Mircea Cãrtãrescu Poema chiuvetei - poezie postmodernistã -

Postmodernismuleste o orientare (un curent literar) manifestatã în cultura universalã în a doua jumãtate a secolului al XX-lea, accentuatã în anii ’80.

Postmodernismul se defineste prin raportare la modernism, atât ca continuare a acestuia, cât si în opozitie fatã de anumite tendinte moderniste.

In timp ce modernismul rupe cu traditia, postmodernismul înglobeazã experienta esteticã anterioarã, o recupereazã creator si ironic, ludic, parodic. Astfel, postmodernistii redau autorului si operei importanta pierdutã.

Creatiile postmoderniste sunt dificil de înteles si se adreseazã cunoscãtorilor, dar atrag si publicul larg cu ajutorul unei strategii a seductiei, a jocului, adicã a amestecului de stiluri, genuri si specii.Se caracterizeazã prin intertextualitate si hipertextualitate.

Poezia generatiei ’80 (optzecistii) este reprezentatã în principal de Mircea Cãrtãrescu.

Poezia postmodernistã se construieste în jurul unor sintagme ca: “poezia realului”, “poezia care coboarã în stradã”, “cotidianul”.Trãsãturile poeziei postmoderniste:-refuzul simetriei,-o oralitate bine marcatã,-cultivarea limbajului curent, prozaic,-poezia se inspirã din lumea citadinã contemporanã,-amestecul de stiluri, genuri si specii (hibridizarea),-ironia, autoironia, carnavalescul,-valorificarea creativã a stilurilor poetice consacrate, prin ironie si parodie,-intertextualitatea – integrarea diverselor citate în textul propriu; relatia textului cu alte texte cunoscute prin citat, plagiat, aluzie,-hipertextualitate - derivarea textului dintr-un text sau din mai multe texte cunoscute prin imitatie sau transformare, adesea în registru ludic sau satiric.-practicarea unei poetici a concretului si a banalului, (preferinta pentru banal si concret).-caracterul narativ (poeme). (Exemplu în care procedeele artistice sunt colajul de citate din opera lui Caragiale (mate-fripte, comedie, curat murdar, cãldurã mare) sialuzia la versul eminescian (“La Paris, în lupanare…)

Mãrturisesc am scris totulIn betii, în lupanare. Sunt Mate-Fripte.Privesc la comedie, plâng.Curat murdar. Cãldurã mare. (Ion Stratan)

1

Poema chiuveteiPoema chiuvetei rescrie scenariul romantic al iubirii imposibile dintre un muritor şi o fiinţă aparţinând supraumanului. Antiteza este accentuatã până la grotesc.

Este povestea iubirii unei chiuvete de bucătărie pentru "o mică stea galbenă din colţul geamului de bucătărie". Parodia este evidentã. Este o degradare a mitului eminescian. Tema Iubirea între fiinte ce apartin unor lumi incompatibile: -chiuveta apartine universului ustensilelor casnice, iar -steaua galbenã planului cosmic.

Scenariul din Luceafărul devine acum un scenariu "jucat" cu elemente ale sub-umanului, obiecte lipsite de importantã.Castelul din Luceafãrul este înlocuit cu spatiul banal al bucãtãriei.Acest spaţiu poate fi înţeles ca unul al metamorfozei, al haosului de dinainte de geneză.

Spatiul apartamentului este locuit de fiinte ciudate: chiuveta, musamaua, borcanul cu mustar, tacâmurile ude. Ele fac parte dintr-o "naturã moartã" si sunt pãrti ale unui univers derizoriu (neînsemnat).

Dar aceste obiecte sunt animate printr-o stranie metamorfoza (capãtã trãsãturi ale unor fiinte vii).

Steaua din coltul geamului de la bucãtãrie, la care priveste cu nostalgie chiuveta, reprezintã un alt univers, situat extrem de departe, intangibil.

Chiuveta este o Cãtãlina care se îndrãgosteste de un alt Hyperion: "intr-o zi chiuveta cazu in dragoste,/ iubi o mica stea galbena din coltul

geamului de la bucatarie/ se confesa musamalei si borcanului cu mustar/ se planse tacamurilor ude./ in alta zi chiuveta isi marturisi dragostea:/ stea mica, nu scanteia peste fabrica de paine si moara dambovita".

Versurile stabilesc o distantã enormã între lumea stelei din depãrtãri inaccesibile, si centralele electrice din subsoluri, "pline de becuri". Declaratia de dragoste a chiuvetei pentru stea are 3 pãrti:-o invocatie a stelei si o explicare a motivelor pentru care steaua trebuie sã coboare din lumea ei (asemãnãtoare cu invocatia pe care fata de împãrat o face cãtre Luceafãr, sau pe care Riga Crypto o face cãtre Enigel),-a doua parte descrie dragostea chiuvetei pentru stea,-a treia parte este o promisiune a regatului pe care-l va împãrãti steaua dacã-si va pãrãsi conditia, un regat derizoriu si chiar grotesc (regatul de linoleum).

"stea mica, nichelul meu te doreste, sifonul meu a bolborosit/ tot felul de cantece pentru tine, cum se pricepe si el,/ vasele cu resturi de conserva de peste/ te-au si indragit./ vino, si ai sa scanteiezi toata noaptea deasupra regatului de linoleum/ craiasa a gandacilor de bucatarie."

Steaua devine astfel, în lumea modernã a obiectelor fãrã valoare, un Hyperion degradat, care îsi risipeste lumina pentru obiectele unei lumi fãrã strãlucire, în case, în medii ce contin toate aceste resturi metalice, deseuri ale unei lumi Kitsch, surogate ale unei civilizatii lipsite de spiritualitate.

2

Steaua galbenã are aspiratii banale, ea iubeste o "strecuratoare de supa/ din casa unui contabil din pomerania”Ultima strofã a poeziei aduce în prim plan “naratorul” povestii, si anume “gaura din perdea”. Aceasta îsi presintã si ea povestea de dragoste neîmplinitã cu o “superbã dacie crem”, pe care nu a vãzut-o decât o datã.Finalul dezvãluie atât trecerea timpului fatã de povestile de dragoste neconsumate pe care le-a prezentat “gaura de perdea” (“acum am copii prescolari”), cât si detasarea fatã de acestea, spulberarea conventiei romantice a iubirii.Naratorii poeziei sunt multipli, fiind selectionati din diverse medii.OriginalitateTema iubirii imposibile este abordatã într-o manierã ineditã, postura de îndrãgostitã fiind preluatã de o chiuvetã de bucãtãrie.

Atât chiuveta, cât si steaua sunt de gen feminin (de altfel toate perechile de “protagonisti” sunt exclusiv feminine. Aceasta constituie o abatere de la regula cuplului traditional, care implicã femininul si masculinul.Figura de stil predominantã este personificarea. Sunt personificate obiectele din bucãtãrie, care devin personaje într-un scenariu.Limbaj-sunt folosite clişee ale vorbirii curente:Descântecul Cătălinei devine, în rostirea chiuvetei: "dă-te jos", înlocuind formula de chemare la Eminescu: "cobori în jos".-folosirea construcţiilor explicative care nu explică nimic. "Cum se pricepe şi el", "ce să mai vorbim". -registru ludic.Concluzie Aceastã poezie apartine postmodernismului prin parodia la poemul Luceafãrul, de Mihai Eminescu, prin cultivarea unui limbaj curent, prozaic, inspiratie din lumea citadinã, prin ironie si preferintã pentru banal si concret.

Oral:79- Ilustreazã conceptul op postmodernism, prin ref la un text liric stud.

3