Uniunea Europeană

O oportunitate și o provocareMigrația în Uniunea Europeană

Europa în mișcare

Puteți găsi această broșură, precum și alte explicații succinte și clare despre UE la adresa de internet: ec.europa.eu/publications

Comisia EuropeanăDirecția Generală ComunicarePublicații1049 BruxellesBELGIA

Manuscris finalizat în mai 2009

Ilustrația copertei: © Van Parys Media

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2010

16 p. — 21 × 29,7 cm

ISBN-978-92-79-12668-0doi:10.2775/33302

© Uniunea Europeană, 2010Reproducerea este autorizată. Pentru orice utilizare sau reproducere a fiecărei fotografii în parte, trebuie să se solicite direct permisiunea deținătorilor drepturilor de autor.

Printed in Germany

Tipărit pe hârtie înălbită fără clor

Î n c a d r u l U n i u n i i E u r o p e n e , f i e c a r e s t a t m e m b r u î ș i s t a b i l e ș t e p r o p r i a p o l i t i c ă d e i m i g r a ț i e . To t u ș i , l i d e r i i l a n i v e l d e U E a u r e c u n o s c u t c ă i m i g r a ț i a e s t e o p r i o r i t a t e c o m u n ă ș i c ă ț ă r i l e l o r s e c o n f r u n t ă c u p r o v o c ă r i s i m i l a r e . P r i n u r m a r e , a u d e c i s s ă c o o r d o n e z e a s p e c t e i m p o r t a n t e a l e p o l i t i c i i d e i m i g r a ț i e .

Europa în mișcare

O oportunitate și o provocareMigrația în Uniunea Europeană

Cuprins

Europa în mișcare

Tradiția unei atitudini deschise 03

Un magnet pentru imigranți 05

Imigrația legală este în interesul tuturor 06

Nu imigrației fără integrare 08

Reducerea imigrației ilegale 10

Dreptul la azil: datoria de a proteja 12

Lecturi suplimentare 15

Împărțirea responsabilităților 13

03 O O

pO

RT

UN

ITaT

E ș

I O p

RO

vO

ca

RE

 

Tr

ad

iția

un

ei a

TiT

ud

ini d

es

ch

ise

Imigrația în UE este și va rămâ-ne o realitate în viața de zi cu zi.

Imigranții fac parte din țesătura economică și culturală a Uniunii Europene. aceștia sunt prezenți la toate nivelurile forței de muncă, răspunzând unor nevoi cărora na-tivii nu le pot răspunde. aceștia includ specialiști în domeniul IT foarte calificați, asistenți medicali și alte profesii din domeniul sănătății, precum și lucrători care îndepli-nesc sarcini pe care cetățenii UE nu mai doresc să le realizeze. provo-carea este astfel de a se asigura că imigrația este în beneficiul tuturor – al cetățenilor și al societății UE, al imigranților și al familiilor acestora și, pe cât posibil, al țării de origine a acestora din urmă.

Fiecare stat UE este liber să iden-tifice numărul și tipul de lucrători imigranți de care are nevoie și să le emită acestora permise de muncă și de ședere. Țările-gazdă sunt în acest caz responsabile cu integrarea imigranților și a familiilor acestora în noua lor țară. Totuși, imigrația este un aspect delicat. UE și statele sale membre convin că este nevoie atât de o gestionare atentă, cât și de o mai mare cooperare.

Tradiția unei atitudini deschise

uniunea europeană duce lipsă de specialiști

înalt calificați.

Înțelegerea cifrelor

Opiniile asupra imigrației pot fi extrem de diferite. În timp ce liderii

din domeniul afacerilor din multe țări UE solicită mai mulți lucrători

imigranți pentru a ocupa locurile de muncă vacante, alte voci susțin

că UE este inundată de imigranți fără forme legale. Cifrele fiabile

sunt uneori greu de găsit și cel mai adesea sunt greșit interpretate.

În prezentul document, punem cifrele pentru principalele tipuri de

imigranți în context.

În 2007, se stabiliseră legal, în cele 27 de țări ale UE, 18,5 milioane de

imigranți din țări necomunitare (denumiți „imigranți necomunitari”),

reprezentând 4 % din totalul populației.

Aproximativ 9 milioane de cetățeni UE locuiesc într-o altă țară decât

țara lor de origine.

Imigranții fără forme legale reprezintă numai o mică minoritate în

comparație cu aceștia. Deși, prin definiție, nu pot exista cifre oficiale,

estimările Comisiei Europene sugerează că există cel puțin 4,5 milioane

de persoane care locuiesc ilegal în statele membre ale UE. Pe teritoriul

UE, aproximativ 500 000 sunt reținuți în fiecare an.

Persoanele care solicită azil sunt chiar mai puțin numeroase. Numărul

lor se află la cel mai scăzut nivel de mai mult de un deceniu, cu o

medie de numai 200 000 pe an.

Grație libertății de circulație a cetățenilor din ue, acest cuplu ar putea părăsi danemarca pentru a merge în spania.

© R

epor

ters

© C

orb

is

Rezolvarea problemei imigrației ilegale

Imigrația ilegală în UE trebuie re-dusă din cauza multiplelor sale consecințe negative, precum și a legăturilor acestui fenomen cu grupurile criminale și traficul de ființe umane. De asemenea, devi-ne dificilă identificarea refugiaților autentici. Foarte adesea, persoa-nele care circulă vin în grupuri mixte. acestea includ imigranți al căror motiv principal este să caute o viață mai bună în Europa și imigranți care vin pentru a scăpa de persecuție și de încălcări grave ale drepturilor omului.

Imigrația ilegală și publicitatea care i se acordă sporesc preocu-pările anumitor țări și regiuni din

UE referitoare la probleme de siguranță și umanitare. Statele membre ale UE lucrează așadar împreună pentru a descuraja persoanele să pătrundă ilegal pe teritoriul UE și pentru a ajunge la acorduri privind modul de repa-triere al celor care fac totuși acest lucru.

