www.referateok.ro cele mai ok referate

Mihai Eminescupoet national si universal

Miracolul eminescian a stat insa in faptul de a fi dobandit o limba inacelasi timp noua si proaspata. Pentru aceasta, spune Tudor Vianu,Eminescu n-a trebuit sa se lupte cu limba, asa cum au facut unii din emuliisai de mai tarziu. I-a fost de ajuns sa se aseza in curentul limbii si sa-si inaltepanzele in directia in care sufla duhul ei.

Creator pentru care poezia nu este un exercitiu exterior, ci un modprofund de existenta, Eminescu nu putea sa nu-si puna problemele esentialeale artei scrisului, sa nu se intrebe in legatura cu menirea sa de poet si cusensul artei sale. Aceste chestiuni nu au luat insa la el forma unor docteteoretizari, ci, cu exceptia unor articole, au imbracat vesmantul insusi alpoeziei, in creatii avind, in totalitate su partial, caracter de arta poetica.

Trei idei fundamentale domina conceptia despre poezie a luiEmindescu: 1) necesitatea absoluta ca poetul sa aiba ideal inalt, ceea ceexclude compromisul, scrisul in vederea obtinerii unor avantaje materiale; 2)necesitatea unei perfecte concordante intre continutul ideatic si formaexpresiei poetice si 3) in raport cu natura, arta nu trebuie sa fie o simplacopie, ci o transfigurare a lumii reale intr-o lume fictiva, rod al geniuluipoetic.

Specificul unei literaturi nationale este reprezentat de inglobareatuturor operelor valoroase creeate de scriitorii unui popor, de-a lungultimpului. Cele mai importante teme care se situeaza in specificul national alcreatiei eminesciene sunt: natura, folclorul si istoria. In plan national,Eminescu este exponentul nedesmintit al pamantului nostru, este expresiaintegrala a sufletului romanesc (N. Iorga).

In cadrul literaturii universale patrund numai operele care intr-o formaartistica desavarsita exprima teme si motive majore in literatura nationaladar mai ales universala: lirica de meditatie sociala (Memento mori, Juniicorupti,Ai nostri tineri, Epigonii, Imparat si proletar, Scrisoarea I), liricaiubirii si a naturii ( Floare albastra, Dorinta, Craiasa din povesti,Calin),precum si motive din filozofie (Luceafarul, Scrisoarea I, Mementomori).

Prin creatiile sale, Eminescu ne inalta in universalitate, stapaninduniversul cuvantului poetic.

Viata lui Eminescu este una exemplara. Nu este viata unui sfant sinici a unui erou in sensul consacrat de biografiile care idealizeaza. Este viataunui geniu care a trait permanent cu privirea atintita spre inaltele idealuri: dearta, de cunoastere, nationale, de puritate sufleteasca si de daruire, care atrait aproape exclusiv prin si pentru opera sa, neacceptand compromisuri sidaruind acestor idealuri tot ce avea mai bun in propria fiinta, pana la negareade sine.

Au mai putina importanta data precisa si locul nasterii poetului, daca afost 20 decembrie 1849 sau 15 ianuarie 1850, la Botosani sau la Ipotesti. Areinsa importanta copilaria, fascinata de padure, de basme, de doine. Auimportanta toate peregrinarile sale prin tara, care l-au facut, inca adolescent,sa cunoasca aproape toate tinuturile romanesti, cu oamenii, graiul si traditiilelor istorice si culturale. Studiile de la Cernauti si mai cu seama cele de laViena si Berlin ne prezinta un Eminescu insetat de cunoastere, un pasionat allecturii, nu in vederea obtinerii unor posturi bine remunerate ori a unor titluriacademice, pe care nu le-a obtinut, de altfel niciodata, ci numai din dorintade a-si imbogati mintea. Datele astfel acumulate, cunoasterea temeinica avechilor carti romanesti, rezultand astfel, o asimilare aproape completa aistoriei neamului nostru, s-au integrat organic in opera sa.

Activitatea de revizor scolar a lui Eminescu, precum si aceea de ziaristla Curierul de Iasi si mai ales la Timpul scot la lumina spiritul sau dedreptate si altruismul, generozitatea totalei daruiri de sine in sustinerea uneiidei de interes general.

Franturi din portretul lui Eminescu se reflecta in propria opera. O binecunoscuta postuma releva timpuria sa dragoste pentru natura:Fiind baiet, paduri cutreieram / Si ma culcam ades langa izvor,/ Iar bratuldrept sub cap eu mi-l puneam / S-aud cum apa suna-ncetisor; / Un freamatlin trecea din ram in ram / Si un miros venea adormitor. / Astfel ades eunopti intrege am mas, / Bland inganat de-al valurilor glas.

Ecoul unei regretate si remediabil trecute copilarii rasuna in sufletulpoetului cu amintirea multimii de basme si traditii populare care i-aufermecat primii ani de viata si au lasat urme puternice in opera sa:Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri / Si niciodata n-or sa vie iara, /Cacinuma-ncanta azi cum ma miscara / Povesti si doine, ghicitori, eresuri //Ce fruntea-mi de copil o-nseninara, / Abia-ntelese, pline de-ntelesuri-.

Conceptia lui Mihai Eminescu despre poezie si misiunea poetului secristalizeaza nu in studii sistematice ci in intreaga sa opera. Mentionam, insasi cateva dintre creatiile sale in care intalnim atat idei din poetica romantica

pasoptista, cat si din filozofia geniului solitar:Oda (in metru antic),Epigonii, Glossa, Criticilor mei, Icoana si privaz, Eu nu cred nici in Iehova,Odin si poetul, Iambul, Numai poetul...,In zadar in colbul scolii etc.

