TEORIA ŞI METODOLOGIA FORMĂRII COMPORTAMENTULUI PSIHOMORAL

RACOLŢA DOINA LUCIAŞcoala „Avram Iancu” Satu Mare

2008

METODE ŞI PROCEDEE DE EDUCAŢIE MORALĂ

EXPLICAŢIA MORALĂ

CONVORBIREA MORALĂ

POVESTIREA MORALĂ

METODA EXEMPLULUI

EXERCIŢIUL MORAL

APROBAREA

DEZAPROBAREA

POVAŢA

RUGĂMINTEA

REPROŞUL

CULTIVAREA TRADIŢIILOR

PRELEGEREA MORALĂ

DEZBATEREA MORALĂ

ANALIZA DE CAZ etc.

DEZAPROBAREA

a) DEZACORDUL

Data:Clasa ISubiectul: Poezia populară „NICU”Obiectivul fundamental:

- Formarea unor trăsături pozitive de caracter: corectitudinea, cinstea şi sinceritatea.

Mijloace didactice: imagini care reprezintă faptele reflectate în versurile poeziei; proverb adecvat temei.

Propunătoare: învăţătoarea ERDEI (RACOLŢA) DOINA LUCIA

Dezacordul – este o formă de exprimare a nemulţumirii faţă de modul în care au fost respectate cerinţele. Se poate realiza cu ajutorul unui gest, al unei priviri sau cu ajutorul limbajului.

Nicupoezie populară

Nicu a spart o cană: plici! Neatent, ce poţi să zici? Se gândeşte, se gândeşte, Cana nu se mai lipeşte. Vine mama: - Ce-i cu tine? Ce stai supărat, copile? Lacrimi mici apar sub geană: - N-am nimic, am spart o cană! - Rău, dar nu pot să te cert, Ai spus drept şi eu te iert.

Nicu a fost neatent. El a spart o cană. Îi pare rău de fapta sa cea rea. Regretă şi plânge.

Nicu e un copil sincer, corect şi cinstit. El a greşit dar şi-a recunoscut fapta. Deşi mama este în dezacord cu fapta sa, totuşi nu-l pedepseşte, ci-l iartă, pentru că nu a minţit, nu a căutat alte scuze.

Proverbul următor adevereşte cele spuse mai înainte:„Greşeala recunoscută e pe jumătate iertată.”

b) PEDEAPSA

Data:Clasa a III-aSubiectul: Poezia populară „MINCINOSUL”Obiectivul fundamental:

- Formarea unor trăsături pozitive de caracter: sinceritatea, corectitudinea, şi respectul.

Mijloace didactice: imagini care reprezintă faptele reflectate în versurile poeziei; proverb adecvat temei.

Propunătoare: învăţătoarea ERDEI (RACOLŢA) DOINA LUCIA

Pedeapsa este cea mai înaltă formă a dezaprobării care se aplică atunci când copilul refuză îndeplinirea sarcinii. Formele pedepsei pot fi: mutarea disciplinară în alt colectiv, scăderea notei la purtare, aplicarea unor sancţiuni.

În poezie viaţa îl pedepseşte pe copil. Cum? Vom afla.

Mincinosulpoezie populară

Sus,pe dealul de la GruiNiţu-şi paşte turma luiŞi gândeşte ne-ncetatCum să-şi bată joc de sat?

Niţu strigă-atunci de zor:- „Săriţi, lupul, ajutor!”Vin săteni să vadă ce-i,Niţu râde-atunci de ei:

- „Mergeţi, mergeţi înapoiLupul n-a venit la oi,Turma paşte liniştit, Ha-ha-ha, v-am păcălit!”

Însă, iată că-ntr-o zi,Lupu-ntr-adevăr veni,În zadar Niţu strigăSatul nu-l mai ascultă.Iară lupul cel turbat,Pe păstor mi l-a mâncat,Dacă minte n-a avutŞi să mintă i-a plăcut.

Omul leneş şi vicleanSingur lui îi e duşman.

Din poezia „Mincinosul” aflăm despre Niţu că este un copil nerespectuos faţă de cei din jurul său. El îşi bate joc de săteni. El râde de săteni. Însă viaţa îl pedepseşte pe copil. Lupul vine şi-l mănâncă pe Niţu. El nu mai e ajutat de săteni pentru că aceştia nu mai cred în cuvântul lui. Niţu i-a minţit. El nu a fost corect. Nu a fost sincer. El şi-a pierdut onoarea în faţa sătenilor.

Toate lucrurile şi faptele au o măsură. Copiii să glumească cu cei de seama lor, să nu-i înşele pe cei mari, pentru că „orice faptă are o plată” iar câteodată o glumă nevinovată poate duce la o întâmplare neplăcută şi neaşteptată, cu urmări ca cele aflate din poezia noastră.

