MICROECONOMIE

Pentru fiecare definiţie indicaţi noţiunea respectivă:

1. Ştiinţă despre comportamentul uman din punct de vedere a corelaţiei dintre necesităţi şi mijloacele limitate care pot avea utilizare diferită; microeconomia

2. Premisa conform căreia alţi factori, în afara celor utilizaţi la moment în analiză, se consideră invariabili;

3. Semnifică insuficienţa bunurilor necesare pentru satisfacerea necesităţilor umane; deficit4. Situaţie a realităţii în ansamblu şi a părţilor ei componente care se caracterizează printr-o stabilitate

relativă echilibrul partial5. Reflectă grafic dependenţa dintre preţul bunului şi volumul cererii din acest bun; curba cererii

Pentru fiecare noţiune formulaţi definiţia corespunzătoare:

1. preţ relative - este pretul unui bun exprimat in bani sau cantitate de moneda care trebuie platita pentru a achzitiona o unitate din bunul respectiv.

2. raţionalism economic- este o metoda de cercetare.Microeconomia cerceteaza comportamentul rational al subiectilor economici. In cazul consumatorilor acesta presupune maximizarea utilitatii, in cazul firmelor-maximizarea profitului

3. analiză funcţională - este o metoda foarte clara de cercetare a functiilor unui produs, care evalueaza si ierarhizeaza toate caracteristicile acestuia. Aceasta analiza a valorii de concepere a produsului identifica obiectiv functiile acestuia prin metode specifice de analiza, urmarind sa enunta criteriile de valoare, si sa identifice nivelul de flexibilitate pe piata.

4. variante alternative ale acţiunii -variante care se exclud reciproc

5. firmă - unitate tehnico-economica care produce bunuri si servicii destinate pietii -ele se manifesta ca prodicatori si realizeaza decizii de tipul ce? Cum? Cind sa produca?

Determinaţi afirmaţiile corecte şi incorecte (argumentaţi fiecare răspuns):

1. Curba cererii dintr-un bun poate fi construită în baza curbei “preţ-consum”;Adevarat comportamentul consumatorului corespunde legii cererii

2. Dacă produsul marginal al factorului variabil devine negativ, volumul total al producţiei se va reduce; Adevarat MP<0 ↔Q↓

3. Dacă produsul mediu al factorului variabil se reduce, volumul total al producţiei de asemenea se reduce; Fals AP↓↔MP<AP

4. Aplicarea unei tehnologii de fabricare mai performante se va reflecta într-o nouă funcţie de producţie; Fals

5. Acţiunea legii productivităţii marginale descrescânde se manifestă doar atunci când cantităţile utilizate ale tuturor factorilor de producţie se modifică în aceeaşi mărime. Adevarat

Întrebări alegere multiplă

1. Care din următoarele noţiuni nu ţine de obiectul de cercetare al microeconomiei?

a) utilizarea eficientă a resurselor;b) resursele de producţie nelimitate;c) satisfacerea la maximum a necesităţilor;d) necesităţile materiale şi spirituale;

e) raritatea bunurilor.2. Care din următoarele noţiuni este obiect de cercetare al microeconomiei?

a) producţia la nivelul întregii economii naţionale;b) nivelul şomajului în economia naţională;c) nivelul mediu al preţurilor în economia naţională;d) producerea automobilelor şi dinamica preţului pe piaţa respectivă;e) nici un răspuns precedent nu este corect.

3. Care din următoarele caracteristici nu vizează economia de piaţă?

a) concurenţa;b) planificarea centralizată;c) proprietatea privată;d) libertatea întreprinzătorilor în adoptarea deciziilor;e) nici un răspuns precedent nu este corect.

4. Analiza marginală presupune că decizia adoptată de către un subiect economic va fi optimă pentru el doar dacă în urma realizării ei:

a) avantajele totale depăşesc costurile totale;b) costurile marginale depăşesc avantajele marginale;c) avantajele marginale depăşesc costurile marginale;d) avantajele marginale sunt egale cu costurile marginale;e) avantajele totale sunt egale cu costurile totale.f) toate răspunsurile precedente sunt corecte.

