ORADEA-UARE fNAGWÁRADj

6 novembre st. v. 18 novembre st. n.

Ese in fiecare duminecă. Redacţiunea :

Strada principala 375 a. Si . 45.

A N U L XXIV.

1888.

Preţul pe un an 10 fl. Pe '/ 2 de an 5 fl.; pe V4

de an 2 fl. 70 cr. Pentru România pe an 25 lei.

Memoriele unui doctor. — Novelă, —

' e n t ru mine a fost o adevăra tă nefericire, că m ' a m desvoltat , in te lectualmente , pré curênd. L a vres tă fragedă, când nu ar fi fost permis

să cunosc decâ t jocuri le nev inova te de copii, eu v ë -dusem şi înţelesei lucruri pe cari nu t rebuia să le pricep.

Eram abia de şep te ani şi dintr 'o conversa ţ iune a mamei cu o prietenă a ei, la care asistai , am în­ţeles că i-am fost o belea pe cap chiar din diua naşcer i i mele , că la inceput n ' avea ochi să me vedă, e r a m urî t la chip şi mai ales pentru că s ë m ë n a m ta tă lu i m e u . pe care densa nici odată nu l'a iubit ; că numai târdiu, după ce m'am făcut mai mare şi a vëdut că sunt cu minte , a inceput a me suferi pe lângă densa . Să fi şciut că tocmai ceea ce o făcu pe ea să me iubescă, a fost pote causa intregei mele nefericiri. Căci după cele ce audii, am deveni t fricos, abia indrăsn iam să me apropiu chiar de ea, şi când me mângâia ori îmi netediă përul, me ui tam, nu cumva se v a superă indată şi me va respinge delà dênsa. Cu ceialalţi e ram şi mai timid. Alţi copii când le făcea cineva ceva, ameninţau şi alergau la ajutorul părinţ i lor lor... Eu n ' aveam numai mamă, şi dênsa, me în t rebam, face-va ceva pent ru mine ? . . .

Astfel şi avea biéta mamă causa a nu me iubi p r é tare . E ră vecinie amărî tă şi causa supărărilor şi rîefericirei ei a fost ta tăl meu, care, îmi pare reu, da r t rebue să o spun, a fost un stricat şi jumătate. A părăsi t -o după ce i-a mâncat zestrea. Unii die că s'a dus in America. Eu nu şciu. Nu i-am vëdut chi­pul, nici el p 'al meu, şi astfel chiar vëdèndu-ne cu greu ne-am eunoşce.

* Cum a m dus-o până la bacalaureat , numai

D(Jeu şcie. Eu din t o t ă vieţa de până aci nu-mi aduc aminte decâ t de necasur i şi nevoi. Nu m'au iubit nici profesorii, căci sec cum eram şi inchis in mine, nici eu nu me legam de nimeni . Chiar la bacalaureat mi s'a in têmpla t o neplăcere, care pe altul l 'ar fi adus la desperare . Eu eram inse obicinuit cu tote relele. La esamen ma i e ra unul, care din intêmplare avea acelaşi nume ca mine. Un băiat prost şi p ro­fesorii in în ţe lepciunea lor, când cu facerea certifi­catelor, m 'au confundat cu densul. Câtă alergare până ce a m descurcat lucrurile.

II Cea mai mare bucurie ce am simţit-o a fost

aceea, când am fost primit in tern la un spital : me inscrisesem la medicină căci, ra ţ ionam eu, aici nu se cere decât i nve ţă tu ră multă, şi eu ş-aşă nu sunt bun de al tă t rebă . Se înţelege, că m'am inşelat şi atunci când a m ra ţ ionat in felul acesta.

Aici făcusem cunoşcinţă cu un tiner farmacist, care lucra in farmacia spitalului nostru. Eră un bă ia t bun. Pent ru densul lăsam adesea car tea şi in loc d'a studia, vorbiam ore intregi cu el.

Ce reu mi-a păru t când intr 'o dimineţă, ducên-du-me la el, l 'am găsit mort in mijjocul camerii. Se impuşcase. Ce mult t rebue să-şi fi urît meseria, căci nu s'a folosit de ea nici chiar la mor te : e ră şi mai lesne să se o t răvescă , avea destulă la indemănă, ş-apoi nici vërsare de sânge nu s'ar fi făcut... servi­torii şciu că-1 injurau pentru că trebuiau să spele pardoséua in u rma lui.

îmi spusese, cu o di nainte , că are să se sinu­cidă. Era t a re desperat . Causa : amorul . Iubia pe fata intendentului şi ea nici nu-1 băga in séma. Eră o prostie că s'a sinucis şi eu nici nu--l credeam c'o face când mi-a spus-o . Nu-mi intra in cap asemenea lucruri .

* Peste puţ ină v reme a trebuit să plec şi eu din

spital. Am fost concedia t : m'am apucat şi am făcut, intr 'o di de serbătore , eu insu-mi autopsia unui mori. in spital, a cărui bolă o s tudiam chiar a tunci şi speram a aflâ niscai -va date interesante , făcendu-i autopsia. In zadar le-am spus, că n 'am făcut as ta , decât in interesul şciinţei. Mortul era protegiatul eco ­nomului şi eu nu credeam că până şi morţ i i se protegieză şi că economul nu a voit ca protegiatul lui să fie îngropat fără a i se face autopsia .

Părăs ind spitalul, m'a primit in c?sa sa o v ë -duvă cu pa t ru copii. Eră şi ea săracă . Pó té chiar pentru aces ta se indura de mine. M'a îngrijit ca pe un frate ori fiu şi nu-mi cerea drep t resplată decât ca după ce voi ajunge doctor, şi dênsa va muri , — eră o femeie bolnăviciosă, să nu- i las copiii să m o r ă pe drum. Aceste vorbe şi pur ta re a ei mi-au incăl<jit inima, mi-au dat őre cum pu te re de a munci îna in te şi numai acum incepui a înţelege pentru ce m a m a , pe patul seu de morte , m'a conjurat, că unde voi găsi o veduvă cu copii, o femeie săracă, s'o ajut... M'am gândit mult d'aci incolo la m a m a mea, care mur ise in miserie cu vr 'o câ ţ iva ani mai înainte de a s t a , şi înţelesei intréga poemă tristă a vieţei sale... M'a cuprins un fel de cult că t ră suvenirul ei... Intr ' o di

45

© BAR București

518 F A M I L I A Anul .XXI V.

de pr imăveră am plecat afară din oraş şi m'am p o ­meni t numai de odată in cimiter... Am căutat multă v r e m e mormântul ei, da r nu Pam găsi t ; d 'atâţia ani nimeni nu 1-a îngrijit, nu l'a cercetat, vor fi săpat al tul peste el... Am plâns. Părea c 'am perdut o lume, tristă, dar scumpă mi se părea .

* Mi se părea c'am imbëtrâni t când, in fine, ajun­

sei doctor. Clientelă nu pré aveam, căci nu căuta­sem a me introduce in societate şi urmarea dovedi, că şciinţa nu este îndestul pent ru a trăi. Vedeam şi cunosceam omeni cu mai puţin studiu, şi o duceau mai bine. Dar, altfel, eram mulţămit . Me mutasem ma i in centru oraşului, intr ' o odaie bine mobilată şi simţiam şi eu o satisfacţie oreşcare putênd a ajuta copiii vëduvei la care locuisem ca student şi ca re in intr 'aste murise... Eră ceva trist pentru mine, că toţi muriau la cari ţ ineam şi a căror iubire o simţisem, şi as tă impregiurare me făcuse a me teme oreşcum a-mi legá sufletul de cineva.

* Aveam cinci ani de practică, in care interval

a m ajutat pe mulţi şi am scăpat şi de morte câţ iva bolnavi, fără a me aştepta nici l a mulţămire şi nici la vre-o distincţie.

Intr ' o di fusei chemat la un bancher . — Domnule, îmi dise, comptabilul meu dice că

eşti un om inveţat, un bun doctor, i-ai scăpat soţia de morte, la care o condamnase ceialalţi doctori mar i - . Nevésta-mea este, pare-mi-se, tot a tâ t de bol­n a v ă şi pote de acelaşi morb. Scapă-mi-o, şi cere-mi tot ce-ţi pot da şi ce doreşci.

Nu şciu ce i-am borborosit drept respuns, îmi aduc numai aminte, că el me impinse de spate intr 'o odae frumosă şi me conduse la patul bolnavei.

* Am fost un reu doctor, n 'am meritat nici odată

ca lumea să me laude. Cel puţin pentru mine a m fost cât se póté de r e u ! Am şciut să vindec numai u n trup şi in acelaşi t imp să-mi ot răvesc sufletul, a-devërata vieţă a ori cărei fiinţe.

Ah ! ostenesc ş-acum, după ani de dile, când me gândesc la asta.. .

Reu doctor a m fost !... Căci t rebuia să şciu, că femeia este slabă, că

a tunci când face un sacrificiu pentru tine, omora póté pe altul, ori pe ea insăşi, că adesea din bunăta te face reu... Trebuia să cunosc mai bine însuşirile sufletului omenesc, să fi studiat in deosebit a femeilor... Dar nu le-am cunoscut, nu le-am studiat

Reu doctor am fost... — Iţi datoresc viéta, mi-a dis ea, după ce am

scăpat-o, deçà scăpare se póté numi. Mi-a strîns apoi mâna şi-şi u i ta privirea asupra

mea.. . Me priviá in faţă ; eu asemeni me u i tam in ochii ei umedi de lacrămi de bucurie. Şi s imţiam a tâ­t a a tracţ iune in acei ochi umedi, ineât mi se părea că din fie-care lacrimă naşce o bucurie pentru mine, că privirea ei îmi deschide un cer pe care nu l 'am vëdut ancă, vocea ei slabă, t remurândă, mi se pă rea a t â t de t a re şi pătrundetore, de parcă deschidea in to tă a mea fiinţă noui isvóre de vieţă, parcă a r des­pică intunerecul, necunoscutul in care t ră iam până a c u m şi reversa o lumină in calea vieţei mele.

0 pr iviam uimit de frumuseţea ei, de duioşia cu care se ui tă la mine, nu şciu, ţiu minte numai a tâ t să eu eram forte încurcat şi zăpăcit şi că to tuş nici

ogtetă sufletul meu n 'a fost mai deschis, mai senin c ă i nici oda tă n 'am simţit fierbênd in creierul meu' a » t e a idei, una mai puternică decât alta, şi to te

concentrându-se intr 'o vorbă, pe care n ' a v e a m cu-ragiu a o spune.

Am plecat repede d'acolo şi câ te -va due n u a m eşit din casă. încercasem a cont iună u n s tudiu al meu, da r nu şciu cum, d 'as tă da tă mi se p ă r e a totul atât de gol, indiferent.

De ce să me mai şi t rudesc ? Eu am făcut destul . Am mântuit-o pe ea... Şi când mi-a ven i t in minte , am a runca t departe totul de lângă mine.. .

