METODE SI TEHNICI DE CUNOAŞTERE A PERSONALITĂŢII5 5 5

II.1.CONCEPTUL DE METODĂ

II.2.OBSERVATIA

II.3.CHESTIONARUL

II.4.EXPERIMENTUL PSIHOPEDAGOGIC

II.5.CONVORBIREA

II.6.ANALIZA PRODUSELOR ACTIVITĂŢII

II.7.AUTOCARACTERIZAREA

II.8.FISA PSIHOPEDAGOGICĂ

II.9.TEHNICI SOCIOMETRICE-TESTUL SOCIOMETRIC

Il.l.Conceptul de metodă

Copilul este un fenomen ce necesită a fi studiat în procesul dezvoltării sale cu scopul

de a-i oferi o creştere sănătoasă,o dezvoltare psihică ,morală şi intelectuală

corespunzătoare.Personalitatea lui,însă,reprezintă un aspet în care cu greu se

pătrunde.Fiecare cadru didactic trebuie să renunţe la prejudecăţi,la anumite tipare şi să

caute cea ce este mai bun în elevul său.De aceea,este nevoie de o apropiere cu copilul şi

cu tot ceea ce ţine de persoana sa.

Cuvântul „metodă" provine din grecescul „methodos" şi înseamnă„cale",„drum spre

ceva".În „Dicţionar de psihologie",metoda este definită ca fiind:„o structură de ordine,un

program după care se reglează acţiunile practice şi intelectuale în vederea atingerii unui

scop."(Paul Popescu-Neveanu,1978)

Între metodă şi subiectul de cercetare trebuie sa existe o compatibilitate aparte.De

aceea,metoda trebuie aleasă în funcţie de specificul şi scopul real al cunoaşterii.Cadrul

didactic aplică unele metode în vederea cunoaşterii personalităţii elevului.

Metodele pot fi clasificate în funcţie de contribuţia adusă în procesul de obţinere şi

prelucrare a informaţiilor în activitatea d cunoaştere a elevului.

I. Metode de cunoaştere a individualităţii elevilor

A. Metode de cunoaştere prin analiza conduitei şi activităţii

1. Observaţia

2. Analiza psihologică procesului de integrare socială

3. Analiza psihopedagogică a activităţii şi relizărilor persoanei

B. Metode de cunoaştere în care este solicitată colaborarea

1

1. Anamneza

2. Autobiografia

3. Autocaracterizarea

4. Convorbirea

5. Chestionarul

6. Psihanaliza în cunoaşterea elevului

C. Metode de cunoaştere prin intermediul grupului

1. Ancheta

2. Ancheta socială de asistenţă

3. Metoda aprecierii obiective

2

4. Tehnici sociometrice

5. Testul de personalitate

D. Metode de cunoaştere a personalităţii prin intermediul laboratorului 1. Laboratorul

II. Metode folosite în prelucrarea informaţiei

A. Metoda interpretativă

B. Metoda biografică

C. Intercorelaţia psihologică dintre probe

D. Metoda statică

III. Metode şi tehnici de organizare a informaţiei

A. Caracterizarea liberă

B. Fişa pentru studiul individualităţii

C. Fişa pedagogică

D. Fişa pentru urmărirea progresului şcolar

E. Forme grafice de prezentare a informaţiei

F. Dosarul individual

Există însă şi o înclinaţie spre împărţirea metodelor în două categorii şi anume:

• metode clinice(observaţia,convorbirea şi metoda biografică) - au ca scop cunoaşterea detaliată

persoanei,au un grad scăzut de obiectivitate;

• metode experimentale(testul,chestionarul şi experimentul)-urmăresc stabilirea poziţiei

persoanei în raport cu cu societatea,acestea fiind mai exacte decât metodele clinice.

