Metodologia si metodele de cercetare 2

Metodologia si metodele de cercetare 2

1notiunea de metodologie si clasificarea principalelor metodologii

2principiile metodologice

3metode de cercetare

Subiectul 1)

METODOLOGEs.f.1.parteafilozofieicareseocupcuanalizateoreticametodelorntiinamodern;tiini

HYPERLINK "http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=TEORIE" teoriedespremetod. 2.ansamblulmetodelordecercetarentr

HYPERLINK "http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=UT" -

HYPERLINK "http://www.archeus.ro/lingvistica/Gramatica?query=o" oanumittiin.

CadefinitieMetodologiacercetarii in stiintele socialeeste studiul metodelor si tehnicilor utilizate intr-o cercetare sociala, pentru indeplinirea obiectivelor si scopurilor, si pe baza unei ipoteze.

Pe de alta parte confruntat cu o tema de cercetare, cumetodologul din cercetator va trebui sa stie sa aleaga din sirul de metode si tehnici pe cele care ii acopera si-i releva intreaga problematica a fenomenului sau procesului social studiat. De aceea Metodologia este si o arta , o stiinta a alegerii metodelor si tehnicilor pentru indeplinirea obiectivelor si scopurilor propuse, in baza unor ipoteze.Altfel spus Metodologia este o teorie a ceea ce este numit in mod curent experienta . Analiza metodologica vizeaza punerea in relatie a metodelor, tehnicilor, procedeelor si instrumentelor de investigatie, adecvarea lor la obiectul de studiu.

Metodologia are printre preocupari si clarificarea intelesului conceptelor, corectitudinea definirii lor, analiza limbajului utilizat. Este una dintre cele mai dificile misiuni avand in vedere ca istoria folosirii termenilor, a faptului ca termeni curenti ai limbajului stiintific au intelesuri foarte diverse.Analiza metodologica vizeaza in punerea in

Metodologia cercetarii in stiintele sociale este alcatuita din:

- enunturile teoretice fundamentale socotite ca referential pentru structura unei teorii si transformate in principii metodologice de analiza a realitatii sociale;

- metode si tehnici de culegere a datelor empirice

- procedee de prelucrare a datelor si informatiilor empirice, de ordonare, sistematizare si corelare a acestora;

- procedee de analiza, interpretare si constructie/reconstructie pe baza datelor empirice care stau la baza procesului de elaborare a descrierilor, tipologiilor, explicatiilor si predictiilor teoretice.

Paul Lazarsfeld (1959) a remarcat ca metodologia are sase teme principale:

- delimitarea obiectului de studiu;

- analiza conceptelor;

- analiza metodelor si tehnicilor de cercetarea;

- analiza raportului dintre metodele si tehnicile utilizate;

- sistematizarea datelor obtinute in cercetarea empirica;

- formalizarea rationamentelor.

Notiuni atasate conceptului de Metodologie; metoda, tehnica, procedeu, instrument de cercetareNotiunea de metodavine de la cuvantul grecescmethodos,care insemna cale, mijloc.Metoda este modul de cercetare, sistemul de reguli si principii de cunoastere. Ea este o modalitate generala, strategica de abordarea realitatii.

Tehnica de cercetare.Termenul de tehnica vine de la cuvantul grecesc tekne, care inseamna procedeu, viclesug.Tehnicile sunt forme concrete ale metodelor, ceea ce determina ca o metoda sa capete forma.Tehnicile de cercetare investigheaza operational realitatea. Ancheta este o metoda, iar chestionarul este o tehnica. De aceea unei metode ii sunt aferente mai multe tehnici. Anchetei ii corespunde mai multe tehnici: chestionarul, interviul, fisele statistice de inregistrare.

Instrumentul de cercetareeste un mijloc de culegere a informatiilor, incat se poate spune ca el se interpune intre cercetator si realitate.

Procedeulestemodul de utilizare a instrumentelor de cercetare, adica uneltele materiale utilizate de cunoastere stiintifica a proceselor sociale: ghidul de interviu, foaia de observatii, fisa de inregistrare.

