Mijloace de învăţămînt

Mijloacele de învăţămînt au rolul de a uşura transmiterea unor informaţii, formarea unor calităţi, evaluarea unor cunoştinţe noi, realizarea unor experimente practice în procesul de învăţare-predare.

Mijloacele de învăţămînt uşurează punerea în contact a elevilor cu obiectele şi fenomenele, care sunt greu disponibile înţelegerii directe. Aceste fenomene şi obiecte nu pot fi explicate decît prin prelucrări ample şi prin intermediul unor tehnici şi mijloace specifice.

Mijloacele de învăţămînt au rolul nu numai de a informa, de au uşura, de transmitere a unor cunoştinţe, dar un alt scop al ei, este de a dezvolta alte deprinderi la elevi, ca: selectarea, mînuirea, rostul unor instrumente pentru o înţelegere mai pronunţată a unor aspecte sau dimensiuni.

Mijloacele de învăţămînt cer şi sprijină operaţiile gîndirii, dezvoltă căutarea şi cercetarea, imaginaţia şi creativitatea elevilor. în acelaşi timp stîrneşte curiozităţi în rezolvarea unor probleme, motivînd atunci, cînd elevul păşeşete pe un teritoriu nou, necunoscut.

Mijloacele de învăţămînt prin aportul său adus educaţiei, uşurează cultivarea frumosului şi esteticului, a echilibrului sufletesc. Ele se pot grupa în următoarele categorii:

- mijloace de învăţămînt, ce includ mesaj didactic;

- mijloace de învăţămînt, care uşurează transmiterea mesajelor didactice.

în prima categorie pot exista mijloacele:

- obiectele naturale, originale: animale vii, ierbare, acvarii, etc;

- obiecte nenaturale: machete, modele, mulaje, etc;

- suporturi grafice: hărţi, planşe, panouri, etc;

- mijloace simbolice: tabele cu formule, planşe cu litere, scheme structurale;

- mijloace tehnice: dispozitive, filme, discuri, casete video sau audio.

A doua categorie, conţine următoarele mijloace:

- instrumente, instalaţii de laborator;

- echipamente tehnice, calculatoare, maşini de instruire;

- instrumente muzicale şi aparate sportive, etc;

Mijloacele de învăţămînt pot fi de ajutor, în cazul în care sunt incluse organic, în cadrul lecţiilor şi au un rol pedagogic. Ele nu pot înlocui predarea propriu-zisă, în care rolul principal îl joacă profesorul, prin funcţia de coordonator şi observator.

Mijloacele de învăţămînt, la rîndul lor, au plusuri şi minusuri, observate pe parcursul utilizării acestora în educaţie.

Avantajele sunt:

- mijloacele tehnice înlocuiesc explicaţiile verbale, oferind un suport vizibil, care ajută pe elevi să perceapă nişte valori inacceptabil de înţeles pe cale tradiţională, trezesc interese şi motivaţii, întăresc cunoştinţe, iar timpul de învăţare este redus.

Dezavantajele sunt:

- Mijloacele tehnice crează o standartizare în înţelegerea şi interpretarea cunoştinţelor noi, dezvoltă o receptare pasivă, denaturări a diferitor fenomene.

MIJLOACE  DE  INVATAMANT

1. Delimitari conceptuale:  mijloace de invatamant

2. Functiile mijloacelor de invatamant

3. Clasificarea mijloacelor de invatamant

4. Integrarea mijloacelor de invatamant in procesul didactic

1. Delimitari conceptuale

Mijloacele de invatamant reprezinta o componenta structurala a procesului de invatamant, care contribuie la realizarea obiectivelor activitatii instructiv-educative, alaturi de celelalte componente ale procesului de invatamant.

Inventar definitional:

.    Mijloacele de invatamant reprezinta 'un ansamblu de instrumente, materiale, produse, adaptate si selectionate in mod intentional pentru a servi nevoilor organizarii si desfasurarii procesului instructiv-educativ din scoala' (I. Cerghit);

.    Mijloacele de invatamant sunt 'instrumente sau complexe instrumentale menite afacilita transmiterea unor cunostinte, formarea unor deprinderi, evaluarea unor achizitii, realizarea unor aplicatii practice in cadrul procesului instructiv - educativ' (C. Cucos);

. Mijloacele de invatamant reprezinta 'totalitatea materialelor, dispozitivelor si aparatelor, cu ajutorul carora se realizeaza transmiterea si asimilarea informatiei didactice, inregistrarea si evaluarea rezultatelor obtinute' (I. Nicola).

