Casa de Editura Max Blecher

Despre Cântece vis:

« Această pasiune aproape iconodulăpentru Tehnică, pentru Tradiţie, pentruAutoritate e cu atât mai remarcabilă cucât nu vine din partea unui poet de tipValéry sau Jorge Guillén, valorizândîn absolut techné-ul și elaborarearaţională, la rece, a textului. Dimpotrivă,Berryman e un poet dark, de afect,poemele lui, departe de a voi să epatezecu performanţele lor tehnice, nici numizează pe ele (așa cum corpul numizează pe frumuseţea oaselor); fiecaredintre cele 385 de Dream Songs, deexemplu, e compus din trei sextine încare pentametrii alternează riguros cutrimetrii, fără însă ca jocul prozodic atâtde atent observat să devină vreo clipămai important decât ceea ce silabeleacelea spun efectiv. (Firește, latraducere am fost nevoit să renunţ la

observarea metricii originale – înmăsura în care ar fi fost posibilăpăstrarea ei în varianta română, aceastăambiţie formală ar fi presupus severemodificări ale conţinutului, precum șialterarea naturaleţii colocviale. În plus,această rigoare metrică specifică nuface sens decât în interiorul tradiţieipoeziei anglo-saxone, ţinând de„anxietăţile influenţei” constitutive luiBerryman, fără corelativ autohtonpentru cititorul român.) Iar poetulacesta hipertehnicist e, surprinzător, unantiraţionalist, convins că poezia nici nuare un mesaj inteligibil: „Cânteceleastea nu sunt menite să fie înţelese,înţelegi. / Ele sunt menite numai săînspăimânte & călească”, clamează făţișDream Song-ul 366. »

Radu Vancu

John BerrymanCântece vis

Anul apariţiei: 2013Colecţia: Orfeu

Format: 120 X 190 mmNumăr de pagini: 128

ISBN 978-606-93347-6-8;978-606-93567-7-7Preţ: 20 RON

traducere, postfațăși tabel cronologic

de Radu Vancu

Biografia autorului:

John Berryman (1914-1972) este considerat unul dintre cei mai influenţi poeţiamericani de după cel de-al doilea război mondial. Poet, critic şi profesoruniversitar, Berryman a făcut parte dintr-o generaţie poetică ce a dat câteva dintrenumele majore ale secolului trecut (Robert Lowell, Randall Jarrell, Elizabeth Bishop,Theodore Roethke), iar opera sa, punct de turnură în poezia anglo-saxonă, aculminat cu lungul ciclu Dream Songs (Cântece vis). Cele 385 de poeme aveau săfie adunate în 1969 într-un volum esenţial pentru evoluţia formelor poetice dinultima jumătate de secol, iar selecţia din prezenta ediţie cuprinde 50 de cântecevis esenţiale pentru înţelegerea biografismului. În 1972, Berryman s-a sinucisaruncându-se de pe un pod aflat deasupra fluviului Mississippi.

Despre All Death Jazz:

« Nicolae Avram revine cu un volum noucare prelungește lumea dură, dar„corectă”, cu regulile la vedere, dinFedereii. Poetul deţine o ureche extremde fină, având posibilitatea de a decupaun limbaj frust, decojit de oriceconvenţie și de a-l muta în spaţiulneconvenţional al poemului carecâștigă, astfel, în autenticitate. Volumuleste foarte atent construit, alternândregistrele și conferind întregului un ritmal trăirilor extreme, o muzicalitate asensurilor. De la grotesc la lilial, de lasumbru la angelic, de la crâncen ladiafan, de la tragic la comic, de ladezgust la melancolie, Nicolae Avramare harul (și știinţa!) de a antrena, încartea sa, străbătută de un subtil fior almorţii, toate claviaturile poetice. Pescurt, mă bucur să redescopăr o voceproaspătă, care s-a reinventat, un poetcare întrece în autenticitate cam tot cese scrie astăzi în poezia românească. »

Bogdan Creţu

« După Federeii – volum de primul raft,în care Nicolae Avram salvează temacasei-de-copii de retorica manipulatoarea patetismului și sentimentalismuluilacrimogen, surprinzând, în dramatismul

ei extrem, ca puţini alţii, condiţianoastră de fiinţe aruncate în lume –autorul își continuă turul de forţă cu AllDeath Jazz. Adică: aceeași poezie devână epică și contrapunct liric tulburător,ritmată fără cusur, încât nu poţi lăsacartea din mână, evitând melodramaîn situaţii care îmbie la melodramă,impunând prin autenticitate, implicatăexistenţial până la ultima fibră. All DeathJazz relevă faţetele inepuizabile aleunor dezmoșteniţi ai soartei în care, deșinu ne vine ușor, sfârșim prin a nerecunoaște pe noi înșine. »

O. Nimigean

« Eu cred că All Death Jazz e mai „rea”decât Federeii, deci mai bună. Areenergiile și vibrațiile mult mai coerenteși mai puternice. Diversitatea de voci(și, deci, de „personaje”) e mai clarăși mai convingătoare, nu de puțineori memorabilă, episoadele sunt maipregnante, ba chiar te bântuiesc dupăaceea, iar pasajele „pur” lirice sunt multmai integrate și totodată mai pepicioarele lor. Limba e mai bine strunită,cu nuanțe variate, dar puse fiecare lalocul ei. »

Chris Tanasescu

Nicolae AvramAll Death Jazz

Anul apariţiei: 2013Colecţia: Plantații


ISBN 978-606-93347-7-5Preţ: 15 RON


Nicolae Avram (n. 1966, Năsăud) își petrece copilăria și adolescenţa la casa de copii.Absolvent al Facultăţii de Drept și Administraţie Publică București. A publicatvolumele de poezie: Cântece de sinucigaș (2000, Premiul Uniunii Scriitorilor pentrudebut, la Colocviile Coșbuc, Bistriţa); Litanii pentru diavol (2006); Cântece desinucigaș (cartea a doua) (2008, Premiul „Radu Săplăcan”) și Federeii (2010), inclusăîn antologia „Cele mai frumoase poeme din 2010” (2011) de Radu Vancu și ClaudiuKomartin. A îngrijit poezia postumă a lui Aurel Onișor. All Death Jazz continuăvolumul Federeii, apărut la Casa de Editură Max Blecher în urmă cu trei ani.


Nicolae Avram (n. 1966, Năsăud) este licenţiat în Drept și membru al SocietăţiiScriitorilor din Bistriţa-Năsăud. A debutat cu volumul „Cântece de sinucigaș (carteaI)” (2000), pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor – secţiunea debut, laColocviile Coșbuc, Bistriţa (președintele juriului: Cezar Ivănescu). A mai publicat„Litanii pentru diavol” (2006) și „Cântece de sinucigaș (cartea a doua)” (2008),volum distins cu premiul „Radu Săplăcan”. A îngrijit ediţia „Iată cina. Iată taina”,cuprinzând poemele postume ale lui Aurel Onișor (2007).

