau evreilor statutul de

strini.Discriminarea va ajunge curând s devin $i mai

slbatic, în 1938, o dat cu Noaptea de cristal, plecând de la

un pretext: La 7 noiembrie 1938, consilierul ambasadei de la

Paris, Von Rath, este asasinat de un tânr evreu pe numeGrynspan. Faptul, orchestrat de presa nazist, a declanat, în

noaptea de 9 spre 10 noiembrie, o veritabil vântoare de

evrei, jefuirea i prdarea prvliilor lor, spargerea vitrinelor -

de unde i numele de “Noaptea de cristal”

Bilanul a fost sinistru:

«Jefuirea i distrugerea a 815 magazine, a 171 de case,

a 276 de sinagogi, a 14 alte monumente ale Comunitiievreieti, arestarea a 20.000 de evrei, 7 arieni i 3 strini, 36

de mori i 36 de rnii».

215

ROGER GARAUDY

Surs: Raport a) Iui Heydrich ctre Goering din data de 11

noiembrie 1938, N(ir. T. IX, p. 554. Document recunoscut ca autentic

de Goering i de toi acuzaii împotriva crora fusese produs.

Nu era vorba de o reacie pasional a poporului ger-

man, ci de un pogrom organizat de Partidul nazist. O dove-

dete raportul judectorului suprem al Partidului naional-

socialist, Walter Buch, însrcinat s fac ancheta (Doc. P.S.

3063‘ purtând data de 13 februarie 1939, Nur. T. XXXII, >.

29) i care trebuia s-i judece pe cei 174 de membri ai

partidului, arestai dup 1 1 noiembrie, din ordinul lui

Heydrich, pentru a fi organizat i participat la acest pogrom.

Dar, printre cei 174, nu figurau decât cadre subalterne

ale Partidului. -

Guvernul (cu excepia lui Goebbels care aproba crima)

i însui Fuhrer-ul i-au dezavuat. îns aceasta nu exclude

ipoteza directivelor venite “de sus”. Cu atât mai mult cu cât

Goering a emis imediat trei decrete ce agravau discriminarea:

- primul sanciona evreii germani cu o amendcolectiv de un miliard de mrci (P.S. 1412 Reichsgesetzblatt

1938, partea I, pagina 1579) ;

- al doilea va exclude evreii din viaa economicgerman (P. S. 2875 Reichsgesetzblatt 1938, partea I, pagina

1580);- al treilea hotra ca rambursarea daunelor provocate

în cursul Nopii de cristal s fie fcut de companiile de

asigurare statului i nu intereselor evreieti (P.S. 2694

Reichgesetzblatt 1938, partea I, pagina 1581).

Asemnarea între pretextele i metodele folosite

pentru a-i zdrobi pe evrei în Germania i pe Arabi în Palestina

ese impresionant: în 1982 un atentat, împotriva unui

diplomat israel ian, este comis la Londra. Conductorii

israelieni l-au atribuit imediat O.L.P. i au invadat Libanul

pentru a distruge bazele O.L.P. de acolo, fcând 20.000 de

mori. Beghin i Ariei Sharon, precum alt dat Goebbels, au

216

MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII (SRAELIENE

avut “Noaptea lor de cristal” cu un numr mult mai mare de

victime nevinovate.

Deosebirea este în pretextul declanrii invaziei în

Liban, proiectata de conductorii israelieni de mult timp. La

21 mai 1948 Ben Gurion scria în “Jurnalul” su:

«Clcâiul Iui Abile al coaliiei arabe este Libanul.

Supremaia musulman în aceastar este artificialipoate

fi rsturnat cu uurin; trebuie instaurat un stat cretin în

aceast ar. Frontiera sa de Sud va firâul Litani.»

Surs: Micbael Bar Zohar, Bea Gurion. Leprophete armâ, p. 139.

La 16 iunie, generalul Moshe Dayan precizeaz

metoda.

« Tot ceea ce ne rmâne de gsit este un ofier, chiar iun simplu cpitan. Trebuie s-l câtigm pentru cauza

noastr, s-l cumprm, pentru a accepta s se declare

salvatorul populaiei maronite. Atunci armata israelian va

intra în Liban, va ocupa teritoriile în care va instala un regim

cretin aliat Israelului, i totul va merge ca pe roate. Teritoriul

de sud alLibanului va fi în totalitate anexat Israelului.»

Surs: Jurnal fostului prim ministru al Israelului, MoshâSharett, publicat în ebraic tn 1979.

Ceea ce face înc i mai odioas crima din Liban, în chiar

esena sa (dincolo de masacrele comise sub ochii lui Sharon ipregtite graie lui), este c însui pretextul ei nu putea fi

imputat O.L.P.