2. Functiile mijloacelor de invatamant

a. Functia cognitiva: consta in faptul ca mijloacele de invatamant sunt instrumente prin care se comunica date, informatii asupra realitatii studiate, facilitand intelegerea, insusirea si retinerea acestora, prin imbinarea obiectelor reale cu cuvantul, a scrisului cu actiunea, a cunoasterii senzoriale cu cunoasterea rationala.

b. Functia formativa: consta in faptul ca mijloacele de invatamant permit dezvoltarea gandirii si a operatiilor acesteia, a spiritului de observatie, atentiei, formarea atitudinilor si convingerilor stiintifice, tehnice, culturale, contribuind si la formarea notiunilor si a capacitatii de corelare interdisciplinara. Mijloacele de invatamant contribuie si la stimularea motivatiei invatarii, determinand participarea activa a elevilor in cadrul procesului instructiv-educativ.

c. Functia demonstrativa consta in faptul ca prin mijloacele de invatamant li se infatiseaza elevilor o multitudine de aspecte ale realitatii, care sunt greu accesibile cunoasterii directe, acest lucru contribuind la formarea corecta a reprezentarilor si dezvoltarea imaginatiei.

d. Functia ergonomica - se refera la contributia mijloacelor de invatamant la rationalizarea eforturilor profesorilor si elevilor, in cadrul activitatilor didactice. Mijloacele de invatamant vor reduce efortul de predare al cadrului didactic si efortul de invatare al elevilor.

e. Functia de evaluare - se refera la posibilitatea pe care o ofera unele mijloace de invatamant de a obtine informatii despre rezultatele elevilor, nivelul performantelor atinse.

f. Functia estetica - consta in faptul ca mijloacele de invatamant sunt astfel concepute si utilizate, incat sa declanseze trairi afective, sa cultive capacitatea de intelegere si apreciere a frumosului, simtul echilibrului.

3. Clasificarea mijloacelor de invatamant

In functie de prezenta sau absenta mesajului didactic, mijloacele de invatamant se clasifica in:

.    mijloace de invatamant care cuprind mesaj sau informatie didactica;

.    mijloace de invatamant care faciliteaza transmiterea mesajelor sau informatiilordidactice.

a.              Mijloace de invatamant care cuprind mesaj didacticSunt mijloace care redau si reproduc anumite trasaturi, caracteristici, insusiri ale obiectelor si

fenomenelor realitatii ce constituie mesaj pentru activitatea de invatare. Mesajul didactic include atat informatii, cat si actiuni obiectuale. Sunt mijloace care includ numai informatii, altele solicita operarea cu ele, iar altele cuprind si una si alta. In functie de continutul mesajului didactic, in aceasta categorie sunt incluse urmatoarele mijloace:

.    materiale didactice care redau in forma naturala obiectele si fenomenele realitatii(colectii de plante, roci, substante, aparate, instrumente autentice);

.    mijloace de invatamant sub forma de materiale grafice si figurative (harti, scheme, diagrame, grafice, fotografii, tablouri, planse);

.    mijloace sub forma de modele substitutive, functionale, actionale. Ele reproduc, la scara mai mica, anumite obiecte, fenomene, principii de functionare (machete, mulaje, modelele unor masini etc.);

.    mijloace tehnice, audiovizuale - reprezinta ansamblul instrumentelor electrice sielectromecanice de reproducere a imaginilor si sunetelor (proiectii, emisiuni radio, inregistrari, filmul TV).

b. Mijloace de invatamant care faciliteaza transmiterea mesajelor didactice

Sunt mijloace care nu contin mesaje, dar ajuta si mijlocesc transmiterea acestor mesaje. Nu sunt legate de un anumit tip de mesaj, dar pot fi folosite in vedereatransmiterii unei game largi de mesaje. Printre mijloacele de invatamant care favorizeaza transmiterea mesajelor didactice, se pot enumera:

.    instrumente, aparate si instalatii de laborator;

.    echipamente tehnice pentru ateliere;

.    instrumente muzicale si aparate sportive;

.    masini de instruire si calculatoare electronice;

.    jocuri didactice;

.    simulatoare didactice, instalatii pentru laboratoare fonice.

