Max Blecher Intamplari Din Irealitatea Imediata

of 66/66
ÎNTÂMPLĂRI DIN IREALITATEA IMEDIATĂ „I pant, I sink, I tremble, I expire" P. B. Shelley Când privesc mult timp un punct fix pe perete mi se întâmplă câteodată să nu mai ştiu nici cine sunt, nici unde mă aflu. Simt atunci lipsa identităţii mele de departe ca şi cum aş fi devenit, o clipă, o persoană cu totul străină. Acest personagiu abstract şi persoana mea reală îmi dispută convingerea cu forţe egale. În clipa următoare identitatea mea se regăseşte, ca în acele vederi stereoscopice unde, cele două imagini se separă uneori din eroare şi numai când operatorul le pune la punct, suprapunându-le, dau deodată iluzia reliefului. Odaia îmi apare atunci de o prospeţime ce n-a avut-o mai înainte. Ea revine la consistenţa ei anterioară iar obiectele din ea se depun la locurile lor, aşa cum într-o sticlă cu apă un bulgăr de pământ sfărâmat, se aşează în straturi de elemente diferite, bine definite şi de culori variate. Elementele odăii se stratifică în propriul lor contur şi în coloritul vechii amintiri ce o am despre ele. Senzaţia de depărtare şi singurătate în momentele când persoana mea cotidiană s-a dizolvat în inconsistenţă, e diferită de orice alte senzaţii. Când durează mai mult, ea devine o frică, o spaimă de a nu mă putea regăsi niciodată, în depărtare, persistă din mine o siluetă nesigură, înconjurată de o mare luminozitate aşa cum apar unele obiecte în ceaţă. Teribila întrebare „cine anume sunt" trăieşte atunci în mine ca un corp în întregime nou, crescut în mine cu o piele şi nişte organe ce-mi sunt complet necunoscute. Rezolvarea ei este cerută de o luciditate mai profundă şi mai esenţială decât a creierului. Tot ce e capabil să se agite în corpul meu, se agită, se zbate şi se revoltă mai puternic şi mai elementar decât în viaţa cotidiană. Totul imploră o soluţie. De câteva ori, regăsesc odaia aşa cum o cunosc, ca şi cum aş închide şi aş deschide ochii; de fiecare dată odaia e mai clară, - aşa cum apare un peisagiu în lunetă, din ce în ce mai bine organizat, pe măsură ce, potrivind distanţele, străbatem toate voalurile de imagini intermediare. Într-un sfârşit mă recunosc pe mine însumi şi regăsesc odaia. E o senzaţie de uşoară beţie. Odaia e extraordinar de condensată în materia ei, şi eu implacabil revenit la suprafaţa 1
  • date post

    19-Jan-2016
  • Category

    Documents

  • view

    71
  • download

    16

Embed Size (px)

description

dg

Transcript of Max Blecher Intamplari Din Irealitatea Imediata

  • NTMPLRI DIN IREALITATEA IMEDIAT

    I pant, I sink, I tremble, I expire"

    P. B. Shelley

    Cnd privesc mult timp un punct fix pe perete mi se ntmpl cteodat s nu mai tiu

    nici cine sunt, nici unde m aflu. Simt atunci lipsa identitii mele de departe ca i cum a fi

    devenit, o clip, o persoan cu totul strin. Acest personagiu abstract i persoana mea real

    mi disput convingerea cu fore egale.

    n clipa urmtoare identitatea mea se regsete, ca n acele vederi stereoscopice unde,

    cele dou imagini se separ uneori din eroare i numai cnd operatorul le pune la punct,

    suprapunndu-le, dau deodat iluzia reliefului. Odaia mi apare atunci de o prospeime ce n-a

    avut-o mai nainte. Ea revine la consistena ei anterioar iar obiectele din ea se depun la

    locurile lor, aa cum ntr-o sticl cu ap un bulgr de pmnt sfrmat, se aeaz n straturi de

    elemente diferite, bine definite i de culori variate. Elementele odii se stratific n propriul

    lor contur i n coloritul vechii amintiri ce o am despre ele.

    Senzaia de deprtare i singurtate n momentele cnd persoana mea cotidian s-a

    dizolvat n inconsisten, e diferit de orice alte senzaii. Cnd dureaz mai mult, ea devine o

    fric, o spaim de a nu m putea regsi niciodat, n deprtare, persist din mine o siluet

    nesigur, nconjurat de o mare luminozitate aa cum apar unele obiecte n cea.

    Teribila ntrebare cine anume sunt" triete atunci n mine ca un corp n ntregime

    nou, crescut n mine cu o piele i nite organe ce-mi sunt complet necunoscute. Rezolvarea ei

    este cerut de o luciditate mai profund i mai esenial dect a creierului. Tot ce e capabil s

    se agite n corpul meu, se agit, se zbate i se revolt mai puternic i mai elementar dect n

    viaa cotidian. Totul implor o soluie.

    De cteva ori, regsesc odaia aa cum o cunosc, ca i cum a nchide i a deschide

    ochii; de fiecare dat odaia e mai clar, - aa cum apare un peisagiu n lunet, din ce n ce mai

    bine organizat, pe msur ce, potrivind distanele, strbatem toate voalurile de imagini

    intermediare.

    ntr-un sfrit m recunosc pe mine nsumi i regsesc odaia. E o senzaie de uoar

    beie. Odaia e extraordinar de condensat n materia ei, i eu implacabil revenit la suprafaa

    1

  • lucrurilor: pe ct de adnc a fost valul de nelmurire, pe att de nalt este culmea lui;

    niciodat i n nici o mprejurare nu mi se pare mai evident, dect n acele momente, c

    fiecare obiect trebuie s ocupe locul pe care l ocup i c eu trebuie s fiu cel care sunt.

    Zbaterea mea n nesiguran nu mai are atunci nici un nume; e un simplu regret c n-

    am gsit nimic n adncul ei. M surprinde doar faptul c, o lips total de semnificaie a putut

    fi legat att de profund de materia mea intim. Acum cnd m-am regsit i caut s-mi exprim

    senzaia ea mi apare cu totul impersonal: o simpl exagerare a identitii mei crescut ca un

    cancer din propria-i substan. Un picior al meduzei care s-a ntins peste msur i a cutat

    exasperat prin valuri pn ce ntr-un sfrit a revenit sub gelatina ventuzei, n cteva clipe de

    nelinite, am parcurs astfel toate certitudinile i incertitudinile existenei mele, pentru a reveni

    definitiv i dureros n solitudinea mea.

    E atunci o solitudine mai pur i mai patetic dect alt dat. Senzaia de ndeprtare a

    lumii e mai clar i mai intim: o melancolie limpede suav, ca un vis de care ne reamintim n

    puterea nopii.

    Ea singur mi mai reamintete ceva din misterul i farmecul puin trist al crizelor"

    mele din copilrie.

    Numai n aceast dispariie subit a identitii, regsesc cderile mele n spaiile

    blestemate de odinioar i numai n clipele de imediat luciditate ce urmeaz revenirii la

    suprafa, lumea mi apare n atmosfera acee neobinuit de inutilitate i desuetudine, ce se

    forma n jurul meu cnd halucinantele mele transe isprveau s m doboare.

    Erau ntotdeauna aceleai locuri n strad, n cas sau n grdin care mi provocau

    crizele". Ori de cte ori intram n spaiul lor, acelai lein i aceeai ameeal m cuprindeau.

    Adevrate capcane invizibile plasate ici-colo n ora, ntru nimic deosebite de aerul ce le

    nconjura, ele m ateptau cu ferocitate s cad prad atmosferei speciale ce o conineau. Un

    pas, un singur pas dac fceam i intram ntr-un asemene spaiu blestemat", criza venea

    inevitabil.

    Unul din aceste spaii se afla n parcul oraului ntr-o poian mic din captul unei

    alei, pe unde nu se plimba niciodat nimeni. Tufiuri de mciei i salcmi pitici care o

    nconjurau se deschideau ntr-o singur parte spre peisagiul dezolant al unui cmp pustiu. Nu

    exista loc n lume mai trist i mai prsit. Tcerea se depunea dens pe frunzele prfuite, n

    cldura sttut a verii. Din cnd n cnd se auzeau ecourile trompetele de la regimente.

    Chemrile acelea prelungi n deert, erau sfietor de triste... Departe aerul ncins de soare

    tremura vaporos ca aburii transpareni ce plutesc peste un lichid care fierbe.

    Locul era slbatec i izolat; singurtatea lui prea fr sfrit. Acolo simeam mai obositoare

    2

  • cldura zilei i mai greu aerul ce-l respirau. Tufiurile prfuite se prjeau galbene n soare,

    ntr-o atmosfer de desvrit solitudine. Plutea o senzaie bizar de inutilitate n aceea care

    exista undeva n lume", undeva unde eu nsumi nimerisem fr rost, ntr-o oarecare dup-

    amiaz de var ce n-avea nici ea vreun sens. O dup-amiaz ce se rtcise haotic n cldura

    soarelui, printre nite tufiuri ancorate n spaiu undeva n lume". Atunci simeam mai

    profund i mai dureros c n-aveam nimic de fcut n aceast lume, nimic alta dect s

    hoinresc prin parcuri, - prin poiene prfuite i arse de soare, pustii i slbatece. Era o

    hoinreal care ntr-un sfrit mi sfia inima.

    Un alt loc blestemat se afla tocmai la cellalt capt al oraului, ntre malurile nalte i

    gunoase ale rului n care m scldam cu tovarii mei dejoac.

    Malul ntr-un loc era surpat. Sus pe rm era instalat o fabric de ulei, extras din

    semine din floarea-soarelui. Cojile de semine erau aruncate ntre pereii malului surpat i cu

    timpul mormanul se nlase ntr-atta nct se formase o pant de coji uscate de sus de pe

    rm pn la marginea apei.

    Tovarii mei scoborau la ap pe aceast pant, prudeni, inndu-se de mn, pind

    adnc n covorul de putreziciuni.

    Pereii malului nalt, de o parte i de alta a pantei, erau abrupi i plini de iregulariti

    fantastice. Ploaia sculptase uvie lungi de crpturi fine ca nite arabescuri, ns hidoase ca

    nite plgi ru cicatrizate. Erau adevrate zdrene din carnea lutului, rni oribile i beante.

    Intre pereii acetia care m impresionau peste msur, trebuiam s scobor i eu spre

    ru.

    nc de departe i cu mult nainte de a ajunge la malul rului, nrile mi se umpleau de

    mirosul cojilor putrezite. El m pregtea pentru criz" ca un fel de scurt perioad de

    incubaie; era un miros neplcut i totui suav. Aa erau i crizele.

    Simul meu olfactiv se desprea undeva n mine n dou, i efluviile mirosului de

    putreziciune atingeau regiuni de senzaii diferite. Mirosul gelatinos al descompunerii cojilor

    era separat i foarte distinct, dei concomitent, de parfumul lor plcut, cald i domestic de

    alune prjite.

    Parfumul acesta, ndat ce-l simeam, m transforma n cteva clipe, circulnd amplu

    prin toate fibrele mele interioare pe care parc le dizolva pentru a le nlocui cu o materie mai

    aerian i mai nesigur. Din acel moment nu mai puteam evita nimic, ncepea n pieptul meu

    un lein plcut i ameitor care mi grbea paii spre rm, spre locul nfrngerii mele

    definitive.

    Scoboram pn la ap ntr-o fug nebun, pe mormanul de coji. Aerul mi opunea o

    3

  • densitate ascuit i tare ca lama unui cuit, ncperea lumii se prvlea haotic ntr-o gaur

    imens cu puteri de atracie nebnuite.

    Tovarii mei priveau nspimntai goana mea nebun. Prundiul era jos foarte ngust

    i cel mai mic pas greit, m-ar fi aruncat n ru, ntr-un loc unde bulboanele de pe suprafaa

    apei artau mari adncimi.

    Eu ns nu tiam prea bine ce fceam. Ajuns lng ap, n aceea fug, ocoleam

    mormanul de coji i alergam pe mal n josul rului pn ntr-un anumit loc unde rmul avea o

    scobitur.

    n fundul scobiturii se formase o mic grot, o cavern umbrit : rcoroas ca o odi

    spat n stnc. Intram acolo i cdeam pe pmnt transpirat, sfrit de oboseal i tremurnd

    din cap pn-n picioare.