Doamna Thatcher a adus, în faa Camerei Comunelor,

dovada c acesta crim era opera unui duman declarat al

O.L.P. Imediat dup arestarea criminalilor i inând cont de

ancheta poliieneasc, ea a declarat:

«Pe lista personalitilor ce trebuiau omorâte, gsitasupra autorilor atentatului, figura numele reprezentantului

O.L.P. de la Londra. Acest lucru face s se presupun Cagresorii nu aveau, aa cum a pretins Israelul, sprijinul O.L.P.

. . .Nu credc atacul israelian asupra Libanului este o aciune

217

ROGER GARAUDY

de represalii consecutiv acestui atentat: Israelienii au gsitdoar un pretextpentru a redeschide ostilitile.

Surs: International Herald Tribune, 8 iunie 1982.

Aceast dezminire adus propagandei israeliene a

trecut aproape neobservat în Frana, dei ea distrugea legenda

“legitimei aprri” care servise drept pretext noii agresiuni.

Cci acest rzboi se înscria, ca toate agresiunile iabuzurile statului Israel, în logica intern a doctrinei sioniste,

aa cum “Noaptea de cristal” se înscria în logica intern a

rasismului hitlerist.

Situaia evreilor, dup “Noaptea de cristal”, devenea

din ce în ce mai dramatic. “Democraiile occidentale” au

întrunit în 1938 Conferina de la Evian, care a reunit 33 de ri(U. R. S. S. i Cehoslovacia nu au fost reprezentate; Ungaria,

România i Polonia nu au trimis decât observatori pentru a

întreba dac vor fi debarasate de proprii lor evrei).

Preedintele Roosevelt a dat exemplul de egoism,

spunând la Conferina de pres de la “Warm Springs” c «nuera prevzut nici revizuirea, nici creterea cotelor de imigrare

în Statele Unite».

Surs: Mazur, “D y a trente ans, la Conftrence d’Lvian”,

în Le Monde Jttif, aprilie-iunic 1968, Nr. 50; p. 23 i 25.

La Evian nimeni nu s-a preocupat de «a lua în grij

persecutaii, sau de a se ocupa în modserios de soarta lor».

Surs: Dii teons sar le nazisme, Aprut sub îngrijirea

lui Alfred Grosser, Paris, 1976, p. 216.

în martie 1943, Goebbels putea înc s ironize-

ze;«Care va fi soluia problemei evreieti? Vom crea într-o zi

un stat evreu intr-un teritoriu oarecare? Vom ti mai târziu,

îns este curios de constatatc rile a cror opinie public se

ridic în favoarea evreilor refuz mereu s-iprimeasc.»Surs: L6on Poliakov, Bn? viaire de la Haine, p. 41.

Dup înfrângerea Poloniei, o alt soluie provizorie a

problemei evreieti a prut posibil: la 21 septembrie

Heydrich, amintind “scopul final” (Endzief) a ordonat efilor

218

MITUKIbb KJINUA lUAKfc ALb IAJLI I IUI ISKALblLNt

securitii s creeze, la noua frontier a U.R.S.S., un soi de

“rezervaie evreiasc”.

Sursft: L6on Poliakov, op. cit, p. 41.

înfrângerea Franei a deschis nazitilor noi

perspective. Se putea utiliza, pentru problema evreiasc,

pentru “soluia sa final”, imperiul colonial francez. Duparmistiiul din iunie 1940 este lansat ideea unei expulzri a

tuturor evreilor în Madagascar.

în mai 1940, într-o not intitulat « Câteva reflecii

asupra tratamentului persoanelor strine în est», Himmler

scrie: «Sper s vd noiunea de evreu definitiv, eliminat,

graie evacurii tuturor evreilor în Africa sau într-o colonie».

La 24 iunie 1940 Heydrich îi scria ministrului de

externe Ribbentrop c de acum înainte se lsa întrevzut «o

soluie final teritorial» (eine territoriale Endlosung) a

problemei evreieti.

Sursft: Gerald Fleming, Hitlcr und die EndJ&sung,

Wiesbaden-Miinchen, 1982, p. 56.

Ca urmare a fost elaborat din punct de vedere tehnic

“proiectul Madagascar”: la 3 iulie 1940 Franz Rademacher,

responsabil cu problemele evreieti la ministerul de externe,

elabora un proiec spunând:

« Victoria iminent, ofer Germaniei posibilitatea i,

dup prerea mea, o oblig s rezolve problema evreiasc în

Europa. Soluia de dorit este: toi evreii afar din Europa

(“Alle Juden aus Europa ").