In cercetarea sociala tema de studiu este delimitata dintr-o teorie: inca Platon compara cunoasterea cu disecarea unui animal; dupa el un bun dialectician gaseste articulatiile, iar unul prost osul; insa orice cunoastere ramane un decupaj (apud Chelcea, p. 35).

Cercetarea empirica se defasoara dupa anumite principii

-unitatile dintre teorie si empiric;

-rationamenetele rezultate din teorie stau la baza cercetarii empirice;

-unitatii dintreintelegere si explicatie care are in vedere raportul dintre subiectul si obiectul cunoasterii;

-unitatii dintre cantitativ si calitativ;

Clasificarea metodelorConstantin Schifirnet (2000), clasifica metodele dupa mai multe criterii:

a. temporal:

- metode transversale se descopera relatia dintre procesele umane sau sociale stabile: teste sociometrice, observatia, ancheta;

- metode longitudinale care studiaza evolutia proceselor sociale in timp: biografia, studiul de caz, studiile panel;

b. din punct de vedere al reactivitatii, a gradului de interventie a cercetatorului asupra obiectului de studiu exista:- metode experimentale (experimentul);

- metode cvasiexperimentale: ancheta, sondajul de opinie, biografia sociala provocata;

- metode de observatie: studiul documentelor sociale, observatia;

c. dupa numarul unitatilor sociale luate in studiu- metode statistice- anchete socio-demografice, sondajele de opinie, analize mametamico-statistice;

- metode cazuistice folosite in studiul integral al catorva unitati sociale: biografia, studiul de caz, monografia sociala.

Cercetarea sociologica se realizeaza prin metode:

- cantitative masoara intensitatea sau marimea fenomenelor si proceselor sociale prin valori cantitative. Pentru a ajunge la evaluari cantitative este nevoie de cuantificare, operatie ce consta in alegerea unor indicatori carora li se atribuie valori numerice.

Cantitativul imbraca doua forme: cea de numarare si cea de masurare(Yule si Kendall, 1996, apud Rotariu, Ilut,1996, p.27). Numararea indica o cantitate de entitati si se exprima intotdeauna printr-o frecventa. Masurarea presupune atribuirea unei valori numerice care reda intensitatea cu care se manifesta o caracteristica, o insusire a unei entitati empirice. Masurarea vizeaza intotdeauna o caracteristica a obiectului vizat si nu obiectul in sine.Astfel, nu masuram o bucata de panza, ci lungimea ei.

- calitativa exprima caracteristicile fenomenelor si proceselor sociale.

Decizia de a cerceta cantitativ sau calitativ tine de cadrul teoretic stabilit si de scopul pentru care este initiat studiul unei teme

Metodaanchetei

Subiectul 2)