Iată nişte proverbe ce se potrivesc întâmplării noastre:„Minciuna are picioare scurte”„Ulciorul nu merge de multe ori la apă, ori se sparge, ori se crap㔄Cine a minţit o dată şi-a pierdut credinţa toat㔄Cine a minţit o dată, nu mai este crezut nici când spune adevărul”„Rău faci, rău găseşti”„Bine faci, bine primeşti”

c) MUSTRAREA

Data:Clasa a III-aSubiectul: Poezia populară „NICUŞOR ŞI PISICUŢA”Obiectivul fundamental:

- Formarea unor trăsături pozitive de caracter: ascultarea părinţilor, corectitudinea.

Mijloace didactice: imagini care reprezintă faptele reflectate în versurile poeziei; proverbe adecvate temei.

Propunătoare: învăţătoarea ERDEI (RACOLŢA) DOINA LUCIA

Mustrarea constă în exprimarea nemulţumirii faţă de încălcarea obligaţiilor şi cerinţelor morale.

NICUŞOR ŞI PISICUŢApoezie populară

Într-o zi de dimineaţăA plecat mama-n piaţăŞi i-a zis lui Nicuşor:

- Dragul mamei, puişor,Eu mă duc, tu fii cuminte,Ce-ţi voi spune, ţine minte:Am lăsat ascuns în tindă,Pe dulap, lângă oglindăLapte dulce într-o ulceaSă mănânci când ţi-o plăcea,Dar te uită şi grijeşteSa nu intre fără vestePisicuţa mirosindCa rămâi atunci flămând!

Însă mama cum porneşteNicuşor aşa gândeşte:

Lasă vie, nu mi-e frică!O învăţ eu pe pisică!Hoaţă mică şi şireatăLas că iau mătura-ndată.Botu-n lapte când va puneAm să-i trag vreo două, bune.

Şi la pândă, NicuşorS-a ascuns după cuptorCând o vede pe pisicăCum se urcă la ulcicăAtunci Nicu, trosc, deodată!Sare-n ţăndări oala toatăŞi oglinda s-a ştirbit,Iar pisica a fugit.Câtă-i casa, numai lapteSi hârburi împrăştiate!

- Nicule, prostuţ băiatPentru ce n-ai ascultat?Tu – flămând, şi oala spartă,Iar mustrarea te aşteaptă.

Aceste poezii au o încărcătură morală deosebită. Ele plac copiilor şi adesea aceştia fac pe justiţiarii.

Nicuşor n-a ascultat sfatul mamei, ba din contră a căutat să o pedepsească înadins pe pisică, însă roata s-a rotit şi chiar el a ajuns la necaz. Nicuşor n-a reuşit s-o prindă pe pisică, n-a reuşit nici s-o bată pe pisică, însă a reuşit să spargă ulceaua cu lapte. Acum aşteaptă mustrarea mamei.

Iată două proverbe potrivite:„Cine sapă grapa altuia, cade el în ea”„Cine de părinţi n-ascultă, suferă durere multă”

APROBAREA

a) LAUDA

Data:Grupa mareSubiectul: „Doi fraţi cuminţi” de Elena FaragoObiectivul fundamental:

- Formarea unor trăsături pozitive de caracter: cuminţenia, ascultarea.

Mijloace didactice: imagini care reprezintă faptele reflectate în versurile poeziei; proverb adecvat temei.

Propunătoare: învăţătoarea ERDEI (RACOLŢA) DOINA LUCIA

Lauda este o formă verbală a aprecierii. Se poate realiza între patru ochi sau în faţa colectivului.

Doi fraţi cuminţide Elena Farago

Noi suntem doi fraţi, în casăŞi nu ne certăm deloc,Şi suntem tăcuţi la masă,Şi cuminţi în orice loc.

Avem hamuri, cerc şi minge,Când pe-afară ne jucăm,Dar când plouă, ori când ninge,Liniştiţi în casă stăm.

Şi cu jucării frumoaseNe jucăm tot amândoi,Pe când mama noastră coase,Ori citeşte, lângă noi.

Mama noastră ne vorbeşteŞi ne mângâie duios,Iară seara ne citeşteOri ne spune-un basm frumos.

Cei doi fraţi sunt cuminţi, tăcuţi, liniştiţi, se joacă frumos, lângă mama lor. Mama îi laudă, îi apreciază pentru comportarea lor.

Iată două proverbe adecvate temei:„Fapta bună laudă pe om”„Vorba dulce, mult aduce”

POVAŢA

Data:Clasa a III-aObiectivul fundamental:

- Formarea unor trăsături pozitive de caracter: modestia, cuminţenia, sinceritatea, cinstea, corectitudinea, ascultarea, respectul.

Mijloace didactice: culegere de proverbe

Propunătoare: învăţătoarea ERDEI (RACOLŢA) DOINA LUCIA

Povaţa este metoda ce se bazează pe valorificarea experienţei morale o omului, sedimentată în proverbe, cugetări, maxime etc., în vederea formării conştiinţei morale a elevilor.

