METODE SI TEHNICI DE ORGANIZARE A DESFACERII PRODUCTIEI INTREPRINDERII

Orice unitate de producţie are ca obiectiv principal producerea de bunuri materiale şi servicii care se realizează prin desfăşurarea unor procese de producţie.Conţinutul activităţii de producţie are un caracter complex şi cuprinde atât activităţi de fabricaţie propriu-zise cât şi activităţi de laborator, de cercetare şi asimilare în fabricaţie a noilor produse etc. Conceptul de proces de producţie poate fi definit prin totalitatea acţiunilor conştiente ale angajaţilor unei întreprinderi, îndreptate cu ajutorul diferitelor maşini, utilaje sau instalaţii asupra materiilor prime, materialelor sau a altor componente în scopul transformării lor în produse, lucrări sau servicii cu o anumită valoare de piaţă. De asemenea , componenta principala o constituie procesele de munca , iar , in anumite ramuri industriale , la acestea se adauga si anumite procese naturale , de exemplu : procesele de uscare a cherestelei , de fermentare , procesele biologice , etc.Tinand seama de aceste componente , conceptul de proces de productie poate fi definit prin totalitatea proceselor de munca si a proceselor naturale care concura la obtinerea produselor sau la executarea diferitelor lucrari , sau servicii.O alta abordare a acestui proces este cea cibernetica , definind astfel productia ca un proces destinat sa transforme un set de elemente “intrari” intr-un set specific de elemente “iesiri”. Astfel procesul de productie poate fi definit prin trei componente si anume :

Intrari Iesiri Realizarea procesului de productie

Procesele de munca , reprezentand principala componenta a unui proces de productie , se clasifica in :

Procese de munca de baza , intelegand acele procese care au ca scop transformarea diferitelor materii prime , materiale , in produse, lucrari sau servicii care constituie obiectul activitatii de baza a intreprinderilor ;

Procesele auxiliare , care prin realizarea lor asigura obtinerea unor produse sau lucrari care nu constituie obiectul activitatii de baza a intreprinderii ,dar care asigura si conditioneaza buna desfasurare a proceselor de munca de baza

Procesele de munca de servire, au ca scop executarea unor servicii productive care nu constituie obiectul activitatii de baza sau activitatilor auxiliare , dar care prin realizarea lor conditioneaza buna desfasurare atat a activitatilor de baza cat si a celor auxiliare.

Procesele de productie se clasifica dupa urmatoarele criterii :a) In raport cu modul de executie : - procesele manuale , manual-

mecanice , automate si de aparatura ;b) In raport cu modul de obtinere a produselor finite din mateii prime

– procese de munca directe , cand produsul finit se obtine ca

urmare a efectuarii unor operatii succesive asupra aceleiasi materii prime

- procese sintetice , atunci cand produsul finit se obtine din mai multe feluri de materii prime, dupa prelucrari succesive;

- procese analitice , cand dintr-un singur fel de materii prime se obtine o gama larga de produse ;

c) in raport cu natura tehnologica a operatiilor effectuate , avem :- procese chimice ;- procese de schimbare a configuratiei sau formei ;- procese de asamblare;- procese de transport;

d) In raport cu natura activitatilor desfasurate , pot fi :- procese de productie propriu-zise , formate din diferite

operatii tehnologice ;- procese de depozitare sau de magazinaj;- procese de transport.

Intreprinderile se pot clasifica astfel :

- dupa natura productiei , avem : a. intreprinderi care furnizeaza servicii , aici intrand prestarile de servicii sau

prestarile de ordin intellectual , care nu se concretizeaza intr-un produs material , spre exemplu serviciile de consultanta;

b. intreprinderi care isi realizeaza productia prin montaj , intreprinderi care efectueaza numai operatiuni de montaj , pe baza pieselor sau a diferitelor componente pe care le achizitioneaza de la alte intreprinderi;

c. intreprinderi care fabrica produse prin transformarea materiilor prime si a materialelor , intreprinderi care obtin produse prin transformarea materiilor prime si a materialelor

- dupa modul de realizare a productiei :

a. productia de tip continuu , care se caracterizeaza prin faptul ca procesul de prelucrare nu se intrerupe intre doua locuri de munca consecutive , necesitand stocaje intermediare intre posturi;

b. productia discontinua , produsele se obtin prin prelucrari successive , la diferite locuri de munca , grupate in ateliere sau sectii de productie;

- dupa tipul de fabricatie care definesc relatiile intreprindere-client deosebim: * fabricatie la comanda caracterizata prin faptul ca produsul nu se executa decat la primirea unei comenzi care stabileste felul , cantitatea si calitatea produsului * fabricatie pe stoc , produsele se executa fara a cunoaste cunparatorii , produsele putand fii comandate imediat de catre clienti;

