Matusa Julia Si Condeierul

3
Matusa Julia si condeierul Am avut mereu impresia ca Mario Vargas Llosa este un scriitor care se structureaza excelent, atat in naratiune cat si in stil, dar care este insa un povestitor oarecum rece, distant si calculat, comparabil mai degraba cu un motor construit intr-o fabrica nemteasca decat cu spiritele ‘inflacarate’ ale autorilor de pe acelasi continent cu scriitorul peruan. Matusa Julia si condeierul mi-a sters in mare parte aceasta impresie lasata de celelalte carti  pe care i le citisem pana in prezent. Poate si din cauza unui stil mai ‘light’, partial autobiografic (naratorul este un tanar de 18 ani  pe nume Mario Vargas, student la drept, redactor pentru un post de radio si scriitor aspirant), scriitura lui Vargas Llosa este simpatica, fluenta si atractiva. Tanarul redactor de la Radio Panamericana se indragosteste de matusa Julia, o bolivianca divortata, in varsta de 32 de ani, si in paralel se imprieteneste cu un personaj extrem de ciudat, condeierul angajat pentru a scrie si regiza emisiuni de teatru radiofonic. Iar daca ‘istoria’ tanarului Mario nu este neaparat spectaculoasa, Llosa isi balanseaza romanul  prin povestile scurte interpuse de-a lungul capitolelor, povesti care se dovedesc a fi scenariile genialului condeier. Povestirile contrasteaza prin stil cu ceea ce ar trebui sa ofere in mod normal teatrul radiofonic, avand foarte putin dialog (sau chiar deloc). Cred ca acest contrast se vrea in armonie cu celelalte teme de contradictie din roman: Mario se indragosteste de bolivianca, insa continua sa o numeasca “matusa Julia”, prelungind absurdul acestei idei, iar condierul reprezinta geniul care traieste numai pentru dezvoltarea artei sale, insa nu are nicio sansa de a fi comparat macar cu scriitorii faimosi (care depun mult mai putin efort). Matusa Julia si condeierul este o experienta simpatica, in special datorita segmentelor oferite de condeier. Atributul cel mai "interesant" al cartii este cel de simetrie. A trebuit sa trec prin vreo 4 capitole (nu citesc prefata unei carti niciodata, de frica unor idei primite de-a gata) ca sa imi dau seama ca, de fapt, capitolele pare si cele impare sunt (aproximativ) disjuncte. Cele impare, dau natura autobiografica a cartii. Tanarul scriitor se indragosteste de matusa sa, Julia, proaspat venita la Lima. Cuplul starneste revolta printre rude, dar cei doi continua legatura. Intre timp, Mario este editor la un post "serios" de radio din capitala, al carui "frate" consta intr-o multitudine de piese de teatru radiofonic. Teatrul angajeaza un scriitor de astfel de piese (in principiu de duzina, scoase efectiv pe banda rulanta), Pedro Camacho, un personaj care captiveaza atentia tanarului.  Capitolele pare sunt de fapt piese de teatru radiofonic. Se simte o schimbare (spre sfarsit, evidenta; la inceput, intriganta) in alcatuirea lor pe masura desfasurarii actiunii din capitolele impare. Pedro Camacho (din cauza muncii fara oprire) isi pierde in final puterea de a mai "aranja" personajele si intamplarile, ajungand sa faca multe confuzii intre piese. Tonul cartii este plin de umor, cu portrete pline de culoare si un stil narativ savuros. Unele piese de teatru sunt absolut hilare; de exemplu, Pedro Camacho are o obsesie

Transcript of Matusa Julia Si Condeierul

Page 1: Matusa Julia Si Condeierul

5/13/2018 Matusa Julia Si Condeierul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/matusa-julia-si-condeierul 1/3

 

Matusa Julia si condeierul

Am avut mereu impresia ca Mario Vargas Llosa este un scriitor care se structureaza excelent,

atat in naratiune cat si in stil, dar care este insa un povestitor oarecum rece, distant si calculat,

comparabil mai degraba cu un motor construit intr-o fabrica nemteasca decat cu spiritele

‘inflacarate’ ale autorilor de pe acelasi continent cu scriitorul peruan.

