• în mitologia populară românească era o fiinţă fantastică închipuită ca un

tânăr, frumos şi înfocat bărbat brun care vine în zbor noaptea, intrând pe fereastră sau horn în odaia tinerelor fete şi chinuindu-le, în somn, cu

sărutările şi dragostea lui;

• în mitologia populară românească era o fiinţă fantastică închipuită ca un

tânăr, frumos şi înfocat bărbat brun care vine în zbor noaptea, intrând pe fereastră sau horn în odaia tinerelor fete şi chinuindu-le, în somn, cu

sărutările şi dragostea lui;

• există credinţa răspândită că el este produsul unei mari iubiri cu obstacole

neobişnuite;

• există credinţa răspândită că el este produsul unei mari iubiri cu obstacole

neobişnuite;

• în literatura romantică, termenul

„zburător” este o personificare a dorului, a dragostei intense faţă

de fiinţa iubită;

• în literatura romantică, termenul

„zburător” este o personificare a dorului, a dragostei intense faţă

de fiinţa iubită;

• o interesantă explicaţie populară , intuind caracterul oniric al mitului, arată că Zburătorul se întrupează din dorul sau din visul de dragoste,

anume în formele fizionomice ale omului dorit, erosul însuşi decurgând în somn.

• o interesantă explicaţie populară , intuind caracterul oniric al mitului, arată că Zburătorul se întrupează din dorul sau din visul de dragoste,

anume în formele fizionomice ale omului dorit, erosul însuşi decurgând în somn.

ZburatorulZburatorul˘̆

Potrivit credinţei populare, instalarea sentimentului iubirii la tinerele fete ajunse în pragul feminităţii ar fi

legată de această făptură supranaturală denumită „zburător”.

În imaginaţia mitologică, are aspectul unui tânăr frumos, dar care este perceput drept o fiinţă malefică,

deoarece provoacă nelinişte, zbucium şi suferinţă.

Potrivit credinţei populare, instalarea sentimentului iubirii la tinerele fete ajunse în pragul feminităţii ar fi

legată de această făptură supranaturală denumită „zburător”.

În imaginaţia mitologică, are aspectul unui tânăr frumos, dar care este perceput drept o fiinţă malefică,

deoarece provoacă nelinişte, zbucium şi suferinţă.• Apare adeseori în basmele româneşti ca un tânăr înalt şi subţire, iar câteodată este reprezentat ca un şarpe cu aripi, ca un zmeu având coadă de foc sau ca o flacără. În înfăţişarea lui de semizeu, Zburătorul era uneori acoperit de solzi argintii, purta pe umeri aripi albe, mari şi învoalte.

• Personajul acţionează doar noaptea şi este capabil să ia forma unui bărbat, a unei femei sau a unei stele.

• Imaginea lui trebuie să corespundă capacităţii sale de seducţie.

Din punct de vedere al simbolului, zburătorul personifică fiinţa iubită la care nu se poate ajunge.

Din punct de vedere al simbolului, zburătorul personifică fiinţa iubită la care nu se poate ajunge.

Fata vizitată de un zburător slăbeşte din ce în ce mai mult, este palidă, dând semne de oboseală, iar boala care o cuprinde se

numeşte „lipitură”.

Cele chemate să o vindece sunt babele care au priceperea de a descânta.

Prima atestare de origine cultă a mitului apare la Dimitrie Cantemir, în lucrarea

„Descriptio Moldaviae”.

Prima atestare de origine cultă a mitului apare la Dimitrie Cantemir, în lucrarea

„Descriptio Moldaviae”.

În literatura română, o serie de autori aparţinând mai ales curentului paşoptist au valorificat în creaţiile lor

mitul zburătorului:

Vasile Alecsandri

Cezar Bolliac

Ion Heliade Rădulescu .

