TipologieMeningita viralăÎntre 80% si 92% din persoanele care fac meningită virală în fiecare an sunt infectate cu virusuri care trăiesc în mod normal în intestin. Aceste enterovirusuri (cum ar fi virusul Coxsackie şi echovirusul) fac parte din flora intestinală fără să producă vreo boală. Totuşi, ele pot provoca meningită atunci când sunt transmise de la o persoană la alta prin intermediul alimentelor, apei sau obiectelor contaminate. Meningita provocată de enterovirusuri apare cel mai frecvent la copii mici şi la sugari.

SimptomeCele mai frecvente simptome ale tuturor formelor de meningită includ:

febră; durere de cap severă şi persistentă; gâtul este înţepenit şi dureros, cel mai bine evidenţiindu-se la încercarea de a

atinge pieptul cu bărbia; vărsături; confuzie şi un nivel scăzut de conştienţă/luciditate; convulsii.

Alte simptome ale meningitei sunt:

oboseala/lenevire, slăbiciune şi dureri musculare şi senzaţii ciudate (cum ar fi furnicături) sau slăbiciune în întregul corp;

sensibilitatea ochilor şi dureri ale ochilor la lumină puternică; erupţie cutanată; momente de ameţeală. ……………………………………………………………………………......

.L De obicei, simptomele meningitei bacteriene debutează brusc, iar cele ale meningitei virale pot debuta brusc sau treptat, în curs de câteva zile. a unii oameni pot apărea simptome neobişnuite de meningită.

Diagnostic Medicii pun diagnosticul de meningită pe baza istoricului medical, a

examenului fizic şi a unuia sau mai multor teste. În timpul efectuării istoricului medical, pacientul este întrebat dacă a fost expus la

1

microorganisme care pot produce meningita, sau dacă a venit în contact cu o persoană infectată cu un microorganism de acest tip. Se face de asemenea un examen fizic în scopul căutării semnelor de infecţie, cum ar fi "înţepenirea" gâtului şi în poziţia culcată, incapacitatea de a putea atinge pieptul cu bărbia fără a ridica picioarele. Dacă se suspectează meningita, medicul poate face testele imediat, înaintea sau la începutul internării în spital.

Investigaţii Puncţia lombară Puncţia lombară este cel mai important test de laborator pentru diagnosticul

de meningită. Ea se face aproape întotdeauna în cazul suspiciunii de meningită. Este prelevată o mostră de lichid cefalorahidian (LCR) care este testată în scopul căutării şi identificării unuia din microorganismele ce pot provoca meningita. Se face o cultură din lichid cu acest scop. Adesea este nevoie de câteva zile până la câteva săptămâni până la obţinerea rezultatelor acestei culturi din LCR.Totuşi se pot face şi alte teste din lichidul cefalorahidian pentru identificarea micro-organismului care a cauzat infecţia.

hemocultură (cultura efectuată din sânge), pentru identificarea infecţiei tomografie computerizată (CT) sau rezonanţa magnetică nucleară (RMN) la

nivelul capului, pentru găsirea tumefierii ţesuturilor cerebrale sau a complicaţiilor, cum ar fi leziunile cerebrale

testele urinare, pentru identificarea unei infecţii urinare radiografie toracică , în căutarea unei infecţii pulmonare precum şi o biopsie de la nivelul erupţiei cutanate.

Mod de transmitere

Microorganismele care cauzează meningita pot fi transmise de la o persoana la alta sau transmise de la rozătoare sau insecte la oameni.-prin intermediul materiilor fecale-prin tuse sau stranut-prin sarut

Evoluţie

Evoluţia meningitei depinde de vârsta pacientului, de starea generală de sănătate şi de microorganismul care a cauzat infecţia. Afecţiunea poate varia de la uşoară la severă. Meningita virală este mai frecventă spre sfârşitul verii şi la începutul toamnei.

