UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

Specializare: MANAGEMENT

ANUL I

MERCANTILISMUL - PRIMUL PAS SPRE GÂNDIREA ECONOMICĂ

STUDENŢI:

PROFESOR COORDONATOR: BEJENARIU ANA MARIA

HURJUI MARCELA FOCA FLORENTINA

CUPRINS

Capitolul I

MERCANTILISMUL

1.1. Conceptia de mercantilism

1.2. Definiţia mercantilismului

1.3. Etapele mercantilismului

1.4. Tipuri de politici mercantiliste

1.5. Consecinţele mercantilismului

1.6. Trăsăturile mercantilismului

Capitolul II

REPREZENTANŢI AI MERCANTILISMULUI

2.1. Jean Baptiste-Colbert

2.2. Thomas Mun

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Page 2

1.1. Concepţia de mercantilism

Începuturile ştiinţei economice pot fi identificate cu apariţia şi evoluţia curentului de gândire mercantilist. În accepţiune lingvistică, termenul de mercantilism îşi are originea în limba italiană unde, substantivul “mercante” înseamnă comerciant sau negustor, aşa cum în limba franceză, adjectivul “mercantile” se identifică cu noţiunea de negustoresc.

Curentul de gândire mercantilist este specific secolelor XVI-XVII şi a dominat viaţa economică, sub aspect teoretico-practic, până la mijlocul sec. al-XVIII-lea. El a apărut şi s-a dezvoltat sub impulsul economiei de schimb în cadrul căreia, capitalul comercial a jucat cu rol esenţial. Cu toate că, prin excelenţă, acest curent de gândire economică manifestă un empirism accentuat, totuşi, ideile şi preceptele emise au vizat găsirea unor soluţii de politică economică menite să ducă la sporirea veniturilor statului şi la consolidarea poziţiilor burgheziei (la început cea comercială) aflată în plină ascensiune în peisajul economic general, caracterizat iniţial de cooperaţia capitalistă simplă şi ulterior,de către manufacturi.1

Concepţia mercantilistă asupra bogăţiei, indiferent dacă este privită la nivel individual sau naţional, îşi găseşte expresia în stocul monetar existent la un moment dat. Sporirea bogăţiei sub această formă devine preocuparea centrală atât a indivizilor cât şi a statului, acesta din urmă fiind considerat “exponentul birului public”. Izvorul profitului, a acumulării de bogăţie, este considerat a fi comerţul, respectiv circulaţia mărfurilor, mijlocite de bani, şi în mod deosebit, comerţul exterior. Fără a fi preocupaţi de mecanismul funcţionării economiei de piaţă, mercantiliştii sunt de părere că, suplimentul monetar încasat de negustor, comparativ cu cheltuielile făcute pentru aducerea produselor respective pe piaţă, rezultă din diferenţa de preţ ce se constată la vânzarea produselor (preţ mai mare) comparativ cu preţul de achiziţie al acestora. Mergând cu analiza mai departe, ei ajung la concluzia că, sfera economică în cadrul căreia se realizează profitul ar fi circulaţia mărfurilor şi comerţul.

MERCANTILÍSM2 n. 1) Doctrină economică, apărută la începutul dezvoltării capitalismului, conform căreia avuția statului era identificată cu banii și cu metalele prețioase, iar sursa principală a veniturilor era considerată circulația mărfurilor. 2) Caracter mercantil. /<fr. mercantilisme .

Spre deosebire de spiritul moderator ce a caracterizat gândirea economică a scolasticilormedievali, mercantilismul gravitează în jurul ideii de acumulare, prin orice mijloace, a unui stoc cât mai mare de metal preţios şi bani, pentru sporirea veniturilor statului şi ale naţiunii şi, implicit,a puterii acestora.

1 Istoria gândirii economice Mariana Lupan2 DEX – Dicţionarul explicativ al limbii române

Page 3

1.3 Etapele mercantilismului

În evoluţia sa, mercantilismul cunoaşte două etape mai importante determinate în funcţie de modul de interpretare şi aplicare a politicilor economice emise în acea perioadă. Prin urmare, avem de-a face cu mercantilismul timpuriu şi mercantilismul dezvoltat.