Protejarea persoanelor care caută azil

Țările UE au o lungă tradiție de acordare a unui refugiu sigur pen-tru persoanele care solicită azil în mod legitim. De asemenea, țările UE sunt obligate să le proteje-ze prin legislația internațională. Dreptul la azil este garantat prin carta drepturilor fundamentale a UE, adoptată în 2000. Guvernele naționale au luat deja o serie de măsuri pentru a garanta că toate persoanele care caută protecție în UE sunt tratate corect și eficient. Normele UE armonizează proce-durile de la nivel național privind modul în care trebuie procesate cererile de azil. acestea stabilesc standarde minime privind modul în care persoanele care solicită azil ar trebui primite, precum și crite-rii fixe pentru cei care se califică pentru protecție internațională. acest fapt înseamnă că se face o distincție între persoanele cu o reală nevoie de protecție și ace-lea care au ales să se mute pentru a-și îmbunătăți nivelul de trai.

De fapt, țările din UE au făcut mai multe progrese în direcția definirii unei politici comune privind azilul decât au făcut în privința unor as-pecte mai complexe și mai vaste ale imigrației.

04O

Op

OR

TU

NIT

aT

E ș

I O

pR

Ov

Oc

aR

E  

Tr

ad

iția

un

ei

aT

iTu

din

i d

es

ch

ise

uneori, imigranții prestează activități

pe care cetățenii ue nu doresc să

le mai desfășoare.

© V

an P

arys

Med

ia

O O

pO

RT

UN

ITaT

E ș

I O p

RO

vO

ca

RE

 

un

ma

Gn

eT

pe

nT

ru

imiG

ra

nț

i

Timp de peste 400 de ani, emigranți din Europa s-au de-

plasat în masă către america de Nord și de Sud, australasia și (într-un număr mai mic) către africa. aceștia au plecat în căutarea unei vieți mai bune pentru ei și familiile lor sau pentru a scăpa de persecuția reli-gioasă sau politică din țara lor. azi, țările Uniunii Europene sunt, la rân-dul lor, un magnet pentru imigranți, atrăgând oameni din alte țări cu prosperitatea lor și cu stabilitatea lor politică.

pe măsură ce țările vest-europene și-au revenit după al Doilea Război Mondial, au invitat imigranți din regiunile învecinate și din fostele colonii să stimuleze forța de muncă locală, odată cu expansiunea eco-nomiilor în anii '50 și '60. Imigranții care au venit în acei ani și cei care i-au urmat au ajutat la crearea unei Uniuni Europene prospere, așa cum o știm astăzi.

De asemenea, au existat anumite mișcări interne de persoane, între frontierele UE, prin care cetățenii săi au beneficiat de dreptul de a circula și de a locui liber pe teritoriul UE.

O mai mare afluență

Numărul persoanelor care sosesc din afara frontierelor UE a cres-cut în ultimii ani, odată cu mărirea diferenței dintre țările bogate și cele sărace, iar numărul conflictelor locale și regionale la porțile Europei și mai departe a crescut. călătoriile mai ușoare reprezintă un alt factor.

La începutul secolului, migrația netă în UE era mult sub un milion pe an; în schimb, în prezent, cifra anuală se situează la 1,75 milioane.

Totuși, statisticile privind migrația netă furnizează numai un indicator. acestea captează diferența dintre

noii sosiți în UE și rezidenții care pleacă. Ele nu fac diferența între imigranții pe motive economice și alți noi rezidenți precum studenții sau cei care vin din alte motive decât cele economice.

În ultimii ani, cea mai mare parte a noilor permise de ședere au fost acordate membrilor familiilor imigranților deja instalați (aproxi-mativ 35 %), urmând noii lucrători imigranți (28 %) și studenții (15 %).

Din cele 18,5 milioane de resortisanți din țări terțe care locuiesc legal în UE, cei mai numeroși provin din Turcia (2,3 milioane), Maroc (1,7 milioane), albania (0,8 milioane) și algeria (0,6 milioane). Numărul lo-cuitorilor născuți peste hotare este mai mare de atât. Mulți imigranți obțin cetățenia țării lor gazdă și nu mai apar în cifrele statistice.

05

Un magnet pentru imigranți

Libera circulație a lucrătorilor UE

Fiecare cetățean al UE are dreptul de a trăi și de a lucra în orice altă țară din UE. Acesta este unul dintre beneficiile

cele mai concrete ale apartenenței la UE de care se bucură cetățenii săi. Pentru unii dintre ei, acest fapt a implicat

mutarea din țări mai sărace către țări mai bogate, în general în Europa de nord-vest, pentru a beneficia de salarii mai

mari și de condiții mai bune de viață. Totuși, acest fenomen nu s-a înregistrat într-un singur sens. Mulți migranți au

ales să facă schimbarea în cealaltă direcție, în special odată cu ieșirea la pensie. Aceștia schimbă clima dură a Mării

Nordului sau a Mării Baltice cu a țărmurilor mai blânde ale Mediteranei.

Până de curând, un număr relativ mic de cetățeni UE s-au mutat în afara granițelor. Însă migrația economică de la

est la vest a crescut după extinderile din 2004 și 2007, ca urmare a diferenței de bunăstare dintre noile membre, mai

sărace, și restul Uniunii. Cele mai bogate regiuni din UE a celor 27 de națiuni erau de nouă ori mai bogate decât cele

mai sărace dintre acestea și aveau locuri de muncă de oferit. Migranți din Polonia și statele baltice s-au îndreptat

către Germania, Irlanda și Regatul Unit, în timp ce românii, din motive culturale și lingvistice, au căutat de lucru în

Italia și în Spania.