Dacă în majoritatea metodelor mesajul educativ vine de la profesor (ca agent sau model) în cadrul acestei metode mesajul este codificat într-o expresie lingvistică cu o puternică semnificaţie morală. De data aceasta nu educatorii, nu profesorii, sunt cei care impun cerinţe, orientează sau verifică moralitatea elevilor, ci maximele, cugetările, proverbele sau aforismele:

„Seamănă la tinereţe, ca să ai la bătrâneţe”„Nu călca adevărul în picioare dacă vrei să ai trecere la oameni”„Cel ce învaţă continuu este om drept, iar cel ce se crede învăţat, nu e înţelept”„Pomul se îndreaptă de mic, nu de mare”„Degeaba ai trăit, dacă nimic n-ai citit”„Ascultă pe cel care ştie mai bine decât tine”„Cine nu respectă pe bătrâni nu este om”„Înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele”

DETALIEREA UNOR METODE DE EDUCAŢIE MORALĂ

APROBAREA

Constă în acceptarea, recunoaşterea şi confirmarea rezultatelor şi comportării morale a copiilor de către o autoritate externă (educator sau colectiv). Ea este, din punct de vedere psihologic, o întărire pozitivă, întrucât, declanşând o gamă de trăiri afective, stenice, va stimula şi intensifica menţinerea în continuare a aceleiaşi conduite morale.

Aprobarea ne apare, în acest fel, ca o continuare a concordanţei dintre exigenţele şi cerinţele pe care le incumbă morala socială şi exprimarea lor în faptele şi rezultatele morale ale copiilor. O asemenea confirmare contribuie la consolidarea acestor rezultate, la fixarea lor în structura morală a personalităţii acestora.

Aprobarea se realizează prin mai multe procedee: Acordul (acceptarea rezultatelor). Prin intermediul lui ne exprimăm

mulţumirea faţă de felul în care au fost respectate cerinţele. Acest lucru îl putem face printr-un gest, privire apreciativă sau cu ajutorul cuvântului („bine”, „sunt mulţumit”, „aţi procedat corect” etc.)

Lauda – este o formă verbală a aprecierii. Se poate realiza între patru ochi sau în faţa colectivului.

Evidenţierea – se face prin sublinierea îndeplinirii şi respectării exemplare a cerinţelor.

Recompensa – reprezintă o formă premială folosită în cazul unor rezultate ce depăşesc nivelul de exigenţe impus, plasându-se, din punct de vedere statistic, peste media aritmetică a colectivităţii sau peste valoarea medie de manifestare a unor fapte şi acţiuni morale.Independent de procedeul folosit, aprobarea trebuie să fie întotdeauna

raportată la fapte morale concrete. Nu aprobăm ceva în general, ci o manifestare sau un act moral real. De asemenea, aprobarea trebuie să fie continuarea firească a comportamentului şi în concordanţă cu valoarea faptelor morale să evite folosirea stereotipă a aceloraşi procedee care duce la o tocire a valorii sale afective.

DEZAPROBAREA

Este forma negativă a întăririi, de respingere a unor fapte şi manifestări morale ale copilului. Prin intermediul ei educatorul îşi exprimă nemulţumirea faţă de îndeplinirea cerinţelor. Folosirea ei declanşează trăiri afective negative care îi determină pe copii să înceteze sau să evite repetarea acţiunilor respective. Este o apreciere negativă prin care urmărim prevenirea şi combaterea unor carenţe în conduita morală a copiilor. Dezaprobarea îi sensibilizează pe copii în privinţa respectării cerinţelor, a alegerii şi adoptării variantelor pozitive ale comportării.

Dintre procedeele acestei metode putem menţiona: dezacordul, observaţia, mustrarea, admonestarea, avertismentul, pedeapsa.

Dezacordul – este o formă de exprimare a nemulţumirii faţă de modul în care au fost respectate cerinţele. Se poate realiza cu ajutorul unui gest, al unei priviri sau cu ajutorul limbajului.

Observaţia – poate fi făcută individual sau în faţa colectivului. Ea se referă întotdeauna la un aspect concret din conduita copilului.

Mustrarea – constă în exprimarea nemulţumirii faţă de încălcarea obligaţiilor şi cerinţelor morale.

Admonestarea – este o formă mai drastică ce se aplică pentru greşeli repetate în atitudine şi comportare.

Avertismentul – constă în exprimarea indignării faţă de îndeplinirea deficitară a unei sarcini. Este un fel de ultimatum ce se adresează pe un ton mai sever.

Pedeapsa – este cea mai înaltă formă a dezaprobării, care se aplică atunci când copilul refuză îndeplinirea sarcinii. Formele pedepsei pot fi: mutarea disciplinară în alt colectiv, scăderea notei la purtare, aplicarea unor sancţiuni.În activitatea lor, educatoarea şi învăţătorul vor trebui să manifeste mult

tact în folosirea dezaprobării privind individualizarea, aplicarea concretă şi imediat după comiterea faptei, evitarea unor stări de încordare în relaţiile cu copiii şi privarea lor de afecţiune etc.

Aplicarea tuturor metodelor prezentate mai sus nu se face în mod izolat, fiecare situaţie impunând un complex metodic adecvat, pe care numai educatoarea şi învăţătorul îl pot stabili.

BIBLIOGRAFIE

MĂRICUŢOIU V., (1994), Proverbe şi zicători, Editura „Gheorghe Cârţu Alexandru”, Craiova.

NICOLA I., CONSTANTINESCU S., FARCAŞ D., (1982), Pedagogie şcolară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti