MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII -...
76
MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII Anexa nr. 2 la OMEdC nr. 3172/30.01.2006 CURRICULUM Pentru clasa a XII-a Calificarea Tehnician în agricultură Nivelul 3 VARIANTĂ REVIZUITĂ 2005
Transcript of MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII -...
MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII
Anexa nr. 2 la OMEdC nr. 3172/30.01.2006
CURRICULUM
Pentru clasa a XII-a
Calificarea Tehnician în agricultură
Nivelul 3
VARIANTĂ REVIZUITĂ
2005
1
AUTORI
1. Băluţă Ioana profesor gradul I Colegiul Naţional Agricol ,,Carol I”, Slatina;
2. Dascălu Marea profesor gradul I, Grup Şcolar Agricol Tecuci;
3 Ilie Maria doctor în zootehnie, prof. gr. did. I, Grup Şcolar Agricol Palas, Constanţa;
4. Livadariu Gabriela profesor gradul I, Grup Şcolar Agricol Castelu, Constanţa;
5. Moisiu Maria
doctor în medicină veterinară, profesor gradul I, Grup Şcolar
Agricol Palas, Constanţa;
6 Murat Lemon doctor în ştiinţe agricole, profesor gradul I, Grup Şcolar
Agricol Palas, Constanţa;
7 Mihalcea Mariana profesor gradul I, Grup Şcolar Agricol Ciorogârla;
8 Oprea Delia profesor gradul II, Grup Şcolar Agricol Prejmer;
9 Patape Marioara profesor gradul I , Grup Şcolar Agricol Palas, Constanţa;
10 Petre Angela profesor gradul I, Grup Şcolar Agricol Ciorogârla;
11 Salomia Mihaela Mirela profesor, Grup ŞcolarApicol Băneasa Bucureşti;
12 Vasiliu Petronela profesor gradul II, Grup Şcolar Agricol Fălticeni;
Scrioşteanu Catinca – expert CNDIPT
Matei Monica - expert local
2
PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT
LICEUL TEHNOLOGIC
Clasa a XII – a
Aria curriculară Tehnologii
Calificarea : Tehnician în agricultură
Cultură de specialitate şi instruire practică săptămânală
Modulul I: Tehnologii specifice
pentru culturile de câmp Total ore/an 129
din care:- laborator tehnologic 48
- instruire practică 48
Modulul II: Tehnologii specifice de cultivare
a plantelor horticole Total ore/an 75
din care:- laborator tehnologic 18
- instruire practică 24
Modulul III: Organizarea bazei furajere Total ore/an 75
din care:- laborator tehnologic 24
instruire practică 18
Modulul IV: Marketingul produselor agricole Total ore/an 51
din care:- laborator tehnologic 18
Total ore/an: 10 ore/săptămână x 33 săptămâni = 330 ore
Stagii de pregătire practică
Modulul V: Organizarea exploatării agregatelor
şi instalaţiilor folosite în agricultură Total ore/an 120
din care:- laborator tehnologic 90
- instruire practică 30
Total ore/an: 30 ore/săptămână x 4 săptămâni = 120 ore
Curriculum în dezvoltare locală
Modulul VI: Igiena şi securitatea muncii
în domeniul agricultură Total ore/an 24
din care:- laborator tehnologic 12
Modulul VII: Tehnologii specifice de creştere
a animalelor Total ore/an 108
din care:- laborator tehnologic 54
Total ore/an: 4 ore/săptămână x 33 săptămâni = 132 ore
Total general: 582 ore/an
3
4
ALCĂTUIREA MODULELOR – CLASA A XII-A
Unitatea de
Competenţă Competenţă M I M II M III M IV M V
Practică
comasată
M VI
Practică
comasată
M VII
CDL
Verificare
2.Comunicare 2.2. Moderează dezbateri şi şedinţe
2.3 Elaborează documente pe teme
profesionale.
4.Gândire
critică şi
rezolvare de
probleme
4.1.Identifică probleme complexe
4.2. Rezolvă probleme
4.3.Evaluează rezultatele obţinute
16.Tehnologii
specifice
pentru culturile
de câmp
16.1.Selectează soiurile si hibrizii
de plante de câmp
16.2.Aplică schemele de asolament
proiectate pentru culturile de câmp
16.3.Supravegheză lucrările de
înfiinţare a culturilor de câmp
16.4.Coordonează la nivel de
echipă aplicarea lucrărilor de
ingrijire la culturile de câmp
16.5.Coordonează lucrările de
recoltare şi
depozitare a plantelor de câmp
18. Tehnologii
specifice de
cultivare a
plantelor
horticole
18.1. Organizează echipa pentru
executarea lucrărilor de înfiinţare a
culturilor horticole pe suprafeţe
reduse
18.2.Organizează echipa pentru
executarea lucrările de întreţinere a
culturilor legumicole
18.3. Supraveghează echipa pentru
executarea lucrărilor de întreţinere
a plantaţiilor pomicole şi viticole
18.4.Organizează echipa pentru
executarea lucrările de recoltare şi
valorificare a producţiei culturilor
horticole.
5
18.5.Verifică calitatea lucrărilor
aplicate culturilor horticole.
24.
Organizarea
bazei furajere
24.1.Planifică necesarul de furaje
24.2.Întocmeşte planul de culturi
pentru furajele de volum;
24.3.Elaborează balanţele furajere
24.4.Evaluează cantitativ
nutreţurile
24.5 Asigură şi verifică calitatea
nutreţurilor
12.
Marketingul
produselor
agricole
12.1.Identifică nevoile şi cererea
de consum pentru produsele
agricole
12.2. Descrie oferta şi consumul de
produse agricole
12.3.Caracterizează piaţa agrară
12.4.Descrie mixul de marketing
15.
Organizarea
exploatării
agregatelor şi
instalaţiilor
folosite în
agricultură
15.1.Supraveghează formaţiunea
de lucru care exploatează
agregatele pentru fertilizarea
terenului
15.2.Organizează formaţiunea de
lucru care exploatează agregatele
pentru pregătirea terenului
15.3.Supraveghează formaţiunea
de lucru care exploatează
agregatele pentru înfiinţarea
culturilor
15.4.Organizează formaţiunea de
lucru care exploatează agregatele
pentru îngrijirea culturilor
15.5.Coordonează formaţiunea de
lucru care exploatează agregatele
pentru recoltarea culturilor
6
15.6.Supraveghează utilizarea
maşinillor şi instalaţiilor folosite în
zootehnie
15.7.Supraveghează lucrările de
întreţinere, reparare şi stocare a
maşinilor şi instalaţiilor agricole
9.Igiena şi
securitatea
muncii în
domeniul
agricultură
9.1.Aplică legislaţia privind
securitatea şi sănătatea la locul de
muncă, prevenirea şi stingerea
incendiilor în domeniul agricultură
9.2. Coordonează activitatea în caz
de accident în domeniul agricultură
20.Tehnologii
specifice de
creştere a
animalelor
20.1.Caracterizează rasele de
animale
20.2. Coordonează programele de
reproducţie pe specii de animale;
20.3.Organizează activităţi de
ameliorare a animalelor;
20.4.Elaborează scheme
tehnologice specifice hrănirii şi
îngrijirii animalelor în diferite
sisteme de exploatare
20.5.Asigură şi verifică calitatea
producţiilor animaliere;
Modulul I. TEHNOLOGII SPECIFICE PENTRU CULTURILE DE CÂMP
Modulul „ Tehnologii specifice pentru culturile de câmp” reprezintă unitatea de
competenţă tehnică specializată şi este constituită din următoarele unităţi de competenţă:
- Tehnologii specifice pentru culturile de câmp
Modulul „Tehnologii specifice pentru culturile de câmp” se studiază în paralel cu
celelalte module din clasa a XII -a nefiind condiţionat de parcurgerea altor module.
În programa şcolară fiecărei unităţi de competenţă îi corespund competenţele individuale
formulate în standardul de pregătire profesională.Atingerea competenţelor individuale (cheie,
tehnice generale, tehnice specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate.Profesorul
poate opta pentru folosirea activităţilor de învăţare recomandate prin programă în vederea
realizării conţinuturilor sau îşi poate alege alte activităţi adecvate condiţiilor concrete din clasă.
Întrucât programa şcolară reprezintă elementul central în realizarea proiectării didactice, trebuie
lucrat cu atenţie modulul de parcurgere în ordine cronologică a conţinutului prezentat în capitolul
III – Sugestii metodologice (aliniatul 1).
Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu standardul de pregătire profesioinală în care sunt
precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale şi probele de
evaluare ale performanţelor elevului.
Modulul este constituit di agregarea unităţii de competenţe tehnice specializate
„Tehnologii specifice pentru culturile de câmp” cu unitatea de competenţepentru abilităţile cheie
Comunicarea, competenţele 2.2 şi 2.3.
Agregarea s-a realizat prin intermediul condiţiilor de aplicabilitate de la cele două
competenţe.
Unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care se
formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţile cheie.
Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul :
Unitatea de competenţe tehnice specializate:
Tehnologii specifice pentru culturile de câmp
8
II. TABELUL DE CORELARE A COMPETENŢELOR ŞI CONŢINUTURILOR
UNITĂŢI DE
COMPETENŢĂ
COMPETENŢE
INDIVIDUALE
CONŢINUTURI TEMATICE
16.Tehnologii
specifice pentru
culturile de câmp
2. Comunicare
16.1 Selectează
soiurile şi hibrizii
de plante de câmp
2.2 Realizează
prezentări în
situaţii de
comunicare
publică
Soiuri şi hibrizi din grupele:
- cereale pentru boabe (grâu, secară, orz, orzoaică,
ovăz, porumb);
- leguminoase pentru boabe (mazăre, fasole, soia);
- textile (cânepa şi inul pentru fuior);
- oleaginoase (floarea soarelui, inul pentru ulei).
- rădăcinoase şi tuberculifere ( sfecla de zahăr şi
cartoful ) descrise într-o succesiune logică, în loc
adecvat, la nivelul audienţei, prezentate în forme
accesibile,electronică (power point), utilizând
tehnici care să capteze atenţia audienţei: suport non-
verbal (imagine, grafică, lucrări de cercetare, atlase
botanice ), exemplificări (colecţii fitotehnice ),
gestică, mimică asociată pronunţie, intonaţie.
Surse consultate (baze de date, manuale,
articole, reviste de specialitate ) întrebări puse altor
persoane, informaţii selectate pentru alegerea
soiurilor şi hibrizilor de plante aromatice şi
medicinale ( menta, valeriana, gălbenele) şi plante
furajere ( lucerna, trifoiul, porumbul pentru siloz,
borceagurile, sparceta ).
2. Comunicare
16.Tehnologii
specifice pentru
culturile de câmp
2.3 Citeşte
sintetizează şi
foloseşte
informaţia în
diferite situaţii de
comunicare
16.4.
Coordonează la
nivel de echipă
lucrările de
îngrijire a
culturilor de câmp
Surse de informaţie: manuale, literatura de
specialitate, articole, rapoarte, baze de date intrne şi
externe consultate pentru selectarea celor mai eficace
produse folosite în combaterea buruienilor ( erbicide
de contact şi sistemice), bolilor (fungicide din
grupele anorganice, organice şi biologice) şi a
dăunătorilor organo-clorurate, organo-fosforice,
carbonatr şi biologice, conform buletinelor de
avertizare pentru atacurile de boli şi dăunători.
Metode pentru fertilizat şi erbicidat (pe rânduri,
pe toată suprafaţa); pentru combaterea bolilor şi
dăunătorilor (prin prăfuit, pe cale biologică, prin
stropit) aplicate numai după citirea atentă şi
identificarea punctelor principale din documentaţia
care însoţeşte utilajul şi produsul.
9
2. Comunicare
16.Tehnologii
specifice pentru
culturile de câmp
2.3 Citeşte
sintetizează şi
foloseşte
informaţia în
diferite situaţii de
comunicare
16.4.
Coordonează la
nivel de echipă
lucrările de
îngrijire a
culturilor de câmp
Situaţii de comunicare: în funcţie de relaţiile
dintre interlocutori, aşteptările, interesele, intenţiile şi
abilităţile de comunicare ale acestora.
Echipe de lucru: pentru realizarea lucrărilor de
îngrijire a culturilor.
Lucrări de îngrijire aplicate culturilor de
câmp: mecanice, manuale şi chimice.
Utilaje folosite: tracorul în agregat cu
cultivatorul purtat universal echipat cu fertilizator,
maşina de erbicidat, maşina de prăfuit , maşini de
combatere a bolilor şi dăunătorilor.
Pregătirea utilajelor: echiparea cu organele
de lucru corespunzătoare; repartizarea pe cadru a
organelor de lucru; reglarea utilajelor folosite.
Metode de irigat: prin aspersiune, prin brazde
Instalaţii de irigat: instalaţii de irigat prin
aspersiune cu mutare manuală; instalaţii de irigat prin
brazde
Epoca de aplicare: a irigaţiilor în perioadele
critice de consum pentru apă ale plantelor ;
fertilzarea în perioadele critice de consum pentru
elementele nutritive ale plantelor : combaterea bolilor
şi dăunătorilor conform avertizărilor.
Îngrăşăminte: chimce pe bază de
N,P,K(simple sau complexe)
Reglarea utilajelor: pentru prăşit, fertilizat,
erbicidat, combaterea bolilor şi dăunătorilor
16.Tehnologii
specifice pentru
culturile de câmp
16.2 Aplică
scheme de
asolament
proiectate pentru
culturile de câmp
Materiale şi accesorii: cântar,
determinator, ruletă, lupe,umidometru, balanţă,
balanţă hectolitrică şi tehnică.
Scheme de asolament: de trei, patru şi
cinci ani pentru plantele de câmp din zona montană
Plante premergătoare foarte bune şi bune
pentru:
- cereale neprăşitoare (grâu , orz, ovăz)
- cereale prăşitoare
- leguminoase de boabe
- plante textile
- plante oleaginoase
- plante rădăcinoase şi tuberculifere
- plante medicinale
- plante furajere
16.Tehnologii
specifice pentru
culturile de câmp
16.3.
Supraveghează
lucrările de
înfiinţare a
Loturi de semănat:
entru cereale, leguminoase, oleaginoase, textile,
rădăcinoase şi tuberculifere, aromatice şi medicinale,
10
culturilor de câmp furajere.
Utilaje: semănători pentru semănat în
rânduri apropiate sau pentru semănăt în rânduri
depărtate; tractorul de putere corespunzătoare pentru
semănători universale , pentru semănători obişnuite şi
pentru semănători în rânduri depărtate.
Operaţii de pregătire: echiparea cu organe
de lucru corespunzătoare; reglarea utilajelor folosite;
debit de sămânţă, distanţa între rânduri şi între plante
pe rând, norma de sămânţă la hectar, adâncimea de
semănat.
Materii prime: seminţe şi material de
plantat.
Epoci de semănat: toamna 15 septembrie –
25 octombrie; primăvara 15 martie – 1 mai
Metode de înfiinţare a culturilor de câmp:
prin semănat în rânduri dese, în rânduri rare,
în benzi.
Proba semănătorii: la semănătorile de
semănat în rânduri obişniute (debit de sămânţă,
adâncime de semănat, densitate, normă de sămânţă la
hectar); la semănătorile de semănat în rânduri
depărtate (debit de sămânţă, distanţă între rânduri şi
între plante pe rând, adâncime de semănat norma de
sămânţă la hectar).
Materiale şi accesorii:cântare, prelate, saci,
cale, folii, mese de lucru, echipamente de protecţie a
muncii, biopreparate, jaloane, lopeţi, îngrăşăminte
chimice, fungicide.
Indici de calitate: distanţa între rânduri ,
distanţa între plante pe rând , adâncimea de semănat,
norma de sămânţă la hectar, încadrarea în epoca de
semănat, lipsa greşurilor.
16.Tehnologii
specifice pentru
culturile de câmp
16.5.Coordonează
lucrările de
recoltare şi
depozitare a
plantelor de câmp
Specii de plante pe grupe de culturi pentru
recoltat: grupa cereale, leguminoase, oleaginoase,
textile, rădăcinoase şi tuberculifere, aromatice şi
medicinale, furajere.
Utilaje folosite la recoltat: combine pentru
recoltat boabe, vindroverul, combina pentru recoltat
porumb, maşini de secerat, maşini de recoltat cânepa,
mazăre, fasole, cartof, sfeclă, secerători, grebla
oblică.
Reglarea utilajelor de recoltat conform
cerinţelor speciei ce urmează a se recolta
Tipuri de utilaje folosite pentru transport:
mijloace de transport auto, benzi transportoare.