5. Problemele economice fundamentale (ce? cum? când? pentru cine?) necesită soluţionarea lor:

a) doar în economiile de piaţă;b) doar în economiile în care predomină planificarea centralizată;c) doar în economiile mixte;d) doar în economiile în tranziţie;e) în orice economie, indiferent de organizarea social-economică şi politică a societăţii.

MICROECONOMIE

1. Teoria microeconomică: obiectul de studiu şi metodele de cercetare. Microeconomie(fondator A. Marshall) studiază:comportamentul producatorului şi consumatorului, analiza pieţii cu formele ei principale, procesul de formarea preţurilor pe diferite pieţi, procesul de repartiţie a veniturilor între principalii actori în procesul de producţie.Microeconomia reprezintă studiul structurii primare ale economiei şi ale funcţionării acesteia la acest nivel.Respectiv studiul activităţii unităţilor economice care constituie centre autonome de decizie, gestiune - acţiune şi respectiv a rezultatelor la acest nivel. Analiza legăturilor dintre diverşi agenţi economici (studiul pieţelor).

Microeconomia include studiul comportamentelor celor doi agenţi economici principali Consumatorul Producătorul

În plan teoretic studiul comportamentului consumatorului se reflectă în:

Teoria opţiunilor Teoria consumului

Studiul comportamentului producătorului se reflectă în:

Teoria producţiei Teoria costurilor

Microeconomia se reflectă în:

Teoria pieţelor Teoria concurenţei Teoria echilibrului microeconomic

Analiza microeconomică porneşte de la două axiome:

Raritatea resurselor: fiecare agent va acţiona în aşa măsură pentru a realiza la cheltuieli (costuri) minime rezultate maxime.

Utilitatea: atât consumatorul cât şi producătorul vor cumpăra sau ca rezultatul activităţilor să fie utile

2. Cererea: definirea, factorii, funcţia, legea, curba. Cererea individuală şi cererea globală.Cererea reprezinta cantitatea dintr-un anumit bun pe care consumatorul doreste si poate sa o cumpere intr-un anumit interval de timp,la un anumit nivel al apretului.Asemeni bunurilorcare se impart in bunuri substituibile ,complementare sau derivate,cerea la rindul ei poate fi -

a)cerere pentru bunurile substituibile,adica cerea pentru bunuri care satisfac aceleasi nevoi.

b)cerere pentru bunuri complementare,cerere pentru bunuri care se folosesc impreuna.

c)cerere derivate(ex:cererea pentru faina este deeterminata de cerera pentru pine).

Tipurilr Cerererii : a.cererea individuala (cantitatea dintr-un bun pe care un consummator este decis sa o cumpere,dispunind si de mijloacele banesti corespunzatoare);

b.Cererea agregata (globala) reprezinta ansamblul cerintelor solvabile de bunuri si servicii produse intr-o economie, intr-o perioada de timp si la un nivel mediu general al preturilor acestora. Structura cererii agregate cuprinde patru componente de baza: cererea pentru consumul personal (C), achizitiile guvernamentale (G), cererea pentru investitii (I) si cererea externa formata din exportul net (EN). Deci:

CA = C + G + I + EN

c

Marimea cererii este determinata de factorii:volumul cererii,pretul cererii,functia sau factorii cererii.

Legea cereriiLegea cererii exprima raportul de interdependenta dintre modificarea pretului unitar al unui produs si

schimbarea cantitatii cerute.O data cu cresterea pretului la un bun ,cantitatea ceruta de consumator tinde sa scada,si invers, o scadere a pretului genereaza tendinta de sporire a cantitatii cerute.

Cu alte cuvinte , atunci cind preturile scad, cumparatorul tinde sa procure mai multe marfuri,iar atunci cind preturile cresc,cererea scade.