Nicolae AvramFEDEREII

Anul apariţiei: 2010Colecţia: Plantaţii

Format: 131 X 210 mm Număr de pagini: 136

ISBN 978-606-92702-0-2 Preţ: 15 RON

Despre FEDEREII:

„Cu o poezie ca aceasta nu se poatetrișa, ea te aruncă în miezul literaturiidure și autentice dintotdeauna, de laJack London la Irvine Welsh, vizitându-i,de pe tărâm autohton, pe George-MihailZamfirescu sau pe Arghezi... Dacă îșiva găsi cititorii, n-am nici o îndoialăcă Federeii va fi o carte despre carese va vorbi și, mai ales, care-i va face pecâţiva să se simtă mai puţin singuri,dăruindu-le ceva ce (în sfârșit!) nu sepoate cumpăra sau vinde. O fărâmăde speranţă.”

Claudiu Komartin

„Poemele orfeline ale lui Nicolae Avramsunt amintiri dintr-o copilărie feroce.Bizar e că rememorarea anilor decumplită ucenicie din orfelinat etincturată de o irepresibilă (și în bunămăsură masochistă) nostalgie – din cândîn când, mici epifanii fac ca fiinţeleși obiectele acelei vârste a răuluisă capete, sub strălucirea blândă amemoriei, irizaţii stranii și chiar sădevină luminoase (până și sângele secoagulează pe faţa lui Damian roșcatul,«cel pe care băieţii îl puneau să sară / încap de pe dulap / în balta ivită deodatăîn dușumea», în «cheaguri luminoase»).E limpede că ce ai sub ochi e descriereaunui imperiu al răului edificat deadolescenţi (și detaliul că un anume

Cămăraș e declarat «rege al muștelor»nu are cum să nu te ducă cu gândul lacopiii malefici ai lui Golding), a cărorcruzime pură amintește uneori deatrocităţile comise de trupele desoldaţi-copii din Somalia. Însă la fel delimpede e că descrierea aceasta,ilustrare a răului, e în același timp și oapărare a lui. Unui personaj ajuns, dupăanii de orfelinat, șef al unei echipe deconstructori la muntele Athos, uncălugăr îi pune în braţe o icoană, îlprivește în ochi și îi spune: «Ești diavolul.Te iubesc», după care dispare. PentruNicolae Avram, lumea aceea eradiavolul, și o iubește. Iar cartea de faţă,firește, e icoana acelei lumi.”

Radu Vancu

„Într-un timp al coșmarizărilor frivole șial evazionismului la irelevanţă sublozinca autentismului, îi sunt recu-noscător lui Nicolae Avram pentrupoezia lui proaspătă, autentică prinexperienţă semnificativă și relevantăprin presiune a expresiei. Versurileicnind sau cântând șui și pe muţește,printre ingambamente nemiloase, limbaaspră, vie, vernaculară, viziunea mereufocusată pe un foc al infernului asimilatpe nesimţite, toate urzesc un nou jurnalal nefericirii noastre postistorice, imunla zorii oricăror iluzii, hipnotizant.”

Chris Tanasescu

Despre cobalt:

« când e noapte în inima poetuluibezna-i mai adâncă și mai catifelatădecât în orice altă nocturnă – o beznăcare cere știrilor lumii să se adânceascăși să se apere de asediul insistent alluminii – la maximum se transformă în oaltă substanță: un amestec de tandrăforţă destructivă, în Cobaltul lui ClaudiuKomartin. »

Andrei Codrescu

« Cobalt este, probabil, cel mai așteptatvolum al anului. Nu doar pentru că maitoată lumea și-a dorit să-l vadă peClaudiu Komartin revenind în poezie,ci și pentru că, în contextul literaractual, un poet ale cărui mize tematicevizează reactualizarea formulelor dejaclasicizate trebuia să descentreze

poziţiile ofensive ale experimentalismuluiși să reinstaureze firescul nealinierii latrend. De fapt, această convenţie a„marii literaturi” – astăzi din ce în ce maimult o glumă, din păcate – vine dincrezul specific al poetului: „poate căexistă un refugiu în frumuseţe”. Un pullback shot poetic continuu care, pornindde la intimitatea zdruncinată și de laconfesiunea gravă, ajunge la adevărateimnuri vizionare și la macro-poemesociale. Claudiu Komartin este unuldin poeţii pentru care un nou volumînseamnă și o reevaluare a proprieipoezii. Maieutică literară, monologintern, autoflagelare poetică, detonărispontane ale imaginarului. Unul dintre„copiii teribili” ai milenarismului care,odată cu volumul Cobalt, își autodefineșteireversibil opţiunea: poezia ca expresie asuferinţei. »

Ştefan Baghiu

Claudiu Komartincobalt



ISBN 978-606-93347-4-4Preţ: 15 RON


Claudiu Komartin (n. 1983, București) a terminat liceul și s-a pus pe citit, pe scris șitradus. În Facultatea de Limbi Străine s-a simțit cu totul alienat, așa că a renunțatdupă mai puțin de doi ani. A publicat la nici 20 de ani un volum de poezie, Păpușarulși alte insomnii (Vinea, 2003), urmat de Circul domestic (Cartea Românească, 2005),Un anotimp în Berceni (Cartier, 2009) și cobalt (Casa de Editură Max Blecher, 2013).Păpușarul și Un anotimp în Berceni au fost reeditate, în 2007, respectiv 2010, nufiindcă ar fi avut un succes enorm, ci fiindcă apăruseră inițial în tiraje derizorii.S-a iluzionat că poezia îi va salva viața. Chiar și când a devenit evident că de faptcomplică și mai rău lucrurile. A primit câteva premii care i-au luat mințile pentruun timp. Visează să scrie o carte în care să termine odată cu poezia. Și știe că acestultim enunț e cel mai ipocrit dintre toate.

Despre Metode:

În 2004, la o conferinţă de presă ţinutăcu ocazia promovării filmului A Historyof Violence, în cadrul Festivalului de Filmde la Toronto, Ed Harris dă cu pumnuldrept în masă, își dezvelește dinţii desus, mai dă doi pumni, se încruntă și, înfine, izbește paharul cu apă de panouldin spatele lui, întreaga demonstraţienedepășind 7 secunde.

O mare parte din cartea Metode edespre absolut tot ce se întîmplă cu EdHarris în acele mici pauze dintre pumniși aruncarea paharului. În rest, se potgăsi și cîteva povești foarte frumoase dedragoste.

Vlad DrăgoiMetode



ISBN 978-606-93347-3-7Preţ: 15 RON


Vlad Drăgoi s-a născut în 1987, la Codlea.Metode este al doilea volum pe care îl publică.

Despre semnul la care te vei opri săbei apă:

„Aurel Onișor (1967-1994) a fost, de-alungul scurtei lui vieți, un marginal, celmai puțin cunoscut dintre poețiinecunoscuți – după ce și-a petrecutcopilăria la orfelinatul din Beclean, arătăcit ani buni în căutarea a cevanenumit (poate împăcarea, poaterăscumpărarea copilăriei și adolescențeiatroce, sau poate acea expresie, aceaîmpletire deplină a vieții cu poezia, carese spune că ar aduce cu sine salvarea)până la sinuciderea din 1994, lăsând înurmă câteva zeci de poeme în care sepot ghici intuițiile unui poet exemplar.Din Aurel Onișor rămân fragmentedisparate, secvențe, versuri uluitoare,amintind de Trakl și de August Stramm,versuri fără vârstă, care lucrează cuzgomot secret și așteaptă să fiedescoperite.”

