MEDICINA MEDIEVALA, SANATATE SI IGIENA

- Medicina Islamica -

Studenta :

Seria C

Grupa 21

Anul I Medicina Generala

INTRODUCERE

Lumea islamica intra in sec . VII si VIII in contact - razboinic dar si economic, politic si cultural - cu Bizantul, cu Europa de Sud si prin Africa de Nord cu cea de sud-vest. Studiile istorice mai noi au pus in lumina adevarata importanta a culturii popoarelor din Asia centrala in formarea culturii islamice, originalitatea si valoarea aportului lor in acest proces, atat de important in istoria omenirii.Pentru istoria universala a medicinei arabe este de cea mai mare importanta.Medicina popoarelor islamice este veriga care leaga medicina antichitatii si bizantina de medicina de mai tarziu din Europa apuseana. Timp de trei secole - secolele IX-XI - lea cand ea era in floare, cand medicina bizantina se anchilozase si medicina apuseana inca nu reusise sa se ridice din starea de decadere la care ajunse dupa prabusirea Imperiului Roman (365) , medicina araba este depozitul traditiilor medicale stiintifice antice si totodata elemental de progres in miscarea medicala a epocii. Asimilarea vechilor traditii s-a facut in mod activ si constructive; elementele originale de sraveche medicina autohtona orientala s-au contopit organic cu gandirea medicala elina, dand o medicina noua, de sinteza. Astfel s-a ajuns la perioada creatoare a medicinei arabe, perioada infloririi (980-1200).Medicina si ingrijirea sanatatii au fost probabil cea mai mare realizare stiintifica a arabilor din Evul Mediu. Motivul pentru care au atins asemenea culmi intelectuale este legat direct de insusi Islamul. Coranul si poruncile Profetului Mohamred au incurajat dobandirea cunostintelor medicale. Profetul Mohamed spunea “ Foloseste tratamente medicale pentru ca Allah nu a creat o boala fara sa indice un remediu pentru ea, cu exceptia uneia : cea de batranete. Aceasta zicala a motivat oamenii de stiinta islamici sa gaseasca remedii. Islamul a incurajat sanatatea si in alte moduri de asemenea. A treia porunca a Islamului e cea a generozitatii – a ajuta pe cei saraci si pe bolnavi. Prosperitatea imperiuli era directionata deseori de ingrijirea sanatatii de asemenea. Sultanii arabi si califii, aratand poporului ca erau buni islamici, au construit spitale pe teritoriul imperiului. Pana in anii 900 aproape fiecare oras avea un spital in care toti oamenii erau tratati fara plata. O alta idee importanta a Islamului era curatenia. Igiena minutioasa era importanta pentru arabi pentru sanatate, dar si din motive religioase. Un alt motiv pentru realizarile inalte in stiinta medicala era acela ca oamenii de stiinta musulmani primeau vaste cunostinte de la clasicii greci ( precum Hippocrate si Galen ), egiptenii si alte culturi antice. Ei traduceau operele din celelalte culture in araba si apoi pe baza acestor cunostinte acumulate au realizat propriile lor investigatii stiintifice si descoperiri. In sfarsit, pentru ca Imperiul era atat de vast si usor de traversat, oamenii de stiinta au beneficiat de un schimb de idei si cunostinte cu popoare precum cele chineze, indiene, grecesti si africane.

PARTEA I : DOCTORI CELEBRI

A. Al-Rhazi ( Rhazes : 864-930 d.H. ) Al-Rhazi s-a nascut in Iran. La o varsta frageda a devenit expert in medicina, iar pacientii si studentii il vizitau din diferite parti ale Asiei. In cele din urma el a fost numit responsabil in conducerea spitalului din Baghdad. Contributiile sale au

fost foarte importante pentru medicina. Scrierile sale au fost traduse in Latina si in majoritatea limbilor europene si au fost folosite in scolile medicale europene. Una din scrieri avea 10 volume si se axa pe medicina Greco- araba. O alta scriere importanta ( Al-Hawi ) a devenit cea mai importanta enciclopedie medicala scrisa vreodata. In aceasta se trata fiecare subiect medical si oferea toate informatiile importante valabile din surse recesti si arabe, iar el si-a exprimat propria opinie la nivelul fiecarei topici din experientele sale. El este faimos in special pentru studiul sau in legatura cu variola si pojarul. A fost primul care a introdus alcoolul in scopuri medicale. Era de asemenea un chirurg expert si a folosti pentru prima oara opiul in anestezie. Al-Rhazi credea ca dieta e importanta pentru sanatate. A subliniat de asemenea importanta factorilor psihologici in sanatate ( precum a avea o atitudine pozitiva, a evita stresul , etc.). El a testat tratamente stiintific, intai pe animale pentru a observa efectele lor benefice si adverse.