Mercantilismul timpuriu este caracteristic sec. al XVI-lea şi unor decenii din prima jumătate a sec. al XVII-lea. Acestei perioade îi este caracteristică preocuparea pentru realizarea unor balanţe comerciale active, a unui excedent al intrării de monedă faţă de ieşiri. În acest context sunt remarcate măsurile de ordin administrativ impuse de către stat, în sensul limitării, chiar până la interdicţie, a importului de mărfuri şi stimulării, pe cât posibil, a exportului, cu scopul atragerii unei cantităţi cât mai însemnate de monedă şi metal preţios. Convingerea unanimă era că, numai în acest mod ţara poate fi considerată bogată. Mercantilismul timpuriu îşi găseşte expresia cea mai elocventă în modul de conducere şi administrare a oraşelor-cetate italiene: Veneţia, Genova, Florenţa. Sub impulsul său, se înregistrează o creştere a libertăţilor economice şi politice, opresiunea feudală este atenuată în favoarea dezvoltării agriculturii, a comerţului şi a activităţilor bancare, meşteşugăreşti şi manufacturiere din oraşe. Corporaţiile constituite i-au parte la conducerea vieţii publice.

Deoarece procesul de constituire a noilor economii nationale nu se încheie şi cum acestea nu-şi puteau procura banii necesari doar din mijloace economice private, se apelează la sprijinul statului, a cărei funcţie economică se va aşeza pe economia naţională – cadru.

La acest tip de mercantilism se va referi ulterior Adam Smith când scrie că: “...deşi încurajarea exportului şi descurajarea importului sunt cele două mari mecanisme prin care sistemul mercantilist îşi propune să îmbogăţească orice ţară, totuşi, cu privire la anumite mărfuri, el pare a urma o cale diametral opusă (...). Sistemul mercantilist descurajează exportul de materii prime pentru manufactură şi al uneltelor de muncă, pentru a acorda muncitorilor noştri un avantaj şi a-I face capabili să vândă pe pieţe străine mai ieftin decât muncitorii altor naţii (...). El încurajează importul de materii prime pentru manufacturi, pentru ca să poată fi prelucrate de muncitorii nostril mai ieftin şi să înlăture astfel un import mai mare şi de o valoare mai mare de bunuri manufacturate”. Prin urmare, este evident că, mercantilismul de factură metalistă conţinea în sine, germenii trecerii spre cel industrialist.

Mercantilismul dezvoltat (mijlocul sec. al XVII-lea, începutul sec. al XVIII-lea) a exprimat o concepţie mult mai evoluată cu privire la modul de conducere şi dezvoltare a societăţii din acea perioadă. Asistăm la o diminuare a factorului administrativ, concomitent cu accentuarea acţiunii factorilor economiei, prin rolul esenţial conferit balanţei comerciale. Se constată şi o relaxare considerabilă a comerţului exterior deoarece, activitatea de import nu mai este atât de restrictivă şi este promovată ideea creşterii acesteia concomitent cu creşterea, într-o proporţie mult mai mare a exportului, pentru a se putea asigura permanent o balanţă comercială activă.

Page 4

1.4 Tipuri de politici mercantiliste

Mercantilismul spaniol „bullionist” (Spania) – Reprezentanţi: Ortiz şi Damian de Olivares. Specificul constă în promovarea unei politici de atragere şi menţinere în ţară a unei cantităţi mari de metale preţioase. Afluxul enorm de metale preţioase a avut consecinţe negative asupra economiei spaniole, şi anume a contribuit la:

sporirea preţurilor, stagnarea activităţii manufacturiale în ţară, stoparea comerţului extern, la sporirea impozitelor la mărfurile industriale, stimularea importului de mărfuri industriale pentru satisfacerea nevoilor

populaţiei, reducerea nivelului de trai în ţară

Mercantilismul italian – Reprezentanţi: Scaruffe şi Antonio Serra. Specificul mercantilismului italian:

Transformarea banilor acumulaţi în capital de împrumut, iar marii comercianţi în bancheri şi cămătari internaţionali;

Mercantiliştii italieni au pus accentul pe problemele monetar-creditare. Bancherul Scaruffe a elaborat un proiect de convocare a unei conferinţe europene sub conducerea lui Papa cu scopul de a reglementa circulaţia monetară pe plan internaţional;

Mercantiliştii italieni s-au pronunţat pentru stabilirea unui sistem european de raportare a argintului faţă de aur, deoarece acest raport era diferit în diferite ţări, el influenţa negativ asupra comerţului exterior.

