Sendai Mediatheque / Toyo Ito

Pornind de la intenția proiectării unui centru mass-media cultural transparent, susținut de un sistem unic pentru a permite o vizibilitate completă, Toyo Ito a realizat, prinMediateca Sendai, o arhitectură revoluționară din punct de vedere structural și estetic.

Șase planșee groase de 38 cm, par să leviteze deasupra străzii, ele fiind susținute de doar treisprezece coloane verticale cu zăbrele de oțel, care se întind de la sol până la acoperiș. Această cacaracteristică vizuală frapantă, element identificabil al proiectului,ne duce cu gândul la arborii seculari dintr-o pădure. Nervurile structurale funcționează și ca depozitare pentru utilităţi, rețele și sisteme.

Fiecare plan este liber, întrucât structura este independentă de fațadă iar diametrele coloanelor fluctuează pe măsură ce se desfășoară de la etaj la etaj. Conceptul cuprinde trei elemente de bază: plăci orizontale (etaje), nervuri (coloane), și coaja de sticlă (fațada); acestea alcătuiesc un design poetic și interesant din punct de vedere vizual.

Cele mai mari patru coloane sunt situate la colțurile plăcilor, fiind elemente principale de sprijin și de ancorare. Cinci din cele nouă nervuri mici sunt drepte și conțin lifturi, în timp ce celelalte patru variază în formă şi conţin conductele și firele.

Pe măsură ce se apropie de Mediateca Sendai, publicul este condus la interior în mod subtil, printr-o continuare a piațetei în zona de acces de înălțime dublă față de restul etajelor. Aceast spațiu deschis include o cafenea, un spațiu comercial și o zonă publică polivalentă, ce poate susține proiecții de film și alte evenimente.

Cele șapte etaje ale Mediatecii oferă o gamă largă de servicii, inclusiv o bibliotecă conventională de unde se pot împrumuta cărţi, o vastă colecție de filme și înregistrări audio cu stații atât pentru vizualizare cât și pentru editare, un teatru, o cafenea și librărie, toate adăpostite într-o carcasă de sticlă aproape cubică.

Un alt aspect unic al acestei cladiri în reprezintă implicarea mai multor designeri în dezvoltarea proiectului, interiorul fiecărui nivel fiind proiectat de arhitecți diferiți. Kazuyo Sejima a proiectat parterul, plasând birourile administrative în spatele unui ecran translucid. Biblioteca Shimin, situată la al doilea și al treilea nivel, cuprinde un salon dedicat navigării pe internet cu mobilier special conceput de K.T. Architecture.

Galeriile de al nivelurile patru și cinci conțin un spațiu expoziţional flexibil cu pereți amovibili, un spațiu static cu pereți ficşi și o zonă de odihnă cu scaune proiectate de Karim Rashid. Ross Lovegrove a preluat al șaselea

nivel, adaugand un cinematograf de 180 locuri cu mobilier verde și alb potrivit bibliotecii audio-vizuale multimedia.

Natura arborescentă a coloanelor de metal ale Mediatecii este o continuare a împrejurimilor naturale ale zonei, întrucât clădirea se află pe o stradă cu șiruri de copaci.

Clădirea se schimbă, odată cu anotimpurile, fiind reflexia verdelui copacilor vara și a străzii în timpul iernii.

Prestigiosul arhitect Toyo Ito a fost inspirat de "flux", "ordine instabilă" și "transparență", în proiectarea Mediatecii din Sendai, una dintre cele mai remarcabile opere ale sale până la momentul de faţă.

În cuvintele lui Ito :"Mediateca din Sendai întruchipează propunerea noastră pentru un concept complet nou de arhitectură .... Complexul include o Mediatecă, o galerie de artă, o bibliotecă, un centru de servicii de informare pentru persoanele cu deficiențe vizuale și auditive și un centru mass-media de imagini vizuale. În timpul competiţiei și faza ulterioară de proiectare extinsă, efortul nostru principal a fost de demolare a ideii arhetipale de muzeu de artă sau de bibliotecă pentru a reconstrui o nouă idee de arhitectură, numită "Mediatecă" utilizând mass-media de ultimă oră ".

Coloanele ortogonale clasice și dalele lui Le Corbusier sunt reinterpretate prin Mediateca lui Toyo Ito în căutarea "ordinii instabile, dinamice și diverse.” Clădirea a primit cel mai important premiu pentru pionierat, Premiul RIBA in 2006 oferit de Institutul Regal al Arhitecților Britanici.

THE END

Situația celor 13 tuburi indică o continuitate, așa cum au fost plasate strategic de Toyo Ito într-un mod care, fiind descentraţi și plasaţi la întâmplare, Mediateca din Sendai este concepută ca o mică bucată a unei structuri infinite. Acești piloni sunt făcuţi cu secțiuni circulară din oțel sudate, sudate împreună, sunt ancorate la etajele de grinzi de oțel. Pilonii inovativi care conectează spațiile de pe fiecare etaj, pe lângă faptul că au diametre diferite, au şi forme neregulate, atât în romb cât și îndoiţi și răsuciţi, și cu o suprafață netedă şi unduită care simulează algele marine

Există de asemenea, unele asemănări cu copacii, în conformitate cu noua arhitectură ecologică. Toyo Ito inspirat de natură merge un pas dincolo de mișcarea modernă cu sistemul de "tuburi" spațiile deschise complete, inovatoare sunt gestionate în interiorul clădirii.

Mediateca din Sendai este o cladire publică cu program mixt care combină biblioteca și galeria de artă. Acesta este situată în orașul Sendai, Japonia.

Designul lui Toyo Ito a fost ales într-un concurs deschis de orașul Sendai în 1995 . Clădirea inovatoare a fost deschisă pentru public în mod oficial în ianuarie 2001.

Cele șapte platforme sunt sprijinite de ceea ce Ito numește "caracterizarea" elementelor arhitecturale : o pădure de 13 tuburi de non- uniforme, care par să se ridice fluid prin clădire. Arhitectural, clădirea este considerată un reper important în cariera lui Ito. Importanța proiectului este derivat din imaginile sale poetice, programul de avant - garde și inovație tehnică.

Ito numește Mediateca din Sendai unul dintre punctele principale din cariera sa. În cartea Phaidon, Toyo Ito, acesta explică , "Mediateca diferă de clădirile publice clasice în mai multe moduri. În timp ce clădirea funcționează în principal ca o bibliotecă și galerie de artă, administrația a lucrat în mod activ pentru a relaxa diviziuni între diverse programe, eliminând barierele dintre diferite mass-media, de a evoca în mod progresiv o imagine a modului în care facilități culturale ar trebui să fie de acum încolo. Această deschidere este rezultatul direct al structurii sale simple, constând din plăci de beton plate (care sunt plăci de oțel cu structură de fagure cu beton), pătrunse de 13 tuburi. Numărul de pereti pe fiecare etaj este menținut la un minim absolut, pentru a permite distribuitea diferitelor funcții în mod liber de-a lungul zonelor deschise între tuburi."