Totuși, această tendință s-a atenuat. Odată cu criza economică, sunt mai puține locuri de muncă disponibile în 2009,

în țările-țintă. Pe de altă parte, această atenuare se datorează și scăderii diferenței dintre nivelurile de bunăstare

din vechile și noile state ale UE, ceea ce încurajează anumiți migranți să se reîntoarcă acasă. Anumite țări din UE au

limitat inițial afluența de lucrători din noile state membre, însă aceste restricții temporare sunt eliminate treptat.

© V

an P

arys

Med

ia

UE necesită mai mulți lucră-tori din afara granițelor sale.

aceștia au o importanță vitală pen-tru asigurarea creșterii economice și a prosperității. acest aspect se va accentua în viitorii ani, odată cu îmbătrânirea populației UE și cu reducerea forței de muncă. acest fenomen de îmbătrânire este o tendință pe termen lung care tre-buie rezolvată, chiar dacă șomajul crește pe perioada crizei economi-ce, în 2009.

Imigranții, în special imigranții calificați, vor juca un rol semnifica-tiv pentru menținerea nivelurilor de șomaj, deținând locuri de muncă esențiale și ajutând la finanțarea pensiilor pentru numărul tot mai mare de pensionari.

Imigrația poate reprezenta doar o soluție parțială. Trebuie avute în vedere alte moduri de a răspunde

provocării îmbătrânirii populației și scăderii forței de muncă. acestea in-clud creșterea natalității și atragerea mai multor persoane, în special a fe-meilor, în câmpul muncii, făcând mai ușoară îmbinarea carierei cu viața de familie. De asemenea, putem încu-raja persoanele să lucreze mai mult timp prin acordarea de educație și formare pe tot parcursul vieții.

Luarea de măsuri: primii pași

În cadrul Uniunii Europene, fiecare stat membru își stabilește propria politică de imigrație. Este liber să de-cidă asupra procedurilor de intrare, asupra tipurilor de locuri de muncă disponibile pentru imigranți, asupra țărilor de origine ale acestora și asu-pra numărului de persoane care vor fi admise. Totuși, liderii la nivel de UE au recunoscut că imigrația este

o prioritate comună și că țările lor se confruntă cu provocări similare. prin urmare, au decis să coordone-ze aspecte importante ale politicii de imigrație.

acestea includ imigrația ilegală și integrarea imigranților și a familiilor acestora în structurile economice și sociale locale. au convenit, de asemenea, asupra unei abordări co-mune pentru a face față problemei majore legate de imigranții ilegali: modul de interceptare și de repatri-ere a acestora, precum și o coope-rare mai strânsă cu țările de tranzit și de origine.

În ceea ce privește imigrația legală, UE a introdus un set de norme co-mune pentru reîntregirea familiei. acestea le permit membrilor direcți de familie – soția și copiii neadulți ai cuplului – să i se alăture unui imigrant care s-a stabilit legal într-o

O O

pO

RT

UN

ITa

TE

șI

O p

RO

vO

ca

RE

 

imiG

ra

ția

le

Ga

lă

es

Te

în

in

Te

re

su

l T

uT

ur

or

06

Imigrația legală este în interesul tuturor

populația ue îmbătrânește – și trebuie să ne

gândim de unde va veni viitoarea forță de muncă.

© R

epor

ters

țară UE de cel puțin un an. Fiecare dintre țări poate extinde domeniul de aplicare al legii, dacă dorește acest lucru, pentru a include părinții și copiii necăsătoriți cu vârste mai mari ai imigrantului.

O a doua lege comunitară specifică faptul că, după o ședere de cinci ani într-o țară, un imigrant legal poate solicita statutul de rezident pe ter-men lung, ceea ce îi permite, prin-tre altele, să ocupe un loc de muncă sau să urmeze o formare profesio-nală într-o altă țară din UE. alte acte legislative stabilesc condiții comu-ne de admitere a studenților și a cercetătorilor în UE.

Lipsa de competențe

anumite țări din UE au introdus sisteme naționale pentru a atra-ge imigranți competenți și foarte competenți în anumite sectoare. aceste domenii includ tehnologia informației și ingineria, în care nu există suficienți cetățeni UE calificați

pentru a ocupa posturile vacante. UE face eforturi pentru a stabili un astfel de sistem în întreaga Uniune. acest fapt ar însemna oferirea unei pătrunderi rapide pentru imigranții foarte calificați, un permis de ședere recunoscut pe întregul teritoriu al UE (EU Blue Card, cardul albastru al UE), condiții de ședere favorabile și posibilitatea de a circula dintr-o țară UE în alta după o ședere inițială de doi ani.

Beneficii de ambele părți

Fluxul de migranți în UE este, de ase-menea, în beneficiul țărilor din care provin. Lucrătorii care trimit mai mulți bani acasă aduc o contribuție semnificativă la veniturile familiei și, indirect, la veniturile statului; aceas-ta este extrem de importantă, spre exemplu, în anumite țări ale africii de vest precum Ghana, Senegal și Mali. Emigrația către Europa poate avea, de asemenea, rolul unei plase de siguranță, reducând șomajul local și tensiunile sociale potențiale,

în special în rândul tinerilor fără un loc de muncă. Imigranții care se întorc revin cu competențele și cunoștințele care sunt puse la dispoziția țării de origine.

UE are în vedere diferite moduri de a evita ca emigrația specialiștilor să aibă efecte economice negati-ve (brain drain) asupra țărilor să-race. Una dintre aceste idei este „migrația circulară”. aceasta le va permite imigranților să vină în UE pentru a lucra și pentru a-și dezvol-ta competențele – cu condiția să se întoarcă în țările de origine după o anumită perioadă de timp, pentru a-și oferi competențele acolo. apoi, persoana în cauză ar putea, dacă dorește, să petreacă o altă perioadă de timp în UE.

pe de altă parte, imigranții tind să aibă un nivel de educație mai înalt decât societatea în care vin. Un stu-diu OcDE din 2007 arăta că 20 % dintre persoanele născute în țări dezvoltate au studii universitare, față de aproape 25 % dintre lucră-torii imigranți. Dacă țările europene nu au o politică de recrutare res-ponsabilă și funcțională, migranții riscă să ocupe locuri de muncă mai puțin calificate decât educația lor, irosindu-și astfel competențele.

