Abonamentul Pentru monarchie:

Pe an 6 fl.. V/, an | 1 , V4 an I fl. ţ o cr.

Pentru străinătate : Pe I an iS frcs., */» ta 9 frcs., V4 an

f 4 frcs. ş o c m .

íóea apare în fiecare S â m b ă t ă .

Fóe bisericescă-politică.

Inserţiunl Un şir ga rmond:

odată 7 cr., a dóua oră 6 cr., a treia oră 3 cr~ şi de fiecare publică-ţiune timbru de 30 cr.

T o t ce privesce fóea să se adreseze la «Re-dacţiunea şi Admini-

straţiunea Unirii» în

B l a s .

Anul V. Blaş 20 Aprilie 1895. Numeral 16.

Episcopul Lugoşuluf.

Pe cum am aflat din foile semi-«ficiose ale guvernului, numirea deputatului Silviu Rezei de episcop al Lugoşului ar fi lucru hotàrît . Atunci nu voiam sà credem scirii colportate prin numitele foi, ci socotiam, că e vorbă mimai despre vre-un plan, despre vre-un pium desiderium al guvernului şi al domnului Rezei.

Acum dintr 'alt isvor, demn de totă credinţa, aflăm, că întru adevër guvernul a decis, să propună spre numire Regelui apostolic pe domnul deputat Silviu Rezei.

în faţa acestui fapt datori suntem, = sa ne ridicăm glasul şi să avert isăm

clerul şi poporul mitropoliei nóstre şi în special pe cel din diecesa Lugoşului despre cea mai nouă lovitură, ce intenţioneză

; a le-o da guvernul terii. Da, o spunem cu apostolică fran-

cheţâ: numirea domnului Rezei de episcop al Lugoşului a r fio g rea lovi-twră dată biserioii din partea guvernului şj în acela-şî timp o mare primejdie pentru sfînta nostră biserică.

Nu e vorbă, pe guvern îl înţelegem. Domnii delà stăpânire nu privesc în episcopie o înaltă funcţiune Ы-smcescă şi spirituală, ci o simplă remunerare pentru serviţii prestate lor şi pentru serviţii, ce le mai aşteptă în viitor. Este deci lucru tare firesc, ca guvernul să-1 recomande spre numire Ja episcopia Lugoşului pe domnul de

putat Rezei. Domnul acesta în calitate de deputat a rëmas credincios guvernului şi atunci când guvernul a pus de basă a lucrării sale legile antireli-gionare. Domnul Rezei a crezut a fi compatibil cu consciinţa sa de preot unit, să spriginescă cu votul seu esistinţa unui asemenea guvern, cu tote că a vëcjut, cum au părăsit partidul guver nului toţi ceîalalţi preoţi catolici.

Faptu l acesta în ochii guvernului a trebuit să fie de sigur un puternic motiv pentru a-1 propune pe dl Rezei spre a fi numit episcop al Lugoşului. E lucru natural, ca guvernul liberal şi ateu să umble după asemenea episcopî. î n ochii noştri înse remânerea domnului Rezei în partidul liberal este o trădare de biserică şi o apostasie. Pentru că e drept, că domnul Rezei n'a votat pentru căsătoria civilă, dar prin remânerea sa în partid tot înmulţesce tabëra guvernamentală şi astfel prin votul seu indirecte aprobă tote legile aduse de guvern. Inse a sprijini pe eretici, fie şi numai indirect, însemnă a apostata.

Astfel stând lucrul, întrebăm : Es te óre permis, este óre admisibil, ca noi în faţa planului, ce-1 are guvernul, să rëmâuem indiferenţi? Es te óre iertat, ca noi să lăsăm guvernul, să facă, ceea ce îi place, când e vorbă de binele bisericii nóstre?

Ce putem noi să aşteptăm delà Rezei ca episcop? Putem noi, să aşteptăm apërarea aşeolămintelor nóstre bisericesc! delà un om, care nici de în

tregitatea dogmelor nu se intereseză? Putem noi, să aşteptăm înflorirea die-ceseî Lugoşului delà un om, care nu se sfiesce a sprijini un guvern, çare numai la stricăciunea credincioşilor noştri ţ intesce?

De persona domnului Rezei nu voim să ne atingem. I i aducem numai aminte calităţile, pe cari le cere sfîntul Apostol Paul delà un archiereu. „Se „cade episcopului, să fie fără prihană, „tren, întreg la minte, cucernic, iubitor „de străini, înveţător, nebeţiv, negrabnic „a bate, neagonisitor de dobîndă urîtă, „ci blând, nefăţarnic, neînbitor de ar-„g in t . " Tim. I I . 2 — 3 . „Şi se cade „lui şi mărturie bună să aibă delà cei „din afară." Tim. 3 , 7. „Să nu fie „sumeţ, ţinendu-se de cuvîntul cel credincios al învăţăturii, ca puternic să „fie şi a îndemna cu înveţătura cea „sănetosă, şi pe cei ce greşesc în contra „a-i cer ta ." Tim. 2, 7. „Să fie în-„veţătoriit popórelor întru credinţă şi „adever." Tim. 2, 7.

Să le iea domnul Rezei pe rînd şi să mediteze asupra lor, apoi să le aplice la sine şi să-şî pună mâna p e pept şi apoi să spună : óre póté să fie el episcop în biserica lui Chris tos? — Nu voim, să ne dimitem la detailurî, dar dacă binele bisericii va cere, atunci şi cu privire la punctul acesta vom. vorbi mai lămurit.

Es te aşadară mai pe sus de o r i ce îndoelă, că numirea domnului Rezei de episcop al Lugoşului ar fi o grea

Feuilleton. — — Florile sfintei Scripturi.

(Fine.)

V. Trandafirul se desvoltă in partea de

medădi mai căldurosă a zonei moderate întocmai cu şi în partea ei de médanópte şi mal recorosă. Trandafirul în diferitele şi nu-mërosele sale varietăţi e un adevërat cosmopolit, dar vëdesce totuşi o predilecţie deosebită peutru ţinuturile mai nordice ale zonei moderate. O scire mitică veche a deciarat insula Rhodos de patria trandafirului. Grecesce el ge şi numesee QÓSOV delà lPóSog. Din numirea lui cea grecescă se derivă şi numirea lui cea latiuéscà „rosa". Scirea acesta mitică se pare a avé temeiu, căci insula Rhodos e

l Intru adevër centrul sferei de estensiune ; geografică a trandafirului. Sfera acesta în

decursul vécurilor s'a lărgit tot mai tare în j tóté părţile. Romanii şi Elinii au cunoscut ţ trandafirul, până unde se póté numai urmări , istoria acestor dóue popote. Pe monumentele f Egiptului celui vechiu dimpotrivă nu găsim ; nici o urmă a cunoseiuţei trandafirului. Nici

In cărţile acelea ale s. Scripturi, cari s'au păstrat scrise în limba evreescă, nu găsim nicâiri numele trandafirului. E probabil, că Palestinenil au început a-1 băga în samă, numai după ce Seleucicîiî şi Ptoleraeiï au introdus din Persia în Siria şi în Egipt rosa centifoiie, carea o amintesce Herodot între plantele de grădină. De loc nu avem să ne mirăm, că In Palestina mai înainte de aceea nu au băgat în samă màcésa, carea cresce sel-batică; ea adecă nu are mito?, si florea ei se strica forte uşor. Preste tot se póté adecă фсе, că resăritenii nu prea băgaă în samă florile, mai aies pentru că florile de pe acolo nu aveau miros. Aşa ne spune Teofrast (H. pl. 6, 8. 5), că in Egipt florile afară de mirtă nu aveau miros. Tot asemenea scrie şi Pliniu la 21 , 1 1 : In Aegypto sine odore haec omnia.