3

II.2.Observatia

Este o metodă folosită în viaţa cotidiană.Observaţia este definită ca fiind „acţiunea de a privi

fiinţele,lucrurile,evenimentele,fenomenele pentru a le studia,supraveghea şi a trage concluzii asupra

acestora."(Petit Larousse,1998)

Ca metodă ştiinţifică se defineşte ca fiind „o urmărire atentă şi sistematică a unor reacţii psihice cu scopul de

a sesiza aspectele lor esenţiale."(Andrei Cosmovici,"Psihologie generală")

A observa nu înseamnă doar a privi,ci şi a înţelege,a organiza ceea ce observăm.Prezenţa unei persoane cu

rolul de observator poate modifica esenţial comportamentul celorlalţi.

În psihologie există două feluri de observaţie:

a) Introspecţia - observarea atentă a trăirilor noastre;acestea nu pot fi observate din

exterior.Introspecţia este individuală,deoarece nimeni nu poate verifica veridicitatea celor

afirmate,este subiectivă,deoarece fiecare tinde să prezinte doar ceea ce îi convine.În acest caz

memoria prezintă lacune,avem o imagine incompletă despre noi.Introspecţia a fost integrată

prin intermediul convorbirilor,a chestionarelor,iar rezultatele sunt eficiente atunci când se

acţionează într-un mediu bine delimitat,atunci când datele obţinute coincid unui număr mare de

persoane.

b) Extrospecţia-se produce atunci când are loc observarea externă,când urmărim anumite

fapte.Dar şi aici întâlnim dificultăţi.Numărul faptelor care se succed este foarte mare şi pot fi

scăpate din vedere anumite aspecte.De acea,este nevoie să ştim să diferenţiem un fenomen

caracteristic de unul întâmplător.

Clasificare:

1. După gradul de explicare a ipotezei:

a) observaţia spontană - apare instant, în mod neprevăzut, dar ceva anume atrage atenţia

observatorului,astfel încât acesta devine atent asupra acelui fenomen.

b) observaţia organizată - presupune respectarea unui plan de acţiune,a unor etape cu ajutorul unor

mijloace.

2. După obiect şi mod de realizare:

a) observaţia directă - atenţia cercetătorului este îndreptată direct către comportamentul unei

persoane(activitate,pasivitate,atenţie,dezinters).

b) observaţia indirectă - variabilele nu sunt accesibile observării directe,nu apar în conduita

persoanei(inteligenţă,motivaţie,aptitudini).

3. După durată:

a) observaţie transversală - are ca scop examinarea unui aspect la un grup de indivizi într-un anumit

moment;

b) observaţie longitudinală - are ca scop analiza personalităţii unui individ pe o lungă perioadă de

timp(săptămâni,luni,ani).

4. După locul desfăşurării:

a) observaţie de teren - are loc în afara mediului în care lucrează;

b) observaţie de laborator - folosită în instituţia în care persoana îşi desfăşoară activitatea.

5. După modul de organizare:

a) observaţie integrală - urmăreşte individul în totalitatea manifestărilor sale,pentru a obţine o

imagine completă asupra acestuia;

4

b) observaţie selectivă - presupune urmărirea unui singur fenomen cu scopul de a realiza o analizare

totală a acestuia.

Pentru a obţine informaţii concrete ,reale,este nevoie de respectarea unor condiţii de aplicare:

• scopul şi obiectivele trebuie să fie clare,precise,pentru a evita omiteri de fapte importante;

• alegerea mijloacelor ,condiţiilor potrivite observării,pentru a putea diferenţia ceea ce esta esenţial

de ceea ce este secundar;

• este nevoie de întocmirea unui plan exact de observaţie,astfel încât să se distingă faptele de

interpretări;

• ceea ce observăm trebuie notet imediat pentru a nu uita detalii importante;

• este nevoie de întocmirea unor fişe,grile de observaţie;

• este important ca persoana observată să nu realizeze că este în această ipostază pentru a se putea

manifesta în mod firesc.