* — Decă te-am scăpa t de mor te , da-mi şi t u vie­

ţă, — i-am dis cădendu-i la picióre, şi in po rn i r ea mea nebună i-am spus cu câtă pa t imă o iube sc, i-am descris cu lacrămi in ochi intréga m e a v i e ţ ă lipsită de căldură, de fericire şi dragoste. . . i - am spus , că o putere tainică, căreia n 'am pu tu t să res i s t , me legă de densa, că nimic nu pote face să m e lap ëd de o gândire, de o s imţ i r e : amorul ei. . . Şi mul te alta.

M'a ascul tat până in capët.. . 0 , a r fi fost teribil să nu me fi ascultat, să-şi in torcă faţa d e mine, ne­socotind pasiunea mea pen t ru densa. . .

— De ce-mi spui aces te vorbe, dise cu spaimă. — Te iubesc, — mi-a fost s ingurul respuns . . .

Am lua t -o apoi de mână, am apropiat-o de mine şi c'un ton şi privire rugă tore i -am (Jis : Desfid totul din lume pent ru un s ingur moment de iubire cu tine.

— Déeà-i şei ce-mi ceri. — Da, şciu. Să-mi creezi o l ume cu un s ingur

cuvent al teu . Să laşi totul pen t ru mine , precum eu n u te voi avé decâ t pe t ine. . .

In momentu l când eră să-mi respundă, să-mi spună vorba decidëtore, s 'audiră afară niş te paşi mă­run ţe i şi repedi, se deschise uşa şi apăru o copilă ca de cinci şese an i - . Blondă, cu ochi mar i albaştri, cu buze subţiri , p lăcută la chip, întocmai ca maica sa in a cărei braţe se a runca . . .

Ne pr ivi răm un moment . . . Ea str înse copila la sine, ca şi cum stvîngi un

scut şi eu nu me s imţ iam a tâ t de t a re a invinge faţă de un asemenea scut . . .

— A veni t t a ta , dise mit i t ica, ş-acest glas pă­r e a a-mi spune sent inţa intregei mele vieţi . . .

D'atunci n ' am mai vëdu t o. Dar chipul ei puru­r e a îl am dinainte-mi, viu ca o sfântă şi scumpă imaginaţie.. . S'a dus le Nizza şi p r in I tal ia şi nu se v a mai in tórce . Mi-a scris-o in t r ' o ser isóre pe ca r e am primit-o când a plecat . Am plâns când a m citit-o. Cuprinde in t r 'ênsa osânda intregei mele vieţi şi su­venirul unor vremuri in car i a m simţi t şi eu pu te rea şi fericirea unui amor fără margini , când sufletul meu scăpase, pen t ru un moment , de p o v a r a ca re se vede că i-a fost da tă să o s u p o r t e vecinie. . . S imţ i t -am a-tunci ş i eu căldura vieţii , pe câ t de mult simţ acum recela ei...

Ah, abia mai pot scr ie , pa rcă -mi sunt mani le din plumb. . .

N 'am mai iubit d ' a tunc i pe nimeni .

I. R u s s u .

P l â n g -,'lâng... ah ! lacrămile mele cad pe sinu-ţi împietrit, N'ai simţire, n'ai căldură ca şi stânca de granit ; De^ai remâne-un véc pe lume şi din morţi m'aş deştepta, Rece 'ntocmai ca ş-acuma, ca ş-acuma te-aş afla.

Plâng... ah! lacrămile mele şi pe pietre de cădeau, Le-ar fi sfărîmat şi póté chiar şi ele respundeau

© BAR București

Anul XXIV. F A M I L I A 519

Inse tu ce eşti mai tare şi atâta me huleşci, Să nu poţi dar nici odată, nici odată să iubeşci !

Plâng... ah ! lacrămile mele ducă-se spre Dumnedeu, Ca tămâia să se 'nalte ruga mea şi plânsul meu; Ér din astă impetrire d'o mai fi să te deştepţi, Să me cauţi vieţa 'ntregă, vieţa 'ntregă să m'aştepţi !

S m a r a .

C i c e r ó n . — Schiţă dramatică in 5 acte. —

(Urmare).

A C T U L II .

0 sală mare împodobită cu flori.

S c e n a I .

Hortensia, Pison, Cicerón, Quintilian, Mavriu, Senatori, Judecători, Advocaţi, Popor.

Toţi. (Cu admirare) . E r t a t ' e r t a t ! 0 m a r e Cice­rón ! t ră iescă Cicerón !

Hortensia. Ë domnilor! mai incet cu înflăcărarea vos t ră ! După cele ce se vëd, judecă tor i şi popor, pa r a fi prândi t adi mai mult ca de obiceiu !

Toţi. E ! e ! Hortensiu ! Hortensiu. Ei d a ! die, ş-o die de doue ori a n c ă :

ori că toţi judecători i erau după mesă. ori că nu mai avem o lege in Roma ! Auditu-s 'a-mai una ca a s t a ? mór t ea unui păr in te , unui patr ician, neresbu-n a t ă de lege? Sub ce domnie t r ă i m ? Ce drep ta te ne mai ca rmueşce ? !

Quintilian. (Apropiàndu-se de Hortensiu). Trăim, scumpe Hortensiu sub domnia dreptăţii ; ne câ rmu-eşce bunul simţ. fiind luminaţ i de făclia talentului ş-a geniului fără de margine, înfăţoşat de t inërul nos t ru t ova ră ş Cicerón. Cuvêntul lui, dând drumul ideilor celor mai sânătose , a pu tu t scapă pe j ude ­cători de-o greşelă, şi pe un om de-o pedepsire ce n u i se cuviniá

Hortensiu. Aş ! vorbă-i ! Quintilian. Cicerón, pr imeşce aici, in faţa t u tu ­

rora , intréga mea admira re şi u r a rea cea mai căl -durosă pent ru geniul şi ta lentul teu neasemuit ! (Se imbră ţoşeză cu Cicerón).

Mavriu. (Apropiându-se de Cicerón, ingenunche). î nd răznesc şi eu a r idica ochii că t ră t ine, mare şi vrednice Cicerón, mântui torul meu, mântui torul ma­mei şi a fraţilor mei in suferinţă. F ă r ă tine şi cu­vêntu l t eu t răsnetul legei me aş tep tă , v ina mea n 'ar fi fost spela tă decâ t pe cruce, şi după mine alte cinci suflete ar fi peri t de asemenea . (Ii sărută pó-lele). Cum să pot să-ţ i dovedesc v r 'oda tă jertfirea ce-aş fi in s tare s'o fac pen t ru t ine ? prin ce mij­l o c ? . . .

Cicerón. Prin nimic ; mi-am făcut meseria m e a ; a m în t rebuinţa t singura a r m ă cu care me slugese i n t o t d é u n a : cuvêntul , in apă ra rea t a ; decă ea mi-a reuşi t acum, pu tea tot aşa de uşor să nu-mi reuşescă in al tă in têmplare ; mul ţămeşce dar mai degrabă deilor car i au luminat mintea judecător i lor tei !

Mavriu. Intêi ţie Cicerón, ş-apoi dei lor! De n 'a i fi fost tu, n imene n 'a r fi pu tu t dice mai bine in faţa lumei totă amărăciunea, to tă imboldirea, to tă t u rba rea ce m 'a impins in acea clipă năprasnica să lăpturesc o aşâ cr imă uriciosă.

Hortensiu. Cu astfel de pilde, Cicerón, nu t e fe­

ricesc de loc ; să faci să scape de sub pedépsa c u ­veni tă pe cel ce-a ucis pe tatăl seu . . .

Cicerón. Tatăl seu ? cine ? patr icianul Tindal ? patricianul Tindal tatăl robului Mavriu ? nu şeii ce spui Hortensiu, legături de înrudire nu puteau fi in t re aste doue făpturi omeneşci .

Hortensiu. Dar toţi martorii au dovedit înaintea judecătorilor, că Mavriu eră un fiu nelegiuit al lui Tindal

Cicerón. Şi că Tindal e ra un lată nelegiuit al lui Mavriu ! acesta am dis-o şi eu înaintea judecă­torilor. Dar legăturile dintre ta tă şi fiu pot ele fi a-semuite, in vr'o judeca ta sânătosă, cu legăturile dintre s tăpân şi r o b ? A gândi cineva numai la o astfel de s tare , este a călca in picióre buna-judecată . a ame­ninţă na tu ra şi a-ş r îde de intréga clădire lumescă a dei lor! — A plăcut lui Tindal să-şi a runce sëmènta pe ogórele sale, a plăcut lui Tindal să fie inbrăţ işa t , in ceasurile-i de beţie şi desfrâu, de ori care din r o ­bele sale, şi in urmă, când a vëdut că semenţa- i rodeşce, el n 'a şciut s'o stropescă decât cu dispreţul , cu crudimea ce nu mai póté fi e r ta tă acum nici c re -erilor unei vite ce rage, necum unui ins cuvântă tor ! Cea din u r m ă vorbă a lui Tindal a fost: »Resbunati-me ! am fost ucis de un fiu al meu«. Şi cu trei dile inainte, el pusese se sângere pe m a m a acelui fiu al seu cu cincïdeci lovituri de vergi, — şi pen t ru ce ? pentru că se rmana robă îndrăznise să 'ngenun-che inainte-i şi să ceră pentru acel fiu al ei, ş-al s tăpânului ei, e r t a rea robiei . . . l iber ta tea !

Pison. In t r ' adevër ! Cicerón pare a fi avut mul­tă drepta te . . .

Hortensiu. (Ghiontindu-1, cu jumëla te glas). Şi tu zăludule incepi a-i bate in s t rună ? ai uitat cele şese mii d rahme ce-mi datoreşci ?

Pison. Nu, Hortensiu, da r . . . Hortensiu. De mai cricneşci ceva, te las peri tor

de fóme, — advocat fără nici un muştereu ! Quintilian. Pân ' şi duşmanii sei cei mai înver ­

şunaţi incep a da dreptate adi lui Cicerón ! — In­tr 'adevër, Hortensiu, decât ai căută să ponegreşci pe protivnicul teu, i-ai intinde m â n a mai bine, i-ai r e -cunoşce insuşirile-i înalte ce se ridic mereu . . .

Hortensiu. Eu ? ! Quintilian. In v reme ce ale tale scad neconteni t ,

— ş-apoi, dându- i to tă prietenia t a . . . Hortensiu. Eu ? . . . pr ie tenia mea ! — şi însu­

şirile lui, c a r e - s ? ! acelea de a ameţi capetele j u d e ­cătorilor, silindu-i la călcări vedite de lege ?

Quintilian. Vëd bine că prin buze-ţi ese numa i pizmuirea, şi nici un pic din credinţa t a .

Hortensiu. De-aş s ta ma i mult in faţa vos t ră , a r t rebui să ve respund după cum vi se cade, — ceea ce nu me ier tă ina l ta mea fire ! Vino Pison. (Ese, urmat de Pison şi ancă câţ iva advocaţ i ) .

Scena n.

Cicerón, Quintilian, şi publicul de mai nainte, ce plecă pe rend in vremea acestei scene.

Quintilian. (Stringând cu căldură m â n a lui Cice­rón). Pr ie tenul m e u ! adi ma i mul t decâ t in t o tdéuna ai fost măre ţ , neasemănat , nepomen i t intr ' o a şâ vorbire ! 0 pr icină perdută din capul locului, pr in cuvêntul teu meşteşugit a i câşt igat-o ; o lege h o t ă r î -tóre, zdrobi tóre , pr in glasul şi ta lentul teu numai , ét-o n imic i tă !