Mercantilismul francez – „mercantilismul industrialist”. Reprezentanţi: Jean Buden, A.Moncretien, J.Colber. Mercantiliştii francezi au pus accentul pe dezvoltarea industriei şi a comerţului.

În politica internă mercantiliştii francezi se pronunţau: pentru crearea infrastructurii, industriei, pentru acordarea subvenţiilor, privilegiilor fiscale, pentru reglementarea preţurilor, pentru stimularea calităţii produselor, pentru dezvoltarea relaţiilor de transport.

În politica comerţului exterior se pronunţă pentru: importului mărfurilor străine care concurau cu cele franceze, scutirea de taxe vamale a importului de materie primă, încurajarea exportului de mărfuri fabricate în ţară, interzicerea exportului de grîne pentru a nu provoca foamete în ţară.

Page 5

Conceptele mercantilismului francez sunt reflectate în lucrarea lui A.Moncretien numită „Tratat de economie politică” publicat în 1615.

Mercantilistul francez J.Boden pentru prima dată a formulat teoria cantitativă a banilor, potrivit căreia puterea de cumpărare a unei unităţi monetare depinde de cantitatea de bani aflată în circulaţie.

Mercantilismul englez – „mercantilismul comercial”. Reprezentanţi: T.Moon, W.Staford, W.Petty. specificul mercantilismului englez este încurajarea comerţului exterior şi a navigaţiei. Mercantiliştii englezi pentru prima dată au elaborat balanţa comercială care prevedea:

Sporirea comerţului maritim; Majorarea substanţială a volumului capitalului comercial; Încurajarea comerţului exterior; Liberalizarea operaţiunilor comerciale; Reducerea ratei dobînzii în scopul extinderii investiţiilor de capital.

Mercantilismul german – „cameralist”. Mercantiliştii germani s-au concentrat asupra problemelor instituţiilor de administrare în scopul majorării veniturilor publice.

Mercantilistul Becker a pus bazele ştiinţei administraţiei publice a oraşelor şi a administraţiilor publice teritoriale. El a pus accentul pe analiza sistemului de finanţe şi fiscal, care serveau ca surse de venituri în visteria statului. El s-a pronunţat pentru introducerea impozitelor progresive şi ridicarea tarifelor vamale şi pedepsirea fraudelor fiscale.

Mercantiliştii germani au fost denumiţi „cameralişti” : „camer” – locul de păstrare a tezaurului guvernatorului.

1.5 Consecinţele mercantilismului

Extinderea orizontului comercial; Apariţia unui aflux de produse exotice; Deplasarea centrului de gravitaţie economică a lumii; Bulversarea completă a averilor şi ierarhiilor sociale; Stimularea a spiritului de aventură şi de câştig; Lumea rurală şi artizanală este înlocuită de lumea

comercianţilor şi manufacturierilor.

Page 6

1.6 Trăsăturile mercantilismului

Indiferent de forma pe care o îmbracă, de soluţiile propuse şi de spaţiul geografic în care semanifestă, mercantilismul prezintă câteva trăsături esenţiale3:

a) este primul curent de gândire economică care încearcă să analizeze, sub aspect teoreticopractic, modul de producţie bazat pe schimbul de mărfuri şi relaţii salariale, în condiţiile în care, intensificarea schimburilor comerciale externe se desfăşoară în proporţii considerabile şi sunt cele care stau la baza creării de bogăţie, a plusprodusului. Tocmai din acest motiv, principala formă de sporire a bogăţiei este considerată acumulare de bani şi de metale preţioase, iar sfera circulaţiei (comerţul exterior) este privită ca izvor de bogăţie;