Observaţia ca metodă este utilizată în şcoală în mod frecvent,deoarece implică un contact direct între cadrul

didactic şi elev,fiind,de asemenea,folosită şi în activităţile extraşcolare.Rezultatele obţinute în urma observării

sunt notate fişa psihopedagogică sau în caietul învăţătorului.

Avantajele observaţiei:

• este foarte uşor de aplicat;

• nu necesită foarte multe materiale;

• permite urmărirea manifestărilor fireşti ale individului;

• oferă date de ordin calitativ.

5

Dezavantajele observaţiei:

• individul îşi poate schimba comportamentul dacă depistează că este observat;

• tendinţa de a da conotaţii personale fenomenelor obserate;

• tendinţa de observa ceea ce dorim să vedem,să observăm.

6

II.3.Chestionarul

Chestionarul constă într-o serie de întrebări de la care se aşteaptă răspunsuri.Acestea pot fi aplicate pentru a

cunoaşte copilul,pentru a-i cunoaşte potenţialul creativ,etc.Astfel,chestionarul este definit ca fiind „un sistem de

întrebări elaborat în aşa fel încât să obţinem date cât mai exacte cu privire la persoană sau un grup

social."(Andrei Cosmovici,„Psihologie generală",1998)

Chestionarul reprezintăo parte integrantă a unui proces complex.Fiecare etapă are nevoie de o organizare

exactă,deoarece calitatea datelor corelează cu calitatea rezultatelor.În psihologie,chestionarul a devenit cea mai

utilizată metodă.

Clasificare:

1. După conţinut:

a) chestionare de personalitate;

b) chestionare de interese;

c) chestionare de opinii şi atitudini.

2. După forma întrebărilor:

a) chestionare cu întrebări deschise - individul este liber să răspundă cum doreşte el;

b) chestionare cu întrebări închise - i se dau mai multe răspunsuri din care trebuie să aleagă cel

care îi corespunde;

c) chestionare mixte.

3. După forma de administrare:

a) chestionare administrate individual;

b) chestionare administrate în grup;

c) chestionare autoadministrate.

În formularea întrebărilor trebuie să se ţină cont de anumite criterii:

• limbajul trebuie să fie adaptat astfel încât să fie înţeles de cei care sunt supuşi investigaţiei;

• întrebările trebuie să clare,simple;

• întrebările să aibă referinţă la un aspect particular;

• nu trebuie să fie folosite negaţiile.

Chestionarul se bazează pe referirea indivizilor la propriile comportamente ,atitudini,la gândurile,la acţiunile,la

sentimentele lor. Avantajele metodei:

7

• valorizează introspecţia - cercetătorul măsoară emoţii,percepţii subiective;

• este nevoie de aplicarea metodei autoraportării personale;

• se poate aplica unui număr mare de persoane;

• nu necesită foarte mult timp;

• se pot obţine multe informaţii într-un timp foarte scurt.

Dezavantajele metodei:

• nu putem fi siguri de veridicitatea datelor colectate;

• unele persoane tind să îşi ascundă trăirile;

• nu există un contact direct cu subietul investigat. Pentru a evita aceste dezavantaje, este nevoie

de ajutorul unui specialist în realizarea unui

chestionar.

8

n.3.Experimentul psihopedagogic

Este metoda care are cea mai mare aplicabilitate şi eficienţă.Presupune „provocarea apariţiei fenomenelor şi

modificarea condiţiilor lor de manifestare."(Mielu Zlate,„Psihologia copilului",1998)

Experimentul este definit ca fiind „observarea şi măsurarea efectelor manipulării unei variabile independente

asupra variabilei dependente,într-o situaţie în care acţiunea altor factori este redusă la

minimum."(Festinger&Ratz,1963)

Ipoteza de lucru - reprezintă relaţia dintre cele două variabile.