Claudiu Komartin

Aurel Onișorsemnul la care

te vei oprisă bei apă



ISBN 978-606-93347-8-2Preţ: 15 RON

ediţie revăzută, alcătuită și îngrijităde Nicolae Avram


Aurel Onișor (1967-1994)Crescut la casa de copii, scrie poezii de la o vârstă fragedă și este remarcat de cătreprofesorul de literatură Andrei Moldovan.În 1982 câștigă premiul I la concursul județean de poezie „Andrei Mureșanu”organizat de Casa Municipală de Cultură Bistrița.Publică poezie în mai multe reviste literare, fiind distins în 1985 cu premiul I laconcursul organizat de revista „Astra” pentru elevi și studenți.După absolvirea Liceului Agroindustrial din Beclean, se angajează la fabrica desârmă și cuie „Promet”.Învață singur limba rusă și engleza.Se îmbolnăvește grav.I se naște un băiat.Rămas fără slujbă, singur și bolnav, decide, în noaptea de 29 spre 30 septembrie1994, să se sinucidă.Poemele sale au fost strânse pentru prima dată într-o ediție îngrijită de NicolaeAvram: Iată cina. Iată taina (2007).

Despre Dmitri: uite viaţa:

„Mircea Ivănescu îmi spunea, după cevăzuse City of Angels, că Nicolas Cagejoacă, atâta vreme cât trebuie săîntruchipeze un înger, ca și când ar aveafaţa ecranată de un perete gros desticlă. Așa încât emoţia genuină aîngerului care se îndrăgostește ajungela noi intensă, dar rece. Ca și îngeruljucat de Cage, și Miticov interpuneîntre emoţiile violente ale copilărieirecuperate afectiv și noi – ba chiar întreemoţiile lui și sine – o placă transparentăcu menirea de a le diminua tempera-tura afectivă. Deseori, placa aceastacapătă concreteţea rece a monitorului:« Au fost zile întinse la umbra unorsentimente puternice / pe care le-amtras după noi peste tot / pînă cînd avenit depresia să facă din ele / unvideoclip pus pe facebook ». E drept,prefer poemele în care, pe neașteptate,ecranul dispare, iar dialogul cu imagineatatălui dispărut (marele înger absent alacestei cărţi) transmite direct emoţia, cuforţa unui punch în stomac: « Sunt zileîn care nu mă gîndesc la tine deloc, / darele trec repede și imediat ești aproapedin nou / și atunci crește în mine bucuria/ celui care își mișcă degetele de lapicioare prin aer / cînd simte vîntuldimineţii înfășurîndu-le / înainte dea deschide ochii / să-și priveascăpicioarele amputate ». Cu astfel depunch-uri câștigă boxerii de top meciul.”

Radu Vancu

„Succesul de care s-au bucurat textelelui Dmitri, încă înainte ca ele săfie strânse într-un volum, ţine decapacitatea acestui autor de a pune înscenă o lume, și mai puţin o semnătură.« Ne-au spus disperare și frică / și amînceput să căutăm sinonime și rime, /dar într-o zi mîinile rămîn suspendate /deasupra tastaturii, / creierul trimitecomenzi în direcţii greșite / și nici măcarnu știm / cît ar putea să dureze » scrieDmitri atunci când are nevoie de unpunct de pornire (sau de încheiere)pentru jocul său existenţial. Dargreutatea versurilor sale vine dinechivalenţele pe care el reușește săle creeze între secvenţele îmbibatede realitate și momentele de con-ceptualizare a afectivităţii, cum seîntâmplă în fragmentul pe care tocmai îlpomeneam, dar și în aceste perechi deversuri de 15 și 16 silabe: « și se spargeîn puncte și linii albe și alte / semnaletrimise cu scopul precis de a șterge /fotografia unui bărbat care-și ţinecopilul / de mînă pe terasa unui bloc dezece etaje. » În plin crepuscul al vedetismului detoate felurile (inclusiv poetic), DmitriMiticov este una dintre puţinele vocicare reușesc să mute accentul de pecultul semnăturii pe expresivitateafelurilor de poezie din care suntemconstituiţi fiecare dintre noi.”

Răzvan Ţupa

Dmitri MiticovDmitri: uite viaţa



ISBN 978-606-93191-4-7Preţ: 12 RON


Dmitri Miticov (n. 1980, Târgoviște) a publicat volumele de poezie Efectul de peliculă(2006) și Numele meu e Dmitri (2010), prin acest al doilea volum autorul asumându-și biografia ficţională a poetului basarabean Dmitri Miticov, din Dubăsari, care aluat naștere pe internet în 2007. Trăiește la București.

Despre Pulberea, praful șirevoluția:

„Poet al exasperării-de-a-fi, ale căreiflori malefice, maladive și adeseamaliţioase generează – ca într-unmirobolant caleidoscop imagistic șimuzical la modul abstruz – nesfârșite,mereu imprevizibile focuri de artificiice înnobilează liric întunericul sumbrual bietei fiinţe flămânde și însetate deoţiu și seninătate, Octavian Sovianyînchide oboseala existenţială în lagărede exterminare ad hoc a precarităţilorsale expresive și – altfel decât crinulce-a obosit să tot fie poetic –, invocând/evocând/ convocând comilitoni, altă-dată eroi (din soiul acelor inglouriousbasterds ai lui Tarantino), reușește, iată,cu pulberea, praful și revoluţia (toate alesale) să fie poate ultimul poet blestematal acestor timpuri, vai, ele înseleinfatigabile în blestemăţii.”

Ioan Moldovan

„Istoria are un trup dezgustător, iarpoezia îl deconspiră. Un complex scenic,forme și tipologii descriptive în careliricul întrerupe epicul, reușesc săcompună o comunitate de caractere,de la romantismul unei vieţi trubadu-rești până la analiza părtinitoare acelor mai cumplite personaje din istoriauniversală recentă. Realismul acestorreflecţii liricizate stabilește harta unordestine și coloraturi care pot aminti, pede o parte, de cântecele ţigănești ale luiMiron Radu Paraschivescu, iar pe de altăparte, de narativitatea citadină a luiEdgar Lee Masters. Teroarea dictaturiise autojustifică, absența dragosteidevine poemul de dragoste, lumea pareun ștreang legat de gâtul șubred alemoţiei particulare. O excelentă lecţiede estetică într-o carte provocatoare,care justifică pe deplin cei șapte anitrecuţi de la publicarea Scrisorilor dinArcadia.”