în cărţile s. Scripturi se amintesce rosa mal întâiu abia în vécul al treilea înainte de Christos. lsus Sirach (pe la 300 în. de Chr.) ori nepotul lui, care purta asemenea numele lsus Sirach şi a edat în Egipt pe timpul lui Ptolemeu Evergete (246—221 în. de Chr.) prelucrarea grecésca a opului moşului sëu, asamenă înţelepciunea cu cedrul Livanuluí, cu ciparosul din munţii Ermonulul, cu finicul,

cu măslinul, cu sorţişora, cu aspalaful sau balsamul, cu smirna, cu terebintul, cu viţa şi cu „săditurile trandafirului în ^erichou". Tot la î s . Sir. în 50, 6 se asamëna archiereul Simon fiul luî Onie îmbrăcat în podóbele archierescï cu lucéfërul de dimineţă, cu luna plină, cu sórele, cu curcubeul, cu „florea trandafirului în фіеіе primăverii", cu „crinii la curgerea apelor" şi cu altele. Se mai amintesce trandafirul la Is. Sir. 39, 1 7 : „Ascttltaţi-me pe mine, fiii cei credincioşi, şi odrăsliţi ca şi trandafirul, ce cresce spre curgerea apei." Datină de tot grecescă este aceea, că tinerii In înţelepciunea lui Solomon scrisă grecesce cam pe la 200 in. de Chr. esclamă la 2, 8 : „Să ne încununăm cu flori de trandafir, până nu se v e ş f e 4 e s c - K Aşa scrie şi Anacreon în Od. 5 : „încununaţi c a trandafiri fromos înfloriţi vom să bem."

Dar să băgăm de samă, să nu confundăm adeveri tul trandafir cu aşa numitul trandafir de Ierichon. Trandafirul de lerichon (anastatica hierichuntica) cu clómbele sale subţirele şi adunate în forma unui mătăuz şi cu flórea sa ponghiosă samënà cu o nuea sură, bătută de vremi, pe carea o împlânţi în năsip. Numele sëu botanic anastatica, florea învierii, 1-a primit el delà propietatea aceea

Pag. 122 U N I R E A Nr. 16

lovitură şi o mare primejdie pentru biserica nostră.

Ce ar fi deci de făcut pentru a feri sfînta nostră biserică de o asemenea lovitură şi de o atare primejdie ?

î n locul prim mitropolitul împreună cu episcopii noştri preasfinţiţî au dato-rinţa a depărta lovitura acesta. Guvernul are datorinţa, să-î consulteze în privinţa acesta. Dacă n'a făcut-o, atunci pot să-şî ridice glasul la Regele Apostolic şi eventual la Scaunul apostolic. Noî nici nu îndrăznim a presupune, că preasfinţiţiî noştri archierei ar abdice delà eserciarea dreptului şi datorinţeî lor.

î n locul al doilea vine rolul clerului nostru şi mai întâiu al clerului d in diecesa Lugoşului. Clerul din acesta diecesă are datorinţa, să se adune sub conducerea capitulului, şi dacă nu se póté, după protopopiate, pentru a compune şi a trimite câte o representaţie le Regele apostolic şi la Pontificele din Roma, în care să se arete cu fiescă umilinţă şi sinceritate periculul, ce ar ameninţa biserica nostră la cas, dacă s'ar încuviinţa propunerea guvernului.

Nutrim speranţa, că atâta e de ajuns pentru delăturarea loviturii. Asemenea sperăm, că clerul dieceseî Lu-goşene nu va rëmâné surd la vocea nostră şi ne va da mână de ajutor, ca să ferim de Silviu Rezei scaunul lor epis-copesc ilustrat prin Victor Mihályi.

Ministrul Bánffy despre situaţie. — în dilele trecute ministrul preşedinte Bánffy a primit pe un colaborator al luî „N. Wiener Tagblatt". La întrebarea, cari ar fi planurile guvernului cu privire la viitoriul cel mai apropiat, Bánffy ï-a împărtăşit multe de tóte.

A dis, că politica bisericescă, pe carea guvernul a moştenit-o delà cabinetul Wekerle, are să se esecuteze. Cele dóue proiecte despre liberul eserciţiu al religiei şi despre recepţia Jidovilor, pe cari casa magnaţilor le-a respins de tot ori în parte, eră vor ajunge în casa deputaţilor la desbatere, şi încă cât se pote de curând, pentru ca nimenî să nu se îndoescă despre seriositatea intenţiilor guvernului. Doresce, ca acum casa magnaţilor s ă întindă mâna spre a face, să înceteze di-

a lui, că el póté s a ş i deschidă florile sale mărunţele chiar şi la luni după ce l-ai cules, numai să-1 pui în apă. El cresce în năsipul şesului celui cald de lângă Marea mortă, dar nu la ïerichon, deşi şi-a primit conumele delà cetatea acesta.

Homer afară de colórea trandafirie şi de bobocul de trandafir mai cunósce şi uleul de trandafir (II. 23, 186). Adevërat că el spune, că acest uleu e aşa de preţios, cât numai o (Jeiţă putea să-1 aibă. în grădina regelui mitic Midas din Macedonia cresceaú pe timpul lui Herodot rrandafiri cu flori câte cu 60 de frunde, cari respândeau un miros nespus de plăcut (8, 138). Acela-şi lucru îl amintesce cam cu o sută de ani mai târdiu şi Teofrast (H. pl. 6, 6). Grădinile de trandafiri din Macedonia pentru frumseţa lor s'au făcut proverbiale întocmai ca mal târdiu trandafirii din Paestum. Cu tóte acestea Romanii comandau pentru serbările sale trandafiri din India şi din ţerî încă şi mai depărtate (Pliniû 21, 8), căci pe timpul împăraţilor Români avea preţ numai aceea, ce se aducea din depărtări mari, şi risipul, care se făcea cu trandafiri şi cu alte flori, crescuse în mesura aşa de nebună, cât tóte ţerile pă-

ferinţa, ce s'a născut între cele dóue camere. Casa deputaţilor se va ocupa de cele dóue proiecte în Aprilie, eră casa magnaţilor în Maiü. Nu crede, că şi acum se va mai îndârji casa magnaţilor. După ce vor ajunge proiectele din nou în casa magnaţilor, în-tr 'însa se va întări convingerea, că el, adecă Bánffy, nu póté să recéda delà acest punct de program, că el, adecă Bánffy, spriginindu-se pe încrederea coronei trebue să róge casa magnaţilor, ca ea să pună capet diferinţei. Reformele bisericescî-politice deja sancţionate se vor esecuta la tot caşul. Pe la începutul lui Septembre organismul cel nou al matri-culelor de stat va funcţiona în înrtegă ţara. Cu ceva mai multă vreme pretinde introducerea căsătoriei civle. Dar şi pentru acesta s'au făcut pregătirile.