Variabila dependentă - devin obiectul observaţiei,sunt cele pe cxare cercetătorul le studiază. Variabila

independentă - variaţia este influenţată de experimentator,pentru a observa consecinţele. Experimentul se

împarte în:

a) Experimentul de laborator - constă în scoaterea subiectului din mediul său obişnuit şi

introducerea lui într-un altul special creat.Acest tip de experiment este rar întâlnit în

şcoală.Avantajul experimentului de laborator este că este precis,exact.Dezvantajul ar fi că are

caracter artificial.

b) Experimenul natural - constă în aplicarea sarcinii într-un mediu familiar subiectului.Prin acest tip

de experiment se urmăreşte nivelul de inteligenţă al copilului,sunt urmărite caracteristicile

limbajului.Avantajul acestui tip de experiment este acela că,manifestându-se în condiţii

naturale,reacţiile nu sunt influenţate.Dezavantajul este acela că nu există certitudinea că alţi

factori nu pot intervei în desfăşurare.

c) Experimentul psihopedagogic - este un experiment natural aplicat în activităţile instructiv-

educative.Dezavantajul acestui experiment este acela că rezultatele ar putea fi influenţate de

anumiţi factori neprevăzuţi.Acest experiment este de două feluri:

• constatativ - urmăreşte înregistrarea unei situaţii la un moment dat;

• formativ - presupune introducerea unor factori de progres cu scopul de a modifica un

comportament(de exemplu,putem compara performanţele elevilor de dinainte de

experiment cu cele de după efectuarea experimentului).

Desfăşurarea experimentelor ar trebui să neutralizeze consecinţele negative,să nu existe dificultatea de a

transforma rezultatele.De asemenea,individul nu poate fi supus oricărui fel de experiment ,iar cel ce

experimentează nu are dreptul să acţioneze cu factori ce pot deveni traumatizanţi.

9

Avantajele experimentului:

• permite separarea factorilor;

• studierea rezultatelor ajută la diferenţierea factorilor reali de cei aparenţi;

• experimentatorul poate provoca producerea fenomenului atunci când îşi doreşte;

• toate reacţiile sunt înregistrate.

Dezavantajele experimentului:

• experimentatorul trebuie să fie atent ca aceste noi modificări să nu afecteze reacţiile normale ale

individului;

• se desfăşoară pe o perioadă mai lungă de timp;

• necesită foarte multe materiale.

10

II.5.Convorbirea

Convorbirea cu o persoană este calea cea mai directă pentru a descoperi noi aspiraţii,trăiri,interese ale

acesteia.E mult mai simplu să întrebăm o persoană despre un anumit lucru care îi place decât să îl urmărim,să îl

observăm zilnic pentru a descoperi acel lucru.

„Convorbirea este o conversaţie între două persoane,desfăşurată după anumite reguli metodologice,prin care

se urmăreşte obţinerea unor informaţii cu privire la o persoană în legătură cu o temă fixată anterior."(Andrei

Cosmovici,„Psihologie generală",1998)

Convorbirea se poate desfăşura sub formă de:

• convorbire standardizată(dirijată,structurată) - se bazează pe acelaşi tip de întrebări adresate

tuturor celor implicaţi;aceste întrebări nu pot fi modificate în timpul convorbirii;se foloseşte

atunci când este intervievat un număr mare de persoane;

• convorbire semistandardizată(semidirijată) - presupune reformularea unor întrebări sau

schimbarea succesiunii lor;

• convorbire liberă(spontană) - întrebările nu sunt dinainte stabilite şi formulate. Convorbirea este

considerată ca fiind cea mai dificilă metodă.Sunt anumite persoane cărora le lace

să vorbească despre viaţa lor,despre trăirile,despre necazurile lor.Însă,există şi persoane care sunt rezervate în a-