Gabriel Daliș

Octavian SovianyPulberea, praful și

revoluția



ISBN 978-606-93191-7-8Preţ: 15 RON

Premiul OBSERVATOR CULTURALpentru POEZIE, 2013


Octavian Soviany (n. 1954, Brașov) a debutat cu placheta Ucenicia bătrânuluialchimist (1983), urmată, în anii ’90, de alte patru volume de poezie, strânse înantologia Cartea lui Benedict (2002). După 2000 a publicat Alte poeme de modăveche (2004), Scrisori din Arcadia (2005) și Dilecta (2006), pe lângă romanele Textelede la Monte Negro (2003, reeditat în 2012 cu titlul Arhivele de la Monte Negro) șiViaţa lui Kostas Venetis (2011). A mai publicat cărți de critică și dramaturgie, fiindunul dintre cei mai polivalenți scriitori români contemporani.Trăiește la București.

Despre Bazooka Girl:

„Pe vremuri exista un slogan, « mămăliganu explodează ». Acum școlarii vor toțiîn Dubai și țopăie de colo până colo sănu înțepenească. Pensionarii au lansatmoda cartoanelor atârnate la gât cu« Vrem eutanasiere gratuită ». Pe poetulromân îl inspiră alcoolul, pe dictator,alfabetul surdo-muților. Numai Constantin Abăluță, care vorbeaîn șoaptă cu scaunul din mijlocul străziisau cu nuca din șifonier, confesoruldiscret al obiectelor și a tot ce nucuvântă și trece neobservat, acestdomn, cu alura lui de sir englez camscăpătat, urmărește câinele cu roți în locde labe traversând strada printre mașiniși scrie pe trotuar « viața – în curs deapariție »”.

Nora Iuga

„Privirea lui Abăluță pare (repet, pare)îndatorată exclusiv realității. Apoi,dintre pietrele acestea atât de « reale »,cuvintele purtătoare de sensuri cuminți,pur descriptive, răsare din nou șarpelerăzvrătirii și-ți dai seama că poetulnostru face ce știe el mai bine: asupreșterealitatea, o domină și-o batjocorește.”

Bogdan-Alexandru Stănescu

„Am o simpatie deosebită pentrudecența disperată a lui ConstantinAbăluță și a poeziei pe care o scrie.Admir omul pentru silueta sa galantă,pentru extravaganța reținută, și rămânun cititor al acestui poet prolific șiperseverent, la prima vedere pestemăsură de productiv, care trăiește însă,fără fastul și narcisismul atât de desîntâlnite la poeții români, în religiascrisului.”

Claudiu Komartin

Constantin AbăluțăBazooka Girl



ISBN 978-606-93191-1-6Preţ: 15 RON


Constantin Abăluță (n. 1938, București) a urmat studii de arhitectură, dar s-adedicat exclusiv scrisului la sfârșitul anilor ’60. De la debutul din 1964, a publicatnumeroase volume, printre cele mai cunoscute: Piatra (1968), Obiecte de tăcere(1979), Violența memoriei pure (1980), Aerul, mod de folosință (1982), Singurătateaciclopului (1988), Drumul furnicilor (1997, reeditată în 2011), Cârtița lui Pessoa(1999), antologia Despre viața și dispariția broaștelor mele țestoase (2004), Intrusul(2005), Orașul marea (2006), volumele de proze Ultimele știri din Planeta simetrică(1981) și Întâmplări imaginare pe străzile Bucureștiului (2010). Reputat traducător,a transpus în limba română numeroși poeți din franceză și engleză.

Despre Frigul ca remediu pentrubărbații singuri:

„Sub aparență oarecum anodină,amintind strategiile de autoocultareale lui Mircea Ivănescu, scrisul luiSorin Catarig stăpînește o poeticăîndrăzneață și rafinată, care nu inhibă,deviindu-le spre livresc, pulsiunilesubconștientului, vitale pentru lite-ratură, dar nici nu le permite să sedezlănțuie dezlînat. În cartea sa, vocilese instalează à la Antunes, metalepsaface mereu trecerea de la ficțiune larealitate și înapoi, nenumărate chipuri,contururi, grupuri bizare, identificategeneric, ies fulgurant la rampă, in-stituind o atmosferă spectrală, lirismuldizolvă micile structuri epice pe careautorul are bunul instinct de a nule explicita, paralogismele înlănțuitepince-sans-rire împing în grotesc undiscurs ce mimează uneori vulgatastupidă a simțului comun. Comedia esteadusă în față pentru a urmări laadăpostul ei – ironic, autoironic, discretsau apăsat carnavalesc, într-o com-poziție similară varèseanului «theorganized sound» – o temă a scrisului încare se străvăd, atît cît trebuie, filigranulexistențial și miza ontologică.

Sorin Catarig: un extraordinar scriitor,față de care critica n-ar trebui să (mai)rămînă datoare.”

O. Nimigean

„Melancolic, ba chiar atrabilar de-abinelea, încît și ușor mizantrop, scrisullui Sorin Catarig își găsește punctularhimedic într-o neașteptată și stenicăîncredere în posibilitatea soteriologicăimplicată de «tehnicile fabulatorii» aleliteraturii. Citindu-l pe Catarig, ai zicecă nimic nu-i atît de meschin pe lumeaasta încît să nu poată fi transsubstan-țiat înr-o frază poetică, adică frază cusintaxă gramaticală verosimilă, darcu o asintaxie logică pe măsura lumiimimate. E aici o anume fibră meivă-nesciană, decelabilă tocmai în acestpathos al încrederii în posibilitateasalvării prin literatură. Care, la MirceaIvănescu, se hibridează / hybridează cuun egal pathos al neîncrederii înliteratură. Pe acesta din urmă, SorinCatarig nu-l are. El crede în literaturăpentru că nu mai crede în nimic altceva.Iar te xtele-document ale credinței luisunt, cum se vede, remarcabile.”

Radu Vancu

Sorin CatarigFrigul ca remediu

pentru bărbațiisinguri



ISBN 978-606-92702-5-7Preţ: 15 RON


Sorin Catarig (n. 1961, Năsăud) a publicat în volumul colectiv „oZone friendly”(2002), coordonat de O. Nimigean, debutînd un an mai tîrziu cu „Unele considerațiiasupra tehnicii salvării aparențelor”. A doua sa carte, „Moarte printre stabilopozi”,a apărut în 2006, cu o prefață de Antonio Patraș.

anatol grosuepistola din filipeni

Anul apariţiei: 2012Colecţia: Opera primaFormat: 131 X 200 mmNumăr de pagini: 80

ISBN 978-606-93347-0-6Preţ: 15 RON

Premiul național de poezie„Mihai Eminescu”

Opera Prima

Premiile revistei TIUK, secţiunea DEBUT, 2013

Premiul revistei ACCENTE pentrudebut în literatură, 2013

Despre epistola din filipeni:

„Epistola din Filipeni e o revizitaretandră a primei copilării, petrecută înanii de pe urmă ai comunismuluibasarabean. Însă filmul narativ nu-i, casă zic așa, sovietizat, lumea aceea e doaro sumă de detalii (în care, desigur, stăascuns diavolul) pe fundalul cărorase edifică experienţele fundamentaleale copilăriei dintotdeauna, de la cân-tecele de leagăn și mersul la pescuitpână la moartea celor dragi și căratulunui Dumnezeu-copil în braţe (căruiadintre noi nu i s-a întâmplat vreodatăaceasta?) – ca un fel de hibrid bizar șicuceritor între niște Cireșari sovietizaţiși Ostrovul lui Pavel Lungin. Atașantul«nenica» e figura centrală a acestuipoem maximalist și mistic, camuflat subsuperficia unei naraţiuni minimaliste șiautoironice. Între debutanţii de forţă aiultimilor ani, de la Andrei Dósa la AlexVăsieș & Radu Nițescu și de la MateiHutopila la Teodora Coman, AnatolGrosu (primul debut editorial ieșit dinZona nouă) vine cu un sentiment basa alfiinţei într-o variantă pe cât deindividualizantă, pe atât de remarcabilă.”

