MICROCLIMAT

Microclimatul halelor de tineret

Pe perioada de creștere trebuie sa se asigure tineretului temperaturile redate in urmatorul tabel.

Temperatura in halele de tineretVârsta Temperatura (oC)

Sub eleveuză În restul halei1 32-31 24-232 30 223 27 214 25 205 23 206 21 197 19 188-9 18 17

10-12 17 1713-15 16 1616-20 15 15

Sursa: Tehnologia de creștere a găinilor de reproducție rase grele, București, 1985

Pentru realizarea temperaturii optime din hala si sub eleveuza cu un consum mic de energie, trebuie luate masuri precum:

Mentinerea in perfecta stare a izolatiilor termice din hale si evitarea oricaror fisuri din constructia halei prin care poate fi pierduta caldura

Mentinerea eleveuzei in stare integra, inclusiv a sistemului de izolare si iradiere a caldurii si a celor doua capace de control (bec-termometru)

Orizontalitatea perfecta a eleveuzei: functionarea pe termostat, ridicarea inaltimii eleveuzei pe masura avansarii in varsta a puilor, reducerea numarului de rezistențe de încălzire pe timpul verii

Utilizarea corecta a sistemului de ventilatie si a caldurii biologice

Umiditatea relativă din hală trebuie să fie scăzută în perioada de start (50-60%, fără a scădea sub 40%). Pe măsura scăderii temperaturii din hală, odată cu avansarea în vârstă a puilor, umiditatea relativă poate urca treptat până la 70% la sfârșitul perioadei de creștere. Pentru menținerea unui microclimat bun, sistemul de ventilație va funcționa astfel:

- În regim de vară, cu maximum 5 m3 aer admis pe oră și kilocorp biomasă, prin sistem de ventilație cu admisie liberă și evacuarea forțată;

- În regim de iarnă, cu minimum de 0,7 m3 aer admis pe oră și kilocorp biomasă, prin sistem de ventilație cu admisie forțată și evacuare liberă. Crearea unei presiuni atmosferice interioare mai mare decât cea exterioară nu favorizează formarea în hală a curenților reci de aer, în anotimpul friguros.

În afară de parametrii clasici de microclimat, în halele de tineret vor mai fi urmăriți și alții,dar nu deosebit de importanți.

Curenții de aer cu viteza sub 0,5 m/sec. nu sunt perceptibili prin simțuri. La temperaturi scăzute, proporțional cu vârsta puilor, nu sunt admiși curenți de aer cu viteze mai mari decât cele redate în următorul tabel.

Viteza aerului în halele de tineret locuiteVârsta Sub 10oC 10-20oC 20-30oC

1-3 săptămâni Lipsă curenți Lipsă curenți 0.05-0.13-8 săptămâni Lipsă curenți 0.05-0.1 0.1-0.2

8-20 săptămâni 0.05-0.1 0.1-0.2 0.2-0.5Sursa: Tehnologia de creștere a găinilor de reproducție rase grele, București, 1985

La temperaturile care situează păsările în zona confortului termic, curenții de aer influențează negativ sănătatea păsărilor. La temperaturile ridicate din timpul verii, curenții de aer au un efect favorabil, permițând evaporarea apei (cu absorbție de căldură) și mărirea pierderilor de căldură, astfel că puii au un consum relativ normal de furaje și se dezvoltă la fel cu cel din zona neutralității termice. Vitezele mari ale curenților din hale (0,2-5m/sec) se măsoară cu anemometre, iar cele mici (0,02-0,2 m/sec), cu catatermometrul.