B.Ibn Sina ( 980 – 1037 d.H) – baiatul genialIbn Sina s-a nascut in 980. El a demonstrate calitati inteletuale exceptionale chiar din copilarie. La 10 ani, el a memorat deja Coranul. In urmatorii 6 ani el a studiat legea islamica, filosofie, stiintele naturii, logica , geometrie si matematica avansata. La varsta de 27 ani, a inceput sa studieze medicina si a gasit-o : “nu grea”. Pana la 18 ani si-a castigat reputatia de doctor si i s-a ordonat sa aiba grija de rege. In schimb, el a cerut sa-i fie permis sa foloseasca biblioteca regala. A citit intr-un timp scurt toata biblioteca. La 21 de ani a scris prima sa carte. Dupa multi ani in slujba altora, s a mutat in Ray, Iran , iar practica medicala l-a tinut ocupat pe toata durata sederii sale. Cand Ray a fost atacat, a plecat in Hamadan unde a vindecat pe amirul orasului si a fost numit Prim Ministru. Soldatii s-au revoltat impotriva lui si a fost incarcerat. Dar apoi amirul s-a imbolnavit din nou, asa ca Ibn Sina a fost eliberat,renumit Prim Ministru si l-a vindecat a doua oara! Dupa ce amirul a decedat cativa ani mai tarziu , Ibn-Sina a plecat in Ishafan. Si- a petrecut ultimii ani din viata in slujba conducatorului orasului. Prietenii l-au sfatuit sa se calmeze, sa fie mai relaxat, dar nu statea in caracterul lui. Extenuat de ritmul alert de viata si munca, Ibn-Sina a murit in 1036 la varsta de 58 de ani. Cea mai importanta lucrare medicala a sa este al-Qanun-Tibb ( “Canon” sau Enciclopedia Medicinei ) care prezinta rezultatul final al contopirii ideilor grecesti si arabe. A scris despre boli fatale, curatenie si igiena, remedii si tratamente, anatomie si medicamente pentru inima. Canonul contine cam 1 milion de cuvinte si este impartit in 5 volume. Ibn Sina a recunoscut natura contagioasa a tuberculozei si raspandirea bolii prin apa si sol, a descris boli cauzate de viermi intestinali, a punctat importanta dietei, climei, si mediului pentru sanatate si folosirea in chirurgie a anestezicelor orale. El a sfatuit chirurgii sa trateze cancerul din fazele incipiente si sa indeparteze tesutul bolnav. Canonul identifica 760 medicamente , insotite de aplicabilitatea si efectele lor. A recomandat testarea medicamentelor noi pe animale inainte de a fi utilizate de oameni. A notat relatia stransa intre emotii si conditia fizica si a simtit ca muzica are un efect asupra pacientilor. Din numeroasele boli psihologice descrie in Canon una este “boala dragostei” ( Acest diagnostic a fost aplicat de Ibn Sina unui print care era bolnav, dar a carui boala i-a derutat pe doctorii locali. Ibn Sina a observat o schimbare in pulsul printului cand

numele celei pe care o iubea era mentionat. Marele doctor a gasit un remediu simplu : sa uneasca pe cel in suferinta de cea pe care o iubea. Enciclopedia a fost tradusa in Latina . A devenit manualul de medicina in scolile din Europa din secolul XII pana in secolul XVII. El a fost cunoscut drept “doctorul doctorilor”.

C. Al – Zahravi Este numit parintele chirugiei.Abul Qasim al-Zahrawi ( 963 – 1013 d. H. ) este cunoscut drept Albucasis din Vest. A fost un faimos chirurg la curtea califului al-Hakam II in Baghdad. Studentii si pacientii veneau din toata lumea sa-l cunoasca. A scris o Enciclopedie Medicala care continea 30 de sectiuni de cunostinte de chirugie si ilustratiile a 200 de instrumente chirurgicale , majoritatea inventate de el. Enciclopedia era obligatorie pentru anatomisti si chiar 5 secole mai tarziu era folosita drept manual in universitatile din Europa. Al-Zahravi a realizat de asemenea operatii delicate precum cezariana si a fost de asemenea primul care a utilizat fire de matase in ranile provocate de ace. Instrumentele inventate de el au fost folosite secole la rand in Islam si Europa.