Materiale: substanţe folosite pentru
11
dezinfectarea şi dezinsectizarea depozitelor, ramă
metrică, ruletă, cântar.
Determinări pentru evaluare: numărul de
spice, numărul de ştuleţi , numărul mediu de boabe,
greutatea ştuleţilor, MMB, greutatea rădăcinilor de
sfeclă, greutatea tuberculilor din cuib.
Metode de recoltat: manuale, semimecanizate
, mecanizate, divizat, sau printr-o singură trecere.
Epoci de recoltare: maturitatea fiziologică,
maturitatea tehnică.
Spaţii de depozitare: magazii, pivniţe,
silozuri, pătule, poduri.
Norme de protecţie a muncii: fişe de protecţie
a muncii, echipamente de protecţie a muncii.
III. Sugestii metodologice
1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi :
Competenţele tehnice specializate se formează prin instruire practică săptămânală şi
comasată, laborator tehnologic şi instruire teoretică. Pentru parcurgerea acestor continuturi se
vor folosi metode de predare-învăţare sub formă de: studiu de caz, metoda proiect, jocul de rol,
rezolvări de probleme şi simulări.
Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite acordate
pentru unităţile de competenţe care corespund numărului de ore din planul de învăţământ pentru
cele trei tipuri de instruire.
Pentru parcurgerea modulului Tehnologii specifice pentru culturile de câmp sunt alocate
un număr de 129 ore care sunt repartizate astfel: laborator tehnologic 48 ore şi instruire practică
48 ore.
Orele de laborator tehnologic se efectuează de către profesorul de specialitate
tehnică, iar orele de instruire practică se efectuează de către maistrul instructor.
Parcurgerea cronologică a conţinutului tematic:
Nr.
crt Tema
Nr. de ore alocate
Teorie Laborator
tehnologic
Instruire
practică
1
Soiuri şi hibrizi de plante de câmp:
- cereale pentru boabe
- leguminoase pentru boabe
- plante oleaginoase
- plante textile
- plante rădăcinoase şi tuberculifere
7 9 9
12
- plante aromatice şi medicinale
- plante furajere
2
Scheme de asolament proiectate
pentru culturile de câmp
- criterii de întocmire a unui asolament
- restricţii în rotaţia culturilor
- stabilirea plantelor premergătoare.
7 10 10
3
Lucrări de înfiinţare a culturilor de câmp.
- sortimentul de seminţe şi de material de plantat;
- lucrări de pregătire a utilajelor pentru semănat;
- metode de ănfiinţare a culturilor de câmp;
- indici de calitate ai lucrărilor de semănat;
- norme de igienă şi securitate a muncii specifice
lucrărilor de semănat;
7 10 10
4.
Lucrări de îngrijire a culturilor de
câmp.
- lucrări de îngrijire: manuale, mecanice, chimice;
- lucrări de pregătire a utilajelor;
- metode de irigat;
- tipuri de îngrăţăminte;
- produse folosite în combaterea buruienilor, bolilor şi
dăunătorilor;
- metode de fertilizare şi de combatere;
- metode de verificare a stării de vegetaţie: metoda
monoliţilor;
- calitatea lucrărilor de îngrijire;
- tehnologia informaţiei – utilizată în programele de
irigare a culturilor şi în aplicarea tratamentelor;
- norme de igienă şi securitate a muncii specifice
lurărilor de îngrijire a culturilor de câmp.
6 10 10
5.
Lucrări de recoltare şi depozitare a
plantelor de câmp.
- specii de plante pe grupe de culturi;
- lucrări de pregătire a utilajelor folosite pentru
recoltare şi transport;
- epoca de recoltare;
- metode de recoltat;
- lucrări de pregătire a spaţiilor de depozitare;
- norme de igienă şi securitate a muncii specifice
lurărilor de recoltare şi depozitare a plantelor de câmp.
6 9 9
13
6. Pregătirea: consultă surse (baze de date,manuale,
articole, reviste de specialitate), pune întrebări altor
persoane, selectează informaţiile
Organizarea: succesiunea logică, locul prezentării,
adecvarea la audienţă, forma prezentării, realizarea
electronică (aplicaţii de tip “power point” sau altele).
Tehnici de captare a atenţiei: suport non-verbal
(imagine, grafică), exemplificări, gestică, mimică
asociată, pronunţie, intonaţie.
7. Surse de informaţie: manuale, literatură de
specialitate, articole, rapoarte, baze de date interne şi
externe
Extragerea şi sintetizarea: citeşte în mod critic
informaţia, identifică punctele principale conform
scopului propus.
Situaţii de comunicare: în funcţie de relaţiile dintre
interlocutori, aşteptările, interesele, intenţiile şi
abilităţile de comunicare ale acestora.
Total ore 33 48 48
NOTĂ: Pentru fiecare grupă se vor studia lucrările specifice de pregătire a patului
germinativ, înfiinţare, îngrijire afânarea solului, combaterea buruienilor, bolilor şi
dăunătorilor si recoltarea şi depozitarea aşa cum se specifică în condiţiile de aplicabilitate din
standardul de pregătire profesională la unitatea de competenţă specializată TEHNOLOGII
SPECIFICE PENTRU CULTURILE DE CÂMP
Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămânând la latitudinea profesorului să facă
distribuţia în funcţie de specificul zonei, resursele materiale ale şcolii şi ale agentului economic.
2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / învăţare:
Curriculum şcolar pentru modulul „ Tehnologii specifice pentru culturile de câmp” se
studiază în clasa a XII-a, într-un număr total de 129 ore/an din care 48 ore laborator tehnologic şi
48 ore de instruire practică.
Proiectarea curriculum-ului şcolar s-a făcut după un model nou centrat pe competenţe
tehnice specializate.
La baza elaborării curriculum-ului a stat Standardul de Pregătire Profesoională în care
unităţile de competenţă sunt cuantificate prin credite.Unitatea de competenţă are în structura sa
14
nivelul, valoarea creditului, competenţe, criterii de performanţă, condiţii de aplicabilitate şi probe
de evaluare.
Pentru aplicarea curriculum-ului la clasa a XII-a, procesul de predare-învăţare trebuie să
fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice specializate cerute de
nivelul 3, calificarea „Tehnician în agricultură”.
Utilizarea unor metode cu activitatea didactică centrată pe elev cum sunt: studiul de caz,
brainstormingul, turul galeriilor, exerciţiul, mozaicul, descoperirea, problematizarea asigură
efecientizarea procesului de învăţare.
Întreg demersul didactic depus de profesor în procesul de predare-învăţare, trebuie să fie
focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice generale cerute de
calificarea lucrător în cultura plantelor de câmp.
Pregătirea practică la calificarea Tehnician în agricultură este efectuată de profesorul de
specialitate tehnică ( 24 ore laborator tehnologic ) şi de maistrul instructor ( 18 ore instruire
practică ). Pregătirea practică se organizează săptămânal în una din zile - 6 ore, reprezentând
pregătirea practică curentă. Pentru formarea competenţelor individuale definite în Standardul de
Pregătire Profesională şi în mod deosebit a competenţelor de execuţie, pregătirea practică se
organizează pe grupe de minimum 10 elevi şi se execută în laborator, cabinet, ferma didactică, la
agenţii economici cu profil agricol sub îndrumarea atentă a profesorilor şi maiştrilor instructori.
Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii didactice,
prin folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ.
Fiecare lecţie beneficiază de folosirea a două, trei metode, în funcţie de ceea ce se doreşte a
se forma, precum şi de mijloacele didactice adecvate.
Exemplificăm printr-o lecţie de laborator : Buruieni din cultura porumbului prin care se
vizează formarea competenţei de a efectua combaterea agrotehnică şi chimică a buruienilor, după
cunoaşterea în prealabil a speciilor de buruieni dominante, metodele utilizate pentru învăţare fiind
descoperirea si studiul de caz. În proiectarea lecţiei profesorul trebuie să elaboreze fişe de
documentare şi fişe de lucru pentru fiecare examinare şi determinare, precum şi probe de evaluare
şi autoevaluare.
Fişele de lucru se distribue elevilor în funcţie de forma de activitate (pe grupe 3-4 elevi, sau
individual ) şi în funcţie de resursele materiale existente. Elevii sunt solicitaţi să citească
conţinutul fişelor şi să execute operaţiile în ordinea expusă, astfel activitatea este transferată de la
profesor care nu mai face nici o expunere, la elevi, care sunt puşi în situaţia să se documenteze, să
15
observe, să descopere, să exerseze, să identifice speciile de buruieni din culturile de porumb.
Menirea profesorului într-o astfel de lecţie este să supravegheze, să dirijeze, să îndrume şi să
intervină în rezolvarea deficienţelor semnalate.
Metodele folosite în acest caz sunt: observarea, în mod deosebit descoperirea şi exerciţiul.
Concretizând cele expuse, sugerăm pentru atingerea competenţei de a executa combaterea
buruienilor următorul scenariu didactic:
Se împarte clasa pe grupe de 3-4 elevi.
Se repartizează fiecărei grupe un număr de fişe de documentare şi fişe de lucru elaborate
de profesor.
Se aleg mostre de buruieni ce pot fi întâlnite în culturile de porumb şi se repartizează
fiecărei grupe.
Elevii observă fiecare specie, o analizează, o identifică şi completează fişele de lucru.
3.Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare:
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare dar şi cele alternative cum sunt: observarea
sistemică a a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului pentru care profesorul trebuie
să elaboreze instrumente de evaluare.
Insrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi cu
probele de evaluare din standardul de pregătire profesională.
Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare recomandat este
fişa de observaţie.
Există numeroase metode şi procedee didactice care pot fi folosite, dar trebuie alese
pentru fiecare unitate de conţinut, acelea care conduc la formarea competenţei specifice
conţinutului.
Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele tehnice
specializate din standardul de pregătire profesională. Se pot utiliza diferite metode de evaluare
care să confere caracterul formativ al evaluării, folosind pe lângă metodele clasice şi metodele
alternative ca : observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului.
Autoevaluarea este una din metode care capătă o extindere tot mai mare, datorită faptului
că elevii îşi exprimă liber opinii proprii, îşi susţin şi motivează propunerile.
16
Probele de evaluare şi autoevaluare pot fi concepute sub formă de fişe de observaţie, fişe
de autoevaluare, teste cu cele trei tipuri de itemi ( obiectivi, semiobiectivi, subiectivi ). Redăm
mai jos un exemplu de fişă de observaţie care poate fi folosită ca instrument de evaluare:
Fişă de observaţie
Unitatea de competenţă: 16 Tehnologii specifice pentru culturile de câmp
Competenţa : 16.4. Coordonează la nivel de echipă aplicarea lucrărilor de îngrijire la culturile de
câmp
Cultura porumbului :
Numele candidatului :
Locul de desfăşurare:
Data de început :
Data de încheiere:
Numele evaluatorului:
Data de verificare:
Rezultat Feed-back
A. Recunoaşterea speciilor de buruieni din culturile de câmp
Prezentaţi speciile de buruieni din cultura porumbului:
Grupe de buruieni Listă de specii Evaluator Data
Buruieni monocotiledonate
Buruieni dicotiledonate
B. Identificarea metodelor de combatere a buruienilor
Din pesticidele existente în eşantioanele prezentate, selectaţi erbicidele care se pot folosi la
cultura porumbului, în diferite faze de vegetaţie:
Eradicane 72, Pitezin 75 PU, Mecloran 35 EC, Dual 500 EC, SDMA, Icedin Forte
Nr.
crt. Erbicidul
Epoca de administrare a erbicidului
Înainte de
semănat cu
incorporare
Preemerge
nte Postemergente
Când costreiul are
15-20cm înălţime
17
1
...
...
...
...
n
C. Combaterea prin lucrări mecanice si manuale a buruienilor
Aplicaţi tehnica de combatere mecanică şi manuală a buruienilor în cultura porumbului:
Tehnica de execuţie Evaluator Data
Grăpat cu grapa cu colţi ,
după 4-6 zile de la semănat.
Grăpat după răsărire.
Lucrarea cu sapa rotativa
Prima praşilă mecanică
Praşila a doua după 10-14
zile
Praşila a treia după 15-20 de
zile de la a doua.
Acestea sunt doar câteva sugestii de evaluare a competenţelor . Rămâne la latitudinea
profesorului să-şi instrumenteze lecţia în funcţie de resursele umane şi materialele de care
dispune. Recomandăm folosirea frecventă a aplicaţiilor practice .
Tema : Lucrări de îngrijire aplicate culturii grâului
Itemi obiectivi
1.1 Cu alegere multiplă
Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect:
Tăciunele zburător atacă:
a) toate organele plantei
b) rădăcinile şi baza tulpinii
c) spicele
d) frunzele şi tulpinile
1.2 Cu alegere duală
Încercuiţi litera A dacă afirmaţia este adevărată şi litera F dacă afirmaţia este falsă
18
A F Combaterea buruienilor în culturile de grâu se realizează prin aplicarea
măsurilor agrotehnice şi a celor chimice
A F Combaterea chimică a bolilor constă numai în tratamente la sămânţă
A F Primăvara, odată cu erbicidarea se aplică azot ca îngrăşământ foliar sau uree
dizolvată
2. Itemi semiobiectivi
2.1 Cu răspuns scurt:
Tăvălugirea culturii la desprimăvărare se face când plantele sunt …………
2.2 De completare
Completaţi spaţiile libere din textul de mai jos:
Eliminarea excesului de apă, provenit din ploi sau prin topirea zăpezii, este obligatorie pe
terenurile expuse..................... .Lucrarea se face prin trasarea de ............. ..................sau
.................................. .
2.3. Întrebări structurate
Observaţi cu atenţie imaginile de mai jos (imagini cu dăunători ai grâului) şi răspundeţi la
următoarele întrebări:
a) Ce dăunători sunt reprezentaţi în imagini?
b) Prezentaţi modul de atac al fiecăruia.
c) Precizaţi modalităţile de combatere
3. Itemi subiectivi
3.1 eseu structurat
Precizează importanţa “Lucrărilor preventive de combatere a buruienilor, bolilor şi dăunătorilor”
la cultura grâului după umătoarea structură de idei:
substanţe folosite pentru combaterea buruienilor dicotiledonate şi monocotiledonate;
măsuri preventive şi curative de combatere a dăunătorilor;
măsuri preventive şi curative de combatere a bolilor din cultura gâului
3.2 Eseu liber
Alcătuieşte un eseu în care să precizezi importanţa lucrărilor de îngrijire aplicate culturii grâului
în perioada de iarnă.
19
MODULUL II TEHNOLOGII SPECIFICE DE CULTIVARE A PLANTELOR
HORTICOLE
Parcurgerea modulului ,,Tehnologii specifice de cultivare a plantelor horticole” se
realizează în 75 ore, adică 1,5 credite, conform planului cadru de învăţământ pentru clasa
aXII-a liceu tehnologic ruta şcoală de arte şi meserii.
Modulul este structurat pe baza competenţelor din unitatea de competenţe tehnice
specializate.
Modulul ,,Tehnologii specifice de cultivare a speciilor horticole” ocupă poziţia a doua în
cadrul pregătirii la clasa a XI
Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul
Unităţi de competenţe tehnice specializate
Tehnologii specifice de cultivare a plantelor horticole
Modulul ,,Tehnologii specifice de cultivare a plantelor horticole” este constituit din
competenţele unităţii tehnice specializate cu acelaşi titlu din standardul de pregătire
profesională şi parcurgerea lui îşi propune să formeze la elevi competenţe şi abilităţi de a
organiza şi supraveghea lucrări din tehnologiile specifice culturilor horticole şi de a verifica
calitatea acestor lucrări.
Condiţiile de aplicabilitate vor deveni conţinuturile necesare formării competenţelor
II.TABELUL DE CORELARE A COMPETENŢELOR ŞI CONŢINUTURILOR
UNITĂŢI DE
COMPETENŢĂ
COMPETENŢE
INDIVIDUALE
CONŢINUTURI TEMATICE
18.Tehnologii specifice
de cultivare a speciilor
horticole
18.1.Organizează echipa
pentru executarea
lucrărilor de înfiinţare a
culturilor horticole pe
suprafeţe reduse
Suprafaţa:
Lot, parcelă, grădină
Lucrări supravegheate:
Pichetarea terenului,
săparea gropilor, alinierea rândurilor.
Pregătirea terenului,
pregătirea materialului de plantat şi
semănat, plantatul şi
semănatul,proiectarea coroanei pomilor
după plantare
Materiale necesare:
Răsaduri, seminţe,
tuberculi, bulbi, pomi altoiţi, viţe altoite,
îngrăşăminte minerale, organice, picheţi,
sârme de pichetat, pesticide, broşuri cu
20
NTS şi PSI ,fişe de protecţie a muncii.
