Educație muzicală   Metodica predării unui cântec după auz   I.Pregătirea pentru activitatea de cântare  ‐ Se asigură poziția  relaxată a  corpului, astfel  încât aparatul  fonator  să aibă capacitatea de a emite corect sunete. ‐  Se  aleg,  după  specificul  cântecului,  câteva  exerciții:  de  respirație,  de  emisie,  de  dicție,  de intonație, de sincronizare. ‐ Se poate cânta,   dintre cântecele cunoscute unul, care are o tematică asemănătoare cu noul cântec.  II. Captarea atenției  ‐  Pentru  introducerea  cântecului  nou  se  crează  o  atmosferă  adecvată  prin  prezentarea materialului stimul menit să  trezească  interesul elevilor. Se alege: o povestire, o ghicitoare, o conversație pe tema cântecului, o descriere pe baza unei imagini sau audierea unei înregistrări de  calitate.  Se  poate  inventa  o  poveste  prezentată  atractiv,  în  care  să  existe  presărate fragmente din cântec. ‐ Interpretarea model a cântecului de către propunător. (moment foarte important)  III. Dirijarea învățării  ‐  Analiza  succintă  a  cântecului  urmăreşte:  conțiunutul  de  idei  sugerat  de  text,  caracterul melodiei, modul de interpretare, structura – câte strofe are?, are, sau nu are, refren?  ‐ Se poate relua interpretarea model, cu acompaniament instrumental, dacă este un cântec ce pune probleme. ‐  Însuşirea cântecului pe fragmente (ce au fost stabilite  în prealabil), presupune preluarea de către elevi prin imitație:   

se învață primul fragment (f1): interpretat model de către propunător, reprodus apoi de copii, repetat de grupuri mici şi chiar individual. Se reia repetarea în colectiv. 

se învață al doilea fragment (f2) prin acelaşi procedeu.  se leagă f1 + f2.  astfel se parcurge întregul cântec. 

IV. Obținerea performanței  Interpretarea  cântecului  cu  procedee  diferite:  cu  solist  şi  cor,  dialog  între  grupe,  cu acompaniament de jucării muzicale, cu acompaniamentul unui instrument, cu mişcări sugerate de text sau melodie.  V. Evaluarea  ‐ Exerciții, ce pot fi organizate sub formă de ghicitoare, de recunoaştere a unor fragmente din cântec după: melodie, ritm, text, ‐ Exerciții de creație sugerate de cântec  ‐ Interpretarea în colectiv a cântecului.      

Însuşirea unui cântec prin solfegiere   I.Pregătirea pentru activitatea de cântare  ‐ Se asigură poziția  relaxată a  corpului, astfel  încât aparatul  fonator  să aibă capacitatea de a emite corect sunete. II. Captarea atenției  ‐  Se  aleg,  în  funcție  de  temă,  exerciții melodice  sau  ritmice  pregătitoare  pentru  descifrarea cântecului  ‐ Anunțarea noutății ce urmează a fi descoperită împreună III.  Analiza  cântecului: măsura,  gama,  durata,  înălțimea,  semne muzicale.  Se  insistă  asupra elementului nou, care se aplică în cântec. IV. Descifrarea solfegiului prin:   

citire ritmică  citire melodică  

Aceste două momente se efectuează de către copii independent. Propunătorul intervine doar în cazul greşelilor ce se corectează pe loc. 

solfegierea   Se face cu ajutorul propunătorului, repetat de cîte ori este nevoie.    Executarea model a solfegiului. V. Asocierea melodiei cu textul  

citirea şi explicarea textului   aplicarea textului la solfegiu   interpretarea  cântecului  cu  tactarea măsurii,  în  nuanța  cerută,  până  când  copiii  pot 

cânta singuri.  VI. Consolidarea însuşirii cântecului  Interpretarea  cântecului  cu  procedee  diferite:  cu  solist  şi  cor,  dialog  între  grupe,  cu acompaniament de jucării muzicale, cu acompaniamentul unui instrument, cu mişcări sugerate de text sau melodie.        Bibliografie:  Anca Ilea, Pagini de educație muzicală – idei de reformă; Ed. MediaMusica, 2006 Anca Ilea, Beatrice Petre, Muzică, manual pentru clasa a IX‐a Licee Pedagogice, EDP, 1988