Radu Vancu

„Nu cred că veți întâlni în poeziaromânească de astăzi personaje maiinteresante ca aici. Atmosfera parepreluată direct din picturile lui Chagall,lumea funcționează după regulilebasmului, chiar și vietățile din preajmacasei sunt pătrunse de credința naivă înDumnezeu («viermii postesc în zilele devineri»), iar trăirile oamenilor sunttraduse uneori prin metafore culinare.Până și identitatea celui care a scrisaceastă epistolă se pierde în legendă.Astfel ni se arată încă o dată, dacă maiera nevoie, că nu autorul este important,ci lumea lui.”

Andrei Dósa

„Cu toate inserțiile biografice care-llocalizează pe expeditor într-un timp șiîntr-un loc anume, vârsta epistolei dinfilipeni pare la fel de greu de ghicitca vârsta basmului. În pielea acestuiscenograf ce îmbină tabloul naiv șieposul rural cu relatarea cumplită, ispititîntruna de electrizările vizionare, găsescun mistic postapocaliptic a cărui lumependulează între realitate și nălucire.”

Claudiu Komartin


Anatol Grosu (n. 1983, Chișinău) a copilărit la Filipeniîmpreună cu nenica&co. A încercat să absolveascămăcar o facultate din cele patru începute și nu i-a reușit.Este unul dintre membrii cenaclului „Zona nouă”. Înprezent lucrează la Editura Cartier. Îi plac știrul șiloboda.

Manuscrisul volumului epistola din filipeni este câștigătorul celei de-a doua edițiia concursului de debut organizat de către Casa de editură Max Blecher și EdituraHerg Benet. Juriul pentru poezie a fost alcătuit din scriitorii Svetlana Cârstean, IuliaMilitaru, Răzvan Țupa, Radu Vancu și Claudiu Komartin.

Despre Cârtiţa de mansardă:

„În Cârtiţa de mansardă, Teodora Comanradiografiază cu subtilitate – dar șicu impresionantă percutanţă – uncotidian domestic, feminin, aflat lalimita dintre biografismul autentic șitușele groase, autoironice, ale de-construcţiei mitologiei individuale.În aparenţă, textele ei sunt stampegracile, crochiuri dezinvolte, dar liniilediaristice sunt mereu subminate deconvulsie, de respiraţia sacadată, degestul compulsiv, de o anxietate abiaţinută în frâu care inseminează materiași se refractă din obiectualitatea claus-trantă. Aici, în mansarda TeodoreiComan, se desfășoară stranii exerciţii deanonimizare, ca și o autopsiere atentă aexuviilor, într-o scriitură sigură, epuratăde orice stângăcie care ar putea aminti,la limită, că autoarea volumului este odebutantă. Astfel, colată din fulguraţiivizuale, poezia ei are tensiunea șimelancolia sfâșietoare din pictura FrideiKahlo crescute pe suprarealismulmonstruos și anarhic al unui Max Ernst.”

Rita Chirian

„Cârtiţa de mansardă este volumul uneipoete cu voce sigură și distinctă, fărăurmă de ezitare în limbaj, fără efectecompoziţionale de epatare, ale căruicalm, eleganţă și austeritate îmi evocăprestaţia unui spadasin. Dacă n-aș ficunoscut poezia Teodorei Coman de peblogul autoarei, aș fi avut emoţii pentrudebutul în volum tocmai în 2012, cândse anunţă cel mai bun an al poezieinoastre din ultimele (măcar două)decenii. Poemele sunt însă la înălţime:un vizionarism al interiorităţii, un senscentripet și autodistructiv în acelașitimp al tuturor mișcărilor eului, operseverenţă în a esenţializa mereu,minimalist, recipientul conștiinţei re-flexive până la dimensiunile cârtiţeiînchise în mansardă, în spuma dincabina de duș, sub ușa închisă, unexerciţiu suprarealist de abstragere dinpropriul corp devenit când circuit demecanism, când natură impregnatăpanteist, când rabatabil, cândprocesabil ca o stofă – sunt doar câtevadintre argumentele de forţă ale acestuivolum.”

Mihaela Ursa

Teodora ComanCârtiţa de mansardă

Anul apariţiei: 2012Colecţia: Opera prima Format: 134 X 155 mmNumăr de pagini: 88

ISBN 978-606-93191-3-0Preţ: 15 RON

Premiul pentru DEBUT al Filialei Sibiua USR pe anul 2012

Premiul revistei ACCENTE pentrudebut în literatură, 2013

Premiul „Iustin Panța”Opera Prima, 2012


Teodora Coman (n. 1976, Sibiu) a publicat poezii în revistele „Dilema veche”,„Arca”, „Euphorion”, iar din 2011 scrie cronici de carte în revista „PoesisInternaţional”. Prezentă cu un grupaj de poeme în antologia Ziua cea mai lungă(2011). Cârtiţa de mansardă reprezintă debutul său editorial.

Despre Trips, heroes & love songs:

« Cvasiabsent din peisajul poeticnațional, de la Mizil la Udești ratândtoate concursurile și festivalurile de substreșinile caselor memoriale, FlorentinPopa ni se înfățișează la debut cu o rarîntâlnită vigoare. Trubadurul valah trecepeste noi cu un adevărat tăvălugsenzorial care îți solicită toate simțurileîntr-o derulare halucinantă, de basmpunkist. Într-un cadru cum nu se poatemai actual, cântă micile detalii cu ofidelitate dureroasă, iar micile gesturi deiubire umplu cu candoarea lor și celemai deznădăjduite priveliști. Pe toateastea Florentin Popa le face cu olejeritate demnă de invidiat, ca și felulîn care ocolește jocurile deștepte de-apoezia. »

Hutopila

« Iată omul! Iată debutantul de careavea nevoie poezia noastră (de felul eipost-post-)tânără înecată în văicăreli șiviziuni de speriat (numai) copiii.Florentin Popa străbate cu enumerațiiwhitmaniene de jocuri virtuale șisoftware SF sordidul caleidoscopic alvremii noastre, experimentând fărăsațiu tonuri, sonuri, forme și registre –peanul antic se iuțește cu înjurăturaduhnită, unicornii de citrină cu mirosulde latrină – nu de-amorul artei, ci pentrua-și re(des)compune „mama Vlahie”cu un simț cioranian și-un accentciorănesc, arhaic și barbarist totodată,moldo-anglo-latino-mateiucaragialesc.Ingeniozitatea verbală și umorul cumplitfac apocalipticul credibil acolo unde„încet, planeta ne prefăcea în zeamă/ șinimeni n-a băgat de seamă” și undepoezia e definită, deja memorabil, ca„patos de patois”. »