b) promovează intervenţia statului în economie deoarece, schimbul de mărfuri şi acumularea primitivă de capital aveau nevoie de cadrul normativ propice desfăşurării lor;

c) mercantilismul se leagă strâns de politica economică (comercială) a timpului, ceea ce va justifica şi sub aspect teoretic, nu numai practic, formarea marilor imperii coloniale adunătoare de metale preţioase, materii prime şi bani;

d) nevoia crescândă de stoc monetar este alimentată şi de necesitatea satisfacerii unor cerinţe cât mai variate şi numeroase din partea puterii regale şi a acoliţilor ei: de la războaie la o viaţă bazată pe lux şi consum rafinat;

e) banii sunt consideraţi drept: “un factor de producţie cu acelaşi titlu ca şi pământul”, “banii erau priviţi uneori ca avuţie “artificială”, distinctă de avuţia “naturală”, unde dobânda de capital era considerată drept plată pentru închirierea banilor, analogă cu renta funciară. În măsura în care mercantiliştii căutau să descopere motive obiective pentru mărirea ratei dobânzii (...) ei le găseau în cantitatea totală a banilor”.

În viziunea mercantiliştilor asupra creşterii bogăţiei influenţează 3 factori principali:1. stimulare activităţii manufacturiale, în acest scop ei propun:

reducerea concurenţei, atât pe piaţa internă, cât şi pe cea externă; interzicerea exportului de materie primă, în scopul prelucrării ei în

interior la întreprinderile manufacturiale naţionale; crearea manufacturilor publice, cu suportul statului; atragerea meşterilor străini, iscusiţi; aplicarea spionajului industrial.

2. stimularea creşterii populaţiei, în acest scop ei propun: susţinerea familiilor cu mulţi copii; încurajarea imigraţiei forţei de muncă; acceptarea comerţului cu robi; reglementarea strictă a preţurilor.

3. stimularea creşterii masei monetare, în acest scop ei propun: atragerea monedei din exterior şi interzicerea scoaterii nejustificate din

interior; reducerea importului mărfurilor care pot fi confecţionate în ţară; acordarea înlesnirilor fiscale şi creditare exportatorilor de bunuri finite; cucerirea noilor pieţe de desfacere; susţinerea pirateriei.

3 Lupan, Mariana ”Istoria gândirii economice”

Page 7

Jean Baptiste Colbert (1623 – 1687)

Jean-Baptiste Colbert (n. 29 august 1619 - d. 6septembrie 1683) a fost un economist francez, reprezentant al Școlii mercantiliste de economie. El a fost descris de Mme de Sévigné ca "Le Nord" (nordul), pentru că a fost insensibil.

“Colbertismul va fi expresia cea mai franceză amercantilismului industrialist”.

Personalitate economică complexă, specialist în domeniul administraţiei publice, economiei şi finanţelor, Colbert consideră industria şi comerţul drept izvoarele fundamentale de bogăţie şi putere pentru Franţa. În acest sens, el a militat pentru aducerea specialiştilor străini în vederea dezvoltării sectorului manufacturier pentru reorganizarea finanţelor publice şi private. Exegeţii săi îi reproşează însă minimalizarea rolului agriculturii în societate, deoarece, pentru Colbert, acest sector al economiei nu poate fi considerat decât “o cămară” din care vistieria publică îşi acoperă cheltuielile cu luxul casei regale a lui Ludovic al XIV-lea şi cu cheltuielile ocazionate de dezvoltarea manufacturilor statului.

Reacţia firească faţă de asemenea măsuri de tip etatist restrictiv şi administrativ dirijiste a fost liberală. Ea va deveni ulterior o componentă importantă a curentului fiziocrat, ce a precedat colbertismului.

Page 8

Thomas Mun (1571 – 1641)

Thomas Mun şi-a formulat concepţia mercantilistă prin intermediul a două lucrări maicunoscute: “Consideraţiuni asupra comerţului Angliei cu Indiile Orientale” (1609) şi “Tezaurul Angliei în comerţul exterior” (1664-post mortem). El face distincţia netă între bani, bogăţie şi metale preţioase, considerând banii drept mijlocde îmbogăţire şi nu de bogăţie ca atare deoarece, afirma Mun, “cu cât sunt mai intens şi mai rational folosiţi, cu atât bogăţia poate spori mai repede, iar tezaurul ţării se umple mai mult”.Thomas Mun recomandă statului englez şi intensificarea importurilor de mărfuri deoarece,ieşirea banilor peste graniţă poate aduce o bogăţie mult mai mare Angliei concretizată într-un stoc monetar şi de metale preţioase mai ridicat, la care se pot adăuga şi noi pământuri care prin rodul lor îi vor spori avuţia. Prin urmare, avem de-a face cu o viziune dinamică de abordare a operaţiunilor economice, la care se adaugă o analiză, chiar dacă simplificată, a riscului economic, a necesităţii realizării unor cheltuieli privite ca moment în strategia economică de obţinere a unui profit ridicat.A rămas celebră în acest sens comparaţia pe care Mun o face între rolul banilor şi rolulseminţelor: “Dacă noi l-am judeca pe agricultor numai prin prisma momentului semănatului am putea să-l considerăm nebun. Dar dacă ne amintim în acel moment şi de secerat, care este scopul activităţii sale, atunci am putea judeca cum se cuvine munca lui şi belşugul care decurge din ea”. De aceea, Thomas Mun vede finalizarea unor asemenea eforturi în obţinerea unei balanţe comerciale active deoarece, scrie el, “mijlocul obişnuit de sporire a avuţiei noastre şi a tezaurelor noastre este comerţul cu străinătatea, activitate în care trebuie să respectăm regula după care în fiecare an să vindem străinilor mărfurile noastre, de o sumă mai mare decât suma mărfurilor folosite de noi de la ei”. Aceasta are un efect dublu asupra avuţiei: pe de o parte se vinde surplusul de mărfuri şi se încasează metale preţioase de care ţara are nevoie, iar pe de altă parte, se vor cumpăra acele mărfuri de care ţara are nevoie şi pe

Page 9

care nu le poate produce ca urmare a costurilor de producţie ridicate pe care acestea le-ar necesita.

CONCLUZII

În încheiere putem trage o concluzie si anume aceea că mercantilismul esteprodusul unui spirit nou manifestat în epocă. Acesta este caracterizat prin predominanţapreocupărilor economice, adică a celor ce fac din câstig un scop, faţă de austeritatea celormorale, politice si filozofice, predominanţa bogăţiei mobiliare faţă de cea naturală imobiliarătradiţională, a economiei monetare faţă de cea naturală, a manifestărilor individualiste faţă decele de tip comunitar si susţinut de afluxul metalelor preţioase.

În concluzie, mercantiliştii s-au axat pe ofertă, cu scopul de a exporta surplusul de produse şi pentru a procura valuta necesară. Ei au urmărit o abordare macroeconomică a fenomenelor şi proceselor, însă niciodată nu au reuşit să realizeze o prezentare sintetică asupra economiei şi a funcţionării acesteia. Nu au reuşit să separe aspectele economice de cele politice, adeseori acestea suprapunându-se, economia căpătând, de cele mai multe ori, forma acţiunii politice. Totuşi, putem considera mercantilismul ca un pas important în dezvoltarea economico-socială a epocii. El a fost o primă încercare de descifrare a scopului mişcării capitalului, de analiză a circulaţiei mărfurilor şi a economiei de schimb, pregătind în bună măsură terenul pentru afirmarea fiziocratismului şi ulterior, a doctrinei liberalismului clasic.

Page 10

BIBLIOGRAFIE

Moldovanu, Dumitru,” Doctrinele economice”, Editura a 3-a,

Chişinău, 2003

www.dex.ro

Lupan, Mariana, “Istoria gândirii economice”

Popescu, Gheorghe, “Evoluţia gândirii economice” Editura

George Bariţiu, Cluj – Napoca, 2000

https://ro.wikipedia.org/wiki/

Mercantilism#Factorii_ce_au_dus_la_apari.C8.9Bia_mercantilis

mului

Ciulbea, Titi, “Doctrine economice”, Editura Politica ,

Bucureşti, 1959.

Page 11