Unelte şi utilaje:
Săpăligi , plantatoare,
lădiţe, găleţi, foarfeci pomi, maşină de
plantat bulbi, tuberculi, vermorele,
echipament de erbicidat, sape, bughiu
pentru săpat gropi, echipament de
protecţie individuală, mijloace de
transport a materialelor, tractor.
- Norme de igienă şi securitate a muncii
specifice lucrărilor de înfiinţare a
culturilor horticole.
18.2.Organizează echipa
pentru executarea
lucrărilor de înfiinţare a
culturilor legumicole.
Suprafaţa:
Lot ,parcelă, grădină.
Lucrări supravegheate:
Lucrările
solului,combaterea buruienilor, bolilor
şi dăunătorilor , fertilizarea, irigarea,
completarea golurilor, răritul, copilitul.
Materiale asigurate:
Îngrăşăminte minerale
şi organice, pesticide, răsaduri, erbicide
Unelte şi utilaje:
Unelte manuale (sape
foarfeci, cosoare), echipament de
erbicidat, vermorel, cultivator, disc,
tractor, echipament de protecţie
individuală.
Norme de igienă şi securitate a muncii
specifice lucrărilor de întreţinere a
culturilor legumicole în cadrul echipei.
18.3.Supraveghează
echipa pentru executarea
lucrărilor de întreţinere a
plantaţiilor pomicole şi
viticole.
Suprafaţa
Lot , parcelă
Lucrări supravegheate şi efectuate
Lucrările solului în
plantaţiile pomicole şi viticole pe
suprafeţe reduse
Tăieri de formare a
coroanei şi fructificare la pomi
Tăieri în uscat şi
operaţii în verde la viţa de vie
Combaterea
buruienilor, bolilor şi dăunătorilor la
pomi şi viţa de vie prin tratamente
chimice.
Irigarea, fertilizarea,
protecţia plantelor pomicole şi viticole
împotriva accidentelor climatice.
Verifică calitatea
21
lucrărilor de tăieri la pomi şi vie,
adâncimea de lucru a utilajelor la
lucrările solului, gradul de distrugere a
buruienilor, calitatea lucrărilor de
combatere a bolilor şi dăunătorilor
Efecuează instructajul
curent de protecţie a muncii pentru
lucrările efectuate.
Materiale:
Îngrăşăminte chimice,
organice, pesticide, fişe de protecţie a
muncii, normative NTS şi PSI, materiale
fumigene.
Unelte şi utilaje:
Tractor de putere
corespunzătoare, cultivator, echipament
de erbicidat, maşini de stropit şi prăfuit,
vermurel, echipament de protecţie
individuală, unelte manuale, trusă de
pomicultură, remorci
Norme de igienă şi securitate a muncii
specifice lucrărilor de întreţinere a
plantaţiilor pomicole şi viticole.
18.4.Organizează echipa
pentru lucrările de
recoltare şi valorificare a
producţiei culturilor
horticole
Suprafaţa :
Lot, parcelă, grădină
Lucrări executate :
Participă la evaluarea
producţiei culturilor horticole, respectă
graficul de recoltare a culturilor
horticole, supraveghează recoltarea,
transportul, depozitarea şi valorificarea
producţiei, coordonează pregătirea
spaţiilor de depozitare, instruieşte
personalul privind normele de protecţie
a muncii la lucrările de recoltare,
transport, depozitare a producţiei
horticole.
Materiale asigurate :
Lăzi, containere, saci de
recoltat, foarfeci, bricege.
Utilaje asigurate :
Platforma de recoltare, mijloace
de transport, dislocatori de rădăcini,
tractor de puteri corespunzătoare.
Norme de igienă şi securitate a muncii
specifice lucrărilor de recoltare a
culturilor horticole.
22
18.5.Verifică calitatea
lucrărilor aplicate
culturilor horticole
Calitatea materialului biologic horticol
Indici de calitate ai seminţelor
de legume(puritate, autenticitate, MMB,
valoare culturală), bulbilor şi
tubrculilor(dimensiuni, aspect, stare de
sănătate),răsadurilor(culoare,
dimensiuni, system radicular şi foliar,
vârstă, stare de sănătate)
Material săditor pomicol(pomi
altoiţi, drajon, stoloni), la care se
verifică: autenticitatea, starea de
sănătate, aspectul general şi
dimensiunile, sistemul aerian şi
radicular, vârsta, sudura la punctual de
altoire.
Material săditor, viticol (viţe
altoite, viţe nealtoite), la care se verifică
: valoarea biologică , autenticitatea,
sudura la punctul de altoire, aspectul şi
dimensiunile sistemului aerian şi
radicular, starea de sănătate
Lucrări verificate:
Culturi legumicole : adâncimea
de semănat sau plantat, densitatea la
unitatea de suprafaţă, gradul de afânare
a solului, gradul de îmburuienare, starea
fitosanitară, umiditatea solului.
Plantaţii pomicole şi viticole:
adâncimea de plantare, alinierea
rândurilor, gradul de afânare a solului şi
de îmburuienare a plantaţiilor pomicole
şi viticole, starea fitosanitară
III. Sugestii metodologice
1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi:
Competenţele tehnice specializate se formează prin instruire practică
săptămânală şi comasată, laborator tehnologic şi instruire teoretică. Pentru parcurgerea
acestor continuturi se vor folosi metode de predare-învăţare sub formă de : studiu de caz,
metoda proiect, jocul de rol, rezolvări de probleme şi simulări.
23
Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite acordate
pentru unităţile de competenţă care corespund numărului de ore din planul de învăţământ
pentru cele trei tipuri de instruire.
Pentru parcurgerea modulului Tehnologii specifice de cultivare a plantelor horticole
sunt alocate un număr de 75 ore care sunt repartizate astfel: laborator tehnologic 18 ore şi
instruire practică 24 ore.
Orele de laborator tehnologic se efectuează de către profesorul de specialitate
tehnică, iar orele de instruire practică se efectuează de către maistrul instructor.
Orele de laborator tehnologic se efectuează de către profesorul de specialitate tehnică
Conţinuturile tematice se ordonează logic şi cronologic astfel:
Tema Teorie Laborator
tehnologic
Practica
1 Asolamente şi sisteme de cultură a
plantelor horticole
4 2 3
2 Organizarea şi amenajarea terenului
pentru culturile horticole
3 2 3
3 Calitatea materialului biologic horticol 4 2 2
4 Norma de sămânţă şi material săditor
pentru culturile horticole
4 2 3
5 Scheme tehnologice privind cultura
plantelor horticole
4 2 3
6 Evaluarea calităţii lucrărilor de înfiinţare
şi întreţinere a culturilor horticole
3 2 3
7 Evaluarea producţiei culturilor horticole 4 2 3
8 Graficul de recoltare a culturilor
horticole
4 2 2
9 Norme de protecţia muncii pentru
lucrările din culturile horticole
3 2 2
Total ore 33 18 24
Notă: Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămânând la latitudinea profesorului să
facă distribuirea în funcţie de specificul zonei, resursele materiale ale şcolii şi ale agentului
economic.
2.Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare/ învăţare
Elaborarea programei pentru nivelul 3 are la bază Standardul de Pregătire profesională
pentru calificarea ,,Tehnician în agricultură” cu următoarea structură:
24
Unitatea de competenţă
Nivelul
Valoarea creditului
Competenţe
Criterii de performanţă
Condiţii de aplicabilitate
Probe de evaluare
Prin calificarea ,,Tehnician în agricultură”, realizată la nivelul 3 de pregătire în
domeniul ,,Agricultură”, elevii trebuie să dobândească abilităţi şi cunoştinţe care să le
permită integrarea pe piaţa muncii sau continuarea pregătirii prin studii superioare. Pentru
acest lucru pregătirea elevilor va fi orientată pe formarea abilităţilor cheie în comunicare,
lucrul în echipă, igienă şi securitatea muncii, asigurarea calităţii, dezvoltarea personală,
tranziţia de la şcoală la locul de muncă şi rezolvarea de probleme.
Aplicarea curriculum-ului va orienta procesul de predare-învăţare pe formarea
competenţelor cheie, tehnice generale şi specializate, cerute de nivelul de formare şi
calificare, lucru posibil de realizat prin folosirea metodelor adecvate în care activitatea
didactică este centrată pe elev. Metode ca studiul de caz, rezolvarea de probleme, exerciţiul,
jocul de rol, descoperirea, problematizarea, conduc la formarea competenţelor specifice
conţinuturilor predate şi stimulează creativitatea, gândirea logică şi imaginaţia elevilor.
Activitatea didactică a profesorului de specialitate este orientată cu precădere pe
formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice generale şi specializate cerute de
calificarea ,,Tehnician în agricultură” nivel 3. acest deziderat se poate realiza prin folosirea
celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ.
Exemplificăm prin lecţia de laborator ,;Verificarea adâncimii de plantare a pomilor şi viţei de
vie” în care se urmăreşte formarea competenţei de a evalua calitatea lucrării de plantare
folosind ca metode de predare: jocul de rol, demonstraţia, problematizarea, exerciţiul.
Profesorul elaborează şi foloseşte fişe individuale de documentare şi de lucru, precum
şi fişe de evaluare şi autoevaluare. Fişele de evaluare se distribuie elevilor în funcţie de forma
de activitate (individual sau pe grupe de 2-3 elevi) având în vedere şi resursele materiale
existente.
Elevilor li se cere să studieze conţinutul fişelor şi să rezolve cerinţele, adică sunt puşi
în situaţia să se documenteze, să observe, să descopere, să identifice şi să verifice calitatea
lucrării de plantat la pomi şi viţă-de-vie.
25
Scenariul didactic pentru atingerea competenţei privind evaluarea calităţii lucrării de
plantat cuprinde următoarele etape:
- Împărţirea clasei în grupe de 2-3 elevi
- Repartizarea fiecărei grupe un număr de fişe de documentare şi fişe de lucru elaborate
de profesor
- Elevii se documentează, observă, identifică elementele de control, apreciază calitatea
lucrării şi completează fişele de lucru.
3.Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare
Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele cheie, competenţele
tehnice specializate.
Caracterul formativ al evaluării poate fi ilustrat prin utilizarea metodelor alternative de
evaluare ca: observarea sistematică a elevului. Autoevaluarea va fi o metodă folosită cu
precădere datorită posibilităţii elevilor de a-şi exprima liber opinii, de a-şi susţine şi motiva
propunerile şi acţiunile, cu efect pozitiv în formarea şi afirmarea personalităţii.
Metodele de evaluare vor utiliza instrumente de evaluare corelate cu criteriile de
performanţă şi cu probele de evaluare menţionate în S.P.P.
Probele de evaluare şi autoevaluare pot fi concepute sub formă de fişe de observaţie,
fişe de autoevaluare, teste, cu toate cele trei tipuri de itemi (obiectivi, semiobiectivi,
subiectivi).
Fişă de observaţie
Unitatea de competenţă: 18.Tehnologii specifice de cultivare a speciilor horticole
Competenţa: 18.5. Verifică calitatea lucrărilor aplicate culturile horticole
Tema: Verificarea adâncimii de plantare a pomilor şi viţei de vie
Numele candidatului:
Locul de desfăşurare:
Data de început:
Data de încheiere:
Numele evaluatorului:
Data de verificare:
Rezultat Feed-back
26
A.Recunoaşterea elementelor de control pentru aprecierea adâncimii de plantare a pomilor şi
viţei de vie
Precizaţi elementele morfologice de care se ţine seama la stabilirea adâncimii de
plantare.
Elementul
morfologic
Poziţia faţă de
suprafaţa solului
Evaluator Data
B.Recunoaşterea elementelor de control pentru aprecierea adâncimii de plantare a pomilor şi
viţei de vie
Precizaţi adâncimea de plantare a pomilor şi viţei de vie pe terenurile în pantă şi
completaţi tabelul de mai jos
Nr. crt. Adâncimea de plantare Poziţia faţă de nivelul pantei
C.Verificarea adâncimii de plantare a pomilor şi viţei de vie.
Consemnaţi în tabelul de mai jos adâncimea de plantare la pomii sau viţele repartizate.
Aprecierea calităţii lucrării Evaluator Data
Metodele prezentate au caracter sugestiv privind evaluarea competenţelor, rămânând la
latitudinea profesorului să-şi instrumenteze lecţia în funcţie de resursele umane şi materiale de
care dispune.
Tema: Calitatea materialului biologic horticol.
1.Itemi obiectivi
1.1.Cu alegere multiplă
Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect.
Germinaţia seminţelor se apreciază după:
a) greutatea seminţelor
b) mărimea seminţelor
27
c) numărul de seminţe încolţite
1.2.Cu alegere duală
Încercuiţi litera A dacă afirmaţia este adevărată şi litera F dacă afirmaţia este falsă.
A F Puritatea este însuşirea seminţelor de a fi lipsite de corpuri străine
A F Viţele altoite se clasifică după valoarea biologică în: viţe elită, viţe selecţionate
şi viţe autentice
A F Materialul săditor pomicol se livrează în legături de aceeaşi specie, soi, vârstă,
categorie
1.3.De tip pereche
Stabiliţi corespondenţe între informaţiile din coloanele A şi B.
A B
1.marcate a)material săditor viticol
2.stoloni b)material săditor pomicol
3.viţe elită c)material săditor legumicol
4.tuberculii
2.Itemi semiobiectivi
2.1.Cu răspuns scurt
Răsadul pentru plantat are vârsta de……………………..
2.2.De completare
Completaţi spaţiile libere din textul de mai jos:
Pomii altoiţi trebuie să aibă cel puţin……………………………principale, cu lungimea
de…………………………., tulpina dreaptă,………………………., fără urme de boli şi
dăunători de……………………………..fitosanitară.
2.3.Întrebări structurate:
Citiţi cu atenţie lista de material biologic prezentată mai jos şi răspundeţi la următoarele
întrebări:
a) Ce material biologic se foloseşte la înfiinţarea plantaţiilor pomicole?
b) Ce condiţii de calitate trebuie să îndeplinească materialul săditor folosit la înfiinţarea
livezilor?
28
c) Precizaţi epoca optimă de plantare
(Lista cuprinde: pomi altoiţi, marcate, stoloni, puieţi portaltoi)
3.Itemii subiectivi
3.1.Eseu structurat
Motivaţi necesitatea folosirii materialului biologic calitativ superior la înfiinţarea culturilor
horticole după următorul plan de idei:
a) influenţa asupra uniformităţii culturilor horticole
b) influenţa asupra stării de sănătate a culturilor horticole
c) influenţa asupra producţiei culturilor horticole
3.2.Eseu liber
Alcătuiţi un eseu în care să evidenţiaţi calitatea seminţelor folosite la obţinerea
răsadurilor de legume şi plante floricole.
29
Modulul III – ORGANIZAREA BAZEI FURAJERE
I. Modulul ,,Organizarea bazei furajere’’ reprezintă unitatea de competenţe tehnice
specializate ,,Organizarea bazei furajere’’.
Deşi acestă unitate de competenţe nu se agregă sau contextualizează cu o unitate de
competenţe pentru abilităţile cheie, considerăm oportun să menţionăm şi aici unităţile de
competenţe pentru abilităţile cheie care se formează în clasa a XII-a, nivelul trei, calificarea
,,tehnician în agricultură’’.
Acestea sunt:
2. Comunicarea, competenţele 2.2 şi 2.3;
4.. Gândirea critică şi rezolvare de probleme;
Subliniem că unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie se formează şi se
aprofundează în fiecare modul, în principal pe instruire practică, dar se evaluează o singură
dată, la modulul în care au fost agregate.
În prologul programei este prezentat tabelul nr.1 privind alcătuirea modulelor, în care
sunt bifate modulele ce se agregă cu unităţile de competenţă pentru abilităţile cheie.
Profesorul de specialitate tehnică are obligaţia să cunoască conţinutul unităţilor de
competenţe cheie de la nivelul trei şi să-l implementeze în cadrul modulului ,,Organizarea
bazei furajere’’pentru formarea abilităţilor cheie.
De fapt unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe
care se formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţile cheie.
Modulul ,,Organizarea bazei furajere’’ se studiază în paralel cu celelalte module în
cadrul curriculum-ului diferenţiat.
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi
conţinuturi. În programa şcolară, fiecărei unităţi de competenţe îi corepund competenţele
individuale formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Atingerea competenţelor
individuale ( cheie, tehnice generale, tehnice specializate ) se realizează cu ajutorul
conţinuturilor asociate.
Profesorul poate opta pentru folosirea activităţilor de învăţare recomandate prin
programă în vederea realizării conţinuturilor, sau îşi poate alege alte activităţi adecvate
condiţiilor concrete din clasă.