O O

pO

RT

UN

ITaT

E ș

I O p

RO

vO

ca

RE

 

imiG

ra

ția

le

Ga

lă

es

Te

în in

Te

re

su

l T

uT

ur

or

07

„migrația circulară” este un concept care

încearcă să garanteze faptul că imigranții

aduc competențe în țara lor de origine.

© C

orb

is

P entru o politică de imigrație de succes se impun strate-

gii de integrare eficiente. Liderii UE au convenit asupra unui set de principii comune pentru in-tegrarea imigranților din afara Uniunii. aceștia recunosc că in-tegrarea este un proces cu două direcții, care implică imigranții și rezidenții locali într-o relație con-structivă pentru a clădi respectul și toleranța reciproce.

Însă integrarea are și o parte prac-tică. La nivel regional sau local, țările din UE le oferă imigranților cursuri de limbi străine, ajutor la găsirea unui loc de muncă și a unei locuințe, educație pentru copiii acestora și acces la îngrijiri-le medicale. alte inițiative includ reorientarea profesională a lucră-torilor adulți, măsuri de prevenire a discriminării și promovarea înca-drării în câmpul muncii a femeilor imigrante.

O O

pO

RT

UN

ITa

TE

șI

O p

RO

vO

ca

RE

 

nu

im

iGr

aț

iei

fă

ră

in

Te

Gr

ar

e08

Nu imigrației fără integrare

Descoperirea talentelor ascunse

Jesuit Refugee Service (JRS, Serviciul iezuit pentru refugiați), o organizație neguvernamentală din Portugalia,

a descoperit că lucrătorii imigranți care participau la cursurile sale de limbi străine aveau adeseori locuri de muncă ce nu

erau conforme pregătirii lor. În special, a descoperit că mai mulți lucrători, în principal cu locuri de muncă în domeniul

construcțiilor, aveau educație în domeniul sănătății. Imigranții, majoritatea din Rusia, Ucraina și Moldova, includeau

medici generaliști, pediatri, chirurgi și alți specialiști.

În asociere cu o altă organizație de voluntariat, Fundația Calouste Gulbenkian, JRS a lansat un program pentru

recunoașterea diplomelor medicilor. Procesul de recunoaștere a presupus cursuri la o școală medicală, un stagiu în spital,

un examen și înscrierea în Consiliul medicilor portughez. Ca urmare, peste 100 dintre acești medici practică în prezent

medicina în mod oficial pe întregul teritoriu al Portugaliei.

antreprenorii imigranți creează locuri de muncă și oferă noi idei de produse. ©

Van

Par

ys M

edia

Țările din UE acordă, de asemenea, cursuri de orientare civică, adese-ori în limba imigranților, pentru a-i familiariza cu practicile juridice, administrative și culturale ale no-ilor lor țări-gazdă.

Un accent pe copii și tineret

Educația și formarea sunt instru-mente esențiale pentru a ajuta imigranții să își utilizeze pe deplin potențialul profesional și să devină participanți activi în societate. acest fapt este recunoscut de programe-le educaționale și de formare ale UE. copiii imigranți și tinerii au adesea tendința de a avea rezultate mai puțin bune la școală decât alți copii. Eforturi suplimentare sunt așadar fă-cute în această direcție. De aseme-nea, există inițiative care au ca scop sprijinirea tinerilor dezavantajați din comunitățile de imigranți pentru a se integra mai ușor în societate și în mediul de lucru. acest fapt este realizat prin activități educative, sportive și culturale.

Respectul și toleranța reciproce

Scopul esențial al integrării este clădirea de respect și toleranță re- ciproce, astfel încât să ajute la

crearea unei societăți coerente, între limitele clar stabilite prin lege și pe baza valorilor comune ale Uniunii Europene.

Una dintre modalitățile de a ajun-ge la acest rezultat este sensibiliza-rea comunităților locale cu privire la cât de mult contribuie imigranții la dezvoltarea economică și socia-lă a UE și la diversitatea sa cultu-rală. De exemplu, întreprinzătorii imigranți creează locuri de muncă și oferă adesea idei noi de produ-se, flexibilitate și cunoștințe reale privind grupurile de consumatori pe o piață din ce în ce mai diversă. Multe țări din UE au programe de sprijin pentru întreprinzătorii din cadrul comunităților de imigranți și de minorități etnice.

O O

pO

RT

UN

ITaT

E ș

I O p

RO

vO

ca

RE

 

nu

imiG

ra

ție

i fă

ră

inT

eG

ra

re

09

Cu puțin se pot face multe

Un program din orașul italian Torino, cu un buget anual de numai 120 000 EUR, a ajutat la lansarea a aproape 500 de

noi societăți comerciale conduse de imigranți între 2000 și 2007. Majoritatea acestora erau în sectoarele construcțiilor și

serviciilor. Rata de supraviețuire de doi ani a fost de peste 85 %.

Coordonat de biroul local al Confederației Naționale pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii (CNA), programul a oferit o serie

de servicii. Acestea au inclus îmbunătățirea competențelor de afaceri și administrative ale imigranților, mărind accesul

lor la finanțare și ajutându-i să facă față cerințelor la nivel juridic, administrativ și fiscal. De asemenea, a acordat consiliere

privind asigurările și contractele și a oferit cursuri de afaceri în limba italiană.