D. Ibn Zuhr

S-a nascut in Sevilla in 1091 si a absolvit Universitatea de Medicina din Cordoba.Dupa o perioada petrecuta in Baghdad si Cairo, s-a intors in Spania si a muncit pentru conducatorii islamici ca medic.A murit in 1161. A fost un doctor si un chirurg indemanatic. A acordat importanta observatiei si experimentului in munca sa. Ibn Zuhr a fost primul care a testat diferite medicamente pe animale inainte de a le administra oamenilor, care a descries bolile cauzate de paraziti; e cunoscut drept primul parazitolog; a fost primul care a descries operatia de traheotomie si a practicat administrarea directa a hranei cu un tub in gat cand hranirea normala nu era posibila. A descries probleme intestinale,inflamatii ale urechii mijlocii si anumite tipuri de tumori. Ibn Zuhr a scris multe carti importante pentru specialistii in medicina dar si pentru oamenii de rand. Cateva dintre cartile sale au fost traduse in Latina si ebraica si au fost solicitate in Europa pana la sfarsitul secolului al XVIII- lea. Influenta lui Ibn Zuhr in dezvoltarea stiintei medicale a fost simtita cateva secole prin lume. Descendentii sai au inclus 5 generatii de medici fizicieni spanioli ,incluzand 2 femei care lucrau ca servitoare pentru conducatorii islamici din Spania.

E. Biruni ( 973 -1048 d.H. ) A fost un contemporan al doctorului Ibn Sina si ei corespondau. Biruni era cunoscut mai ales pentru studiul sau in anatomie, dar el a fost de asemenea un talentat medic fizician si a scris despre plantele medicinale.

F.Ali Albas Contemporan al lui Rhazes, a fost un mare tematizator al medicinei arabe, care in lucrarea sa fundamentala, tradusa si cunoscuta mai tarziu in literature apuseana su

titlul "Dispozitis Regalis" , realizeaza un tratat enciclopedic. Acest manual a fost cartea de capatai a medicilor islamici si, in procesul de patrundere a medicinei arabe in apusul Europei a jucat, alaturi de lucrarile lui Rhazes un rol important. Singurul medic arab avansat care s-a ocupat si de chirurgie a fost Abul-Chasim.

PARTEA A DOUA : DENTISTI

A.Ingrijirea Dintilor Dentistii modelau dinti falsi din oase deoarece era recomandat in multe manuale de ingriire a dintilor. De asemenea dentistii scoteau dintii care erau cariati. Foloseau o ramura care era periuta de dinti de islamicii medievali pentru curatirea dintilor.Isi improspatau respiratia cu ierburi.

B. Un dentist faimos Al-Zahravi era de asemenea expert in chirurgia orala si medicina dentara. In una din cartile sale discuta problema dintilor nealiniati sau deformati si oferea proceduri pentru a corecta aceste defecte. In plus, el a dezvoltat procedura de preparare si de fixare a dintilor falsi din oase.

PARTEA A TREIA : SPITALE

A. Spitalele islamice Spitalele erau unele din marele realizari ale islamicilor in Evul Mediu. Spitalele erau construite prin lumea islamica cu standarde inalte de ingrijire a sanatatii. Unul din motivele pentru care islamicii erau interesati de sanatate era zicala Profetului Mohamed ca Dumnezeu a dat un remediu pentru fiecare boala. Mai mult , a treia porunca a Islamului era caritatea fata de cei bolnavi si saraci , asa ca constructia spitalelor si grija fata de sanatate era o indatorire religioasa. 1.Primele spitale Islamicii au construit primul spital in perioada lui Waleed bin-e-Abd-al Malik. Acesta era destinat doar pacientilor leprosi . Medicii fizicieni care au fost trimisi sa munceasca in acest spital au primit multe avantaje si salarii. Pacientii primeau ordine de a sta permanent in spital sip e langa bani si un loc de dormit primeau niste bani. Orbii de asemenea erau ingrijiti si li se asigura o suma de bani de guvern 2. Tipuri de spitale Erau 2 tipuri de spitale : mobile si permanente. Cele mobile erau mutate din sat in sat acolo unde nu erau spitale permanente.Ingrijirea sanatatii era asigurata de califi si regi. Erau spitale pentru diferite grupuri de oameni: pentru militari, pentru califi, pentru comandantii militari, nobili, prizonieri. Existau chiar centre de prim ajutor, care erau de obicei localizate in locuri publice ocupate ca marile moschee. Erau de asemenea spitale pentru femei conduse de femei doctori. Aceste spitale erau deschise pentru toata lumea si nu existau taxe de nici un fel. Nu erau facute diferente intre saraci si bogati , cetateni si persoane din afara localitatii, locali sau straini sau dintre un om obisnuit si o persoana

distinsa. Doctorii erau bine pregatiti si spitalele erau curate. Pacientii cu boli contagioase erau izolati de ceilalti. Existau standarde inalte de ingrijire a sanatatii si igiena.