Cicerón. Şi la ce-mi foloseşce óre to tă aces ta izbândă vremelnică , t o t ă acesta minunare a unu i pr ie ten ca t ine şi a a l tora a n c ă ? . . .

© BAR București

520 F A M I L I A Anul X X I V .

Quintilian. Reu faci de bagi in sémà pizmuirile unui Hortensiu séu lătraturile unui Pison.

Cictron. Am destulă judecata, Quintilian, in cre-eri i mei, pentru a pricepe, că tote hulirile séu piz­muirile lor nu-mi vor puté doborî nimic din ceva ce e al meu, ce mi se cuvine mie ! Dar me intreb, decă aceste însuşiri, cu cari deii m'au inzestrat, de-ar fi slăvite chiar de intréga lume, decă nici un pizmaş n 'ar fi pe faţa pămentului, care să nu-1 tăinuiescă, me intreb decă acest singur lucru póté da sufletului meu totă linişcea, to tă mulţămirea de care el are nevoie? — Sunt om, Quintilian, am t rup , a m inimă, a m dorin ţi . . . şi am mai mult decât tote aceste aici, ceva ce pare a a tê rna in cumpëna judecăţi i mele mai greu decât tote însuşirile ce le-am nu­merát .

Quintilian. Ce dar ? Cicerón. E iubirea. Quitilian. Iubeşci ! Cicerón. Să nu-ţ i ridi de mine, prietene. Eu,

Cicerón advocatul , profesorul, Cicerón care până mai eri nu avea altă ideie in tidva lui decât cum să-si înjghebe cuvântări le sale, lecţiile sale, lămuririle sale asupra vechilor măiestr i ai cuvântului şi ideilor, — astădi , etă-1 de odată afundat şi muncit in nişte în­chipuiri noue, stranii , sfăşietcre . . .

Quintilian. Şi cine e Venera, ce te-a fermecat a ş a de o d a t ă ?

Cicerón. Cum ai dis, e o Venera ! închipuirea ei nu me mai părăseşce nici o clipă ; graiul seu îmi resună ş-aievea şi 'n vis, ca nişte va lur i dulci şi blânde de cântăr i fecioreşci, colea 'n piept, şi colea 'n inimă, creeri ; a fi lângă ea, a-i vorbi, a o asculta, a simţi mâna ei atingênd pe a mea, e adi pentru mine mai mult decât cele mai inalte visur i ce t ine -re ţa-mi le rësàdiâ in calea pe care a m purces . Aş da bucurrs acum talent şi geniu, comori , isbândi, o coronă chiar de aş avé-o — in schimbul vieţii ace­leia ce astădi iubesc . . . ce me iubeşce.

Quintilian. Şi cine ve opreşce de a fi fericiţi? Iubeşci o femeie ce te iubeşce; ce doreşci mai mul t ? ce pedică óre să se impotrivescă fericirii tale ?

Cicerón. C e ? dar iubirea, fost-a cândva in lume in de ajuns pentru a face fericirea ? Nu. Legiuirile şi datinele acestei lumi şovăitore n 'au fost croite decât pen t ru a slugi de lanţuri cugetelor libere, inal­te , ce cau tă a se avên tâ acolo unde buna judecată singură póté duce in paguba tu turor obicînuinţelor próste şi vă temătore . Un munte urieş despar te pe Cicerón, advocatul pitic ce zgrabţănă p e povirnişul unei dorinţi ce nu-şi află resplala decât in vorbe sburătore, şi pe acea Venera, născută sus, crescută ca şi intr' un Olimp, şi menită a ferici, ori a fi j e r t ­fă chiar unor fiinţi ce impotrivă-mi au preţul cel mai puternic, cel mai greoiu, cel mai netăinuit , preţ al naşcerii şi avu ţ ie i ! — Cicerón săracul , vorbitorul public, cum ar pu té el a tê rna ceva in cumpëna unui consul, unui Pompei, faţă cu un pretor Veres, de cinci deci de ori milionar ! Cum să credă piticul Ci­cerón ca el să fie mai bine primit inaintea unui aşa prot ivnic , şi să i se deie lui mâna cerescei Oc­t a v i a !

Quintilian. Octavia e dar . . . ? Cicerón. 0 ! dragul meu ! mi-a scăpa t fără de

voe acest nume afundat in tainiţa inimei meîe ; da r fie! mai numai pe t ine singur t e -am drept frate c re ­dincios, încercat , neobos i t : păstreză ta ina m e a ; in sufletul teu v a fi tot a şa de bine inchisă, ca şi intr ' a l meu. Aşa e, Quintilian, iubesc pe Octavia, iubesc p e fiica consulului Pompei , şi iubirea mea e împăr­tăş i tă , îndoielile ce m a i închidea suf le tumi până eri, e r i s 'au imprăşc ia t ca fumul in vênturi . Dar tot eri.

o grea amărăc iune m e cupr inse ; eri Pompei a v e s t i t Octaviei hotăr î rea sa de a o d a de femeie Iui Veres ? eri i-a spus cu to t ă crudimea ce póté a v é un creer-rîvnitor mai mult de zven tură r i nebuneşci, decâ t d e o adevera tă iubire fiescă, că nu - i póté d a de soţ d e ­cât un mil ionar , ca cel ce l 'am numit , séu unul a -semuit lui ; şi ce sûnt eu pe lângă pretorul Veres ? t

Quintilian. Dar ce e Veres faţă cu t ine, Cicerón ?• Comorile ce el a strîns, p r e d â n d şi jupuind şi p e s ta t şi pe fie care din supuşii sei, se po t asemui c u o decime din geniul teu ?

Cicerón. Geniul e » închipuirea" , banul e «lucrul pipăite ; una şi al ta puse in cumpëna judecă ţ i i l u i Pompei , nu pó t é decât să covêrséscà cea din urma. .

Quintilian. Dar la ce n u pó té să te ridice t a l en ­tul teu ? Intr 'o di vei pu ie deveni tot a tâ t de m a r e şi de bogat ca şi protivnicul t e u ; . eşti destul de t i ­ner ancă ; republ ica a re a t â t a nevoie de bărba ţ i l u ­minaţi , ta lentaţ i . . . şi 'n t r 'o di tu, ca şi Cezar , c a şi Pompei , poţi deveni chiar u n cap al acestei r e ­publici !

Cicerón. Visuri . . . ce p ó t é nebunia t inere ţe* mele le-a rumegat adesea ori, in nopţ i fierbinţi d e veră . . .

Quintilian. Omului t a l en ta t i-e îngădui t a ţ i n i i la ori ce înăl ţare ; e dator ch ia r să lucreze eu t r u p şi suflet spre ajungerea ţintei sa le . Cu u n prilej, i n care să-ţi poţ i desfăşura intréga agerime a t a len tu lu i , minţi i ta le , te -a i puté r idica désupra t u tu ro r c e l o r ce adi nu t e pr ivesc decât ca pe un om din gl óta, celor ce acum te pizmuesc şi c a u t ă a te m u ş c a p e ascuns ca şi căţeii cei nemernic i ce nu îndrăznesc-să se repedă in faţă. Tu, pr ie tene , poţi ajunge i n t r ' o di cu mul t mai vrednic de m â n a fiicei lui Pompe i , decât toţ i Veresii de astădi, decât toţi ocârmui tor i i ş i milionarii lumei .

Cicerón Sûn t năluciri f rumőse astea, şi imbe t ă sufletul mai mult ca v inu l ! d a r a şa prilejuri r a r e or i se a re tă pent ru unii ! Pricini mici, judecăţ i le de t o t e dilele, îmi po t da câ teva s t r însor i de mână , c â t e v a laude pline de vo rbe gole şi câ ţ iva pizmuitori m a i mult in numërul celor chiar destul de numeroş i . . .

Quintilian. Nu te desnădăjdui , dragul meu, pen ­t ru că . . . A ! d a r aud un zgomot . . . vine c i n e v a .

Cicerón. (Privind pe uşe) . E insuş Pompei , s e n a ­tori şi s t răini .

Scena HJ .

Cicerón, Quitilian, Pompei, Hortensiu, Pison, Dcxionr

Senatori, Judecători. Pompei. Ei da, Dexion ! t e cunosc ; îmi a d u o

p r é bine aminte de t ine. In cele din u r m ă lupte, t a te-ai a re t a t voinic ostaş, vitéz patriot ; cu rênd pótfr să mai avem t r ebu in ţă de omeni i ca tine, de b ra ţu l teu . . .

Dexion. P r é mul tă cinste pen t ru mine, l u m i n a t e P o m p e i ! Şi inima şi braţul meu a r fi pu ru rea g a t a să respundă cu cea mai apr insă văpae. or i cărei c h e ­mări ; dar , pe cât inima-mi e t ineră ancă şi pl ină d e s imţuri inal te şi iubitóre de ţe ră , pe a t â t a mi-a s l ă ­bit, şi nu mai e in stare să ţ ie bine nici cârja in care me spri j in; de opt-deci şi doi de ani de c â n d me ţin in lume, acum, mai ales, pe aceşt i d o i din u r m ă simt că i -am tîrît ma i greu decâ t me a ş ­tep tam v r ' oda t ă : şi vëd, cu a d â n c ă durere , că as tăd i n 'aş mai pu té fi bun la n imic pent ru slujba ter i i m e l e ; sûn t s lab, gârbovit , s eca t . . .

Pompei. Dar a tunci , c e pr ic ină te-a făcut s ă - ţ î părăseşci casa ta, familia şi ogórele t a l e ?

Dexion. Casa mea ! Nu ma i am un adăpos t , pen t ru cele din u r m ă clipe a le sbuciumatei mele-

© BAR București

C U L E G ' À T O R E A D E Z D R E N Ţ E .

© BAR București

522 F A M I L I A Anul XXIV.

vieţi. Familia m e a ! adi nu mai sunt decât eu singur in lumea totă, fără soţă, fără fraţi, fără fii, fără n e ­poţi . Averea şi ogórele mele, cu sângele meu c â ş ­tigate ! — dar nu mai am decât ha ina ponosită ce o vedi a târnând pe umerii mei, cârja de lemn gol ce o port in mâuă, şi nici o streşină sub care să-mi odih­nesc ósele. nici pânea uscata ce mai nainte asv î r -liam cânilor mei.

Toţi. (Miraţi). Cum ? ce fel ? Pompei. Ce vorbe-s astea D e x i o n ? lămureş -

ce-ne. Dexion. Mi s'a răpi t şi furat totul , mi s'a nimi­

cit to tul ! familia mea ucisă mişeleşce in temniţă , fiul meu Emiliu, care a luptat şi pur ta t stégül a trei l e ­giuni, mort de secure a lă turea cu hoţii şi jefuitorii ! averea mea to tă prădata, ogórele-mi pustiite ! — eu, bătut cu vergi, huiduit şi gonit din ţera mea . . .

Pompei. Dar cine a făptuit tote aces te nelegiuiri ? spune odată Dexion.