Succesul programului a dus la reluarea acestuia la nivel național, cu 25 de birouri CNA oferind programe similare în

provinciile din Italia.

femeile din comunitățile

imigrante sunt integrate în cadrul

forței de muncă. © C

orb

is

Reducerea imigrației fără forme legale în Uniunea Europea-

nă reprezintă o sarcină prioritară. având în vedere natura fenomenu-lui, nu sunt disponibile cifre exac-te. comisia Europeană estimează că există cel puțin 4,5 milioane de imigranți ilegali pe întregul teritoriu al UE. alte surse sugerează cifre mai mari.

construcțiile, agricultura, munca domestică, serviciile de curățenie și de alimentație reprezintă sec-toare economice în care găsesc de lucru imigranții ilegali. Țările din UE au convenit asupra unor norme care să contracareze efectul de atracție pe care îl exercită posibi-litatea muncii fără forme legale asupra imigranților ilegali. aceste norme includ măsuri preventive, sancțiuni împotriva angajatorilor și obligarea autorităților naționale să își amelioreze inspecțiile de muncă.

În fiecare an, autoritățile din țările UE rețin în jur de 500 000 de imigranți ilegali pe teritoriul lor. aproximativ 40 % dintre aceștia

sunt trimiși înapoi în țara lor de ori-gine sau în țara din care au venit în UE.

Imaginile cu imigranți clandestini înghesuiți în ambarcațiuni nesigu-re în călătorii periculoase din africa spre Europa fac senzație în presă și

au ajuns să simbolizeze acest feno-men. Deși aceste călătorii reprezin-tă o minoritate a celor care pătrund ilegal în UE, ele impun un efort comun major al pazei de coastă și al serviciilor navale ale țărilor UE pen-tru a opri fluxul și, în anumite cazuri, pentru a salva viețile aflate în peri-col. comisia Europeană finanțează centre de primire pentru imigranții care sosesc ilegal în Grecia, Malta, Italia și Spania.

Controale la frontieră mai eficiente

Majoritatea imigranților ilegali stabiliți sunt persoane din țări care nu fac parte din UE și care au pă-truns pe teritoriul UE în mod legal, cu vize pentru șederi scurte, însă care au rămas în UE din motive eco-nomice la expirarea vizei pe care o aveau (persoane care depășesc termenul legal de ședere). cel mai

O O

pO

RT

UN

ITa

TE

șI

O p

RO

vO

ca

RE

 

re

du

ce

re

a i

miG

ra

ție

i il

eG

al

e10

Eforturile comune dau roade

Frontex este agenția care promovează cooperarea practică între țările din UE în

ceea ce privește controlul frontierelor externe ale acesteia. În 2008, a coordonat

peste 25 de operațiuni comune la frontierele terestre și maritime, precum și

la aeroporturile UE. Frontex a creat un echipament comun pus la dispoziția

statelor membre ale UE, care include peste 100 de vase, 20 de aeronave, 25 de

elicoptere și sute de echipamente de control la vamă. Peste 600 de polițiști de

frontieră sunt pregătiți să intervină rapid, în cazul în care o criză deosebită se

naște la o anumită frontieră.

În cadrul operațiunilor comune din 2006-2007 din Mediterană și din Atlantic,

între coasta Africii de Vest și Insulele Canare din Spania, aproximativ 14 000 de

imigranți au fost reținuți și retrimiși către punctele lor de plecare. La patrulele

comune ale Frontex între Africa și Insulele Canare au participat vapoare și

avioane din Spania și din alte țări ale UE. Senegalul și Mauritania au luat parte,

de asemenea, la aceste patrule.

o ambarcațiune a pazei de coastă

spaniole interceptează un vas de pescuit cu

migranți în apropierea insulelor canare.

Reducerea imigrației ilegale

© U

NH

CR

bun loc pentru a opri imigrația ile-gală este așadar la granițele externe ale UE. acestea au căpătat o dublă importanță odată cu abolirea fron-tierelor interne – și a controalelor la frontieră – în interiorul UE. Odată ajunși în UE, imigranții ilegali pot circula fără a fi verificați, către alte țări din UE.

Soluția evidentă o reprezintă con-troalele mai severe la punctele de intrare oficiale. acest lucru este mai ușor în teorie decât în practică. Unui număr de aproximativ 300 000 de persoane din țări care nu fac parte din UE li se refuză deja trecerea de frontierele externe ale UE în fiecare an, pe baza suspiciunii că sunt viitori imigranți ilegali. O finanțare UE este disponibilă pentru acele țări din UE, din sudul și estul Europei, care dețin răspunderea principală pentru fronti-erele terestre și maritime ale Uniunii, pentru a garanta controale la frontie-ră cât mai eficiente și mai eficace.

Scopul UE este de a elabora o stra-tegie integrată de gestionare a granițelor, care să faciliteze intrarea turiștilor sau a altor vizitatori pe ter-men scurt legitimi. De asemenea, se iau măsuri pentru a face mai dificilă pătrunderea imigranților pe teritoriul UE în mod ilegal, utilizând tehnolo-gia informațiilor și elemente biome-trice (de exemplu, amprente) pentru identificare. Totuși, acestea sunt pro-iecte pe termen lung.

Repatriere eficace, dar umană

Repatrierea imigranților care s-au stabilit ilegal către țările lor de ori-gine reprezintă o preocupare ma-joră. Uniunea a negociat acorduri de transfer cu diferite țări-sursă sau țări de tranzit. O politică fermă, însă corectă, este un element esențial pentru strategia UE în vederea tra-tării problematicii imigrației ilegale. aceasta preferă plecările voluntare repatrierilor forțate ori de câte ori este posibil.

atunci când trimit persoane înapoi, în țările lor de origine, statele mem-bre ale UE trebuie să garanteze că procedurile legale sunt respectate și că drepturile omului nu sunt în-călcate cu privire la cei repatriați. Dreptul la apel este inclus. UE dorește, de asemenea, să coope-reze cu anumite țări-sursă pentru a crea o bază mai ordonată și mai stabilă pentru migrația legală către Uniunea Europeană.