Cu privire la cestiunea de naţionalităţi ministrul s'a declarat în modul următoriu:

„Cestiunea de naţionalităţi este aşa de împletiită cu mişcarea politică-bisericescă, încât de odată cu esecutarea legilor politice-bisericescî şi în acest punct încă va urma liniştirea. Sincer grăind, nici o dată n'am făcut taină din aceea, că în cestiunea de naţionalităţi nici odată n'am ţinut de necesară o acţiune deosebită. Nu voiu să estimez mişcarea acesta sub preţul e l ; dar ea totuşi nu e de aşa, cât să insufle îngrijiri. în Ungaria naţionalităţile nici un bărbat serios de stat nu póté nici odată să le privescă de corporaţiune politică, carea ca atare ar puté să pretindă nisce drepturi ; numai ca specialitate etnică pot ele să pretindă, ca limba lor să se bage în samă în şcoli şi în biserici şi încâtva şi în administraţie. Dar confesiunile în şcolă şi în biserici au autonomie deplină, carea ajunge la manifestare în administraţia comunală, ba şi în cea comitatensă. E înse o absurditate pretensiunea aceea, ca în tóte ţinuturile toţi oficialii delà administraţie şi delà justiţie să vorbescă tóte limbile folosite în ţinutul respectiv, căci sunt multe ţinuturi de a-celea, în cari locuitorii vorbesc şi cinci şi şese limbi. Eră scirea tuturor limbilor acestora nu póté să se pretindă delà oficiali. în general principiul meu este acela, ca în concesiile, cari s'ar face naţionalităţilor, afară de pretensiunile vieţii practice să se marcheze liniile de graniţă de departe visibile ale condiţiilor de viaţă pentru statul magiar unitar.

mîntului trebuiau să dea Romei tributul lor de flori. Pentru ca ospeţiî la prăndurî să guste cât de mult parfumul trandafirilor, domnul casei dispunea, ca pe masă să se presare frunde de flore de trandafir în cantitate cât se pote de mare aşa, cât blidele cu mâncări erau aşezate aşa 4 ' c ëod pe pat de flori (Ovid. Fast. 5, 335: E t latet iniecta splendida mensa rosa). Cu ajutoriul unul aparat artificios presărau şi pe timpul prântjuiuï preste ospeţl frun4e de flori de trandafir (Suet. Nero 31). împëratul Helio-gabal cu prilejul unul prând a dispus, să se presare atâta mulţime de trandafiri şi viorele, cât o parte din ospeţi neputênd ieşi diu ea s'a năduşit în flori (Lamprid. Heliog. 19).

Apa de trandafir, adecă pătrunsă cu parfum de trandafir, la resăritenl este una din parfumeriile cele mai mult folosite. Elinii încă o folosesc forte mult. De aceea trandafirul e una din florile acelea puţine, cari se cultivă în Palestina. Ea cresce w în liber şi se cultivă în grădini. Aprópe de Ierusalim e drăgălaşa vale a trandafirilor (Wadi el-Ward). Trandafirii de pe la Alexandria şi de pe la Cahira au puţin parfum şi frunde mici şi de aceea au şi puţină trecere. Cu atât mai

„Dacă tóte cestiunile acestea causai acum dificultăţi mal mari ca de altă data, causa este, că ele se aduc în legătură cu politica bisericescă, şi că unii prelaţi bisericesci se folosesc de politica bisericescă spre aceea, ca ea să aducă frupte pe sama politicii de naţionalităţi. Aici sunt de es. Românii. O mare parte dintr'inşii e greco-ca-tolic şi atîrnă delà Roma. Delà sine se înţelege, că statul magiar în ïerarchia bisericescă nu póté să sufere vre-o persona, carea e angajată împotriva statului magiar, E lucru straniu, că în Roma asta nu vor sá o pricepă şi se minuneză forte pentru aceea, că Regele apostolic al Ungariei la demnităţi bisericesci nu numesce pe nimenî, împotrivi căruia din punct de vedere patriotic se ivesc bănuell. Şi totuşi se înţelege delà sine, câ statul magiar în acest punct nu póté să facă şi nici nu va face concesii, şi că în numirea episcopilor nu póté să pérdà din vedere con« sideraţiile, cari privesc statul magiar, ceea ce am spus-o franc şi nunţiului din Viena."

Cu privire la reforma administraţiei, respective la străformarea administraţiei în administraţie de stat, a djs ministrul, că acea nu va puté să se împedece mult timp, dar se teme, că de o cam dată nu ajunge timpul, pentru ca să se facă óre ce pentru realisarea acestei reforme.

Cu privire la Kossuth Ferencz încă s'a declarat, şi încă aşa , cât declaraţia asta sä nu strice în Viena impresia aceea bună, carea a făcut-o el Bánffy prin aceea, că nu a luat parte la înmormîntarea lui Kossuth Lajos.

Despre fusiune încă a grăit. A declarat, că totdeuna s'a îndoit despre aceea, ci Apponyi se va alipi de partidul guvernamental, Acestei fusiuni ÎI stă în cale aceea, că între Apponyi şi între partidul guvernamental esistă diferinţe principiale forte mari cu privire la pactul dualistic şi la armată.

Acestea ar fi în resunut declaraţiile, cari după „N. W. T." le-ar fi făcut Bánffy despre situaţia internă a Ungariei.

Ar fi acum, să apreţiâm declaraţiile acestea ale lui Bánffy, întru cât ne privesc ele mai de aprópe pe noi.

O vom face acesta cât se pote de scurt, de órece de o cam dată încă nici aceea nu se scie, dacă este a se da lui „N. W. T." credemînt ori nu.

preţuite sunt roşele de colore trandafirie deschisă de pe la Fayum, unde ele se cultivă în mesura mare. Fayum este adecă propria grădină de póme şi flori a Egiptului. Trandafirii se folosesc acolo mal ales pentru a fabrica uleu de trandafir. EI se culeg în luna lui ï anuanu .

în valea Iordanului şi pe la ïerichon în 4'ele nóstre nu se găsesc rose, se găsesc înse forte mulţi oleandri (nerium oleander). El pe aeolo se desvoltă forte frumos. Dioscoride scrie despre e l : „Oleandrul (vqçiov), care se numesce şi rododafne ((юдодасрѵгі) şi rododendron (QOÔÔSSPSOOV), cresce în grădini de lux, în apropiarea mării şi a rîurilor, Florile şi frueolele lui sunt aprópe pentru tóte mamiferele veninóse de morte, eră omul le pune în vin dimpreună cu ruta şi le fo-losesce ca antidot in contra veninului de şerpi." Tot cam aşa scrie şi Pliniü despre oleandru. Sucul acestei plante este întru adevèr forte narcotic, şi resăritenii privesc de stricăcios chiar şi parfumul oleandrului, Deşi în Palestina se află astădl forte mulţi oleandri, el totuşi nu se amintesc nicăirl în s. Scriptură. Se vede deci, că oleandrul pe timpul biblic încă nu era Introdus în Palestina.

Nr. 16 U N I R E A Pag. 123

[ Declaraţia lui Bánffy referitóre la ce-• itiunea de naţionalităţi o lăsăm spre apreţiare '. .Tribunei", ca ea să grăescă in numele tu-\ turor Românilor, după ce aşa se vede, că ea ; a luat in arlndă dreptul de a grăi în numele : tuturor Românilor. Declaraţia acesta a lui ; Bánffy întru adevër şi cuprinde un simbure, pe : Oare dacă domnii delà „Tribună" gândesc, \ ei vor puté să-1 spargă, vor avé să mun-i cescă greu. • Noi acum ne vom mărgini numai la

partea bisericescă din declararea lui Bánffy Cu privire la cestiunea de naţionalităţi. Bánffy aci se vede, că şi-a versat veninul asupra Bornei din acei motiv mai apropiat, că Roma ou s'a învoit la numirea lui Silviu Rezei de episcop de Lugoş. Firesce că ministrul va fi avut în vedere şi numirea mitropolitului nostru şi pe a celui de Zagrabia. Cu privire la numirile acasteaesistat diferinţe mari între Bur dapesta şi între Roma, şi urmarea acestor diferinţe a fost vacanţa cea lungă a acelor doue mitropolii. Dar t o t ă lumea scie, că în sfârşit nu Roma, ci Budapesta a fost aceea éarea in amîndouë caşurile acestea a găsit, că are să cedeze. Lucru firesc, că Roma nu póté să se îmbrace in forma unui sigil, care să aibă singur numai menirea de a se apësa de desubtul hotărîrilor guvernului unguresc. Regele apostolic al Ungariei are dreptul de a numi pe episcopii catolici ai Ungariei, eră Roma are dreptul de a aproba numirile acelea ori de a le denega aprobarea.