Presiunea aerului : Practic, în adăposturi se instalează o presiune a aerului asemănătoare cu cea atmosferică. Activitatea din hală se reduce atunci când presiunea atmosferică scade brusc, înaintea furtunilor, însă fenomenul este pus în legătură și cu alte modificări ale aerului (potențial electric, grad de ionizare). Când se practică o admisie forțată și o evacuare liberă, presiunea interioară crește, iar când se practică o evacuare forțată și o admisie liberă, presiunea interioară scade. Creșterile sau scăderile de presiune determinate de ventilație se înregistrează atunci când orificiile de admisie liberă sunt relativ mici, comparativ cu ventilatoarele care acționează mecanic intrarea în exhaustarea aerului. În scurt timp, după oprirea ventilatoarelor, presiunea aerului din ahlă este devine egală cu presiunea atmosferică exterioară. O presiune atmosferică scăzută favorizează evaporarea mai rapidă a apei de pe pardoseli, însă și degajarea de gaze nocive din sistemele de canalizare și din fosele de dejecții, acestea putând deci depăși limitele admisibile atunci când presiunea atmosferică scade.

Ionizarea aerului: În aerul uscat și nepoluat numai atomii de oxigen sunt ionizați. Prezența ionilor negativi indică o atmosferă nepoluată. Ionii pozitivi se fixează ușor pe particle solide și lichide (fum, pulberi, picături de apă) sau gaze (oxizi de azot, CO, plumb etc), dând ioni cu stabilitate mare, care măresc nocivitatea aerului poluat. Se remarcă o scădere a ionilor negativi, cu acțiune favorabilă, atunci când ventilația halei este mecanică. Pe când oxigenul încărcat cu ioni negativi favorizează fixarea acestuia pe hematii, la nivelul pulmonului, oxigenul încărcat cu ioni pozitivi, poluanți, are o acțiune nefastă asupra păsărilor.

Zgomotele: Cel mai puternic zgomot din hale este cel al ventilatoarelor, care emit zgomote între 80-100 decibeli. Zgomotele peste 100 de decibeli sunt disconforte pentru păsări, acestea devenind anxioase, sensibile la îmbolnăviri și mai puțin apte să dea producții superioare. Pentru aceasta este deci necesar să se utilizeze ventilatoare silențioase și să se evite zgomotele ocazionale (strigăte, trântiri d euși, eșapamente auto) care sunt cu atât mai dăunătoare cu cât survin pe neașteptate, stresând puternic păsările.

Pulberile: Pulberile din halele de tineret provin din așternut uscat, amestecat cu resturi de nutrețuri combinate și dejecții uscate. Examenele la care au fost supuse pulberile au precizat că ele sunt compuse din proteine (70%, cu acțiune alergizantă), grăsimi, celuloză, glucide, cenușă, precum și germenii microbieni, cu acțiune infectantă. Pulberile în suspensie nu trebuie să depășească 15 mg pe m3 aer, iar cele sedimentare 17-25 mg pe m2 depunere în timp de 30 de zile. În urma acțiunilor diverse și grave asupra organismului păsărilor (toxică, alergică-infectantă, iritativă), trebuie să se evite formarea lor prin:

Alegerea unui așternut corespunzător Menținerea unei umidități relative ridicate în timpul verii Practicarea unei ventilații corespunzătoare Evitarea zgomotelor și a altor factori de excitație care determină agitarea păsărilor în

hală, cu producerea mașivă de pulbere

Determinarea cantitativă a pulberilor din hale se face prin metode gravimetrice, utilizând filtre din hârtie sau membrane poroase, montate în dispozitive speciale.

Adăparea: Este dovedit că puii au un start mai bun dacă în primele 2-3 ore de la sosire primesc numai apă. De aceea, apa este primul nutrient pe care puiul trebuie să il intâlnească în viată. În primele două săptămâni, puii primesc numai apă administrată în adăpători vacuummetrice (1 buc. la 100 pui). După prima săptămână, acestea se înlocuiesc treptat cu celelalte tipuri de adăpători. Este important de reținut că apa în această perioadă trebuie să fie curată și proaspătă, dar nu rece și să fie expusă în prealabil la temperatura camerei. Adăpătorile se vor spăla zilnic.

Furajarea : Furajul se administrează puilor în primele zile de viață, pe cofraje noi sau tăvițe bine dezinfectate și cu înălțimea abrdabilă puilor. Se impune repartizarea uniformă a frontului de furajare și adăpare pe toată suprafața țarcului, dar nu sub eleveuză. Furajul se administrează la discreție, cu condiția să fie consumat în maxim 2 ore.