Eminescu se situeaza singur in categoria scriitorilor romantici - inpoezia Eu nu cred nici in Iehova: Nu ma-ncantati nici cu clasici,/ Nici custil curat si antic- /Toate-mi sunt deopotriva, // Eu raman ce-am fost:romantic.

Prin Glossa, Eminescu se inscrie in clasicitate: pretuirea artei antice,promovarea idealurilor de bine, frumos, adevar, echilibru, prefectiune,claritatea stilului. Imposibilitatea unei integrari intr-o lume mediocra il facepe poet sa rosteasca sarcastic: Privitor ca la teatru. Tu in lume sa te-nchipui:/Joace unul si pe patru / Totusi tu ghici-vei chipu-i,/ Si de plange, de secearta, / Tu in colt petreci in tine / Si-ntelegi din a lor arta / Ce e rau si ce ebine.

In Epigonii defineste poezia in antiteza cu stiinta: Ce e cugetareasacra? Combinare maiestrita / Unor lucruri nexistente; carte trista si-ncalcita,/ Ce mai mult o incifreaza cel ce vrea a descifra. / Ce e poezia? Inger palidcu priviri curate,/ Voluptos joc de icoane si cu glasuri tremurate, /Strai depurpura si aur peste tarana cea grea. In conceptia eminesciana, poezia este ocreatie pura, curata, un joc de imagini si sunete, o transfigurare a realului, oposibila proiectie a perfectiunii in eternitate.

Semnalam conceptia eminesciana in ceea ce priveste legatura artei cuviata (In zadar in colbul scolii, Criticilor mei): E usor a scrie versuri / Candnimic nu ai a spune sau : Nu e carte sa inveti / Ca viata s-aiba pret - / Citraieste, chinuieste / Si de toate patimiste / S-ai s-auzi cum iarba creste.

Se autodefineste in Iambul : De mult ma lupt catand in vers masurasau in Oda (in metru antic) : De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet, / Pe-al meu propriu rug , ma topesc in flacari.../ Pot sa mai reinviu luminos din elca / Pasarea Phoenix?.

Visul de nemurire, comparabil cu zborul pasarilor, este exprimatsublim in poezia testamentara, arta poetica Numai poetul.., comparabila cuTestamentul lui Ienachita Vacarescu: Lumea toata-i trecatoare / Oamenii setrec si mor / Ca si miile de unde, / Ce un suflet le patrunde, / Treierandnecontenit / Sanul marii infinit.// Numai poetul, / Ca pasari ce zboara /Deasupra valurilor, / Trece peste nemarginirea timpului: / In ramurilegandului,/ In sfintele lunci, / Unde pasari ca el / Se intrec in cantari.

Aceste motive apartin unor curente de idei de circulatie universala,dar geniul poetului, modelul sau inegalabil de interpretare, este omniprezent.

Dragostea si natura sunt teme romantice permanente in creatia luiEminescu. Ele sunt de o mare inportanta pentru statutul dualist al poetului

(national si universal) deoarece imbina cu succes lirica binecunoscuta adragostei, cu cea a naturii, dar nu a unei naturi impersonale, generalizate, cicu un puternic caracter national. Natura cunoaste la Eminescu doua ipostaze:una terestra si alta cosmica. Natura terestra se manifesta la Eminescu inrotirea vesnica a anotimpurilor.

Natura este umana, ocrotitoare, calda, intima sau trista, rece, indeplina concordanta cu starile sufletesti ale poetului.

G. Ibraileanu atrage atentia asupra faptului ca: In privintasentimentului naturii si a picturii ei, vom observa ca in prima faza Eminescueste mai obiectiv, mai dezinteresat. E drept, el nu are nici un pastel, nici opoezie consacrata numai naturii. Dar cum am vazut in poeziile lui dedragoste subiectiva, natura adesea - daca nu primeaza - e pe acelasi plan cudragostea. Iar poezia obiectiva, unde natura e un cadru, cadrul ia proportiiintinse, ca de pilda in Calin, in partea finala. In faza a doua, natura eintotdeauna in functiune de sentiment, si foarte adesea expresia starilor desuflet. In orice caz este cadrul strict necesar al vietii.

M. Eminescu este insa unul dintre marii poeti ai evocarii spatiuluicosmic. Mentionam cateva momente relevante din literatura si culturauniversala, avand in vedere ca si cosmicul ca si timpul sunt teme prezente increatia eminesciana: Epopeea creatiunii lumii, din literaturaasirobabiloniana, Hesiod - Teogonia (nasterea zeilor), in literatura graca;Imnul creatiunii Rig-Veda (in traducere de Mihai Eminescu), in literaturaindiana; Lucretiu - Despre natura lucrurilor si Ovidiu - Metamorfoze - inliteratura latina; Victor Hugo - Crestinismul - in literatura franceza si MihaiEminescu - Rugaciunea unui dac , Scrisoarea I, Luceafarul - in literaturaromana.

La M. Eminescu se intrepatrund motive si stari sufletesti, precum:apa, codrul, teiul, izvorul, luna, stelele, floarea albastra, cornul, luceferi,extazul, duiosia, luciditatea, exaltarea, sarcasmul, revolta. Dragosteacunoaste dimensiuni, de la suferinta, iubiri pierdute: Si daca..., Floarealbastra, Lacul, Pe