Introducere

Viena (în germană Wien, în maghiară Bécs) este capitala Austriei. Oraşul este situat în

extremitatea răsăriteană a acestei republici federale, în landul (regiunea autonomă) Viena,

şi este traversată de Dunăre. Regiunea autonomă Viena este, cu cei aproape două

milioane de locuitori ai săi, ce reprezintă un sfert din populaţia totală a Austriei, al

zecelea oraş ca mărime din cadrul Uniunii Europene.

Tot transportul public din Viena este realizat de către Uniunea Verkehrsverbund Ost-

Region (VOR). Fiecare bilet poartă simbolul VOR şi poate fi folosit în orice mijloc de

transport public. Se foloseşte biletul pentru o zi atunci când se călătoreşte cu autobuzul,

tramvaiul, metroul, trenul.

1. Transportul public din Viena- aspecte generale

Viena deține la ora actuală unul dintre cele mai moderne și îndrăgite sisteme de

transport public din Europa, care a evoluat de-a lungul timpului de la tramvaiele trase de

cai la tramvaiele cu podea joasă și  la trenul urban, de suprafață sau subteran.

La mijlocul secolului al 19-lea, Viena și suburbiile numărau 250.000 de locuitori.

Transportul se desfășura cu ajutorul lecticilor și al trăsurilor - sau se mergea pe jos. În

1857 s-a hotărât în cele din urmă dărâmarea bastioanelor care înconjurau orașul,

deschizând astfel calea dezvoltării unui sistem de transport urban extins. Această hotărâre

din 1857 se reflectă și în ziua de azi în structura orașului.

În locul câmpiilor din jurul zidului fortificat al orașului s-a construit așa-numita

Ringstraße, care este considerată și astăzi o emblemă a monarhiei austriece.

În 1864 Consiliul Municipal a aprobat funcționarea de probă a tramvaiului tras de

cai. Pe 4 octombrie 1865 au început în sfârșit să circule primele tramvaie de acest gen, de

la Biserica Votiv în direcția Dornbach. Între firmele care furnizau astfel de servicii s-a

iscat un adevărat război al concurenței. Din acestă cauză, la care au mai contribuit și alte

câteva nereguli, linia de tramvai a fost preluată de către municipalitate. Acest moment a

marcat intrarea într-o nouă eră a tramvaiului la Viena. Introducerea electricității a fost

încurajată din plin, iar sistemul de linii cu numere și litere folosit pe vremea aceea mai

este utilizat încă și astăzi.

Din punct de vedere al siguranței funcționării și al rentabilității economice,

tramvaiul s-a impus ca important mijloc de transport o dată cu introducerea energiei

electrice. Primul tramvai electric a circulat pe străzile Vienei pe 28 ianuarie 1887, pe linia

actualei linii de tramvai 5.

In următorii ani rețeaua de tramvaie a fost rapid electrificată, așa încât ultimele

tramvaie trase de cai au fost înlocuite de cele electrice în anul 1903. Tramvaiul este

poreclit de vienezi “Bim”, numele venind de la semnalul de avertizare pe care îl emite.

Hotărârea de a construi o cale ferată urbană a fost luată în vara anului 1892, iar

pe 9 mai 1898 s-a făcut deja inaugurarea! Trenul urban era tras inițial de locomotive cu

abur.

Renumele de care s-a bucurat trenul urban se datorează în mare parte arhitecturii

de o înalta calitate - planurile, de la construirea stațiilor până la cele mai mici detalii

poartă semnătura biroului de arhitectură Otto Wagner. Ansamblul de construcții aferente

căii ferate urbane, vechi de aproximativ 100 de ani, se întinde pe o distanță de 40 de km

și se constituie astfel drept cel mai mare imobil din oraș, fiind considerat în același timp

o adevărată moștenire culturală. În acest caz este însă vorba de o moștenire arhitectonică

neconservată artificial, ci dimpotrivă utilizată și astăzi în scopul inițial, și anume acela

de componentă importantă a rețelei de metrou din Viena.

Actualul metrou din Viena se bazează într-o măsură considerabilă (linia M4 și o

parte a liniei M6) pe vechiul tren orășenesc. E vorba de cale ferată pe care circulau

trenuri trase de locomotive cu aburi. 1925 - în acest an, după încheierea procesului de

electrificare a căilor ferate urbane, municipalitatea din Viena a repus în funcțiune trenul

urban, ca mijloc de transport public; acesta funcționa însă cu garnituri de tramvai

1976 - în acest an a circulat primul metrou (U-Bahn) în Viena, pe ruta dintre

Heiligenstadt și Friedensbrücke. Inițial acesta a fost dat în funcțiune  doar de proba; ruta

pe care circula însă noul metrou era utilizată încă din 1899.