Lumina: În primele 24 de ore este idnicat ca lumina să fie continuă, în ziua a doua și a treia se întrerupe pentru 2 ore iar în continuare, programmul de lumină va descrește. Începând cu ziua 21, lumina se restricționează la 8 ore, până la 20 săptămâni. Pentru primele zile de viață este necesară o intensitate luminoasă mare sub eleveuză (becuri de 100 W), pentru stimularea consumului de apă și furaj și a posibilității de deplasare a puilor.

Programul de luminăZiua Ore lumină4-7 20

8-11 1612-15 1216-20 10

Sursa: Tehnologia de creștere a găinilor de reproducție rase grele, București, 1985

Microclimatul pentru halele cu păsări adulte

Temperatura şi umiditatea sunt factori esenţiali pentru toate categoriile de păsări. Aceştia trebuie să asigure confortul termic în permanenţă, pentru ca păsările să poată pune în evidenţă toate caracterele productive. Temperatura şi umiditatea sunt într-o strânsă legătură, ele influenţând mecanismul de termoreglare al păsărilor. Capacitatea de termoreglare a păsărilor variază mai ales în funcţie de vârstă. Păsările dispun de mecanisme de termoreglare mai puţin elastice decât mamiferele, ceea ce presupune o adaptare mai greoaie la factorii de temperatură. Deplina funcţionare a mecanismului de termoreglare, la păsări, se realizează de abia la vârsta de 2-3 săptămâni. Datorită acestui fapt, variaţiile de temperatură din adăpost trebuie să fie foarte mici, iar temperatura trebuie asigurată exact cât este prevăzut în cadrul tehnologiilor de creştere şi exploatare a fiecărui hibrid în parte. Se cunoaşte faptul că temperatura normală a păsărilor este de 41-42oC, acest lucru implicând un studiu complex al confortului termic care trebuie asigurat.

Astfel, dacă în adăposturi este o căldură uscată (umiditatea relativă se situează sub 50%) apare fenomenul de deshidratare a păsărilor, acestea resimt senzaţia de sete, apare scăderea consumului de furaje şi, implicit, toate acestea se transformă în pierderi economice.

În halele de păsări unde nu se reuşeşte realizarea parametrilor tehnici (mai ales în anotimpurile călduroase), umiditatea relativă a aerului poate scădea până la 30-35%. Acest lucru duce la numeroase tulburări de comportament, rezultat al dezechilibrelor neuro-endocrino-metabolice. O umiditate mult mai mare (peste 80%) asociată cu o temperatură scăzută, duce la o umezeală excesivă a aerului din adăpost, deteriorarea prematură a aşternutului şi apariţia bolilor “a frigore”. Excesul de umiditate este un factor determinant în apariţia bolilor respiratorii ca micoplasmoza, bronşita infecţioasă, laringotraheita, etc. Trebuie reţinut că cea mai dificilă perioadă pentru păsări, din punct de vedere termic şi al umidităţii, este perioada de demaraj, şi mai ales primele 7 zile. Din acest motiv trebuie să avem o grijă deosebită pentru respectarea întocmai a condiţiilor tehnice de exploatare. Neasigurarea condiţiilor termice şi a umidităţii relative, duc la pierderi economice importante şi, în primul rând, la tararea păsărilor. În aceste condiţii, remedierea producţiei se realizează deosebit de greu.

Sistemul de încălzire: Pentru asigurarea temperaturii optime, numărul de surse de încălzire necesare se calculează conform formulei: P = (Vaer x 40) / 1000

P - reprezintă puterea surselor• Vaer - volumul adăpostului

• 40 - puterea specifică pe unitatea de volum

Se împarte la 1000 pentru ca rezultatul să fie exprimat în kw/h.