    Cnd m dezmeticeam puin, gseam lng mine decorul intim i nespus de plcut al

    grotei cu un izvor ce nea ncet din stnc i se prelingea pe pmnt, formnd n mijlocul

    prundului un bazin cu ap foarte limpede, deasupra cruia m aplecam pentru a privi fr s

    m satur niciodat, minunatele dantele ale muchiului verde din fund, viermii agai de

    frnturile de lemn, bucile de fier vechi cu rugin i ml pe ele, animale i lucruri variate din

    fundul apei fantastic de frumoase.

    n afar de aceste dou locuri blestemate restul oraului se pierde ntr-o past de

    uniform banalitate, cu case ce se puteau nlocui unele cu altele, cu copaci exasperant de

    imobili, cu cini, maidane i praf.

    n odi nchise ns crizele se produceau mai uor i mai des. De obici nu suportam

    niciodat singurtatea ntr-o camer necunoscut. Dac trebuia s atept, n cteva clipe venea

    leinul suav i teribil. Odaia ns se pregtea pentru el: o intimitate cald i primitoare se filtra

    din perei prelingndu-se pe toate mobilele i pe toate obiectele. Dintr-o dat camera devenea

    sublim i eu m simeam foarte fericit n ncperea ei. Dar asta nu era dect o nelciune

    mai mult a crizei; o perversitate a ei suav i delicat, n clipa urmtoare beatitudinei mele,

    totul se rsturna i se ncurca. Priveam cu ochii deschii tot ce era n jurul meu dar obiectele i

    pierdeau sensul lor comun: o nou existen le sclda.

    Ca i cum ar fi fost subit despachetate din hrtii subiri i transparent n care ar fi stat

    nvelite pn atunci, aspectul lor devenea inefabil de nou. Preau menite unei noi utiliti

    superioare i fantastice pe care n zadar m-a fi cznit s-o gsesc.

    Dar nu numai att: obiectele erau apucate de o adevrat frenezie de libertate. Ele

    deveneau independente unele fa de altele, dar de o independen ce nu nsemna numai o

    simpl izolare a lor ci i extatic exaltare.

    4

  • Entuziasmul lor de a exista ntr-o nou aureol, m cuprindea i pe mine: aderene

    puternice m legau de ele, cu anastomoze invizibile ce fceau din mine un obiect al odii la

    fel cu celelalte, n acelai mod n care un organ grefat pe carne vie, prin schimburi subtile de

    substane se integreaz trupului necunoscut.

    Odat n timpul unei crize, soarele trimise pe perete o cascad mic de raze, ca o ap

    ireal de aur marmorat cu unde luminoase. Vedeam i colul unei biblioteci cu tomurile

    groase legate n piele, dincolo de geam i amnuntele acestea reale pe care le percepeam din

    deprtarea leinului isprvir s m ameeasc i s m doboare ca o ultim inhalaie de

    cloroform. Ceea ce era mai comun i mai cunoscut n obiecte aceea m turbura mai mult.

    Obinuina de a le vedea de attea ori isprvise probabil prin a le uza pielia exterioar i

    astfel ele mi apreau din cnd n cnd jupuite pn la snge: vii, nespus de vii.

    Momentul suprem al crizei se consuma ntr-o plutire n afar de orice lume, plcut i

    dureroas n acelai timp. Dac se auzea zgomot de pai, odaia intra repede n vechiul ei

    aspect. Se pornea atunci ntre pereii ei o scdere pe loc, o diminuare extrem de mic a

    exaltrii ei, aproape imperceptibil; asta mi ddea convingerea c certitudinea n care triam

    era desprit de o pojghi foarte subire de lumea incertitudinilor.

    M trezeam n odaia arhicunoscut, transpirat, obosit i plin de senzaia inutilitii

    lucrurilor care m nconjurau. Observam la ele detalii noi aa cum se ntmpl s descoperim

    vreun amnunt inedit ntr-un obiect de care ne-am servit zilnic ani de-a rndul.

    Odaia pstra vag amintirea catastrofei ca mirosul de pucioas ntr-un loc unde s-ar fi

    produs o explozie. Priveam crile legate n dulapul cu geam i n imobilitatea lor remarcam,

    nu tiu cum, un aer perfid de tinuire i complicitate. Obiectele din jurul meu nu renunau

    niciodat la o atitudine secret, pstrat cu ferocitate n imobilitatea lor sever.

    Cuvintele obinuite nu sunt valabile la anumite adncimi sufleteti, ncerc s definesc

    exact crizele mele i nu gsesc dect imagini. Cuvntul magic care ar putea s le exprime ar

    trebui s mprumute ceva din esenele altor sensibiliti din via, distilndu-se din ele ca un

    miros nou dintr-o savant compoziie de parfumuri.

    Pentru a exista, el ar trebui s conie ceva din stupefacia care m cuprinde cnd

    privesc o persoan n realitate i apoi i urmresc cu atenie gesturile ntr-o oglind, apoi ceva

    din dezechilibrul cderilor n vis cu uiertoarea lor spaim ce parcurge ira spinrii ntr-o

    clip de neuitat; sau ceva din ceaa i transparena locuit de decoruri bizare n bulele de

    cristal.

    Invidiam oamenii din jurul meu, nchii hermetic n tainele lor i izolai de tirania

    obiectelor. Ei triau prizonieri sub pardesiuri i paltoane dar nimic din afar nu-i putea

    5

  • teroriza i nvinge, nimic nu ptrundea n minunatele lor nchisori. Intre mine i lume nu

    exista nici o desprire. Tot ce m nconjura m invada din cap pn n picioare, ca i cum

    pielea mea ar fi fost ciuruit. Atenia, foarte distrat de altfel, cu care priveam n jurul meu nu

    era un simplu act de voin. Lumea i prelungea n mine n mod natural toate tentaculele;

    eram strbtut de miile de brae ale hidrei. Trebuia s constat pn la exasperare c triam n

    lumea pe care o vedeam. Nu era nimic de fcut mpotriva acestui lucru.

    Crizele" aparineau n aceeai msur i mie i locurilor unde petreceau. E drept c

    unele din aceste locuri conineau o rutate a lor personal" dar toate celelalte se aflau ele

    nile n trans cu mult nainte de venirea mea. Aa erau de pild unele odi, unde simeam c

    crizele mele se cristalizeaz din melancolia imobilitii i a nemrginitei lor singurti.

    Ca un fel de echitate ns ntre mine i lume (o echitate care m cufunda nc mai

    iremediabil n uniformitatea materiei brute) convingerea c obiectele puteau fi inofensive

    deveni egal cu teroarea ce cteodat mi-o impuneau. Inofensivitatea lor venea dintr-o lips

    universal de for.

    Simeam vag c nimic n lumea asta nu poate merge pn la capt nimic nu se poate

    desvri. Ferocitatea obiectelor se epuiza i ea. n felul acesta se nscu n mine ideea

    imperfeciei oricror manifestri n lumea asta, fie i supranaturale.

    ntr-un dialog interior ce, cred, nu se sfrea niciodat, sfida cteodat puterile

    malefice din jurul meu, dup cum, altdat le adula: josnic. Practicam unele rituri stranii, ns

    nu fr rost. Dac, plecam de-acas i mergnd pe drumuri diferite, reveneam ntotdeauna pe

    urma pailor mei, asta o fceam pentru ca s nu descriu cu mersul meu un cerc n care s

    rmie nchise case, i copaci, n aceast privin umbletul meu semna cu un fir de a i

    dac, o dat desfurat, nu l-a fi strns la loc pe acelai drum, obiectele strnse n nodul

    umbletului ar fi rmas pe veci iremediabil i adnc legate de mine. Dac n timp de ploaie m

    feream s ating pietrele din cursul uvoaielor de ap, asta o fceam pentru a nu aduga nimic

    la aciunea apei i pentru a nu interveni n exercitare puterilor ei elementare.

    Focul purifica totul. Aveam ntotdeauna n buzunar o cutie de chibrituri. Cnd eram

    foarte trist aprindeam un chibrit i mi treceam minile prin para focului, mai nti una, apoi

    cealalt.

    Era n toate astea un fel de melancolie de a exista i un fel de chin organizat normal n

    limitele vieii mele de copil.

    Cu timpul crizele disprur de la sine ns nu fr a lsa n mine pentru totdeauna

    amintirea lor puternic.

    Cnd intrai n adolescen nu mai avui crize, dar starea aceea crepuscular care le

    6

  • preceda i sentimentul profundei inutiliti a lumii care le urma, devenir oarecum starea mea

    natural.

    Inutilitatea umplu scobiturile lumii ca un lichid ce s-ar fi rspndi n toate direciile,

    iar cerul deasupra mea, cerul venic corect, absurd nedefinit, cpt culoarea proprie a

    disperrii.

    In inutilitatea aceasta care m nconjoar i sub cerul acesta pe veci blestemat umblu

    nc i azi.

    Pentru crizele mele un medic fu consultat i el pronun un cuvnt ciudat: paludism";

    fui foarte uimit c nelinitile mele att de intime i de secrete pot avea un nume i nc un

    nume att de bizar. Doctorul mi prescrise chinin: alt subiect de mirare, mi era imposibil s

    neleg cum s-ar fi putut vindeca spaiile bolnave, ele cu chinina pe care o luam eu. Ceea ce

    m turbur ns peste msur fu nsui medicul. Timp ndelungat dup consultaie el continu

    s existe i s se agite n memoria mea cu nite gesturi mrunte i automate al cror mecanism

    inepuizabil nu izbuteam s-l opresc.

    Era un om mic de statur cu capul n form de ou. Extremitatea ascuit a oului se

    prelungea cu o brbi neagr venic agitat. Ochii mici i catifelai, gesturile lui scurte i gura

    dus nainte l fceau s semene cu un oarece. Impresia aceasta fu att de puternic din

    primul moment, nct mi pru foarte natural, cnd ncepu s vorbeasc, s-l aud prelungind

    ndelung i sonor fiecare r" ca i cum n timpul vorbirii ar fi ronit mereu ceva ascuns.

    Chinina pe care mi-o ddu mi ntri i ea convingerea c medicul avea ceva oricesc

    n el. Verificarea acestei convingeri se fcu n mod att de ciudat i este legat de fapte att de

    importante din copilria mea nct ntmplarea merit, cred, s fie povestit de-o parte.

    n apropierea casei noastre se afla un magazin cu maini de cusut unde m duceam n

    fiecare zi i stteam ore ntregi. Proprietarul lui era un biat tnr, Eugen, care tocmai

    isprvise serviciul militar i i gsise un rost n ora deschiznd aceast prvlie. Avea o sor

    mai mic dect el cu un an; Clara. Triau mpreun undeva ntr-o mahala i ziua se ocupau de

    prvlie; n-aveau nici cunotine, nici rude.

    Prvlia era o simpl odaie particular nchiriat ntia oar pentru comer.

    Pereii mai pstrau nc zugrveala lor de salon, cu ghirlnzi violete de liliac i urmele

    rectangulare i decolorate ale locurilor unde fuseser atrnate tablourile, n mijlocul

    plafonului rmsese o lamp de bronz cu o calot de majolic de culoare roie nchis,

    acoperit pe margine cu foi verzi de acant reliefate din faian. Era un obiect plin de

    ornamente, vechi i desuet ns impozant, - ceva ce semna cu un monument funerar ori cu un

    general veteran purtnd la parad btrna lui uniform.

    7

  • Mainile de cusut se nirau bine aliniate pe trei rnduri, lsnd ntre ele dou alei largi

    pn n fund. Eugen avea grij s stropeasc podeaua fiecare diminea cu o cutie veche de

    conserve gurit n fund. uvia de ap care se scurgea era foarte subire i Eugen o mnuia cu

    dexteritate desennd pe podea spirale i opt-uri savante. Cteodat se isclea i scria data

    zilei. Zugrveala de pe perei reclama n mod evident asemenea delicatei.

    In fundul magazinului un paravan de scnduri desprea un fel de cabin de restul

    ncperii; o perdea verde acoperea intrarea. Acolo stteau tot timpul Eugen i Clara, acolo

    mncau la prnz, pentru ca s nu prseasc prvlia n timpul zilei. Ei o numeau cabina

    artitilor" i l auzii pe Eugen ntr-o spunnd: - E o adevrat cabin de artist". Cnd ies n

    prvlie i vorbesc jumtate de ceas pentru ca s vnd o main de cusut, nu joc o comedie?

    i adug pe un ton mai doct: - Viaa, n general e teatru curat.

    n dosul cortinei Eugen cnta din vioar. inea notele pe mas sttea ngheboat

    asupra lor descifrnd cu rbdare portativele nclcite ca i cum ar fi descurcat un ghem de ae

    cu multe noduri pentru a scoate din ele un fir unic i subire, firul bucii muzicale. Toat

    dup-amiaza ardea pe un cufr o lamp mic de petrol umplnd ncperea cu o lumii moart i

    deorganiznd pe perete umbra enorm a violonistului.