Consecințe grave

Imigranții care pătrund pe teritoriul UE pe rute terestre și marine clandes-tine sau aceia care au obținut docu-mente de călătorie false ajung adesea în mâinile unor grupări care practică crima organizată. acestea includ călă-uzele, bande care practică extorcarea, intermediari cu legături cu economia neagră și traficanți de persoane. În anumite cazuri, imigranții continuă să

depindă de acești delincvenți după ce ajung în UE.

Țările din UE își sporesc cooperarea cu poliția pentru a lupta împotriva acestor delincvenți. De asemenea, încearcă, prin diverse mijloace, să facă imigrările ilegale mai puțin atrăgătoare.

O modalitate în acest sens este in-troducerea unor dispoziții legale împotriva angajatorilor care utili-zează imigranți stabiliți ilegal, fără asigurare de sănătate sau protecție socială și, adesea, la salarii sub ni-velul minim. acest tip de „angajare” provoacă critici, altfel complet ne-fondate, că imigranții iau locurile de muncă ale cetățenilor UE.

O altă consecință gravă a imigrației ilegale este impactul negativ pe care îl are asupra refugiaților au-tentici și a persoanelor care caută într-adevăr azil la sosirea lor în UE. Uneori, imigranții stabiliți ilegal depun cereri false de azil sau de statut de refugiat, încetinind astfel procesul de rezolvare a cererilor autentice de protecție. Faptul de a profita în acest mod de sistemul de azil întărește părerea generală că mulți solicitanți de azil ar fi migranți economici care doresc să pătrundă în UE pe motive false.

O O

pO

RT

UN

ITaT

E ș

I O p

RO

vO

ca

RE

 

re

du

ce

re

a im

iGr

aț

iei il

eG

al

e11

Distrugerea unei rețele europene de trafic de persoane

Într-o singură zi, în iunie 2008, poliția din nouă țări ale UE a arestat 75 de persoane suspecte de a aparține unei rețele de

traficanți de persoane. Operațiunea a fost una dintre cele mai mari de acest gen și a implicat peste 1 300 de ofițeri de

poliție. Operațiunea a fost coordonată de Europol, agenția europeană de aplicare a legii.

Ținta a fost o rețea de traficanți, în principal de origini irakiene (de unde și numele de cod „Operațiunea Bagdad”), care

transportase către Europa imigranți fără forme legale din Afganistan, China, Turcia, Bangladesh și Irak. Europol suspecta că

fiecare persoană plătea traficanților aproximativ 10 000 EUR.

În paralel, Eurojust, organismul comunitar de cooperare judiciară, a ajutat la emiterea mandatelor de arestare europene.

Acestea facilitează arestarea într-o altă țară a delincvenților suspectați de către organele de aplicare a legii.

Dacă imigrația este un aspect sensibil, acesta nu este, în ge-

neral, cazul pentru persoanele care caută azil, care fug de persecuție, război și conflicte. pe de o parte, UE și statele sale membre au o datorie de a le proteja, astfel cum se prevede chiar în carta sa a drepturilor funda- mentale și în alte acte internaționale, inclusiv convenția de la Geneva pri-vind statutul refugiaților. Mai mult, numărul persoanelor care caută azil în Uniunea Europeană este mic, prin comparație cu numărul imigranților legali sau fără forme legale. cifrele au crescut în perioada 1999-2003, în principal din cauza evenimen-telor din Kosovo, afganistan și Irak, însă au scăzut la loc de atunci.

Totuși, numărul persoanelor care caută azil în cele 27 de țări ale UE nu este distribuit în mod egal. ca urmare a poziției lor geo-grafice și a dimensiunii lor mici, cipru și Malta primesc o cantitate disproporționată. acesta este și cazul Suediei, a cărei politică mai deschisă a făcut-o destinația prefe-rată de azil a refugiaților din Irak. În ultimii ani, majoritatea persoanelor care solicită azil au venit din Irak, Rusia, pakistan, Serbia, Somalia, afganistan, Turcia, Iran și china.

Un prim set de norme

UE a adoptat o serie de regulamen-te și de legi relative la azil între 1999 și 2006. Scopul acestora este de

a garanta că țările UE aplică condiții similare și niveluri echivalente de protecție pentru refugiații ale căror cereri sunt procesate. De aseme-nea, acestea includ tratarea corectă și eficientă a celor ale căror cereri sunt respinse.

Mai mult, legislația UE include norme pentru a decide ce țară a UE este responsabilă cu rezolvarea unei cereri de azil. aceasta ar putea fi o țară de intrare pentru persoana care solicită azil, țara care i-a emis viza, țara în care persoana care soli-cită azil se află sau cea în care poate avea o rudă. autoritățile iau ampren-tele digitale ale persoanelor care solicită azil și le folosesc pentru a se asigura că nu depun cereri în mai multe țări ale UE în același timp sau că nu depun o cerere într-un al doi-lea stat din UE după ce i s-a refuzat azilul în prima (asylum shopping).

alte norme UE prevăd standar-dele procedurale comune pentru a rezolva cazurile de azil și criteriile comune pentru a decide căror per-soane ar trebui să li se acorde azil. De asemenea, stabilesc condiții pentru refugiați și familiile acesto-ra în timpul procesării cererii (pot lucra? ce acces au la serviciile soci-ale și de sănătate? primesc ajutor în numerar? Sau în natură?). O lege se-parată stabilește țările membre ale UE care ar trebui să rezolve situațiile în care un număr mare de persoane care necesită protecție temporară sosesc în același timp.

De asemenea, UE a creat în 2000 Fondul european pentru refugiați, pentru a sprijini și a îmbunătăți efor-turile statelor membre de a procesa cererile de azil într-un mod corect, eficient și transparent.