In afara de cele doua grupe de mijloace, sunt utilizate si mijloacele de masurare a rezultatelor invatarii, care ajuta la evaluarea randamentului scolar in unele circumstante educative. De asemenea, calculatorul este un mijloc distinct de invatamant, care nu poate fi incadrat in nici una din cele doua categorii.

Avantaje ale utilizarii mijloacelor audio-vizuale:

.    suplimenteaza explicatiile verbale, oferindu-le un suport intuitiv;

.    ii familiarizeaza pe elevi cu o realitate greu accesibila pe cale directa;

.    provoaca si sustin motivatii si interese cognitive; consolideaza cunostinte si abilitati;

.    eficientizeaza folosirea timpului de instruire.

Dezavantaje ale utilizarii mijloacelor audio-vizuale:

.    predispun la o uniformizare a perceperii si interpretarii realitatii;

.    predispun la receptarea pasiva;

.    produc, uneori, exagerari si denaturari ale fenomenelor.

4. Integrarea mijloacelor de invatamant in procesul didactic

Valoarea pedagogica a mijloacelor de invatamant rezulta din implicatiile pe care le au asupra transmiterii si asimilarii mesajelor educationale. Nu se poate vorbi de o utilizare universala a acestor mijloace, ci trebuie sa le adaptam si integram intr-o situatie concreta de invatare.

 

Modalitati de integrare a mijloacelor didactice  in procesul de invatamant:

a. Utilizarea mijloacelor didactice in cadrul activitatii frontale cu elevii:

- mijloacele de invatamant sunt manevrate de catre profesor;

- elevii receptioneaza mesajele si opereaza apoi cu ele, in functie de scopurile urmarite de catre profesor;

- cu ajutorul mijloacelor de invatamant, profesorul ofera informatii care vor sprijini intelegerea unor cunostinte abstracte, ii poate sensibiliza pe elevi, prin declansarea curiozitatii, intareste informatiile transmise verbal, prin confirmarea lor cu ajutorulimaginilor.

b.   Utilizarea mijloacelor de invatamant in cadrul activitatii pe grupe:

- fiecare grupa poate utiliza un alt mijloc de invatamant sau toate grupele aceleasimijloace;

- manevrarea lor se face de catre membrii grupei, dupa un instructaj prealabil si sub indrumarea profesorului.

c.   Utilizarea mijioacelor de invatamant in cadrul activitatii individuale:

- fiecare elev are posibilitatea sa foloseasca mijlocul de invatamant, in concordanta cuinstructajul efectuat de profesor.

Adoptarea uneia sau alteia dintre aceste modalitati depinde de obiectivele urmarite, strategiile folosite, dotarile tehnico- materiale.

Curs nr. 5

5.A. Mijloacele de învăţământ

5.A.1. Delimitare conceptuală;5.A.2. Funcţiile mijloacelor de învăţământ;5.A.3. Clasificarea mijloacelor de învăţământ.

5.A.1. Delimitare conceptuală

Sintagma ,,mijloace de învăţământ” reuneşte ansamblul materialelor naturale (obiecte din realitatea înconjurătoare în forma lor naturală – minerale, plante, animale, aparate, utilaje, instalaţii, maşini, etc) sau realizate intenţionat (modele, planşe, hărţi, manuale, cărţi, fişe de lucru, chestionare, teste, portofolii, instalaţii pentru laboratoare fonice, jocuri didactice, simulatoare didactice, mijloace tehnice de instruire, etc) care sprijină realizarea activităţilor instructiv-educative, respectiv activitatea de învăţare a elevilor, activitatea de predare a cadrelor didactice şi atingerea obiectivelor specifice acestor activităţi.