şi spune povestea de viaţă.De aceea,este necesar să le câştigăm încrederea,astfel încât să realizeze că nu se expun

vreo unui pericol şi că identitatea nu le va fi dezvăluită.Pentru a le câştiga încrederea,putem interveni cu câte o

amintire similară din viaţa noastră,astfel încât să putem favoriza apropierea cu subiectul.Este greu să convingi o

persoană necunoscută sa-şi deschidă sufletul.De aceea,cercetătorul trebuie să inspire încredere,să fie plăcut,să

aprobe subiectul în ceea ce spune,critica nu este permisă,deoarece poate stârni reacţii de autoapărare. Există

anumite condiţii de aplicare a acestei metode :

• scopul trebuie să fie bine definit;

• convorbirea trebuie să aibăloc într-un cadru natural;

• limbajul trebuie să fie adecvat particularităţilor lui individuale;

• întrebările trebuie să fie clare,dinainte stabilite,să decurgă în mod normal.

Un impediment în realizarea convorbirii ar putea fi emotivitatea celui investigat.Astfel,la început,putem

discuta despre unele evenimente banale,mai puţin importante din viaţa lui,introducând factorii urmăriţi după

acomodarea lui cu situaţia.În fiecare copil există întotdeauna un aspect care poate

11

fi investigat.El trebuie să vadă în cadrul didactic persoana capabilă să-l ajute să dezvăluie anumite aspecte din

viaţa sa.De aceea, nu este indicat ca această metodă să fie utilizată ca fiind una de sine stătătoare,ci să fie

introdusă împreună cu alte metode sau activităţi pe care copilul le are.În timp ce el face un anumit

lucru,întreprinde o anumită activitate,i se pot adresa tot felul de întrebări.

Este necesar,de asemenea,să avem certitudinea că subiectul va fi sincer,va spune clar ceea ce i se

cere,deoarece fiecare tinde să dea un răspuns care crede că este bun.El trebuie să colaboreze ,să nu răspundă

superficial.

Avantajele convorbirii:

• se pot obţine multe informaţii într-un timp scurt;

• aceste informaţii sunt obţinute direct de la sursă;

• nu este nevoie de utilizarea unor materiale,mijloace de realizare.

Dezavantajele convorbirii:

• dacă răspunsurile subiectului nu sunt sincere,atunci informaţiile obţinute nu sunt obiective;

• există riscul ca unii dintre subieţi să renunţe sau să refuze în a mai răspunde la întrebări.

12

II.6.Analiza produselor activităţii

Întreaga activitate şcolară şi extraşcolară se concretizează în ceea ce au relizat elevii pe parcursul

acestora(desene,compuneri literare,creaţii muzicale,etc.). Aşadar,orice produs creat de copii se poate transforma

în produs de investigaţie.Însuşirile si capacităţile lui se exteriorizeaza nu doar în conduite motorii, verbale sau

expresiv-emoţionale, ci şi în produsele activitatii sale.Prin desenele,prin creaţiile literare realizate,prin modul de

formulare si de rezolvare a unor probleme,prin construcţiile tehnice,prin produsele activităţii ştiinţifice sau ale

oricărui tip de activitate,putem descoperi trăsături de personalitate.Analiza acestor produse ale activităţii ne oferă

numeroase informaţii despre dinamica si nivelul de dezvoltare a capacităţilor psihice ale copilului.

Aşadar, produsul activităţii devine oglinda celui ce îl creează, iar prin analiza lui vom reuşi sa aflam multe

lucruri despre creatorul său. Pe lângă depistarea caracteristicilor psihice ale unor persoane în viaţă, metoda

analizei produselor activităţii oferă şi posibilitatea caracterizării şi cunoaşterii acesteia.

Aceste informaţii dobândite duc la cunoaşterea individualităţii.Compunerile pot contribui la stimularea

activităţii creatoare,dau frâu liber imaginaţiei.Lucrările practice ne arată ce interes au copiii,spre ce optează,ne

arată cât de îndemânatici şi pricepuţi sunt.