Roma in deprinderea acestui drept al seă firesce că nu póté să albă în vedere interesele statului ungar calvinit şi jidovit şi sa lucre după placul unul guvern, carele calcă în picióre drepturile bisericii şi lovesce Ц faţă consciinţa religiosă a civilor catolici din/ungaria. Roma în deprinderea acestui Tfrept яі seu treuue am — Ѵ » ; П О І Р > credmcioçiioi sei şi nu póté să preferescă pe Magiari Românilor, nici pe Români Magiarilor, ei va fi pururea la înălţimea chemării sale, tracteze-se de binele catolicilor unguri ori de al catolicilor români. Roma scie, că episcopii nu sunt puşi, să servescă guvernelor, ci să pricepă interesele eterne şi temporale adevărate ale credincioşilor sei şi conform acestor interese să-I guverneze.

Noi din cuvintele, cu cari spune Bánffy, càs'ar fi declarat nunţiului, nu putem conchide la forţa şi energia guvernului Bánffy, ci dimprotivă la slăbiciunea Ungariei. Rëu, forte rëu trebue că stă Ungaria, dacă guvernul ei în întreg clerul român unit afară de Silviu Rezei nu află pe nimeni altul, care să fie patriot buu.

Bánffy a 4 i s ! e ă se minuneză forte pentru aceea, că Regele apostolic al Ungariei la demnităţi bisericesc! nu numesee pe nimeni, împotriva căruia din punct de vedere patriotic se ivesc bănueli. Din context s'ar paré, că cuvintele acestea le-ar fi rostit cătră Bánfly nunţiul din Viena. La asta ne concedem a observa, că nunţiul a buuă samă nu le-a фэ. Astfel de absurdităţi póté să rostescă un ministru unguresc, dar la nici lin cas un représentant al Pontificelui Roman.

Revistă bisericescă. D i n P a t r i e .

tn 17 a. c. nunţiul Agliardi din Viena a sosit în Strigoniu pentru a cerceta pe primatele Ungariei. Primirea nunţiului a fost cât se pote de strălucită.

S'au observat şi din partea auctorităţilor civile şi formalităţile esterne, cari compet delegatului uneu suveran.

Foile firesce că trebue să aducă visita acesta în legătură cu politica bisericescă din Uugaria. Ca şi cum cu privire la politica acesta nunţiul ar puté să se în-ţelegă cu episcopatulu catolic din Ungaria numai aşa. dacă vine în Ungaria şi cer-ceteză pe unul ori pe altul dintre episcop!. Foile liberale şi-au esprimat mai ales sperarea, că nunţiul cercetézà Ungaria numai pentru a pune pedecî mişcării catolicilor întrupate în partidul poporal. Desaniăgirea liberalilor nu a întărdiat mult, ci le-a venit deja în diua cea dintâiu a visitei nunciului. La prand adecă primatele toastul sëu rostit pentru nunţiul 1-a închiat cu cuvintele: „Eră ţie îţi doresc din adâncul inimii mele, ca Dumnezeu ţie, pe care te-a adus norocos în mijlocul nostru, să-ţi concéda, ca în mijlocul nostru să poţi vedé dile bune, şi întorcêndute în cercul tëu de activitate să trăesci mult şi fericit spre podóba şi binele bisericescii. „Eră nunţiul şi-a închiat cnvîntarea de mulţămită cu cuvintele: „Dar ca să më întorc la tine, Eminenţa, care eşti păzitoriul acestei naţiuni eminente, te rog, continuă nobilele tale lupte, şi pentru că să le poţi duce la resultatea dorite, poftesc din adâncul inimii mele, ca tinereţele tale să se renoéscà ca ale vulturului, şi să trăesci mulţi ani fericit. "

Din Strigon nunţiul a pormit Mer-curï la Budapesta pe mai multe dile. Petrecerea din Budapesta şi-o va întrecupe spre a cerceta pe cardinalul Schlauch în Oradea mare.

Se anunţă, că delegatul apostolic pentru Mesopotania, Armenia şi Curdistan, archiepiscopul Enric Altmaya de Vavilon cu reşedinţa in Bagdad, în curênd va sosi în Roma însoţit de un misionar, pentru ca să raporteze Propagandei despre evenimentele din Armenia. Insoţitoriul arhiepiscopului a fost martorul asupirilor Armenilor din partea Mahomedanilor. Este întru adevër de dorit, ca lumea să primescă în sfârşit un raport deplin şi vrednic de cre^emînt despre evenimentele acelea şi despre pretinsele crudelităţî comise de Mahomedani asupra Armenilor. Până acum Rusia a esagerat crudelităţile acelea, ér Turcia şi Anglia a cercat să le micşoreze.

G e r m a n i a . Guvernul german a proclamat, dară

nu a plicat nici până în

Pag. 124 U N I R E A

strul unguresc de finanţe la Maiestatea Sa. Se dice, că starea finanţelor unguresc! îu butul operaţiilor „geniale" ale lui Wekerle stau forte rèu. La cheltu-elile de până acum vor trebui să se adaugă alte multe milióne de cheltueli noue pentru cai ferate, porturi, regulare de r îun, pentru scopuri de agricultură, pentru serbarea mileniului, pentru ma-triculele civile şi pentru alte multe scopuri. Faţă cu crescerea acesta a cheltuielilor cu 10—20 de milióne venitele de până acum ale statului vor scade. Frumosă moştenire a primit Bánffy delà Wekerle.

Câţiva membri aï stîugei estreme aü intenţia de a propune din nou inar-ticularea meritelor lui Kossuth Lajos respinsă înainte de asta cu un an. Lucru firesc, că asupra propunerii se va încinge o discusie, a cărei résultat va fi, că Bâuffy şi partidul guvernamental eră vor avé prilej de a se juca de-a loaialitatea.

Acesta manifestare a loaialităţiî va fi de lipsă pentru a şterge încâtva impresiile, cari le-a făcut asupra Vieuei alegerea lui Kossuth Fereucz la Tapolcza. Resultatul luptei electorale delà Tapolcza a fost adecă cu adevërat desfătătorul. După isbînda lui Kossuth şi căderea candidatului guvernamental s'au îmbrăţişat omenii partidului guvernamental cu kossuthiştii şi au serbat alegerea lui Kossuth cu musică şi cu joc în septë-mâna sfintelor Patimi.

Alegerea cea nouă în I yitra va fi în 24 a c. O va conduce Szulyovszky Dezső, care şi la alegerea de mai înainte a fost soţul vrednic al lui Tarnóczy întru comiterea de abusuri.

Nr. 16 U N I R E A Pag. 126

[11. Tomiţa . . . . » L — 1 Şapira n 1 — [Bolomoviri . . . . » 1 —

Veturia Vrechià . . » 4 . - -• M. Rusu n 1 . —

n 1 . — ; G. Lascar profesor I) 1 0 . — 1 Maria Urechiă . . . n L — Maria Bottez directoră n 5 . — X. Y. Z n 1 — j . Vasiliü n 1 . — 0 . Bută profesoră . . » 2 . — L. Xenopol profesoră . 1) 2 , — C. Bottez » 5 — A. Caramlău . . . . Я L — Sasana Negruzzi prof. Я 3 . — C. Georgescu . . . » 2 — P. Cujbà prof. . . . » 2 . —

' S. M » 5 . — C. D. S » 1 . — S. Ursn 1 , — Eleon. Strătilescu pro

fesoră » 2 . — Elvira Panaitescu . . Я L— X. Y. Z Я 2 — Sev. Vărlăneseu . . . I) 2 . —

я 1 . — E. C » 3 .—

я 4 . — E. A. Stroja . . . . n 2 . — M. Ropală . . . . я 1 . — M. 6. Raşeu . . . . n 2 — P. Răşcanu prof. univ. n 2 0 . — C. Athanasiù . . . . Я 1 0 . — 8. G. Vêrgolici . . . Я 6.—

Я 1.— Elena Mârzescu . . . 1) 2 . — Dr. Emil Puşcariu prof.

nniversit » 1 0 0 . — A. I. E r e m i e . . . . n 5 0 . — Maria A. Eremie . . я 5 0 . — Timotei Popovicï . . Я 5 , — Wilh Humpel profesor

la Conservator . . » 4 0 . — G. Cherenbach . . . 5 . — C. I). Strătilescu . . » 3 . —

(Va urma.)