Mijloacele de învăţământ deţin atât valenţe informative, întrucât sprijină îmbogăţirea experienţei cognitive a elevilor, cât şi valenţe formative, întrucât îi obişnuiesc pe aceştia cu utilizarea unor instrumente, dispozitive, aparate, instalaţii, maşini, etc., contribuind la formarea şi dezvoltarea unor abilităţi practice şi intelectuale.

Din punct de vedere metodic, mijloacele de învăţământ se pot utiliza în orice etapă a activităţilor didactice, în funcţie de scopul urmărit:

- la începutul activităţii didactice - în acest caz ele având rol de introducere într-o anumită temă, de sensibilizare a elevilor, de stimulare a interesului acestora, de creare a unor stări emoţionale favorabile învăţării, de captare şi menţinere a atenţiei, de creare a unei viziuni de ansamblu asupra anumitor conţinuturi, de reactualizare a unor cunoştinţe şi/sau priceperi şi deprinderi intelectuale şi practice de lucru, etc.

- în anumite secvenţe de instruire sau pe tot parcursul activităţii didactice – în acest caz ele având rol de informare, comunicare de date, explicare de cunoştinţe, ilustrare de adevăruri, evidenţiere de caracteristici ale obiectelor, fenomenelor, proceselor, de menţinere a atenţiei elevilor, etc.

- la sfârşitul activităţii didactice – în acest caz ele având rol în realizarea sintezei cunoştinţelor, în fixarea şi consolidarea lor, în ilustrarea, concretizarea sau completarea conţinuturilor predate, în corectarea eventualelor reprezentări greşite ale elevilor, în extinderea cunoştinţelor, în corelarea lor, în integrarea noilor cunoştinţe în sistemul cognitiv ale elevilor.

5.A.2. Funcţiile mijloacelor de învăţământ

Pentru a identifica avantajele mijloacelor de învăţământ este necesar să se cunoască funcţiile pe care acestea le îndeplinesc:

1. funcţia stimulativă (de motivaţie a învăţării) este asigurată de modul de concepere şi realizare a mijloacelor de învăţământ, de activitatea care li se solicită elevilor, de gradul de participare al elevilor pe care ele îl determină. Această funcţie constă în dezvoltarea motivaţiei de studiu a elevilor, în trezirea interesului şi a curiozităţii acestora.

2. funcţia formativ-educativă se referă la faptul că utilizarea lor presupune exersarea capacităţilor operaţionale ale gândirii, stimularea şi dezvoltarea curiozităţii epistemice şi a intereselor de cunoaştere a le elevilor.

3. funcţia informativă (de comunicare) este datorată faptului că mijloacele de învăţământ oferă în mod direct un volum de informaţii despre obiectele, faptele, fenomenele, procesele şi evenimentele studiate.

4. funcţia ilustrativ-demonstrativă se realizează atunci când mijloacele de învăţământ sunt valorificate ca substitute ale realităţii, ca auxiliare didactice elaborate intenţionat pentru a înlocui obiecte, fenomene, procese originale şi pentru a le reprezenta atunci când acestea nu pot fi cunoscute altfel sau când este nevoie să fie mai bine observate, analizate şi studiate de către elevi.

5. funcţia de investigare experimentală şi de formare a abilităţilor intelectuale şi practice se realizează în situaţiile de instruire în care anumite mijloace de învăţământ sunt valorificate de elevi în realizarea de experimentări mintale sau practice.

6. funcţia ergonomică (de raţionalizare a eforturilor profesorilor şi elevilor şi a investiţiei de timp în diferitele secvenţe de instruire) este legată de posibilităţile unor mijloace de învăţământ de: raţionalizare a eforturilor depuse de elevi în activitatea de învăţare şi de raţionalizare a eforturilor depuse de profesori în activitatea didactică de predare.

7. funcţia substitutivă: datorată facilităţilor oferite de unele mijloace de învăţământ care permit instruirea elevilor aflaţi la distanţe mari: radioul, televiziunea, calculatoarele, reţelele de calculatoare, Internetul.

8. funcţia de evaluare: se datorează valenţei pe care o posedă unele mijloace de învăţământ, de apreciere a rezultatelor şcolare, respectiv a nivelului de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi intelectuale şi practice.

