ochiul căprui al dragostei noastre

Mircea Cărtărescu s-a născut pe 1 iunie 1956, în Bucureşti. Aab solvit Facultatea de Limba şi Literatura Română a Univer sităţiidin Bu cureşti în 1980. În prezent este confe renţiar dr. în cadrulFacultăţii de Litere a Univer sităţii din Bucureşti. Este poet,prozator, eseist, cri tic li terar şi pu blicist.A publicat următoarele volume: Faruri, vitrine, fotografii, poeme,Cartea Românească, Bucu reşti, 1980; Poeme de amor, CarteaRomâ nească, Bucu reşti, 1982; Totul, poeme, Car tea Româ nească,Bucu reşti, 1984; Visul (în ediţiile urmă toare Nostalgia), poves -tiri, Car tea Româ nească, Bucureşti, 1989; Huma nitas, Bucu reşti,1993; Levantul, poem epic, Cartea Româ nească, Bucureşti, 1990;Huma nitas, Bucureşti, 1998; Visul chimeric, studiu critic, Li tera,Bucureşti, 1991; Travesti, roman, Huma nitas, Bucu reşti, 1994;a devenit roman grafic în limba franceză; Dragostea, poeme,Humanitas, Bucu reşti, 1994; Orbitor. Aripa stângă, roman, Hu -ma nitas, Bucureşti, 1996; Dublu CD, poeme, Humanitas, Bucu -reşti, 1998; Postmo der nismul româ nesc, studiu critic, Humanitas,Bucu reşti, 1999; Jurnal I, Humanitas, Bucu reşti, 2001; Orbitor.Corpul, roman, Humanitas, Bucu reşti, 2002; Enci clopedia zmei -lor, carte pentru copii, Hu manitas, Bucureşti, 2002; Pururi tânăr,înfăşurat în pixeli, publicistică, Huma nitas, Bucureşti, 2003; Par -fu mul aspru al ficţiunii, audio book, Humanitas, Bucureşti, 2003;Plu rivers vol. I şi II, poeme, Hu manitas, Bucu reşti, 2003; Cinci -zeci de sonete, poeme, Brumar, Ti mişoara, 2003; De ce iubim femeile,povestiri şi audio book, Humanitas, Bucu reşti, 2004; Baroane!,Humanitas, Bucureşti, 2005; Jurnal II, Huma nitas, Bucureşti,2005; Orbitor. Aripa dreaptă, roman, Huma nitas, Bucu reşti, 2007;Dublu album, Humanitas, Bucureşti, 2009; Nimic, Humanitas,Bucureşti, 2010; Fru moasele străine, poves tiri, Humanitas, Bu -cureşti, 2010. Tradu ceri în engleză, ger mană, italiană, fran ceză,suedeză, spaniolă, olandeză, polonă, portu gheză, maghiară, ivrit,nor ve giană, bulgară, slovenă, daneză, bască, rusă şi greacă.Cărţile sale au fost premiate de Academia Română, Uniunea Scrii -torilor din România şi din Repu blica Moldova, Ministerul Cul -turii, ASPRO, Asociaţia Scriito rilor din Bucureşti, AsociaţiaEdito rilor din România. Au fost nomi nali zate în Franţa pentrupremiile Médicis, Le meilleur livre étranger, Prix Union Latine.Romanul Nostalgia a primit în 2005 Premiul literar „GiuseppeAcerbi“, Castel Goffredo, Italia. De asemenea, autorul a primitîn 2011 Premiul Internaţional pentru literatură de la Vileniča.

Redactor: Lidia BodeaCoperta: Angela RotaruTehnoredactor: Manuela MăxineanuCorector: Cristina JelescuDTP: Florina Vasiliu, Dan Dulgheru

© HUMANITAS, 2012 (ediţia print)© HUMANITAS, 2012 (ediţia digitală)

ISBN 978-973-50-3772-7 (pdf)

Editura HUMANITAS Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România tel. 021 408 83 50, fax 021 408 83 51 www.humanitas.ro

Comenzi online: www.libhumanitas.roComenzi prin e-mail: vanzari@libhumanitas.roComenzi telefonice: 0372 743 382, 0723 684 194

O treime de sabie, o treime de scut

Am cincizeci şi cinci de ani. Oricum aş lua-o,două treimi din viaţă au trecut. Am ajuns să-miaduc bine aminte lucruri petrecute acum jumătatede veac. Tinereţea mea a fost acum treizeci de ani.Am prieteni pe care nu i-am văzut de două decenii.Şi, în general, vorbesc acum despre decenii cum vor -beam altădată despre ani. Am văzut crescând, dupămine, alte două generaţii. Mulţi colegi ai mei suntbunici, bărboşi şi cărunţi. Alţii deja au murit. Măîntâlnesc cu foştii mei elevi de la şcoala generală undeam predat cândva: au copii mari acum. Fiica mea seva căsători curând. Oa menii vin pe lume, cresc, îm -bătrânesc şi mor. Nu mai pot crede în minuni.