O abordare mai integrată a protecției

Totuși, în practică, aceste legi per-mit fiecărei țări din UE o flexibilitate considerabilă în ceea ce privește modul în care sunt aplicate, creând diferențe în modul în care sunt tra-tate persoanele care solicită azil. În prezent, scopul este de a crea un sistem comun european privind azilul, care să garanteze solicitanților de azil același tratament și nivel de protecție pe întregul teritoriu al UE. acesta va fi realizat prin ridicarea standardelor de protecție comune, sporind cooperarea practică între administrațiile naționale responsa-bile cu azilul și sprijinind solidarita-tea între țările din UE și între UE și țările terțe. Se va acorda, de aseme-nea, prioritate refugiaților vulnera-bili, precum femeile și copiii.

12O

Op

OR

TU

NIT

aT

E ș

I O

pR

Ov

Oc

aR

E  

dr

ep

Tu

l l

a a

zil

: d

aT

or

ia d

e a

pr

oT

ej

a

Dreptul la azil: datoria de a proteja

Noi cereri de azil, 1999-2008 (UE-27)1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

380 000 407 000 424 000 421 000 345 000 277 000 235 000 197 000 223 000 238 000

Sursa: Eurostat.

© S

hutt

erst

ock

Deși imigrația este o responsa-bilitate națională pentru fie-

care țară din UE, necesitatea unei acțiuni mai coordonate și comune a crescut în ultimii ani.

Existența pieței unice comunitare a UE impune o acțiune comună a statelor membre ale UE în diferite cazuri. acestea includ garantarea faptului că rezidenții străini dintr-o țară se pot bucura de aceleași drep-turi la asigurările sociale ca cetățenii UE în cazul în care se mută într-o altă țară.

Înlăturarea frontierelor din piața unică înseamnă că UE și statele sale membre trebuie să ajute acele țări care se confruntă cu responsabilități dificile pentru a controla sosirile și plecările la frontierele sale externe. Decizii singulare ale unei țări a UE, de exemplu, de a acorda amnistii

și de a legaliza șederea imigranților fără acte legale, ar putea submina eforturile țărilor vecine de a reduce imigrația ilegală.

Cooperarea cu țările de origine și de tranzit

parteneriatul cu țările din care vin imigranții sau prin care aceștia trec este una dintre prioritățile Uniunii Europene. O cooperare mai strân-să le poate permite autorităților să monitorizeze, să evalueze, să admi-nistreze și să gestioneze fluxurile de migrațiune atât în interesul europe-nilor, cât și al țărilor partenere din afara UE.

În 2005, UE a lansat abordarea glo-bală a migrației ca un cadru general în acest sens. Este o strategie largă, care încorporează diferite domenii

politice într-un cadru politic coe-rent, care acoperă subiecte legate de politica externă, dezvoltare și migrațiune. principalele trei teme sunt migrația legală, migrația și dez-voltarea și lupta împotriva migrației ilegale. În faza inițială, acțiunile întreprinse în cadrul abordării glo-bale s-au concentrat asupra africii și zonei Mediteranei, acestea extin-zându-se apoi la vecinii UE de la est și sud-est.

Privind înainte

Imigrația este și va rămâne una dintre primele 10 preocupări ale cetățenilor europeni. prin urma-re, este în interesul UE și al țărilor sale membre să arate că dezvoltă o strategie generală de a gestio-na imigrația în beneficiul tuturor părților implicate – UE, cetățenii săi,

13

Împărțirea responsabilităților

O O

pO

RT

UN

ITaT

E ș

I O p

RO

vO

ca

RE

 

împ

ăr

țir

ea

re

sp

on

sa

bil

iTă

țil

or

ue finanțează achiziționarea de

echipamente pentru supravegherea

frontierelor externe – cum ar fi vehiculele

pentru poliția de frontieră poloneză. ©

Pol

ish

Bord

er G

uard

migranții și țările-sursă – în timp ce abordează ferm aspectele sale ne-gative, în principal fluxurile ilegale.

Liderii UE răspund acestor preocu-pări. La o întâlnire la vârf din octom-brie 2008, au adoptat un nou pact european privind imigrația și azilul. acesta este baza pentru o strategie comună, care le permite țărilor din UE să colaboreze pentru gestiona-rea pozitivă și proactivă a fluxurilor migratoare și să mențină o linie ge-nerală a numărului tot mai mare de norme și strategii comune. În pact, liderii UE au semnat cinci angaja-mente politice.

Imigrația legală va fi abordată astfel încât să se aibă în vedere prioritățile, nevoile și capacitățile de primire ale fiecărui stat membru al UE. Integrarea va fi încurajată.

Imigranții fără forme legale vor fi repatriați către țările lor de origine sau trimiși către o țară de tranzit.

controalele la frontierele externe ale UE vor fi mai eficace.

Un cadru la nivelul UE se va crea pentru a se ocupa de solicitanții de azil.

Uniunea va încerca să stabi-lească parteneriate cu țările de origine și de tranzit pentru a

promova beneficii de ambele părți din imigrație (pentru a evita ca emigrația specialiștilor să aibă efecte economice negative, pen-tru organizarea migrației circu-lare controlate și pentru a lărgi asistența pentru dezvoltarea eco-nomică în aceste țări).

O O

pO

RT

UN

ITa

TE

șI

O p

RO

vO

ca

RE

 

împ

ăr

țir

ea

re

sp

on

sa

bil

iTă

țil

or

14

Solidaritatea financiară

Guvernele din anumite țări ale UE trebuie uneori să îndeplinească sarcini în beneficiul tuturor celorlalte state membre. De

exemplu, ca urmare a poziției lor geografice, țările din sud și din est trebuie, de asemenea, să protejeze granițele în numele

țărilor din UE mai nordice și vestice. Ca semn de solidaritate, liderii UE au decis să împartă anumite costuri în acest sens prin

înființarea a patru fonduri UE cu un buget combinat de peste 4 miliarde EUR pentru perioada 2007-2013.