Dexion. Tiranul Siciliei ! pretorul ! Veres crudul ! mai crud decât tigrul insetat de sânge omenesc . . .

loü. Veres ! Dexion. El ! Nimic nu póté să tura lăcomia, pof­

tele şi deslrânările sale ; o provincie intregă jupoi tă . pen t ru ca el să fie s tăpân peste tot , să-şi zidescă pivnîţ i intregi pline cu aur şi scule scumpe, şi să se p o t ă cufunda in orgielé sale fără de margine, m a i fără de ruşine . . . Beuturi , jocur i murdare , femei fără suflet, crudimi tălhăreşci n e ma i pomeni te , é tà singura — şi cea mai scumpă vo in ţă a pretorului Siciliei, Ve re s !

(Va urma).

N . A . B o g d a n .

Intr' un album. recum inodi şi ér se rupe Un şir lung de mărgele, Astfel mereu inod la şirul Qusiilor mele.

Şi tocmai ca nişte mărgele Ades de pe fir scapă, încât pe rend le vëd pe tote Cum se sfărâm şi crêpa!

De-aş izbuti inse vr'o-dată Să 'nşir aste mărgele: Colan ne mai purtat de alta Ţ-aş face-atunci din- ele.

Al. A. Macedonschi.

C a u c a s u L Schiţă topografică, geologică şi istorică. Delà Frometeu până

la anul 1834. (Incheiare).

Mulţimea se aduse la tăcere pr in pr iv i rea r e -solută a oratorului , prin candşarul seu t ras , şi pr in ţ inu ta cerbicosă a Muridilor sei. Nici o voce n u se redică cont ra lui Gamsad Beg, care părăsind moşea , se a runcă pe cal, şi insoţit de Murir i , se in tórse in castrul seu.

Pu te rea sa spiri tuală eră întemeiată. Necesi tatea cerea să-şi in tărescă şi cea lumeană . Acesta se află in mani le Cânilor din Avaria. Şamuil Effendi să fi

sfătuit pe noul Imam, a se l ăpedă cu ori ce pre ţ de domnitori i competen ţ i din ţerile aces tea . Alţii ' din contră afirmă, că acest sfat să-i se fi d a t lui d e t c ă -t ră Aslan, canul din Casi -Cumuc.

Cânii din Avaria e rau t re i bărbaţ i t ineri , cu n u ­mele Abu-Nunsal , Uma Can şi Bubog Can . Ei a u fost pe rdu t de t impuriu pe ta tă l lor, şi s 'au fost c res ­cut de m a m a lor de oda t ă cu Gamsad-Beg. Ei s 'au fost re t ras de frica Ruşilor, şi şi-au fost lua t refugiul la Cunsac . Gamsad Beg a t a c ă pe Ruşi şi-i nelinişciâ di şi nóp te , astfel că Ruşii se vedură necesi ta ţ i a părăs i Avaria. Gamsad Beg i-şi aşedâ cast rul in Cunsac , făcu şc i re tinerilor Cani despre présenta sa, şi-i in­vi tă a-1 visi ta. Ei vin cu t o t ă încrederea, cugetând a u r m a invitări i unui pr ie ten. Dară abia au fost pus ei piciorul in cas t ru l lui Gamsad-Beg, îi a t acă n u -cherii aces tu ia a tâ t cu săbii , câ t şi cu candşa ru l .

Tustrei Cani t ineri e rau curagioşi, cu tote că cel mai t iner e ră ancă un copil . Ei aveau o sui tă de servitori fideli, din a tacu l asasinator, se n ă s c u dec i o luptă înverşuna tă . 1

In fine îi cu t ropeşce mul ţ imea . Ambii fraţi mai be t rân i pică. Al trei lea se pr inde viu Din omeni i lui Gamsad pică patrudeci in t re denşii şi fratele lui Gamsad-Beg.

Şamuil-Effendi a re a c u m a cu o pedecă mai pu ­ţin de delă tura t . Ucisul a fost avut deşi nu drep tu l , da ră intenţ ia a u rmă fratelui seu in demni t a t ea de Imam.

Gamsad-Beg nu pu tu deveni, pe câ t trăia cel m a i t iner dintr 'aceşt i t re i fraţi, Can al Avariei . Dară ucigaşul ca re a fost poronci t să se ucidă ceilalţ i doi t ineri înarmaţ i , şi in s ta re a se apérâ , n u se bizui a pune m â n a pe un bă ia t pr ins şi neapt a se apera .

P,e la finea anului 1834 fu omorî t şi G a m ­sad-Beg. '

Pr ivirea scri i torului is toric pe t runde greu in prăpăst i i le in tuueca te ale Caucasului . Ori care şc i re , care vine de acolo, e n u m a i u n echo, care se sch imo-seşce forte in depăr ta re , m a i cu séma in o raşe . Fa ima care s 'a fost lăţ i t despre acest omor, n u e de credut necondiţ ionat , căci Ruşii fireşce nu se incred in in i ­micii lor , c a r e neîncredere i-şi află a ra re ori e sp re -s iunea in mod calumniator .

Se dice că după uc ideraa t ineri lor Cani , să fi ocupa t Gamsad-Beg palatul lor din Cunsac . Tinerii e rau t a re iubiţ i de supuşii lor, de acea au pr ivi t su ­puşii lor p r ima faptă a ucigaşului ca o t r ă d a r e infa­mă, da r ă a d o u a ca o fărădelege cumpli tă . De acea începură ei a murmura con t ra lui Gamsad-Beg.

Şamui l Effendi eunoscu , aflând despre nemul ţă -mirea aces ta , ce folos pó t é t rage dintr ' însa. Aţiţaţi de densul, se conjurară Osman-Sul-Hadsef şi ambii sei fii Osman şi Hadşi-Murad con t ra lui Gamsad-Beg.

p i u a d e 19 septemvre se aprop ia . Acesta e ră o se rbă tore m a r e pentru Moslemini. Ca I m a m a v e a să cau te Gamsad-Beg rugăciunea in moşea din Cunsac . Diúa acesta , şi locul aces ta i-1 aleseră conjuraţ i i spre rea l isarea planului lor,

Gamsad-Beg se amer in ţ ă din mai mul te păr ţ i , da r ă el nu voi să crédà despre esistinţa unei conju-ra ţ iuni . In fine îl sfătui unul dinte Muridii sei in mod urgent să se păzescă.

»Poţi t u opri in sbor ângerul , ca re cu porunca delà Allah să-ţ i ducă sufletul" ? în t rebă Gamsad-Beg pe Murid.

*Nu ! acés ta n 'o p o t e , respunse Muridul . » Atunci mergi acasă şi te culcă«, dise Gamsad-

Beg. »Noi n u pu tem scăpă de sórtea nos t ră . De a hotărî t Allah, ca să m o r eu mâne , a tunci nu pote opri n imene aces ta* . '

Diua de 19 septembre a fost i n t r ' adevë r des

© BAR București

Anul XXIV. F A M I L I A 523

n a t ă de sor te să fie diua, in care să moră el. El s'a omorî t in moşea, şi cadavrul seu desbrăca t de tote vestmintele , a remas pat ru dile lungit înaintea m o -şeei.

Şi inimicii cei mai cerbicoşi ai lui Şamyl trebue să concéda, că el n'a fost pe timpul omorului présent in Cunsac. Dară ei afirmă, că el a condus conjuraţia din depăr ta re .

Unica dovadă a part icipări i sale a r fi, că Şamuil Effendi să se fi rugat in veră, când fu omorî t Gam-sad-Beg, da ră intr 'o depăr tare de 30 de mile, apoi să se fi sculat palid şi adânc pët runs , şi să fi vest i t impregiurimei sale mór t ea Imanului .

Ce mijlóce a în t rebuinţa t noul [profet pentru de a-şi ajunge ţ inta ? Nimene n'o şcie acesta . După to tă verosimili tatea a ajuns-o el prin da tor ia sa in-nal tă spiri tuală.

Opt dile după mór t ea lui Gamsad se ac lama el unanim de Imam:

Pr imind demni ta tea acesta, r enun ţa el la t i tula Effendi, şi-şi lua numele de Şamyl.

Hadşi Murad care împreună cu ta tă l seu a fost condus conjuraţ ia cont ra lui Gumsad-Beg, se denumi de locoţ inetor al Avariei.

Dară mai t ră ia ancă t inerul Bulag-Can. Acesta pu tea redicâ odată pretensiunile sale a supra cana­tului Avariei . El sta sub privighierea lui Iman-Ali*, unchiul lui Gamsad-Beg.

Iman-Ali , astfel spune t radi ţ ia , despre a cărei autent ic i ta te n ' avem inse nici un fel de dovedi, să fi predat noului profet tesaurul , să n u fi voi t inse nici intr ' un cas a predă pe tinerul Can. Iman-Ali avea anume un fiu, cu numele Ciopan-Beg, ca re a fost vu lnera t de mor t e in lupta, in care au picat ambii fraţi ai lui Bulag-Can. El să se fi căit mur ind despre fapta, ca re a comis-o, şi să-1 fi rugat pe tatăl seu să veghieze asupra vieţii t inere lui Can, şi să- i redeie cana tu l Avariei .

Iman-Ali să fi promis acesta . De a ice negarea sa, a p redă clientul seu. Fiul seu a fost muri t , şi nu i-a fost r eda t promisiunea.

Inse Şamyl porunci Muridilor sei să incungiure locuinţa lui Iman-Ali, şi amenin ţă pe bë t rân , că v a l ă să să se decapiteze toţ i membri i familiei sale, decă nu-i va p redă pe Bulag-Can.

Iman-Ali se intimida, şi-a preda t băiatul . Şamyl să fi dus, precum enareză ma i depar te

t radi ţ ia , pe tinerul Can pe un deal ascuţi t , care se înal ţă a supra Coissului, şi să-1 fi a runca t in rîu.

Acesta faptă să-1 fi astr îns pe Hadşi-Murad a se deslipi de Şamyl.

Murind Bulag-Can, a impreuna t Şamyl fără nici o împiedecare a t â t puterea spir i tuală, că t şi cea lu-mescă in manile sale.

To te aceste in templăr i au a v u t loc in anul 1834. E cunoscut ce inimic veghietor şi c r âncen au aflat de a tunci Ruşii in munţ i i Caucasulu i .

A v e r c h i e M a c o v e i .

Doine de pe Mureş. XXXI.

J l ^ / e - a i şei bade cum nu şeii, Cât i de rëu a dori, Ţ-ai face din nópte di, Şi-ai veni de unde-ai fi.

profet. * Numele Iman nu e de contopit cu titula Imam, adecă:

XXXII. La fundul grădinii nóstre Un voinic patru boi paşce, Şi-şi tot mână slugile, Să-i trimit io buzele, Dar io nu-s copilă prostă Să-mi trimit gura pe-o costă; Vie domnul slugilor, Că şei rândul buzelor Şi năravul uşilor.

XXXIII. Du.te bade n'ai mai li, Cu mine nu mai vorbi ;

•Că ai mai vorbit odată, Şi m'o şciut lumea totă !

XXXIV. Am drăguţ şi nu-i drăguţ, I-i fir de măghieranuţ ; Am drăguţ şi nu-i fecior, Că-i fir de măghieran gol.

XXXV. Frundă verde mărăoină, Am drăguţ ca ş-o lumină, Umblă doue să mi-1 ieie. Dumnedeu să nu li-1 deie ; Umblă doue să-1 sărute, Dumnedeu să nu le-ajute !