Principiul incomensurabilitii

Principiul incomensurabilitatii:Existenta mai multor teorii pune in fata cercetatorului problema alegerii, aderarii la una sau alta dintre teorii. Aceasta alegere pormeste de la presupozitia ca teoriile stiintifice sunt comparabile. Oricare dintre acestea poate fi evaluata in baza unor criterii neutre. Existenta criteriului neutralitatii explica necesitatea substiturii unei teorii cu alta in timp. M. Flonta mentioneaza citeva conditii ale comparabilitatii teoriilor: - obiectul de studii al acestor teorii sa fie acelasi sau sa se acopere in masura insemnata; - sa explice aceleasi date de observatie si experimentale: ceea ce inseamna ca oamenii de stiinta care impartatesc teorii diferite vor cadea de cord asupra descrierii datelor de observatie sie xperimentale ce urmeaza sa fie explicate; oamenii de stiinta ce sustin teorii concurente sa recunoasca si sa aplice aceleasi criterii fundamentale de evaluare comparativa a teoriilor stiintifice M. Flonta, Despre comparabilitatea si incomensurabilitatea teoriilor stiintifice in, Conceptii asupra dezvoltarii stiintei. Directii de reconstructie si modele sistematice ale evolutiei stiintei/ Coordonator Ilie Parvu, Bucuresti: Ed.Politica, 1978, p.214.acesteconditii, insa nu pot fi respectate deoarece limbajul utilizat pentru a reda esenta cercetarilor este determinat de o anumita teorie. Acest este si motivul care va impiedica si exclude posibilitatea compararii teoriilor.Partasi a acestei opinii sunt Th. Kuhn si P. Feyerabent, afirmind ca savantii din domenii diferite activeaza in cadrul diverselor paradigme stiintifice, ceea ce semnifica lumi teoretice diferite. Acest gen de opinii au determinat necesitatea aparitiei analizelor detaliate a premiselor care fac comparabile teoriile stiintifice.Anume astfel pot fi considerate conceptiile lui K. R. Popper care elaboreaza citeva criterii de comparare a teoriilor stiintifice: 1. capacitatea teoriilor de a unifica faptele stiintifice deja cunoscute; 2. continutul empiric sau testabilitatea independenta, care include capacitatea teoriilor de a formula predictii asupra unor fenomene si corelatii care nu au fost pina atunci observate; 3. confirmarea teoriilor, capacitatea lor de a trece cu succes teste experimentale severe si de a rezista in timp. In felul acesta se clarifica problema metodei stiintifice si odata cu aceasta problema progresului stiintific. Progresul consta in miscareaspre teorii cu un continut tot mai mare.Dar cu cit spune mai multe o teorie, cu atit mai mari sunt ocaziile de a o falsifica. O teorie cu uncontinut mai mare este o teorie care poate fi testata mai sever.aceasta consideratie conduce la o conceptie in cadrul careia progresul stiintific se vadestea consta nu in acumularea de observatii, ci in rasturnarea unor teorii mai putin bune in inlocuirea lor cu teorii mai bune. Intre teorii exista competitie. (Citat dupa M. Flonta, Op. Cit., p.218.)Principiul incomensurabilitatii este completat de cel alcorespondentei, care sustine ca sunt considerate stiintifice toate teoriile anterioare care pot fi inglobate total sau partial in teoria care le-a luat locul. Acest principiu arata continutul cresterii, progresului cunoasterii stiintifice. ori de cite ori in stiinta empirica o noua teorie de un nivel mai inalt de universalitate explica cu succes o teorie mai veche, corectind-o, atunci acesta este un semn sigur ca noua teorie este mai patrunzatoaredecit cea veche, pentru valorile corespunzatoare ale parametrilot noii teorii, poate fi numita principiul corespondentei. (K. R. Popper, Filosofia sociala si filosofia stiintei. Antologie editata de D. Miller, Ed Trei, 2000, p.178.)Principiul simplitatiila fel se inscrie in lista criteriilor de acceptabilitate, evaluare si alegere in metodologia stiintei. Aceasta ar insemna ca din mai multe ipoteze sau teorii explicative sau descriptive referitoare la acelasi domeniu de fenomene va trebui aleasa cea care este mai simpla, atunci cind celelalte trasaturi vor fi la fel.Aceasta opinie este impartatita de o serie de savanti contemporani. Ca principiu metodologic, ideea simplitatii a functionat in antichitate. Formularea acestui principiu se considera apartinind filosofului si teologului englez William Ockham.Dar daca acceptam afirmatia ca realitatea nu este nici absolut simpla nici absolut complexa, atunci distinctia simplu/complex e relativa si depinde de organizarea anumitor niveluri diferite de organizare a lumii. Referitor la acest aspect se exprima H. Poincare in Stiinta si ipoteza, citat de V. Tapoc. P-155,Daca studiem istoria stiintei, vedem ca se produc doua fenomeneinverse: uneori sub aparentele complexe se ascunde simplitatea, alteori, dimpotriva, simplitatea este aparenta si disimuleaza realitati extrem de complexe.Un principiu distinctiv al metodologiei contemporane a stiintelor este cel alcomplementaritatii.Unii autori (W. Kneale si M. Kneale) au fost inclinati sa reduca acest principiu la metoda cooperativa de cautare a definitiilor.Metoda cooperativa demonstreaza caracterul istoric al cunoasterii, continuitatea cunoasterii, infinitatea procesului cunoasterii, etc.Principiul corespondenei n dezvoltarea tiinei