    Veneam att de des acolo nct cu timpul devenii un fel de oaspete mobil, o

    prelungire a canapelei vechi de muama pe care stteam imobil, un lucru de care nu se ocupa

    nimeni i nu stnjenea pe nimeni.

    n fundul cabinei Clara i fcea toaleta de dup-mas. i inea rochiile ntr-un

    dulpior i se privea ntr-o oglind spart rzimat de lamp, pe cufr. Era o oglind att de

    veche nct toat poleiala ei tears pe alocuri i prin petele transparente apreau obiectele

    reale din dosul oglinzii amestecndu-se cu imaginile reflectate, ca ntr-o fotografie cu cliee

    suprapuse.

    Cteodat se dezbrca aproape de tot i se friciona cu ap de Colonie pe la subiori,

    ridicnd fr jen braele, ori pe sni, - bgnd mna ntre cma i corp. Cmaa era scurt

    i cnd se apleca vedeam n ntregime picioarele foarte frumoase strnse de ciorapii bine

    ntini. Semna n tot cu o femeie pe jumtate goal, pe care o vzusem cndva pe o carte

    pota pornografic ce mi-o artase un covrigar la grdin.

    Provoca n mine acelai lein nedesluit ca i imaginea obscen, un fel de vid ce se

    fcea n piept n acelai timp cu o poft sexual ngrozitoare ce-mi strngea pubisul ca nite

    gheare.

    Stteam n cabin" ntotdeauna n acelai loc pe canapea n dosul lui Eugen i

    ateptam ca s-i termine Clara toaleta. Atunci ea ieea magazin, trecnd ntre mine i fratele

    8

  • ei printr-un spaiu att de strmt nct trebuia s-i frece pulpele de genunchii mei.

    Clipa aceasta o ateptam n fiecare zi cu aceeai nerbdare i acelai chin. Ea depindea

    de o mulime de circumstane mrunte pe care le cntream i le pndeam cu o exasperat i

    extraordinar de ascuit sensibilitate. Era de ajuns ca lui Eugen s-i fie sete, s n-aib poft de

    cntat ori s vie un client n prvlie pentru ca s prseasc locul de lng mas i spaiul s

    rmie destul de liber pentru ca s poat trece Clara departe de mine.

    Cnd dup-amiaza mergeam acolo i m apropiam de ua magazinului antene lungi i

    vibrante ieeau din mine i explorau aerul pentru a capta sunetul viorii; dac auzeam c Eugen

    cnt se fcea n mine o mare linite. Intram ct mai ncet i spuneam chiar din prag cu voce

    tare numele meu pentru ca el s nu cread c a venit un client i astfel s ntrerup cntatul o

    secund; s-ar fi putut ntmpla ca n secunda aceea s nceteze brusc ineria i mirajul

    melodiei i Eugen s prseasc vioara i s nu mai cnte deloc n dup-amiaza aceea. Cu asta

    ns nu se sfrea posibilitatea ntmplrilor nefavorabile. Erau nc attea lucruri ce se

    petreceau n cabin... Tot timpul ct Clara i fcea toaleta ascultam cele mai mici zgomote i

    urmream cele mai mici micri cu teama ca nu cumva din ele s ias dezastrul dup-amiezii.

    Era posibil de pild ca Eugen s tueasc uor, s nghit puin saliv i s spuie brusc c i

    este sete i c merge la cofetrie s ia o prjitur; din fapte infim de mrunte, ca tuea aceasta,

    ieea monstruoas i enorm o dup-mas pierdut. Ziua ntreag i pierdea atunci importana

    i noaptea n pat, n loc s m gndesc pe ndelete (i oprindu-m cteva minute asupra

    fiecrui detaliu pentru a-l vedea" i a mi-l aminti mai bine) la clipa cnd genunchii mei s-au

    atins de ciorapii Clarei, - s scobesc, s sculptez i s mngi acest gnd, - m zvrcoleam

    nfierbntat n cearceafuri, neputnd s adorm i ateptnd nerbdtor ziua urmtoare.

    ntr-o zi se petrecu ceva cu totul neobinuit, ntmplarea ncepu cu alura unui dezastru

    i se isprvi cu o surpriz neateptat, dar n mod att de brusc i cu un gest att de mrunt

    nct toat bucuria mea ulterioar odihnindu-se pe el fu ca un eafodaj de obiecte eteroclite

    inute n echilibru de un scamator pe un singur punct.

    Clara cu un singur pas schimb n ntregime coninutul vizitelor mele, dndu-le un alt

    neles i noi nfrigurri ca n experiena aceea de chimie n care vedeam cum o singur

    bucic de cristal scufundat ntr-un bocal cu lichid rou l transforma instantaneu ntr-un

    lichid uimitor de verde.

    Eram pe canapea, n acelai loc, ateptnd cu aceeai nerbdare de totdeauna, cnd ua

    se deschise i n prvlie intr cineva. Eugen prsi imediat cabina. Totul prea pierdut. Clara

    continu s-i fac toaleta nepstoare n timp ce conversaia n prvlie se prelungea la

    nesfrit. Totui s-ar fi putut ntmpla ca Eugen s se ntoarc nainte ca sora lui s fi isprvit

    9

  • s se mbrace.

    Urmream dureros firul celor dou evenimente, toaleta Clarei i conversaia din

    prvlie, gndindu-m c puteau s-i urmez desfurarea paralel unul cu altul pn ce Clara

    ieea n prvlie, ori din contra s se ntlneasc n punctul fix al cabinei ca n unele film

    cinematografice cnd dou locomotive vin una spre alta cu vitez nebun i se vor ntlni ori

    vor trece pe alturi dup cum va interveni sau nu n ultima clip o mn misterioas care s

    schimbe macazul, n acel momente de ateptare simeam net cum conversaia i urmeaz

    drumul ei i, pe o cale paralel, Clara continua s se pudreze...

    ncercai s corectez fatalitatea ntinznd genunchii mult spre mas. Pentru ca s

    ntlneasc picioarele Clarei ar fi trebuit s stau chiar pe marginea canapelei ntr-o poziie

    dac nu bizar, cel puin comic.

    mi pare c prin oglind Clara se uita la mine i zmbea.

    n curnd isprvi s-i rotunjeasc conturul buzelor cu carmin i s-i treac pentru

    ultima oar puful pe obraz. Parfumul care se rspndise n cabin m ameise de pofte i

    disperare, n momentul cnd ea trecu pe lng mine se ntmpl lucrul la care m ateptam

    mai puin: i frec pulpele de genunchii mei ca n fiecare zi (ori poate nc mai tare? dar asta

    era o iluzie desigur) cu aerul indiferent c ntre noi nu se petrece nimic.

    Exist o complicitate a viciului mai adnc i mai rapid dect orice nelegere prin

    cuvinte. Ea strbate instantaneu tot trupul ca o melodie interioar i transform cu totul

    gndurile, carnea i sngele.

    n fragmentul de secund cnd picioarele Clarei m atinseser se nscur, imense n

    mine, noi ateptri i noi sperane.

    Cu Clara am neles totul din prima zi, din prima clip; a fost ntia mea aventur

    sexual complet i normal. O aventur plin de chinuri i ateptri, plin de neliniti i de

    scrnete de dini, ceva care ar fi semnat cu o iubire dac n-ar fi fost o simpl continuitate a

    unei dureroase nerbdri. n aceeai msur n care eram impulsiv i ndrzne Clara era

    calm i capricioas; avea un mod violent de a m provoca i un fel de bucurie cineasc de a

    m vedea c sufr - bucurie care precede ntotdeauna actul sexual i fcea parte dintr-nsul.

    ntia oar cnd se ntmpl ntre noi lucrul pe care l ateptam de atta vreme,

    provocarea ei fu de o simplicitate att de elementar (i aproape brutal) nct fraza aceea

    srac pe care a pronunat-o atunci i verbul acela anonim pe care l-a ntrebuinat i pstreaz

    nc i azi n mine ceva din virulena de-odinioar. Este de ajuns ca s m gndesc mai mult la

    ele pentru ca indiferena mea prezent s fie roas ca de un acid i fraza s redevie violent,

    aa cum a fost atunci.

    10

  • Eugen plecase n ora. Stteam amndoi n magazin tcui, Clara, i rochia ei de dup-

    mas, picior peste picior n dosul vitrinei, tricota cu atenie. Trecuser cteva sptmni de la

    ntmplarea din cabin i ntre noi se crease brusc nu tiu ce rceal sever, o ncordare

    secret ce se traducea printr-o indiferen extrem din partea ei. Stteam unul n faa altuia ore

    ntregi fr s scoatem un cuvnt i totui n tcerea aceasta plutea ca ameninarea unei

    explozii o nelegere secret perfect, mi lipsea doar cuvntul misterios care s sparg

    nveliul convenional; mi fceam zeci de proiecte n fiecare sear dar ele se loveau a doua zi

    de cele mai elementare piedici: tricotatul care nu putea fi ntrerupt, lipsa unei lumini mai

    favorabile, linitea din magazin ori cele trei rnduri de maini de cusut, prea corect ornduite

    pentru a permite vreo schimbare important n magazin, fie chiar de ordin sentimental.

    ineam tot timpul maxilarele ncletate; era o tcere teribil, o tcere ce avea n mine evidena

    i conturul unui urlet.

    Clara fu acea care o ntrerupse. Vorbi aproape n oapt, fr s-i ridice ochii de pe

    tricou: - Dac ai fi venit azi mai devreme am fi putut s facem, Eugen s-a dus ndat dup-

    mas n ora.

    Pn atunci nu se filtrase n tcerea noastr nici umbra vreunei aluzii sexuale i iat

    acum din cteva cuvinte nea ntre noi o realitate nou, att de miraculoas i de

    extraordinar ca o statuie de marmor ce-ar fi rsrit n mijlocul mainilor de cusut crescnd

    din podele.

    ntr-o clip fui lng Clara, i apucai o mn i i-o mngiai violent, i srutai mna.

    Ea i-o smulse. - Ei, las-m, spuse ea enervat. - Te rog vino, Clara... -E prea trziu acum, se

    ntoarce Eugen, las-m, las-m. i atingeam febril umerii, snii, picioarele. - Las-m,

    protesta Clara. - Vino acum, mai avem timp, implorai eu. - Unde? - n cabin... hai... acolo e

    bine.

    i cnd spusei bine" pieptul mi se umplu de o speran cald, i srutai din nou mna

    i o trsei cu fora de pe scaun. Ea se ls dus cu greu trndu-i paii de podea.

    ncepnd din ziua aceea dup-amiezile i schimbar obiceiurile": era vorba tot

    despre Eugen, tot despre Clara i despre aceleai sonate, ns acum cntecul viorii mi deveni

    insuportabil i nerbdarea mea pndea momentul cnd Eugen trebuia s plece, n aceeai

    cabin nelinitile mele devenir altele ca i cum a fi jucat un joc nou pe un carton cu linii

    desenate pentru un joc deja cunoscut.

    Cnd Eugen pleca, ncepea adevrata ateptare. Era o ateptare mai grea i mai

    insuportabil dect pn n acel moment; tcerea prvliei se transforma ntr-un bloc de

    ghea.

    11

  • Clara se aeza la vitrin i tricota: acesta era n fiecare zi nceputul" i fr nceput

    aventura noastr nu putea avea loc. Cteodat Eugen pleca i o lsa pe Clara n cabin

    aproape dezbrcat: credeam c lucrul acesta putea s grbeasc evenimentele dar m

    nelam, Clara nu admitea alt nceput dect acel din prvlie. Trebuia s atept n mod inutil

    s se mbrace i s ias la geam pentru a deschide cartea dup-amiezii la prima pagin, n

    dosul vitrinei.

    M aezam n faa ei pe un scunel i ncepeam s-i vorbesc, s-o rog, s-o implor timp

    ndelungat. tiam c e fr folos; Clara nu accepta dect rareori i chiar atunci uza de o

    iretenie, pentru ca s nu-mi acorde ngduin perfect:

    - M duc s iau un praf n cabin, m doare capul ngrozitor, te rog nu vii dup mine.

    Promiteam cu jurminte i o urmam ntr-o secund, ncepea n cabin o veritabil

    lupt n care, n mod evident, forele Clarei erau dispuse s cedeze. Cdea atunci pe canapea

    dintr-o bucat ca i cum s-ar fi mpiedecat de ceva. Punea apoi minile sub cap i nchidea

    ochii ca i cum ar fi dormit, mi era imposibil s schimb cu un centimetru poziia corpului; aa

    c sttea pe o coast, trebuia s-i smulg rochia de sub pulpe i s m alipesc de ea. Clara n-

    avea nici o opunere pentru gesturile mele, dar nu-mi ddea nici o nlesnire. Era imobil i

    indiferent ca o bucat de lemn i numai intima i secreta ei cldur mi revela c e atent i

    c tie".