Întrucât programa şcolară reprezintă elementul central în realizarea proiectării
didactice, trebuie lecturat cu atenţie sporită, modul de parcurgere în ordine cronologică a
conţinutului prezentat în aliniatul 1 al capitolului III – Sugestii metodologice. Programa se
utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate
30
criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale şi probele de evaluare
ale performanţelor elevului.
Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul
Unităţi de competenţe tehnice specializate
24. Organizarea bazei furajere
Competenţele acestei unităţi se tratează complet şi se evaluează la modulul
,,Organizarea bazei furajere’’.
II. TABELUL DE CORELARE A COMPETENŢELOR ŞI CONŢINUTURILOR
Unităţi de
competenţă Componente
individuale
Conţinuturi tematice
1 2 3
24. Organizarea
bazei furajere
24.1. Planifică
necesarul de
furaje
- Necesarul de furaje pe specii:
- taurine, ovine, cabaline, porcine, păsări,
- pe categorii şi stări fiziologice
- raţii furajere
- norme furajere
- Calculul necesarului de furaje pe luni calendaristice pentru
anul de plan pentru fiecare specie.
- Necesarul de furaje pe specii de animale şi categorii de
furaje pe perioade de timp:
- 1 ianuarie anul de plan la recolta anului de plan
- 1 ianuarie anul următor la recolta anului următor
- pe an agricol (de la recolta anului de plan la recolta
anului următor)
- pe anul de plan – se includ toate speciile de animale
şi categoriile de furaje
- Necesarul de furaje planificat pe calculator; soft-uri
specializate.
31
24. Organizarea
bazei furajere
24.2. Întocmeşte
planul de
cultură pentru
furajele de
volum
- Calculul suprafeţelor ce vor fi cultivate cu culturi furajere
în funcţie de:
- necesarul de furaje
- optimizarea furajării
- continuitatea furajării
- Metoda tatonărilor succesive:
- comparaţia suprafeţelor însumate cu cele destinate
producerii furajelor de volum
- producţii mari
- culturi mai productive
- culturi succesive
- Planul de cultură elaborat în funcţie de:
- tipurile de cultură
- cantităţile de furaje pe sortimente
- necesarul de suprafaţă pe sortimente de furaje
- suprafeţe însumate pentru toate sortimentele furajelor
de volum
- Programe pe calculator cu planul de cultură pentru furajele
de volum, soft-uri specializate.
24.3. Elaborează
balanţele
furajere
- Tipuri de balanţă furajeră:
- Balanţa de la începutul anului de plan până la recolta
anului de plan
- Balanţa de la recolta anului de plan până la recolta
anului următor
- Metodologia de rezolvare a balanţei furajere de la începutul
anului până la recolta anului de plan:
- cantităţile de furaje necesare pe perioadă, pe
sortimente;
- cantităţile existente în stoc pe sortimente de furaje;
- calculul excedentului şi deficitului pe categorii de
furaje;
- echilibrarea balanţei furajere (substituiri de furaje,
cumpărări);
- Metodologia de rezolvare a balanţei furajere de la recolta
anului de plan până la recolta anului următor:
- cantităţile necesare pe perioadă, pe sortimente de
furaje;
- cantităţile excedentare din prima balanţă existente în
stoc la începutul recoltei anului din plan;
- cantităţile cuprinse în planul de cultură;
- calculul excedentului şi deficitului pe sortimente de
furaje;
- asigurarea balanţei prin cumpărări.
- Balanţe furajere elaborate pe calculator, soft-uri
specializate.
32
24. Organizarea
bazei furajere
24.4. Evaluaează
cantitativ
nutreţurile
- Calculul unui metru cub de nutreţ pe sortimente (fibroase,
grosiere, suculente, concentrate) şi la intervale de timp
- imediat după depozitare
- la 1, 3, 6 luni
- Metode de apreciere cantitativă a nutreţurilor:
- cubare
- cântărire
- Metode de apreciere cantitativă a nutreţurilor fibroase:
- şire cu diferite tipuri de vârfuri
- formule de calcul pentru volum
- Metode de apreciere cantitativă a concentratelor şi
rădăcinoaselor:
- depozite sub formă de cub, prismă, paralelipiped,
piramidă;
- formule de calcul ale formelor geometrice.
- Evidenţa consumului de nutreţuri: zilnic, lunar, anual, pe
raţii şi număr de animale furajate.
- Programe pe calculator privind evaluarea cantitativă a
nutreţurilor, soft-uri specializate.
24.5 Asigură şi
verifică
calitatea
nutreţurilor
- Structura sortimentală a bazei furajere:
- în funcţie de specie şi categoria de animale;
- Metode de apreciere a sortimentelor de furaje:
- însuşiri organoleptice;
- starea de igienă,
- furaje verzi, fânuri, grosiere, tuberculi, rădăcinoase,
nutreţuri de origine animală, nutreţuri de origine minerală,
concentrate.
- Metode de preparare a nutreţurilor:
- fizice;
- chimice;
- biologice;
- Corelarea între calitate, preţ de cost şi productivitatea
animalelor:
- rezultate economice;
III. SUGESTII METODOLOGICE
1.Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi
Competenţele pentru abilităţile cheie şi competenţele tehnice generale şi specializate
se formează prin pregătirea practică, stagii de pregătire practică şi instruire teoretică.
Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite
acordate pentru unităţile de competenţă care corespund numărului de ore din planul de
învăţământ pentru cele trei tipuri de instruire. Pentru pregătirea practică la modulul
,,Organizarea bazei furajere’’ sunt alocate 42 ore din care laborator tehnologic 24 ore şi
33
instruire practică 18 ore. Orele de laborator tehnologic se efectuează de către profesorul de
specialitate tehnică iar orele de instruire practică de către maistrul instructor.
Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului, care
de fapt reprezintă suportul planificării calendaristice.
Nr.
crt.
Tema Nr. de ore alocate
IT LT IP
1. Necesarul de furaje pe specii, categorii şi stări fiziologice:
taurine, ovine, cabaline, porcine, păsări,
pe categorii şi stări fiziologice
raţii furajere
norme furajere
2 3 x
2. Calculul necesarului de furaje pe lună calendaristică pentru
anul de plan pentru fiecare specie
taurine, ovine, cabaline, porcine, păsări,
2 3 x
3. Necesarul de furaje pe specii de animale şi categorii de
furaje pe perioada de timp
1 ianuarie anul de plan la recolta anului de plan
1 ianuarie anul următor la recolta anului următor
pe an agricol (de la recolta anului de plan la recolta
anului următor)
pe anul de plan – se includ toate speciile de animale şi
categorii de furaje
3 3 x
4. Necesarul de furaje planificat pe calculator
taurine, ovine, cabaline, porcine, păsări,
3 x x
5. Calculul suprafeţelor ce vor fi cultivate cu culturi furajere
necesarul de furaje
optimizarea furajării
continuitatea furajării
3 x x
6. Metoda tatonărilor succesive
comparaţia suprafeţelor însumate cu cele destinate
producerii furajelor de volum
producţii mari
culturi mai productive
culturi succesive
3 x x
7. Planul de cultură pentru furajele de volum
tipurile de cultură
cantităţile de furaje pe sortimente
necesarul de suprafaţă pe sortimente de furaje
suprafeţe însumate pentru toate sortimentele furajelor
de volum
3 x x
8. Programe pe calculator cu planul de cultură pentru furajele
de volum
taurine, ovine, cabaline, porcine, păsări,
3 x x
9. Tipuri de balanţă furajeră
Balanţa de la începutul anului de plan până la recolta
4 x x
34
anului de plan
Balanţa de la recolta anului de plan până la recolta
anului următor
10. Metodologia de rezolvare a balanţei furajere de la începutul
anului până la recolta anului de plan
cantităţile de furaje necesare pe perioadă, pe
sortimente;
cantităţile existente în stoc pe sortimente de furaje;
calculul excedentului şi deficitului pe categorii de
furaje;
echilibrarea balanţei furajere (substituiri de furaje,
cumpărări);
4 3 x
11. Metodologia de rezolvare a balanţei furajere de la recolta
anului de plan până la recolta anului următor
cantităţile necesare pe perioadă, pe sortimente de
furaje;
cantităţile excedentare din prima balanţă existente în
stoc la începutul recoltei anului din plan;
cantităţile cuprinse în planul de cultură;
calculul excedentului şi deficitului pe feluri de furaje;
asigurarea balanţei prin cumpărări.
3 3 x
12. Balanţe furajere elaborate pe calculator, soft-uri
specialzate.
x 6 x
13. Calculul unui metru cub de nutreţ pe sortimente şi la
intervale de timp
imediat după depozitare
la 1, 3, 6 luni
x x 2
14. Metode de apreciere cantitativă a nutreţurilor
cubare
cântărire
x x 3
15. Metode de apreciere cantitativă a nutreţurilor fibroase
şire cu diferite tipuri de vârfuri
formule de calcul pentru volum
x x 3
16. Metode de apreciere cantitativă a concentratelor şi
rădăcinoaselor
depozite sub formă de cub, prismă, paralelipiped,
piramidă;
formule de calcul ale formelor geometrice.
x x 3
17. - Evidenţa consumului de nutreţuri
zilnic, lunar, anual, pe raţii şi număr de animale
furajate.
x x 3
18. - Programe pe calculator privind evaluarea cantitativă a
nutreţurilor, soft-uri specializate.
x x 2
19. - Structura sortimentală a bazei furajere
în funcţie de specie şi categoria de animale;
1 x x
20. Metode de apreciere a sortimentelor de furaje:
însuşiri organoleptice;
starea de igienă,
furaje verzi, fânuri, grosiere, tuberculi, rădăcinoase,
x 3 x
35
nutreţuri de origine animală, nutreţuri de origine minerală,
concentrate.
21. - Metode de preparare a nutreţurilor:
fizice;
chimice;
biologice;
x x 2
22. - Corelarea între calitate, preţ de cost şi productivitatea
animalelor:
rezultate economice;
1
x
x
Total 33 24 18
Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămâne la latitudinea profesorului să
decidă asupra repartizării orelor în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete din unitatea
şcolară.
2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare – învăţare.
Curriculum-ul şcolar pentru modulul ,,Organizarea bazei furajere’’ se studiază în clasa
a XII-a, liceu tehnologic, rutaprogresivă,, într-un număr total de 75 ore din care instruire
teoretică 33 ore, laborator tehnologic 24 ore şi instruire practică 18 ore.
Pregătirea practică la calificarea Tehnician în agricultură este efectuată de profesorul
de specialitate tehnică ( 24 ore laborator tehnologic ) şi de maistrul instructor ( 18 ore instruire
practică ). Pregătirea practică se organizează săptămânal în una din zile - 6 ore, reprezentând
pregătirea practică curentă. Pentru formarea competenţelor individuale definite în Standardul
de Pregătire Profesională şi în mod deosebit a competenţelor de execuţie, pregătirea practică
se organizează pe grupe de minimum 10 elevi şi se execută în laborator, cabinet, ferma
didactică, la agenţii economici cu profil agricol sub îndrumarea atentă a profesorilor şi
maiştrilor instructori.
Proiectarea curriculum-ului s-a făcut după un model nou centrat pe competenţe cheie,
competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate.
La baza elaborării curriculum-ului a stat Standardul de Pregătire Profesională,
respectiv unitatea de competenţe ,,Organizarea bazei furajere’’ cuantificată cu 1,5 credite.
Pentru aplicarea curriculum-ului de clasa a XII-a, procesul de predare-învăţare trebuie
să fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice generale şi
specializate cerute de nivelul trei, calificarea „tehnician în agricultură”.
Acest deziderat se poate realiza numai prin folosirea metodelor şi procedeelor
didactice care conduc la formarea competenţei specifice conţinutului.
36
Metode ca studiul de caz, descoperirea, problematizarea, brainstormingul, turul
galeriilor, exerciţiul, mozaicul, lucrul pe staţiuni, în care activitatea didactică este centrată pe
elev, au eficienţă maximă în procesul de predare – învăţare.
Ele permit formarea competenţelor şi dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală,
analitică, ca şi imaginaţia şi creativitatea.
Procesul de predare / învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a
competenţelor tehnice specializate. Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi
tehnice specializate se impune cu stringenţă implicarea responsabilă atât a profesorilor cât şi a
elevilor, prin folosirea unor strategii didactice adecvate în desfăşurarea orelor, care să capteze
atenţia elevilor şi să le ofere acestora un grad de independenţă şi oportunităţi de a lua anumite
decizii în ceea ce priveşte propriul proces de învăţare. De aceea prestaţia didactică depusă de
profesorul de specialitate tehnică trebuie să fie focalizată spre atingerea acestor competenţe
individuale cerute de calificarea tehnician în agricultură.
Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii
didactice, prin folosirea unor metode şi mijloace de învăţământ care să răspundă stilurilor de
învăţare specifice nivelului trei, care să ofere elevilor posibilitatea de opţiune pentru un
procedeu sau altul, de reflectare asupra lucrurilor noi învăţate şi care să le dea sentimentul
realizării şi succesului.
Pentru eficientizarea procesului de predare / învăţare profesorul trebuie să-şi
proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de documentare, fişe de lucru,
fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor necesare
precum şi a spaţiului de lucru.
Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale, elevii pot să dobândească
cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele tehnice specializate şi de competenţele cheie
definite.
Exemplificăm printr-o lecţie în care se vizează formarea competenţei de a evalua
cantitativ nutreţurile.
Pentru aceasta sugerăm următorul scenariu didactic:
Se organizează 6 puncte de lucru (staţiuni) care reprezintă diferite tipuri de sortimente
de furaje;
Se grupează elevii în 6 echipe (3-4 elevi);
Fiecare staţiune se dotează cu materiale specifice, fişe de documentare, fişe de lucru,
fişe de evaluare, tabele;
37
Se organizează şi o staţiune de rezervă pentru elevii foarte buni, care rezolvă mai
repede sarcinile de lucru şi nu trebuie să şomeze, cu un sortiment de furaj nou, puţin
utilizat sau un program pe calculator;
În fiecare staţiune elevii se documentează din fişa de documentare, rezolvă sarcinile
din fişele de lucru, fac calculele necesare evaluării cantitative, solicită sprijinul
profesorului dacă este cazul, rezolvă proba de evaluare, bifează staţiunea parcursă pe o
foaie specială de evidenţă, unde sunt trecute toate staţiunile;
Echipele se rotesc astfel încât la sfârşitul orelor fiecare echipă să fi parcurs toate
staţiunile (nu este obligatorie staţiunea de rezervă).
În final echipele de elevi sunt solicitate să prezinte, printr-un lider, soluţiile la fişele de
lucru din fiecare staţiune. Se discută, se argumentează, se fac observaţii şi împreună cu
profesorul se decide asupra soluţiei corecte.
La finalul parcursului elevii sunt capabili să evalueze cantitativ nutreţurile.
Metoda utilizată în acest scenariu este lucrul pe staţiuni, acompaniată de
problematizare, conversaţie euristică, algoritmizare, exerciţiu practic.
Această metodă facilitează atât dobândirea competenţei tehnice specializate;
evaluarea cantitativă a nutreţurilor, cât şi formarea competenţei cheie comunicare (nivel de
participare, dialog deschis, critic, civilizat, constructiv, relaţiile dintre interlocutori) şi a
competenţei cheie – gândirea critică şi rezolvare de probleme (alternative de rezolvare,
analiză şi comparare).
Într-o astfel de lecţie, în care activitatea didactică este centrată pe elev, profesorul are rolul
de a supraveghea, a îndruma, a coordona activitatea şi de a interveni în corectarea soluţiilor
date de elevi.
3.Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare
Măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice specializate
din Standardul de Pregătire Profesională, este scoasă în evidenţă de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea
sistematică a elevului, investigarea, proiectul şi portofoliul elevului.
Autoevaluarea este o metodă tot mai des utilizată, pentru a stimula elevii să-şi formeze
şi să-şi exprime opinii proprii.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient.
Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea obiectivelor
învăţării.
38
Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale ale
realizărilor unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii
definite.
Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi
cu probele de evaluare din Standardul de Pregătire Profesională.
Evaluarea elevilor se face numai pentru dobândirea competenţelor specificate în
Standardul de Pregătire Profesională.
Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită
de semnificaţie în cadrul evaluării.
Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai
recomandat este fişa de observaţie.
În această fişă se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna
realizare a unei sarcini. În momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu
succes.
Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită
elevilor să demonstreze că au atins Standardul de Pregătire Profesională, pentru unitatea de
competenţă definită.
Multitudinea instrumentelor de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze
răspunsuri sau să aleagă răspunsuri corecte.
Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice, în funcţie de cerinţele unităţii de
competenţă şi de probele de evaluare formulate în Standardul de Pregătire Profesională.
Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă şi
condiţiile de aplicabilitate ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire
Profesională pentru calificarea tehnician în agricultură, nivelul trei.
Exemplu:
Unitatea de competenţă : 24. Organizarea bazei furajere
Competenţa 24.4. Evaluează cantitativ nutreţurile
Criterii de performanţă:
a) calcularea unui metru cub de nutreţ pe sortimente şi la intervale de timp;
b) aprecierea prin cubare şi cântărirea nutreţului;
c) aprecierea cantitativă a nutreţurilor fibroase;
d) aprecierea cantitativă a concentratelor şi rădăcinoaselor;
e) evidenţierea consumurilor de nutreţuri;
f) utilizarea tehnologiei informaţiei la evaluarea cantitativă a nutreţurilor.
39
Probă practică
Îndepliniţi următoarele sarcini:
Nr.
crt.
Verificarea calităţii producţiilor animaliere Evaluare Data
1. Calculaţi un metru cub de fibroase, grosiere, suculente,
concentrate, imediat după depozitare şi după o lună.
2. Efectuaţi cubarea nutreţurilor fibroase.
3. Efectuaţi cântărirea concentratelor.
4. Efectuaţi aprecierea cantitativă a concentratelor şi rădăcinoaselor
depozitate sub formă de cub, prismă, paralelipiped, piramidă.
5. Calculaţi consumul de nutreţuri zilnic, pe raţii şi număr de
animale furajate.
6. Utilizaţi calculatorul pentru evaluarea cantitativă a nutreţurilor.
40
MODUL IV - MARKETINGUL PRODUSELOR AGRICOLE
I.
Modul „Marketingul produselor agricole” este integrat în curriculum diferenţiat din
cultura de specialitate, clasa a XII-a , liceu tehnologic rută progresivă pentru calificările din
domeniul agricultură nivelul III..
Modulul se studiază într-un număr de 51 de ore, din care 18 ore laborator tehnologic
efectuate de profesorul de specialitate
Modulul „Marketingul produselor agricole” se studiază în paralel cu celelalte module
din clasa a XII-a el nefiind condiţionat de parcurgerea altor module.
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi
conţinuturi. În programa şcolară, fiecărei unităţi de competenţă îi corespund competenţele
individuale formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Atingerea competenţelor
individuale (cheie, tehnice generale, tehnice specializate) se realizează cu ajutorul
conţinuturilor asociate.
Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care
sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale şi
probele de evaluare ale performanţelor elevului.
Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modulul
Unităţi de competenţă tehnice generale
12 Marketingul produselor agricole
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor
Unităţi de
competenţă
Competenţe
individuale Conţinuturi
12 Marketingul
produselor
agricole
12.1 Identifică
nevoile şi cererea de
consum pentru
produsele agricole
Nevoile şi cererea de consum pentru
produsele agricole
o Ierarhizarea nevoilor umane
concepută de A. H. Maslow, clasificarea
nevoilor de consum
o Cererea de produse agricole:
trăsăturile cererii, factorii de influenţă ai cererii
o Elasticitatea cererii: concept,
coeficientul de elasticitate, curba cererii
12.2 Descrie oferta şi
consumul de produse
agricole
Oferta de produse agricole
o Clasificare, trăsături, factori de
influenţă ai ofertei
41
o Elasticitatea ofertei: concept,
coeficientul de elasticitate, curba ofertei
o Consumul de produse agricole:
factor de influenţă, ciclul de viaţă al produselor
agricole
12.3 Caracterizează
piaţa agrară Piaţa agrară
o Elementele componente ale pieţei agrare:
concurenţa, cererea şi oferta, preţuri, taxe
o Funcţiile pieţei agrare: asigurarea populaţiei
cu produse agricole şi a industriei prelucrătoare
cu materii prime, asigurarea rezervelor de stat,
asigurarea disponibilităţilor pentru export
o Criterii de clasificare a pieţei după: obiectul
tranzacţiilor de vânzare – cumpărare, ofertanţii şi
purtătorii cererii, întinderea geografică, gradul
de dispersie teritorială, accesul consumatorilor
pe piaţă
o Indicatori de măsurare a dimensiunilor
pieţei agrare:capacitatea efectivă şi potenţială,
cota de piaţă
12.4 Descrie mixul de
marketing Mixul de marketing
o Politica de produs: dezvoltarea
produselor existente, programarea de noi
produse, calitatea, marca, garanţiile, servicii
conexe
o Politica de preţ: preţul de bază,
reduceri şi avantaje, forme de plată, suportarea
riscului
o Politica de distribuţie: canalele de
marketing, aria teritorială, amplasarea unităţilor
comerciale, transportul, serviciile conexe
o Politica de promovare a produselor:
publicitatea, promovarea vânzărilor, cataloage,
expoziţii, târguri, relaţii cu publicul
III. Sugestii metodologice
1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi
Competenţele pentru abilităţile cheie şi competenţele tehnice generale se formează
prin laborator tehnologic .
Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite
acordate pentru unităţile de competenţă care corespund numărului de ore din planul de
învăţământ pentru cele 2 tipuri de instruire.
42
Pentru pregătire la modulul „Marketingul Produselor Agricole” sunt alocate un număr
de 51 ore din care pentru laborator tehnologic 18 ore.
Prezentăm în continuare modul de parcurgere , în ordine cronologică a conţinutului care stă la
baza planificării calendaristice:
Nr.
crt.
Tema Nr. ore
instruire
teoretică
Nr. ore
laborator
tehnologic
1 Nevoile şi cererea de consum pentru produsele
agricole
o Ierarhizarea nevoilor umane concepută de
A. H. Maslow, clasificarea nevoilor de consum
o Cererea de produse agricole: trăsăturile
cererii, factori de influenţă ai cererii
o Elasticitatea cererii: concept, coeficientul
de elasticitate, curba cererii
10 4
2 Oferta de produse agricole
o Clasificare, trăsături, factori de influenţă ai
ofertei
o Elasticitatea ofertei: concept, coeficientul
de elasticitate, curba ofertei
o Consumul de produse agricole: factor de
influenţă, ciclul de viaţă al produselor agricole
3 4
3 Piaţa agrară
o Elementele componente ale pieţei agrare:
concurenţa, cererea şi oferta, preţuri, taxe
o Funcţiile pieţei agrare: asigurarea populaţiei cu
produse agricole şi a industriei prelucrătoare cu materii
prime, asigurarea rezervelor de stat, asigurarea
disponibilităţilor pentru export
o Criterii de clasificare a pieţei după: obiectul
tranzacţiilor de vânzare – cumpărare, ofertanţii şi
purtătorii cererii, întinderea geografică, gradul de
dispersie teritorială,accesul consumatorilor pe piaţă
o Indicatori de măsurare a dimensiunilor pieţei
:capacitatea efectivă şi potenţială, cota de piaţă
8 4
4 Mixul de marketing
o Politica de produs: dezvoltarea produselor
existente, programarea de noi produse, calitatea, marca,
garanţiile, servicii conexe
o Politica de preţ: preţul de bază, reduceri şi
avantaje, forme de plată, suportarea riscului
o Politica de distribuţie: canalele de
marketing, aria teritorială, amplasarea unităţilor
comerciale, transportul, serviciile conexe
o Politica de promovare a produselor:
publicitatea, promovarea vânzărilor, cataloage,
expoziţii, târguri, relaţii cu publicul
12 6
TOTAL 33 18
43
Numărul de ore alocate pe teme este orientativ, rămâne la latitudinea profesorului să
decidă asupra repartizării orelor în funcţie de condiţii şi cerinţele concrete din unitatea
şcolară.
2. Sugestii cu privire la procesul ţi metodele de predare – învăţare
Procesul de predare-învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a
competenţelor tehnice generale.
Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi tehnice generale este imperios
necesară implicarea responsabilă atât a cadrelor didactice cât şi a elevilor, prin folosirea unor
strategii didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să capteze atenţia elevilor şi să-i
stimuleze în procesul de învăţare.
Pentru aplicarea curriculum-ului de la clasa a XII-a procesul de predare –învăţare
trebuie să fie localizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice generale,
cerute de nivelul 3 şi de calificările respective.
Acest deziderat se poate realiza numai prin folosirea metodelor şi procedeelor
didactice care conduc la formarea competenţelor specifice conţinutului.
Metode ca studiu de caz, descoperirea, problematizarea, brainstormingul, jocul de rol,
turul galeriilor, exerciţiul, mozaicul, lucrul pe staţiuni în care activitatea didactică este
centrată pe elev, au eficienţă maximă în procesul de predare-învăţare.
Ele permit agregarea competenţelor cheie cu cele generale şi dezvoltă la elevi gândirea
logică, cauzală, analitică ca şi imaginaţia şi creativitatea.
Măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice generale din
Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de evaluare. Se pot utiliza metode
clasice de evaluare, dar şi metode alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului,
investigarea, proiectul, portofoliul elevului..
Pentru eficientizarea procesului de predare-învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze
din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, probe de
evaluare şi autoevaluare, astfel încât elevii să dobândească cunoştinţele şi abilităţile cerute de
competenţele cheie şi tehnice generale definite.
Exemplificăm printr-o lecţie în care se vizează formarea competenţei, Aplică mixul de
marketing.
Pentru aceasta sugerăm următorul scenariu se organizează:
Se organizează colectivul de elevi pe grupe
Fiecare grupă va avea o fişă de lucru
44
Elevii vor avea ca sarcină de lucru să realizeze un mesaj publicitar pentru un
anumit produs, având în vedere următoarele: Ce anunţăm? ( tema ), Cui ? ( ţinta
publicităţii ), Unde ? ( suportul ), Când ? ( campania publicitară ), Cum ? ( anunţul
publicitar ), Cu ce efort ? ( bugetul )
În final echipele sunt solicitate să prezinte soluţiile la fişele de lucru din fiecare grupă. Se
discută, se fac observaţii şi împreună cu profesorul se decide asupra soluţiilor găsite. Metoda
dominantă în acest scenariu este studiul de caz, iar metodele subordonate sunt
problematizarea şi conversaţia euristică.
Într-o astfel de lecţie profesorul supraveghează, îndrumă, dirijează, deoarece
activitatea didactică este centrată pe elev.
3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare
Măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice generale din
Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de evaluare. Se pot utiliza metode
clasice de evaluare, dar şi metode alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului,
investigarea, proiectul, portofoliul elevului.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare-învăţare eficient, elevii
şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea obiectivelor învăţării.
Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale ale
realizărilor unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea ţi abilităţile după criterii
definite.
Autoevaluarea este o metodă tot mai des utilizată, pentru a stimula elevii să-şi
exprime opinii proprii.
Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită
elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de
competenţă respectivă.
Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze
raporturi sau să aleagă răspunsuri corecte.
Probele de evaluare şi autoevaluare pot fi orale, scrise şi practice, în funcţie de
cerinţele unităţii de competenţă.
Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale
competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificările
respective.
45
Exemplu:
Unitatea de competenţă 12 Marketingul Produselor Agricole
Competenţa 12.4 Aplică mixul de marketing
(a) Caracterizarea politicii de produs
1.A. Probă orală
Enumeraţi principalele componente ale politicii de produs
2.A. Probă scrisă
Realizaţi un eseu de maxim două pagini cu tema: „Imaginea produsului reprezintă cea
mai importantă componentă a produsului în accepţiunea marketingului”.
(b) Aplicarea politicii de preţ
Probă orală
1.B. Enumeraţi principalele componente ale politicii de preţ.
Probă scrisă
2.B. O întreprindere are posibilitatea să fabrice fie produsul A, fie produsul B.
Fabricarea acestora presupune costuri fixe de 4,8 milioane euro pentru produsul A şi
de 5,2 milioane euro pentru produsul B. Costurile variabile, pe bucată, sunt de 10 euro
pentru produsul A şi de 8 euro pentru produsul B.
În procesul comercializării, strategia de preţ, bazată pe nivelul preţului, pe care o poate
adopta întreprinderea, are trei variante, iar cantităţile ce ar putea fi vândute, în
condiţiile celor două stări ale conjuncturii ( favorabilă şi nefavorabilă ) sunt prezentate
în tabelul alăturat:
Produs Strategia de preţ Preţ de desfacere
( euro )
Desfaceri ( mii bucăţi )
Conjunctură
favorabilă
Conjunctură
nefavorabilă
A preţ înalt 28 400 180
preţ moderat 25 500 300
preţ scăzut 22 620 400
B preţ înalt 25 530 250
preţ moderat 23 600 320
preţ scăzut 21 680 360
Presupunând că probabilitatea unei conjuncturi favorabile este de 0,8, iar cea a unei
conjuncturi nefavorabile este de 0,2. Să se stabilească produsul şi strategia de preţ care
maximizează profitul întreprinderii.
(c) Selectarea politicii de distribuţie
Completaţi:
1.C. Distribuţia se poate realiza prin două căi:
a) prin ……………….. între producător şi consumator.
46
b) prin ……………….., situaţie în care între producător şi consumator se interpun
intermediarii.
2.C. Canalul de distribuţie poate fi analizat ca un organism complex caracterizat prin:
……………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
3.C. Intermediarii se interpun între …………………………………, având o activitate
distinctă între ………………………………… a produselor şi serviciilor.
Probă practică
4.C. a) Realizaţi un circuit de valorificare a laptelui şi a produselor lactate.
b) Realizaţi un circuit de valorificare a animalelor pentru carne.
(d) Alegerea politicii de promovare a produselor
Probă orală
1.D. Argumentaţi diferenţa între publicitate şi promovarea vânzărilor.
2.D. Definiţi promovarea produselor.
3.D. Enumeraţi formele de publicitate.
4.D. Descrieţi publicitatea la locul de vânzare.
Probă scrisă
5.D. Realizaţi o strategie de promovare pentru un produs fabricat / serviciu prestat de
o firmă din localitatea ( judeţul ) dumneavoastră.
(e)Realizarea unui mix de marketing
1.E. Realizaţi un mix de marketing pentru un produs agricol , ţinând cont de
componentele mixului de marketing( politica de produs, preţ, distribuţie, plasament),
dar şi de comportamentul consumatorului: cine este acesta, ce nevoi are, ce îşi
doreşte, cât este dispus să cheltuiască, de ce informaţii are nevoie etc., astfel încât să
se asigure un impact ridicat asupra comportamentului de cumpărare şi consum.
47
MODULUL V ORGANIZAREA EXPLOATĂRII AGREGATELOR ŞI
INSTALAŢIILOR FOLOSITE ÎN AGRICULTURĂ
I. Modulul ,,Organizarea exploatării agregatelor şi instalaţiilor folosite în
agricultură” este integrat în cultura de specialitate, clasa a XII-a, pentru calificarea ,,tehnician
în agricultură”, ruta progresivă, nivelul trei.
Modulul ,,Organizarea exploatării agregatelor şi instalaţiilor folosite în agricultură”
reprezintă unitatea de competenţă tehnică generală ,,Organizarea exploatării agregatelor şi
instalaţiilor folosite în agricultură” şi este constituită din agregarea şi contextualizarea
următoarelor unităţi de competenţă:
Unităţi de competenţe pentru abilităţile cheie:
Gândire critică şi rezolvare de probleme
Unităţi de competenţe tehnice generale:
Organizarea exploatării agregatelor şi instalaţiilor folosite în agricultură
Modulul ,,Organizarea exploatării agregatelor şi instalaţiilor folosite în agricultură” se
studiază în clasa a XII-a, în cadrul stagiilor de pregătire practică.
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi
conţinuturi.
În programa şcolară fiecărei unităţi de competenţe îi corespund competenţele
individuale formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Atingerea competenţelor
individuale (cheie, tehnice generale, tehnice specializate) se realizează cu ajutorul
conţinuturilor asociate.
Profesorul poate opta pentru folosirea activităţilor de învăţare recomandate prin
programă în vederea realizării conţinuturilor, sau îşi poate alege alte activităţi adecvate
condiţiilor din clasă.
Întrucât programa şcolară reprezintă elementul central în realizarea proiectării
didactice, trebuie lecturat cu atenţie sporită modul de parcurgere, în ordine cronologică, a
conţinutului prezentat la aliniatul 1 al capitolului III - Sugestii metodologice.
Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în
care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale şi
probele de evaluare ale performanţelor elevului.