B. Comparatie cu spitalele din Europa In perioada de aur a medicinei islamice ( 900 - 1150 ) , Europa trecea printr-o era intunecata in stiinta si medicina. In contrast cu Imperiul Islamic, in Europa Crestina boala era vazuta ca o pedeapsa pentru pacate , deci, tratamentul poate fi rugaciune sau autopedepsire. Unele boli erau considerate a fi rezultatul vrajitoriilor sau a magiei negre si multe tratamente erau bazate pe superstitie si remedii din folclor. Era o slaba intelegere a legaturii dintre sanatate si curatenie, asa ca bolile se raspandeau rapid. Aceste sarace practici de ingrijire a sanatatii au continuat pana in secolul XVIII in multe parti ale Europei. Mai jos, un observator descrie un spital din Paris ,capitala Frantei in 1710 : "Saloanele pentru bolnavi miroseau urat in intuneric, in absenta ventilatoarelor sau a ferestrelor, in care mai mult de 800 pacienti stateau intinsi pe podea. Cu greu se putea gasi spatiu pentru ca ei sa se intinda confortabil, asa ca erau inghesuiti pe pamant sau chiar pe gunoaie. O imagine care starneste mila oricarei persoane cu sentimente. Pe un pat de marime medie stateau 6 oameni unul peste altul, piciorul unuia pe capul altuia, tineri cu batrani, femei cu barbati.Desi violeaza morala , este adevarul gol golut.Intr -o parte se afla o femeie in faza de menstruatie si langa ea un copil rapus de tifoida, convulsie si cu febra mare.Calitatea inferioara a ranei este peste cu putinta nemultumitoare; pe deasupra hrana e in cantitati mici si administrat la intervale mari de timp."

PARTEA A PATRA : FARMACII SI MEDICAMENTE

In laboratoarele farmaceutice, farmacistii prepara medicamentele dupa indicatiile gasite in Tratatul despre Medicamente de Biruni. Pe masura ce Imperiul

Islamic se extindea, specialistii medicali au venit in contact cu medicamente necunoscute pana atunci . In lucrarile arabice ulterioare , medicamentele utilizate

erau cele din tari precum China , Asia de Sud- Est, India, Africa. Oamenii de stiinta islamici au avut de asemenea accesla cunostintele grecilor deoarece operele lor au

fost traduse in araba. Cea mai mare si populara dintre catile medicale era cea a lui Ibn al-Baytar, faimosul botanist din Andaluzia . Cartea sa Colectie de Simple

Medicamente si Mancare este o lista aranjata alphabetic si descrierea a peste 1400 de plante medicinale, petrecandu-si viata adunandu-le. In fiecare articol, el ofera informatii despre modul de preparare a unui medicament, scopul sau si doza. Ibn

al- Baytar a preluat idei de la Birundi sau Ibn Sina. A murit in 1248. In concluzie, islamicii au facut mari progrese in domeniul farmacologiei. Ei au experimentat diferite ierburi si alte medicamente si anestezice. Arabii au infiintat primele farmacii si au scris primele enciclopedii despre medicamente. Baghdad a avut deodata 862 de farmacisti care au trecut examinarile formale.

PARTEA A SASEA: INSPECTORII PUBLICI PENTRU SANATATE

Muhtasib a fost un inspector al serviciilor publice.Una din responsabilitatile sale ar putea include ca greutati si masuri corecte erau folosite de negustori, sa insiste asupra curateniei stradale, sa asigure alimentarea cu apa potabila etc. Inspectorul Sanatati avea dreptul de face inspectii regulate in toate magazinele din ras la orice ora.Putea sa areste opozanti. De asemenea lupta sa pastreze strazile curate . Asadar erau reguli stricte si Muhtasib le-a intarit. Asasinarea animalelor se facea in locuri special amenajate.Vanzarea carnii stricate era interzisa.La sfarsitul zilei, macelarii si vanzatorii de peste trebuiau sa si curete suprafata de lucru.Muhtasib inspecta de asemenea restaurantele.Toate recipientele cu mancare trebuiau acoperite de muste si alte insecte.Daca o persoana a incalcat de mai multe ori o regula interzisa de Inspectorul Sanatatii, putea sa fie executat. Importanta laptelui si apei ca surse de boli transmisibile a fost recunosct in Arabia.Cea mai buna apa era cea din fantani.Apa era vanduta prin Baghdad in bor cane mari care trebuiau pastrate acoperite.Apa era vanduta calatorilor in borcane mici si era strict interzis sa bei din borcanul mare. Toate borcanele trebuiau spalate cu apa fiarta si uscate.Baile publice erau de asemenea inspectate de Muhtasib. Apa trebuia sa fie curate si proaspata si podelile curatie.Persoanele cu probleme de piele sau lepra erau excluse. Vanzarea de lapte era foarte stricta.Toate laptariile erau vopsite in alb. Se faceau multe teste ale calitatii laptelui. Muhtasib de asemenea controla doctorii, chirurgii, si farmacistii.In 931 califul a ordonat licentierea doctorilor.Persoanele nelicentiate nu puteau practica medicina.