Chris Tanasescu (MARGENTO)

Florentin PopaTrips, heroes& love songs


ISBN 978-606-8577-03-6Preţ: 15 RON


Florentin Popa născut in 1989, la Băicoi (va spune Câmpina ca să evite glumele cu boașe) caută-inumele pe Google și nu vei găsi niciun rezultat relevant.Trăiește la Cluj. Nu se împacă nici după doi ani când aude „separat” și „februarie” cu accent peprima silabă.Iubește grupul de consoane „hr”, hadouken-urile, metalul negru ucrainean și pe zâna sa.Nu are camere mai mari de 0.3 megapixeli, așa că încearcă să vă pună filme in cap prin cuvinte.Toate poeziile din acest volum au fost filmate cu un cartof donat prin generozitatea InstitutuluiNațional de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea.Fie ca gentila artă a poeziei să vă însenineze frunțile încrețite de griji, în această lume dușmancă șiperversă plină de puștoaice cu inimă de gheață.Shrek este iubire, Shrek este viață.Sper că e ok. Chiar nu mă pricep la prezentări. La o adică, las volumul să vorbească și doar zic deunde sunt.

Cu bine,

Flo.

Manuscrisul volumului Trips, heroes & love songs este câștigătorul celei de-a treia ediții aconcursului de debut organizat de către Casa de Editură Max Blecher și Editura Herg Benet.Juriul pentru poezie a fost alcătuit din scriitorii Dan-Liviu Boeriu, Rita Chirian, GabrielDaliș, Chris Tanasescu (MARGENTO) și Claudiu Komartin.

Despre cântec de leagăn pentrupăpușa cu pleoape căzute:

« George Floarea scrie o poezieînvăluită într-o atmosferă densă,neliniștitoare, uzând de chirurgiiactuale, dar mărturisind și o pulsațiemazilesciană care îl face să aibă un tonmai grav decât al multora dintre tineriipoeți de azi. Respirația sa lirică esteinteligentă, lipsită de precipitări, poateși datorită debutului oarecum întârziat.„Prin labirintul dintre blocuri/ trecnepăsător cu siguranța/ celui caredeține harta”, spune el într-un poem.Exact așa stau lucrurile cu GeorgeFloarea: deține harta. Apare în poeziaromână deja format, cu siguranța celuicare știe ce are de făcut și încotro seîndreaptă. »

Ciprian Măceșaru

« La George Floarea visul nu mai este ocale de eludare a realității, ci un mod dea-i scoate la iveală cruzimile, de-aîntrupa un adevăr dureros, care altfel arfi rămas doar presimțit, în spateleprivirilor atinse de orbire. O vocemelancolică străbate versurile de la uncapăt la celălalt, pendulând între vârsteși amintiri felurite. Uneori, ea nu poaterosti decât puține cuvinte, iar suferințarămâne camuflată în tăcere. Alteori,explodează într-o poveste sau, mai binezis, un cântec straniu despre locuriuitate și păpuși cu pleoape căzute,personajele care populează aceastălume – câteva marionete fie oarbe, fiepe jumătate adormite, odihnindu-separcă pline de resemnare la limita dintredouă tărâmuri oarecum înrudite, cel alvisului și cel al morții. »

Iulia Militaru

George Floareacântec de leagănpentru păpușa cupleoape căzute


ISBN 978-606-8577-01-2Preţ: 12 RON


George Floarea (n. 1976) este o prezență constantă a ultimilor ani, atât încenaclurile și atelierele active, precum Institutul Blecher, cât și pe internet, undes-a făcut remarcat ca fotograf și poet, întârziindu-și debutul cu o răbdare mai rarîntâlnită azi, pentru care merită salutat. Cântec de leagăn pentru păpușa cu pleoapecăzute este o primă carte plină de merite.

Despre Voia:

„Nihilist, tupeist, parodic, decomplexat,Cârciova intră în literatură cu ironia luiVonnegut, cu inventivitatea lui Gaimanși cu toate trăsăturile pentru care îliubim pe Goofy.”

Claudiu Komartin

„Băiatul ăsta, Cârciova, chiar nu e atâtde țicnit pe cât pare.”

Rodrigo Kawasaki, câștigător alPremiului Nobel pentru fizică

„Nu știu ce să zic, ești sigur că einteresant începutul?”

Cosmin Cârciova

Manuscrisul volumului Voia este unuldintre cele patru câștigătoare laconcursul de debut organizat în vara șitoamna anului 2011 de către Casa deeditură Max Blecher și Editura HergBenet. Juriul concursului a fost alcătuitdin scriitorii Ioan Es. Pop, LiviuAntonesei, Dan Coman, Radu Vancu,Răzvan Țupa și editorii AlexandruNemerovschi și Claudiu Komartin.

Cosmin CârciovaVoiaroman

Anul apariţiei: 2011Colecţia: Opera primaFormat: 115 X 184 mmNumăr de pagini: 238

ISBN 978-606-92702-7-1Preţ: 20 RON


Cosmin Cârciova (n. 19 februarie 1988, Brăila) a scris, înainte de Voia, cinci romane,dintre care unul s-a pierdut, precum și numeroase proze scurte și poeme.A lucrat ca paznic, brutar, constructor, vânzător, zugrav, manipulant, magazioner,ceramist, pictor bizantin, demolator, gazonier, fierar, betonist, supraveghetor, agentimobiliar, agent de publicitate, decupator autocolante etc.

Culoarea preferată: negru.

În pregătire: un roman hiperpsihologic cu peisaje cinematografice.

Își împarte timpul între Cluj, București și Acapulco.

Biografia lui Vasile Avram:

Vasile Avram (1940-2002) a absolvit Facultatea de Filologie la Cluj. Publicist și redactoral revistei Transilvania, doctor în filologie cu lucrarea Mit și religie în tradițiaromânească, Vasile Avram este autorul mai multor volume de poezie și proză, o partedintre ele apărute postum (Cărțile eptimahice; Călătoria de sâmbătă. Poezii; ElegiileOrhideei. Poem transcendental; Fiul apocrif; Spirala, roman reeditat postum cu titlulLegat la ochi).

Interviu transfinitMircea Ivănescu răspunde la

286 de întrebări ale luiVasile Avram

Ediția a II-acu o postfață de Radu Vancu


Format: 131 X 200 mm Număr de pagini: 210

ISBN 978-606-93347-1-3 Preţ: 25 RON

Despre Interviu transfinit:

„Mircea Ivănescu este, prin excelenţă, unom al surprizelor. Îl vezi visând și nuștii dacă el nu gândește de fapt lucidasupra unei probleme existenţiale, staide vorbă cu el cât se poate de omeneșteși numai deodată constaţi că spiritulîi zboară spre cine știe ce tărâmuriabsconse, promite că va veni nesmintit lao întâlnire și el între timp se întâlneștecu fatalitatea (...), îl lauzi și el tesuspectează de politeţe exagerată, îl cauţila redacţia revistei Transilvania și ţi sespune: «și noi îl căutăm», nu-l cauţi și,providenţial, te întâlnești cu el în faţalibrăriei Humanitas sau la un colţ de stradăpe unde nu te-ai gândit că ar putea săumble. (...) E, într-un fel, asemeni misticiloracelora care văd lumină în suferinţă șimântuire în autoflagelare, și cu toateacestea nimeni nu e mai asemeni unui omoarecare decât el și nimeni nu știedisimula mai perfect geniul sub înfăţișareade Cenușotcă. Nu poţi să nu-l iubeștichiar și atunci când se supără (pe nedrept)pe tine. Simţi că dacă n-ar exista, lumea arfi mai săracă cu câteva carate.”