Exceptii sunt: bunurile GiffenBunurile Veblen

Factorii care influenteaza modificarea cererii:Într-o perioadă de timp, cererea pentru un anumit bun poate să crească sau să scadă în funcţie de evoluţia anumitor factori, considerând că diferitele niveluri de preţuri nu se modifică. Astfel, creşterea cererii înseamnă că se vor cere cantităţi mai mari la fiecare nivel posibil al preţului. Grafic, o creştere a cererii se reprezintă prin deplasarea spre dreapta a curbei. Scăderea cererii înseamnă că se vor cere cantităţi mai mici la fiecare nivel posibil de preţ. Grafic, scăderea cererii se reprezintă prin deplasarea spre stânga a curbei cererii iniţiale.Principalii factori care determină creşterea sau reducerea cererii pe piaţa unui bun sunt>1.Modificarea veniturilor banesti ale consumatorilor;2.Schimbarea preferintelor consumatorilor sub influienta modei sau a publicitatii;3.Modificarea pretului la bunurile substituibile si la cele coplementare;4.Schimbarea anticipatii;or consumatorilor privind evolutia pietei;5.Modificarea numarului si a structurii consumatorilor .De exemplu reducerea natalitatii determina o

reducere a cererii de imbracaminte pentru copii,iar imbatrinirea populatiei sporeste cerea de medicamente si asistenta sociala.

Cel de al doilea factor important (dupa pret) care determina comportamentul cererii este

venitul.Daca insa in raport cu cresterea pretului cererea se afla in pozitie descrescatoare,atunci o

data cu cresterea veniturilor se mareste si cererea.

Funcţia cererii este liniară de forma Qc = a– bp, unde Qc reprezintă cantitatea cerută la

preţul p, iar a şi b sunt constante pozitive.

Pentru determinarea constantelor a şi b, alegem două puncte de pe curba cererii (respectiv

două perechi de preţuri şi cantităţi cerute) şi obţinem un sistem de două ecuaţii cu două

necunoscute:

3. Oferta: definirea, factorii, funcţia, legea, curba. Oferta individuală şi oferta globală.

Oferta « Resursele, elementele necesare desfasurarii oricarei activitati economice, cat

si pentru satisfacerea nevoilor personale ale agentilor economici, se manifesta pe piata suform

de oferta. »

Oferta reprezinta cantitatea dintr-un bun economic sau serviciu care se paoate vinde intr-o

perioada de timp in functie de pretul sau. Ea apare sub diferite forme: de marfuri corporale si de

servicii; angajament sau termen fi; interna sau externa; de bunuri indepndente si bunuri

complementare.Marimea ofertei dintr-un anumit bun economic depinde, in special, de nivelul

pretului bunului oferit si de cuantumul venitului cumparatorului.

Oferta poate fi: a) individuala(cantitatea de bunuri pe care un producator este dispus sa o vinda la un pret anumit) b) totala sau de piata(totalitatea ofertelor individuale).

Factorul principal care determina schimbarea ofertei este pretul.Cu cit pretul creste ,cu atit cantitatea de bunuri oferita este mai mare

Factorii de influenta:1.pretul;2.costul de productie,care ,de exemplu, poate fi redus in urma utilizarii unor noi tehnologii.El poate sa creasca

din cauza sporirii pretului la resursele limitate.Daca costul de productie se va reduce, atunci oferta pentru bunurile respective se va mari. Si invers, cind costul de productie va creste , oferta se va reduce.

3.Numarul de ofertanti, adica numarul firmelor care produc acelasi bun.Iesirea pe piata a noilor firme va contribui la cresterea ofertei,indiferent de prêt.

4.Schimbarea pretului la alte bunuri, fapt care va conditiona trecerea resurselor la alte domenii de activitate prin plecarea unor firme din ramura data , ceea ce va contribui la reducerea ofertei.

5.Politica fiscal si subsidiile.Majoritatea impozitului pe profit si a altor taxe provoaca o reducere a ofertei si invers,micsorarea lor contibuie la sporirea ofertei.In cazul in care statul acorda unor firme si industrii anumite subsidii ,acestea incurajeaza cresterea ofertei.

6.Calamitatile natural si social-politice.Calamitatile natural, cum arfi inundatiile ,seceta, cutremurele de pamint, ingheturile etc., conditioneaza de obicei ,reducerea ofertei.Conditiile social-politice pot fi favorabile cresterii ofertei(stabilitate politica, de exemplu) sau defavorabile (schimbarea frecventa a guvernelor si a regulior de joc)

7. Anticiparea preturilor

Pe orice piata,ceteris paribus,exista o relatie de directa proportionalitate intre pret si cantitatea oferita.Daca pretul creste,atunci cantitatea oferita creste si ea,iar daca pretul scade cantitatea oferita se reduce.Aceasta relatie de cauzalitate dintre modificarea pretului unui bun si schimbarea cantitatii oferite se numeste Legea ofertei.