Acest principiu susine c sunt considerate tiinifice toate teoriile anterioare care pot fi inglobate total sau parial in teoria care le-a luat locul. Teoriile fizicii secolului XX, relativitatea generalizat i restrans, mecanica cuantic, teoria particulelor elementare au contribuit la precizarea legturii dintre teorii in procesul dezvoltrii fizicii. Fizicianul danez Niels Bohr elaboreaz i generalizeaz intre anii 1913-1920 pentru caracterizarea raporturilor dintre mecanica clasic i mecanica cuantic aa-numitul principiu al corespondenei. Acest principiu lmurete teoria clasic, de exemplu, mecanica newtonian ca fiind coninut ca un caz particular al mecanicii relativiste sau mecanicii cuantice. Acest principiu arat coninutul creterii, progresului cunoaterii tiinifice. Karl R. Popper in Creterea cunoaterii tiinifice, editat in 1960 scria: Istoria tiinei, ca i istoria tuturor ideilor umane, este o istorie a visurilor iresponsabile, a incpanrii i a erorii. tiina este ins una dintre foarte puine activiti umane probabil singura in care erorile sunt criticate in mod sistematic i, destul de des, corectate in timp. Acesta este motivul pentru care putem spune c in tiin invm deseori din propriile greeli i pentru care putem vorbi in mod limpede i inteligibil despre progresul ei. 269 Procedura acestei creteri i adanciri el o red in lucrarea editat in 1957 cu titlul Scopul tiinei. In ea autorul menioneaz: Sugerez c ori de cate ori in tiina empiric

o nou teorie de un nivel mai inalt de universalitate explic cu succes o teorie mai veche, corectand-o, atunci acesta este un semn sigur c noua teorie este mai ptrunztoare decat cea veche. Cerina ca noua teorie s o conin in mod aproximativ pe cea veche, pentru valorile

corespunztoare ale parametrilor noii teorii, poate fi numit (urmrindul pe Bohr) principiul corespondenei.270 Atunci cand K. R. Popper folosete termenii conine, inglobeaz pentru caracterizarea raportului dintre teoriile tiinifice concurente, el le d o semnificaie specific. Aceti termeni nu se refer la raporturile dintre entitile postulate de cele dou teorii i dintre descrierile comportrii acestor entiti, ci la o anumit relaie intre prediciile lor. Sub alte aspecte aceste teorii se neag reciproc, lucru menionat i de K.R. Popper. Revenind asupra afirmaiei c teoria lui I. Newton conine ca prime aproximaii i explic teoriile lui G. Galilei i I. Kepler, iar teoria lui Einstein continu intr-un fel asemntor teoria lui I. Newton, K. Popper in Autobiografia sa ii precizeaz astfel punctul su de vedere: Este un fel straniu de a conine, pentru c teoria lui Newton o contrazice logic pe cea a lui Kepler i Galilei, aa cum teoria lui Einstein o contrazice logic pe cea a lui Newton271. Intr-un anumit aspect raportul dintre vechea i noua teorie ni se prezint ca unitate a continuitii i discontinuitii, ca o negaie dialectic in procesul dezvoltrii tiinei. Ins, dup cum menioneaz Mircea Flonta, discontinuitatea i continuitatea nu se afl pe acelai plan: Dac discontinuitatea privete, in primul rand, raportul dintre ontologiile a dou teorii alternative, continuitatea const intr-un anumit tip de raporturi intre prediciile i matematica celor dou teorii, enunate in principiul corespondenei. Adepii cei mai consecveni ai principiului incomensurabilitii sunt considerai Th. Kuhn i P. K. Feyerabend. Ei, intr-un fel neglijeaz

principiul corespondenei care se refer la componena matematic i predicia teoriilor concurente. Reprezentanii incomensurabilitii pun pe primul plan semnificaia fizic a acestor teorii. Partea puternic a incomensurabilitii const in inlturarea pericolului absolutizrii reduciei in procesul cunoaterii i cderii in reducionism, care in baza unei metodologii eronate ar propaga un caracter exagerat al principiului corespondenei. Intuind ireductibilitatea nivelurilor i domeniilor cercetrii. P. Feyerabend reacioneaz in mod extravagant, publicand in 1970 lucrarea intitulat agresiv Impotriva metodei. Schi a unei teorii anarhiste a cunoaterii. De fapt autorul e mai mult inclinat spre a arta valabilitatea limitativ a metodelor i principiilor cunoaterii tiinifice i a se impotrivi absolutizrii nefondate a acestora. Subiectul 3)