    Cam pe la aceast epoc fu consultat medicul care mi prescrise chinin. Verificarea

    impresiei mele c avea ceva oricesc ntr-nsul a avut loc n cabin i, dup cum am spus, ntr-

    un mod cu totul absurd surprinztor.

    ntr-o zi, n timp ce stteam lipit de Clara i cu gesturi nfierbnte i smulgeam rochia,

    simii ceva ciudat micndu-se n cabin i - nu mult cu instinctul obscur dar foarte ascuit al

    extremei plceri de care m apropiam i care nu admitea nici o prezen strin, dect cu

    simurile mele adevrate - ghicii c o fiin vie ne privea.

    ntorsei capul speriat i zrii pe cufr n dosul cutiei de pudr un oarece. El se opri

    chiar lng oglind pe marginea cufrului i m privii fix cu ochii lui mici i negri n care

    lumina lmpii punea dou picturi lucioase aurii ce m sgetau adnc. Timp de cteva

    secunde el se uit n ochii mei cu atta acuitate nct simeam privirea celor dou priviti

    sticloase ptrunzndu-mi pn n fundul creierului. Prea c mediteaz o invectiv grea la

    adresa mea sau numai un repro. Deodat ns fascinat se sfrm i oarecele o rupse de fug

    disprnd dup cufr. Eram sigur acum c doctorul venise s m spioneze.

    n aceeai sear, la luarea chininei, presupunerea mea se ntri printr-un raionament

    perfect ilogic, ns, pentru mine valabil: chinina era amar; pe de alt parte doctorul vzuse n

    12

  • cabin plcerea pe care mi-o ddea deodat Clara; n consecin, i pentru stabilirea unui nou

    echilibru mi prescrisese medicamentul cel mai neplcut ce putea s existe. l auzeam

    ronindu-i n gnd judecata: Cu ct este mai mare plcerrrea, cu att trebuie s fie mai

    amarrrr doctorria!"

    Peste cteva luni de la consultaie doctorul fu gsit mort n podul casei lui; i trsese

    un glonte n tmpl.

    Cea dinti ntrebare a mea cnd auzii sinistra veste fu:

    - Erau oareci n podul acela? mi era necesar aceast certitudine.

    Pentru ca doctorul s fie mort cu adevrat, trebuia neaprat ca o hait de oareci s

    nvleasc asupra cadavrului, s-L scobeasc i s extrag napoi materia oriceasc

    mprumutat de medic n timpul vieii sale, pentru exercitarea existenei sale ilegale de om".

    Cnd am cunoscut-o pe Clara aveam, cred, doisprezece ani. Orict de departe mi

    rscolesc amintirile n adncul copilriei mele gsesc legate de cunoaterea sexual. Ea mi

    apare tot att de nostalgic i pur ca averea nopii, a fricii ori a celor dinti prietenii, ntru

    nimic deosebit de melancolii i de alte ateptri, de pild de plictisitoarea ateptare de deveni

    mare" pe care o msurm concret ori de cte ori ddeam mna o persoan mai n vrst,

    ncercnd s delimitez diferena de greutate i mrime a minii mele mici, pierdut ntre

    degetele noduroase, n palma enorm a celui ce mi-o strngea.

    n nici un moment al copilriei n-am ignorat diferena dintre brbai i femei. Poate c

    a fost o vreme cnd toate fiinele vii se confundau pentru mine ntr-o limpeziciune unic de

    micri i inerii; nu am nici o amintire exact despre aceasta. Secretul sexual a fost

    ntotdeauna aparent. Era vorba de un secret" cum ar fi fost vorba de un obiect, o mas ori un

    scaun.

    Cnd cercetez ns cu atenie amintirile cele mai ndeprtate, de actualitate" mi se

    releveaz prin nelegerea greit a actului sexual, mi nchipuiam organele femenine sub

    forme eronate i actul n sine mult mai fastuos i mai straniu dect 1-am cunoscut cu Clara,

    nct interpretrile ns - greite, i apoi din ce n ce mai juste - plutea inefabil un aer de

    mister i de amrciune, ce i-a desvrit lent consistena n un tablou de pictor pornit de la

    schie informe.

    M vd foarte mic, n cmeoaic pn la clcie, plngnd disperat pe un prag de u,

    ntr-o curte plin de soare, a crei poart este deschis spre o pia pustie, o pia n amiaz,

    cald i trist, cu cini adormii pe burt i oameni culcai n umbra barcilor cu zarzavat.

    n aer un miros iute de legume putrezite, cteva mute mari vioaie bzie puternic pe

    lng mine sorbind lacrimile czute pe mini i zburnd n rotogoale frenetice n lumina dens

    13

  • i nfierbntat a curii. M ridic i urinez cu atenie n praf. Pmntul suge avid lichidul i pe

    locul acela rmne o pat ntunecat ca urina unui obiect ce nu exist, mi terg faa cu

    cmeoaica i ling lacrimile din colul buzelor savurnd gustul lor srat. M aez din nou pe

    prag i m simt foarte nenorocit. Am fost btut.

    Tatl meu adineaorea n odaie mi-a tras cteva palme peste fesele goale. Nu tiu prea

    bine pentru ce. M gndesc. Stteam culcat n pat lng o feti de vrsta mea, pui acolo

    amndoi s dormim, n timp ce prinii notri erau dui la plimbare. N-am simit cnd ei s-au

    ntors i nu tiu ce anume fceam fetiei sub plapom. tiu doar c, n momentul cnd tatl

    meu a ridicat brusc plapom, fetia ncepuse s accepte. Tatl meu s-a fcut rou, s-a nfuriat

    i m-a btut. Asta e tot.

    Aa cum stau n soare pe prag, am plns i mi-am ters ochii, desenez cu degetul n

    praf cercuri i linii, mi schimb locul mai spre umbr, m aez turcete pe o piatr i m simt

    mai bine. O fat a venit s ia ap n curte i nvrtete roata ruginit a pompei. Ascult cu

    atenie scritul fierului vechi, privesc cum nete ap n cldare ca o superb coad de cal

    argintie, m uit la picioarele mari i murdare ale fetei, casc pentru c n-am dormit de loc i din

    cnd n cnd ncerc s prind o musc. E viaa simpl care rencepe dup plnset. n curte

    soarele i vars mereu aria lui copleitoare. E cea dinti aventur sexual a mea i cea mai

    veche amintire din copilrie.

    De-aci nainte instincte obscure se umfl, cresc, se deformeaz i intr n limitele lor

    naturale. Ceea ce ar fi trebuit s fie i amplificate i mereu crescnd fascinaie a fost pentru

    mine un ir de renunri i de reduceri crunte la banal; evoluia de la copilrie la adolescen a

    nsemnat o scdere continu a lumii i, pe msur ce lucrurile se organizau n jurul meu,

    aspectul lor inefabil disprea, precum o suprafa lucioas care se aburete.

    Extatic, miraculoas, figura lui Walter i pstreaz i azi lumina ei fascinant.

    Cnd l-am ntlnit sttea n umbra unui salcm, pe un trunchi de copac, i citea o

    fascicul din Buffallo-Bill. Lumina clar a dimineei se filtra printre frunzele verzi i dese

    ntr-un fsit de umbre foarte rcoroase, mbrcmintea lui nu era de loc obinuit: purta o

    tunic viinie cu nasturi sculptai din os, pantaloni din piele de cprioar i pe picioarele goale

    sandale mpletite din laniere fine de piele alb. Cnd vreau, cteodat, s retriesc o clip

    senzaia extraordinar a acestei ntlniri, privesc mult timp coperta nglbenit i veche a unei

    fascicule din Buffallo-Bill. Era totui altceva prezena real a lui Walter, tunica lui roie n

    aerul verzui din umbra salcmului.

    ntiul lui gest fu un fel de sritur elastic n picioare ca a unui animal. Ne

    mprietenirm imediat. Vorbirm puin i deodat mi fcu o propunere stupefiant: s

    14

  • mncm flori de salcm. Pentru ntia oar ntlneam pe cineva care mnca flori, n cteva

    clipe Walter fu n copac i adun un buchet enorm. Apoi scobor i mi arat cum trebuia

    desprins delicat floarea de corol pentru a suge numai vrful ei. ncercai i eu; floarea pocni

    puin sub dini cu o cnitur foarte plcut i n gur se rspndi un parfum suav i rcoros

    cum nu mai gustasem niciodat.

    Ctva timp rmaserm tcui mncnd florile de salcm. Deodat m apuc strns de

    mn: - Vrei s vezi sediul" bandei noastre?

    n privirea lui Walter se aprinser scntei, mi fu puin fric. - Vrei sau nu vrei? m

    ntreb el din nou. Ezitai o secund. - Vreau, i rspunsei cu o voce ce nu mai fu a mea i cu o

    voin de risc ce izbucni subit n mine i care, simeam bine c nu-mi aparine.

    Walter m lu de mn i prin portia din fundul curii m duse pe un maidan pustiu.

    Iarba i blriile crescuser acolo n voie. Urzicile mi ardeau picioarele pe unde treceam i cu

    mna trebuia s dm la o parte tulpinile groase de cucut i brusturi, n fundul maidanului

    ajunserm la un zid drpnat, n faa zidului era un an i o groap adnc. Walter sri

    nuntru i m chem dup el; groapa se deschidea n zid i pe acolo intrarm ntr-o pivni

    prsit.

    Treptele erau stricate i pline de ierburi, pereii filtrau umezeal i ntunericul naintea

    noastr era desvrit. Walter mi strnse mna cu putere i m trase dup el. ncet-ncet

    coborrm vreo zece trepte. Acolo ne oprirm.

    - Trebuie s rmnem aici, mi spuse el, nu putem merge mai departe, n fund sunt

    nite oameni de fier cu minile i cu capul de fier, crescui din pmnt. Ei stau nemicai i

    dac ne prind n ntunecime ne gtuie.

    ntorsei capul i privii disperat deasupra noastr gura deschis a pivniei cu lumina ei

    ce venea dintr-o lume simpl i clar unde nu existau oameni de fier i unde se vedeau la mare

    distan plantele, oamenii i casele.

    Walter aduse de undeva o scndur i ne aezarm pe ea. Cteva minute ramaserm iar

    tcui. Era bine i rcoare n pivni; aerul avea un miros greu de umezeal si a fi stat acolo

    ore ntregi izolat, departe de strzile nclzite, i de oraul plictisitor i trist. M simeam bine

    nchis ntre pereii reci, dedesubtul pmntului ce clocotea n soare. Zumzetul inutil al dup-

    amiezii venea ca un ecou ndeprtat prin gura deschis a pivniei.

    - Iat aici aducem fetele pe care le prindem, spuse Walter. nelesei vag despre ce

    trebuia s fie vorba. Pivnia cpt o atracie nebnuit.

    - i ce facei cu ele? Walter rse.

    - Cum, nu tii? Facem ca toi brbaii cu femeile, ne culcm lng ele i... cu pana...

    15

  • - Cu pana? Ce fel de pan? Ce facei cu fetele? Walter rse din nou.

    - Ci ani ai? Tu nu tii ce fac brbaii cu femeile? Tu n-ai o pan? Uite-o pe-a mea.

    Scoase din buzunarul tunicei o pan mic neagr de pasre.

    n momentul acela simii c m cuprinde o criz de-a mea obinuit. Poate c dac

    Walter n-ar fi scos din buzunar pana a fi continuat s suport aerul de complet i dezolant

    izolare a pivniei pn la sfrit, ntr-o clip ns izolarea aceasta cpt un neles dureros i

    adnc, mi ddeam acum seama ct de departe pivnia este de ora i de strzile lui prfuite.

    Era ca i cum eu nsumi m-a fi ndeprtat de mine, n singurtatea unei adncimi subterane

    dedesubtul unei zile oarecare de var. Pana neagr lucioas pe care mi-o arta Walter nsemna

    c nimic nu mai exist n lumea mea cunoscut. Totul intra ntr-un lein unde ea strlucea

    straniu, n mijlocul ncperii ciudate cu ierburi umede, n ntunericul ce aspira lumina ca o

    gur rece, avid i beant.

    - Ei, ce ai? m ntreb Walter. S-i spun cum facem cu pana... Cerul afar, prin gura

    pivniei devenea tot mai alb i mai vaporos.