Curba ofertei Pentru un bun arata cantitatile diferite din acel bun pe care vanzatorii in ansamblul lor pot si sunt dispusi sa le vanda pe piata la niveluri diferite de pret. Deoarece oferta pietei rezulta din agregarea ofertelor individuale,in conditiile unui comportament relative asemanator al vanzatorilor,si-n acest caz cantitatea oferita este functie crescatoare de pretul sau.

Grafic, oferta este reprezentată astfel:

Figura 2.4. Curba ofertei

Când preţul creşte cantitatea oferită creşte. Când preţul scade cantitatea oferită scade. Oferta

rămâne neschimbată. Cu alte cuvinte, modificarea preţului (celelalte condiţii rămânând nemodificate)

determină doar modificarea cantităţii oferite şi nu a ofertei ( are loc o deplasare de-a lungul curbei ofertei

şi nu o deplasare a întregii curbe a ofertei).

Funcţia ofertei este liniară de forma Qo=m + np, unde Qo reprezintă cantitatea oferită, p este preţul, iar

m şi n sunt două constante pozitive. Pentru determinarea acestor constante se aleg două puncte de pe

curba ofertei şi se obţine un sistem de două ecuaţii cu necunoscutele m şi n:

În funcţie de nivelul la care se manifestă relaţia preţ – cantitatea oferită (celelalte condiţii rămânând

constante) distingem oferta individuală şi oferta pieţei.

Oferta individuală reprezintă cantitatea pe care un producător este dispus să o aducă pe piaţă la fiecare

nivel al preţului.

Oferta

10 20 30 40 50 Cantitate oferită

Preţ

500

400

300

200

100

Oferta globala reprezintă cantitatea oferită de către toţi producătorii unui aceluiaşi bun la fiecare nivel al

preţului.

Similar cu cazul cererii, curba ofertei pieţei(globala) se obţine prin însumarea pe orizontală a

tuturor curbelor individuale ale ofertei. Altfel spus, oferta pieţei se determină prin însumarea cantităţilor

oferite de toţi producătorii de pe piaţă la fiecare nivel al preţului.

4. Echilibrul pieţei: esenţa, mecanismul de apariţie, modificarea în cazul variaţiei cererii şi ofertei. Echilibrul static şi dinamic.

Piata reprezinta confruntarea dintre cerere si oferta.La intersectia cererii si ofertei se formeaza pretul si cantitatea de echilibru,la acest pret cantitatea tranzitionala e maxima pentru comparative cu orice alta cantitate tranzactionala la alt pret decat cel de echilibru.

Piata concurentiala:

Presupune existent unui numar mare de cumparatori si vanzatori,nici unul dintre acestia neputand exercita vreun control asupra pretului pietei.O asemenea ipoteza exclude si posibilitatea practicarii discriminarii de catre un vanzator.

Cresterea cererii:

Cresterea cererii depinde de cresterea veniturilor consumatorilor,pentru bunurile normale un asemenea factor determina cresterea cererii.In concluzie orice modificare a factorilor ce influenteaza cererea determina un nou echilibru al pietei,daca cererea creste,pretul si cantitatea de echilibru cresc.Reducerea cererii determina scaderea pretului si cantitatii de echilibru.

Cresterea ofertei:

Cresterea ofertei depinde de mai multi factori cum ar fi,introducerea unor noi tehnologii sau reducerea preturilor fac ca oferta unui bun sa creasca,modificarea ofertei determina modificarea pretului cantitatii de echilibru,daca oferta creste pretul de echilibru se reduce iar cantitatea de echilibru scade.In schimb,daca oferta scade,pretul creste iar cantitatea de echilibru se reduce.

5. Aspecte practice ale modelului cererii şi ofertei (limitarea preţului; implicaţiile taxelor şi subvenţiilor asupra echilibrului pieţei).