XXXVI Am drăguţ de-1 chiemă penă, Frică mi-i că-1 ia cătană, M-aş rugă de cei mai mari, Să mi-1 ieie la gendari ; Că gendaru-i om de frunte, Că umblă prin sate multe.

XXXVII Doru badei de n'ar fi, M'aş culca m'aş hodini ; Da doru bădiţii este, Nóptea din somn me tredeşce; Da dorti-i câne de om, Me scolă nóptea din somn.

XXXVIII. Bade mândruţele tale, Ele-s duşmanele mele, De-ar avé ele putere, Pe mine m'ar scote 'n drum, Şi m'ar face totă scrum. Ele cu cenuşa mea, Şi-ar unge sprîncenele, De le-ar unge cât le-ar unge, Cu a mele n'or ajunge, Pe a mele le-o uns maica, Cu pene de mierlă negră, Ca să fiu bădiţii dragă, Cu pene de mierluţă; Ca să fiu badei drăguţă.

XXXIX. — Vai mândruţă, drag mi-ar fi Cu tine 'n hur.e-a trăi! — Dar şi mie bade aşa Să trăiesc cu dta!

A. C. Domşa.

© BAR București

524 F A M I L I A Anul X X I V .

Pe marea négrà. Cine vre să cunósca boia de mare din pă ţan ia

sa proprie, n 'are decât să facă ca mine, şi a tunci cred că va şi păţi ca mine.

Scopul meu eră de a ajunge la nişte bolnavi de ochi din Chişineu, capitala Basarabiei. Fusesem deja aci mai de multe ori. pe calea ferată delà Iaşi peste Ungheni, respective Prut ; de aceea preferii as ta -dată ru t a Galaţi-Beni-Bender-Chişineu séu Galaţi-Odesa-Chişineu.

Dumineca dimineţa in 29 mai apucai t renul de persóne, ce plecă la 8 ore a. m. din Bucureşci, şi soseşce la 5 p. m. la Galaţi. Intre Brăila şi Galaţi eră a tâ ta apă esundată din Dunăre séu din Seretul ce aci se versă in ea, incât credeam că trenul nos­tru s t răbate un lac mare : eră, aşâ cred, presimţul mării negre.

Cum sosii la Galaţi, lucrul prim a fost să in t reb óre s tă in legătura trenul român cu cel rusesc Reni-Bender ? Nici o informaţiune n 'am putu t câştiga de pe teritorul rusesc, incât Reni mi se 'mpărea a fi pes te lume. Me dusei deci la consulul rusesc, cu t o t e că eră duminecă, şi aci me sfătuiră să me las de proiectul meu de a càlëtori pe linia Reni-Bender, de ôrè ce vaporul rusesc, carele are s ta ţ ie şi la Reni , porneşce abiá marţ i , ér ca să merg până la Reni pe şosea cu birja, nu se putea, din causa esundării Du­nării şi Prutului ce se versă in Dunăre intre Galaţ i şi Reni : in fine mi s'a mai spus, că pe acesta linie, făcută pentru resbelul din 1878, trenul merge incet ca să nu se surupe pàmêntul . Nu mi-a remas deci altă, decât să pornesc cu vr' un vapor de mare la Odesa şi de acolo cu trenul mai departe .

Şcieam ancă de acasă, că luni dimineţa plecă din Galaţi in disa direcţiune vaporul societăţii Lloyd ; îmi r emase deci timpul de duminecă sera pen t ru o preumblare prin oraş. Ancă pe când scoboriâ t renul cu noi pe costa dinspre Dunăre, p u t u r ă m observa in unele grădini de petrecere un public numeros . Apucai şi eu in preumblare cătră acele locuri, dar n u putui zăbovi mult pe aci, căci in nici una din aceste gră ' dini, nici in cea din oraş, n 'am aflat de al' de mân­care , ci numai şi numai bere. Am cău ta t mul t până ! a m dat de un restaurant . Me 'n t rebam cum t răesc aci j holteii ? De sigur damele Galaţului t rebue să-i a p r o -visioneze cu mâncare pe toţi !

Si tuaţ iunea oraşului e amfiteatrieă. Delà gară nu I şeii unde să apuci mai nainte : că t ră casele frumose ] de sus din oraş, ori cătră portul cu sute de vapóre | imposante ? Eu preferii pe cel din u rmă , t recênd pe S o s t r adă plină de magasine de grâne, vite şi diferite mărfur i , dedui apoi şi de palatele mai multor socie- ! t a ţ i de navigaţiune şi tot pe aci vëdui şcola de m a ­r ina r i , precum şi gimnasiul Carol I. Consulatele a 12 pa te r i sunt sus mai in centrul oraşului. Mi-au bă tu t la ochi mulţ imea de firme cu inscripţiune grecescă .şi m u l t e vile elegante locuite de ovrei, ér o vilă, in-to rsă cu spatele căt ră vecinul ei, pur ta inscripţiunea : >Aşa-mi place* ! Nişte bidigănii mici, vermi galbeni cu ar ipe de sburat , cu codă lungă de care la unii mai a t e r n ă cămeşa lor albă, precum şi nişte muşci in forma celor columbace, te făceau atent ca nu cumva să uiţi că te afli in apropierea Dunării.

La îmbarcarea nos t ră pe vaporul »Iason«, ne pomeni răm că in t re pasageri se află şi o nuntă. Fru-

mósa mirésá vorbiá româneşce , de n 'ai fi c redut c ă - i fată de ovreu, mirele inse e r ă din St. Pe te rsburg ş i vorbiá nemţeşce cu ai sei. Câ tă zestre v a fi d u s m i -résa la St. Petersburg? De sigur nu puţ ină, ei p r e c u m se cam sună in România , deci de mii. Telalul, adecă mijlocitorul căsătoriei , a n c ă a v e a fericirea de a-i p e ­trece.

Porn i răm dimineţa la orele 8, avênd un t i m p destul de frumos. Vaporul de mare e făcut d e fer şi când se inchid uşile, ţi se pare că audi uşile u n e i temniţi in care te afli. In loc de bucă tă rese , mat puţin resistente, slugesc bucă ta r i cari n e poftesc la mâncare cu cuvintele : „Oristi chirie» ! Matrozii e rau italieni séu şc ieau mai toţi i talieneşce, căci italienii ca cei mai isteţi mat roz i sunt preferiţi pe vapóre l e de m a r e .

To te as tea le aflai na tu ra l e şi numa i când in deseră n e aprop ia răm de m a r e şi vëdui că mat roz i i legă de păre te le vaporului t o t e obiectele mobi le d. e . o cadă m a r e umplu tă cu a p ă de Dunăre, începui a pricepe, că pe m a r e se pot intêmplâ lucruri mar i ; a tunci incepui a me mus t ra , că de ce m 'am e s p u s la aces te ?

Dar să n u précipitez cursul ' nara ţ iuni i mele . Ocolirăm mult pe Dunăre nu depar te de Galaţi , c a r e abiá t â rd iu d ispăru din or isontul vederii nós t re . N u mult d u p ă aceea de te răm d e gura Pru tu lu i , ca re n u ­mai aşa o pu team deosebi, că in loc de a vedé malu l Dunării, vedeam o vale infinită şi pregiur p u s t i e t a t e ; mai merserăm şi e ram p lăcu t suprinşi de orăşelul Reni , cu case cu a cope remên t verde, p r ecum se us i -tézá in localităţile ruseşci, şi pr intre case cu a rbor i stufoşi. Vaporul nos t ru t r ecu fără a se opri aci.

Mai incolo, tot pe acest mal din Basarab ia , se pu teau observa muşunoie le valului lui Tră iau s éu cum (Jieea s t r ica t nemţeşce un matroz i t a l i an : »Da ist T r o i a n o - v a l c Tot pe malu l stâng se pu t eau o b ­serva, in vèrful unor stâlpi nal ţ i , nişte table s t r ăpunse de numer i mar i , cari se succedau to t la d is tanţe d e 2 kilometri, incepênd la Galaţi cu numeru l 9 0 — 8 0 ş i sferşind la Sulina cu numeru l 0. Pe malul drept , a -decă in Dobrogia séu Moesia inferior a Romani lor , s e mai vëd ici colea şi dealuri , ér unde aces tea d ispar , pu team observa pr intre t rest i i rude de fer servind d e p rop te ale firului telegrafic.

La numer i i aprópe de 50 obse rvarăm in tê ia b i -furcaţiune a Dunării, adecă desbinarea ramulu i Chilia, care apucă mai spre nord şi nu mult după aceea a -j unse răm l a Tulcea, capi ta la Dobrogei. Din d e p a r t e se vedea, că şi acest oraş e s i tuat c a m pe cos tă in formă de amfiteatru. Pe much ia dealului se ' n t receau in măcinat o mulţime de mori de vent , se dice că -s 99 la numer , incât de a r fi umbla t vitézül Don Qui -şo t pe aci, a r fi avut indoit de lucru de cum a a v u t cu inchipuiţ i i sei 30—40 de uriaşi . Tr imbi ţa soldaţ i lor român i n e asecurá , că sun tem tot p e ter i tor r o m â ­nesc .

După ce l ăsa răm Tulcea, am d a t de a d o u a bifurcaţie a Dunării, a n u m e de r amul din mijloc, p e care ne-a dus vaporul p â n ă la Sulina şi al III cel mai de căpetenie dispre sud, numit »Bamul S tu Georgec. Şi la Romani p u r t ă acest r a m numele de sânt , anume »sacrum os t iumc, erá pe a tunci n a v i ­gabil cu ancă alte 2 r amur i , afară de ancă 4 "mai mici. Peh t ru t impul de adi numai ramul Sulina e navigabil , de óre ce gura ramului St. George a um-plut-o viforul de nësip.

Câ t ă pus t ie ta te in aces te locuri ! In d rép ta t res t ie , in s tânga trestie, nici o fiinţă vieţui tore, afară de paser i acuat ice , in forma golumbilor selbat ici , car i acompaniau vaporul nos t ru şi bidigăniile cele mici galbene, pe care le în tâ ln i răm Ia Galaţ i şi car i a c i

© BAR București

Anul XXIV: F A M I L I A 525

inundau suprafa ţa apei şi numai puţ ine dintre ele e r a u in s ta re a sburâ până in vapor . Cănd a m da t la câ te u n loc de vr ' un pescar, me miram de unde a resăr i t aces t suflet de om in o asemene pus t ie ta te . Combinam astfel : de ce nu lueuesc pe aici holandezi şi să vedi ce păment fertil şi sănătos fac ei din a-ceste locuri inundabile şi morbifere, séu de ce e aşa greu de esecuta t proiectul de a conduce Dunărea pr in un canal delà Cernavoda la Constanţa , care a r fi in s tare să reducă cursul Dunării de adi delà 40 la 8 miluri, cât ar parcurge acel canal .

Un venă tor de sigur a r fi avu t altfel de com-binaţiuni la privelişcea paserilor ce ne acompaniau vaporul ; i-ar fi venit să cân te : >Păsărele frumuşele ce te chiemă l a vêna tc . Reţe selbatice, potârnici , ie­puri, cerbi, porci selbătici, lupi, vulpi t rebue să se afle in abundanţă . Pescarul de pe aci asemene n 'ar mai muri de fóme in veci.