    Cuvintele se loveau de perei i m parcurgeau moale ca pe o fiin fluid. Walter

    continua s-mi vorbeasc. Era ns att de departe de mine i att de aerian nct prea o

    simpl claritate n ntuneric, o pat de cea agitndu-se n umbr.

    - nti o mngi pe feti - auzeam ca prin vis - apoi tot cu pana te mngi pe tine...

    Trebuie s tii lucrurile astea...

    Deodat Walter se apropie de mine i ncepu s m zglie ca pentru a m trezi din

    somn. ncet, ncet, ncepui s-mi revin. Cnd deschisei bine ochii Walter sttea aplecat peste

    pubisul meu, cu gura strns lipit de sex. mi era imposibil s neleg ce se petrece.

    Walter se ridic n picioare.

    - Vezi, asta i-a fcut bine... Indienii n rzboi trezesc aa pe cei rnii i noi n banda

    noastr tim toate vrjile i leacurile indiene.

    M trezii beat i ostenit. Walter o lu la fug i dispru. Urcai i eu scrile cu bgare

    de seam.

    n zilele urmtoare l cutai pretutindeni dar n zadar, mi rmnea s-l ntlnesc n

    pivni, dar cnd m dusei ntr-acolo maidanul mi apru cu totul schimbat. Peste tot se

    ntindeau grmezi de gunoaie, cu animale moarte i putreziciuni ce miroseau oribil la soare.

    Cu Walter nu vzusem nimic din toate acestea. Renunai s merg pn la pivni i astfel pe

    Walter nu-1 mai ntlnii niciodat.

    mi procurai o pan pe care o ineam n cel mai mare secret nvelit ntr-o bucat de

    ziar n buzunar. Mi se prea cteodat c eu inventasem toat povestea cu pana i c Walter

    16

  • nu existase niciodat. Din cnd n cnd desfceam pana din ziar i o priveam timp ndelungat:

    misterul ei era de neptruns, mi treceam peste obraz luciul ei mtsos i moale i mngierea

    asta m nfiora puin ca i cum o persoan invizibil, ns real, m-ar fi atins cu vrful

    degetelor pe fa. ntia oar cnd o ntrebuinai fu ntr-o sear frumoas, n mprejurri destul

    de extraordinare.

    mi plcea s rmn pn trziu pe afar, n seara aceea se strnise o furtun grea i

    apstoare. Toat cldura zilei se condensase ntr-o atmosfer copleitoare, sub un cer negru

    tiat de fulgere. edeam pe pragul unei case i priveam jocul luminei electrice pe zidurile

    uliei. Vntul cltina becul care ilumina strada i cercurile concentrice ale globului, umbrindu-

    se pe perei, se legnau ca o ap agitat ntr-un vas. Earfe lungi de praf se strneau pe drum i

    se ridicau n spirale.

    Deodat ntr-o nfurare de vnt mi se pru c o statuie alb de marmur se ridic n

    aer. Era n acel moment o certitudine incontrolabil, ca orice certitudine. Blocul de piatr alb

    se ndeprta cu repeziciune n sus, ntr-o direcie oblic asemeni unui balon scpat din mna

    unui copil. In cteva clipe statuia deveni o simpl pat alb n cer, ct pumnul meu. Vedeam

    acum distinct dou persoane albe, inndu-se de mn i alunecnd pe cer ca nite schiori.

    n momentul acela se opri o feti n faa mea. Trebuie s fi stat eu cu gura cscat i

    cu ochii mari deschii n sus pentru c ea m ntreb uimit ce vd pe cer.

    - Privete... o statuie care zboar... privete repede... n curnd va dispare...

    Fetia se uit cu atenie ncruntnd sprncenele i mi spuse c nu vede nimic. Era o

    feti din vecini, grsulie, cu obrajii roii de cauciuc sanitar i cu minile venic umede. Pn

    n seara aceea nu vorbisem dect arareori cu dnsa. Cum sttea acum n faa mea deodat

    ncepu s rd:

    - tiu pentru ce m-ai nelat... spuse ea... tiu eu ce vrei tu... ncepu s se ndeprteze

    de mine srind ntr-un picior. M ridicai i alergai dup ea; o chemai ntr-un gang obscur i ea

    veni fr mpotrivire. Acolo i ridicai rochia. Ea se ls mnuit docil inndu-se de umerii

    mei. Poate era mai mult surprins de ceea ce se petrece, dect contient de impudoarea

    faptului.

    Urmarea cea mai surprinztoare a acestei ntmplri avu loc peste cteva zile n

    mijlocul unei piei. Civa zidari stingeau var ntr-o lad. M uitam la fierberea varului cnd

    deodat m auzii strigat pe nume i cineva spuse tare: - Cu pana va s zic... cu pana... hai?"

    Era un biat de vreo douzeci de ani, un vljgan rocovan i nesuferit. Mi se pare c locuia

    ntr-o cas din gangul ntunecos, l vzui numai o clip ipnd la mine, dincolo de lad, ieind

    fantastic din aburii varului ca o apariie infernal vorbind n mijlocul focului i a trsnetelor.

    17

  • Poate c mi-a spus altceva, i imaginaia mea a dat vorbelor lui un neles de care eram

    preocupat n zilele acelea; nu-mi venea s cred c vzuse ntr-adevr ceva n ntunecimea

    compact a gangului. Totui gndindu-m mai bine la lucrul acesta mi veni n minte c poate

    gangul nu fusese att de obscur pe ct mi se pruse i c totul fusese vizibil (poate c sttusem

    chiar n lumin)... attea presupuneri care mi ntreau convingerea c n timpul actului sexual

    eram posedat de un vis care mi turbura vederea i simurile, mi impusei mai mult pruden.

    Cine tie la ce aberaii eram n stare s m dedau: n plin zi, sub puterea excitrii i posedat

    de ea ca de un somn greu n care m micam incontient?

    n strns amintire cu pana mi revine n minte i o crticic neagr, foarte

    turburtoare. O gsisem ntr-un rnd pe o mas i o rsfoisem cu mare interes. Era un roman

    banal, Frida" de Andre Theuriet ntr-o ediie ilustrat cu foarte multe desene. In fiecare din

    ele revenea imaginea unui biea blond cu prul buclat, n haine de catifea i a unei fetie

    grsune n rochie volnate. Bieaul semna cu Walter. Copiii apreau n desene cnd

    mpreun, cnd separai; se vedea bine c se ntlneau mai ales prin ascunziurile unui parc i

    pe sub ziduri ruinate. Ce fceau mpreun? Iat ce-a fi vrut s tiu. Avea bieaul o pan ca

    i mine pe care o inea n buzunarul hainei? n desene nu se vedea lucrul acesta i n-avui timp

    s citesc. Peste cteva zile crticica neagr dispru fr urme. ncepui s-o caut pretutindeni,

    ntrebai la librrii dar se prea c nimeni nu auzise de ea. Trebuia s fie o carte plin de

    secrete de vreme ce nu se gsea nicieri.

    ntr-o zi mi luai inima-n dini i intrai n sala unei biblioteci publice. Un domn nalt,

    palid, cu ochelari ce-i tremurau uor, sttea n fundul slii pe un scaun i m privi venind. Nu

    m mai puteam ntoarce. Trebuia s naintez pn la mas i acolo s pronun distinct

    cuvntul senzaional Fri-da" ca o mrturisire, n faa domnului miop, a tuturor viciilor mele

    ascunse. M apropiai de pupitru i murmurai cu voce stins numele crii. Ochelarii

    bibliotecarului ncepur s tremure mai tare pe nas, el nchise ochii ca i cum ar fi cutat ceva

    n memorie i mi spuse c n-a auzit" de ea. Tremurul ochelarilor mi se prea totui c

    trdase o turburare interioar; acum eram sigur c Frida" coninea cele mai tainice i mai

    senzaionale dezvluiri.

    Peste muli ani de-atunci am regsit cartea n rafturile unei librrii. Nu mai era

    crticica mea legat n pnz neagr ci o brour umil i mizerabil cu coperi glbui. O clip

    vrui s-o cumpr, dar m rzgndii i o pusei napoi n raft. Pstrez astfel i azi intact n mine

    imaginea unei crticele negre n care zace puin din parfumul autentic al copilriei mele.

    n obiecte mici i nensemnate: o pan neagr de pasre, o crticic banal, o

    fotografie veche cu personagiile fragile i inactuale, ce parc sufer de o grav boal intern,

    18

  • o tandr scrumier de faian verde, modelat ca o frunz de stejar, venic mirosind a cenue

    sttut; n simpla i elementara aducere-aminte a ochelarilor cu lentil groas ai btrnului

    Samuel Weber n astfel de mrunte ornamente i lucruri domestice, regsesc toat melancolia

    copilriei mele i acea nostalgie esenial a inutilitii lumii care m nconjura de pretutindeni

    ca o ap cu valurile mpietrite. Materia brut, - n masele ei profunde i grele de rn, pietre,

    cer, sau ape, - ori n formele ei cele mai nenelese, - florile de hrtie, oglinzile, bilele de sticl

    cu enigmaticile lor spirale interioare, ori statuile colorate, - m-au int ntotdeauna, nchis ntr-

    un prizonierat ce se lovea dureros de pereii ei perpetuai n mine, fr sens, bizara aventur

    de a fi om.

    n orice parte mi se ndrepta gndul, el ntlnea obiecte i imobiliti ca nite ziduri n

    faa crora trebuia s cad ngenunchiat.

    M gndeam, terorizat de diversitatea lor, la infinitele forme ale materiei i nopi

    ntregi m zvrcoleam, agitat de serii de obiecte ce mi nirau n memoria mea, fr sfrit, ca

    nite scri mecanice ce i desfurau nencetat mii i mii de trepte.

    Cteodat, pentru a stvili valul de lucruri i culori ce-mi inundau creierul, imaginam

    evoluia unui singur contur, sau a unui singur obiect.

    mi imaginam de pild, - i asta ca un repertoriu corect al lumii, lanul tuturor

    umbrelor de pe pmnt, ciudata i fantastica lume cenuie ce doarme la picioarele vieii.

    Omul negru, culcat ca un voal peste iarb, cu picioarele subiri s-au scurs ca apa, cu

    braele de fier ntunecat, umblnd printre pomi orizontali cu ramurile explorate.

    Umbrele vapoarelor alunecnd pe mare, umbre instabile i acvatice ca nite tristei ce

    vin i trec, lunecnd peste spume.

    Umbrele psrilor care zboar, ca nite psri negre venite din fund rnii, dintr-un

    sumbru aquarium.

    i umbra solitar, pierdut undeva n spaiu, a rotundei noastre planete.

    M gndeam alt dat la caverne i scobituri, de la prpstiile i muni cu ameitoarea

    lor nlime, pn la caverna elastic i cald.

    Inefabil, caverna sexual, mi procurasem nu tiu de unde o mic lantern electric i

    noaptea n pat, nnebunit de nesomn i de obiectele ce umpleau odaia venind mereu, m

    bgm sub plapom i urmream cu atenie ncordat, ca un fel de studiu intim fr scop,

    cutele cearceafului i micile vi ce se formau ntre ele. mi trebuia astfel o ocupaie precis i

    mrunt pentru ca s m linitesc ntru-ctva. Tatl meu m gsi ntr-un rnd, la miezul nopii,

    umblnd sub perne cu lanterna i mi-o lu. Totui nu-mi fcu nici o observaie i nici nu m

    cert. Cred c pentru el descoperirea fusese att de stranie nct nu gsea nici vocabularul i

    19

  • nici moralitatea ce s-ar fi putut aplica n cazul unei asemenea fapte.

    Civa ani mai trziu vzui ntr-o carte de anatomie fotografia unui mulaj de cear a

    interiorului urechii. Toate canalurile, sinusurile i gurile erau din materie plin, formnd

    imaginea lor pozitiv. Fotografia aceasta m impresiona peste msur, aproape pn la lein,

    ntr-o clip mi ddui seama c lumea ar putea exista ntr-o realitate mai adevrat, ntr-o

    structur pozitiv a cavernelor ei, astfel nct tot ce este scobit s devie plin, iar actualele

    reliefuri s se prefac n viduri de form identic, fr nici un coninut, ca fosilele acelea

    delicate i bizare care reproduc n piatr urmele vreunei scoici sau frunze ce de-a lungul

    timpurilor s-au macerat lsnd doar sculptate adnc amprentele fine ale conturului lor.

    ntr-o astfel de lume oamenii n-ar mai fi fost nite excrescene multicolore i crnoase,

    pline de organe complicate i putrescibile, ci nite goluri pure, plutind, ca nite bule de aer

    prin ap, prin materia cald i moale a universului plin. Era de altfel senzaia intim i

    dureroas pe care o resimeam adesea n adolescen, cnd de-a lungul vagabondajelor fr

    sfrit, m trezeam subit n mijlocul unor izolri teribile, ca i cum oamenii i casele n jurul

    meu s-ar fi ncleiat dintr-o dat n pasta compact i uniform a unei unice materii, n care eu

    existam doar ca un simplu vid ce se deplaseaz de ici-colo fr rost.

    n ansamblul lor obiectele formau decoruri. Impresia de spectacular m nsoea

    pretutindeni cu sentimentul c totul evolueaz n mijlocul unei reprezentaii factice i triste.