Produsele activităţii pot fi grupate în funcţie de cerinţele fiecărui obiect de studiu:

a) obiectele cu conţinut umanistic - compunerile,povestirile orale/scrise, compoziţiile, analizele literare;

b) obiectele cu conţinut ştiinţific - rezolvarea de probleme,de exerciţii;

c) obiectele ştiinţelor sociale - realizarea de scheme,de fişe;

d) activităţile sprotive - performanţele obţinute;

e) activităţile artistice - desen,muzică;

f) practice - produse cu caracter concret.

Desenul reprezintă o modalitate prin care copilul îşi exprimă sentimentele, îşi poate aşeza în desene

experienţele, prin acest mod îşi expune trăirile interioare. Imaginile din desen pot fi percepute ca fiind cuvintele

copilului,ceea ce el doreşte să spună.

Prin analiza unor desene, putem descoperi anumite trăsături ale subiectului, cum ar fi siguranţa de sine,

fermitate în acţiunile sale, putem descoperi dacă acesta trăieşte într-un mediu stabil, ne putem da seama de

caracter, dacă este puternic sau slab, dacă este o persoană sociabilă.

13

Cu ajutorul unor compuneri ne putem da seama de memoria subiectului, de modul în care se exprimă(dacă

utilizează cu uşurinţă şi fără repetiţie cuvinte şi expresi noi).De asemenea, putem descoperi percepţia pe care o

are asupra mediului şi asupra societăţii,dacă este o persoană puternică,echilibrată,optimistă,dacă are atitudine

pozitivă faţă de viaţă.

Avantajele metodei:

• obţinem informaţii despre lumea interioară a subiectului;

• analiza produselor ne ajută să descoperim unele trăsături de personalitate.

Dezvantajele metodei:

• este nevoie de unele grile speciale de decodificare a produselor;

• se desfăşoară pe o perioadă mai lungă de timp.

14

II.7. Autocaracterizarea

Autocaracterizarea este o metodă de autoreflecţie asupra propriei persoane.Această metodă este utilizată

pentru a surprinde unele schimbări cu privire la imaginea de sine sau aspecte ce ţin de personalitatea

individului.Autocaracterizarea aparţine categoriei metodelor care implică participarea directă a subiecţilor.

Cu ajutorul unor exerciţii se poate realiza o analiză a structurii interioare a elevilor pentru a descoperi

informaţii cu privire la aspiraţii,interese,preferinţe.Cu ajutorul acestei metode,elevul percepe mai bine viziunea

asupra vieţii sale.

Din prisma informaţiilor,autocaracterizarea poate avea următoarele aspecte:

• autocaracterizarea ca sursă de informaţii asupra structurii personalităţii - prezintă informaţii cu

privire la trăsăturile de personalitate;

• autocaracterizarea ca sursă de informaţii - oferă informaţii cu privire la atitudinea faţă de propria

persoană;

• autocaracterizarea ca produs al activităţii - oferă informaţii cu privire la un produs al

activităţii,referitoare la cultură.

Pentru ca această metodă să fie eficientă,este nevoie de respectarea unor condiţii de aplicare.Subiectul

investigat trebuie să aibă dispoziţia necesară pentru a se autocaracteriza.De asemenea,împrejurările,condiţiile în

care se desfăşoară autocaracterizarea trebuie să fie favorabile pentru cel investigat.

Avantajele metodei:

• oferă informaţii care nu pot fi obţinute cu ajutorul altor metode.

Dezavantajele metodei:

• autocaracterizarea depinde de dispoziţia subiectului de a expune informaţii personale.

II.8.Fişa psihopedagogică

Reprezintă un instrument de sinteză,de organizare a informaţiilor privind datele

psihologice,medicale,familiale ale elevului.Are rolul de a dirija activitatea de cunoaştere.