Intr-un sistem de piaţă, coordonările activitatii se realizează în mod descentralizat prin intermediul preţurilor.

Ex: sa presup. că preţul crt. al pâinii este de 15.000 lei. La acest preţ fabricile de pâine,

brutarii produc, mai multă pâine decât doresc gospodăriile individuale să consume. Intr-un sist.

de piaţă producătorii de pâine devin conştienţi de faptul că produc prea mult dacă pâinea rămâne

nevândută.

Există deci un surplus de pâine. In consecinţă preţul pâinii va scădea la 12.000 lei/buc. Această scădere de preţ are 2 efecte:

- având în ved. că pâinea a devenit mai ieftină, consumatorii doresc să cumpere mai mult

decât înainte

- la un preţ mai scăzut brutarii nu doresc să mai producă la fel de mult ca înainte

Ambele efecte tind să reducă surplusul. In cele din urmă preţul scade destul de mult pt. ca cererea să egaleze oferta. In acest fel preţul pâinii a fost elementul care a coordonat activit-le atât ale producătorilor, cât şi ale consumatorilor.

In general, dacă se produce prea mult dintr-un anumit produs într-un sist. de piaţă, preţul acestuia scade, iar dacă se produce prea puţin, atunci preţul creşte. Preţul rămâne stabil numai atunci când se realizează echilibrul între cantitatea pe care doresc să o producă firmele şi cantit. pe care doresc să o cumpere consumatorii.

Modelul economic care se ocupă de modul în care preţurile coordonează comportamentul atât al producătorilor, cât şi al consumatorilor se numeşte MODELUL CERERII SI OFERTEI.

CEREREAFactorii care influenţează cererea pieţei sunt:

- preţul produsului

- venitul

- preţul bunurilor înrudite

- gusturile sau preferinţele consumatorilor

Pentru a construi versiunea grafică a modelului tb. să ne concentrăm asupra relaţiei dintre cantit. cerută dintr-un bun şi preţul acestuia. Presupunem că se păstrează constante venitul, preţurile b-lor înrudite şi gusturile. Singurul element care se modifică este preţul.

CURBA CERERII = relaţia dintre preţul de piaţă al unui bun şi cantit. cerută din acel bun într-o

perioadă dată de timp, celelalte condiţii menţinându-se constantă.

In diferite aplicaţii particulare tb. mereu specificată perioada de timp luată în considerare,

pt. că dif-le cantit. dintr-un bun sunt cerute într-o zi, lună, an..

O modificare a preţului b-lui înseamnă o mişcare (deplasare) de-a lungul curbei cererii. O schimbare a oricărei variabile care influenţează cererea pt. un bun, cu excepţia preţului său, duce la deplasarea întregii curbe a cererii. Economiştii au dezvoltat o anumită terminologie pt. a clarifica această distincţie.

O modifcare a cererii se referă la deplasarea întregii curbe a cererii, iar o modificare a cantităţii cerute se ref. la o mişcare de-a lungul unei curbe date a cererii.

OFERTAFactorii care influenţează oferta sunt:

- preţul produsului

- preţul factorilor de producţie

- condiţiile de producţie

CURBA OFERTEI = relaţia dintre preţul de piaţă şi cantit. dintr-un bun, pe care producătorii sunt dispuşi să o ofere în decursul unei per. date de timp.

Atunci când oricare variabilă care influenţează oferta (alta decât preţul b-lui respectiv) se

modifică, curba ofertei se deplasează.

P

QQ1 Q2

P1

P2

-

+

D

P

P1

P2

Q1 Q2 Q

D1

S3 S1 S2

O schimbare a preţului b-lui det. o mişcare de-a lungul curbei ofertei. Prin urmare, o

modificare a ofertei se ref. la o deplasare a întregii curbe a ofertei, iar o modificare a cantit.

oferite se ref. la o mişcare de-a lungul unei curbe date a ofertei.

ECHILIBRUL PIETEI

Definim SITUATIA DE ECHILIBRU drept acea situaţie ce se va menţine atâta timp cât nu există condiţii care să modifice comportamentul producătorilor şi al consumatorilor.

Q1 Q2 Q

P

P2

P

P2

Q1 Q2 Q

P

QE Q

D

S