* fabricatia mixta , intreprinderea executa pe stoc piese sau subansamble care se vor monta in mod operativ , la comenzile beneficiarilor .Tipurile de productie : definitie; clasificare. Tipul de productie reprezinta o stare organizatorica si functionala a intreprinderii determinata de nomenclatura produselor fabricate , volumul productiei executate pe fiecare pozitie din nomenclatura , gradul de specializare a intreprinderii , sectiilor si locurilor de munca , modul de deplasare a diferitelor materii prime , materiale , semifabricate de la un loc de munca la altul . Distingem 3 tipuri de productie :1.tipul de productie in masa ;2.tipul de productie in serie ;3.tipul de productie individual.

1.Tipul de productie de masa este caracteristic intreprinderilor care fabrica o gama redusa de tipuri de produse , fiecare tip de produs executandu-se in cantitati foarte mari , in masa. Sectiile , atelierele , utilajele , instalatiile , forta de munca , toate acestea au un inalt grad de specializare. De asemenea , deplasarea produselor sau a pieselor de la un loc de munca la altul se face in mod continuu , folosindu-se mijloace de transport mecanizate si automatizate.2.Tipul de productie in serie , este caracteristic intreprinderilor care fabrica o gama mai redusa sau mai larga de produse , in cantitati mari , mijlocii sau mici.Pentru deplasarea produselor de la un loc de munca la altul se folosesc mijloace de transport cu mers continuu sau discontinuu. Amplasarea diferitelor masini si utilaje se face pe grupe omogene sau pe linii de productie in flux .3. Tipul de productie individual , este caracteristic intreprinderilor care executa o gama foarte larga de produse , fiecare fel de produs fiind unicat sau executandu-se in cantitati foarte reduse . Diferitele sectii, ateliere si locuri de munca sunt organizate dupa principiul tehnologic , folosind masini , utilaje si forta de munca cu caracter universal, pentru a putea fi adaptate rapid la executia unei varietati de feluri de produse , in conditii de eficienta economica . O alta caracteristica a acestui tip de productie este aceea ca produsele sau piesele se deplaseaza de la un loc de munca la altul sau in loturi mici , folosindu-se pentru deplasarea mijloace de transport cu mers discontinuu.

Metode de organizare a productiei de baza

- Organizarea productiei in flux , pe linii de fabricatie ;- Organizarea fabricarii produselor dupa metodele productiei individuale si de serie mica- Organizarea celulara a fabricatiei- Organizarea productiei dupa metoda “Tehnologia de productie optimizata “ ( Optimized Production Technology – OPT )

1. Organizarea productiei in flux . Acest tip de organizare este specifica intreprinderilor care fabrica o gama redusa de feluri de produse , in masa sau in serie mare . Caracteristici:

a. divizarea procesului tehnologic pe operatii egale sau multiple, sub raportul volumului de munca , si precizarea celei mai rationale succesiuni a executarii lor ;b . repartizarea executarii unei operatii sau a unui grup restrans de operatii pe un anumit loc de munca ;c. amplasarea locurilor de munca in ordinea impusa de succesiunea executarii operatiilor tehnologice ;d. trecerea diferitelor materii prime , piese , semifabricate de la un loc de munca la altul in mod continuu sau discontinuu , cu ritm reglementat sau ritm liber , in raport cu gradul de sincronizare a executarii operatiilor tehnologice ;e. executarea in mod concomitent a operatiilor la toate locurile de munca din cadrul liniei de productie in flux;f. deplasarea materialelor , a pieselor , a semifabricatelor sau a produselor de la un loc de munca la altul prin folosirea unor mijloace de transport adecvate , de tipul benzilor rulante , al conveioarelorg. executarea in cadrul formei de organizare a productiei in flux a unui fel de produs sau piesa , sau a mai multor feluri de produse , sau piese asemanatoare din punct de vedere constructiv , tehnologic si al materiilor prime utilizate . Tinand seama de aceste caracteristici organizarea productiei in flux se poate defini ca acea forma de organizare a productiei caracterizata prin specializarea locurilor de munca in executarea anumitor operatii necesitate de fabricarea unui produs , prin amplasarea locurilor de munca in ordinea impusa de succesiunea executarii operatiilor si prin deplasarea produselor sau a pieselor de la un loc de munca la altul cu mijloace adecvate de transport , intregul process de productie desfasurandu-se in mod sincronizat pe baza unui tact unic de functionare , anterior stabilit.