PARTEA A SAPTEA : ENCICLOPEDII

Prima enciclopedie de medicina in araba a fost "Firdous al-Hikmah" a lui Ali ibn Sahl Rabban al-Tabari scrisa in sapte volume . A fost prima scriere in care era tratata pediatria si dezvoltarea copiilor, precum si psihologia si psihoterapia. In domeniul medicinei si a psihoterapiei, munca era in primul rand influentata de filosofii islamici si de medicii indieni precum Sushruta si Charaka. Spre deosebire de predecesorii sai, medicul al-Tabari a subliniat legaturi puternice intre psihologie si medicina, si nevoia de psihoterapie si consiliere in tratamentul terapeutic al pacientilor. Muhammad ibn Zakariya Razi a scris " Cuprinzatoarea Carte a Medicinei" in secolul 9. Aceasta carte era cea mai cautata dintre toate volumele sale, in care Rhazes a inregistrat cazurile clinice din propria sa experienta si a oferit utile date despre diferite boli; de asemenea, cartea avea o introducere despre pojar si variola si era celebra in Europa. "Cartea completa despre arta medicinei " scrisa de Ali ibn Abbas al-Majusi a fost cunoscuta drept "Kitab al-Maliki", adica " Cartea Regala" si a fost scrisa in onoarea patronului regal al acestuia Adud al-Dawla. Constituita in 20 de sectiuni, 10 cuprinzand teorie si 10 practica era mai sistematica si mai concise decat "Hawi" a lui Razi si mai practica decat "Canonul" lui Avicenna. Dupa multe interpolari si inlocuiri , a servit ca inspiratie pentru lucrarea " Pantegni" a lui Constantin Africanul, textul care caracteriza Scoala Medicala Salernitana din Salerno.

Abu al-Qasim al-Zahrawi(Abulcasis) , considerat drept parintele chirurgiei moderne, a contribuit in chirugia medicala prin "Kitab al-Tasrif" , o enciclopedie medicala de 30 volume publicata in 1000 , care a fost mai tarziu tradusa in Latina si folosita in scolile medicale europene de-a lungul mai multor secole. El a inventat numeroase instrumente chirurgicale si le-a descries in lucrarea sa al-Tasrif. Avicenna(Ibn Sina ) ,un filosof si doctor de la inceputul secolului XI a fost o alta figura influentabila ( a fost de asemenea amintit mai sus ). El este considerat parintele medicinei moderne si unul din cei mai mari ganditori si invatati din domeniul medicinei din istoria omenirii. Enciclopedia sa medicala, "Canonul Medicinei" a ramas o carte standard in Europa timp de secole intregi pana la reinnoirea traditiei islamice in ceea ce priveste medicina stiintifica. El a scris de asemenea " Cartea vindecarii" ( care este de fapt o enciclopedie generala de stiinta si filosofie ) , care a devenit o alta carte populara in Europa. Printre alte lucruri, contributiile lui Avicenna in medicina au inclus introducerea experimentului sistematic si a cuantificarii in studiul psihologiei, descoperirea naturii contagioase a bolilor infectioase, introducerea carantinei pentru a limita raspandirea bolilor contagioase, introducerea medicinei experimentale, a medicinei bazate pe dovezi, a testelor de eficacitate,a farmacologiei clinice , a analizei riscului de imbolnavire , a ideii de sindrom in diagnosticarea anumitor boli, a primelor descrieri despre bacterii si organismele virale, a distinctiei intre pleurizie si inflamatia mediastinului,a naturii contagioase a tuberculozei, a distributiei bolilor in functie de apa si sol si a primei descrieri a problemelor de piele, a bolilor transmisibile prin contact sexual, dar si a utilizarii ghetii pentru tratarea febrelor ,precum si a separarii medicinei de farmacologie , fapt important pentru dezvoltarea stiintelor farmaceutice. Abu Rayhan al Biruni a scris " Kitab -al-Saidana" care a fost o enciclopedie medicala extensive ce a contopit medicina islamica cu cea Indiana.Investigatiile sale medicale includeau una din cele mai timpurii descrieri ale gemenilor siamezi. Ibn Al-Thahabi a fost celebru pentru scrierea primei enciclopedii alfabetice medicale. Cartea " Al-Shamil fi al-Tibb" scrisa de Ibn al-Nafis este o enciclopedie voluminoasa medicala despre care s-a planuit initial sa cuprinda 300 de volume, dar el a fost capabil sa termine 80 de volume din cauza mortii sale din 1288. Totusi, desi incompleta, cartea este una din cele mai cunoscute enciclopedii medicale din istorie. In timpul vietii sale, "Al-Shamil fi al Tibb"a inlocuit mai tarziu "Canonul Medicinei " a lui Ibn Sina ca autoritate medicala in lumea medievala islamica. Istoricii arabi din secolul al XIII-lea il considerau pe Ibn-al-Nafis cel mai mare medic din istorie, cativa dintre ei numindu-l " al doilea Ibn Sina", iar altii chiar mai mare decat Ibn Sina. Ultima mare enciclopedie medicala din lumea islamica era atlasul de chirurgie a lui Serafeddin Sabuncuoglu : "Cerrahiyyetu'l-Haniyye". Desi munca sa era majoritar bazata pe "Abu al-Qasim al Zahrawi" a lui Al-Tasrif . a inovat medicina.