N o u t ă ţ i . Pentru întimpinarea nunţiului apostolic

In Budapesta Escelenţa Sa dl. episcop Michail Pavel a trimis la Budapesta pe Rds. Dn Canonic Dr. Augustin Laurán.

Silvestru Morariu Andrieviciu archi-episcopul şi mitropolitul gr. or. al Bucovinei ;i al Dalmaţiei a repausat în Cernăuţi Luui dimineţa în etate de 77 de ani. Defunctul a fost un bărbat, nobil, luminat şi iubitoriu de némul sëu, penrru prosperarea curuia a lucrat cu zel ferbinte iu tot decursul vieţii sale. Pe lângă activitatea desvoltată ca paroch şi delà 1862 asesor consistorial şi-a câştigat merite şi ca scriitoriu publicând mai multe opuri şi broşuri de cuprins bisericesc şi didactic, dintre cari amintim Lu urgia şi Tipicond bisericei orientale. La 1880 a fost numit de cătră Maiestatea Sa mitropolit, iu care funcţiune înaltă a fost sufletul mişcărilor de redeşteptare naţională a fraţilor Bucovineni, cari aü suferit prin mórtea lui o perdere nespus de mare. înmormîntarea s'a intîmplat Joî cu mare pompă.

Comisari ministeriali la esamenele de maturitate din anul acesta sunt numiţi pentru gimnasiul gr. cat. din Blaş şi cel fundaţional din Nàsëud dl Putuoky Miklós, director la gimnasiul de stat din Lugoş, eră pentru gimnasiul gr. cat. din Beiuş dl Dr. Finály Henrik, profesor la universitatea din Clus.

Regele Carol şi condamnaţii Memorandului. Din Bucuresci se anunţă, că cu ocasiunea şediiuţel publice din 5 a c. a academiei române din Bucuresci Regele Carol s'a întreţinut timp mai îndelungat cu dl Mangra din Arad înformându-se despre sortea întemniţaţilor noştri politici. Dl Mangra a descris Regelui durul tractament, de cari sunt împărtăşiţi condamnaţii români atât în Yaţ, cât şi în Seghedin. Convorbirea acesta a turburat preste mesura pe mercenarii delà organul firmei Haas und Deutsch, cari nu-şl

pot esplica purtarea Regelui şi provocă mi-nisteriul nostru de externe să întrevină şi să spună Regelui Carol, că el a vătemat bunele relaţiuni cu Monarchia nostră şi se face părtaş agitaţiunilor, cari ţintesc la turburarea păcii în Ungaria şi la intregitatea acestui stat. Mal scie „Pesti Napló", că congresul naţionalităţilor are să se ţină în Bucuresci. Din causa acésta aü fost în Bucuresci atât Mangra, cât şi conducătorii panslavişti din Ungaria. Lucrul trebue inipedecat strigă Jidanii lui Haas et Deutsch.

Filantropie creştina. Societatea Circoio San Pietro din Roma, care a făcut acum sunt doi anî o splendida prmire peregrinilor români, la serbătorea sfintei învieri au distribuit bani şi veşminte intre acei miseri, cari nu îudresnese a cerşi. Msgr. Berlucca a cuminecat în diua de ss. Pasci 226 de miseri, cari au fost apoi ospetaţl de cătră membrii Societăţii.

Academia română şi-a ales de preşedinte pe dl. Dr. Nicolaü Creţulescu cu 19 voturi contra 9 întrunite de dl Hajdëu Vicepreşedinţi de secţii aii fost aleşi dniï S. P. Aurelian, I. Calender şi Gr. Tocilescu. Premiul Eliade, de 5000 M Academia la judecat dlul P. Dulfu, pentru lucrarea sa poporală „Isprăvile lui Păcală. S'a hotărit, ca din fondul lăsat de geneiosă Alina Ştirbeiu să se dea 8000 1Л pentru publicarea documentele privitóre la istoria cantimporană, care lucrare s'a început de dl D. Stürza.

Căsătoria civilă pe cum scrie „Pester Lloyd" ar ti să între îu vigóre în 18 Dec. 1895. în cercurile hotărîtore nu vor amâna acest termin, ci din contră se silesc al scurta în cât e cu putinţă, ca astfel curênd după Introducerea matriculelor de stat să urmeze şi a căsătoriei civile. S'au luat deci tóte mësurile, ca încă în 1 Novembre să între în vigóre legea despre căsătoria civilă. La ce se bucură Jidanii delà „P. LI."

Relaxarea contricuţiuniî pentru inundaţi. Prin numerósele esundări din primăvara acesta locuitorii multor comune au suferit dauna considerabile. în sensui orti-clulul de lege 44 din 1883 inundarea se QUIi l t J I a t u t i c Oiţele j / l a g l c l c x i i c u t a i c , pentru cari are loc relaxarea contribuţiuniî de pămînt ori şi cu se s'ar cultiva el. Cei dăunaţi prin ape să-şi însinue daunele la auctorităţile politice locale, spre a li-se mijloci relaxarea contribuţiuuiî.

Cartea dini Brote confiscată, La oficiul vamal din Cluş s'a caníiscat un pachet adresat din Berlin conţinând memoriul scris de curênd de cătră dl E. Brote cu privire la cestiunea nostră. Facêndu-se lucrul cunoscut ministrului, acesta a dat ordin de a se confisca pe viitor tóte esemplarele, ce ar întră în Ungaria.

Amiciţia sereo-Bulgara. O societate de cântereţî din Belgrad va face în curênd o estursiune artistica îu capitala bulgară şi vor fi întimpinaţi la gară şi de persóne otícióse. în acésta lumea privesce o apropiere între cele dóue popóre balcanico.

Atentatul delà Bocsig. Când a fost Monarhul la ultimile manevre militare ţinute în părţile Aradului, s'a întîmplat, ca la o şină a liniei ferate au lipsit trei cule. Din acesta întimpiare rapoterii jidani ai lui „Magyar Hirlap" îndată au fabricat un atentat contra Monarch» lui. Atentatul numai de Români putea fi comis şi încă de un preot valah. Acel preot, pe care şi-1'н ales de pradă fóea lui Horváth Gyula, este parochul gr. cat. din Bocsig. După ce s'a constatat, că îutregă istoria atentatului e o scornitura maliţiosă, dl paroch І О . І П Pop a intentat diarulul „M. H." proces pentru vătămare de onóre şi calumnie. Procesul s'a pertractatîn 18 a iu Budapesta. Pe banca acusaţilor şedeau deputatul dietal şi t r t î diariştl. Advocatul parochului Pop a fost dl Dr. Ştefan Pop din Arad, eră al acusaţilor Dr. Robicsek József. Redacţiunea nu a voit să descopere pe autorul informaţiuniî mincinóse. Pentru clarificarea lucrului au fost ascultaţi 27 de matori. Primul martor — pe cum aflăm în „Dreptatea" a fost Rds Dn canonic gr. cat. delà Oradea-mare Dr.

Aug. Lauran, care mânecând din principiul, că cine e catoli

Pag. 126 U N I R E A Nr. 16

fnstituţiunile calvinescî în biserica românescă din Ard élu. F.

Suprimarea episcopateloru sufragane şi nimicirea puterii archierescî a mitropolitului.