9. funcţia estetică: se referă la faptul că prin utilizarea unor mijloace de învăţământ, elevii sunt puşi în contact cu valorile cultural-artistice, morale şi sociale.

10. funcţia de orientare a intereselor profesionale ale elevilor se realizează mai ales prin intermediul mijloacelor audio-vizuale care pot oferi informaţii în legătură cu anumite profesiuni, însoţite de imagini, eventual şi de comentarii.

5.A.3. Clasificarea mijloacelor de învăţământ.

Ansamblul mijloacelor de învăţământ se caracterizează prin restructurare, adaptare, diversificare şi îmbogăţiri continue, în acord cu finalităţile educaţionale şi cu noile achiziţii din tehnică şi tehnologie. Există mai multe posibilităţi de clasificare cu care se operează în practica instruirii.

a. după provenienţa lor: a.1. mijloace de învăţământ existente în dotarea şcolii: caslculatoare, retroproiectoare, truse pt elevi şi profesori, mulaje, machete, dispozitive, aparate, instalaţii, etc.a.2. mijloace de învăţământ elaborate / realizate / confecţionate sau procurate de profesor: mostre, modele materiale sau ideale, figuri, desene, planşe, hărţi, fotografii, tablouri, etc.a.3. mijloace de învăţământ elaborate / realizate / confecţionate sau procurate de elevi: mostre, modele materiale sau ideale, figuri, desene, planşe, hărţi, fotografii, colecţii de roci, seminţe, plante (ierbare), in secte (insectare), acvarii, etc.

b. după criteriul istoric:b.1. mijloace de învăţământ aparţinând generaţiei I: tabla, manuscrisele, obiectele de muzeu.b.2. mijloace de învăţământ aparţinând generaţiei a II-a: tiparul, manuale, texte imprimate, etc.b.3. mijloace de învăţământ aparţinând generaţiei a III-a, mijloace audio-vizuale: fotografiile, diapozitivele, înregistrările sonore, filmele, televiziunea.b.4. mijloace de învăţământ aparţinând generaţiei a IV-a: tehnicile moderne, maşinile de instruire.b.5. mijloace de învăţământ aparţinând generaţiei a V-a: computerul.b.6. mijloace de învăţământ aparţinând generaţiei a VI-a: noile tehnologii de comunicare: www, e-mail-ul, videoconferinţele.c. după funcţia pe care o îndeplinesc:c.1. mijloace de învăţământ de investigare experimentală şi formare a abilităţilor intelectuale şi / sau practice: materiale naturale – colecţii de roci, plante, substanţe chimice, truse pt elevi, jocuri didactice, instrumente, etc.c.2. mijloace de învăţământ de informare: texte, manuale, cărţi, albume, atlase, dicţionare, colecţii de plante, roci, machete, mulaje, diorame, etc.c.3. mijloace de învăţământ de ilustrare şi demonstrare: materiale naturale, substanţe chimice, ierbare, insecte, acvarii, etc.c.4. mijloace de învăţământ de raţionalizare a eforturilor profesorilor şi elevilor şi a investiţiei de timp în activitatea didactică: modele, tipare, şabloane, hărţi de contur, ştampile didactice, calculatoare, reţele de calculatoare, etc.c.5. mijloace de învăţământ verificate şi evaluare a rezultatelor şcolare: teste, referate, proiecte, portofolii, etc.d. după natura lor:d.1. mijloace de învăţământ obiectuale, respectiv obiecte concrete utilizate de profesor şi de elevi numai în acţiunea lor comună. Se clasifică în naturale şi elaborate în scop didactic.d.2. mijloace de învăţământ scrise şi reprezentări grafice, care conţin informaţii gata elaborate prin intermediul unui cod – scrisul şi desenul – care pot fi utilizate în absenţa autorului lor sau a cadrului didactic.d.3. reprezentări simbolice: modele, simboluri ale elementelor chimice, formule matematice, etc.d.4. mijloace tehnice de instruire, care presupun prezenţa echipamentelor tehnice care redau imagini şi sunete, recepţionate de elevi cu ajutorul analizatorului vizual şi auditiv.e. în funcţie de analizatorul solicitat în recepţionarea mesajului didactico-educativ: vizuale

(statice, dinamice), auditive, audiovizuale.