Mi-a rămas deci o treime de viaţă. Ce-am să faccu ea? Ce se poate face, îndeobşte, cu o treime desabie, cu o treime de scut? Am motive să cred că totce-a fost bun s-a dus şi că va trebui de-acum să măpregătesc pentru adevăratele încercări. Va mai apă -rea ceva nou şi minunat în viaţa mea, ceva pentru

care să merite să trăieşti? Ce voi putea face maimult decât am făcut când mintea şi trupul îmi eraudeo potrivă la zenit? Mai toţi oamenii care trăiescazi sunt mai tineri ca mine. Vorbesc o limbă carenu mai e a mea. Trăiesc într-o lume la care degeabaîncerc să mă adaptez. Ce dialog pot să mai am cuei? Cum pot să nu le simt condescendenţa?

Apogeul vieţii mele a fost la patruzeci de ani.Atunci am fost sus de tot, atât de sus cât mi-a fostdat să ajung. Până atunci n-am cunoscut decât dru -mul ascendent. Nu puteam vedea nimic în jur, căcieram plin de sine. Fiecare etapă a drumului meusuitor era absolută, o rezolvam deplin, ca pe o pro -blemă de matematică. Nu-mi cunoşteam limitele,mai mult, nu credeam că am limite. Puteam faceorice, şi credeam sincer că aşa avea să fie întot dea -una. Viaţa mea era un act de credinţă: nimic nu-miputea ieşi rău, căci prin defi niţie eram un câştigătorşi nu existau accidente.

Dar glontele, pornit din ţeavă încordat, încre -zător, una cu traiectoria sa balistică, se răceşte peparcurs. Începe să oscileze, să şovăie, se dă peste cap.Deodată priveşti în urmă şi ţi se pare prea mult. Preamulte fapte acumulate, prea multă muncă, preamultă absurditate. Începi să te gândeşti: ce-nseamnătoate astea? Unde duce totul? Vezi că lucrurile făcute

6 Ochiul căprui al dragostei noastre

de tine nu rămân strălu citoare, cum ţi se păreaupe vremuri. S-au acoperit de mii şi mii de alte lu -cruri făcute de alţii. Tinerii nu mai ştiu de ele. Maimult, lumea s-a schimbat tul burător, ce era sus eacum jos, ce era de valoare e acum gunoi. Cum poţisă mergi înainte când sensul cuvân tului „înainte“e acum altul?

Ce minunat ar fi să-mi pot spune măcar (şi mi-o şispun, dar fără nici un pic de convingere): ei, ammuncit destul. Cât o să mai fac unul şi-acelaşi lucru?Orice-aş face n-o să mai pot avea mai mult decâtam avut deja, n-o să mai pot spune mai mult decâtam spus. De-acum să-mi cultiv grădina, să-mi tră -iesc viaţa, să privesc stelele, să mă-ntind în iarbă,să respir miro sul fânului, căci asta e tot ce poateprimi un om pe acest pământ. Dar după câteva zilede „trăit viaţa“ mă-ntorc înspăi mântat la banculmeu de lucru, căci pentru mine viaţa nu-nseamnăcontemplarea norilor, ci însăşi munca mea, fără decare nu simt că trăiesc, şi n-aş simţi că trăiesc niciîn paradis. E o pervertire prostească a sensu lui vieţii,dar eu, aşa cum sunt făcut, nu ştiu alt sens. Dacănu lucrez, timpul curge în gol şi viaţa mea se scurgeîn vârtej ca apa în orificiul căzii.

Probabil că am căzut la testul vieţii, sau suntfoarte aproape să cad. Probabil am căutat în direcţia

O treime de sabie, o treime de scut 7

greşită când am crezut că munca mea – într-o zonăneîn semnată de altfel – are vreo valoare, că mă poateduce la înţelegere. Mă privesc acum: un om de cinci -zeci şi cinci de ani care, probabil, n-a făcut nimicadevă rat în viaţă. Nimic, oricum, din ce era de aştep -tat să facă. Voi mai trăi poate două sau trei decenii.Vor trece-ntr-o clipă. Îmi amintesc ca ieri cum eramacum douăzeci de ani. Ştiu cum voi fi peste încădouăzeci, când pasta din pix se va usca, iar baravieţii mele, ca-n jocurile pe computer, va scădeapână la ulti ma liniuţă.

8 Ochiul căprui al dragostei noastre