Metode de vanatoare la mistret

Mistretul se vaneaza la apropiere, la panda si in goana, cu gonaci sau caini.

Oricare ar fi metoda adoptata, mistretul se ocheste in torace. Nu se trage din fata,

deoarece este greu de nimerit, iar exemplarul ranit moare la departare de locul impuscarii,

fiind greu de gasit si extrem de periculos.

Vanatoarea de mistreti la goana este metoda cea mai frecvent utilizata. Inainte de

inceperea vanatorii, se stabileste in ce zona stationeaza mistretii in ziua respectiva. Acest

lucru se realizeaza prin inconjurarea diferitelor zone si urmarirea urmelor lasate de

mistreti: urme lasate de copite, urme lasate prin frecarea lor de arbori, prezenta

culcusurilor si resturilor de mancare. Vanatorii trebuie sa cunoasca trecatorile mistretilor

si directia in care ei isi gasesc refugiul atunci cand sunt deranjati. Trecatorile trebuie sa

fie ocupate de vanatori in liniste. Daca vanatoarea are loc la munte trebuie avut in vedere

directia vantului, ca acesta sa bata de la vanat spre vanator. In zonele de munte, pentru a

atrage mistretii, zona respectiva trebuie momita cu mancare.

Vanatoarea la goana cu gonaci

Numarul gonacilor nu trebuie sa fie mare. Ei trebuie sa cunoasca terenul si sa fie

disciplinati. Asezarea lor in goana are loc dupa ce s-au asezat vanatorii. O metoda

recomandata pentru zonele de forma lunga, in care trecatorile mistretiilor se cunosc bine,

se aseaza 3 linii de vanatori la distanta de 200-300 m una de cealalta. Linia 1 este ocupata

de vanatori incepatori, iar in linia 3 de vanatori experimentati. Astfel, mistretii vor trece

usor de linia 1, in linia 2 vor trece mai greu unde cativa vor fi impuscati, dar in linia 3 vor

fi cei mai multi impuscati. Toti vanatorii vor avea satisfactia de a fi tras, iar metoda

aceasta da rezultate bune.

Pentru siguranta, se aseaza cativa vanatori la trecatorile din spate, nu mai mult de

trei, deoarece mistretii solitari au obiceiul sa treaca peste linia de gonaci. Aceasta metoda

poate fi practicata numai pe teren denivelat, cele trei linii fiind asezate in trei paraie

paralele, incat gloantele trase dintr-o linie sa nu poata ajunge la linia urmatoare.

Vanatoarea la goana cu caini

Cainii trebuie sa fie dintre cei ce gonesc mistretii, sa nu se ia dupa urme de

caprioara sau iepuri. Cainii trebuie sa fie de talie mica, rasa basett sau foxterrier, care nu

au capacitatea de a alerga pe raza mare, cu simtul olfactiv dezvoltat, indrazneti si tenace,

galagiosi, cu parul aspru care le permite sa goneasca prin desis. Exista cazuri in care

mistretii batraini, cei solitari, se intorc sa infrunte cainii. In acest caz, cainii latra pe loc.

Un singur vanator cu experienta si curajos se deplaseaza catre acel loc sa umpuste

mistretul, nu mai multi ca sa nu se produca accidente. Urmele proaspete de mistret se

urmaresc in goana cu cainele alaturi. Pentru ca vanatoarea sa aiba succes, se folosesc

caini in numar mic si disciplinati. Un numar mare de caini nelinistesc terenul, alungand

mistretii in diferite directii. Iarna, cand stratul de zapada este mare, nu se utilizeaza caini

de talie mica, putand fi foarte usor atacati si raniti de mistreti.

Vanatoarea la panda

Vanatoarea la panda clasica se practica in august, la culturile de porumb si cartofi

unde mistretii produc pagube. Panda se realizeaza noaptea, atunci cand mistretul isi cauta

hrana necesara. Fiind intuneric se pot comite erori prin impuscarea animalelor domestice,

prin ranirea vanatului, care pe timp de noaptea este greu de urmarit si se poate pierde. Din

punct de vedere al eticii vanatoresti nu se recomanda aceasta metoda deoarece deseori se

impusca femela. Inainte de inceperea vanatorii, trebuie cunoscut punctul unde ies

mistretii din padure. Mistretii, la iesirea din padure, cerceteaza bine zona de pericole, si

apoi intra in lan. De aceea, vanatorul se aseaza la o distanta de cateva sute de metri ca sa

nu fie simtit si se intoarce noaptea cand mistretii au intrat in terenul unde se hranesc.

Sansele apropierii de mistretul care se hraneste sunt destul de mari, deoarece,

atunci cand mananca sunt mai putin atenti. Lumina lunii ajuta foarte mult vanatoarea la

panda.