    Cnd scpm cteodat de viziunea plictisitoare i mat a unei lumi incolore aprea aspectul

    ei teatral, emfatic i desuet.

    n cadrul acestui spectacol general, existau alte spectacole mai uluitoare care m

    atrgeau mai mult pentru c artificialul lor i actorii care le jucau preau s neleag ntr-

    adevr sensul de mistificare a lumii. Ei singuri tiau c ntr-un univers spectacular si decorativ

    trebuia jucat viaa fals i ornamental. Astfel de spectacole erau cinematograful i

    panopticumul.

    O! sala cinematografului B. lung i ntunecoas ca un submarin scufundat! Uile de

    la intrare erau acoperite cu oglinzi de cristal n care se reflecta o parte din strad. Era astfel la

    intrare un spectacol gratuit, naintea celui din sal, un ecran uimitor n care strada aprea ntr-

    o lumin verzuie de vis cu oameni i trsuri ce se micau somnambulic n apele ei.

    n sal domnea o cldur puturoas i acid de baie public. Podeaua era cimentat i

    scaunele cnd se micau scoteau nite scrituri ca nite ipete scurte i disperate, n faa

    ecranului o galerie de covrigari i pulamale pocnea semine i comenta cu voce tare filmul.

    Titlurile erau silabisite de cteva zeci de guri n acelai timp, ca nite texte la o coal de

    aduli. Chiar sub ecran cnta orchestra compus dintr-o pianist, un violonist i un btrn

    20

  • ovreu care trgea de zor contrabasul. Btrnul acesta mai avea i misiunea de a emite diferite

    zgomote corespunztoare aciunilor de pe ecran. El striga cucurigu" cnd la nceputul

    filmului aprea cocoul firmei cinematografice, iar odat, mi amintesc, cnd se reprezenta

    viaa lui Isus, n momentul nvierii ncepu s bat cu arcuul frenetic n cutia contrabasului

    pentru a imita trsnetele cereti.

    Triam episoadele din film cu o intensitate extraordinar, integrndu-m aciunii ca un

    veritabil personagiu al dramei. Mi se ntmpla de multe ori ca filmul s-mi absoarb ntr-atta

    atenia nct s-mi nchipui dintr-o dat c m plimb prin parcurile de pe ecran, ori c stau

    rezemat de balustrada teraselor italiene pe care evolua patetic Francisca Bertini, cu prul

    despletit i braele agitate ca nite earfe.

    n definitiv nu exist nici o diferen bine stabilit ntre persoana noastr real i

    diferitele noastre personagii interioare imaginare. Cnd se aprindea lumina n pauz, sala avea

    aerul c revine de departe. Era n atmosfer ceva precar i artificial, cu mult mai incert i mai

    efemer dect spectacolul de pe ecran, nchideam ochii i ateptam pn ce ronitul mecanic al

    aparatului mi anuna c filmul continu; regseam atunci sala n ntuneric i toate persoanele

    din jurul meu, iluminate indirect de ecran, palide i transfigurate ca o galerie de statui de

    marmor ntr-un muzeu luminat de lun la miezul nopii.

    ntr-un rnd cinematograful lu foc. Pelicula se rupse i se aprinse imediat nct timp

    de cteva secunde aprur pe ecran flcrile incendiului ca un fel de onest avertisment c

    cinematograful arde i n acelai timp ca o continuare logic a rolului aparatului de a prezenta

    actualitile" i care misiune l fcuse astfel, printr-un exces de perfeciune, s reprezinte

    ultima i cea mai palpitant actualitate, aceea a propriului su incendiu. Izbucnir din toate

    prile ipete i strigte scurte de Foc ! Foc" ca nite pocnete de revolver, ntr-o singur clip

    ni din sal atta zgomot nct se prea c spectatorii, pn atunci n linite i ntunecime, nu

    fcuser alta dect s ngrmdeasc n ei urlete i huet, ca nite acumulatoare calme i

    inofensive ce explodeaz cnd capacitatea lor de ncrcare a fost violent depit.

    n cteva minute i nainte ca jumtate de sal s fie evacuat incendiul" fu stins.

    Totui spectatorii continuau s urle ca i cum ar fi avut de epuizat o anumit cantitate de

    energie din moment ce fusese declanat. O domnioar, cu obrazul pudrat ca gipsul, ipa

    strident uitndu-se fix n ochii mei, fr s fac vreo micare ori vreun pas spre ieire. Un

    covrigar musculos, convins de utilitatea forelor sale n asemenea cazuri, dar totui netiind ce

    ntrebuinare s le dea, lua pe rnd scaunele de lemn i le azvrlea spre ecran. Se auzi deodat

    o bubuitur ampl i foarte sonor: un scaun nimerise n contrabasul btrnului muzicant.

    Cinematograful era plin de surprize.

    21

  • Vara intram la matineu devreme i ieeam seara cnd ncepea s se nnopteze. Lumina

    afar era schimbat, ziua pe sfrite se stingea. Constatam astfel c n absena mea se

    petrecuse n lume un fapt imens i esenial ca un fel de trist obligaie a ei de a-i continua

    mereu - prin nnoptare de pild, - munca regulat, diafan i spectacular. Intram astfel din

    nou n mijlocul unei certitudini care prin rigurozitatea ei zilnic mi se prea de-o melancolie

    fr sfrit, ntr-o astfel de lume, supus celor mai teatrale efecte i obligat n fiecare sear s

    reprezinte un apus de soare corect, oamenii din jurul meu apreau ca nite biete fiine de

    comptimit pentru seriozitatea cu care erau mereu ocupai i credeau naiv n ceea ce fac i

    ceea ce simt. Exista doar o singur fiin n ora care nelegea aceste lucruri i pentru care

    aveam o admiraie plin de respect: era nebuna oraului. Ea singur n mijlocul unor persoane

    rigide i umplute pn n vrful capului cu prejudeci i convenii, ea singur i pstrase

    libertatea de a ipa i de a dansa pe strad cnd vroia. Umbla zdrenuit pe strzi, roas de jeg,

    tirb, cu prul rou vlvoi, innd n brae cu o tandre matern o ldi veche plin cu coji

    de pine i cu diferite obiecte culese prin gunoaie.

    i arta sexul trectorilor cu un gest ce dac ar fi fost ntrebuinat n alt scop ar fi fost

    numit plin de elegan i stil". - Ce splendid, ce sublim este s fii nebun! mi spuneam eu, i

    constatam cu nenchipuit prere de ru cte puternice obiceiuri stupide familiare i ce

    zdrobitoare educaie raional m desprea de libertatea extrem a unei viei de nebun.

    Cred c cine n-a avut acest sentiment este condamnat s nu simt niciodat veritabila

    amploare a lumii.

    Impresia general i elementar de spectacular devenea o adevrat teroare ndat ce

    intram ntr-un panopticum cu figuri de cear. Era o spaim amestecat cu un inel de vag

    plcere i oarecum, cu senzaia aceea bizar pe care o avem fiecare cteodat de a mai fi trit

    cndva ntr-un anumit decor. Cred c dac ar nate vreodat n mine instinctul unui scop n

    via i dac aceast pornire ar trebui s fie legat de ceva ce ntr-adevr este profund, esenial

    i iremediabil n mine, atunci corpul meu ar trebui s devie o statuie de cear ntr-un

    panopticum i viaa mea o simpl i nesfrit contemplaie a vitrinelor din panoram.

    n lumina posomort a opaielor de carbid simeam c ntr-adevr triesc viaa mea

    proprie n mod unic i inimitabil. Toate aciunile mele cotidiene puteau fi amestecate ca un

    joc de cri, nu ineam la nici una din ele; iresponsabilitatea oamenilor fa de actele lor cele

    mai contiente era un fapt de o eviden ce srea n ochi. Ce importan avea c le comiteam

    eu sau altul, din moment ce diversitatea lumii le nghiea n aceeai uniform monotonie? n

    panopticum, i numai acolo, nu exista nici o contradicie ntre ceea ce fceam i ceea ce se

    ntmpla. Personagiile de cear erau singurul lucru autentic din lume; ele singure falsificau

    22

  • viaa n mod ostentativ, fcnd parte, prin imobilitatea lor stranie i artificial din aerul

    adevrat al lumii. Uniforma ciuruit de gloane i ptat de snge a vreunui arhiduce austriac,

    cu figura galben i trist, era infinit mai tragic dect orice moarte adevrat, ntr-o lad de

    cristal zcea o femeie mbrcat n dantele negre, cu faa lucioas i palid. Un trandafir

    uluitor de rou sttea fixat ntre sni, iar peruca blond la marginea frunii ncepea s se

    dezlipeasc, n timp ce n nri palpita culoarea roz a fardului i ochii albatri, limpezi ca

    sticla, m priveau imobili. Era imposibil ca femeia de cear s n-aib o semnificaie adnc i

    turburtoare pe care nimeni n-o tia. Cu ct o contemplam mai mult cu att nelesul ei prea

    c se face mai limpede, persistnd vag undeva n mine ca un cuvnt de care a fi vrut s-mi

    amintesc i din care nu sesizam dect un ritm ndeprtat.

    Am avut ntotdeauna o atracie bizar pentru afublrile femenine i pentru obiectele

    artificiale ieftin ornamentate. Un prieten al meu coleciona cele mai diverse lucruri pe care le

    gsea, ntr-o cutie de mahong inea ascuns o fie de mtase neagr cu dantel foarte subire

    pe margini, cusut cu cteva paiete strlucitoare de strass. Era rupt desigur din vreo rochie

    veche de bal; pe alocuri mtasea ncepuse s mucegiasc. Pentru ca s-o vd i ddeam timbre

    i chiar bani. Atunci el m conducea ntr-un salona de mod veche, n timp ce prinii lui

    dormeau i mi-o arta. Rmneam cu bucata de mtase n mn, mut de stupefacie i de

    plcere. Prietenul meu sttea n pragul uii i pndea s nu vie nimeni; dup cteva minute

    revenea, mi lua mtasea, o punea n cutie i mi spunea: - Gata, acum s-a isprvit, nu se mai

    poate", cum mi spunea cteodat i Clara cnd tergiversrile din cabin durau prea mult.

    Un alt obiect care m-a turburat peste msur cnd l-am vzut ntia oar a fost un inel

    ignesc. Cred c era inelul cel mai fantastic pe care l putea inventa un brbat ca s

    mpodobeasc mna unei femei.

    Extraordinarele ornamente de mascarad ale psrilor, ale animalelor i florilor,

    menite toate s joace un rol sexual, coada stilizat i ultramodern a pasrii paradisului,

    penele oxidate ale punului, dantela isteric a petalelor de petunii, albastrul neverosimil al

    pungilor maimuii, nu sunt dect palide ncercri de ornamentaie sexual pe lng ameitorul

    inel ignesc. Era un obiect de tinichea superb, fin, grotesc i hidos. Mai ales hidos: ataca

    iubirea n regiunile cele mai ntunecate, la baz. Un adevrat ipt sexual.

    Desigur c artistul care l-a lucrat tot din viziuni de panopticum s-a inspirat. Piatra

    inelului, care era o simpl bucat de sticl topit pn la grosimea unei lentile, semna n totul

    cu lupele din panorame prin care priveam vapoarele scufundate mrite la extrem, luptele cu

    turcii i asasinatele regeti. In inel se vedea un buchet de flori cizelat n tinichea sau n plumb

    i colorat cu toate vopselele violente ale tablourilor din panopticum.

    23

  • Violetul cadavrelor prin asfixie lng pornograficul rou al jaretierelor de femeie,

    paloarea de plumb a valurilor nfuriate n interiorul unei lumini macabre, ca semiobscuritatea

    cavourilor acoperite cu geam. Totul era nconjurat de mici frunze de aram i semne

    misterioase. Halucinant.