Pân ' a n'ajunge la Sulina. a m mai d a t de o casă la malul drept, in a cărei apropiere vaporul nostru a scos din sine mai multe şuerătur i séu mai bine dis ur la tur i . Nu şc ieam ce se petrece, dar ve ­d e a m pe căp i t an şi pe un alt domn, u i tându-se cu ochianul că t ră casa aceea . De odată vedem, că ese o gondolă cu un gondolier robust care ţ intia drept spre vaporul nostru, necăulând la valurile spume-gânde. De pe vapor i se a runca capătul unei scări de pălămar, o prinse repede şi inda tă domnul de lângă căpi tannl nostru păş i séu mai mult săr i in jos. fără ca vaporu l să se fi oprit in mersul lui. Erâ un agent al comisiunii de măsura t adânc imea apei.

Aprópe de Sulina nu se mai a ra tă nici paserile acuat ice . Un şir de case pe amêndoue malurile, mai puţ ine şi u r î t e de lemn pe cel s tâng, mai multe şi mai mari , d in cari unele chiar elegante, pe malul drept , a lcă tuesc portul Sulina. La 7 ore sera se lăsa ancora şi se deschise comunica ţ iunea cu portul . F u ­r ă m saluta ţ i c u : »Cioc i a şac . N 'am simţit plăcerea de a eşi din vapor, ca să nu fiu espus vr 'unei şi­c a n e ; fără de aceea mai şcieam, că nainte cu 30 de ani, după ce bătaia de Crim a reda t Por ţ i i o tomane gurele Dunării , noul ca imacam a aflat de bine a da ordin că : » Este oprit a ucide in diua mare pe uliţele Sulinei«.

Se descărcară mul le lădi de mărfuri mai cu séma de tu tun , se redicâ ancora , şi când incepea a amurgi, porn i răm pe m a r e a numi tă in vechime : n e -pre tenosă (axeinos), ér după ce fu mai bine cunos­c u t ă : p r e t enosă (euxeinos). S'au şi in têmplat multe naufragiuri pe acesta mare , şi nu t recuse doue dile de când pe bricul »Mircea« al şcolei de mar ina l'a desancora t vijelia şi l'a a runca t cu căpi tan cu elevi cu tot delà Cons tan ţa p â n ă la Constant inopol . N o ­rocul meu a fost, că nu apăruse ancă aces ta şcire pr in jurna le , că de aş fi şciut-o, a tunci séu nu me m a i căram pe »ciornoe more* cum o numesc ruşii ^ i nu cunoşceam din propr ia-mi esperinţă boia de mare , séu me căram, dar cu frică.

Delà po r t până depar te in mare sunt moluri de o pa r t e şi de alta, alcătuiţ i de vr 'o 12,000 de stâlpi {palisade), meniţ i de a opri innămolirea portului. Curios aspect avea a p a Dnnării ; o şcieam limpede, da r aci e râ galbenă ca după plóie, şi p â n ă depar te in mare to t nu se imbinâ cu a mării, ca re era mai intunecosă şi la gust cam săra tă . Măreţ se innal ţă in m a r e şi farul din apropierea portului pe care-1 pă ră ­s i răm n u fără a ne gândi la o inflorire a lui, adecă a Sulinei, to t mai mare . La îndepăr ta re de 1—2 mile — aci s imţiam lipsa numer i lor kilometrici — de o-•dată aud i răm sunetul t r is t al unui clopot mare , ca re t răgea ca de morţ i . Era clopotul de pericol pen t ru vapóre le ce ar ră tăc i p e aci nóp tea şi la in tunerec.

De aci incolo şi vaporul incepù a merge de-a »po-sovaica«. Omenii paş iau pe vapor ca şi când a r fi fost chefuiţi. Şi ancă ni se asigura, că marea e lină, fără vent . Cu tote as tea eu nu puteam uită vapórele colosale de fer din portul Sulina, cari , drept semn de nefericirile petrecute, aveau găuri (borte) de m ă ­r imea unui om, şi îmi diceam : me aflu in nópte n é -gră pe marea negră. Când intunecà mai bine, p u t u ­răm observa farul de pe insula şerpilor. Din infor­mările despre acé ta insulă, aflai că acolo t răesc 8 soldaţi români şi nişte armeni îngrijitori ai farului, cari numai din 3 in 3 luni srtnt cercetaţi şi ap rov i -sionaţi cu merindele necesare. Acesta insulă e de 15 miluri de depar te de Sulina, impregiurimea ei mesura jumăta te de mii, şi îşi are numele delà mulţ imea şerpilor cari vieţuesc pe ea, şerpi pe spate negri c a corbul, ér pe pântece cam albi, de 4—5 urme de lungi. Se dice că in vechime t recea de insula lui Achile. avea şi un templu închinat lui, si de aci se esplică anticuităţile ce se mai află şi adi pe aces ta insulă, cum sunt : vase , cisterne etc. 0 frumosă p o ­veste de Carmen Sylva ne descrie cum Ovid venind cu iubitul seu şerpe pe acesta insulă, a trebuit să se despar tă unul de altul. Farul de aci s'a redicat la 1833 adecă 5 ani după înfiinţarea societăţii de n a v i -gaţiune austriacă. Pe acesta insulă s'au imbinat t r u ­pele trancese şi turceşci pentru resboiul din Crimea, care in pacea delà Par is din 1856 a dat acesta insulă românilor . Ce minunată staţ iune balneară mar i t imă s 'ar mai puté întocmi aci ! Cum ar mai cedă atunci şerpii, ca in loc de jocul lor, să se incingă un j o c de dame visitătore ale băilor de mare, şi in locul ş e r -pelui de predilecţiune al lui Ovid, s'ar află, pó té , idealul altui poet modern !

Dar să revin la tema mea ! Frumósa miresă, pe care o vădurăm la Galaţi, a fost cea dintèiu, care după cale pe mare de un pă t ra r de oră dispăru in cabina sa şi trimise la bucătar după lămâe. Un al t tiner, pe care mai târdiu îl cunoscui de pastor p r o ­testant, îngălbenit ca céra. cerii unt pe pane şi o butelie de vin roşu şi dispăru in cabina sa. Mânedi mi-a spus ce a păţ i t aci. Toţi d ispărură , numai eu mai s tam sus şi ta re şi priviam cum un fochist a-retâ, in mod pantomimic, unui alt matroz, că acuş voi fi silit şi eu a me prinde cu manile de stâlpi. Eu pricepui că pantomimica lui me priveşce pe mine, şi îmi bă team capul numai cu aeea, că óre face el acesta glumă in faţa mea ! fiind chefuit — la beu tu ră vedeam că nu-1 întrecea altul — ori din neghiobie. Mi-a tăcut numai frică zadarnică. Adevărat că pe la 9—10 ceasuri din nóp te începuse a-mi asuda fruntea, gura mi se umplea de salivă sărată , îmi e râ cald, râgăiam şi s imţiam o apăsare pe pept, ceea ce m e nisuiam a evita prin respiraţ iune adâncă , e ram pu ţ in ameţi t şi parcă-mi venia să die : lăsaţ i -me să ies din acest vapor, că-mi ma i place pe uscat ; da r eră pré târdiu. Decă m 'am pr ins in joc, t rebuia să joc . Decă au legat ei lada cu mâncare şi vasul cu apă, vor griji ei şi de noi ca să nu fim a runca ţ i afară de v r ' un vifor al ispitelor. Nici nu s'a in têmpla t a şa ceva , căci după o oră, s imptómele descr ise m'au părăsi t şi mai tó ta nóp tea a m petrecut-o in vêrful capătului dinainte al vaporulu i de unde vedeam mai bine in t o t e părţile. P â n ă pe la medul nopţ i i tot am mai vădut spre sud farul de pe insula şerpilor şi t imp de 2 ciasuri şi pe cel delà Ackerman in direcţie nord-vestică. De pe la 3 ciasuri incolo începurăm a zăr i şi pe cel delà Odessa, căt ră care lot ţ intia vaporu l nostru. Căt ră d imineţă şi mai aprópe de Odessa, m a r e a se m a i linişci şi legăturile din d rép ta şi s tânga ş i dinapoi îna in te n e mai părăs i ră . P ă c a t că e r ă nouros, de n ' am a v u t fericirea să admirăm resăr i rea

45

© BAR București

526 F A M I L I A Anul XXIV.

sórelui pe mare. La 5 ore dimineţa in t rarăm in sinul şi portul Odessa, da r nu ne fu er ta t să eşim din vapor până la 8 ore , până ce se sculară şi ven i ră domnii de revisori să ne visiteze paspórtele şi b a ­gajele.

Dr. G. Crainicean.

Culegătorea de zdrenţe. — Ye<Ji ilustraţiunea din nr. acesta. —

Oraşele mari au multe particulari tăţ i , cari in al te oraşe mai mici nu se pré găsesc. Dintre acele oraşe in deosebi Parisul şi Londra ofer privelişcile cele mai curiőse. Lângă splendórea orbitóre, aflăm in ele to t ­odată şi miseria cea mai mare .

In ambele oraşe sunt mulţi omeni, cari t răesc numai din culegerea de zdrenţe, ce găsesc a runca te pe strade. Amară esistenţă ! Şi to tuş ancă nici de as t a pâne nu se pot bucura in linişce. Tocmai acuma ce­t im in diarele politice, că poliţia din Par is a luat m ë -suri energice in cont ra culegătorilor de zdenţe. Aceş­tia au ţinut adunăr i , protesteză, dar insëdar.

I lustraţ iunea din nrul presinte infăţoşeză o cule-gătore de zdrenţe din Londra. 0 copilă t ineră şi fru-moşică e acesta. De demineţa până sera, ea umblă pe s t r ade şi culege ce găseşce, ce a runcă alţii, ce ni-menui nu-i mai t rebueşce.

Din s t rade ânguste şi murdare , ea ajunge in s t r a ­de largi şi pompöse. Pre to t indenea o insoţeşce aceeaş simţire.

Ba nu ! La vederea bogăţiei, t r e sa re şi in ima ei. Etă-o că se opreşce inaintea unei prăvăli i s t răluci te , zăreşce oglinda mare , iute îşi pune jos corla şi de ! — şi dênsa e femeie — priveşce in oglindă să-ş i védà şi ea trăsături le feţei sale.

I lus t ra ţ iunea o infăţoşeză tocmai in momentu l aces ta .