PARTEA A OPTA :METODA STIINTIFICA

Ca in alte domenii ale stiintei islamice, medicii islamici au dezvoltat primele metode stiintifice in medicina. Acestea includeau introducerea matematizarii, cuantificarii ,

experimentarii, medicinii experimentale, a medicinei bazate pe dovezi, a testelor pe animale, a experimentelor umane si a autopsiei postmortem de medicii islamici, in timp ce spitalele din lumea islamica vizau primele teste de medicamente, reglarea puritatii lor si teste de competenta pentru doctori. In secolul 9, al-Kindi in lucrarea "De Gradibus" a demnstrat aplicabilitatea matematicii si cuantificarii in medicina , in special in domeniul famramcologiei. Aceasta include dezvoltarea scalei matematice pentru a masura puterea medicamentelor si un sistem care sa-i permita unui doctor sa determine dinainte zilele critice a bolii unui pacient, bazat pe fazele Lunii. Metoda experimentala In secolul X, Razi a introdus experimentul controlat si observatia clinica in domeniul medicinei si a respins cateva teorii medicale galeneneverificat prin experiment. Cel mai vechi experiment cunoscut a fost condus de Razi pentru a afla care este cel mai igienic loc in care se poate construi un spital. El agata bucati de carne prin Baghdad si a observat locul unde carnea s-a descompus mai lent, iar acela a fost locul unde a construit spitalul. In cartea sa " Indoieli cu referire la Galen", Razi a fost primul care a demonstrat ca teoria umorala a lui Galen si teoria lui Aristotel despre elementele clasice sunt false folosind experimentul. A introdus de asemenea analiza urinei si a fecalelor. Potrivit lui Toby Huff si lui A.C. Crombie, "Canonul" continea un set de reguli care prezentau conditiile folosirii experimentale si testarii medicamentelor care erau un ghid exact pentru experimentele practice in procesul descoperirii si demonstrarii efectului substantelor medicale. Observatiile lui Avicenna in ceea ce priveste medicamentele testate a pus bazele unei apropieri experimentale de farmacologie."Canonul" a promovat urmatoarele reguli si principii pentru testarea efectelor noilor medicamente. Unul din primii medici care au practicat disectia umana si autopsia postmortem in experimentele sale medicale a fost Ibn Zuhr ( Avenzoar) , care a introdus metoda experimentala in chirurgie, pentru care el este considerat tatal chirurgiei experimentale. Era un grup de practicieni de disectie umana si autopsie in vremea respectiva , incluzand pe Ibn Tufail, Ibn Jumay,Abd-el-latif si Ibn al-Nafis.

PARTEA A NOUA: SPECIALIZARI

Anatomie si fiziologie

In anatomie si fiziologie, primul doctor care a respins teoria umorilor a lui Galen a fost Muhammad ibn Zakariya Razi (Rhazes) in lucrarea sa "Indoieli cu privire la Galen" in secolul X. El a criticat teoria lui Galen prin care se sustine ca corpul prezinta 4 umori separate( substante lichide) a caror echilibru este cheia sanatatii si a temperaturii naturale a corpului. Razi a fost primul care a demonstrat ca teoria lui Galen era falsa printr-un experiment. El a condus un experiment care ar fi dereglat sistemul sau prin injectia unui lichid cu o temperature diferita in corp rezultand o temperatura mai mare sau mai mica a corpului, demonstrand

temperatura acelui fluid particular.Razi a observat ca un lichid cald ar incalzi cu mult peste limita normala corpul, desi lichidul ar impiedica mai degraba un raspuns de la corp decat sa-I transfere caldura sau raceala. Experimentele chimicale ale lui Razi au sugerat alte calitati ale materiei , cum ar fi "uleios" , "sulfuros","inflamabilitate" sau "salinitate" care nu erau explicate de traditionalele foc , pamant, aer si apa divizii de elemente