Panda la hranitoare, se incepe din vara. Terenul se momeste cu hrana, cu

regularitate, pe masura ce se consuma. Cand a inceput sezonul de vanatoare se face panda

in apropiere, cand mistretii se apropie de hranitoare. Nu se trage in ei, decat atunci cand

se indreapta spre hranitoare, vanatorul cunoscand traseul mistretilor catre hranitoare.

Impuscarea lor la hranitoare ii poate alunga din zona respectiva. Panda la hranitoare, se

practica foarte bine in ianuarie-februarie, atunci cand mistretii isi agonisesc mai greu

hrana necesara.

Panda la scaldatoare se practica dimineata cand mistretul se intoarce in padure,

venind de la camp, unde a mancat. Se utilizeaza un observator inalt de 40-50 m distanta

de la scaldatoare, pentru ca vanatorul sa nu fie simtit. Aceasta metoda se practica ziua.

Panda la arbori cu fructe se practica atunci cand nu este fructificatie generala de

stejar si fag, dar exista arbori care au ghinda, jir, meri sau peri padureti. Panda se face in

apropierea acestora. Vanatorul se camufleaza bine si sta in liniste pana cand are ochi liber

catre mistret.

Panda la ramaturi se practica ziua. Mistretii au obiceiul de a continua ramatul

seara acolo unde au mai ramat in dimineata precedenta. Daca s-a identificat o ramatura

proaspata, se poate sta seara la panda in apropierea ei. Vanatoarea la panda reuseste

numai daca pe teren este liniste, vanatul nu este tulburat si vantul bate in favoarea

tragatorului. Aceasta metoda se poate aplica ziua.

Vanatoarea prin apropiere nu este o metoda aplicata mistretului, acesta fiind, in

general, animal de noapte. Intalnirile cu mistretul pe lumina sunt rare si intamplatoare.

Vanatoarea pe urma

Se practica dimineata dupa ninsoarea din timpul noptii. Pe zapada moale si

proaspata, mergand cu atentie si in liniste dupa urme, se poate impusca mistretul in

culcus. Nu se incepe urmarirea inainte de ora 9-10 cand mistretii s-au culcat. Daca

vanatorul ia o urma veche de seara, umbla peste tot unde a umblat mistretul noaptea.

Daca ninsoarea a incetat dupa-amiaza sau seara, este un dezavantaj. Mistretul se

ocheste in torace. Nu se trage din fata, deoarece nu este usor sa-l nimeresti in creier.

Lovit in maxilar, mistretul pleaca mai departe si moare, undeva, de foame.

Mistretul este rezistent la impuscatura. Urmarit imediat dupa ce a fost lovit, isi

aduna puterile si pleaca mai departe. Este indicat ca urmarirea sa fie inceputa numai dupa

2-3 ore. In acest fel, scade pericolul unui eventual atac. De multe ori se intampla ca, atins

fiind de glont, dupa ce a cazut si se zbate, sa se ridice si sa plece distanta de kilometri,

fara sa mai poate fi gasit. Se recomanda sa se traga imediat ce se ridica in picioare.

Valorificarea vanatului

Mistretul impuscat, este vanatul care se altereaza cel mai repede. O singura noapte

de toamna dupa impuscare, face ca toata carnea sa se altereze. Eviscerarea trebuie facuta

imediat dupa care animalul se atarna de bot de o prajina, pentru scurgerea sangelului.

Toracele se deschide, sprijinindu-l cu un bat pentru a se raci si aerisi mai repede.

Daca mistretii sunt atarnati de picioarele din spate, atunci sangele s-ar aduna in

cosul pieptului, accelerand alterarea. Cand se impusca mai multi mistreti, la transport nu

se pun unul peste altul. Trofeul la mistret este constituit din coltii arma, coltii ascutitori,

parul lung din coama si pielea preparata covor, cu capul montat intreg. Deoarece coltii-

arma intra adanc in maxilar, botul se taie cu 20 cm in dosul coltilor, pentru a nu se atinge

radacina. La prepararea covorului din piele, se acorda atentie parului din coama, sa nu fie

smuls, cum se intampla de multe ori. In cazul unor trofee de valoare, la prepararea

covorului din piele, coltii se scot si se inlocuiesc cu altii de calitate inferioara sau cu colti

falsi. Din parul de pe coama se confectioneaza trofee pentru palarii vanatoresti.  

Evaluarea coltilor de mistret

Lungimea coltilor-arma (maxilarul inferior). Se masoara cu precizie de 1 mm,

curbura exterioara, de la radacina spre varf. Daca varful este rupt, se masoara cat a ramas.

Se face media lungimilor celor doi colti, iar fiecare centimetru este un punct.

Latimea coltilor-arma se masoara cu sublerul, cu o precizie de o zecime de mm, in

punctul unde coltul are latimea cea mai mare. La mistretii tineri, acest punct va fi aproape

de radacina. Se evita eventualele ingrosari anormale, care ar da valori necorespunzatoare.

