MITUL “este o istorie sacra, un

eveniment primordial care a avut loc la inceputul

timpului”. (Mircea Eliade)

Mitul este o povestire fabuloasă

care cuprinde credințele popoarelor despre originea universului și a fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendari.

Implică ființe spirituale, precum Dumnezeu, îngeri sau demoni, și personaje fantastice ca de exemplu : oameni-animale, precum și existența unei alte lumi.

Mitul este în general o transpunere pe plan imaginar și simbolic a vieții reale.

Imaginația mitilogică poate fi motivată uneori de nevoia de înțelegere și explicație a realității, alteori de nevoia de evadare într-o altă lume, mai bună și mai frumoasă; ea mai poate servi, ca orice formă artistică, drept expresie și descărcare a tendințelor noastre profunde, a conflictelor noastre sufletești.

Și de-a fi să mor

In câmp de mohor

Să spui lui Vrâncean

Și lui Ungurean

Ca să mă îngroape

Aice pe- aproape

În strunga de oi,

Să fiu tot cu voi;

In dosul stînii,

Să-mi aud cînii,

Aste să le spui,

 

Iar la cap să-mi pui

Fluieraș de fag,

Mult zice cu drag!

Fluieraș de os,

Mult zice duios!

Fluieraș de soc,

Mult zice cu foc!

Vîntul cînd a bate

Prin ele-a răzbate,

Ș”oile s”or strînge

Pe mine m”or plînge

Cu lacrimi de sînge!

Iar tu de omor

Să nu le spui lor.

Să le spui curat

Că m”am însurat

Cu-o mindră crăiasă,

A lumei mireasă;

Că la nunta mea

A căzut o stea;

Soarele și luna

Mi-au ținut cununa;

Brazi și păltinași

I-am avut nuntași;

Preoți, munții mari,

Paseri, lăutari,

Păsărele mii,

Și stele făclii!

MIORIȚA

Motivul alegoriei moarte- nuntă care impresionează atât prin semnificație, cât și prin realizarea artistică, conține sensul profund al baladei și tema ei fundamentală.

Prin alegorizare, moartea este văzută ca o nuntă de proporții cosmice, impresionante, cu participarea masivă a tuturor elementelor naturii.

Alegoria conține o mulțime de personificări, comparații și metafore care pun în lumină concepția despre viață și moarte a ciobanului moldovean, atitudinea lui în fața morții și îi evidențiază unele însușiri, sporind elementul fabulos și lirismul textului.

Prin intermediul acestei alegorii, poetul transpune în plan artistic, o datină românească, potrivit căreia desfășurarea ceremoniei funebre a tinerilor necăsătoriți ia forma unei nunți simbolice..

Datina aceasta strămoșească constă în mod concret în inlocuirea elementelor ceremonialului funebru cu cele ale ceremonialului nupțial, dar, în baladă, acestea din urmă sunt substituite, la rândul lor, cu elementele naturii, ale întregului cosmos.

Astfel ia naștere o impresionantă imagine poetică a contopirii omului cu natura, căci ceremonialul morții văzut ca nuntă are loc într-o veritabilă catedrală cosmică ce înfiorează prin dimensiuni și neclintire.

Prezentare realizată de:Szücs Tamás

Herman KevinToma Valter

Maier Richárd