Elemente de calcul privind organizarea si functionarea productiei in flux :

Proiectarea unei linii de productie in flux necesita stabilirea pe baza de calcul a elementelor de baza legate de organizarea si functionarea acesteia , si anume : tactul , ritmul , numarul de locuri de munca necesar pentru executarea fiecarei operatii si a intregului proces tehnologic , necesarul de muncitori , lungimea liniei , viteza de deplasare a mijlocului de transport.Prin tactul unei linii de productie in flux se intelege intervalul de timp dintre livrarea a doua produse sau piese succesive in cadrul liniei .El se calculeaza cu relatia :

T= , unde :

T – tactul liniei ;t - fondul de tip disponibil al liniei pe perioada de timp considerata ; î – marimea intreruperilor de timp reglementate ;

- productia prevazuta a se executa in perioada de timp cnsiderata . Ritmul liniei reprezinta cantitatea de productie pe care linia de productie in flux o executa intr-o unitate de timp , fiind o marime inverse tactului , adica :

, unde

R - reprezinta ritmul liniei de productie in flux.

Numarul de locuri de munca necesar pentru executarea unei operatii se calculeaza cu

relatia : N l = unde :

N l - numarul de locuri de munca necesar executarii unei operatii;D - durata operatiei Numarul total de locuri de munca in cadrul liniei de flux va fie gal cu suma locurilor de munca necesare pentru executarea diferitelor operatii si se calculeaza cu ajutorul relatiei :

N l

, unde :- numarul total de locuri de munca - numarul de locuri de munca necesar pentru o operatie oarecare “ I” , atunci cand

“I” variaza de la 1 la n .Numarul de muncitori necesar in cadrul liniei de productie in flux este egal , de regula , cu numarul de locuri de munca .Lungimea unei linii de productie in flux , atunci cand locurile de munca sunt amplasate in linie dreapta , se calculeaza cu ajutorul relatiei: , in care :L – lungimea liniei ;d – distanta dintre axele a doua locuri de munca succesive .Viteza de deplasare a mijlocului de transport prin care se asigura deplasarea produselor sau a pieselor se calculeaza cu ajutorul relatiei:

Unde “V” reprezinta viteza de deplasare a mijlocului de transport.

Sincronizarea liniilor de producţie în fluxa) Sincronizarea liniei în cazul amplasării locurilor de muncă de-a lungul liniei.

b) Sincronizarea liniei în cazul amplasării desfăşurate a locurilor de muncă .

c) Sincronizarea liniei în funcţie de duratele operaţiilor, numărul locurilorde muncă şi durata tactului de producţie.

Echilibrarea liniilor în flux intermitent.Problema echilibrării liniilor în flux apare pentru acele linii ale căroroperaţii nu au durate egale cu sau multiple de mărimea tactului de producţie, decinu se poate realiza sincronizarea operaţiilor. Spunem în acest caz că liniafuncţionează în ritm intermitent. În această situaţie se pune problema găsirii unuiastfel de tact de producţie, aşa încât suma duratelor operaţiilor la fiecare loc demuncă să fie mai mică sau cel mult egală cu mărimea acestui tact. În plus, mărimeatactului T trebuie să satisfacă relaţia .

≤T≤

În acest fel se reduc la maximum întreruperile în funcţionarea maşinilor şiîn plus are loc o creştere a volumului producţiei în perioada de timp care va firedată funcţionării neîntrerupte a acestora.

2.Organizarea fabricarii produselor dupa metodele productiei individuale si de serie mica

O societate comercială specializată în realizarea unor repere pentruindustria construcţiilor de maşini prelucrează produsul P, al cărui proces tehnologicpresupune următoarea succesiune a operaţiilor de prelucrare:

turnare; control tehnologic; tratament termic; control tratament termic; prelucrări mecanice; control prelucrări mecanice; montaj; finisaj; probe; ataşare etichetă produs; ambalare; control final.

Parale cu procesul tehnologic principal se desfăşoară alte două procese deproducţie:• executare etichete;• executare cutii de ambalaj.În vederea descrierii acestui proces tehnologic se foloseşte metodagraficului de analiză generală prezentat în figura 14.1.

Durata totală a ciclului de producţie a produsului P este de 755 minute saude aproximativ 13 ore.

3. Organizarea celulara a fabricatiei

Intr-o serie de intreprinderi din industria constructoare de masini , textile , de prelucrare a lemnului , etc. se foloseste organizarea celulara a fabricatiei. Potrivit acestui system , in cadrul unitatilor de productie se creeaza cellule de fabricatie care reprezinta subunitati de productie , bine delimitate sub raport administrative si territorial , ce grupeaza mai multe feluri de masini , utilaje sau posturi de lucru manuale necesare fabricarii unor piese , semifabricate sau alte componente cu o tehnologie de fabricatie asemanatoare.