2

Factorii care pot creşte riscul de meningită sunt:

genetici - Unele persoane pot moşteni tendinţa de a face meningită daca vin în contact cu aceste microorganisme care o provoacă;

sexul - Bărbaţii fac meningita mai frecvent decât femeile; vârsta - în general, sugarii, copiii mici, adulţii tineri şi vârstnicii au cel mai

mare risc de a face meningită; condiţii de trai aglomerate - persoanele din tabere, şcoli şi cămine/internate

au o probabilitate mai mare de a face meningită provocată de microorganisme care se răspândesc cu uşurinţă de la o persoană la alta.

Majoritatea cazurilor de meningită sunt cauzate de virusuri (determinând meningita virală). Cele mai multe persoane cu meningită virală de obicei încep să se simtă mai bine după 3 zile de boală şi se fac bine în aproximativ 2 săptămâni.

Totuşi, este important să consultaţi un medic în cazul în care simptomele de meningită evoluează aşa încât există suspiciunea unei meningite bacteriene, care este mai severă. În cazurile de meningită virală uşoară poate fi nevoie doar de un tratament la domiciliu, ce conţine consumarea de lichide cu scopul prevenirii deshidratării şi medicamente ce controlează durerea şi febra. Dacă starea de sănătate nu se îmbunătăţeşte sau dacă, din contra, simptomele dumneavoastră se înrăutăţesc, este nevoie de efectuarea unor noi teste pentru a se cauta alte cauze de boală.

Tratamentul ambulator (la domiciliu)Tratamentul la domiciliu este de obicei suficient pentru majoritatea persoanelor care au menigita virala. El cuprinde:

scaderea febrei. Uneori nu este nevoie de nici un tratament pentru febra. Pentru reducerea febrei se pot folosi comprese cu apa rece pe frunte, dusuri reci, si medicamente precum acetaminofen (Paracetamol, Tylenol) sau ibuprofen

indepartarea durerii usoare. Durerea de cap este un simptom comun in meningita. Unii oameni pot avea de asemenea si dureri musculare usoare sau mai severe. Durerea usoara poate fi indepartata de regula cu medicamente precum acetaminofen (Paracetamol, Tylenol) sau ibuprofen

prevenirea deshidratarii. Semnele comune ale deshidratarii cuprind uscaciunea gurii, gura "cleioasa" si urini reduse cantitativ, cu culoare inchisa. Se poate preveni deshidratarea prin consumarea de lichide in cantitate mai mare decat in mod obisnuit, sub forma de apa, sucuri, ceaiuri, si lichide de rehidratare. Copii pot sa prefere batoanele de sucuri inghetate.

3

Daca persoana respectiva prezinta varsaturi, trebuie sa evite mancarea sub forma solida si sa bea apa sau alte lichide cu ingitituri mici

odihna. Repausul ajuta la insanatosire si asigura indepartarea unor simptome precum durerea de cap. Activitatile efectuate in liniste, precum cititul de carti, vizionarea de filme, ascultarea de muzica, care pot face sa treaca timpul mai repede

urmarirea aparitiei de semne ale complicatiilor in timpul bolii. Cele mai frecvente complicatii sunt febra care dureaza mai mult timp decat ar fi de asteptat si convulsiile. Unii oameni care au complicatii in timpul bolii pot necesita internare in spital pentru tratament.

Tratamentul la domiciliu este de asemenea necesar dupa insanatosire. Este importanta urmarirea pentru identificarea aparitiei de semne ale complicatiilor pe termen lung, precum pierderea auzului (surditatea).

Optiuni de medicamente

Medicamentele folosite pentru tratamentul meningitei depind de microorganismul care a cauzat infectia, de extinderea infectiei, de varsta persoanei si de starea generala de sanatate.

Reducerea riscului de meningitaEtapele pentru reducerea riscului de infecţie si pentru prevenirea răspândirii meningitei sunt:

evitarea persoanelor care au meningita; separarea persoanelor cu meningita de ceilalţi din casa ; spalarea frecventa a mainilor evitarea insectelor si a rozatoarelor purtatoare de microorganism

Medicina generalaMeningita Meningele reprezintă membrana ce îmbracă creierul si este formată din trei foite situate una peste alta. Inflamatia acestei membrane se numeste meningită si are mai multe cauze: infectii cu bacterii, virusuri, ciuperci, tuberculoză, sifilis, leucemii sau cancere localizate la nivelul meningelui.Boala poate fi mortala.

