Universitatea de Medicina si Farmacie Gr

Universitatea de Medicina si Farmacie Gr. T. Popa

Facultatea de Medicina Denatara

Disciplina: Edentatie TotalaMISCARILE CAPULUI, GATULUI SI

TRUNCHIULUI CE INSOTESC

DEPLASARILE MANDIBULARE

Studenta:

Grupa 16

Anul III IASI 2005

Introducere:

Relatia functionala intre sistemul stomatognat si intregul corp este un subiect ce atrage interesul multor cercetatori, dar o explicatie clara a bazei acestui argument nu s-a realizat. De exemplu, statutul dentar a fost indicat a fi in stransa legatura cu bunastarea si functionarea sociala a unei populatii in varsta. Cresterea greutatii corporale s-a aratat a fi corelata cu cresterea faciala in timpul adolescentei.

Posibilitatea ca postura capului si/sau a corpului sa influenteze pozitia sau miscarea mandibulei a fost bine documentata, totusi, miscarea capului si a corpului in timpul miscarii mandibulare nu a fost complet investigata. Daca miscarile capului, gatului si ale trunchiului ce insotesc miscarile mandibulare ar putea fi clarificate, am putea investiga miscarea mandibulara din diferite puncte si obtine informatii cu privire la pozitia corpului cea mai potrivita pentru a ficilita masticatia.Miscarea sau modificarea posturii segmentelor corporale mentionate mai sus insotite de miscarea mandibulara pare a fi foarte mica, aproape invizibila pentru ochiul liber. Speculam ca accelerarea poate fi un parametru care este suficient de sensibil pentru a observa orice schimbare. Recent, am observat ca directia semnalelor de accelerare inregistrate la menton in timpul miscarii de deschidere si inchidere a gurii corespunde cu directia in care mandibula este deplasata. In plus, semnalul de accelerare superior si inferior inregistrat la nivelul fruntii a aparut in directia opusa de cea inregistrata la nivelul mentonului. Acestea pot fi interpretate ca miscari catre superior si inferior ale capului care se opun miscarilor mandibulare in timpul deschiderii si inchiderii gurii, dar trebuie determinat daca aceste semne de accelerare reprezinta miscarea proprie a capului sau nu. Materiale si metode

Participantii si exercitiile mandibulare

Participantii la acest studiu au fost 10 barbati cu varste cuprinse intre 23 si 27 ani. Nici unul nu prezenta simptome sau antecedente de disfunctii ale sistemului stomatognat sau ale sistemului motor al intregului corp. Fiecare participant a adoptat o pozitie sezanda, fara sprijinirea capului sau a spatelui si li s-a carut sa realizeze de 35-60 ori deschiderea si inchiderea gurii in pozitia de intercuspidare maxima.

Nu li s-a facut nici un fel de instructaj in privinta miscarilor mandibulare cu exceptia recomandarii ca dintii superiori si inferiori sa ajunga in contact la o intensitate medie.

Inregistrari ale semnaleleor de accelerare

S-au folosit accelerometri piezoelectrici cu preamplificatori. Specificul accelerometrilor era: 1000 g in accelerare, 1-10 Hz la frecventa, 2,0 pC/g la sensibilitate si 0,8 g la greutate.

Semnalele de accelerare ale capului si mandibulei au fost inregistrate pe suprafata pielii la nivelul fruntii si al mentonului. Locatiile inregistrarilor de la nivelul gatului si trunchiului se gaseau la procesele spinoase ale vertebrei a 6-a cervicala (C6), a 12-a toracica (T12), si a 3-a lombara (L3). Accelerometrii au fost aliniati pe mijloc considerand cea mai precisa axa ca fiind cea orizontala (directia antero-posterioara) si atasati cu o banda adeziva. Un accelerometru pozitiv asezat la exteriorul corpului indica accelerarea posterioara.

Analiza datelor

Accelerarile au fost inregistrate simultan cu miscarile mandibulare pe un recorder de date analoage. Aceste semnale au fost transformate din analoage in digitale si introduse intr-un computer. Rata recoltarii a fost de 2 KHz si rezolutia A/D era de 16 biti.

Semnalele de accelerare erau filtrate la trecerea inalta si joasa la 2 Hz si respectiv 100 Hz. Intai, maximul fluctuatiilor semnalelor de accelerare a fost masurat individual la fiecare pozitie de accelerare. Criteriul de determinare al raspunsului de la fiecare pozitie de inregistrare a fost stabilit la 20% din excesul fluctuatiei principale la participanti. Apoi, semnalele erau examinate in functie de ce directie aparea miscarea la fiecare punct de inregistrare si in jurul inchiderii si deschiderii gurii. Aceste observatii calitative au fost aplicate pe o perioada de la 6 la 25 de incercari de inchidere/deschidere a gurii.

Statistica

Rata de apartie a miscarilor in functie de directie (posterioara, anterioara sau incerta) au fost comparate la fiecare locatie si la inceperea miscarilor mandibulare.RezultateDirectia miscarilor capului, gatului si ale trunchiului aparute la inchiderea/ deschiderea gurii

Un exemplu al inregistrarilor miscarilor mandibulare si semnalele de accelerare in timpul celor doua miscari mandibulare si in rest apare in figura 1.

Tabelul 1 arata frecventa distributiei miscarilor in functie de directia fruntii, C6, T12 si L3 la deschiderea si inchiderea gurii.

Fruntea s-a deplasat spre posterior in 163 (81,5%) miscari la deschiderea gurii si anterior in 170 (85%) miscari la inceputul deschiderii gurii, in aceleasi directii ca cele observate la menton. In contrast, la nivelul C6, deplasarea anterioara la deschiderea gurii si posterioara la inchidere a fost observata in 97,5-98% miscari. In 51,5-60% miscari, deplasarile observate la nivelul T12 pareau a fi in aceeasi directie ca cele de la C6 la inchiderea/deschiderea gurii.

L3 s-a deplasat spre posterior in 130 miscari (65%) la inchiderea gurii si spre anterior in 119 miscari (59,5%) la inceputul deschiderii gurii (opus fata de C6, la fel ca fruntea si mentonul).

Observatiile de la aceste locatii au fost toate semnificative (P