Lumina: Datorită faptului că păsările sunt deosebit de sensibile la intensitatea şi durata fluxului luminos, acest aspect trebuie tratat cu maximă seriozitate în fermă. Pentru păsări, lumina reprezintă un stimul fiziologic de care depind atât funcţiile de relaţie, cât şi cele vegetative. Cel mai puternic stimul este lumina albă, care se obţine prin combinarea proporţională a celor şapte culori monocromatice. În literatura de specialitate, pentru hibrizii de găini ouătoare sunt specificate şi alte tipuri de culori ale luminii, cu avantaje şi dezavantaje.

Astfel lumina albastră, tip neon, poate produce perturbări ale producţiei de ouă şi a stării de sănătate în general. Lumina de culoare roşie induce o precocitate a intensităţii ouatului, dar nu se corelează cu creşterea în greutate normală a păsărilor. Avantajul pe care îl aduce folosirea luminii roşii este doar de reducerea fenomenului de pică şi a celui de canibalism. Dacă lumina roşie previne sindromul de pică, lumina verde favorizează apariţia acestuia, dar are un efect stimulator asupra producţiei de ouă. Pentru efectivele de găini ouătoare, lumina incandescenţă este cea mai benefică, dar prezintă şi dezavantajul că folosirea îndelungată determină o reducere a procentului de ouat şi creşterea numărului de găini oarbe. Halele pot fi și „oarbe”, lipsite de ferestre, asigurând izolarea completă a păsărilor faţă de mediu extern, deci, o independenţă faţă de factorii naturali.

O condiţie obligatorie, pentru reuşita acestui sistem, este proiectarea şi amplasarea cu atenţie a instalaţiei de iluminat, care trebuie să asigure o uniformitate şi intensitate a fluxului luminos la nivelul pardoselii. Aceste lucruri vor asigura punerea în valoare la maxim a potenţialului productiv al păsărilor din exploataţie.

Un lucru important este că, intensitatea, durata şi culoarea luminii nu pot fi standardizate într-un anumit program tip, deoarece fiecare hibrid de carne sau ouător are nevoie de un timp şi o intensitate de lumină proprie, date specificate, de altfel, de către firmele producătoare de material biologic. Intensitatea cât şi durata fluxului, diferă şi în funcţie de etapa de dezvoltare a păsărilor.Formula de calcul: Nr. becuri = (suprafaţa halei m2 x nr. lucşi) / (puterea becului x K)

Ventilaţia: Instalaţia de ventilaţie este compusă din sistemul de admisie şi sistemul de evacuare. Din punct de vedere constructiv, sistemul de admisie este deosebit de simplu, deoarece admisia se realizează natural. Se execută pe pereţii laterali, în partea opusă de amplasare a ventilatoarelor de evacuare, în treimea superioară a peretelui, fante de dimensiunea 250 mm x 550 mm. La dimensiunile acestea, se asigură un flux de pătrundere a aerului de 400-1250 m3/oră, în funcţie de deschiderea clapetei de admisie. În figură prezentăm detaliile funcţionale ale fantelor de admisie.Astfel, aerul introdus în adăpost este dirijat spre tavanul halei de producţie. Acest lucru se face pentru evitarea formării curenţilor de aer reci la nivelul solului şi, între timp, aerul exterior să ajungă la temperatura din interiorul adăpostului.

 Calculul ventilaţiei

Cele mai importante gaze nocive luate în calculul nostru sunt degajările de bioxid de carbon (CO2), amoniac (NH3) şi hidrogen sulfurat (H2S). Cantităţile totale se determină cu formula Yn = cg x N x gn în care:

§ Yn - reprezintă cantitatea totală de gaze nocive degajate într-o oră (CO2, NH3, H2S)§ N - numărul de animale§ gn - cantitatea de gaze nocive degajate de o pasăre într-o or㧠cg - coeficient care ia în calcul că în adăposturile de creştere şi exploatare a păsărilor mai

există şi alte degajări de gaze nocive echivalent cu 1,0

Calculul intensităţii luminoase şi a numărului de surse luminoase