Metoprololul este un preparat cardioselectiv, dar nu are activitate intrinsecă simpatomimetică. Cea mai mare reducere a TAs s-a realizat la o doză de 1 mg/ kg şi pentru TAd la 2 mg/ kg, comparativ cu placebo. Rezultatele au fost observate, independent de vârstă, rasă sau gen. Mai mulţi copii supraponderali au avut un răspuns bine tolerat. Bisoprolol fumarat a fost studiat în asociere cu hidroclorotiazida (HCT) la copii cu vârsta de 6-17 ani. Grupul care a administrat β1- blocant în combinaţie cu diureticul tiazid, a realizat o reducere de 6,8% a TAs şi TAd de 8,5%. Efectele secundare, care pot fi atribuite propranololului, includ bradicardie, hipoglicemie, anorexie, exacerbări de astm şi tulbarări de conducere. Printre efectele secundare ale metoprololului şi bisoprololului ar fi cefaleea, oboseala, infecţii ale tractului respirator superior, tuse, diaree.

Labetalol poate produce hipotensiune arterială ortostatică şi sincopă, din cauza reducerii rezistenţei vasculare periferice (Kearney, 2005).

Datele prezentate până acum justifică efortul realizat de cercetarea medicală şi de industria farmaceutică din ultimii 40 de ani de a dezvolta linii terapeutice apte să influenţeze efectele negative ale SRAA, în diverse situaţii patologice din medicina cardiovasculară.

Prima breşă s-a creat odată cu descoperirea proprietăţilor unui venin de şarpe din specia Bothrops jararaca, care conţine peptide capabile să inhibe ECA.

Acesta a fost startul pentru dezvoltarea inhibitorilor selectivi de enzimă de conversie ai angiotensinei (IECA). Apariţia captoprilului în anul 1977, primul IECA activ în administrare orală, marchează debutul utilizării unei noi clase de medicamente în HTA având drept ţintă SRAA.

IECA blochează ECA, conducând la scăderea ratei de producere a Ang II. În acelaşi timp IECA inhiba şi kinaza II, reducând prin acest efect degradarea bradikininei (Figura 4).