Metoda realist-empiric

ntemeierea acestei metode i-o datorm lui Aristotel i de aceea ea nu poate fi neleas dect n cadrul filosofiei acestuia. Meritul lui Aristotel este de a fi dat gndirii tiinifice logica silogistic. El a sistematizat analiza operaiilor logice n aa fel, nct Immanuel Kant a putut afirma c de la Aristotel ncoace nu s-a mai adugat logicii nimic nou. Prin silogism Aristotel descoper cauza lucrurilor, dar a explica prin cauz nseamn a face tiin. ns pentru Aristotel nu exist tiin dect a universalului, care la el nu este transcendent, ca la Platon, ci imanent realitii materiale. O alt trstur definitorie a geniului metodologic al lui Aristotel, alturi de interesul pentru universal, se afl n necesitatea de a se orienta ctre fapte, n puterea de ptrundere a concretului n capacitatea de observaie din a crei atenie nu scap nimic. n mentalitatea realist a lui Aristotel, pentru care adevrata substan este realitatea individual a lucrurilor, metafizica va studia cauzele prime cele mai generale, adic universale, ale acestor lucruri. Pentru el nu exist o lume a ideilor eterne, a universaliilor, ca pentru Platon.

Metoda inductiv

Fondatorul metodei inductive este Francis Bacon. El i pune scopul reformei filosofiei, narmnd-o cu o nou metod, care i-ar fi de folos att filosofiei, ct i tiinelor cu care colaboreaz aceasta. Fr.Bacon e convins c dezvoltarea tiinei n baza folosirii observaiei i experimentului ar transforma-o ntr-un mijloc eficient de dominare a naturii. Cunoaterea are la baz colaborarea intelectului cu experiena. Totodat el consider c spiritul omenesc este ca o oglind fr lustru i cu suprafaa neregulat i c din cauza aceasta reflect denaturat lucrurile. Ca spiritul s poat oglindi fr denaturri lucrurile, el trebuie, consider Fr.Bacon, s fie eliberat de tot ce este prejudecat, iluzie i fantom, adic de tot ceea ce-l mpiedic s vad exact i s redea fidel lucrurile. El evideniaz n lucrarea Noul Organon patru categorii de fantome i prejudeci, pe care el i numete idoli: Exist 4 feluri de idoli care mpresureaz strns minile oamenilor, pentru a fi mai limpezi, le-am dat nume i astfel am chemat primul gen fantome ale speciei omeneti; pe al doilea fantome ale cavernei; pe al treilea fantome ale pieii publice; pe al patrulea fantome ale teatrului. ntru realizarea acestor obiective Fr. Bacon i propune instaurarea unei noi metode de cercetare tiinific: metoda inductiv. Prin acest act el vroia s fac din filosofie o metodologie a tiinelor naturii. Pentru a descoperi n mod inductiv cauzele fenomenelor, Fr. Bacon propune s ne folosim de enumerare i excludere pe care le trecem n anumite tabele ceea ce supunem cercetrii. Metoda inductiv se sprijin la Fr. Bacon pe o seam de norme, care nu i-au pierdut importana metodologic nici azi. El recomand s ne ferim de generalizri fcute n grab, fiindc astfel nu putem evita erorile. Scopul metodei inductive, n viziunea lui J. S. Mill, este descoperirea cauzelor i precizeaz: ...cnd vorbesc despre cauza unui fenomen, nu neleg prin aceasta o cauz, care ea nsi s nu fie un fenomen; eu nu cercetez cauzele ultime sau ontologice...m refer aici la acele cauze care nu sunt eficiente, ci fizice.