(Continuare.) Restrîngerea puterii archierescî a mitropolitului nostru prin

consistoriulu titorilorű şi alu juraţiloru. Acsioma de guvernű, că sfatulu aloru mal mulţi maï uşoru póté afla căile şi mijlóceie de lipsă la guvernarea ómenilorü, o a observaţii şi biserica creştină delà Inceputu până astădl şi o va observa totdeauna şi în vitoriü. în acsioma acésta îşi are temeiulu presbiteriulu bisericescă, cu care şi în resăritu şi în apusă s'a ajutată şi se ajută episcopulu In guvernarea bisericii sale. în codicil bisericii resăritulu! se numesce presbiteriulu „sfatulu episcopului", „corona bisericei", >) „cheruvimii bisericei". 2)

După disciplina orientală episcopulu era liberu în alegerea membriloru presbiteriulul seu.

La inceputu, cându pre la sate nu erau preoţi, ci numai în cetăţi lângă reşedinţa episcopului, toţi preoţii şi diaconii luau parte la sfatulu episcopului. Reraăşiţă a formei acesteia antice a presbiteriulul este în biserica apusului siuodulă diecesanu, la care participă întregu clerulu diecesanu deadreptulu sau prin représentant!.

Poporulă în timpurile vechi testifica despre valórea şi demnitatea morală a acelora, cari erau să se înalţe la statulu preo-ţescă, şi prin aceea să între în presbiteriulu episcopescu. în te-etificarea acésta a poporului stă alegerea preoţiloru, despre care vorbeecă sfinţii părinţi, scriitorii antici şi chiaru şi unii păgâni. s )

Episcopulu înse era libëru a înălţa pre ori şi cine la trépta preoţescă, şi prin aceea a-I deschide locu în presbiteriu, dacă numai respectivuiă avea testimoniu bunu delà poporü, bună oră ca şi astăzi, dacă cineva are testimonii bune delà auctorităţile competente, precum universitate, seminariü şi altele. Era liberu episcopulu a şi respinge pre ori şi cine delà trépta preeţescă şi delà presbiteriulu sëu, dacă sciea, că e nevrednică sau necapabilă, chiaru dacă poporulă îlu voiea şi prin aceea îl da testimoniu bună.

Mal departe episcopulu era datoră să resolveze căuşele bisericesc! cu sfatulu presbiteriulu!. Nu era înse legatu de votulu presbiteriulul. *)

Nu este înse în Pravilă şi dreptulă resăritenă, nici unu canon, care să admită şi pre mireni în presbiteriulu episcopulu!.

Să asemenămu acum presbiteriulu acesta intemeiatu pre Pravilă şi deptulă bisericescu resăritenă cu corporaţiunea juraţiloră şi titorilorű din biserica nostră introdusă de calvini.

Juraţi i şi titorii se alegeau de câtră sâborulă mare fără nici o influinţă a mitropolitului, căci Zaconiculă ne spune, că cel din-tâiu „titorî adevăraţi şi juraţi" s'aă alesű în săborulu mare „cu voiea şi cu sfatulu a toţi protopopii" fără să amintescă de mitropolitulu nimica. Şi de mitropolitulu nîcl nu era lipsă să se amintescă, după ce săborulu mare se putea ţine şi fără mitropolitulu. 6)

Ma! departe titorii aleşi de săborulu mare fură întăriţi de cătră principele terii, despre ce erăş! ne spune Zaconiculă, cândă dice, că titorii „după aceea fură întăriţi şi cu cartea prealuminatului şi milostivului Domnului nostru a craiului." 6 ) De o întărire a alegerii titorilorű prin mitropolitulă nu ne amintnsce nimicü.

După aceea titorii erau unii dintre laici, 7 ) alţii din cleru. Ce urmeză din aceste? Vom vedé înda tă ! Dacă mitropolitulu ca episcopă alu teritoriului sëu nu avea

ca atare nici o ingerinţă în constituirea titorilorű, cari formau con-siliulă sëu de guvernare în căuşele materiale bisericescî, dacă alţi! îî constituieu şi-i întăriaii, şi lui i-se impuneau, atunci erau o cor-poraţiune nu subordinată Iul, cum ar fi trebuită să fie după Pravilă, ci erau o corporaţiune sau coordinată sau supraordinată. După Pravilă înse ori ce corporaţiune coordinată sau supraordinată epi-

') Constituţiunile Apostoliloru, cartea II c. 28 la Cardinal Pitra, op. cit. t. I. pag. 174.

4 ) Cardinal Pitra op. cit. t. I. pag. 97. ') Vedî cartea Sfintuluî Ioanu Chrisostomu «Despre preoţie?. în tare multe

locuri, şi Bingham »De originibus seu autiquitatibus ecclesiasticis« Hallae Magdeburgicae 1751 II pag. 98 şi Lampridiu in »Vita Alexandri Severi« c. 45.

*) Vedî mal susu pag. 159. 5) »Acte şi Fragmente« de T. Cipariu pag. 258. 6 ) Tot acolo. ') Vedî maï susu pag. 125.

scopului, afară de mal marii lui, cum suntù mitropolitulu, patriarculij sinodulu archierescă mitropolitană, restrînge puterea archieresciţ şi ună arehiereü cu o atare corporaţiune coordinată sau supraop dinată lui, nu mai e3tc mal multă archiereulű Pravilei.

Era înse óre corporaţiunea juraţiloru şi a titorilorű o corp» raţiune coordinată sau supraordinată mitropolitului?

Săborulu mare era organulű celu mal înaltă bisericescu, că' ruia îl era supusă şi mitropolitulu.

Juraţ i ! şi titorii eraă numai o specie de consiliu administra' tivă, care représenta sinodulu mare, cândă nu era adunatű. Lm erau dec! în numele acestuia. Lucru firescu, că şi ei erau supra« ordinaţi mitropolitului ca şi săborulu mare, pre care-lă représentai, eră în şedinţele, caii le ţinea mitropolitulu cu el, mitropolitulu en numai unu preşedinte supusu maiorităţiî loru.

Prin instituţiunea juraţiloru şi a titorilorű, în forma, carea o cunóscemű, puterea îerarchică archierescă a mitropolitului nostru a căpetatu a dóua lovitură de morte.

* * *

Restrîngerea puterii archierescî a mitropolitului nostru priit lărgirea puterii îerarchice a protopopiloru. în tractatulă despre puterea îerarchică a protopopiloru pre timpurile supremaţiei cal' vine amă vecjută, că protopopii noştri aveaă o sumă însemnată de drepturi, cari după Pravilă competă numai episcopiloră. Prin tóti drepturile aceste puterea archierescă a mitropolitului nostru a foşti aşa de restrînsă, câtă nu numai că nu era mitropolitulu, pre care-lű cunósce Pravila, dară nici barëiuu archiereă în înţelesulu Pravile!.

Mitropolitulu în înţelesulu Pravilei nu numai că nu este su-pusă clerului seă, dară nu e supusű nici episcopiloru sel sufra-ganl. Căci pentru mitropolită forulă judecătorescu nu era sinoduli episcopiloru sëï, ci sinodulu patriarchalu. l )

Mitropolitulu nostru înse era spusă săborului protopopiloru sei, cari puteaă decide ori ce chiaru şi în contra lui, şi-lă puteau şi lipsi de demnitate.

Mitropolitulă în sinodulu archierescă nu era datoru în înţe* Iesulă dreptului resariténù a se supune decisiunil maiorităţiî. a )

Mitroplitulă nostru în sinodulă protopopiloru afară de drep* tUlU presidiuiui. nil тплі avea altu Ul'eptU de Ceva î n s e m n * * - » ' » -

După Pravilă drepturi aremereou и ы ; » < . ю ы diooaaS. afarà4

de archiereulă nu mai avea altulu nimeni. La noi inse fiecare protopopii în tractulu sëu era archiereă, căruia numai ordulu epi* scopescu ii lipsiea.

Chiară sşa era şi puseţiunea superintendentelui calvinescü din Ardélu.