    M impresioneaz astfel tot ce este imitat. Florile artificiale de pild i coroanele

    mortuare, mai ales coroanele mortuare, uitate i prfuite n cutiile lor ovale de sticl din

    biserica cimitirului, nconjurnd cu o desuet delicatee nume vechi anonime, scufundate ntr-

    o eternitate fr rezonan.

    Pozele decupate cu care copiii se joac i statuile ieftine din blciuri. Cu timpul

    statuile acestea i pierd capul ori vreo mn i proprietara lor, reparndu-le, le nconjoar

    gtul delicat cu scrofule albe de ipsos. Bronzul de pe restul statuii capt atunci semnificaia

    unei tragice dar nobile suferine. i mai sunt Isuii n mrime natural din bisericile catolice.

    Vitraliile arunc n altar ultimele reflexe ale unui asfinit rou de soare, n timp ce crinii la

    aceast or a zilei exal la picioarele Cristului plenitudinea parfumului lor greu i lugubru, n

    aceast atmosfer plin de snge aerian i de lein odorant, un tnr palid cnt la org

    ultimele acorduri ale unei melodii disperate.

    Toate acestea au emigrat n via din panopticum. n panorama de blci regsesc locul

    comun al tuturor acestor nostalgii rspndite n lume, care adunate la un loc formeaz nsi

    esena ei.

    mi rmne n via, o dorin unic i suprem: s asist la incendiul unui panopticum;

    s vd topirea lent i scabroas a corpurilor de cear, s privesc nmrmurit cum picioarele

    galbene i frumoase ale miresei din cutia de sticl se ncolcesc n aer i prind ntre pulpe o

    flacr adevrat care s-i ard sexul.

    n afar de panopticum, blciul din luna august mi aducea multe alte tristei i

    exaltri. Spectacolul lui amplu se umfla ca o simfonie, de la preludiul panoramelor izolate, ce

    soseau cu mult naintea tuturor i indicau tonul general al blciului, ca notele rzlee i

    prelungi ce anun la nceputul bucii de concert tema ntregii compoziii, i pn la finalul

    grandios, plesnind de urlete, pocnete i fanfare, n ziua temeiului, urmat de tcerea imens a

    cmpului rmas pustiu.

    Cele cteva panorame ce veneau de timpuriu cuprindeau, n esen, blciul n

    ntregime i l reprezentau cu exactitate. Era de ajuns ca numai prima din ele s se instaleze,

    pentru ca tot coloritul, toat strlucirea i tot mirosul de carbid al blciului complet, s se

    scoboare n ora.

    n mulimea zgomotelor de toate zilele se desprindea deodat un trit care nu era nici

    24

  • scritul unei tinichele, nici clinchetul ndeprtat al unei legturi de chei, nici vjitul unui

    motor, un zgomot uor de recunoscut ntre alte o mie i care aparinea Roatei norocului".

    n obscuritatea bulevardului se aprindea atunci ctre sear o diadem de sticliri

    colorate, ca o prim constelaie a pmntului. n curnd altele o urmau i bulevardul devenea

    un coridor luminos, i de-a lungul cruia umblam nmrmurit, aa cum vzusem ntr-o ediie

    ilustrat de Jules Verne un biat de vrsta mea, rzimat de fereastra unui submarin, privind

    afar, n ntunecimile suboceanice, minunate i misterioase fosforescene marine.

    Peste cteva zile, blciul era instalat. Hemiciclul barcilor se organiza, se completa i

    devenea dintr-o dat definitiv.

    Zone bine stabilite l mpreau n regiuni de umbre i lumini, aceleai n fiecare an.

    Era, mai nti, irul restaurantelor cu zeci de coliere de becuri colorate, apoi panormile cu

    monstruoziti, faada beat de lumin a circului i n sfrit barcile obscure i umile ale

    fotografilor. Lumea se plimba n roat, trecnd, rnd pe rnd, prin luminoziti maxime i

    regiuni ntunecoase, ca luna pe desenul din cartea mea de geografie care parcurgea alternativ

    zone tipografice albe i negre.

    Intram mai ales n panorame mici i prost luminate, cu artiti puini, lipsite pn i de

    acoperi unde tatl meu putea la intrare s trateze cu directorul un pre colectiv i redus,

    pentru ntreaga i numeroasa noastr familie.

    Toat reprezentaia avea acolo un aspect improvizat i nesigur. Vntul nopii adia rece

    peste capetele spectatorilor i sus, deasupra noastr, toate stelele sticleau pe cer. Eram pierdui

    ntr-o barac de blci, rtcii din haosul nopii n punctul spaial infim al unei planete. In

    punctul acela, pe planeta aceea oameni i cini jucau pe o scen; oamenii aruncnd n aer

    diferite obiecte i prinzndu-le, cinii srind prin cercuri i umblnd n dou labe. Unde se

    petreceau toate acestea? Cerul, deasupra noastr prea nc i mai imens...

    Intr-un rnd, n una din barcile acestea srccioase, un artist propuse n faa

    publicului un premiu de cinci mii lei acelui care va putea imita numrul senzaional i foarte

    uor pe care l va prezenta. Eram n bnci numai cteva persoane. Un domn gras, pe care l

    cunoteam mai de mult ca un zgrcit fr pereche n trg, uluit de posibilitatea aceasta

    nebnuit de a ctiga o sum enorm ntr-o simpl panoram de blci, i schimb brusc

    locul, apropiindu-se cu cteva bnci de scen, decis a urmri cu cea mai ncordat atenie

    fiecare gest al artistului, pentru a-1 reproduce apoi i a ncasa premiul.

    Urmar cteva clipe de cumplit tcere.

    Artistul se apropie de ramp: Domnilor, spuse el rguit, e vorba de a da afar pe gt

    fumul unei igri". Aprinse o igar i lund mna de pe guler, unde o inea tot timpul, dete

    25

  • drumul afar unei uvie fine de fum albstrui prin orificiul unui larinx artificial pe care l

    avea probabil, n urma unei operaii. Domnul din primele bnci rmase zpcit i stnjenit; se

    nroi pn la urechi i revenind la locul lui murmur destul de tare printre dini: Ei sigur,

    nici nu-i de mirare, dac are mainu n gt"!

    Imperturbabil artistul rspunse de pe scen:

    - M rog, m rog, n-avei dect", dispus poate ntr-adevr s acorde un premiu unui

    coleg de suferin...

    n asemenea barci pentru a-i ctiga pinea, btrni palizi i uscivi nghieau n

    faa publicului pietre i spun, fete tinere i contursionau trupul i copii anemici i supi,

    lsnd din mn porumbul din care mncau, se urcau pe scen i dansau agitnd clopoeii

    legai de iari.

    Ziua, ndat dup mas, n cldura ncins de soare, dezolarea blciului era nesfrit.

    Imobilitatea ciorilor de lemn, cu ochii lor holbai i coama lor bronzat, cpta nu tiu ce

    teribil melancolie de via mpietrit. Venea din barci miros cald de mncare, n timp ce o

    unic flanet, undeva departe, insista s-i scurg astmatic valsul, din haosul cruia, din timp

    n timp, nea o not metalic fluierat, ca un brusc Jet d'eau" nalt i subire ieit din masa

    unui bazin cu ap.

    mi plcea s rmn ore ntregi n faa barcilor fotografilor, contemplnd persoanele

    necunoscute, n grupuri sau singure, mpietrite i zmbitoare, n faa peisagiilor cenuii cu

    cascade i muni ndeprtai. Toate personagiile, prin decorul lor comun, preau membrii unei

    aceleiai familii, pornii n excursie n acelai loc pitoresc unde se fotografiaser unul dup

    altul.

    ntr-un rnd, ntr-o asemenea vitrin ddui peste propria mea fotografie, ntlnirea

    aceasta brusc cu mine nsumi, imobilizat ntr-o atitudine fix, acolo la marginea blciului,

    avu asupra mea un efect deprimant.

    nainte de a ajunge n oraul meu, ea cltorise desigur i prin alte locuri, necunoscute

    mie. ntr-o clip avui senzaia de a nu exista dect pe fotografie. Inversarea aceasta de poziii

    mintale mi se ntmpla adesea n cele mai diferite mprejurri. Ea mi venea pe furi i mi

    schimba dintr-o dat trupul interior, ntr-un accident de strad, de pild, timp de cteva minute

    priveam ceea ce se petrece ca un spectator oarecare. Deodat ns toat perspectiva se

    schimba i, - ca n jocul acela care consist n a vedea pe zugrveala pereilor un animal bizar

    oarecare, pe care ntr-o zi nu-l mal regsim, pentru c vedem n locul lui, i format din

    aceleai elemente decorative, o statuie, o femeie ori un peisaj, - n accidentul de strad, dei

    totul rmnea intact, vedeam deodat, oamenii i toate lucrurile din jurul meu, din punctul de

    26

  • vedere al rnitului, aa ca i cum eu a fi fost cel ce zcea ntins i a fi privit totul din poziia

    mea de accidentat, de jos n sus, din centru spre periferie, i cu senzaia vie a sngelui ce se

    scurge din mine. Tot astfel, fr nici un efort ca o urmare logic a simplului fapt c priveam,

    m imaginam la cinematograf trind n intimitatea scenelor de pe ecran i tot aa m vzui, n

    faa barcii fotografului n locul celui ce se uita neclintit la mine de pe carton.

    Toat viaa mea proprie, a celui ce sttea n carne i snge dincolo de vitrin, mi

    apru dintr-o dat indiferent i fr nsemntate, aa cum persoanei vii de dincoace de sticl

    i apreau absurde cltoriile prin orae necunoscute ale eu-lui fotografic.

    n acelai fel n care fotografia care m reprezenta umbla din loc n loc contemplnd

    prin geamul murdar i prfuit perspective mereu noi, eu nsumi dincoace de sticl, mi

    plimbam mereu personagiul meu asemntor n alte locuri, venic privind lucruri noi i venic

    nenelegnd nimic din ele. Faptul c m micm, c eram viu, nu putea fi dect o simpl

    ntmplare, o ntmplare care n-avea nici un sens, pentru ca, aa cum existam n ast parte a

    vitrinei, puteam exista i dincolo de ea, cu acelai obraz palid, cu aceiai ochi, cu acelai pr

    splcit care m aduna n oglind ntr-o figur rapid i bizar, greu de neles.

    mi veneau astfel din exterior diferite avertismente pentru a m imobiliza i a m

    scoate brusc din comprehensiunea de toate zilele. Ele m stupefiau, m opreau n loc i

    rezumau ntr-o clip toat inutilitatea lumii.

    Totul mi aprea n secunda aceea haotic, aa cum, cnd ascultnd o fanfar i,

    astupndu-mi urechile, dezlipeam degetele o clip, toat muzica mi prea n acea clip,

    zgomot pur.

    Umblam n blci ziua ntreag i mai ales pe cmpul din mprejurimi, unde artitii i

    montrii din barci, adunai n jurul cazanului cu mmlig, despletii i murdari, scoborau din

    frumoasele lor decoruri i existene nocturne de acrobai, femei fr corp i sirene, n pasta

    comun i n mizeria iremediabilei lor umaniti. Ceea ce n faa barcilor prea admirabil,

    degajat i cteodat chiar fastuos, aici, n dosul lor, n plin zi, recdea ntr-o familiaritate

    meschin i fr interes, care era de altfel aceea a lumii ntregi.

    ntr-o zi asistai la nmormntarea copilului unuia din fotografii ambulani.

    Uile panoramei erau larg deschise i, nuntru n faa fundalului pentru fotografiat,

    zcea pe dou scaune sicriul descoperit.

    Pnza din spate reprezenta un parc splendid cu terase n stil italian i coloane de

    marmur.

    n acest decor de vis, cadavrul mic cu minile ncruciate pe piept, n haine de

    srbtoare, cu beteal de argint la cheutoare, prea cufundat ntr-o inefabil beatitudine.

    27

  • Prinii copilului i diferite femei plngeau dezndjduit n jurul sicriului, n timp ce

    afar fanfara circului cel mare, mprumutat gratuit de director, ntona grav o serenad din

    Intermezzo", bucata cea mai trist din program.

    In momentele acelea, mortul era desigur nespus de fericit i linitit, n intimitatea pcii

    lui profunde, n tcerea nesfrit a parcului cu platani.

    n curnd ns fu smuls din solemnitatea n care zcea i ncrcat ntr-o cru, pentru

    a fi dus la cimitir n groapa umed i rece care i era destinat.