Cel mai mare dintre acestea este Fondul pentru frontierele externe cu un buget de 1,8 miliarde EUR. Acesta este distribuit

între țările UE, pe baza sarcinii relative pe care fiecare o suportă pentru controlul la frontiera externă și pentru politica de

vize. Finanțe comunitare ajută la plata infrastructurilor transfrontaliere, a echipamentelor de transport pentru polițiștii

de frontieră, precum și la formarea și investiția în tehnologie.

Fondul european de integrare a resortisanților țărilor terțe ajută statele membre să faciliteze integrarea imigranților în

societățile europene. Fondul promovează dialogul intercultural între imigranți și persoanele locale. De asemenea,

acordă formare lingvistică și învață imigranții cum să se adapteze traiului și muncii în noul lor mediu.

Cu un buget de 676 milioane EUR, Fondul de repatriere sprijină eforturile țărilor din UE să își îmbunătățească gestionarea

repatrierii și reinstalarea imigranților fără forme legale. Acesta acordă asistență specifică grupurilor vulnerabile și

acoperă costurile de repatriere, inclusiv cele pentru escorte, personal medical și interpreți.

Fondul european pentru refugiați, cu un buget de 628 milioane EUR pentru 2007-2013, dorește să lărgească capacitatea

sistemelor de azil din țările UE. De asemenea, sprijină eforturile de a stabili refugiații și persoanele care solicită azil pe

termen lung și de a împărți sarcina de a accepta refugiați și solicitanți de azil într-un mod mai uniform între statele

membre.

O O

pO

RT

UN

ITaT

E ș

I O p

RO

vO

ca

RE

 

le

cT

ur

i su

pl

ime

nT

ar

e15

LeCTURI sUPLImeNTaRe

pagina de internet a comisiei Europene oferă mai multe informații detaliate privind imigrația și

azilul la:

ec.europa.eu/justice_home/index_en.htm și

europa.eu/pol/justice/index_ro.htm

comisia a publicat Handbook on integration for policy-makers and practitioners (Manual

privind integrarea pentru factorii de decizie politică și practicieni), disponibil la adresa:

ec.europa.eu/justice_home/doc_centre/immigration/integration/doc/2007/ handbook_2007_en.pdf

pagina de internet a Frontex se găsește la adresa:

frontex.europa.eu

TH

E E

U I

N T

HE

WO

RL

D  

Tr

ad

e h

el

ps

Gr

oW

Th

16

reprezentanța comisiei europene în românia

Str. vasile Lascăr nr. 31Sector 2020492 BucureștiROMÂNIaTelefon: +40 212035400Fax: +40 213168808E-mail: comm-rep-ro@ec.europa.eu

biroul de informare al parlamentului european în românia

Str. vasile Lascăr nr. 31Sector 2020492 BucureștiROMÂNIaTelefon: +40 213057986Fax: +40 213157929E-mail: epbucarest@europarl.europa.eu

puTeți obține informații și broșuri în limba română despre uniunea europeană de la:

Cum să intrați în legătură cu Ue

O O

pO

RT

UN

ITa

TE

șI

O p

RO

vO

ca

RE

 

cu

m s

ă i

nT

ra

ți

în l

eG

ăT

ur

ă c

u u

e

inTrați onlineInformații în toate limbile oficiale ale

Uniunii Europene sunt disponibile

pe pagina de internet Europa:

europa.eu

ViziTați-nepeste tot în Europa sunt sute de centre de

informare locale despre UE. puteți afla adresa

centrului celui mai apropiat de dumneavoastră

consultând pagina de internet:

europedirect.europa.eu

sunați-ne sau scrieți-neeurope direct este un serviciu care vă oferă

răspunsuri la întrebările privind Uniunea Euro-

peană. puteți accesa acest serviciu apelând la

numărul gratuit: 00 800 6 7 8 9 10 11 (puteți

apela, de asemenea, din afara granițelor UE,

la: +32 22999696), sau prin poșta electronică, la: europedirect.europa.eu

ciTiți despre europaputeți găsi publicații despre UE accesând

printr-un simplu clic site-ul internet al EU

Bookshop: bookshop.europa.eu

19.10.2009

În toate țările Uniunii Europene există reprezentanțe ale comisiei Europene și birouri ale parlamentului European. comisia Europeană are, de asemenea, delegații în alte țări din lume.

Uniunea Europeană

Statele membre ale Uniunii Europene (2010)

Țări candidate

TH

E E

U I

N T

HE

WO

RL

D  

TR

AD

E H

EL

PS

GR

OW

TH

O oportunitate și o provocare Migrația în Uniunea Europeană

Uniunea Europeană a atras, de-a lungul timpului, milioane de imigranți. Majoritatea acestora pătrund în mod legal, însă nu

toți. Imigrația reprezintă atât o oportunitate, cât și o provocare pen-tru Europa. Imigranții legali sunt necesari pentru a completa anumite lipsuri pe piața forței de muncă din UE, deoarece populația UE înre-gistrează o îmbătrânire, iar rata natalității este în scădere. Totuși, UE are nevoie să pună capăt imigrației ilegale și să coopereze cu alte țări pentru a conveni asupra repatrierii în mod voluntar a imigranților fără forme legale. De asemenea, UE are datoria de a proteja persoa-nele care caută într-adevăr azil, dorind să scape de persecuție sau de vătămări grave. Scopul liderilor europeni este de a concepe o stra-tegie comună, pentru a ajuta fiecare țară să facă față provocărilor și să beneficieze de oportunități. Acesta este motivul pentru care au convenit asupra unui Pact european privind imigrația și azilul.

RO

Europa în mișcare

ISBN 978-92-79-12668-0

NA

-78-08-857-RO-C

ISSN 1830-6012