5.B. Conţinutul învăţământului

5.B.1. Delimitare conceptuală;5.B.2. Caracteristile conţinutului învăţământului;5.B.3. Repere în alcătuirea şi dimensionarea conţinutului învăţământului.

5.B.1. Delimitare conceptuală

Noua perspectivă postmodernă asupra didacticii reconsideră conceptul de ,,conţinutul învăţământului”. În viziune sistemică, modernă, conţinutul învăţământului constă într-un sistem de valori – cunoştinţe, abilităţi, capacităţi, competenţe, strategii, modele atitudinale şi comportamentale, etc., proiectate în documente curriculare oficiale (planuri de învăţământ, programe şi manuale şcolare şi universitare) şi transmise în cadrul procesului de învăţământ, desfăşurat în instituţii de învăţământ de diferite grade.

5.B.2. Caracteristile conţinutului învăţământului

Conţinutul învăţământului este în strânsă legătură cu specificul societăţii, cu valorile culturale şi ideologice ale acesteia, cu cerinţele actuale şi de perspectivă de formare a personalităţii umane. Principalele caracteristici ale conţinutului învăţământului sunt următoarele:

este corelat numai cu activităţile educative formale, deci este subordonat conţinutului educaţiei;

are caracter istoric (în strânsă legătură cu gradul de dezvoltare socială); are caracter stabil, datorat faptului că, în urma prelucrărilor didactice, rezultă

sisteme de valori instructiv-educative cu influenţe de ordin informativ şi mai ales formativ;

are caracter mobil, dinamic, datorat: progresului cunoaşterii, mutaţiilor produse de societate, transpoziţiile didactice realizate de profesori în funcţie de caracteristicile situaţiei de instruire, contribuţiile creatoare ale profesorilor;

volumul şi complexitatea sa cresc, pe măsură ce se trece de la ciclurile curriculare inferioare la cele superioare şi la învăţământul universitar,

se diversifică şi se specializează, ca o consecinţa a convergenţei următorilor factori: îmbogăţirea achiziţiilor ştiinţifice, diversificarea ştiinţelor, multiplicarea specializărilor;

o dată asimilat de elev el este amplificat, îmbogăţit cantitativ şi calitativ datorită influenţelor pe care le are asupra formării şi modelării personalităţii acestuia;

nu coincide cu rezultatele instruirii, întrucât nu toate valorile transmise în cadrul procesului de învăţământ vor reprezenta rezultate ale instruirii sau ale învăţării;

la nivel macro este subordonat finalităţilor generale ale instruirii şi educaţiei, iar la nivel micro subordonează obiectivele operaţionale şi cele de evaluare;

atât la nivel macro, cât şi micro, constituie componenta procesului de învăţământ care determină configuraţia celorlalte componente, a strategiilor de predare, învăţare, evaluare şi reglare a demersurilor didactice.

5.B.3. Repere în alcătuirea şi dimensionarea conţinutului învăţământului

a) dificultăţi în alcătuirea şi dimensionarea conţinutului învăţământului: dificultatea legată de demersurile de adaptare a conţinuturilor atât la necesităţile

societăţii, cât şi la nevoile, interesele şi aşteptările celor care se instruiesc şi la caracteristicile situaţiilor educaţionale. Se impune identificarea valorilor autentice, a ceea ce este peren şi general valabil, dar şi a conţinuturilor ,,uzate”;

dificultatea care derivă din necesitatea revizuirii permanente a conţinuturilor şi a adaptării lor continue la noile achiziţii din domeniul cunoaşterii, evitându-se supraîncărcarea informaţională şi diminuarea caracterului formativ al învăţământului.

b) criterii de selecţionare a conţinutului învăţământului: criterii filosofice - se referă la necesitatea subordonării întregului conţinut al