    Parcul rmase n urma lui dezolat i pustiu, n blci, moartea mprumuta astfel i ea

    decoruri factice i pline de nostalgie, ca i cum blciul ar fi format o lume aparte, a crei

    menire era s demonstreze infinita melancolie a ornamentelor artificiale, de la nceputul vieii

    pn la sfrit, i cu exemplul viu al unor existene palide, consumate n lumina cernut a

    panopticumului, ori n ncperea cu un perete nemrginit, pierdut n frumusei supraterestre, a

    panoramelor de fotografi.

    Blciul devenea, astfel, pentru mine o insul pustie, scldat de aureole dezolate,

    asemntoare n totul lumii nedesluite i totui limpezi n care m purtau crizele mele din

    copilrie.

    Etajul casei Weber, unde m duceam adesea, de la moartea btrnei Etla Weber,

    semna cu un adevrat panopticum. n odile nsorite toat dup-amiaza, praful i cldura

    pluteau de-a lungul vitrinelor pline de lucru desuete, aruncate pe rafturi la ntmplare. Paturile

    fuseser mutate la parter i camerele rmseser goale. Btrnul Samuel Weber (agentur &

    comision) mpreun cu cei doi fii ai lui, Paul i Ozy, locuia acum n odile de jos.

    n odaia dinti, nspre strad, rmsese instalat biroul. Era o ncpere mirosind a

    mucegai, mbcsit cu registre i plicuri coninnd mostre cu cereale, tapisate cu reclame

    vechi ptate de mute.

    Cteva din ele, stnd pe perei de ani de zile, se integraser cu tot vieii de familie.

    Deasupra casei de bani, reclama unei ape minerale reprezenta o femeie nalt, subire, n

    voaluri diafane, vrsnd remediul salvator infirmilor de la picioarele ei. Desigur c n orele

    tainice ale nopii venea s bea din sursa miraculoas i Ozy Weber, cu braele lui subiri ca

    nite flaute i cu cocoaa pieptului ieind de sub haine ca sternul umflat al unui curcan.

    Cealalt reclam familiar era a unei societi de transporturi i, cu vaporul ei

    alunecnd pe valuri frizate, - completa persoana lui Samuel Weber, i acorda astfel epcii de

    cpitan de vas i ochelarilor cu lenile groas, un al treilea element de marinar. Cnd btrnul

    Samuel nchidea vreun registru i-l strngea sub pres, nvrtind bara de fier, se prea ntr-

    adevr c ntoarce crma unei corbii pe nite mri necunoscute. Vaza roz cu care i astupa

    28

  • urechile i atrna n firioare lungi i era desigur neleapt precauiune mpotriva curenilor

    marini.

    n cea de a doua odaie, Ozy citea romane populare, nfundat ntr-un fotoliu de piele,

    ridicnd volumul foarte sus pentru a-l pune n lumina slab ce venea din strad, prin birou, n

    ntunecimea unui col strlucit, paravanul unei scuiptori monumentale de tinichea n form

    de pisic iar pe perete o oglind reflecta straniu un ptrat de lumin cenuie, fantomatic

    aducere-aminte a zilei de afar.

    Veneam s-l vd pe Ozy, aa cum intr cinii n curi strine, fiindc o poart este

    deschis i nu-i gonete nimeni. M atrgea mai ales un joc bizar care, nu tiu cine din noi doi

    i n ce mprejurri l inventase. Jocul consta n dialoguri imaginare spuse cu cea mai

    desvrit seriozitate.

    Trebuia ca pn la sfrit s rmnem gravi i s nu ne dezvluim ntru nimic

    inexistena lucrurilor despre care vorbeam.

    Intram, i Ozy mi spunea cu un ton cumplit de uscat, fr s ridice ochii de pe carte:

    - Piramidonul pe care l-am luat asear ca s transpir mi-a provocat o tuse

    ngrozitoare. Pn dimineaa m-am zvrcolit n cearceafuri, n fine adineaorea a venit Matilda

    (nu exista nici o Matild) i mi-a fcut o friciune".

    Absurditatea i stupiditatea lucrurilor pe care le nira Ozy m loveau n cap ca nite

    ciocane puternice. Trebuia poate s plec din odaie imediat, dar cu o mic voluptate de a m

    pune nadins la nivelul lui de inferioritate, i rspundeam pe acelai ton. Cred c acesta era

    secretul jocului.

    - Iat i eu sunt rcit, i spuneam eu (era n luna iulie), i doctorul Caramfil (exista)

    mi-a prescris o reet. Pcat c doctorul sta... tii, azi-diminea a fost arestat...

    Ozy ridic ochii din carte.

    - Vezi, i spuneam eu de mult c fabric bani fali...

    - Ei sigur, completam eu, altfel de unde ar fi avut s cheltuiasc atia cu artistele de

    varieteu?

    Era n vorbele acestea mai nti plcerea puin greoas de a m scufunda n

    mediocritatea dialogului i n acelai timp o vag impresie de libertate. Puteam, aadar, s

    calomniez n voie pe doctor, care sttea n apropiere i despre care tiam precis c se culc la

    ora 9 n fiecare sear.

    Vorbeam astfel despre orice, amestecnd lucrurile adevrate cu lucruri imaginare,

    pn ce toat conversaia cpta un fel de independen aerian, plutind detaat de noi prin

    odaie, asemenea unei psri curioase, - de a crei existen exterioar de altfel, dac pasrea

    29

  • ar fi aprut ntr-adevr ntre noi, nu ne-am fi ndoit mai mult dect de faptul dac vorbele

    noastre n-aveau nici o legtur cu noi nine.

    Cnd ieeam din nou n strad, aveam senzaia de a fi dormit adnc. Visul continua

    ns parc mereu i priveam cu uimire oamenii vorbind ntre ei cu seriozitate. Ei nu-i ddeau

    oare seama c se poate vorbi cu gravitate despre orice, despre absolut orice?

    Cteodat Ozy n-avea chef de conversaii i atunci m lua cu el s cotrobim prin etaj.

    n cei civa ani de cnd fusese prsit i, prin obiceiul btrnului Weber de a trimite sus"

    toate obiectele inutile, se adunaser acolo lucrurile cele mai diverse i mai extraordinare.

    In odi un soare fierbinte intra prin ferestrele prfuite i fr perdele. Vitrinele cu

    geamuri de sticl se cltinau uor cnd clcam pe duumeaua veche, parc ar fi clnnit din

    dini, ntre dou odi, o cortin de mrgele servea drept u.

    Veneam de jos puin ameit de cldura zilei. Pustietatea desvrit a camerelor

    isprvea s m turbure. Era ca i cum a fi existat ntr-o lume cunoscut de mult i de care nu-

    mi puteam aminti bine. Corpul meu avea o senzaie bizar de usturime i de detaare. Senzaia

    aceasta devenea mai profund cnd trebuia s trec ntre cele dou odi desprite cu cortina de

    mrgele.

    Cutam prin sertare mai ales coresponden veche pentru a lua jos timbrele de pe

    plicuri. Ieea din pachetele nglbenite un nour de praf i gngnii care umblau repede printre

    hrtii ca s se puie la adpost. Cte o scrisoare cdea alturi i se deschidea relevnd o

    caligrafie desuet i meteugit, cu cerneala decolorat. Era n ea ceva trist i resemnat, un

    fel de concluzie obosit la curgerea timpului de cnd fusese scris i un somn lin n eternitate,

    ca al coroanelor mortuare. Gseam i fotografii demodate, doamne mbrcate n crinoline, ori

    domni meditativi cu degetul la frunte, surznd anemic, n josul fotografiei doi ngeri duceau

    un co cu fructe i flori, sub care scria porte visite sau suvenir, ntre fotografii i obiectele din

    vitrine - fructiera de sticl roz cu marginile n volute, poetele de catifea n care nu era nimic

    alta dect mtasea roas de molii, diverse obiecte cu monograme necunoscute, - ntre toate

    acestea domnea un aer de perfect nelegere ca un fel de via proprie a lor, identic vieii de

    odinioar cnd fotografiile de pild corespundeau unor persoane ce se micau i triau, i cnd

    scrisorile erau scrise de calde mini adevrate, - ns o viaa redus la o scar mai mic, ntr-

    un spaiu mai restrns, n limita scrisorilor i a fotografiilor, ca ntr-un decor privit prin

    lentilele cele groase ale unui binoclu, decor rmas exact n toate componentele lui ns

    minuscul i ndeprtat.

    Ctre sear, cnd scoboram, ntlneam adesea pe scri pe Paul Weber care i inea

    dulapul cu haine sus, n prima odaie, i se urca ca s se schimbe.

    30

  • Era un biat rocovan, cu minile mari i prul zburlit. Avea buzele mari i groase i

    nasul clovnesc. n ochi plutea ns o candoare nespus de calm i odihnitoare. Tot ce fcea

    Paul avea din cauza acestei priviri aerul detaat i indiferent.

    l iubeam foarte mult, dar n secret, i inima mi btea cu putere cnd l ntlneam pe

    scri, mi plcea simplicitatea cu care mi vorbea zmbind mereu ca i cum convorbirea

    noastr ar fi avut, n afar de nelesul ei, i un sens mai ndeprtat i mai efemer, i pstra

    zmbetul acesta n convorbirile cele mai grave i chiar atunci cnd trata diferite afaceri cu

    btrnul Weber, l mai iubeam pe Paul pentru viaa secret pe care o ducea dincolo de

    ocupaiile zilnice i din care nu-mi parveneau dect ecourile optite cu stupefacie de

    persoanele mari din jurul meu. Paul cheltuia totui banii care i ctiga, la varieteu, cu femeile.

    Era n desfrul lui o fatalitate iremediabil de care btrnul Weber se lovea ca de un zid. ntr-

    un rnd ntreg oraul vui de zvonul c Paul deshmase caii de la trsurile de pia i i adusese

    n sala varieteului, unde improvizase un fel de circ, cu concursul celor mai emineni beivi din

    ora. n alt rnd se zvoni c fcuse baie n ampanie cu o femeie. Dar cte nu se spuneau

    despre el?

    mi era imposibil s definesc simpatia mea pentru Paul. Vedeam bine oamenii din

    jurul meu, vedeam bine inutilitatea i plictiseala cu care i consumau viaa, fetele tinere n

    grdin rznd stupid; negustorii cu privirile irete i pline de importan; necesitatea

    actoriceasc a tatlui meu de a-i juca rolul de tat; oboseala crunt a ceretorilor adormii n

    unghere murdare; toate acestea se confundau ntr-un aspect general i banal, ca i cum lumea,

    aa cum era, atepta de mult n mine, construit n forma ei definitiv, i eu, n fiecare zi, nu

    fceam alta dect s-i verific coninutul nvechit n mine.

    Toate erau simple; singur Paul era n afara lor, ntr-o densitate de via compact i

    absolut inaccesibil nelegerii mele.

    i pstram adnc n mine toate gesturile i cele mai mici atitudini, dar nu ca o amintire

    ci mai de grab ca o dubl existen a lor. M czneam de multe ori s umblu cum umbl el,

    studiam un anumit gest i l repetam n faa oglinzii pn ce credeam c 1-am repetat n mod

    exact.

    n etajul casei Weber, Paul era figura de cear cea mai enigmatic i mai fin. n

    curnd el aduse acolo i femeia pal, cu gesturi i umblet de tcut mecanism care lipsea...

    Etajul i complet astfel galeria de panopticum, ncepnd de la cpitanul de vapor

    Samuel Weber pn la fenomenul delicat i stlcit al infantilului Ozy.

    Vechituri i obiecte pline de melancolii mai gseam i n alt etaj prsii n casa

    bunicului meu. Pereii aici erau acoperii cu tablouri ciudate, nrmat n cadre groase de lemn

    31

  • aurit ori n cadre mai subiri de plu rou. Mai erai i nite rame fcute din scoici mici

    alturate, lucrate cu o minuiozitate carE m fcea s le contemplu ceasuri ntregi. Cine lipise

    scoicile? Care fuseser gesturile mrunte vii, ce le uniser? n astfel de lucrri defuncte

    renteau deodat existene ntregi, pierdute n ceaa timpului ca imaginile din dou oglinzi

    paralele, nfundate n adncimi verzui de vis.

    ntr-un col zcea gramofonul cu plnia rsturnat, frumos vopsit; n felii galbene i

    roze, ca o enorm porie de ngheat de vanilie i trandafir, iar pe mas se gseau diferite

    stampe din care dou reprezentau pe regele Carol I i regina Elisabeta.

    Tablourile acestea m intrigar mult timp. Mi se prea c artistul avea mult talent,

    pentru c trsturile erau foarte sigure i fine, dar nu nelegeam pentru ce le lucrase ntr-o

    acuarel cenuie, splcit, ca i cum hrtia ar f