Anatomia si fiziologia experimentala'

Contributiile lui Ibn al-Haytham in anatomie si fiziologie include explicatia corecta pentru procesul de perceptie vizuala pentru prima oana in "Cartea Opticii" publicata in 1021. Alte inovatii introduce de medicii islamici in domeniul psihologiei include folosirea testelor pe animale si a disectiei umane. Ibn Zuhr(Avenzoar) a fost unul din primii care au praticat disectia umana si autopsia postmortem. El a demonstrate ca scbia e cauzata de un parazit, o descoperire care contrazicea teoria umoriloe promovate de Hippocrate si Galen. Indepartarea parazitului din corpul pacientului nu necesita purificare, sangerare sau alt tratament traditional asociat cu cele 4 umori.

Anatomia si fiziologia circulara

Ibn al-Nafis, parintele fiziologiei circulatorii era alt medic care propunea disectia umana. In 1242, el a fost primul care a descries circulatia pulmonara, circulatia coronara si circulatia capilara care formeaza baza sistemului nervos, de aceea este considerat unul din cei mai mari fiziologi din istorie. Primele descrieri europene ale circulatiei pulmonare au aparut cateva secole mai tarziu.Ibn al-Nafis a descris de asemenea conceptia primara despre metabolism si a dezvoltat noi sisteme nafisiene de anatomie, fiziologie si psihologie pentru a inlocui doctrinele avicene si galenice, discreditand multe din teoriile eronate precedente:a celor 4 umori, a pulsatiei, a oaselor, muschilor,intestinelor, organelor senzoriale, canalelor biliare, esofagului, stomacului si anatomia a aproape fiecarei parti din corp. Medicul arab Ibn al-Lubudi , de asemenea din Damasc a scris " Colectia discutiilor relative despre 50 intrebari psihologice si medicale", in care respinge teoria celor 4 umori promovate de Galen si Hippocrate, descopera ca corpul si pastrarea sa depind exclusiv de sange; respinge idea lui Galen ca femeile pot produce sperma, descopera ca miscarea arterelor nu depinde de miscarea inimii ,ca inima este primul organ care se formeaza intr un fetus si ca oasele care formeaza craniul pot forma tumori. El de asemenea sfatuieste ca in cazuri de febra mare pacientul sa nu fie externat.

Alergologie si imunologie Studiul alergologiei si imunologiei este originar din lumea islamica.Razi era responsabil pentru descoperirea astmului alergic si a fost primul medic cunoscut care a scris articole despre alergii si sistemul imunitar. In cartea " Simtul de a miroase" , el explica aparitia rinitei dupa mirosirea unui trandafir in timpul

primaverii. Intr-un articol el ia in discutie rinitele sezoniere , care este la fel de alergica precum astmul.Al-Razi a fost primul care a descoperit ca febra este mechanism de aparare natural, modul corpului de a lupta cu boala. Diferenta dintre variola si pojar este de asemenea descoperita de Razi.Procedura medicala a inocularii era practicata in Islamul medieval pentru a trata variola. Aceasta metoda a fost urmata de primul vaccin contra variolei inventat in Turcia secolului XVIII.

Microorganisme

Doctorii islamici au speculat existenta bacteriilor si a microorganismelor, desi aceste teorii nu erau demonstrate sau observate pana in secolul XVII, cand investigatiile in microbiologie au fost posibile cu ajutorul inventiei microscopului.Aceste idei premeditate l-au influentat totusi pe Girolamo Fracastoro.Avicenna presupunea ca secretiile corporale sunt contaminate din greseala de corpuri straine inainte de a fi infectate.Cand plaga mortii negre bubonice a ajuns in al-Andalus in secolul XIV, Ibn Khatima a presupus ca bolile infectioase sunt cauzate de mici corpuri care intra in corpul omenescsi cauzeaza boli. Un alt medic andaluzian ,Ibnal-Khatib a scris un tratat numit "Pe plaga" in care declara: "Existenta contagioasei este stabilita prin experienta, invsetigatie, dovada simturilor si marturii de incredere. Aceste fapte constituie un argument. Cauza infectiei devine clar pentru investigator care observa cum el care stabileste contact cu pacientul se poate imbolnavi;iar daca nu ia contact cu acesta ramane in siguranta."