Metoda deductiv

Dup cum menioneaz Rene Descartes n lucrarea Reguli utile i clare pentru ndrumarea minii n cercetarea adevrului, putem descoperi adevrul i datorit unei ntmplri fericite. Regula I era de a nu accepta niciodat un lucru ca adevrat, dac nu l-am cunoscut n mod evident c este; adic a evita cu grij graba i prejudecata i...a nu cuprinde n judeci...mai mult dect ceea ce s-ar nfia minii mele att de clar i de distinct, nct s nu am nici un prilej de a m ndoi. Din aceast regul rezult c n cunoatere ideile acceptate trebuie s fie evidente, adic clare i distincte de alte idei. A II-a regul cerea s mprim fiecare dintre dificultile pe care le cercetm n attea pri n cte s-ar putea i de cte ar fi nevoie pentru a le rezolva mai bine. Prin aceast recomandare cartezian, nelegem c, n cunoaterea fenomenelor complexe, gndirea discursiv trebuie s procedeze la analiza (sau diviziunea) datelor. A III-a regul impune s conducem n ordine gndurile ncepnd cu obiectele cele mai simple i mai uor de cunoscut, pentru a ne ridica, puin cte puin, ca pe nite trepte, pn la cunoaterea celor mai complexe, i, presupunnd c exist ordine chiar i ntre cele care nu se succed n mod natural unele dup altele. Dup cum rezult, concluziile nu trebuie elaborate nainte de a analiza. A IV-a regul a metodei impune a face peste tot enumerri att de complete i previziuni att de generale, nct s fiu sigur c n-am omis nimic

Metoda analiticMetoda analitic const n a analiza orice concept utilizat, descompunndu-l pn la elementele primare ce-i gsesc echivalent n experien. Ea a fost folosit, cu acelai succes att n tiin, ct i n filosofie. A fost fondat metoda analitic de John Locke (1632-1704) n lucrarea Eseu asupra intelectului omenesc (1690). n aceast lucrare, n baza analizei originilor, esenei i limitelor raiunii omeneti, el refuz s acorde vreo importan ideilor nnscute la fundamentarea cunoaterii, situndu-se pe poziiile antiraionalismului Metoda analitic previne formarea unor enunuri care pierd legtura cu realitatea empiric. n afar de recursul la experien i de analiz a facultilor de cunoatere, metoda analitic presupune delimitarea exact ntre opinie i cunoatere, precum i renunarea la o cercetare ce depete n mod principial capacitile intelectului nostru i concentrarea efortului cognitiv asupra lucrurilor Metoda analitic a fost dezvoltat n continuare de Bertrand Russel (1872-1970) n Metoda tiinific n filosofie. Cunoaterea lumii exterioare (1914). El consider c cunoaterea este rezultatul unei construcii, a crei metod este analizat n aceast lucrare.

Metoda transcendental

Im. Kant prin metoda transcendental reuete s lichideze ruptura ce aprea n cunoatere ntre intelectul formal analizat de Aristotel i empirism, ntre inductivismul empiric i raionalismul deductiv etc. Acest lucru se datoreaz cunoaterii sintetice a priori, pe de o parte, i pe de alt parte, faptul c metoda transcendental separ sensibilul de inteligibil, intelectul de raiune, intuiiile empirice de cele pure, conceptele pure de idei. Metoda sa, dup cum mrturisete Im. Kant, n esena ei este o invitaie adresat raiunii s ia din nou asupra ei cea mai dificil dintre toate sarcinile, adic pe cea a cunoaterii de sine i s instituie un tribunal care s-o garanteze n preteniile ei, dar care s poat respinge toate uzurprile nentemeiate nu prin hotrri arbitrare, ci dup legile ei eterne i imuabile, iar acest tribunal nu este dect Critica raiunii pure nsi. Sub acest aspect metoda transcendental se prezint ca o complexitate de metode, ce le subordoneaz: psihologic. logic, empiric i raional. Prin aceasta ea devine o metod prin care se studiaz complexitatea fiind cunoscute att elementele, ct i ntregul sistem, fr a cdea n reducionism de gen holist sau atomist.