Referatul D III propune urmtoarea soluie a

problemei evreieti: prin tratatul de pace, Fran trebuie sdisponibilizeze insula Madagascar pentru soluionarea

problemei evreieti i trebuie s transfere is despgubeasccei aproximativ 25.000 de francezi ce locuiesc acolo. Insula

va trece sub mandatgerman.»Sursft: N.G. 2586*B. Vezi “Documents on German Foreign Policy

(1918-1945)”, Series D, Voi. X, Londim, 1957. p. 111-113.

219

ROGER GARAUDY

La 25 iulie 1940, Ilans Frank, guvernator al Poloniei,

confirm c Ftihrerul era de acord du aceast evacuare, înstransporturi peste mri de asemenea importan nu erau reali-

zabile atît timp cît marina britanic deinea supremaia mrilor.

Surs: P.S. 22.33. LM.T. voi XXIX, p. 405.

Trebuia gsit o soluie provizorie de înlocuire.

în procesul verbal se spune:

«Reichsfuhrerul S.S. ef al poliiei germane este cel

care va fi responsabil de ansamblul msurilornecesare soluiei

finale (Endlosung der Judensfrage) fr restricii de limite

geografice:»

Surs: N.G. 2586 G.

Problema evreiasc se punea de acum la scara Europei,

ocupat de ctre naziti.

Proiectul Madagascar fiind în mod provizoriu amânat,

« rzboiul împotriva Uniunii Sovietice ne-a permis sdispunem de noi teritorii pentru soluia final (fir die

Endlosung). în consecin Fuhrerul a decis expulzarea evreilor

nu în Madagascar, ci spre est. »

Surs: N.G. 5570

Fuhrerul declarase într-adevr la 2 ianuarie* 1942:

«Evreul trebuie sprseasc Europa. Celmai bine este ca el

smearg în Rusia.»

Surs: Adolf Hitler, Monologues 1941-1944,

Albrecht Krauss Verlag, Hamburg, 1980, p. 241.

O dat cu refluxul armatelor germane sub presiunea

armatei sovietice, soluia “problemei evreieti” reclana « o

rigoare nemiloas ».

Surs: H. Monneray, La perscution des juifs dans Ies

pays de l’Est, p, 91-92 .

în mai 1944, Hitler ordon utilizarea a 200.000 de

evrei, încadrai de 10.000 de gardieni S.S., în uzinele de

armament sau în lagrele de munc, în condiii atât de oribile

încât epidemiile de tifos au fcut acolo zeci de mii de victime,

necesitând multiplicarea cuptoarelor crematorii.

220


Apoi deportaii au fost trimii s construiasc drumuri

i inui în asemenea condiii de epuizare i de foamete încât

majoritatea lor, cu zecile de mii, au sucombat.

Acesta a fost martiriul deportailor evrei i slavi iaceasta a fost ferocitatea stpânilor hitleriti care i-au tratat ca

pe nite sclavi ce nu au nici mcar valoarea uman a

muncitorilor utili.

Aceste crime nu pot fi subestimate, nici suferinele

inexprimabile ale victimelor. Tocmai de aceea nu era deloc

nevoie de a fi adugate la acest oribil tablou flcrile

împrumutate dih Infernul lui Dante, nici de a le aduce

cauiunea teologic i sacrificial a “Holocaustului" pentru a

da socoteal de aceast inumanitate.

Istoria cea mai puin emfatic este, ea singur, mai

acuzatoare decât mitul.

- i mai ales ea nu reduce amploarea unei adevrate

crime împotriva umanitii, care a costat 50 de milioane de

mori, la dimensiunile unui pogrom fa de o singur categorie

de victime nevinovate, în timp ce milioane mureau cu arma în

mân pentru a face fa acestei barbarii.

*

Acest bilan istoric, repetm, este înc provizoriu. Capentru orice istorie critic i ca pentru orice tiin, el poate fi

revizuit în funcie de descoperirea unor elemente noi: tone de

arhive germane au fost înhate i transportate în Statele

Unite: ele nu au fost înc complet cercetate. Alte arhive îns,

în Rusia, la care accesul a fost mult timp interzis

cercettorilor, au început s se deschid.

O mare munc rmâne deci de înfptuit, cu condiia de

a nu confunda mitul cu istoria i de a nu pretinde s fie puse

concluziile înaintea cercetrii, aa cum un anumit terorism

221

ROGER GARAUDY

intelectual a pretins s impun pân acum: “canonizarea”

textelor de la Nuremberg s-a dovedit foarte fragil.

Istoria, ca i tiinele, nu poate pomi de la un a priori

de neatins.