4. Organizarea productiei dupa metoda “Tehnologia de productie optimizata “ ((Optimized Production Technology – OPT)

Aceasta metoda se bazeaza pe urmatoarele reguli : a) sub raportul organizarii trebuie echilibrate fluxurile de fabricatie ;b) nivelul de utilizare a unei unitati de productie , care nu reprezinta un loc ingust ,

nu este determinat de potentialul propriu de productie , ci de celelalte restrictii ale sistemului de productie;

c) folosirea completa a unei resurse;d) orice ora pierduta la un loc ingust reprezinta o ora pierduta pe intregul sistem de

productie;e) nivelul productiei la locurile inguste determina ritmul de fabricatie la iesirea din

sistem si nivelul stocurilor;f) lotul de transport sau de transfer nu trebuie sa fie neaparat egal cu lotul de

fabricatie g) elaborarea programelor de productie trebuie sa tina seama de modul simultan de

toate restrictiile , amanarile in fabricatie fiind rezultatul realizarii unui program de fabricatie , neputand fi deci predeterminate.

METODE ŞI TEHNICI DE STUDIU ŞI ANALIZĂ A PROCESULUI DE PRODUCŢIEŞI A ORGANIZĂRII LUI

Pentru a face o analiză a modului de organizare a procesului de producţiese folosesc numeroase metode, dintre care cele mai folosite sunt următoarele:- graficul de analiză generală a procesului de producţie;- graficul de analiză detaliată a procesului de producţie;- graficul de circulaţie.Graficul de analiză generală se întocmeşte pentru un singur produs, repersau piesă, având rolul de a da o imagine de ansamblu asupra întregului proces deproducţie. Elaborarea acestui grafic presupune evidenţierea operaţiilor de control simbolizate

cu şi a operaţiilor de bază simbolizate cu Graficul de analizăgenerală prezintă fluxul tehnologic principal şi locurile în care intră în acest flux,fluxurile tehnologice secundare. Numerotarea operaţiilor din fluxul tehnologic seface în succesiunea fiecărui fel de operaţie în parte, începând cu fluxul tehnologicprincipal şi continuând cu numerotarea operaţiilor din fluxurile tehnologicesecundare, din locul de unde acestea intră în fluxul tehnologic principal. Atâtoperaţiile de bază cât şi cele de control sunt însoţite pe grafic de duratele lor deexecuţie.Graficul de analiză detaliată a procesului de producţie face o analiză maiamănunţită a procesului de producţie urmărind în afara operaţiilor de bază şi de control şi

operaţiile de transport aşteptare şi depozitare . Graficul deanaliză detaliată prezintă odată cu simbolurile specifice celor cinci operaţii şitimpul lor de execuţie, distanţele de transport (pentru operaţiile de transport) şinumărul de muncitori care execută fiecare operaţie în parte.Graficul se elaboreazăde doua ori: odată pentru situaţia existentă, iar dacă procesul de producţie suferă

unele îmbunătăţiri, graficul se mai întocmeşte şi pentru situaţia îmbunătăţită. Secompară rezultatele celor două variante de grafic de analiză detaliate şi apoi secalculează efectele economice-reduceri de durate de execuţie, scurtare de distanţede transport sau reducere de număr de muncitori. Graficele de analiză detaliata seexecută în formulare tipizate, care au un antet în care se înscriu date referitoare laprocesul de producţie pentru care se face analiza.Graficul de circulaţie este o reprezentare pe o suprafaţă dată a graficului deanaliză detaliată. Acest grafic redă la o scară convenabilă amplasarea diferitelorlocuri de muncă pe suprafaţa de producţie, fluxurile de materii şi materiale dintreaceste locuri de muncă şi distanţele dintre acestea. Simbolurile folosite suntcomune cu cele ale graficului de analiză detaliată şi se întocmeşte atât pentrusituaţia existentă cât şi pentru situaţia îmbunătăţită.