Motivul zburătorului valorificat în opera poetică a lui Mihai EminescuMotivul zburătorului valorificat în opera poetică a lui Mihai Eminescu

• decorul – un castel singuratic, poleit de razele lunii;

• protagoniştii – voinicul care pătrunde în iatacul tăinuit unde doarme fata de împărat, îi fură un sărut şi inelul de pe deget;

• comunicarea – în registru oniric (în vis);

• semnele „trecerii” zburătorului – „buze vinete şi supte”;

• invocarea făpturii mitice – „Zburător cu negre plete, vin’ la noapte de mă fură”;

• decorul – un castel singuratic, poleit de razele lunii;

• protagoniştii – voinicul care pătrunde în iatacul tăinuit unde doarme fata de împărat, îi fură un sărut şi inelul de pe deget;

• comunicarea – în registru oniric (în vis);

• semnele „trecerii” zburătorului – „buze vinete şi supte”;

• invocarea făpturii mitice – „Zburător cu negre plete, vin’ la noapte de mă fură”;

Poemul „Călin (file din poveste)” are drept punct de plecare mitul folcloric al

zburătorului, prelucrat cu mijloacele poeziei romantice:

Poemul „Călin (file din poveste)” are drept punct de plecare mitul folcloric al

zburătorului, prelucrat cu mijloacele poeziei romantice:

„Peste codri sta cetatea...”„Peste codri sta cetateaStăpânind singurătatea...Luna plină strălucea,Ziduri negre poleiaDin nălţimea cea albastrăBătea tainic la fereastră.Şi pe negrele zăbreleSta Domniţa după ele Uitându-se norilorCalea zburătorilor............................................Au mai ştiu povestitorii Ce sunt, oare, zburătorii?Vin din rumenirea seriiŞi din fundul sfânt al mării,Vin din ploaia cea cu soareIară umbra norilorŞi din dor de fată mare.

Calea zburătorilor,Căci îi vedeCine-i credeLe năzare La oricareL-a chemat în noaptea

mare.De-ndrăgeşste vreo fatăCa luceafăr i s-arată..........................................

.

Şi-n fereastră ca-ntr-un prag

Se arată nalt şi dragCu păr lung de aur moaleŞi cu ochii plini de jale.Trestia-l încununeazăHainele îi scânteiază,Haine lungi şi străveziiPare-un mort cu ochii vii.”Toată povestea „Luceafărului” este cuprinsă în acest „divertisment

folcloric”,

cum îl apreciază Perpessicius.

LuceafarulLuceafarul Eminescu transfigurează mitul erotic în poemul „Luceafărul”, în care fascinaţia resimţită de Cătălina sub imperiul luminii siderale sugerează trăirea maladivă a fiinţei stăpânite de zburător; ea alunecă în melancolie, privind de la fereastra castelului singurătatea mării, în care se reflectă lumina luceafărului de seară;

Eminescu transfigurează mitul erotic în poemul „Luceafărul”, în care fascinaţia resimţită de Cătălina sub imperiul luminii siderale sugerează trăirea maladivă a fiinţei stăpânite de zburător; ea alunecă în melancolie, privind de la fereastra castelului singurătatea mării, în care se reflectă lumina luceafărului de seară; în timpul nopţii, oglinda amplifică efectele.

Lumina stelară o învăluie, exercită asupra ei o vrajă care îi declanşează dorul nestăvilit şi chemarea de dragoste. Fereastra, oglinda şi mreaja de văpaie construiesc în plan simbolic mitul zburătorului.

în timpul nopţii, oglinda amplifică efectele.

Lumina stelară o învăluie, exercită asupra ei o vrajă care îi declanşează dorul nestăvilit şi chemarea de dragoste. Fereastra, oglinda şi mreaja de văpaie construiesc în plan simbolic mitul zburătorului.

˘̆

BibliografieMihai Eminescu – „Opere”, vol. I – Poezii, Ed. Gunivas, Chişinău, 2001Victor Kernbach – „Dicţionar de mitologie generală”, Ed. Albatros,

Bucureşti, 1995Doina Ruşti – „Dicţionar de teme şi simboluri din literatura română”,

Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002Romulus Vulcănescu – „Mitologie română”, Ed. Academiei R.S.R.,

Bucureşti, 1987Perpessicius – „Creaţie şi divertisment folcloric la Eminescu”, „Caiete

critice”, I

http://www.gk.ro/sarmizegetusa/univers_rominesc/zburatorul.htmhttp://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Zbur%C4%83torhttp://www.ecursuri.ro/referate/referate.php?report=mitul-folcloric-al-zburatoruluihttp://www.enciclopedia-dacica.ro/univers_rominesc/zburatorul.htm