Vasile Avram

„Fără insistenţa masivă pe biografic a luiGabriel Liiceanu, lipsit de tranșanţa luiiritantă și seducătoare, concentrând curăbdare chinezească întrebările înspreunicul punct aleph al literaturii, VasileAvram a reușit să-i provoace lui MirceaIvănescu răspunsuri la fel de decisiveprivitoare la literatură pe cât sunt cele

provocate de Gabriel Liiceanu în raport cuviaţa poetului. Dialoguri esenţiale cu unpoet esenţial, Măștile lui M.I. și Interviultransfinit alcătuiesc un diptic extraordinarîn care voletul dintâi privește mai alesbiografia, iar cel de-al doilea maiales literatura. Împreună, ele alcătuiesc Convorbirile cu Eckermannii ale luiMircea Ivănescu. Cea mai impresionantăconfesiune a unui mare poet din întreaganoastră literatură.”

Radu Vancu

„Interviu transfinit este prima cartede dialoguri (prima în ordine strictcronologică) în care Mircea Ivănescu, unuldintre cei mai subtili și mai influenți poețiromâni ai ultimei jumătăți de secol, îșidezvăluie biografia și marile repere alecreșterii și formării sale, însoțit – și, adesea,pus în alertă intelectuală – de VasileAvram. Cei doi prieteni par în destulemomente ale periplului lor (alcătuind unneașteptat Bildungsroman secvențial) cutotul rupți de orice context istoric, deorice intruziune a exteriorului, așa încât neputem imagina dialogul lor (în careacuitatea și curiozitatea ușor pedantă a luiV. Avram întâlnesc memoria aproapeinfailibilă și rafinamentele stenice ale luiM. Ivănescu) ca pe un joc de mah-jong cudoi parteneri, unul interogativ-provocator,iar celălalt retractil și autopersiflant, învăluindu-și răspunsurile în falduriledigresiunii, printre care cititorul vaîntrezări chipul lui M.I. ca reflectat înundele calme ale unei reverii nesfârșite.”

Claudiu Komartin

Iulia MilitaruAnca Bucurdramadoll

grafică de Florentina Budar

Anul apariţiei: 2012Colecţia: Washoe


ISBN 978-606-93191-9-2Preţ: 30 RON

Despre dramadoll:

„La o primă vedere un conglomerat desprins din siajul avangardei, maiprecis, chiar dinspre Pîlnia și Stamate al lui Urmuz, dramadoll te pune la oacrobație livrescă, îți dă teme de casă, te retrimite la dicționare, epateazăbarbian sau Barbie-ian (fără să facem poză de postmodernism), joacă pefrînghii stilistice diferite, atît ca ilustrație, cît și în text, pe roluri.Interpretează o joacă sau o re-interpretează, schimbă registrele și practicămetalimbajul, o dată chiar între actanții auctoriali, iar apoi prin note desubsol ca explicație secundă, sau dimpotrivă, ca parte integrantă a textului.(...) Volumul semnat de Iulia Militaru și Anca Bucur, cu grafica FlorentineiBudar, aruncă în derizoriu o interpretare exclusiv din perspectiva poezieiconceptuale, prezentându-se ca un experiment-eveniment, unul dintre celemai vii și mai provocatoare din literatura noastră recentă. Un astfel deexperiment (reușit) trebuie luat ca joc, dar mai cu seamă ca celebrare șibucurie a scrisului.Enjoy the ride!! Fiți Omul Ou!”

Mihai Vieru

Despre Nomadosofia:

MARGENTO is a caravan, a circus, asymphony, and a brawl. It is a global,multi-languaged, powerful performancetroupe made of more than fifty poets (fromDarwish to Ly Doi, Levine to Ng to Oeur)working in a brand-new kind of theater.And its conductor, impresario, andvisionary puppet-master is the brilliantRomanian poet and performer ChrisTanasescu. In his hands, in his head, andwith his orchestration, poetry comesvitally alive in a shared, communal,polyphonic, and charged new way – richwith political aptitude and buzzing withlyrical pizzazz – as it seeks to rememberour many origins, roaming on toboggans,fishing boats, and taxicabs alike, andsearching for a place for the night. Songsalongside footnotes, tiny imagist poemsloaded like bombs inside rangy prosedocuments, lyrics within dramatics withincall-and-response meta-texts, the fourprimary “poems” of Nomadosofia cover theglobe with poetry that leaps over borders,from erotic to elegiac, holy to profane,formal to wildly improvised, ancient yet as

new as the latest zip-drive. If you wantto hear a poetry as representative, ascapacious, and as timely as is humanlypossible, turn on Nomadosofia and, Ipredict, soon you’ll be singing along.Everyone’s welcome.

David Baker

...Ceea ce propune această încercare dejam session poetic este a da naștere uneilumi împreună, unde poetul să îșisfârșească exilul (sau să-l înceapă). Dar,dincolo de această întâlnire cu Celălalt,ce reușește Chris Tanasescu să realizezeprin proiectul său este o reinterpretareși actualizare a mai vechiului conceptde Gesamtkunstwerk, înlocuind „apusul”concept de operă (creaţie a unui autorunic) cu cel de dispozitiv informaţional,unde diferiţi autori devin membrii aceleiașicomunităţi imaginare: „Ideea e însă nudoar să furi/ înregistrări, sau doar săplagiezi/ ci chiar să creezi dispozitiveinfor/ matice (că doar nu inforener/ getice)genetice”. Cu alte cuvinte, nu numai oparadă a formelor și artelor, ci una a

spiritelor care le creează. În acest senstrebuie privit și înţeles termenul de „graf”,care împrumută de la cel derrideanfascinaţia pentru conexiuni nelimitate șiproliferare textuală, dar îl și depășește prinrelaţiile extratextuale pe care le dezvoltăși le presupune tehnica de construcţie aunei creaţii de acest tip (vezi și scrisoareacătre Alec, cât și discuţia dintre cei doi).Apariţia unei astfel de cărţi este unmoment important atât pentru literaturaromână, cât și pentru artă, în general. Sănu uităm că ea nu s-a născut pe un terengol (amintim aici de Sonia Larian, cu Bietelecorpuri, carte pe nedrept marginalizată) șimarchează un alt mod de a recepta și de aanaliza creaţia artistică.