Construcțiile lui Wagner nu au fost apreciate mult timp la adevărata lor valoare;

numeroase stații au fost dărâmate. Abia în cadrul proiectelor de revitalizare a liniilor

preorășenești și de restructurare a trenurilor de-a lungul centurii interioare a orașului

(Gürtel) s-a încercat să se păstreze o parte cât mai însemnată din vechile construcții.

Stațiile impresionante amplasate la înălțime au fost renovate cu multa grijă.

O problemă persistă însă de pe atunci: Din cauza densității construcțiilor și a

traficului continuu de pe strazile înguste, nu s-au putut construi linii de tramvai care să

traverseze centrul orașului. Până în ziua de azi acestea înconjoară centrul orașul pe așa-

numita Ringstraße, în timp ce în centru nu se poate circula la suprafată decât cu

autobuzul.

2. U-Bahn Viena

U-Bahn Viena (o abreviere a "Untergrundbahn", sau cale ferata subterana) este

un sistem de tranzit rapid (metrou),sistem care constă in cinci linii, cea mai mare parte

dintre ele aflandu-se în subteran. Prima secţiune a U-Bahn-ului modern s-a deschis la 8

mai 1976, dar două dintre linii (U4, U6) s-au reintors la sistemul Stadtbahn, care a fost

deschis în 1898.

Reţeaua este interconectata cu sistemul S-Bahn. Toate mijloacele de transport în

comun din Viena, inclusiv tramvaie, autobuze si trenuri, dar cu excepţia Vienna Airport

Line linii de autobuz şi City Airport Train tren express, pot fi utilizate cu acelasi bilet.

Staţiile sunt adesea numite după străzi sau zone din oraş, iar în unele cazuri speciale,

după clădiri proeminente aproape de gară, cu toate că politica oficială a Wiener Linien

este de a nu da un nume statiilor dupa cladiri.

Liniile nu au nici un nume specific. Ele pur şi simplu au un număr cu prefixul "U"

(de la U-Bahn). În plus, fiecare linie poate fi identificată dupa o culoare. În prezent,

există cinci linii: U1, U2, U3, U4 şi U6. Au existat numeroase proiecte pentru o linie U5,

cu o varietate de rute sugerate, dar toate aceste proiecte au fost puese pe raft, şi este puţin

probabil să fie construită în viitorul apropiat.

U-Bahn Viena are trei origini: Conversia de la Stadtbahn 1898 (linia U4 şi părţi

ale liniei U6), conversie de la un premetrou (părţi ale U2 şi părţi ale U6), şi nou-

construita retea de metrou (U1, U3, părţi ale U2 şi U6).

Reteaua U-Bahn Viena constă in cinci linii de metrou (U1, U2, U3, U4 şi U6), cu

o lungime totala de 69.5 km si dispune de 95 statii, prin nouă dintre ele intersectandu-se

două linii şi o statie in care se intersecteaza trei linii. Metroul functioneaza de la

aproximativ ora 5 dimineata, până la aproximativ ora 0.30. In timpul zilei circula la

intervale de 2-5 minute, iar după ora 20 la fiecare 7-8 minute. Cu excepţia cazului, cand

în noaptea de Anul Nou si prima zi dupa Anul Nou, nu circula continuu, ca o înlocuire,

autobuzele mergand la fiecare 30 de minute noaptea. Pentru ocazii speciale, cum ar fi de

exemplu, sarbatoarea anuală Donauinselfest, orele de deschidere si inchidere sunt extinse.

Fiecare linie de metrou are propria sa culoare, iar statiile sunt uneori proiectate in

cladiri. În plus faţă de culoarea pentru fiecare linie, ele au propriile sale elemente de

design distinctive, este vorba de staţiile de pe linia U3, unde multe prezinta un desig

artistic (de exemplu, statia Schweglerstraße), fiind date indicii despre istoria mediului.

Emblema metroului vienez

Începând cu data de 3 septembrie 2010, metrourile vieneze circulă vineri şi

sâmbătă, dar şi de sărbători şi în timpul nopţii.

Toate cele 5 linii vieneze de metrou stau acum în permanenţă la dispoziţia

petrecăreţilor nocturni, în weekenduri şi de sărbători. La intervale de 15 minute,

metrourile parcurg întreaga reţea vieneză şi perioadele de călătorie pe timp de noapte sunt

reduse considerabil.

Liniile

Linia Extremele liniei Punerea în funcţiune Lungimea StaţiiDistanţa dintrestaţii

U1Reumannplatz ↔ Leopoldau

1978 bis 2006 14,6 km 19768 m

U2 Stadion ↔ Karlsplatz 1980 bis 2008 7,5 km 11681 m

U3Ottakring ↔ Simmering

1991 bis 2000 13,5 km 21643 m

U4Hütteldorf ↔ Heiligenstadt

1976 bis 1981 (1898–1901 metrou uşor)

16,4 km 20820 m

U6Siebenhirten ↔ Floridsdorf

1989 bis 1996 (1898 metrou uşor)

17,5 km 24729 m

Harta retelei in anul 2010