Metoda dialectic

n procesul cercetrii trebuie efectuate anumite sinteze, dup cum trebuie creat o anumit ordine n cunotinele acumulate cu scopul de a nelege mai bine i a ne ncadra n ordinea din lume. Prima modalitate istoric de impunere a ordinii n desfurarea gndirii i a schimbului de opinii aparine tocmai dialecticii metod, tiin i art cu o ndelungat prezen de funcii n lumea filosofiei, a tiinelor socio-umane i a tiinei n general. Petrus Hispanus(1219-1277) n opera Summulae logicales scria: Dialectica este meteugul meteugurilor, tiina tiinelor, deinnd calea ctre toate metodele. Doar dialectica pune n dezbatere cu argumente principiile altor tiine i, de aceea, dialectica trebuie s aib ntietate n dobndirea tiinelor. Eficacitatea acestei metode este ilustrat de filosofia hegelian nsi. Georg Wilhelm Hegel (1770-1831) nltur separarea i contrapunerea ontologiei, gnoseologiei i logicii n filosofie. Prin faptul c dialectica teoria despre gndire i legile ei este identic, n esen, cu ontologia, Hegel pornete de la convingerea c la temelia lumii st un principiu creator care nu poate crea dect gndind. Mai rmnea doar s se descopere factorul determinant, care punea n micare cugetarea asupra principiului creator. Pentru a ptrunde n esena acestui factor, el pornete de la identificarea procesului cugetrii noastre cu procesul evoluiei lumii, transformnd, astfel, logica n metafizic.

Metoda fenomenologic

Fondatorul metodei fenomenologice i a filosofiei fenomenologice este Edmund Husserl (1859-1938). Pentru el fenomenologia desemneaz o nou metod, capabil s ntemeieze o nou filosofie tiinific despre structurile invariante proprii ale unui suflet, ale comunitii de via sufleteasc ... dup aprioricul ei Modelul fenomenologic al metodei nu poate fi neles fr contientizarea semnificaiei majore a intenionalitii. Husserl desemneaz prin intenionalitate proprietatea contiinei de a fi contiina a ceva, adic de a fi o ieire n afara sinelui. Doar analiznd contiina, caracterul ei intenional, putem descoperi aici izvorul sensului. Aici descoperim ceea ce face posibil cunoaterea i ceea ce d sens lumii. Ideea principal a filosofiei fenomenologice este de a prezenta lumea prin intermediul contiinei; fr prezena contiinei lumea nu are deschidere spre semnificaie. De aceea el cere s ne ocupm de cercetarea lumii contiinei, dar pentru aceasta trebuie s uitm, s abandonm lumea real, natural ca i atitudinea noastr fa de ea. Aceste abandonri nu nseamn negarea existenei naturii, lumii nconjurtoare, ci curirea contiinei de elemente strine n scopul ntoarcerii contiinei asupra ei nsi cu scopul de a cuta i a descoperi sensul lucrurilor.

Metoda hermeneutic

Hermeneutica dezvluie astfel implicaiile de sens ale fenomenologiei i pe cele ale filosofiei existenialiste.Prin hermeneutic se desfoar o orientare antitiinific i antipozitivist n metodologia tiinelor umane. Apariia hermeneuticii e legat de desfurarea, cu ncepere din a doua jumtate a secolului XIX, a procesului de emancipare a tiinelor umane. Ea avea menirea de a servi drept temei filosofico-metodologic al aprrii autonomiei tiinelor umane mpotriva gndirii configurate dup modelul tiinelor naturii. Metoda hermeneutic, preocupat de ptrundere, comprehensiunea (nelegerea) sensului, pornete de la premisa c orice activitate uman are ntotdeauna un prealabil care-i confer sensul. Contiina omului include n sine variate informaii pretiinifice i preteoretice. Hermeneutica nu neglijeaz analiza acestui prealabil pentru a descifra sensul aciunilor umane.Metoda structural-funcional

Aceast metod este folosit cu mult succes n ultima etap a istoriei tiinei, etap n care este utilizat, la cercetarea fenomenelor complexe, principiul complementaritii. Propriu-zis metoda structural-funcional mbin trei aspecte ale analizei: structurale, sistemice i funcionale care se completeaz reciproc Un merit deosebit n constituirea i lansarea metodei structural - funcionale n calitate de metod general a cercetrii tiinifice au avut investigaiile din diverse sfere ale tiinei: a lui Ferdinande de Saussure (1857-1913) n lingvistica general, a lui Ludwig von Bertalanffy (1901-1973) n biologia teoretic i a lui Claude Levi-Strauss (n. 1908) n antropologie. n Cursul de lingvistic general, F.de Saussure face distincie ntre aspectul static i dinamic al manifestrii structurilor n cadrul sistemului. n baza metodei structural-funcionale pot fi deduse urmtoarele trsturi ale sistemului:

1. Orice sistem finit este alctuit din elemente. Numrul lor ntr-un sistem trebuie s fie cel puin dou i orict de multe, dar ntr-un numr finit. ntre elementele unui sistem exist relaii de interdependen, compatibilitate i complementaritate. n urma acestui fapt, dac se cunosc unele elemente ale sistemului i legile de compoziie n cadrul ntregului se pot determina celelalte elementeCunoaterea unui element al sistemului nu poate fi realizat, plecnd doar de la el nsui, ci doar n cadrul celorlalte elemente ale sistemului, innd cont de structura lui, adic de sistemul de relaii. Claud Levi-Strauss n cercetrile sale antropologice mizeaz pe analiza elementelor care formeaz opoziii O alt perspectiv deschide studierea sistemelor prin prisma structurii ierarhice orice sistem face parte, n calitate de element, al unui sistem mai general, la rndul su, orice element se manifest n calitate de sistem al elementelor din care e compus. n legtur cu aceasta e momentul s atragem atenia asupra faptului c n cadrul sistemului se manifest trei direcii de determinare:

- a sistemului de ctre elemente;

- a sistemului de ctre structur;

- a elementelor i structurii de ctre sistem, aa-zisa supradeterminare.

4. Folosind n calitate de criteriu natura elementelor, vom distinge urmtoarele tipuri de sisteme:

1) sisteme naturale (fr includerea omului);

2) sisteme artificiale rezultat al activitii inventiv-creative a omului;

3) sisteme idei (teorii tiinifice, opere artistice);

4) sisteme mixte (omul, societatea

Metode specifice de cercetare tiinificCu titlu de metode generale, particulare sau specifice, dup precizarea pe care am fcut-o, evideniem urmtoarele ci de naintare n cunoatere:

- metoda matematic demonstrat; - metoda intuiiei; - metoda generalizrii - metoda abstractizrii; - metoda modelrii; - metoda ridicrii de la abstract la concret; - metoda formalizrii; - metoda axiomatizrii; - metoda observaiei;

- metoda experimentului; - metoda comparaiei; - metoda analogiei i altele.

Specificul metodelor folosite de tiina contemporan este cu mult mai bogat i nu se reduce la enumerarea de mai sus. Afar de acesta, metodele de cercetare se folosesc ntr-un sistem, completndu-se reciproc, pentru a surprinde ct mai adecvat bogia de nuane ale obiectului cunoaterii. Spre exemplu, metodologia fizicii contemporane pornete de la caracterul ipotetic al realitii studiate. Folosirea de ctre Werner Heisenberg, n mecanica cuantic, a metodei matriaciale l-a fcut pe Erwin Schrodinger s dea o interpretare ondulatorie elementelor fizice atomare. Astfel, doar utilizarea metodei dialectice a permis integrarea acestor dou viziuni complementare ntr-o singur teorie, adecvat obiectului cercetat, fapt asimilat cu revoluia cuantic n fizic. La folosirea metodei formalizrii, atenia cercettorului va fi orientat spre trsturile ce delimiteaz fenomenele culturii de cele ale naturii. Ne referim la caracterul valoric i educativ-formativ al celor dinti, la dimensiunea lor istoric, serial i irepetabil, cum argumenta ndelungat Alexandru D. Xenopol n celebra-i Teorie a istoriei, dar i la alte determinri sub aspectul exteriorizrii lor n diverse condiii sociale.Metoda formalizrii este preocupat n procesul cercetrii nu att de fenomenele culturale n sine, ct i de modalitile formale de organizare i dirijare a cunoaterii lor. Dup cele menionate, nu este dificil a observa necesitatea folosirii att a metodei generalizrii, ct i a metodei formalizrii n sintezele noastre cognitive asupra culturii.

Exemple de utilizare a unei astfel de formalizri ne ofer: Constantin Noica n: Scrieri despre logica lui Hermes, Bucureti, 1986; Petru Ioan, Educaie i creaie n perspectiva unei logici situaionale, Bucureti, 1995 i alii.