48
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor
Unitatea
de
competenţă
Competenţe
individuale
Conţinuturi tematice
4. Gândire
critică şi
rezolvare de
probleme
15. Organizarea
exploatării
agregatelor şi
instalaţiilor
folosite în
agricultură
4.1 Identifică
probleme complexe
15.7. Supraveghează
lucrările de
întreţinere, reparare
şi stocare a maşinilor
şi instalaţiilor
agricole
• Informaţii necesare din documente, cercetări
online din experienţa personală şi profesională, din
experienţa altor grupuri şi organizaţii în
coordonarea lucrărilor de întreţinere zilnică şi
periodică a maşinilor şi instalaţiilor agricole.
• Modul de abordare al metodei de verificare a
reparării organelor de şi ajutătoare ale maşinilor de
prelucrat solul, organelor de lucru şi ajutătoare ale
cultivatoarelor, organelor de lucru şi ajutătoare ale
maşinilor de semănat şi plantat.
• Controlul cu un grad redus de dificultate al
stocării tractoarelor, plugurilor, cultivatoarelor,
grapelor, tăvălugilor, maşinilor de administrat
îngrăşăminte, maşinilor de semănat şi plantat,
combinelor de recoltat cereale, preselor de paie în
condiţii de timp şi de loc.
• Caracteristici: încadrarea într-o clasă sau model
de probleme similare.
• Norme de igienă şi securitatea muncii specifice
întreţinerii, reparării şi stocării maşinilor şi
instalaţiilor agricole
• Modul de supraveghere a activităţii de întreţinere,
reparare şi stocare a maşinilor şi instalaţiilor
agricole utilizând tehnologia informaţiei
49
4.2 Rezolvă
probleme
15.1 Supraveghează
formaţiunea de lucru
care exploatează
agregatele pentru
fertilizarea culturilor
• Locuri de muncă pe o solă organizate prin
observare, consultare, măsurare şi exersare în
vederea parcelării, jalonării, alegerii metodelor de
deplasare şi întoarcere, marcării locurilor
periculoase, utilizând resursele specifice..
• Necesarul de agregate de fertilizare cu
îngrăşăminte organice şi chimice stabilit în funcţie
de analiza cost-beneficii, obiective, pentru
obţinerea unui rezultat dezirabil.
• Moduri şi metode de evaluare a calităţii
uniformităţii împrăştierii materialului şi mărunţirii
materialului.
• Mijloace şi căi de realizare pentru respectarea
normei reglate la hectar, respectării distanţei dintre
două treceri.
• Lucrările de fertilizare a solului realizate în
ordinea din plan în timp optim .
• Alternative: eşantionare, testare
• Plan de dezvoltare: activităţi.
• Context determinat: colaborarea cu alţi parteneri,
anticipări de riscuri personale, obstacole şi efecte
secundare.
• Norme de igienă şi securitatea muncii specifice
exploatării agregatelor pentru fertilizarea solului.
• Modul de supraveghere a formaţiunii de lucru în
vederea exploatării agregatelor pentru fertilizarea
terenului utilizând tehnologia informaţiei.
4.3 Evaluează
rezultatele obţinute
5.2 Organizează
formaţiunea de lucru
care exploatează
agregatele pentru
pregătirea terenului
• Analiza punctelor tari şi slabe în organizarea
locurilor de muncă pe o solă: parcelarea, jalonarea,
alegerea metodelor de deplasare şi întoarcere,
marcarea locurilor periculoase.
• Controlul şi asigurarea calităţii lucrărilor de
pregătire a terenului prin acceptarea sau
respingerea indicatorilor de adâncime de lucru,
uniformitate fundului brazdei, grad de distrugere a
resturilor vegetale, grad de mărunţire şi afânare a
solului, şi compararea rezultatelor obţinute cu
indicatorii proiectaţi care dă satisfacţie sau
insatisfacţie.
• Modificări de resurse la stabilirea necesarului de
maşini şi instalaţii agricole pentru pregătirea
terenului: pluguri, grape, tăvălugi, freze pentru
pajişti, cultivatoare pentru cultivaţie totală,
combinatoare.
• Contexte diferite: modificări de parametri,
modificări de metodă.
• Norme de igienă şi securitatea muncii specifice
exploatării agregatelor pentru pregătirea terenului.
• Modul de organizare a formaţiunii de lucru în
vederea exploatării agregatelor pentru pregătirea
50
terenului utilizând tehnologia informaţiei.
15. Organizarea
exploatării
agregatelor şi
instalaţiilor
folosite în
agricultură
15.3 Supraveghează
formaţiunea de lucru
care exploatează
agregatele pentru
înfiinţarea culturilor
• Metode de organizare a locurilor de muncă pe o
solă: parcelarea, jalonarea, alegerea metodelor de
deplasare şi întoarcere, marcarea locurilor
periculoase.
• Necesarul de tractoare, semănători şi maşini de
plantat pentru înfiinţarea culturilor şi a pajiştilor
semănate stabilit pentru înfiinţarea culturilor.
• Controlul calităţii lucrărilor de semănat şi plantat:
menţinerea corectă a distanţei între două treceri,
adâncimea de îngropare a seminţelor, răsadului sau
a tuberculilor, realizarea normei de semănat şi
plantat reglată, realizarea distanţei între culturi pe
rând, reglarea aparatelor de distribuţie, proba
maşinii de semănat.
• Norme de igienă şi securitatea muncii specifice
exploatării agregatelor pentru înfiinţarea culturilor.
• Modul de supraveghere a formaţiunii de lucru în
vederea exploatării agregatelor pentru înfiinţarea
culturilor utilizând tehnologia informaţiei.
15.4 Organizează
formaţiunea de lucru
care exploatează
agregatele pentru
îngrijirea culturilor
• Metode de organizare locurilor de muncă pe o
solă: parcelarea, jalonarea, alegerea metodelor de
deplasare şi întoarcere, marcarea locurilor
periculoase.
• Necesarul de aparate de stropit, tractoare,
agregate pentru prăşit, echipamente pentru
aplicarea erbicidelor, pentru stropit şi prăfuit,
rebilonat, utilaje folosite pentru irigaţii stabilit
pentru îngrijirea culturilor .
• Controlul calităţii lucrărilor de îngrijirea
culturilor: a adâncimii de lucru, a gradului de
afânare a solului, a gradului de distrugere a
buruienilor, a zonei de protecţie, a normei de
pesticide şi uniformitatea tratamentului.
• Norme de igienă şi securitatea muncii specifice
exploatării agregatelor pentru îngrijirea culturilor.
• Modul de organizare a formaţiunii de lucru în
vederea exploatării agregatelor pentru îngrijirea
culturilor utilizând tehnologia informaţiei.
51
15.5 Coordonează
formaţiunea de lucru
care exploatează
agregatele pentru
recoltarea culturilor
• Metode de organizare locurilor de muncă pe o
solă: alegerea metodelor de deplasare şi întoarcere,
marcarea locurilor periculoase, amenajarea
posturilor PSI.
• Necesarul de maşini de recoltat cereale, porumb,
cartofi, leguminoase pentru boabe stabilit pentru
recoltarea culturilor.
• Controlul calităţii lucrărilor de recoltarea
culturilor: umiditatea lanului, reglajele maşinilor şi
echipamentelor, numărului de boabe în spice,
numărului de boabe sparte.
• Norme de igienă şi securitatea muncii specifice
exploatării agregatelor pentru recoltarea culturilor.
• Modul de coordonare a formaţiunii de lucru în
vederea exploatării agregatelor pentru recoltarea
culturilor utilizând tehnologia informaţiei.
15.6 Supraveghează
utilizarea maşinilor şi
instalaţiile folosite în
zootehnie
• Verificări tehnice la maşini şi instalaţii
zootehnice: tocători, mori, transportoare, remorci
tehnologice amestecătoare, maşini de muls, maşini
de tuns, instalaţii pentru evacuarea dejecţiilor.
• Parametrii de microclimat din adăposturi:
temperatura, umiditatea, ventilaţia.
• Norme de igienă şi securitatea muncii specifice
recoltării produselor animaliere.
• Modul de supraveghere a maşinilor şi instalaţiilor
folosite în zootehnie utilizând tehnologia
informaţiei.
III. Sugestii metodologice
1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi
Competenţele pentru abilităţile cheie, şi competenţele tehnice generale se formează
prin instruire practică, laborator tehnologic şi instruire teoretică..
Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite
pentru unităţile de competenţă care corespund numărului de ore din planul de învăţământ
pentru cele două tipuri de instruire. Pentru pregătirea practică la modulul ,,Organizarea
exploatării agregatelor şi instalaţiilor folosite în agricultură” sunt alocate 120 ore care
reprezintă 90 de ore laborator tehnologic şi 30 ore instruire practică. Orele de laborator
tehnologic se efectuează de către profesorul de specialitate.
Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului,
care de fapt reprezintă baza planificării calendaristice.
52
Nr.
Crt.
Tema Laborator
tehnologic
Instruire
practică
A. Maşini şi instalaţii agricole pentru fertilizarea solului
6
1. Metode de organizare a locurilor de muncă 1
2. Necesarul de maşini şi instalaţii agricole pentru fertilizarea
solului
2
3. Calitatea lucrării de fertilizarea solului 1
4. Tehnici de întreţinere tehnică, reparare şi stocare a
agregatelor pentru fertilizarea solului
6
5. Norme de igienă şi securitatea muncii specifice exploatării
agregatelor pentru fertilizarea solului
2
B. Maşini şi instalaţii agricole pentru pregătirea terenului
5. Necesarul de maşini şi instalaţii agricole pentru pregătirea
terenului
1
6. Calitatea lucrării de pregătirea terenului 1
7.* Tehnici de întreţinere tehnică, reparare şi stocare a
agregatelor pentru pregătirea terenului
8
8. Norme de igienă şi securitatea muncii specifice exploatării
agregatelor pentru pregătirea terenului
2
C. Maşini şi instalaţii agricole pentru înfiinţarea culturilor
6
9. Necesarul de maşini şi instalaţii agricole pentru înfiinţarea
culturilor
2
10. Calitatea lucrării de semănat şi plantat 2
11.* Tehnici de întreţinere tehnică, reparare şi stocare a
agregatelor pentru semănat şi plantat
12
12. Norme de igienă şi securitatea muncii specifice exploatării
agregatelor pentru înfiinţarea culturilor
2
D. Maşini şi instalaţii agricole pentru îngrijirea culturilor
6
13. Necesarul de maşini şi instalaţii agricole pentru îngrijirea
culturilor
2
14. Calitatea lucrărilor de îngrijirea culturilor 2
15.* Tehnici de întreţinere tehnică, reparare şi stocare a
agregatelor pentru îngrijirea culturilor
12
16. Norme de igienă şi securitatea muncii specifice exploatării
agregatelor pentru îngrijirea culturilor
2
E. Maşini şi instalaţii agricole pentru recoltarea culturilor
6
17. Necesarul de maşini şi instalaţii agricole pentru
recoltarea culturilor
4
18. Calitatea lucrărilor de recoltarea culturilor 2
19.* Tehnici de întreţinere tehnică, reparare şi stocare a
agregatelor pentru recoltat culturi
10
20. Norme de igienă şi securitatea muncii specifice exploatării
agregatelor pentru recoltarea culturilor
2
F. Maşini şi instalaţii folosite în zootehnie
6
21.* Tehnici de întreţinere tehnică şi reparare a maşinilor şi
instalaţiilor zootehnice
8
22. Parametrii de microclimat din adăposturi 2
23. Norme de igienă şi securitatea muncii specifice recoltării
produselor animaliere
2
53
Total 90 30
Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămâne la latitudinea profesorului să
decidă asupra repartizării orelor în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete din unitatea
şcolară.
Temele marcate cu asterisc se efectuează de către maistrul instructor.
2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / învăţare
Curriculum-ul şcolar pentru modulul ,,Organizarea exploatării agregatelor şi
instalaţiilor folosite în agricultură” se studiază în clasa a XII-a, într-un număr total de 120
ore, din care 90 laborator tehnologic şi 30 ore instruire practică.
Pregătirea practică la calificarea Tehnician în agricultură este efectuată de profesorul
de specialitate tehnică ( 90 ore laborator tehnologic ) şi de maistrul instructor ( 30 ore instruire
practică ). Pregătirea practică se organizează sub formă de stagii de pregătire, comasat câte 1-
2 săptămâni, pe grupe de minimum 10 elevi şi se execută înateliere, ferma didactică, la
agenţii economici cu profil agricol sub îndrumarea atentă a profesorilor şi maiştrilor
instructori.
Proiectarea curriculum-ului şcolar s-a făcut după un model nou centrat pe competenţe
cheie şi competenţe tehnice generale.
La baza elaborării curriculum-ului a stat Standardul de Pregătire Profesională,
respectiv unitatea de competenţă ,,Organizarea exploatării agregatelor şi instalaţiilor folosite
în agricultură” cuantificată cu 1,5 credite.
Unitatea de competenţă are în structura sa nivelul, valoarea creditului, competenţe,
criterii de performanţă, condiţii de aplicabilitate şi probe de evaluare. La nivelul trei
complexitatea criteriilor de performanţă şi a condiţiilor de aplicabilitate pentru abilităţile cheie
creşte, astfel încât să asigure o integrare mai rapidă a absolvenţilor pe piaţa muncii sau să le
permită să continue pregătirea la nivel superior. De aceea abilităţile cheie, ca Gândirea critică
şi rezolvare de probleme şi Comunicare, trebuie formate şi aprofundate, fiind importante
pentru asigurarea flexibilităţii, adaptabilităţii şi mobilităţii pe piaţa muncii.
Pentru aplicarea curriculum-ului de clasa a XII-a procesul de predare – învăţare
trebuie să fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice generale
cerute de nivelul trei, calificarea ,,tehnician în agricultură”.
Utilizarea unor metode cu activitatea didactică centrată pe elev cum sunt: studiul de
caz, brainstormingul, jocul de rol, descoperirea, problematizarea, mozaicul, lucrul pe staţiuni
54
asigură eficientizarea procesului de învăţare şi permit contextualizarea şi agregarea
competenţelor cheie cu cele tehnice generale.
Procesul de predare – învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a
competenţelor tehnice generale.
Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi tehnice generale se impune
implicarea responsabilă atât a profesorilor cât şi a elevilor, prin folosirea unor strategii
didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să capteze atenţia elevilor şi să-i stimuleze în
procesul de învăţare. De aceea demersul didactic depus de profesorul de specialitate trebuie să
fie focalizat spre atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificarea ,, tehnician în
agricultură”.
Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii
didactice şi folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ.
Pentru eficientizarea procesului de predare – învăţare, profesorul trebuie să-şi
proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare,
fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, aparaturii,
echipamentelor necesare precum şi a spaţiului de lucru.
Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale, elevii pot să dobândească
cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi competenţele tehnice generale
definite.
Exemplificăm printr-o lecţie în care se vizează formarea competenţei de a supraveghea
utilizarea maşinilor şi instalaţiilor folosite în zootehnie.
Pentru aceasta sugerăm următorul scenariu didactic:
Se organizează clasa pe echipe ( 2-3 elevi);
Se organizează module de lucru (staţiuni) în ferma didactică;
În fiecare staţiune de lucru se găsesc fişe de documentare ( verificările tehnice ce
trebuie executate la maşinile şi instalaţiile zootehnice din dotare), fişe de lucru (despre SDV-
urile utilizate pentru executarea verificărilor).
Numărul staţiunilor corespunde cu numărul de maşini şi instalaţii zootehnice din
dotare.
Se organizează şi o staţiune de rezervă pentru elevii foarte buni, cu un tip de
utilaj zootehnic mai rar întâlnit.
Echipele de elevi se rotesc astfel încât la finalul orei (orelor) fiecare echipă să fi
parcurs toate staţiunile (nu este obligatoriu staţiunea de rezervă).
55
În fiecare staţiune elevii se documentează din fişa de documentare, observă şi
descoperă verificările, le diferenţiază de cele ale altor maşini şi instalaţii, rezolvă sarcinile din
fişele de lucru, solicită ajutor dacă este cazul, fac comparaţii şi bifează staţiunea parcursă într-
o fişă specială.
În final echipele sunt solicitate să prezinte soluţiile la fişele de lucru din fiecare
staţiune. Se discută, se fac observaţii şi împreună cu profesorul se decide asupra soluţiei
corecte. La finalul activităţii elevii vor fi capabili să supravegheze utilizarea maşinilor şi
instalaţiilor folosite în zootehnie.
Metoda dominantă în acest scenariu este lucrul pe staţiuni, însoţită de observare,
descoperire, problematizare şi conversaţia euristică.
Într-o astfel de lecţie, profesorul supraveghează, îndrumă, dirijează şi intervine în
corectarea soluţiilor date de elevi, activitatea didactică fiind centrată pe elev.
3.Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare
Măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice generale din
Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea
sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul
trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare.
Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi
exprime opinii proprii.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient.
Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor.
Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale
despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după
criterii definite.
Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi
cu probele de evaluare din Standardul de Pregătire Profesională, să fie adecvate scopului
urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională
pentru unitatea de competenţă definită. Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din
partea elevilor să formuleze sau să aleagă răspunsuri corecte.
56
Evaluarea elevilor se face numai cu dobândirea competenţelor precizate în Standardul
de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele
specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai
recomandat este fişa de observaţie. În această fişă se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când
s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini. În momentul în care s-au bifat toate căsuţele,
evaluarea s-a încheiat cu succes.
Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de
competenţă.
Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă şi
condiţiile de aplicabilitate ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire
Profesională pentru calificarea ,,tehnician în agricultură”, nivelul trei.
Exemplu:
Unitatea de competenţă: 15. Organizarea exploatării agregatelor şi instalaţiilor folosite
în agricultură
Competenţa 15.6: Supraveghează utilizarea maşinile şi instalaţiile folosite în zootehnie
Criterii de performanţă:
a) Verificarea tehnică a maşinilor şi instalaţiilor zootehnice
Probă practică
1A. Efectuaţi verificarea tehnică a maşinilor şi instalaţiilor zootehnice.
Nr.
Crt.
Verificarea tehnică a maşinilor şi instalaţiilor zootehnice
Evaluator Data
1. Efectuaţi verificarea tehnică a tocătorii
2. Efectuaţi verificarea tehnică a morii
3. Efectuaţi verificarea tehnică a transportorului
4. Efectuaţi verificarea tehnică a remorcii tehnologice
amestecătoare
5. Efectuaţi verificarea tehnică a instalaţiei de muls
6. Efectuaţi verificarea tehnică a maşinii de tuns
7. Efectuaţi verificarea tehnică a instalaţiei pentru evacuarea
dejecţiilor
57
Fişă de observare
Numele candidatului:
Numele evaluatorului:
Titlul unităţii: 15. Organizarea exploatării agregatelor şi instalaţiilor folosite în agricultură
Competenţa : 15.6. Supraveghează utilizarea maşinilor şi instalaţiilor folosite în zootehnie
Criteriul de performanţă: b) Verificarea tehnică a maşinilor şi instalaţiilor zootehnice
59
Nr.
Crt.
Efectuarea verificării tehnice a tocătorii Evaluator
Data
1. Verificarea strângerii şi asigurării şuruburilor şi
piuliţelor
2. Verificarea reglării distanţei dintre cuţite şi
contracuţite
3. Verificarea reglării întinderii curelelor trapezoidale
4. Controlarea montării apărătorilor transmisiilor cu lanţ
şi cu curele trapezoidale
5. Verificarea curăţării gresoarelor şi ungerea maşinii
6. Verificarea funcţionării în gol a maşinii şi echilibrarea
dinamică.
7. Respectarea normelor de igienă şi securitate a muncii
specifice lucrării
8. Verificarea calităţii lucrărilor executate
9. Abilităţi probate în realizarea operaţiilor
NOTĂ: Acest model de fişă de observaţie se adaptează pentru oricare lucrare practică
b) Verificarea parametrilor de microclimat din adăposturi
Probă scrisă
1B. Măsuraţi valorile temperaturii şi umidităţii din adăpost şi interpretaţi rezultatele:
Nr.
Crt.
Parametrii
de
microclimat
Valori
standard
Valori
măsurate
Interpretare
rezultate
Evaluator
Data
1. Temperatura
2. Umiditatea
Probă scrisă
2B. Descrieţi tipurile de ventilaţie ce se utilizează în adăposturile de animale:
Nr.
Crt.
Tipuri de ventilaţie Descriere Evaluator
Data
1. Ventilaţia naturală
2. Ventilaţie artificială
c) Respectarea normelor de protecţia muncii specifice recoltării produselor animaliere.
Probă practică
1C. Identificaţi 5 norme de protecţia muncii specifice maşinilor şi instalaţiilor pentru recoltarea
produselor animaliere .
Nr.
Crt.
Norme specifice la recoltarea produselor
animaliere
Evaluator
Data
1.
2.
3.
4.
5.
60
MODULUL VI – IGIENA ŞI SECURITATEA MUNCII ÎN DOMENIUL AGRICULTURĂ
Modulul “Igiena şi securitatea muncii în domeniul agricultură” este integrat în pregătirea practică
din cultura de specialitate, clasa a XII-a, liceu tehnologic, ruta progresivă pentru calificarea tehnician în
agricultură, nivel trei. Modulul „Igiena şi securitatea muncii în domeniul agricultură” se studiază într-un
număr de 24 de ore efectuate de către profesorul de specialitate.
Modulul „Igiena şi securitatea muncii în domeniul agricultură” reprezintă unitatea de competenţe
tehnice generale „Igiena şi securitatea muncii în domeniul agricultură”. Deşi această unitate de
competenţe nu se agregă sau contextualizează cu o unitate de competenţe pentru abilităţile cheie,
considerăm oportun să menţionăm şi aici, unităţile de competenţe cheie care se formează în clasa a XII-a,
nivelul trei, calificarea “tehnician în agricultură ”.
Acestea sunt :
2. Comunicare
4. Gândire critică şi rezolvare de probleme
Subliniem că unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie se formează şi se aprofundează în
fiecare modul, în principal pe instruire practică, dar se evaluează o singură dată, la modulul în care au fost
agregate. În prologul programei este prezentat tabelul nr. 1, privind lista unităţilor cheie şi modulelor unde
sunt parcurse şi evaluate. Profesorul de specialitate are obligaţia să cunoască conţinutul unităţilor de
competenţe cheie de la nivelul trei şi să-l implementeze în cadrul modulului „Igiena şi securitatea muncii
în domeniul agricultură” pentru formarea abilităţilor cheie. De fapt, unităţile de competenţe tehnice
generale şi specializate reprezintă suportul pe care se formează şi se evaluează competenţele pentru
abilităţile cheie.
Modulul „Igiena şi securitatea muncii în domeniul agricultură” reprezintă unitatea de competenţe
tehnică specializată „Igiena şi securitatea muncii în domeniul agricultură”. Programa se citeşte liniar
datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi. Fiecărei unităţi de competenţă îi
corespund competenţe individuale formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Conţinuturile
tematice asociate competenţelor individuale tehnice specializate permit realizarea acestora. Pe baza
conţinuturilor din programă, sunt realizate competenţele individuale tehnice specializate. În programă sunt
recomandate diverse activităţi de învăţare care se pretează la modulul „Igiena şi securitatea muncii în
domeniul agricultură” şi în special la pregătirea de specialitate, însă, profesorul îşi poate alege alte
activităţi metodice adecvate condiţiilor concrete din clasă şi care permit realizarea conţinuturilor.
61
Programa şcolară reprezintă elementul de bază în realizarea proiectării didactice, ceea ce
presupune lecturarea cu atenţie a ei, astfel încât să se aibă în vedere modul de parcurgere în ordine
cronologică a conţinutului prezentat în aliniatul 1 din capitolul III, “Sugestii metodologice”. Pentru ca
programa să-şi dovedească din plin utilitatea în proiectare, ea trebuie studiată în corelaţie cu Standardul de
Pregătire Profesională în care sunt stipulate criteriile de performanţă, competenţele individuale şi probele
de evaluare, necesare înregistrării performanţelor elevilor.
Din tabelul “Lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate” aflat în prefaţa
programei, observăm că modulul “Igiena şi securitatea muncii în domeniul agricultură” nu se agregă cu
nici o unitate de competenţă pentru abilităţile cheie.
Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul
Unităţi de competenţe tehnice generale:
9. Igiena şi securitatea muncii în domeniul agricultură
Unitatea de competenţe se tratează complet şi se evaluează la modulul „Igiena şi securitatea
muncii în domeniul agricultură”
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor
Unităţi de
competenţe
Competenţe
individuale
Conţinuturi
9.Igiena şi
securitatea
muncii în
domeniul
agricultură
9.1. Aplică legislaţia
privind securitatea şi
sănătatea la locul de
muncă, prevenirea şi
stingerea incendiilor în
domeniul agricultură
▪ Riscurile la care sunt expuse persoanele din
subordine la locul de muncă sunt stipulate în
instructaje iniţiale, curente, periodice, afişe, filme,
cataloage, broşuri, pliante.
▪ Sisteme şi dispozitive de protecţie : - specifice
cultivării plantelor şi creşterii animalelor
▪ Situaţii deosebite : accidente de muncă
▪ Controlul modului de aplicare a măsurilor
tehnice, sanitare şi organizatorice :
- fişa individuală de instructaj;
- echipamente de lucru şi protecţie;
- trusă de prim-ajutor;
- materiale igienico-sanitare.
62
9.2. Coordonează
activităţile în caz de
accident în domeniul
agricultură
▪ Planul de acţiune în cazul unui accident din
domeniul agricultură cuprinde :
- eliminare a cauzelor
- evacuare a accidentaţilor
- anunţare a organelor abilitate
▪ Criterii de evaluare a intervenţiei în caz de
accident :
- corectitudinea intervenţiei
- încadrarea în timp
- viteză de reacţie
- estimare a pagubelor
III. SUGESTII METODOLOGICE
1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi
Competenţele pentru abilităţile cheie, competenţele tehnice generale şi specializate se formează
prin pregătire practică, stagii de pregătire practică şi instruire teoretică.
Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite pentru unităţile de
competenţe care corespund numărului de ore din planul de învăţământ pentru cele trei tipuri de instruire.
Pentru pregătirea practică la modulul ,,Igiena şi securitatea muncii în domeniul agricultură” sunt alocate
12 ore care reprezintă laboratorul tehnologic.
Orele de laborator tehnologic se efectuează de către profesorul de specialitate.
Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului, care de fapt
reprezintă baza planificării calendaristice.
Nr.
crt. Tema
Laborator
tehnologic
1.
Legislaţia protecţiei muncii în România:
- acte normative
- obligaţii şi răspunderi
2
2. Tipuri de instructaje: iniţiale, curente, periodice 2
3. Materiale de informare: afişe, filme, cataloage, broşuri, pliante. 2
4.
Locuri de muncă periculoase şi situaţii deosebite la creşterea animalelor şi
cultivarea plantelor:
▪ Factorii de risc de accidentare şi de îmbolnăviri profesionale în
agricultură:
- proprii executantului
- proprii sarcinii de muncă
- proprii mijloacelor de producţie
- proprii mediului de muncă
▪ Accidentul de muncă: definiţie, urmări, clasificare, cauze.
▪ Primul ajutor în caz de accidente: principii, măsuri.
▪ Boli profesionale. Definiţie, clasificare, declarare.
4
63
5.
Sisteme şi dispozitive de protecţie
Măsuri de protecţie a muncii specifice cultivării plantelor:
- la lucrările agricole mecanizate
- la executarea lucrărilor de câmp
- la lucrările legumicole
- la lucrările pomicole
- la lucrările viticole şi de vinificaţie
- la depozitarea, prelucrarea şi valorificarea cerealelor şi plantelor
tehnice
Măsuri de protecţie a muncii specifice creşterii animalelor
Măsuri de protecţie a muncii specifice laboratoarelor, clinicilor şi
dispensarelor medicale agromontane.
Igiena muncii în agricultură
4
6.
Măsuri tehnice, sanitare şi organizatorice:
- fişa individuală de instructaj
- echipamente de lucru
- echipamente de protecţie
- trusă de prim-ajutor
- materiale igienico-sanitare
2
7. Măsuri şi mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor 2
8.
Planul de acţiune în cazul unui accident din domeniul agricultură:
- eliminare a cauzelor
- evacuare a accidentaţilor
- anunţare a organelor abilitate
2
9.
Sarcini pe echipe de intervenţii:
- individuale
- de grup
2
10.
Criterii de evaluare a intervenţiei în caz de accident:
- corectitudinea intervenţiei
- încadrare în timp
- viteză de reacţie
- estimare în timp
2
Total ore:
24
Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămâne la latitudinea profesorului să decidă asupra
repartizării orelor în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete din unitatea şcolară.
2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / învăţare
Curriculum-ul şcolar pentru modulul ,,Igiena şi securitatea muncii în domeniul agricultură” se
studiază în clasa a XII-a, liceu tehnologic, ruta progresivă, într-un număr total de 24 ore care reprezintă
laboratorul tehnologic.
Modulul ,,Igiena şi securitatea muncii în agricultură,, se parcurge în succesiune cu modulul
Tehnologii specifice de creştere a animalelor.
64
Întrucât modulul ,,Igiena şi securitatea muncii în agricultură,, se studiază în cadrul CDL-ului, cele
4 ore prevăzute în planul de învăţământ la acest capitol vor fi comasate într-o singură zi pentru a da
posibilitate profesorului să organizeze atât instruirea teoretică cât şi instruire practică în vederea formării
competenţelor definite în Standardul de Pregătire Profesională. De aceea se recomandă ca în primele 6
săptămâni din semestrul I să se parcurgă în totalitate modulul ,,Igiena şi securitatea muncii în agricultură,,
urmând ca din săptămâna a 7-a să înceapă studierea modului Tehnologii specifice de creştere a animalelor.
Proiectarea curriculum-ului şcolar s-a făcut după un model nou centrat pe competenţe cheie,
competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate.
La baza elaborării curriculum-ului a stat Standardul de Pregătire Profesională, respectiv unitatea de
competenţă ,,Igiena şi securitatea muncii în domeniul agricultură” cuantificată cu 0,5 credite.
Unitatea de competenţe are în structura sa nivelul, valoarea creditului, competenţe, criterii de
performanţă, condiţii de aplicabilitate. Pentru aplicarea curriculum-ului de clasa a XII-a procesul de
predare – învăţare trebuie să fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice
generale şi specializate cerute de nivelul trei, calificarea ,,tehnician în agricultură”.
Utilizarea unor metode cu activitatea didactică centrată pe elev cum sunt: studiul de caz,
brainstormingul cu toate variantele sale (Philips 6.6, 3.5.6, turul galeriilor), jocul de rol, descoperirea,
problematizarea, mozaicul, lucrul pe staţiuni asigură eficientizarea procesului de învăţare şi permit
contextualizarea şi agregarea competenţelor cheie cu cele tehnice specializate. De asemenea ele dezvoltă
la elevi gândirea logică, cauzală, analitică, critică, imaginaţia, creativitatea şi îi deprind să colaboreze şi să
coopereze în cadrul echipei.
Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi tehnice specializate se impune implicarea
responsabilă atât a profesorilor cât şi a elevilor, prin folosirea unor strategii didactice adecvate în
desfăşurarea orelor care să capteze atenţia elevilor şi să le permită acestora un grad de independenţă şi
oportunităţi de a lua anumite decizii în ceea ce priveşte propriul proces de învăţare.
De aceea demersul didactic depus de profesorul de specialitate trebuie să fie focalizat spre
atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificarea ,,tehnician în agricultură”. Acest deziderat
se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii didactice şi folosirea celor mai adecvate
metode şi mijloace de învăţământ care să răspundă stilurilor de învăţare de nivel 3, care să ofere
posibilitatea de a opta pentru un procedeu sau altul, de a reflecta asupra lucrurilor nou învăţate şi care să le
dea sentimentul realizării şi succesului.
Pentru eficientizarea procesului de predare – învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp
activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de
evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentarului, aparaturii, echipamentelor
necesare precum şi a spaţiului de lucru.
65
Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale, elevii pot să dobândească cunoştinţele şi
abilităţile cerute de competenţele cheie şi competenţele tehnice specializate definite.
3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare
Măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice specializate din Standardul
de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică
a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze
instrumentele de evaluare.
Autoevaluarea este o metodă utilizată tot mai frecvent, pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi
exprime opinii proprii.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient. Elevii şi
profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor.
Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre
realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite.
Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi cu probele de
evaluare din Standardul de Pregătire Profesională.
Evaluarea elevilor se face numai pentru dobândirea competenţelor specificate în Standardul de
Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este
lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai recomandat este fişa
de observaţie. În această fişă se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a
unei sarcini. În momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.
Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să
demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţe definită.
Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri sau să aleagă
răspunsuri corecte.
Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de competenţe şi în
concordanţă cu probele de evaluare formulate în Standardul de Pregătire Profesională.
Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă şi condiţiile de
aplicabilitate ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea
,,tehnician în agricultură”., nivelul trei.
Pentru elaborarea unui scenariu didactic şi utilizarea unui instrument de evaluare consultaţi
modulul VII Tehnologii specifice de creştere a animalelor sau alte module la care s-au elaborat probe de
evaluare.