Fişa psihopedagogică este definităca fiind„un instrument practic,care permite desfăşurarea unor acţiuni

programate la nivelul fiecarui elev,sistematizarea informaţiilor privind personalitatea sa,care serveşte drept

centralizator al tuturor datelor de care profesorul dispune."(Andrei Cosmovici,Psihologie şcolară,1998)

Caracteristicile fişei psihopedagogice:

• apare ca o fişăde concluzii - cuprind rezultatele care reies din prelucrarea informaţiei;

• are caracter sintetic - elevul este privit din toate punctele de vedere (medical ,psihologic

social,pedagogic);

• scoate în evidenţă ceea ce este esenţial,permanent;

• are caracter direcţional - include îndrumări asupra direcţiei de intervenţie;

• are caracter explicativ - duce la înţelegerea copilului,a comportamentelor,a situaţiilor;

• are caracter de continuitate - urmăreşte constant situaţia copilului,îl urmăreşte în toate etapele

formării sale;

• are caracter de accesibilitate - poate fi completată de orice cadru didactic;

• prezintă uşurinţă în parcurgere - pune în evidenţă elementele fundamentale,cuprind doar

informaţii utile;

• urmăreşte elevul în procesul de formare şi dezvoltare prin factorii care intervin. Întocmirea fişei

psihopedagogice:

15

1. Date personale - numele,prenumele elevului ,data ,locul naşterii ,domiciliul actual ,şcoala care

este frecventată în prezent.

2. Date asupra stării de sănătate -starea generală de sănătate,antecedente ereditare,personale,

menţiuni medicale.

3. Date asupra mediului familial -componenţa familiei,ocupaţia părinţilor,relaţia dintre

părinţi,nivelul de educaţie,de integrare în familie,condiţii materiale.

4. Date asupra şcolarităţii - situaţia şcolară,succese deosebite obţinute(competiţii,olimpiade)

preocuprile extraşcolare,factorii explicativi ai reuşitei sau eşecului şcolar.

16

5. Date asupra structurii psihologice - aptitudini,trăsături de caracter,trăsături de

temperament,aspete în care este necesar să se intervină.

6. Aprecieri sintetice - indicaţii/contraindicaţii şcolare.

7. Date cu privire la orientarea şcolară şi profesională -aspiraţiile elevului,interesele,dorinţele

părinţilor,părerea cadrului didactic.

Astfel,fişa sihopedagogică scoate în evidenţă unicitatea elevului,după cum spunea şi Mihai Jigău „fiecare

elev este diferit,autonom,unic,ceea ce conduce la concluzia că fişa şcolară este un fel de carte de

identitate,specială pentru fiecare."(„Consilierea carierei.Compendiu de metode şi tehnici",2007)

Avantajele fişei psihopedagogice:

• identifică imediat aspectele fundamentale ale personalităţii;

• poate realiza o prognoză şi o caracterizare sumară;

• contribuie la prevenirea eşecului şcolar,la prevenirea inadaptării şcolare.

Dezavantajele fişei psihopedagogice:

• în unele cazuri fişa nu este completată corespunzător;

• o etichetare defavorabilă poate duce la pierderea încrederii în sine.

17

II.9.Testul sociometric

Tehnicile sociometrice ne prezintă informaţii despre relaţiile dintr-un grup la un anumit moment.Termenul

„sociometrie" semnifică „măsurarea relaţiilor interpersonale."

Cel care a introdus termenul de „sociometrie" este J.L.Moreno.El a fost cel care a susţinut că sociometria se

ocupă de relaţiile interpersonale şi anume acele relaţii sugestive fundamentate pe atracţii şi respingeri între

persoanele dintr-un grup.

Cu ajutorul tehnicii sociometrice cadrul didactic descoperă relaţiile existente în cadrul grupului fapt care

poate duce la optimizarea acestor relaţii.

Tehnica sociometrică are drept scop prezentarea şi investigarea relaţiilor interpersonale dintre elevi având

repercursiuni asupra formării şi dezvoltării personalităţii.