I. H .

L I T E R A T U R Ă . Ş I A R T E . Soiri literare şi artistice. Dl Gaston Paris,

i lustrul inveţat al Franciéi, oferind Academiei de in-scripţiuni din Paris , un esemplar din » Magnum Ety-mologicum Romaniae*, al eruditului nostru filolog B. P . Hăşdeu, a reaminti t Academiei, elogiul ce el făcuse mai inainte acestei publicaţiuni, a d e v e r a l a enciclopedie a istoriei limbisticei intelectuale şi m o ­rale a poporului român. — Dl C. Chiriţă, revisor şcolar, a publicat la Iaşi «Dicţionarul Geografie al judeţului laşi«, lucrare premiată de societa tea geo­grafică română din Bucureşci. — Alfonse Daudet, ce­lebrul romancier frances, are să mergă in luna lui decembre la Bucureşci . — Raportul dlui dr. Craini­cean asupra congresului in ternaţ ional de oftalmologie ţ inut la Heideiberg, s'a publicat duminecă in «Moni­torul Oficialf al României. — Bustul lui Bolintinean n u s'a inaugurat in sëptëmàna t recută , căci solem­ni ta tea acésta s'a amânat pe pr imăveră . — Dl G. S. Ionean a publicat la Buzeu o b roşura inti tulată » Su­pe r s tiţiunile poporului r o m â n e

Inveţătorul din Diresei. Acesta e titlul une i is tor ióre inst ruct ive, de Ludovic Pauer , local isata pen t ru popor şi t inerime de Valeriu Florian. Local i -sa toru l ş-a îndeplinit cu succes însărcinarea şi a da t in m â n a căr turar i lor poporului o car te care ar t r ebu i să se respândescă. In formă de naraţ iune, lucrarea ofere o lectură instruct ivă pent ru cul t ivarea pomilor.

In tecst sunt in te rca la te m a i mul te figuri re la t ive l a studiul acesta . Pre ţu l 25 cr. Edi tura tipografiei Alexi in Braşov .

Columna lui Traian in Bucureşci. In centrul gradinei episcopiei din capi ta la Românie i se v a in­stala columna lui Traian, l uc ra t ă după modelul celei din Roma, c u m spun diarele de peste mulţi . Se şcie . c ă este o lege in pr iv in ţa aducer i i unei reproduc ţ iun i de pe co lumna lui Traian, p resen ta tă la camere de dl V. A. Ureche pe când e r ă ministru al instrucţ iuni i publice.

Tatăl Nostru. Sub tit lul aces ta a eşit l a Blas un şir de meditaţ iuni , a s u p r a rugăciunii «Tatăl Nos­tru*, de dl d r . Victor Szmigelski. R e c o m a n d ă m a t e n ­ţiunii preoţ imei nós t re aces t a lucrare publ ica tă cu ap roba rea ordinar ia tului mitropol i tan. Vinitul e desti­na t pen t ru fondul unui pensionat de fetiţe in Blaş . P re ţu l 50 cr.

Romanische Revue in b roşura sa de pe oc t— nov . publ ică t r aduce rea poemei lui Ioan B a r a c »Av-gir şi Elena« de L. V. F i s c h e r ; o poveste din cu le ­gerea dlui N . D. Popescu, t r adusă de dl P e t r u Broş -tean . In rubr ica «l i teratură şi arte« vorbeşce despre scrierile mai n o u e in l imba r o m â n ă şi face un r a p o r t despre a d u n a r e a din Lugoş a Societăţi i pen t ru fond de t ea t ru român . In p a r t e a polit ică se publ ică u n impor tan t s tudiu al dlui Alesandru Mocsonyi in t i tu la t «Liber ta tea de presă in Ungaria*.

Diare none. Drapelul Severinean es te titlul u n u i n o u organ de publ ic i ta te , ca re a apă ru t la T u r n u -Severin, r edac t a t de dl Ion Tintorescu. — Telegraful din Bucureşci v a incetâ ; i n locul lui, dl I. G. Bibi-cescu v a scote un diar n o u sub titlul «Telegraful Român*. — Revista Clerului v a fi numele unu i d ia r bisericesc-li terar, care v a eşî la Bucureşci . r e d a c t a t de un comitet compus din dnii D. G. Boroian, Const . Mateescu,, Ioan Popescu, G. Protopopescu, D. Siretean, D. Stănescu, G. C. Ventu.

T E A T R U Ş I MUS1CÁ. Soire teatrala şi musioală. Dl V. A . Urechia

v a organisa i n luna ví i tóre o sera tă d rama t i că şi l i ­t e ra ră in sala Teatrului Naţ ional din Bucureşci , pen­t ru acoperi rea cheltuelilor cu rëd icarea s ta tuei lui Miron Costin.

Concertele de cameră Popper-Hubay fiind din cele mai gusta te şi in teresante ale stagiunii musicale din Budapes ta , Soc ie ta tea «Harmonia* a deschis cu u n a din aces te serbări musicale ciclul de sera te musicale ce arangieză. Luni in 12 a curentei , sala redu te i abiá cuprindea publicul de eli tă şi m a r e l e numër de notabil i tăţ i de to t felul ca re ven ise să a s ­culte pe sufletul seu, p r imul violoncelist al Ungariei şi p e demnul seu coleg i n violină. P r o g r a m a a fost bogată şi bine compusă. Se ra t a s'a deschis cu Trio in A-dur, op 70 de Beethoven, a tâ t de celebru, a t â t de cunoscut şi to tdéuna cu drag ascul ta t . Esecuţ iunea a fost perfectă, cum se şi aş tep ta delà a semenea a r ­tişti de pr imul rang. Aş fi dorit ca d r a Goldstein, o b u n ă pianis tă , să subordineze puţ in clavirul seu vióreí şi violoncelului şi a tunci a r fi r e so r t a t m a i plăcut jocul seu corect şi îngrijit. »Couranta* de Gorelli şi »Javotta« de Popper pe violoncel au obţ inut pr in graţia, eleganţa şi frescheţa ideilor musica le şi ad­mirabila teehnică a esecuţiunii , un succes sgomotos . Aplausul, strigătele de b isare n ' au înceta t p â n ă ce maest rul nu ş-a re luat celui seu. „Nocturna« sa şi o drăgălaşă b lue tă «Papillon* ancă a u fost frenetic a-p lauda te . »Adelaida« de Beethoven a fost c â n t a t ă do

! - "w-íSSBtií . . . . . . !,v","-..i?i&*í © BAR București

Anul XXIV. F A M I L I A 527

bar i tonul operei dl Broulik. In genere cântăreţ i i de I scenă nu menageză destul vocea şi fineţa nuanţelor in sa lóne séu in sale de concerte ; aşa a fost şi acum. i Doue arii de Frank şi Gensen n 'au lăsat inse nimic j de dorit ca cânt călduros şi cu simţire. Publicul a şi ! ţ inut compt dlui Broulik de bunul gust cu care le-a J cân ta t , recompensându-1 cu aplause infinite. Dl Popper, decurênd denumit oficer al decoraţiunii române in-semnate , obţ inută in u rma succeselor sale delà cur tea regală din Bucureşc i , a devenit un ar t is t indoit j de interesant pentru publicul român care acum îi i u rmăreşce concertele, adecă succesele, cu indoit in­teres şi bucur ie . Econom puţin de talentul , seu dl Hubay a d a t pré puţin la as ta sera tă ocasiune d'a-l admira. Sperăm, că la concertele víitóre îl vom vedé i ma i des a lă turea cu confratele seu, ca să-i putem mai mul t aplaudă.

Sarah Bernhardt, incheiându-şi cu mare succes debutul Ia Viena, a mers să jóce odată la Praga, de acolo a vinit joi la Budapesta , unde jocâ acuma. La 8/20 v a incepe să dea un şir de represintaţ iuni la i Bucureşci , jucând opt dile după olaltă in piesele : Dama cu camelia, Fedora , Adrienne Lecouvreur , Frou-Frou, La Tosca, Franciilon, Theodora, Le maître de Forges . A noua seră se va da o repres inta ţ iune e s -I rao rd ina ră in beneficiul seu ; cu as ta ocasiune se v a juca piesa »L'aveuc de dna S a r a h Bernhardt . P r e ­ţuri le sun t forte urca te , cu tote aceste lumea alergă din to te părţi le s'o vedă. Asta-i moda, ce să faci ?

Coruri vocale din popor. Corul din Chiseteu, după cum se şcie, la emula rea din Lugoş, cu ocasiu-nea adunări i generale de acolo a Societăţii pen t ru fond de tea t ru român, a dobândit premiul prim, un m a r e pocal de argint, oferit de inteliginţa română din Lugoş. Corul a dăru i t pocalul acesta bisericei din Chiseteu şi p redarea s'a făcut cu solenitate la St. Dimitrie. — Corul din Coşteiul-mare a dobândi t tot cu acea ocas iune al doi le premiu, un frumos pocal de argint, oferit de II. Sa episcopul dr. Victor Mihályi. Acest cor a dăruit inda tă după serbările delà Lugoş pocalul bisericei gr. or. din Coşteiul-mare. — Corul din Izvin, comună rura lă lângă Timisóra, s'a const i ­tuit, sub presidiul învăţă torului Ioan Mateica şi in-scriindu-se ca membri activi 30 de inşi.

Sodalii români din Braşov vor ţine la 7/19 1. c. produc ţ iune şi pet recere colegială cu cântăr i şi piese teatrale , esecutate de membr i i Societăţii , in onórea generoşilor binefăcători Mihail şi Elisa Stroesco, in preséra sfinţilor archangeli Mihail şi Gavril, in sala otelului nr . 1. Étà p rog rama : Musica. 2. » Cântec de seră, (comp. de N. Popovici) corul sodalilor. 3 . Mu­sica. 4. »Erna«, (comp. de N. Popovici) corul soda­lilor. 5. Musica. 6. » Vecinăta tea periculosa«, comedie intr ' un ac t (localisata), j uca tă de membrii societăţii. 7. Musica. 8. »Balul mortului», comedie intr 'un act de V. A. Urechia, j uca t ă de membri i societăţii. După tea t ru v a u rmă danţu l .

Represintaţiune teatrala in Selişte Cu ocasiu-nea sfinţirii unei aripi de şcolă in Selişte lângă Si-biiu, s'a arangiat de că t ră învăţătorii Bomul Mircea şi D. Lăpedat de acolo şi o repres inta ţ iune teatrală , p receda tă de un concert. Pr imul s'a deschis cu «Ho­r a Severinului« can ta tă de elevii din a IV clasă, după c a r e u rmară şi al te cântece. Apoi se juca co­media «Cinel-Cinel« de V. Alecsandr i ; rolurile de frunte a u fost ţ inute de drele Aurelia şi Constanţa Florian şi de dnii Romul Mircea şi D. Lăpedat . In sferşit corul cân tă piesa » Bucurii nevinovate». Publi­cul s'a imprăşc ia t forte mulţămit .

Represintaţiune teatrală in Câmpeni. Socie­t a t ea r o m â n ă de lec tură »Concordia« d in Câmpeni a a rangia t acolo o represintaţ iune t ea t ra lă împre ­

una tă cu danţ , joi in 15 novembre st. n. in ospătăria dlui Lőwy, cu următorul program : «SburătoruW, co­medie cu cântece intr ' un act de G. Creţean. Per-sónele : Albian, proprietar , Nicolau Corcheş ; Elisa, fiica sa, dşora Sofia Cothişel ; Smeescu, june boer, Arnos Popescu ; Tinea , ţărancă, dşora Lucreţ ia Das-calovici ; Petre , j une ţeran, Leone Corches. »Cinel-Cinel c, comedie cu cântece, intr ' un act de V. Alec­sandri . Persónele : Pitarul Sandu, Nicolau Corcheş ; Smarandi ţa , nepóta lui, Eufemia Albescu ; Tincuţa, véra Smarandiţei , dşora Sofia Cothişel; Florica, t ineră ţărancă, dşora Lucreţia Dascalovici ; Graur, fecior boeresc. . . .