Iulia Militaru

MARGENTONomadosofia

Nomadosophy

Anul apariţiei: 2012Colecţia: Washoe


ISBN 978-606-93191-8-5Preţ: 40 RON

Despre Mistici, hoți și nebuni:

„Prin această traducere, marele JeromeRothenberg se întoarce acasă, căci douădintre cele mai importante figuri carel-au inspirat vin de la noi: Tristan Tzarași Mircea Eliade. În Statele Unite,Rothenberg este cunoscut drept unperformance magus, explorator almuzicii-mit și antologator care a făcutsă se întrepătrundă cântecele ritualestrăvechi cu năzuințele avangardisteîntr-o pânză neasemuită a aspirațieiumane către mister și frumusețe. ÎnRomânia, el este fiul rătăcitor.”

Andrei Codrescu

„Semnificația spiritului revigorant allui Jerome Rothenberg se arată dince în ce mai însemnată an de an... Eleste cel mai important poet «scris cucratimă»: critic-antropolog-redactor-antologator-performer-profesor-traducător; el aduce fiecăruia dintre acestecalificative o exuberanță de neînfrânat

și o insistență inovatoare care poatetransforma orice stare de lucruripreexistentă.”

Charles Bernstein

„Mistici, hoţi și nebuni este o panopliepoetică în care figurează toată floareapoeziei secolului XX. Programele poetuluiamerican construiesc o etnopoetică șimontează un performance chiar subochii noștri, pe pagină. Sarabandaaceasta de capricii e un vortex universalîn care intră absolut tot, fără teamă șifără rușine. Dar nu de-a valma, ci pulsatilși recuperator. Poezia este responsabilăpentru că nu uită nimic, trage larăspundere și omagiază, după careforţează baierele realităţii înspre real. Eun carnaval și un cântec sălbatic acestvolum și era nevoie de doi maeștripentru a-l interpreta pe contrabasullimbii române.”

Felix Nicolau

Jerome RothenbergMistici, hoți

și nebuni

Anul apariţiei: 2013Format: 131 X 200 mmNumăr de pagini: 192

ISBN 978-606-93347-5-1Preţ: 15 RON

selecție, traducere și note deRaluca & Chris Tanasescu

(MARGENTO)

COLONIA POETICĂpoezie suedezăcontemporană

Anul apariţiei: 2011Format: 148 X 200 mm Număr de pagini: 174

ISBN 978-606-92702-6-4Preţ: 20 RON

15 poeți suedezi contemporani

Cititorul român are, odată cu aparițiaColoniei poetice (pentru al cărei titluîi rămânem îndatorați Ritei Chirian,care l-a formulat în articolul publi-cat în „Poesis internațional”, nr. 4 /martie 2011), ocazia de a exploracâteva dintre discursurile cele maiapreciate din poezia suedeză amomentului. De la Henrik Nilsson,scriitor cu temperament sudic,îndrăgostit de Portugalia și Turcia,care a scris unul dintre cele maifrumoase poeme de dragoste pentruun oraș pe care le-am citit în ultimavreme – la Malte Persson, autorlivresc și complex, de la bizareriileinsolite ale lui Leif Holmstrand laconfesivitatea mocnită a lui AnnHallström, Sofia Stenström sauAnna Hallberg, de la romantismulultrarafinat, „hiperboreean” al luiKristofer Flensmarck sau ViktorJohansson până la poezia con-ceptuală (curentul cel mai la modă

în Suedia, necunoscut încă la noi)pe care o practică Ida Börjel, cu asa Lirica juris, Kajsa Sundin, înexcelentul text-manifest Soia, sauPär Thörn, cu experimentul extremdin Peisaj sunt distanțe apreciabile.

Nu în ultimul rând, dincolo de pano-rama poeziei suedeze din ultimuldeceniu pe care o configureazătextele celor cincisprezece poeți dinColonia poetică, este o primă ocaziede a-i vedea la lucru, în calitate detraducători, pe câțiva dintre cei maicunoscuți și mai bine cotați autori ai„Generației 2000”. Fiecare dintrepoeții români care și-au împrumutatvoit-nevoit vocea „perechilor” lorsuedeze este prezent în aceastăcarte care adună pentru prima oarăo sumă de personalități extrem dediferite și de greu de strâns laolaltă.Colonia poetică este în mare măsurămeritul lor.

Claudiu Komartin

Antologia Colonia poetică propune publicului din România o selecție din 15poeți suedezi de astăzi, născuți după 1970, traduși de către 15 poeți românitineri. Cu această carte, Casa de editură Max Blecher își propune săpornească o serie cu câte un titlu pe an, pentru 2012 având în proiect oantologie de poezie germană contemporană.

Despre Demnitatea melomanului:

„Demnitatea melomanului este un ghidpasionant de inițiere în arta de aînțelege muzica clasică – teza întregiiopere artistice a muzicologului GeorgeBălan. Această carte de melomanpătimaș demonstrează că, deopotrivăpedagogică și mistică, triada compozitor-interpret-ascultător poate deschideperspective metafizice ale unei lumidin ce în ce mai nepopulate astăzi.Noutatea pe care o aduce George Bălanconstă nu în acceptatea unei dogmeinefabile, ci în fragmentarea acestui deneatins în părți matematice.Într-un limbaj purtând savoarea șivoluptatea seratelor muzicale dealtădată, muzicologul George Bălanrevine, prin această carte, în atențiapublicului din România, la fel deîndrăgostit de propria vocație ca în aniiîn care sălile arhipline ale AteneuluiRomân conturau, prin conferințele sale,dimensiuni spirituale oficial interzise."

Gabriel Daliș

George BălanDemnitatea

melomanuluiO introducere în disciplina

care face din orice melomanal treilea creator al muzicii

Anul apariţiei: 2013Format: 125 X 175 mmNumăr de pagini: 74

ISBN 978-606-93347-2-0Preţ: 18 RON

ediție îngrijită de Gabriel Daliș


George Bălan (n. 1929, Turnu Măgurele) este un important muzicolog român,licențiat în Filosofie și Teologie, absolvent al Conservatorului „Ciprian Porumbescu”din București (instituție în care și-a desfășurat cariera didactică timp de 20 de ani),doctor în Estetică Muzicală. Nevoit să evite constrângerile regimului comunist, dincauza reputației sale emerite și a fidelizării unui public prin scrierile constante șiconferințele periodice de la Ateneul Român, George Bălan s-a autoexilat înGermania, în 1977. Înființează la Sankt Peter o școală de muzică, MusicosophiaSchule, cu activitate în toată Europa, destinată formării ascultătorului de muzică.Poliglot, a scris și publicat peste 50 de studii despre muzică în limbile de circulațieeuropeană, cele mai importante fiind: Muzica, artă greu de înțeles?; Derphilosophische gehalt der musik; Enescu – mesajul, estetica; Muzica, temă demeditație filosofică; Sensurile muzicii; Înnoirile muzicii; L’esprit de Wagner;Schönberg und seine Schule; Inițiere muzicală; Mică filosofie a muzicii; O istorie amuzicii europene.

Trăiește în Sankt Peter, Germania.

Casa de Editură Max BlecherBistriţa, str. Mihai Eminescu, nr. 3, sc. A, ap. 9

tel. 0723 572 332 / 0765 257 097e-mail: [email protected]

http://maxblecher.ro/

Casa de Editura Max Blecher

Documents

Transcript of Casa de Editura Max Blecher