Media latimii celor doi colti, exprimata in milimetri, se inmulteste cu 3 si se obtin

punctele. Circumferinta coltilor ascutitori se exprima in centimetri, masurandu-se cu

precizie de 1 mm. Punctul masurarii este acolo unde circumferinta este cea mai mare,

evitandu-se si aici ingrosarile anormale. La mistretii adulti, grosimea maxima este in

imediata apropiere a portiunii tocite. De data aceasta, nu se mai face media rezultatelor la

cei doi colti, ci fiecare intra in formula separata. Un centimetru este un punct.

Supliment de puncte pentru frumusete se acorda pentru coltii mari, simetrici, dar

mai ales pentru cei ascutitori, inclusiv curbura acestora. Se pot acorda de la 0 la 5 puncte.

Penalizari se aplica pentru coltii-arma proveniti de la mistretii tineri, coltii lor

avand latimea cea mai mare la radacina, si pentru coltii ascutitori rau conformati, scurti.

Penalizarea poate fi de 0-10 puncte. 

Cele mai valoroase 25 trofee de mistret din Romania expuse in Marsilia (M), Bucuresti

(B), Nitra (N), Plovdiv (P):

Nr loc.

Locul vanarii Anul vanarii Punctaj C.I.C. Expozitii

1 Ciornuleasa – Ilfov 1978 144,00 N, P

2 Radulesti – Vrancea 1969 142,85 B, P

3 Bihoci 1979 141,05 P

4 Zizin 1923 138,95 P

5 Casciorele – Ilfov 1977 138,87 B, N, P

6 Marghita 1960 137,65 M, B, N, P

7 Barbosu – C. Severin 1979 137,50 P

8 Crevedia 1974 136,95 P

9 Lapusnic – Hunedoara 1976 136,80 B

10 Orjovoaia – Prahova 1960 136,50 M, B, N, P

11 Garcin – Brasov 1980 136,50 P

12 Vama Buzaului – Brasov 1962 136,25 B, N, P

13 Pausa – Bihor 1979 135,85 P

14 Milcov – Olt 1976 135,65 B, N, P

15 Tarlung 1965 135,40 P

16 Isaccea 1970 135,15 M, P

17 Calata – Cluj 1971 134,90 B, P

18 Adam – Galati 1979 134,45 N, P

19 Hagota 1967 134,40 P

20 Sanmihai – Bistrita 1978 134,40 B, P

21 Porumbacu – Sibiu 1967 134,00 B, P

22 Suha Mare – Suceava 1965 133,90 M, B, P

23 Pralea – Bacau 1975 133,90 M, B, P

24 Sighisoara – Mures 1954 133,50 M, B, P

25 Rasca – Suceava 1971 133,45 B, P

 Cele mai valoroase 25 trofee de mistret din lume, expuse in Florenta (F), Marsilia (M),

Budapesta (BP), Bucuresti (B), Nitra (N), Plovdiv (P), Nürnberg (Nü):

Nr. loc. Locul vanarii Anul vanarii Punctaj C.I.C.Expozitii

1 Bulgaria – Burgas (I) 1982 150,30 Nü

2 U.R.S.S.– Primarie (I) 1976 149,20 P

3 Romania – Ciornuleasa (I) 1978 144,00 N, P, Nü

4 U.R.S.S. – Moskovski Raion (II) 1976 143,65 P

5 U.R.S.S. – Primorski Raion (III) 1956 145,25 P

6 Bulgaria – Ludagorre (II) 1973 143,00 M, B, P

7Romania – Radulesti – Vrancea (II)

1969 142,85 B, P, Nü

8 Lituania – Prienaj (I) 1969 142,30 N

9 Iugoslavia – Prokletije (I) 1989 142,80 N

10 Polonia – Lucam (I) 1980 142,00 P

11 U.R.S.S. – Hovaling (IV) 1979 141,95 P

12 Bulgaria – Ljutasshir (III) 1982 141,05 BP

13 Romania – Bihaci (III) 1979 141,05 P

14 Polonia – Krasinzyn (II) 1967 140,85 Nü

15 Polonia – Brzegi – Dolne (III) 1963 140,60 B

16 Polonia – Preszow Debica (IV) 1971 140,00 P

17 Polonia – Lutowiska (V) 1956 139,75 N

18 Bulgaria – Berkovita – Mh (VI) 1967 139,55 P

19 Bulgaria – Drajnavo (V) 1978 139,40 N, P

20 U.R.S.S. – Krim 1976 139,40 P

21 Germania – Harelberg (I) 1972 139,00 P

22 Romania – Zizin (IV) 1923 138,95 P

23 Romania – Cascioarele (V) 1977 138,87 B, N, P

24 U.R.S.S. – Ianova (VI) 1976 138,85 P

25 Bulgaria – Sadovita (VI) 1980 138,80 P