Meningita produsă de virusuri poate apărea în epidemii si au existat în ultimii ani si la noi în tară asemenea epidemii de meningită virală soldate chiar cu câteva cazuri de deces. Se manifestă la orice vârstă cu tablou clinic dramatic. Bolnavul stă în comă câteva zile, dar vindecarea poate surveni fără nici o sechelă. Importantă este imunitatea bolnavului, capacitatea organismului de a lupta cu virusul. Nu orice

4

durere de cap asociată cu sensibilitate crescută la lumina si la zgomot apărută într-o viroză este neapărat meningită. În infectiile virale obisnuite pe care orice om le face de 2-3 ori pe an poate exista un oarecare grad de inflamatie a meningelui. Se numeste meningism si este un simptom în cadrul unei boli virale, nu o boală propriu-zisă.

Meningita acuta virala

Meningita acuta virala este o neuroinfectie, boala ce poate fi intalnita la toate varstele, ceva mai des la copii. Se manifesta sporadic sau epidemic.

CA LE DE TRANSMITERE:

Ca si in alte infectii (TBC, blenoragie s.a.), se apreciaza ca in cazul celor virale elementul important in producerea bolii nu este atat virulenta agentului patogen, cat mai ales slaba rezistenta a organismului invadat, ce nu are capacitatea de a se apara. Asa se explica imbolnavirea mai ales a batranilor si a copiilor, precum si a celor cu infectii repetate - bolnavii cronici, obezii, diabeticii, cei tratati cu imunosupresive, purtatorii de HIV s.a. (boala este mai raspandita printre persoanele cu o igiena precara, fiind extinsa mai ales in tarile subdezvoltate). Purtatorii virusului sunt tantarii (posibil mustele si rozatoarele), cazuri mai frecvente fiind semnalate la persoanele ce s-au scaldat in ape statatoare, poluate.

SEMNELE DE DEBUT ALE BOLII:Debutul bolii poate fi de cele mai multe ori brusc, semnele fiind cele ale unei infectii generale: febra, frisoane, usturimi in gat, faringe congestiv, jena difuza abdominala, astenie fizica si psihica, pierderea poftei de mancare, iritabilitate nervoasa inexplicabila, stare generala variabila.

Evolutia bolii: o igiena riguroasa, un regim preponderent vegetarian cu legume si fructe, precum si o viata fara exces de nici un fel (mai ales in aceasta perioada).

5

Cei mai expusi la actiunea acestui virus deosebit de periculos au fost in special copiii si batranii.

MASURI CE TREBUIESC RESPECTATE PT. A PREVENI MENINGITA

Meningita virala se transmite aerogen si digestiv. Medicii sfatuiesc populatia sa consume apa numai din surse autorizate, legumele si fructele sa fie foarte bine spalate inainte de consum. De asemenea, scaldatul este interzis in locurile neautorizate, iar primariile din judet au obligatia de a instala placute prin care sa avertizeze populatia ca scaldatul este interzis. Mainile trebuie frecvent spalate si atunci cand apare primele simptome specifice bolii populatia trebuie sa se prezinte imediat la doctor. Febra, durerile de cap, diareea, varsaturile pot fi semne ale meningitei virale.Meningita virala este comuna si mai grava decat meningita bacteriala. De obicei ramane nediagnosticata, simptomene asemanandu-se cu cele de gripa. Frecventa meningitei virale creste usor in ntimpul primaverii si veri deoarece oamenii sunt mai expusi la agentii virali comuni in aceste anotimpuri decat in altele.Simptomele meningitei variaza si depind de varsta copilului si de bacteria sau virusul care provoaca infectia.Meningita are o perioada de incubatie de 2 pana la 12 zile Unele simptome mai comune ale meningitei includ febra, stare de letargie sau iritabilitate. Alti copii pot avea dureri de cap, sensibilitate la lumina si gatul incordat, care deseori este observat de doctor in timpul examenului medical.Meningita poate duce la iritatii ale pielii, desi iritatiile cauzate de meningita bacteriala arata diferit decat acelea cauzate de meningita virala.Crizele ocazionale insotesc meningita.Meningita poate duce la iritatii ale pielii.

6