învăţământului la idealul social şi educativ al societăţii; criterii logico-ştiinţifice - se referă la următoarele aspecte: conţinuturile instructiv-

educative să fie în concordanţă cu noile achiziţii şi tendinţe din ştiinţă, cultură, etc, cei care se instruiesc să-şi însuşească nu numai un sistem de cunoştinţe, ci şi de tehnici, metode şi procedee ştiinţifice de cunoaştere şi acţiune, să se asigure operaţionalitatea cunoştinţelor şi să se efectueze exerciţii aplicative pentru a se realiza orientarea practică a conţinutului învăţământului, să se înlăture graniţele rigide dintre disciplinele de studiu şi să se constituie disciplinele de graniţă, promovându-se interdisciplinaritatea;

criterii pedagogice – se aplică în prelucrarea metodologică a conţinuturilor preluate de diferite ştiinţe, în vederea accesibilizării lor: asigurarea unei analogii funcţionale între logica didactică şi logica ştiinţifică (logica didactică trebuie să urmeze logica ştiinţei), asigurarea flexibilităţii conţinuturilor, a deschiderii lor spre ceea ce este nou şi modern, asigurarea coerenţei conţinuturilor instructiv-educative corespunzătoare ciclurilor curriculare, obiectelor de învăţământ, capitolelor, valorificarea maximă a valenţelor formative şi informative a conţinuturilor, asigurarea relaţiei necesare între cultura generală şi cultura de specialitate;

criterii psihologice – evidenţiază faptul că în selectarea conţinuturilor învăţământului nu se poate face abstracţie de experienţa cognitivă a celor care se instruiesc, de motivaţia lor pentru învăţare, de particularităţile de vârstă şi de nivelul dezvoltării psihice.

c) posibilităţi de structurare şi organizare a conţinuturilor învăţământului:După operaţia de selectare a conţinuturilor urmează operaţia de ordonare, structurare şi

prezentare a lor în documente şcolare oficiale în una din variantele: structurare/ordonare logică: se bazează mult pe logica ştiinţei în înlăţuirea

cunoştinţelor, ele sunt deduse unele din altele, inductiv sau deductiv; structurare/ordonare liniară: constă în înlănţuirea succesivă, continuă şi gradată a

cunoştinţelor. Conţinuturile predate la un moment dat reprezintă o continuare a celor predate anterior şi baza pentru cele care se vor preda.;

structurare/ordonare concentrică: presupune înlănţuirea logică a cunoştinţelor prin revenirea supra lor şi aprofundare în clase succesive ale aceluiaşi ciclu curricular sau în cicluri curriculare diferite;

structurare/ordonare după puterea explicativă a cunoştinţelor: are la baza ideea conform căreia, în cadrul fiecărui obiect de învăţământ există o serie de concepte sau idei care conferă o anumită semnificaţie celor care urmează. Cunoştinţele nu se deduc unele din altele, ci au putere unele asupra altora, asigurând astfel baza explicativă;

structurare/ordonare modulară a conţinuturilor presupune elaborarea de moduli didactici/moduli de instruire (modulii didactici sunt sisteme de cunoştinţe, situaţii de instruire, activităţi didactice şi mijloace de învăţământ, proiectate în funcţie de nevoile, particularităţile şi posibilităţile unei grupe sau ale unei clase de elevi). Învăţământul modular presupune un trunchi comun alcătuit din discipline fundamentale, obligatorii. În paralel cu cursurile obligatorii, elevii pot urma şi alţi moduli didactici, axaţi pe anumite conţinuturi, metode, acţiuni, etc;

structurare/ordonare/abordarea interdisciplinară: presupune evidenţierea relaţiilor şi interacţiunilor dintre diferite conţinutri corespunzătoare mai multor obiecte de învăţământ;

structurare/ordonare integrată a disciplinelor presupune esenţializarea, sintetizarea şi organizarea didactică a cunoştinţelor din diferite domenii ale cunoaşterii în vederea formării unei viziuni integrative asupra realităţii.

Structurarea / ordonarea liniară şi cea concentrică nu sunt delimitate net, dimpotrivă, ele se află într-o strânsă legătură de interdependenţă. Prin combinarea lor se obţine o structurare/ordonare în spirală, caracterizată prin: revenirea asupra unor cunoştinţe fundamentale, angajarea de operaţii logice, cu complexitatea crescândă şi realizarea de corelaţii cu programe şcolare ale altor obiecte de învăţământ.

cv