La Caracal in România s'a deschis teatrul cu t rupa dlui Creţu, ca re a represintat piesele «Depu­tatul cu ori ce preţ» şi »Reposatul dumnelui«. Diarul de acolo » Vulturul « spune, că teatrul a fost din nou arangiat şi bine iluminat. Trupa este bine compusă.

Revistă teatrală estemă. Alphonse Daudet a presintat directorului teatrului Gimnase din Paris o piesă nouă a sa in 5 acte, int i tulată «Lupta pentru vieţă». — Catulle Mendes a d a t teatrului «Libre» din Par is o d ramă inti tulată »Regina Fiamette«, care se va represintă in luna lui ianuarie. — 'Edwin Booth. renumitul actor tragic englez, va face in anul viitor o călătorie art ist ică prin Germania .

C E E N O U ? Şciri personale- Maj. Sa regele a declarat , că

doreşce ca la se rbarea iubileului seu de 40 ani delà suirea sa pe tron, in 2 decembre, să nu se arangeze nici o serbare pomposă ; nu se vor primi nici depu-taţiuni cu acea ocasiune. — Maj. Sa regina pe t re­ce ancă tot in Grecia.

Sciri militare. Dl dr. Alesandru Pop, medic militar elev cl. I in réserva, s'a numit medic loco­tenent in réserva. — loan Curita, s tudent la facul­ta tea filosofică din Budapesta, s'a numit locotenent in réserva la honvadi .

Biserică şi şcolă. Maj. Sa regele a dăruit câ te 100 fi. pentru bisecirile şi şcolele române gr. c. din Mediaş şi Leordina, ér bisericilor şi şcolelor gr. or. din Budinţ, P lav i ţa şi Petrifalău câte 100 fl. — Pr. SSa episcopul dr. Victor Mihályi in dumineca t re­cută a sfinţit biserica din Petroşeni . — Eforia sca­lelor române centrale din Braşov s'a constituit astfel: dl Nicolae St răvou preşedinte, părintele Vasilie Voina vice-preşedinte, dl Nicolae Ciurcu casar , dl Ioan Săniuţă secretar, dl Teodor Nicolau econom. — Fon­durile şcolelor grăniţereşci delà Năseud, la ordinul Majestăţii Sale, vor fi emancipate de sub epitropia comisarului regesc ungar şi vor fi lăsa te in adminis­t ra ţ ia au tonomă a proprietari lor grăni ţer i .

Hymen. Dl luliu Socol la 18 1. c. se v a cununa cu dşora Valeria Stoica la Cianul -mare . — Dl Ion Spuderca şi dşora Taţ iana Eremia s'au cununat in dumineca t recu tă la Braşov. — Dl Dimitrie Manole, candidat de preoţie şi dşora Maria M. Tabac , îşi vor celebra cununia duminecă in 18 novembre in Tă r -lungeni. — Dl George Daniii, absolvent de pedagogie, la 6/18 1. c. se v a cununa cu d ş o r a Salomia Andreiu in Castău. — Dl Valeriu Comşa, absolvent de teologie, la 22 novembre se v a cununa cu dşora Elena P o p o -rad in Poşor ta .

Sânţirea Unei biserici. Români i gr. or. din c o ­mu n a Repsig, comitatul Arad, pro topresb i te ra tu l B. Ineului, p r in s tăruinţe le zelosului preot de acolo dl Simeon Cornea , a u inceput la anul 1885 să edifice o biserică frumosă, care finindu-se in anu l curent , la 30 octombre st . v . s'a sânţ i t p r in Pr. SSa dl episcop

© BAR București

528 F A M I L I A Anul XXIV.

Ioan Meţian. Ca in totdéuna şi in tot locul unde a-junge pré bunul nostru Părinte, aşa şi in comuna Repsig, a fost primit cu cea mai mare bucurie. In preséra sânţirei, după 8 ore sera sosi cu trenul la gara din Repsig, Pré SSa acompaniat de Rds. domni Augustin Hamzea şi Ignaţiu Pap, unde aşteptat de poporul intreg al comunităţii , in urări de >să trăiescă<, se coborî de pe t ren şi fiind bineventat de Rds. d. Ioan Cornea protopresbiterul B. Ineului, plecară cu toţii spre comună, in t rasul clopotelor, sunetul neconteni t al t rebur i lor şi al urărilor de »să trăiescă* pe u n drum carele lucia de splendórea illuminată prin l am-pióne, focuri natura le şi prin numerósele făclii apr in­se portat e de cătră banderiul călăreţilor, până la casa dlui preot Simeon Cornea. Poporul urmăr i cu fericire pe marele dignitar, îl petrecu până la casa dlui preot , unde Pr . SSa mulţămindu-le prin vorbe dulci, se r e ­trase fieşce care la căminul seu. In diua u r m ă t o r e dumineca se severşi actul sânţ i r r i bisericei de că t r ă Pr. S S a , asistat de părintele ie romonac Augustin Hamzea, părintele protopresbiter Ioan Cornea, păr in­tele protodiacon Ignaţiu Pap şi 7 preoţi din comunile învecinate, fiind de faţă u n public forte numeros . După ce s'a severşit sânţirea şi s'a finit pr ima l i tur­gie in biserica nouă, Pr . SSa a ţ inut o frumosă cu­vântare, referitóre la zelul măreţ al poporului şi al preotului din localitate, la edificarea bisericei. Apoi luà cuvêntul dl preot local Simeon Cornea, mul ţă-raindu-i Pr. SSale pentru onórea ce a făcut bisericei. După liturgie urmă prândul comun la bine mer i ta tu l preot Simeon Cornea, la care a par t ic ipat Pr. SSa cu intréga suită şi ospeţii din giur, cam 40 de pe r -sóne. La 2 ore după miedădj Pr . SSa plecă la gară, petrecut fiind de mul ţ imea poporului , unde luându-şi adio, pleca cu trenul spre Arad, in urăr i le entusiaste de »să trăiescă*. Cu acesta ocasiune, pen t ru meri tele câşt igate in serviţ iul preoţesc, preotul local Simeon Cornea primi brâul roşu delà Pr . S S a . M.

Societatea Virtus Romana Re di vi va a s tu­denţilor delà gimnasiul din Nàsëud s'a constituit in 4 novembre st. n. şi pentru anul scolastic 1888/9 sub conducerea dlui profésor dr. Const . Moişil. P r e ­şedinte al societăţii s'a ales Ioan Pëcura r s tud. de clasa a VIII-a ; vice-preşedinte Tit Pop stud. de cl. Vl l -a ; notar Octaviu Utulea st. de cl. VIII ; redactor al foii societăţii Teodor Oltean st. de cl. VIII-a; b i ­bliotecar Danilă Alnaş st. cl. Vll-a ; casar Ambrosiu Plaian st. cl. VII-a şi controlor Nicefer Buta st. de cl. VH-a.

Cum căletoreşce ţarul. Când ţarul tace o căle-torie ma i lungă, se pune in pract ică u n sistem cu to tu l osebit. Mai inainte de tote, satele şi oraşele pe unde are a t rece ţarul , sunt inundate de jandarmi , car i cut reeră d'alungul şi latul , fac perchisi ţ ie la fie-care sătean şi cantonier . La fie-care kilometru sunt pos ta ţ i 40 soldaţi , cari trimit din denşii p e cei mai abili pentru a visita drumul , şanţurile, poduri le şi chiar lemnele pe cari .sunt aşedate şinele. Tunelele, p recum şi şinele şi lemnele de la basa le ciocănesc pent ru a descoperi eventual vre-o gropă cu dinamit ori alt ceva . Nainte cu doue dile de sosirea ţaru lu i vin apoi cei mai isteţ i oficeri cari desfăşoră o activitate şi ma i mare pent ru a asigura vieţa monarchulu i . Când ţarul t rece, d'alungul liniei sunt inşiraţi soldaţi şi nimeni nu se póté apropia de drumul de fier. In acelaş ces şi p ' a c e a linie t r e c tot -dé-una câte t re i t renuri şi numai i n momentul din urmă se pó té şei cu care v a pleca ţarul . In ast-fel de impregiurări in adëvër e ciudat lucru cum totuş marele şi puternicul ţar , păzi t

d 'a tâ ta lume, n u pote face nic i măcar o s implă escur -siune, fără ca să i se in têmple vre-o nefericire.

Associationen Transilvană. Conform s ta tu te lor , guvernul a re să 'n tărescă elegerile ce se fac in a d u ­nările generale ale Associaţiunii Transi lvane. De a s -tadată s'a in tèmplat su rpr inderea nenţelesă, că guver ­nul n 'a inţări t alegerea de vice-president a dlui Ni-colae Popea, pe când alegerea de président a dlui George Bariţ iu s'a in tăr i t . — Despartëmêntul Făgăraş v a ţine a d u n a r e a sa generală din ës t -an la Făgăraş in 23 noemvre a. c. st. n. la 10 ó re a. m. in sala delà * Hotel Par is« . Pres identul e dl Basiliu Raţ iu, secretar dl Iuliu Dan.

Necroiog. Ducele Max de Bavar ia , părintele imperătesei-regine Elisabeta a Austro-Ungariei , a in­cetat d in v ie ţă la München, in 15 1. c. in e ta te de 80 ani .

R e b u s . De A.

Dunăre s te

Terminul de deslegare e 10 decembre . C a to tdé ­una şi de as tada tă se v a sort i o car te in t re deslegători.

Deslegarea ghicitórei d in n r . 36 : Moldo-Românie .

Deslegare bună pr imirăm delà dómnele şi dom-nişore le Iosefina Popescu, Amalia Crişan, Ir ina Poruţ iu , Ana P o p şi delà dl S. Andron Galbinescu.

Premiul l 'a dobândi t d n a Iosefina Popescu . *

Deslegarea problemei numerice din nr . 37 :

151 284 228 214 123

235 263 144 193 165

179 130 200 270 221

158 207 266 137 242

277 116 172 136 249

Deslegare bună pr imirăm delà dómnele şi dom-nişorele Amalia Crişan, Zoe Dimbu, Ir ina Poruţ iu şi delà de Rem. N. Sbiera.

Premiul 1-a dobândii d ş o r a Ir ina P o r u ţ i u

Călindarul séptémânei. Piua sept, şl Călindarul vechiu ||" Călind nou Dumineca 21 dupa Rüsä lQv . delà Luca c. Ş Ţ i t l l , gl. 4, a inv. 107 Duminecă 6 Mart. Pavel Martur. 18 Ot to Luni 7 33 Mart. din Melintina 19 Elisabeta Marţi 8 t Arch. Mich, şi Gavril 20 Corhinian Mercuri 9 Mart Onisifor 21 Maria Iertf. Jo i 10 Ap. Erast 22 Cecilia Vineri 11 Mucenicul Mina 23 Clemens S â m b ă t ă 12 Pa r . Ioan Milostiv 24 Emilia

Propr ie ta r , r edac to r r e s p u n d ă t o r şi ed i to r : I0SIF VULCAN. Cu tipariul lui Otto Hügel in Oradea-mare.

© BAR București