Nu e deci mirare, că calvinii şi pre mitropolitulu nostru fiu numieau superintendente, căci în faptă nu era mitropolitulu nostru nici mitropolitulă nici archiereulű Pravilei, ci în adeveră numai unu superintendente calvinescă, ună primus inter pares, şi ună or* ganu esecutivă alu voinţei altora.

Calvini! încunjurândă numirea de mitropolitu şi numindă pre mitropolitulu nostru superintendente, nu şi-au arëtatu numai ura faţă cu instituţiunea mitropolitană şi archierescă din biserica apu' sului şi a resărituluî, ci esprimau prin aceea însăşi starea faptică a lucrului.

De téma, ca să nu provóce prea tare simţulu poporului, con-cedeaù calvinii, ca mitropolitulă alesă să mérgâ la BucurescI să se consacreze. Ce folosă avea înse mitropolitulu din consacrare, dacă jurisdicţiunea mitropolitană şi archierescă, ce I-o da Pravila, nu o mal avea?

Nimicirea deplină a puterii archierescî a mitropolitului nostru prin supunerea la superintendentele calvino şi la sinodulu generală calvinescü. Restringêndu-se puterea archierescă a mitropolitului nostru de atâtea laturi, prin săborulu mare, prin titorî, prin juraţi şi prin protopopi, biserica românescă din Ardélu căpetase o con-stituţiune, carea nici pre departe nu mai sămena cu constituţiunea Pravilei. Cu tote acestea înse fiindű tote organele alcătuite din bărbaţi români şi fii ai bisericii, până la alte timpuri şi ar fi putută păstra credinţa şi usanţele sale religiöse maï multă saû mal puţină întregi, fără ca şi în aceste să între elemente străine, Căci bărbaţi născuţi şi crescuţi în credinţa şi usanţele aceste nu uşoru le-ar fi alterată fără presiune străină.

') VetJI mal susu pag. 191. 2) Cf. Zishman »Die Synoden in der morgenländischen Kirche«. Viens

1867 pag. 43.

PARTE SCIINTIFICÄ-LITERARÄ.

Scopulu ealviuiloru inse era, ca după ce au reformatu ra-jlicalù constituţiunea bisericeï românesc!, şi o au aeomodatu celeî calvinescî, să-î reformeze şi credinţa şi usanţele, şi să le acomo deze celorn calvinescî. Spre scopulu acesta tare de timpuriu au gupusu pe mitropolitulu nostru cu întregă biserica lui jurisdic-ţiunii superintendenteluï calvinescù, ca acesta „să albă gripe de

ІШе bisericile românescl . . . . să le ocârmuescă . . . . îndreptându ' freşelele". *)

îşi póté omulű uşoru închipui, ce va să ф с а dreptulű su-perintendentelul calvinescù de a „îndrepta greşelele" în biserica ro-pâneacă. Greşală după calvini era ori ce credinţă şi usanţă bisericescă diversă de a calvinilorù, eră adevëru era credinţa şi usanţele calvine. „îndreptarea greşeleloru" era deci introducerea irediuţei şi usanţeloru calvine în Ызегіса românescă.

I Nici cu atâta nu s'au mulţămitu înse calvinii. în instituţionea săboruiui mare se părea to tuş i , că biserica

! jomânescă se bucura de óre care autonomie, încâtu acela era compusu numai din mitropolitulu cu clerulù românescu.

Şi autonomia acesta a săboruiui mare înse fu nimicită prin iisposiţia calvină, ca mitropolitulu să atârne delà superinteudeu-

/ tele calvinescù în conchemarea şi conducerea săboruiui mare, eră după terminarea săboruiui, mitropolitulu laolaltă cu câţiva membri din clerü trebuia să se présente in sinodulü generalu calvinescù, ca acolo să li-se revadă decisiunile. 2)

Totu asemene fu nimicită şi autonomia corporaţiunii juraţi-)orû şi a titoriloru prin disposiţia calvină, că în to te căuşele ce Je pertracta mitropolitulu în consistoriulu titoriloru şi alu juraţiloru atârna delà superintendentele calvinescù, care avea dreptu a-le revede şi a-le schimba. Astfel atârna mitropolitulu cu consistoriulu titoriloru şi juraţiloru delà superintendentele calvinescù în ordi-jarea preoţiloru, în judecarea şi pedepsirea loru, în reprimirea Jorü, în visitaţiunea bisericiloru, şi în t o t e căuşele mai însemnate teericesci. 8)

Ce era aşa dară mitropolitulu nostru? Una simplu vicariù in pontificalibus alu superintendenteluï

calvinescù. Şi relaţiunii acesteia calvinii ii şi dau espresiune prin aceea, că superintendentele calvinescù se subscriea : erdélyi református magyar és oláh püspök. 4)

Nimicirea puterii archieresci a mitropolitului nostru prin calvini a mersu deci aşa departe, câtu mitropolitulu nostru nu numai ci nu mai era în privinţa jurisdicţiunii archiereulù, pe care-lu cu-nosce Pravila, dară nu era nici baremű superintendente calvinescù, Căci nici putere egală cu acesta nu avea, ci în tote îi era supusu.

Mai adaugemu la aceste numai aceea tristă împejurare, că jnitropoliţil noştri primieau confirmarea delà principele pre lângă primirea unoru condiţiuni, prin cari credinţa bisericeï românesc! era atacată chiaru în rădecină.

Aşa, ca să tăcemu de altele, condiţiunea a dóua pusă de principii calvinescî mitropolitului nostru îi impune, s ă p r i m e s c ă pent ru s i n e ş i p e n t r u t o ţ i c r e d i n c i o ş i i s e i c a t e -chismulu c a l v i n e s c ù .

') Ve

Pag. 128 U N I R E A Nr. 16

Paola (aspru), Te-am oprit să cânţi! Angiolina. E adevërat, înse më tem,

ca Michaela să nu rătăcescă pe întunecimea asta, lasă-me sä eontiiuuă mătuşe.

Paola (întunecată şi descurajată.) Cântă ! (Angiolina ese şi-şi termina ar ia . )

Scena II. (Acelea-şi, Michaela venind din stânga.)

Michaela. Éta-më. . . . Angiolina (întorcêndu-se surprinsă.) Cum

tu aici? Michaela. Demul t ; n 'amzăbovit ,vremea

era prea tare. Angiolina. Şi caprele? Michaela (puţin necăjită.) Aû rentors,

ţ i më duc să le mulg, princesa! Paola (seulându-se grabnic.) Cine se

numesce princesa aici? Angiolina (surî4êud). Eu mătuşe. Paola (recă4end pe fotoliul seu.) Ah! Angiolina (surî4ênd). Michaela nu-i în

tone bune. (Cătră Michaela.) C e - ţ î e ? te-am Bupërat? Nu mi-a fost intenţiunea să te super, şi dacă am făcut-o, ertă-me. (îi întinde mâna.)

Michaela (ursuză.) Tu astfel te scusi ca şi când tu ai avé să ierţi.

Paola (cu severitate.) Taci şi vedj-ţi de caprele t a le !

Michaela (ursuză, eşind.) Da, la lucru, tot-deuna, şi ea (arëtând spre Angiolina, care şi-a reluat furca) va rëmâné aci.

Scena III. (Paola, Angiolina).

Paola (la o parte). Michaela aredrept . (Tare). Angiolina, mergi şi ajută verişorei tale. !

Angiolina. Më duc, mătuşe. (îşi pune I lucrul în rînd şi ese.)

Scena IV. Paola (singură). O ! furtună! Nu sciu

de ce tremur astfel, nii-se pare, că e ceva rëu în aer. . . . Sunt 15 ani . . . tot pe o »stiel de vreme tare era când . . . . Dum-ne4eu amar m'a pedepsit! dar am făcut un jurămînt, trebue să-Iu ţin. . . . E vorbă de mântuirea mea. (Aude o detunătură de trăsnet, cade în genunchi.) Am avut eu nedrept, Dumnedeule? (Angioliua se aude cântând. Paola se ridica repede.) Pentru ce cântă în contra poruncii mele . . . şi mai ales acesta ar ie . (Strigă.) Angiolina!