Medicina Dentara

Un alt medic din secolul X, Abu Gaafar Amed ibn Ibrahim ibn abi Halid al-Gazzar din nordul Africii a descris metode de a trata dintiii in cartea "Kitab Zad al-Musafir wa qut al-Hadir" , care a fost tradusa in Latina drept "Viaticum" de Constantin Africanul din Salerno. El a propus primele tratamente pentru cariile dentare. Al-Gazzar a recomandat de asemenea sa fie utilizat arsenic in prescriptia sa pentru gaurile din dinti, precum si pentru cariile dentare, relaxarea nervilor ca rezultat a prea multe lichide. Avicenna a dedicate multe capitole din "Canonul Medicinei" medicinei dentare, in particular recuperarea dentara.Influentat de al-Gazzar, el a oferit propriile tratamente pentru carii dentare,precizand ca dintii cariati ar trebui umpluti cu iarba,chiparos, sulf, piper camfor si medicamente pentru calmarea durerii , ca arsenic.A mai adaugat ca arsenicul fiert in ulei ar trebui turnat in defectul dentar. Ambii credeau ca cariile dentare erau cauzate de viermi ai dintilor , impartasind parerea anticilor. Teoria a fost dovedita a fi falsa in 1200 de alt medic Islamic pe nume Gaubari care a respins ideea predecesorilor legata de viermii dintilor;el sustinea ca acestia nu exista si de atunci teoria viermilor de dinti a fost respinsa in comunitatea medicala islamica.

Farmacie

Primele farmacii au fost deschise de islamici in 754.Progresele facute in Estul Mijlociu de chimistii islamici in botanica si chimie i-au condus pe acestia sa dezvolte faramcologia.Razi a promovat folosirea in tratamente a compusilor chimici. Abu al-Qasim al-Zahrawi a initiat prepararea medicamentelor prin sublimare si distilare."Liber servitoris" al sau are o particularitate speciala, deoarece ofera cititorului retete si explica cum se prepara medicamentele complexe.Shapur ibn Sahl era primul medic care a initiat farmacopeea, descriind o gama larga de medicamente si remedii.Al-BIruni a scris una din cele mai valoroase lucrari islamice din famracologie intitulata "KItab al-Saydalah" , unde a detaliat proprietatile medicamentelor si a subliniat rolul farmaciei, functiile si indatoririle farmacistului.Ibn Sina a descris peste 700 de preparate, proprietatile lor, modul de actiune si indicatiile lor. El a dedicat de fapt un volum intreg medicamentelor in "Canonul Medicinei".Un impact mare au avut lucrarile lui al-Maridini din Baghdad si Ibn al-Wafid, acestea fiind traduse in latina mai mult de 50 de ori : "De medicines universalibus et particularibus" de Mesue si " Medicamentis simplicibus" de Abenguefit.Peter of Abano a trades si a adaugat un supliment muncii lui al-Maridini sub titlul "De veneris".Contributii pionieresti a avut si Al-Muwaffaq care in lucrarea " Baza adevaratelor proprietati ale remediilor" a descries oxidul de arsen si acidul silicic.A facut o distinctie clara intre carbonat de sodium si carbonat de potasiusi si a atras atentia asupra compusilor cu cupru.

Oftalmologie

Dintre toate ramurile medicinei islamice, oftalmologia era una de prim rang.Instrumentele specializate folosite in operatii au adus rezultate pe masura.Inovatii precum " seringa" , inventia irakianului medic Ammar ibn Ali of Mosul, care era folosita pentru extragerea cataractei, erau destul de commune. In operatia de cataracta, Ammar ibn Ali a incercat o extractie precedenta folosind suctiunea.A introdus o seringa de metal ; acul a patruns sclerotica si a extras cu succces cataracta. Ibn al-Haytham a avut importante contributii in oftalmologie si operatii pe ochi, pe masura ce a studiat si a explicat corectul mecanismul de vedere si perceptie vizuala pentru prima oara in "Cartea Opticii" publicata in 1021.El a fost de asemenea primul care a ghicit ca retina e implicate in procesul de formare a imaginii.' Ibn al-Nafis, in "Cartea revizuita despre oftalmologia experimentala" a descoperit ca muschiul din spatele globului ocular nu sustine nervul oftlamic, ca ei nu intra in contact si ca nervii optici nu se intalnesc.A mai descoperit de asemenea multe noi tratamente pentru glaucoma si scaderea acuitatii vizuale intr-un ochi cand celalalt ochi este afectat de boala.