Ca instrumente ale tehnicii sociometrice amintim testul sociometric,sociomatricea,indicii

sociometrici,sociograma.

Ca metodă utilizată adesea de sociometrie este testul sociometric.

„Testul sociometric apare ca o probă alcătuită sub forma de itemuri referitoare la anumite criterii , adresate

membrilor unui grup spre a-şi exprima preferinţele , respingerile sau atitudinea de indiferenţă faţă de membrii

aceluiaşi grup , cu care stabilesc relaţii în cadrul unei activităţi desfăşurate în comun."(I.Holban,„Cunoaşterea

elevului-o sinteză a metodelor")

Cu ajutorul testului sociometric putem determina statutul elevului în cadrul grupului,percepţia acestuia faţă

de membrii colectivului.

Testul sociometric constă în emiterea unor întrebări cerând elevilor să-şi expună simpatiile şi antipatiile cu

privire la colegii săi.Întrebările trebuie să fie bine alese,să se raporteze la domenii de interes comune elevilor:

realizarea unor activităţi împreună,petrecerea timpului,etc.

După administrarea testului,datele sunt prelucrate şi introduse întrăun tabel numit sociomatrice.

Sociomatricea este un tabel cu dublă intrare unde elevii sunt trecuţi în ordine alfabetica(doar iniţialele) atît pe

orizontală,cât şi pe verticală. În dreptul fiecărui elev care alege,pe orizontală,în careul corespunzător elevului

nominalizat,pe verticală, se notează cu + atracţiile şi cu - respingerile.După ce sunt introduse datele,în dreptul

fiecărui elev,pe verticală,se înregistrează numărul total de atracţii şi respingeri,stabilindu-se apoi prin adunarea

lor poziţia pe care o ocupa fiecare în cadrul grupului.

18

Indicele sociometric este cel care permite calcularea opiniilor cu privire la poziţia pe care o ocupă fiecare

elev,a atitudinii colegilor faţă de el.

Indicele statusului sociometric(ISS)arată poziţia pe care o ocupă şi efectuează după următoarea formulă:

ISS= Nr.alegeri primite unde N reprezintă numărul membrilor grupului.N - 1

Indicele statusului preferenţial(ISP)se calculează după formula:

ISP= A - R , unde A reprezintă numărul atracţiilor,iar R reprezintă numărulN - 1 respingerilor.

Datele obţinute cu ajutorul utilizării formulelor ne ajtă la emiterea sociogramei.Aceaste este un instrument

grafic prin care sunt redate relaţiile grupului.Sociograma ne desemnează imediat liderii,precum şi pe cei

respinşi,indicând un număr mare de reacţii simpatetice sau de indiferenţă pe care un elev le exprimă faţă de

ceilalţi colegi.

Cu ajutorul sociogramei putem efectua o serie de analize complexe,de aprecieri cu privire la numărul

atracţiilor şi respingerilor,cu privire la statutul elevilor în cadrul grupurilor,distanţa dintre aceştia.

Cu toate că este un test uşor de aplicat şi de prelucrat,acesta dă impresia că este tesul perfect pentru

cunoaşterea elevilor.Pentru colectarea cât ma exactă şi mai sinceră a datelor este nevoie de o atitudine prielnică

şi o dispoziţie favorabilă elevilor,să ducă la sentimentul că participarea lor este utilă şi necesară.

Avantajele testului sociometric:

• permite recunoaşterea elevilor preferaţi,dar şi a celor excluşi;

• putem identifica nivelul de cooperare în cadrul grupului;

• contribuie la optimizarea relaţiilor din cadrul grupului.

Dezavantajele testului sociometric:

• datele obţinute pot fi rezultatul confuziilor;

• clasificarea este inflexibilă;

• nu este important procedeul prin care sunt obţinuta datele.

19