Scena V. (Paola, Angiolina.)

Angiolina. Më strigi, mătuşe?

Paola (aspru.) Pentru ce cânţi . . . . şi acesta arie. . . .

Angiolina (uimită.) Nu-î asta asria, care unchiul Pietro шё făcea să o cânt ca să-i conduc paşii prin minte?

Paola. ( iu te şi cu voce încetă.) Taci, nefer ic i tă , t a c i !

Angioliua (uimită.) Ce ai da ră? Paola (ursuză şi în sitie.) Este zadarnic

acum, Pietro şi amicii sei nu vor audi-o. Angiolina (aranjând sala.) Aşa-I că un

chiul nu va renforce curênd? Paola (la o parte.) Póte că nici odată! Angiolina (venind lângă Paola.) Nu era

tot-deuna plăcut, unchiul Pietro; cu tote acestea aşi voi să grăbescă cu rentórcerea, căci casa acesta e atât de isolată, atât de ferita . . . şi căletorii sunt aşa de rari încât omul nu vede aprópe pe nimeni. Dta nu-mi dai voe să më duc în sat să vînd brânzării, dar te încredinţez că le-aşi vinde tot atât de bine ca şi Michaela

Paola (cu agitaţiune.) Nu, nu, tu n a i să më părăsesci. (Liniştindu-se.) Singură tu më sei conduce, cu ajutoriul ochilor tei vëd şi e u ; apoi tu-mî cetesci şi Michaelei nu-i place sa cetescă.

(Va urma.)

Economie. De ale stuparilor. (Fine.) Aşedăm

apoi păretele mobil la loc şi îl întărim cu copciile, dar fundul inferior nu. în acesta coşniţă provedută cu faguri şi totuşi uşoră prindem apoi roiul aşa, că ţiuendu-o cu gura în sus o scutui ăm, ori măturăm Sntr'âusa fără nici o cruţare. Fundul inferior fiind de mai înainte a sedat jos ori pe un scaun în apropiare aşedăm coşniţa pe el şi lăsăm singur urdinişul destupat. Firesce, parte mare din albine se vor ridica erăşi în aer ori chiar se vor aşe4a І&ДосиІ de mai iuainte ; dar aeestă împejurare să nu ne turbure de loc, că stupul, chiar şi dacă din întîmplare după scuturare ori măturare matca nu ar fi rëmas pe faguri înlăuntru, Ceea ce rar se întîmplă, totuşi nu fuge, ci pe încetul cu matcă cu tot se trage pe urdiniş înlăuntru la pul. Asemenea la roiul al doilea şi al treilea, despre cari e şciut, că au raaï multe matce, să nu ne batem de loc capul, să le băgăm mai înlăuntru, fiindcă pe încetul se bagă ele de sine tote, deşi acolo le aşteptă morte singură luându-se afară una. Ca să fim de tot siguri, că roiul nu voesce să fugă, ci se trage în coşniţă, trebue sâ aşteptăm cam 4ece minute, şi dacă roiul se trage înlăuntru pe lângă urdiuiş, vor sta mai multe albine cu capul cătră urdiniş

şi sbârnăind din aripi. Dacă roiul voesce, să fugă, ceea ce se póte întîmplă numai di nu vor fi pui Înlăuntru, saù va fi coşniţ puturosă, în timpu de 10 minunat nu va ma fi pe lângă urdiniş nici o albină, ci voi îmbla tote în tote părţile. Stupul după o l-am prins cu modalitatea acesta cu mult ma uşoră şi mai sigură decât cu coşniţă simpli deçà e roiul prins, îl lăsăm aci pâna d< seră, când îl ducem în stupină înfundând-l până acolo urdinişul, ca să nu ne musca Sara apoi, după ce s'a recerit bine aerul ori încă şi mal bine dimineţa de odată cu zorile desfacem păretele mobil şi mutăm cadru de cadru din acesta coşniţă în coşniţă mobili definitivă. Albinele se vor ţine aprópe tote de cadre, şi vom obsarva, că în decurs de o nópte au făcut mal mulţi faguri; ér de m avut faguri artificiali, î-au completat aprópe pe toţi. Cu acesta modalitate albinele nu se conturbă de loc, ci îşi continuă lucrul, pe când cu alte modalităţi trebue dóue trei фіе, până îşi vine stupul în r înd; şi pe lângi fagurii de pui roiul nu fuge nici odată, nici nu póte rêmâné fără matcă. Dacă roiul nu e prins, ci al doilea ori al treilea, nu e biue t aştepta sera, ci îndată după ce s'a liniştit, trebue mutat în modul de sus în coşniţă defiinitivâ; şi acesta pentru că matca iese la împărachiare, şi dacă nu s'a împărechiat în diua primă, Iese şi în a dóua, când apoi în multe caşuri nu se mai întor^e la coşniţa proprie, unde am mutat-o s'era, ci la locul, unde şcie roiul din diua precedentă, şi aşa pere.

Am scris aceste rîndurl acum, când stupăril au timp, că-şi pregătescă reçuisitele şi încă esact; pe când vara în timpul roitului cel ce stupăresc, mal au şi alte afaceri, cari nu le dau timp, să-şî facă coşniţe esacte,

Ioan Maior, paroch.

Bibliografie. La tipografia seminarială se află de

vîn4are : Octoiohulu oelu miou ediţ. III. Blaşii

1892. Preţuia nelegatu 80 cr. v. a., legaţi cu câlcâiu de pânză cu 95 cr. v. a. Legaţi dimpreună cu Penteoostariulu costă 1 fl. 80 cr. v. a.

Triodu, crudo fl. 6.50, legată în piele tare şi cu copcii fl. 10.

Orologeriu, crudo fl. 2.80, legată In piele fl. 3.80.

Apostoleriu, folio, crudo fl. 4.40, legaţi în piele şi cu margini aurite fl. 6.40.

Editor şi redactor rëspundëtor :

D r . V i c t o r S z m i g e l s k i .

Cu deosebită stimă cutezü a încunoscinţa pre Veneratnlu Cleru greco-catolicu, că precum şi până acum Iau asupra-mi gătirea de

I c o n o s t a s e , a n i v ó n e , a l t a r e şi alte obiecte de ale instruirii interne a bisericeloru, în ce nrivesce ІЦСГИШ de ШіШ Şl dB SCUlptOFÜ. de СОІОШ respective de Ш о І І О Г Ш Г е şi de ЩЦШ CU ІСОПВ S a u t e , dimpreună cu Щ^Ш Ш\Ш üftöCtB în faţa locului, ' precum şi ГеНОТаГеа de iCOllOStaSe cu preţurile cele mai ieftine.

C u p r o i e c t e c o l o r a t e s e r v e s o u c u p l ă o e r e . Iconostasele ridicate de mine în bisericele greco-catolice avi câştigată recunóscere deose

bită, şi t o t e më îndreptaţescu la sperarea, că Veneratulû Cleru më va împărtăşi ocasionalminte de preţuita-î încredere. Silinţa mea se va îndrepta tot-deuna într'acolo, ca şi de aci înainte să meritu renumele celu btmu, care mi-l'am câstigatu până acum.

Prin tarifulu de zone dispărendu depărtările, prin acesta capacitatea de conourinţă mi-s'a măritu. Rugàndu-më pentru preţuite comande sum cu deosebită stimă Oradea-mare, 1 0 Ianuariu 1 8 9 2 C a r o l u M ü l l e r ,

(7) 10—? auritorü şi fabric, de recuis, bisericesci.

Tipografia Seminariuluî archidiocesan.