Urşi în stare de hibernare

Hibernarea este o stare de inactivitate și de scădere a metabolismului la animale, caracterizată printr-o

temperatură joasă a corpului, respirație lentă și orată metabolică de bază [1]  mai mică. Animalele intră în

starea de hibernante mai ales în timpul iernii când aprovizionarea cu alimente este limitată. Rata

metabolică micșorată duce la o reducere a temperaturii corpului și nu invers.

Note

1. ̂  Rata metabolică de bază este numărul caloriilor de care are nevoie corpul în starea de repaus

2. Misterioasa migraţie a fluturelui monarh (Danous plexippus) continuă să îi uimească

pe cercetători în fiecare an, relatează AFP.

3. Misterioasa migraţie a fluturelui monarh (Danous plexippus) continuă să îi uimească

pe cercetători în fiecare an, relatează AFP. Insectele străbat, în zbor , o distanţă de

aproximativ 4.500 de kilometri, din Canada până în Mexic, către un ţinut pe care nu

l-au văzut niciodată, dar care îi “cheamă” pentru a-şi depune ouăle. Conform

studiilor, această călătorie durează nu mai puţin de două luni, în care fluturii zboară

în jur de 80 de kilometri pe zi şi fac mai mult de 40 de popasuri. Specialiştii Comisiei

Naţionale pentru Zonele Naturale Protejate din Mexic (CONANP) au efectuat, până

acum, nenumărate cercetări în urma cărora au publicat date despre obiceiurile

hibernării acestor “flori zburătoare”, dar motivul pentru care, instinctiv, aceştia

migrează la o distanţă de mii de kilometri rămâne încă un mister pentru oamenii de

ştiinţă. Deşi nu toţi fluturii monarh reuşesc să ajungă în sudul Statelor Unite ale

Americii, doar una din cinci generaţii rezistând acestui proces de migrare către

zonele cu temperaturi calde, cei care termină călătoria pot fi văzuţi adunaţi în copaci

în număr foarte mare, sau zburând în roiuri asemănătoare unor nori. “Câteodată

este posibil să vezi roiuri întregi ajungând în pădurile mexicane”, spune Ricardo

Adaya, tehnician la Rezervaţia Fluturilor Monarhi din Rosario, Mexic. Acesta mai

adaugă faptul că fluturii lasă un soi de urme uleioase care constituie un semn pentru

generaţiile viitoare care migrează în această zonă. Deşi masculii mor imediat după

procesul de reproducere, iar femelele după depunerea ouălor, la venirea primăverii,

generaţia următoare se îndreaptă înapoi spre Canada şi eventual se reîntoarce în

Mexic în decursul toamnei care vine. Habitatul “de iarnă” al acestor insecte este,

însă, ameninţat de defrişările ilegale din această zonă care duc la distrugerea

acestui ecosistem. Locuitorii zonei sunt totuşi foarte hotărâţi să împiedice acest lucru

prin toate metodele, ei organizând deja echipe de supraveghere şi ţinând legătura cu

oamenii legii privind prezenţa nedorită a celor care defrişează zona pentru piaţa

neagră a lemnului. Tot pentru a trage un semnal de alarmă pentru pr, CONANP va

deschide o expoziţie la Paris, din 30 aprilie, în cadrul căreia vizitatorii se vor putea

acoperi de fluturi.

Migrația animalelor

Itinerarul migraţiei speciei de pasăre Limosa lapponica. S-a stabilit că este cea mai lungă migraţie fără opriri

Migrația animalelor este deplasarea în masă a animalelor într-o anumită perioadă de timp dintr-un loc în altul,

determinată de modificarea mediului ambiant, de lipsa condiților de înmulțire etc.

Tipuri de migrațieSe deosebesc migrație pasivă, când animalele sunt duse de curenți de apă, de vânt, de alte animale, și migrație activă, când animalele se deplasează de sine stătător. Migrația animalelor poate fi regulată

(sezonieră sau nictemerală) sau neregulată (în urma unor întâmplări neprevăzute – inundații, incendii ș.a.).

Migrația animalelor ce ține de reproducere este o acomodare biologică, determinată mai mult de anumiți factori interni, în acest caz, de necesitatea maturizării produselor sexuale, strâns legați de mediul înconjurător.

Există migrații pe direcție orizontală (pe uscat, în apă, de exemplu, migrația de iernare a renilor) și migrații pe

direcție verticală (în munți, în sol, în adâncurile apei, de exemplu, deplasarea peștilor în scopul hrănirii,

înmulțirii etc.). Unele animale, așa ca anghila sau barza, parcurg în timpul migrației mii de kilometri, altele, ca

cârtița, până la 2 kilometri. Migrația animalelor este un fenomen complicat, la unele animale având un caracter

ereditar, fiind legat de anumite instincte, adesea schimbător. Drept exemplu, stăncuța din Siberia este

migratoare, iar cea din Europa de Est sedentară.

Studiere

Traseurile migrațiilor animalelor se stabilește, de regulă, prin marcarea indivizilor (inelarea păsărilor) și are o

mare importanță pentru lărgirea zonei de răspândire a speciilor, perpetuarea și integritatea lor.