66
Modulul VII – TEHNOLOGII SPECIFICE DE CREŞTERE A ANIMALELOR
I. Modulul ,,Tehnologii specifice de creştere a animalelor’’ reprezintă unitatea de competenţe
tehnice specializate ,,Tehnologii specifice de creştere a animalelor’’ şi se studiază în clasa a XII-a într-un
număr de 108 ore în cadrul CDL-urilor efectuate de către profesorul de specialitate.
Unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie precizate în Standardul de Pregătire Profesională
pentru nivelul trei, clasa a XII-a Comunicarea, competenţele 2.2 şi 2.3; Gândirea critică şi rezolvare de
probleme se formează şi se aprofundează la fiecare modul, dar se evaluează o singură dată la modulul în
care au fost agregate, aşa cum se specifică în tabelul nr. 1 privind alcătuirea modulelor. Unităţile de
competenţe tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care se formează şi se evaluează
competenţele pentru abilităţile cheie.
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi.
În programa şcolară, fiecărei unităţi de competenţă îi corepund competenţele individuale formulate
în Standardul de Pregătire Profesională. Atingerea competenţelor individuale ( cheie, tehnice generale,
tehnice specializate ) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate.
Profesorul poate opta pentru folosirea activităţilor de învăţare recomandate prin programă în
vederea realizării conţinuturilor, sau îşi poate alege alte activităţi adecvate condiţiilor concrete din clasă.
Întrucât programa şcolară reprezintă elementul central în realizarea proiectării didactice, trebuie
lecturat cu atenţie sporită, modul de parcurgere în ordine cronologică a conţinutului prezentat în aliniatul 1
al capitolului III – Sugestii metodologice. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de
Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor
individuale şi probele de evaluare ale performanţelor elevului.
Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul
Unităţi de competenţe tehnice specializate
20. Tehnologii specifice de creştere a animalelor
Unitatea de competenţe, se tratează complet şi se evaluează la modulul ,,Tehnologii specifice de
creştere a animalelor’’
67
II. TABELUL DE CORELARE A COMPETENŢELOR ŞI CONŢINUTURILOR
Unitatea de
competenţă
Competenţe
individuale
Conţinuturi tematice
20. Tehnologii
specifice de
creştere a
animalelor
20.1.Caracterizează
rasele de animale
- Specii: taurine, cabaline, ovine, caprine, suine, păsări,
iepuri de casă;
- Rase: autohtone, importate;
- Diferenţiere: după caracterele morfologice şi
productive;
- Însuşiri: de exterior, de producţie, eficienţă;
20.2. Coordonează
programele de
reproducţie pe
specii de animale
- Planificare la reproducţie:
- particularităţi fiziologice
- planul de montă şi fătări
- Sisteme şi metode de reproducţie:
- monta naturală
- însămânţări artificiale
- Indici de reproducţie:
- fecunditate
- natalitate
- prolificitate
- mortalitate
- reformă
- Norme de igienă şi securitate a muncii specifice
lucrărilor de reproducţie a animalelor.
68
20. Tehnologii
specifice de
creştere a
animalelor
20.3 Organizează
activităţi de
ameliorare a
animalelor;
- Metode şi mijloace de individualizare a animalelor;
- Evidenţe zootehnice:
- registrul de montă şi fătări,
- registrul de creştere a tineretului;
- registrul de cântărire;
- registrul de furajare;
- registrul pentru evidenţa producţiilor;
- Criterii de selecţie a animalelor:
- fenotipice;
- genotipice;
- Caracterele de selecţie implicate în rezultatele
economice:
- de reproducţie;
- de creştere şi valorificare a hranei;
- calitatea producţiei;
- anomalii ereditare;
- rezistenţa genetică la boli;
- culoarea;
- Metode de creştere a animalelor:
- în rasă curată;
- prin încrucişare;
- Norme de igienă şi securitate a muncii specifice
lucrărilor de selecţie şi ameliorare a animalelor.
20.4 Elaborează
scheme tehnologice
specifice hrănirii
animalelor în
diferite sisteme de
exploatare;
- Raţii furajere optimizate pe specii şi categorii de
animale: cantitativ, calitativ, economic;
- Tehnologii de hrănire a animalelor în funcţie de
sistemul de creştere: extensiv, semiintensiv, intensiv
– industrial;
- Boli ale animalelor determinate de o hrănire
dezechilibrată:
- de nutriţie;
- carenţă sau exces de proteine, săruri minerale
şi vitamine;
- intoxicaţii cu plante şi mucegaiuri;
- Norme de igienă şi securitate a muncii specifice
lucrărilor de hrănire a animalelor.
69
20. Tehnologii
specifice de
creştere a
animalelor
20.5 Asigură
întreţinerea şi
îngrijirea
animalelor în
diferite sisteme de
exploatare;
- Condiţii de optimizare a microclimatului în
adăposturile de animale:
- ventilaţie, canalizare, temperatură, umiditate, limite
admisibile de CO2, NH3, H2S;
- Tipuri şi metode de igienizare a spaţiilor de cazare a
animalelor:
- curentă, periodică;
- mecanică şi chimică;
- Lucrări de îngrijire a animalelor:
- igiena corporală,
- Norme de igienă şi securitate a muncii specifice
lucrărilor de întreţinere şi îngrijire a animalelor.
20.6 Asigură şi
valorifică calitatea
producţiilor
animaliere;
- Metode pentru determinarea cantitativă a
producţiilor animaliere:
- măsurări;
- cântăriri;
- numeraţii;
- Metode pentru determinarea calitativă a producţiilor
animaliere:
- fizice, chimice, mecanice, organoleptice;
- Condiţii de obţinere a producţiilor animaliere:
- materiale;
- igienice,
- Modul de obţinere a producţiilor animaliere:
- mulgere, tundere, sacrificare, extragere,
recoltare.
- Norme de igienă şi securitate a muncii specifice
lucrărilor de recoltare şi apreciere a producţiilor
animaliere.
III. SUGESTII METODOLOGICE
1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi
Competenţele pentru abilităţile cheie şi competenţele tehnice generale şi specializate se formează
prin pregătire practică, stagii de pregătire practică şi instruire teoretică.
Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite acordate pentru
unităţile de competenţe care corespund numărului de ore din planul de învăţământ pentru cele două tipuri
de instruire. Pentru pregătirea practică la modulul ,,Tehnologii specifice de creştere a animalelor’’ sunt
acordate 54 ore care reprezintă laboratorul tehnologic.
Orele de laborator tehnologic se efectuează de către profesorul de specialitate tehnică.
Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului, care de fapt
reprezintă suportul planificării calendaristice.
70
Nr.
crt.
Tema Nr. ore alocate
Instruire
teoretică
Laborator
tehnologic
I - Rasele de animale
Caractere morfoproductive ale raselor de animale
- Rase de taurine: Bălţată românescă, Bruna de Maramureş,
Friza
- Rase de cabaline: Rasa Arabă, Trăpaşul Românesc,
RasaLipiţană,
- Rase de ovine: Ţigaie, Ţurcană, Merinos de Palas, Karakul
- Rase de caprine: Alba de Banat, Rasa Angora, Rasa Sannen
- Rase de suine: Marele Alb, Landrace, Porcul Românesc de
carne
- Rase de păsări: Leghorn, Cornish, Hibrizi ROBRO, ROSO,
ALBO.
- Rase de iepuri de casă: Uriaşul Belgian, Chinchila, Rex,
Angora
12 12
II - Reproducţia animalelor
Particularităţile reproducţiei pe specii
Planul de montă şi fătări
Sisteme şi metode de reproducţie
- monta naturală
- însămânţări artificiale
Indicii de reproducţie
- Fecunditate
- Natalitate
- Prolificitate
- Mortalitate
- Reformă
12 12
III - Tehnici de ameliorare a animalelor
Metode de individualizare
Evidenţe zootehnice
Selecţia animalelor: criterii şi caractere
Metode de creştere
12 12
IV - Sisteme de creştere şi exploatare
Tehnologia hrănirii animalelor
Tehnologia întreţinerii şi îngrijirii animalelor
Boli – de nutriţie: carenţă sau exces de proteine,
săruri minerale, vitamine
- intoxicaţii cu plante şi mucegaiuri
12 12
V - Producţiile animaliere
Metode cantitative de determinare a producţiilor
- măsurări, cântăriri, numeraţii
Metode calitative de determinare a producţiilor
- fizice, chimice, mecanice, organoleptice
Metode de obţinere a producţiilor animaliere
- mulsul, tunsul, sacrificare, extragere, recoltatul
6 6
Total ore: 54 54
71
Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămâne la latitudinea profesorului să decidă
asupra repartizării orelor în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete din unitatea şcolară.
2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare – învăţare
Curriculum-ul şcolar pentru modulul ,,Tehnologii specifice de creştere a animalelor’’ se studiază
în clasa a XII-a, liceu tehnologic, ruta progresivă , într-un număr total de 108 ore, din care instruire
teoretică 54 ore şi laborator tehnologic 54 ore.
Întrucât modulul ,,Tehnologii specifice de creştere a animalelor’’ se studiază în cadrul CDL-ului,
cele 4 ore prevăzute în planul de învăţământ la acest capitol vor fi comasate într-o singură zi pentru a da
posibilitate profesorului de specialitate să organizeze atât instruirea teoretică cât şi pregătirea practică în
vederea formării competenţelor definite în Standardul de Pregătire Profesională. Pentru că modulul
,,Tehnologii specifice de creştere a animalelor’’ se parcurge în succesiune cu modulul ,,Igiena şi
securitatea muncii în domeniul agriculturii,, se recomandă ca în primele 6 săptămâni din semestrul I să se
parcurgă în totalitate modulul ,,Igiena şi securitatea muncii în agricultură,, urmând ca din săptămâna a 7-a
să înceapă studierea modului ,,Tehnologii specifice de creştere a animalelor,,.
Proiectarea curriculum-ului s-a făcut după un model nou centrat pe competenţe cheie, competenţe
tehnice generale şi competenţe tehnice specializate.
La baza elaborării curriculum-ului a stat Standardul de Pregătire Profesională, respectiv unitatea de
competenţă ,,Tehnologii specifice de creştere a animalelor’’ cuantificată cu 2 credite.
Pentru aplicarea curriculum-ului de clasa a XII-a, procesul de predare-învăţare trebuie să fie
focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice generale şi specializate cerute de
nivelul trei, calificarea „tehnician în agricultură”.
Acest deziderat se poate realiza numai prin folosirea metodelor şi procedeelor didactice care
conduc la formarea competenţei specifice conţinutului.
Metode ca studiul de caz, descoperirea, problematizarea, brainstormingul, turul galeriilor,
exerciţiul, mozaicul, lucrul pe staţiuni, în care activitatea didactică este centrată pe elev, au eficienţă
maximă în procesul de predare – învăţare.
Ele permit formarea competenţelor şi dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală, analitică, ca şi imaginaţia
şi creativitatea.
Procesul de predare / învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor
tehnice specializate. Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi tehnice specializate se impune
cu stringenţă implicarea responsabilă atât a profesorilor cât şi a elevilor, prin folosirea unor strategii
didactice adecvate în desfăşurarea orelor, care să capteze atenţia elevilor şi să le ofere acestora un grad de
independenţă şi oportunităţi de a lua anumite decizii în ceea ce priveşte propriul proces de învăţare. De
72
aceea prestaţia didactică depusă de profesorul de specialitate tehnică trebuie să fie focalizată spre
atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificarea tehnician în agricultură.
Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii
didactice, prin folosirea unor metode şi mijloace de învăţământ care să răspundă stilurilor de învăţare
specifice nivelului trei, care să ofere elevilor posibilitatea de opţiune pentru un procedeu sau altul, de
reflectare asupra lucrurilor noi învăţate şi care să le dea sentimentul realizării şi succesului.
Pentru eficientizarea procesului de predare / învăţare profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp
activitatea didactică prin elaborarea de fişe de documentare, fişe de lucru, fişe de observaţie, probe de
evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor necesare precum şi a spaţiului de lucru.
Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale, elevii pot să dobândească cunoştinţele şi
abilităţile cerute de competenţele tehnice specializate şi de competenţele cheie definite.
Exemplificăm printr-o lecţie în care se vizează formarea competenţei de a ,,identifica rasele de
taurine’’.
Pentru aceasta sugerăm următorul scenariu didactic:
- se organizează colectivul de elevi pe echipe şi puncte de lucru;
- fiecare punct de lucru este dotat cu fişe de documentare (descrierea rasei), fişe de lucru (despre caracrele
morfologice şi productive), mulaje, postere,albume, imagini (video, DVD, CD ).
- fiecare punct de lucru ( staţiune) reprezintă o rasă ( autohtonă sau importată).
- numărul staţiunilor corespunde cu numărul raselor de taurine studiate.
- se organizează şi o staţiune de rezervă pentru elevii foarte buni, cu o rasă mai rar întâlnită (exemplu rasa
Pinzgau).
- echipele de elevi se rotesc astfel încât la finalul orei (orelor) fiecare echipă să fi parcurs toate staţiunile,
(nu este obligatorie staţiunea de rezervă).
- în fiecare staţiune elevii se documentează din fişele de documentare, observă şi descoperă caracterele
morfologice ale rasei, le diferenţiază de cele ale altor rase, rezolvă sarcinile din fişele de lucru, cer
lămuriri dacă este cazul, asociază caracterele productive, fac comparaţii, bifează staţiunea parcursă într-o
fişă specială de evidenţă, unde sunt trecute toate staţiunile.
În final echipele sunt solicitate să prezinte soluţiile la fişele de lucru din fiecare staţiune. Se
discută, se fac observaţii şi împreună, cu profesorul se decide asupra soluţiei corecte. La finalul
parcursului elevii sunt capabili să identifice rasele de taurine.
Metoda dominantă în acest scenariu este lucrul pe staţiuni, iar metodaele subordonate sunt studiul
de caz, descrierea, problematizarea şi conversaţia euristică.
73
Într-o astfel de lecţie, profesorul supraveghează, îndrumă, dirijează şi intervine în corectarea
soluţiilor date de elevi, întrucât activitatea didactică este centrată pe elev.
3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare
Măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice specializate din Standardul
de Pregătire Profesională, este scoasă în evidenţă de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică
a elevului, investigarea, proiectul şi portofoliul elevului.
Autoevaluarea este o metodă tot mai des utilizată, pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi
exprime opinii proprii.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient. Elevii şi
profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea obiectivelor învăţării.
Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale ale realizărilor
unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite.
Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi cu probele de
evaluare din Standardul de Pregătire Profesională.
Evaluarea elevilor se face numai pentru dobândirea competenţelor specificate în Standardul de
Pregătire Profesională.
Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de
semnificaţie în cadrul evaluării.
Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai recomandat este fişa
de observaţie.
În această fişă se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini. În
momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.
Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să
demonstreze că au atins Standardul de Pregătire Profesională , pentru unitatea de competenţă definită.
Multitudinea instrumentelor de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri sau să
aleagă răspunsuri corecte.
Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice, în funcţie de cerinţele unităţii de competenţe şi
de probele de evaluare formulate în Standardul de Pregătire Profesională.
Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă şi condiţiile de
aplicabilitate ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea
,,tehnician în agricultură’’, nivelul trei.
Exemplu:
74
Unitatea de competenţă 20.Tehnologii specifice de creştere a animalelor
Competenţa 20.5. Asigură şi verifică calitatea producţiilor animaliere
Criterii de performanţă:
a) Utilizarea metodelor pentru determinarea cantitativă a producţiilor animaliere
b) Utilizarea metodelor pentru determinarea calitativă a producţiilor animaliere
c) Verificarea modului de obţinere a producţiilor animaliere
d) Respectarea normelor specifice de igiena şi securitatea muncii
Probă practică
Îndepliniţi următoarele sarcini
Nr.
crt.
Verificarea calităţii producţiilor animaliere Evaluare Data
1. Determinaţi cantitativ producţiile animaliere (lapte, carne, ouă,
lână, pielicele, piei, blănuri) prin diferite metode
2. Efectuaţi determinarea calitativă a producţiilor animaliere prin
metode fizice, chimice, mecanice
3. Examinaţi organoleptic produsele animalelor.
4. Verificaţi modul de obţinere a producţiilor pentru speciile de
animale studiate
5. Respectaţi normele de igiena şi securitatea muncii specifice
lucrărilor de recoltare şi apreciere a produselor animaliere
75
![Referat faza 2.pptx [Read-Only]FazaII Studiul privind zonele de creștere a rasei, evaluarea efectivelor și asigurarea bazei furajere” •Activitatea2.1. • Identificarea zonelor](https://static.fdocumente.com/doc/165x107/5e31534bc20b575299420123/referat-faza-2pptx-read-only-fazaii-studiul-privind-zonele-de-cretere-a-rasei.jpg)