Metode de dimensionare a suprafeţelor de producţie

În urma analizei modului de organizare a procesului de producţie poaterezulta necesitatea unor modificări de fluxuri tehnologice sau de amplasări saureamplasări de utilaje. În acest caz este nevoie să se facă o dimensionare judicioasăa suprafeţelor de producţie. Pentru aceasta se folosesc mai multe metode dintre caremai utilizate sunt următoarele:

metoda pe bază de calcul; metoda prin elaborarea unui proiect sumar; metoda pe baza tendinţei coeficienţilor şi a extrapolării.

a) Metoda pe bază de calcul constă în stabilirea necesarului de maşini,utilaje şi instalaţii şi a necesarului de suprafaţă pentru fiecare tip deutilaj sau instalaţie în parte. În final se calculează suprafaţa pe totalgrupă de utilaje prin înmulţirea normativului de suprafaţă şi numărul deutilaje de acelaşi tip. Tot pe baza normativelor de suprafaţă se stabilescşi suprafeţele necesare deplasării muncitorilor, a mijloacelor detransport sau pentru depozitarea materiilor şi materialelor sau aechipamentelor tehnologice. Suprafaţa totala de producţie se obţine prinînsumare la suprafaţă de producţie suprafeţele necesare serviciilorauxiliare sau de servire sau pentru administraţia întreprinderii.

Determinarea necesarului de maşini, utilaje sau instalaţii se poate face prinutilizarea unor relaţii de calcul specifice. Acestea sunt diferenţiate după cumutilajele sunt de prelucrare mecanică, elaborează şarje sau sunt folosite înturnătorii.Pentru utilajele din prelucrări mecanice numărul acestora se determină cu ajutorul relatiei :

, unde :

Q - cantitatea de produse de tipul j ;

- tn - norma de timp pe unitatea de produs j;

- Kn - coeficientul de îndeplinire a normelor pentru produsul j;- Td- timpul disponibil al utilajului.b) Metoda pe baza unui proiect sumar constă în aceea că se elaborează unproiect de detaliu care să ofere o primă orientare asupra spaţiilornecesare în funcţie de soluţiile de amplasare adoptate, soluţiiloradoptate. Dimensionarea spaţiilor pe baza normativelor de utilizare aspaţiului se foloseşte în mod frecvent în cazul în care anumite tipuri desuprafeţe se repetă de la un proiect la altul.În concluzie, folosirea acestei metode se bazează pe normativele existentepentru diferitele maşini sau utilaje.c) Metoda pe baza tendinţei coeficienţilor sau a extrapolării . Pe bazaacestei metode se pot determina indicatori precum raportul dintresuprafaţa utilă şi suprafaţa totala, sau între suprafaţa construită şi ceautilă etc.Suprafeţele de producţie se pot determina şi prin extrapolare, adicăţinându-se seama de tendinţa acestor coeficienţi şi necesarul de suprafaţă estimate într-o perioadă viitoare.

Tipuri de amplasare a mijloacelor de muncăpe suprafeţelede producţie

O problemă care se cere rezolvată din punctul de vedere a organizăriiproducţiei o constituie tipul optim de amplasare a locurilor de muncă pe suprafeţelede producţie şi modul în care se va face circulaţia produselor şi deplasareapersonalului pentru executarea operaţiilor de prelucrare. Din acest punct de vederepot fi adoptate trei soluţii şi anume:

proiectare pe baza poziţiei fixe a obiectului de prelucrat;

proiectare pe baza procesului tehnologic sau pe grupe omogene de maşini; proiectare în funcţie de produsul prelucrat sau pe linii tehnologice.

a) Proiectarea pe baza poziţiei fixe a obiectului de prelucrat constă în aceea ca

produsul care trebuie prelucrat ocupă o poziţie fixă, iar muncitorii împreună cuechipamentele tehnologice se deplasează la acesta, în ordinea impusă desuccesiunea operaţiilor tehnologice. Acest tip de organizare a procesului deproducţie se recomandă a se folosi în acele unităţi de producţie care fabricăproduse grele şi de dimensiuni mari, numărul produselor este mic, iar procesultehnologic este relativ simplu.

b) Proiectarea pe baza procesului tehnologic presupune faptul că utilajele au o

poziţie fixă în acest caz deplasarea fiind efectuată de produsele care urmează afi prelucrate. Utilajele sunt grupate pe grupe omogene de maşini asemănătoaredin punctul de vedere al tehnologiei de prelucrare. Va exista în acest caz grupade maşini strunguri, freze, raboteze etc. Acest mod de amplasare a locurilor demunca este specific unitarilor de producţie cu tip de producţie de serie mică sauunicate.

c) Proiectarea în funcţie de produsul prelucrat se foloseşte în unităţile deproducţie care au un tip de producţie de serie mare sau de masă. Amplasareautilajelor se face în cadrul unor linii tehnologice specializate în fabricarea unuiprodus sau a unor produse asemănătoare din punct de vedere tehnologic, însuccesiunea impusă de fluxul tehnologic al produselor.