Tribunalul de la Nuremberg a promulgat nite cifre

dintre care cele mai importante s-au dovedit false: cele “4

milioane” de mori de la Auschwitz au fost reduse la “puin

peste un milion”, i chiar “autoritile” au trebuit s accepte

aceast revizuire i schimbarea plcilor comemorative ale

crimei.

Dogma celor “6 milioane”, deja pus în cauz de

aprtorii cei mai intransigeni ai genocidului, precum

Reitlinger, care ajungea în cartea sa: La soiution finale la 4

milioane i jumtate, este de acum exclus de întreaga

comunitate tiinific, chiar dac rmâne o tem de

propagand mediatic în faa opiniei publice i a colarilor.

Nu este vorba aici, artând vanitatea acestor a priori

aritmetice, de a trece la o macabr verificare aritmetic. Este

vorba de a arta în ce msur voina deliberat de a perpetua o

minciun a constrâns la o falsificare sistematic i arbitrar a

istoriei.

Pentru a face din martiriul real al evreilor, sub

pretextul de a nu îl banaliza, a trebuit nu doar s fie trecui pe

plan secund toi ceilali, precum cei 17 milioane de ceteni

sovietici i cei 9 milioane de Germani mori, dar i de a

conferi acestor suferine reale un caracter sacru (sub numele

de Holocaust), care a fost refuzat tuturor celorlali.

A trebuit, pentru a atinge acest obiectiv, s fie violate

toate regulile elementare ale justiiei i ale stabilirii adevrului.

Trebuia, de exemplu, ca “soluia final” s însemne

exterminare, “genocid”, în vreme ce nici un text nu permite

aceast interpretare, fiind vorba întotdeauna de expulzarea

evreilor din Europa, spre est mai întâi, apoi într-o rezervaie

african oarecare. Ceea ce este deja suficient de monstruos.

222


A trebuit, pentru aceasta, s fie falsificate toate

documentele, s se traduc “transfer” prin “exterminare”. în

aa fel încât aceast “metod” de interpretare permite s se

spun orice despre orice text. Ceea ce era un oribil masacru

devenea “genocid”.

Pentru a nu cita decât un exemplu al acestei manipulri

tendenioase a textelor, în cartea sa Les crematoires

d'A uschwitz ( 1993), Jean Claude Pressac este atât de grijuliu

în a aduga o oroare suplimentar acestei înspimânttoare

mortaliti încât de fiecare dat când întâlnete cuvântul

german “Leichenkellef

,“pivni pentru cadavre”, adic

“morg”, îl traduce “camer de gazare” (exemplu p. 65). Tot

aici introduce noiunea de “limbaj codat”, spunând c gâdele

(de la numele lui Messing) «nu ar fi avut curajuls scrie c“pivnia pentru cadavre”era o “pivni de gazare”» (p. 74).

Ori ipoteza “limbajului codat”, în mod constant

utilizat pentru a face textele s spun ceea ce se dorea sspun, nu are nici un fundament, mai întâi pentru c Hitler icomplicii si, aa cum am artat, nu au încercat niciodat sdisimuleze celelalte crime ale lor i le proclamau în mod cinic

în limbaj clar, apoi pentru c englezii duseser foarte departe

tehnicile i mainile de descifrare a codurilor i aveau în clar

mesajele, care ar fi trebuit s fie numeroase pentru a pune în

oper o întreprindere tehnic atât de uria precum

exterminarea industrial a milioane de oameni.

Refuzul sistematic de a ine cont de expresia, ce revine

atât de des în textele hitleriste, de “soluie teritorial”

dovedete în mod egal aceast voin de a refuza orice analiz

care nu justific concluziile a priori: cele “ase milioane” i“genocidul”.

A trebuit, în acelai mod arbitrar, atunci când s-a

dovedit c, în ciuda unui numr considerabil de declaraii ale

unor “martori oculari” asupra existenei “camerelor de

gazare”, acestea nu existaser niciodat pe teritoriul german.

223

ROGER GARAUDY

s se continue s se considere drept incontestabile mrturiile

identice asupra existenei lor în lagrele din est.A

In sfârit, refuzul de a discuta într-un mod tiinific ipublic expertizele tehnice, i din contr, de a nu rspunde

decât prin represiune i tcere, un poate decât s întrein

îndoiala.

Nu exist rechizitoriu mai eficace împotriva

hitlerismului decât stabilirea adevrului istoric.

La aceasta am dorit s contribuim i noi, prin acest

dosar.

Miturile - ia801603.us.archive.org

Documents

Transcript of Miturile - ia801603.us.archive.org