Matusa Julia si condeierul mi-a sters in mare parte aceasta impresie lasata de celelalte carti

 pe care i le citisem pana in prezent.

Poate si din cauza unui stil mai ‘light’, partial autobiografic (naratorul este un tanar de 18 ani

 pe nume Mario Vargas, student la drept, redactor pentru un post de radio si scriitor aspirant),

scriitura lui Vargas Llosa este simpatica, fluenta si atractiva.

Tanarul redactor de la Radio Panamericana se indragosteste de matusa Julia, o bolivianca

divortata, in varsta de 32 de ani, si in paralel se imprieteneste cu un personaj extrem de ciudat,

condeierul angajat pentru a scrie si regiza emisiuni de teatru radiofonic.

Iar daca ‘istoria’ tanarului Mario nu este neaparat spectaculoasa, Llosa isi balanseaza romanul

 prin povestile scurte interpuse de-a lungul capitolelor, povesti care se dovedesc a fi scenariile

genialului condeier.

Povestirile contrasteaza prin stil cu ceea ce ar trebui sa ofere in mod normal teatrul radiofonic,

avand foarte putin dialog (sau chiar deloc). Cred ca acest contrast se vrea in armonie cu

celelalte teme de contradictie din roman: Mario se indragosteste de bolivianca, insa continua

sa o numeasca “matusa Julia”, prelungind absurdul acestei idei, iar condierul reprezinta geniul

care traieste numai pentru dezvoltarea artei sale, insa nu are nicio sansa de a fi comparat

macar cu scriitorii faimosi (care depun mult mai putin efort).

Matusa Julia si condeierul este o experienta simpatica, in special datorita segmentelor 

oferite de condeier.

Atributul cel mai "interesant" al cartii este cel de simetrie. A trebuit sa trec prin vreo 4

capitole (nu citesc prefata unei carti niciodata, de frica unor idei primite de-a gata) ca sa

imi dau seama ca, de fapt, capitolele pare si cele impare sunt (aproximativ) disjuncte.

Cele impare, dau natura autobiografica a cartii. Tanarul scriitor se indragosteste de

matusa sa, Julia, proaspat venita la Lima. Cuplul starneste revolta printre rude, dar cei

doi continua legatura. Intre timp, Mario este editor la un post "serios" de radio din

capitala, al carui "frate" consta intr-o multitudine de piese de teatru radiofonic. Teatrul

angajeaza un scriitor de astfel de piese (in principiu de duzina, scoase efectiv pe banda

rulanta), Pedro Camacho, un personaj care captiveaza atentia tanarului.  Capitolele pare sunt de fapt piese de teatru radiofonic. Se simte o schimbare (spre

sfarsit, evidenta; la inceput, intriganta) in alcatuirea lor pe masura desfasurarii actiunii

din capitolele impare. Pedro Camacho (din cauza muncii fara oprire) isi pierde in final

puterea de a mai "aranja" personajele si intamplarile, ajungand sa faca

multe confuzii intre piese.Tonul cartii este plin de umor, cu portrete pline de culoare si un stil narativ savuros.

Unele piese de teatru sunt absolut hilare; de exemplu, Pedro Camacho are o obsesie

Page 2: Matusa Julia Si Condeierul

5/13/2018 Matusa Julia Si Condeierul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/matusa-julia-si-condeierul 2/3

 

legata de trasaturile barbatului ideal, care sunt omniprezente in lucrarile sale

(incidental, sunt chiar trasaturile Condeierului). Se disting doua tonuri ironice: unul al

lui Camacho, privind personajele pieselor sale; cel de-al doilea, de alta factura totusi, al

autorului privind stilul Condeierului. Aceasta intersectie de stiluri diferite,

bine delimitate, impreuna cu multe alte constructii placute (stilistice, sau de continut),

m-au convins asupra talentului scriitorului. Daca mai adaug si subiectul captivant,pot sa zic ca am citit cu placere aceasta carte.  Ca o concluzie, pot sa spun numai atat: de mult nu am mai citit o carte care sa nu stea

prea mult pe noptiera, dar in acelasi timp o carte pe care sa vreau sa nu o mai termin.

Page 3: Matusa Julia Si Condeierul

5/13/2018 Matusa Julia Si Condeierul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/matusa-julia-si-condeierul 3/3