. Materiale moderne de ambalare

Ambalaje din materiale plastice

Deşi sunt mai noi pe piaţa ambalajelor, materialele plastice oferă o serie de avantaje

incontestabile faţă de alte materiale clasice :

masă proprie mică ;

prelucrare uşoară, ele putând fi modelate în orice formă ;

prezintă rezistenţă la şocuri mecanice ;

protejează bine produsele ambalate în timpul transportului şi depozitării ;

sunt impermeabile la apă, vapori de apă, grăsimi, impurităţi etc.;

pot fi transparente sau opace, în funcţie de cerinţele de protecţie cerute de produsul

ambalat;

prezintă rezistenţă la radiaţiile infraroşii şi ultraviolete ;

prezintă sudabilitate şi posibilitate de lipire .

Din materiale plastice se obţin următoarele tipuri de semifabricate destinate realizării

ambalajelor :

-filme flexibile, folii şi materiale complexe ;

-folii flexibile, din care se fac pungi şi saci pentru ambalare ;

-folii rigide, pentru realizarea de tăviţe, pahare, platouri, etc. ;

-materiale complexe obţinute din diferite tipuri de folii .

Ambalajele din materiale plastice pot fi recuperate si reintroduse în circuitul industrial,

evitându-se astfel poluarea mediului. Prin reciclarea ambalajelor din mase plastice se reduc

costurile de fabricaţie ale ambalajelor, consumul de materii prime sau chiar se pot înlocui

ambalajele clasice.

Ambalajele flexibile din PE (polietilena) , PP (polipropilena), PVC (policrorura de vinil) ,

PET (polietilena tereftalat ), PA (poliamida) sunt utilizate, în principal, sub forma de straturi

bariera sau lianţi materiale complexe de ambalare.

Materialele complexe permit ambalarea în vid gaz inert a produselor congelate.

Materialele plastice sunt uşoare, impermeabile, tind să devină un înlocuitor al sticlei. Apariţia

lor a revoluţionat industria de ambalaje a produselor alimentare, proces care continuă şi în

prezent, obţinându-se noi astfel de materiale. Sunt destul de ieftine, iar ca dezavantaje, unele

materiale plastice degajă, la ardere, vapori corozivi şi încă nu s-a rezolvat problemele de

sterilizare a acestora.

Utilizarea unui singur tip de material tinde să devină ceva excepţional, deoarece pare

exclus ca acesta să poată îndeplini toate exigenţele de ordin tehnic, comercial şi mai ales

psihologic, care se cer unui ambalaj corespunzător.

În prezent sunt utilizate tot mai multe materiale obţinute prin asocierea materialelor

uşoare în scopul obţinerii unor caracteristici superioare.

Caracteristica esenţială a unui material complex de ambalare este impermeabilitatea sa

la vapori de apă şi la diferite gaze. Alte proprietăţi importante sunt transparenţa,

sudabilitatea, rezistenţa mecanică, protecţia împotriva luminii, rezistenţa la acţiunea

produselor agresive, rezistenţa la temperaturi ridicate, etanşeitate.

În funcţie de natura materialelor suport, foliile complexe se pot clasifica in :

1. materiale complexe pe bază de aluminiu;

2. materiale complexe pe bază de hârtie şi carton ;

3. materiale complexe pe bază de materiale plastice.

Foliile complexe din aluminiu sunt formate din 3 straturi, din care aluminiul reprezintă

stratul median, iar ca strat intern, polietilena de joasă densitate şi ocazional polipropilena.

In alegerea stratului intern trebuie să se ţină seama de compatibilitatea dintre material şi

produsul ambalat. Ca material de acoperire pentru startul exterior pot fi folosite următoarele

materiale: celofan, folii de poliester şi polipropilena.

Domeniile de utilizare ale acestui tip de materiale sunt :

ambalarea produselor sensibile la umiditate (în acest caz se folosesc complexe de

tipul celofan + aluminiu + polietilena)

ambalarea lichidelor şi a produselor vâscoase (stratul intern trebuie să aibă o

rezistenţă mecanică bună ).

Materialele complexe pe baza de pelicule celulozice răspund unor cerinţe legate de:

transparenţa ;

impermeabilitate la grasimi ;

posibilităţi de termosudare .

Cartoanele acoperite cu mase plastice, cum ar fi complexul carton – polietilena, sunt

utilizate pe scara largă la ambalarea produselor alimentare.

Cartonul caşerat cu polietilena asociat cu folie de aluminiu este utilizat la confecţionarea

formelor tetraedrice, paralelipipedice pentru lichidele alimentare sterilizate UHT. Acest sistem

de ambalare se numeşte Tetra-Pak. Ambalajul Tetra Pak se prezintă sub forma unui tetraedru cu

capacitate de 1/4; 1/2; 1/1; având următoarea structura de la exteriorul ambalajului către

interior: topitura hot-melt-carton ( 134 -165 g/m².) – polietilena (15 g/m²) – folie de aluminiu

(de 9 microni) – polietilena (două straturi, gramaj total 50-70 g/m² ).

Materialele complexe având la bază materialele plastice sunt utilizate pentru ambalarea

produselor în vid, a produselor lichide şi congelate.

Procedeele moderne de sterilizare la temperatura ridicată au condus la necesitatea

realizării unor materiale complexe rezistente la temperatura de 135°C. Astfel de materiale conţin:

polipropilena şi poliamida sau poliester cu sau fără inserţie de folie de aluminiu, ca de exemplu,

Aluthen HPC (poliester + aluminiu + polipropilena), combithen HPA (poliamida/ polipropilena).

Cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească materiale moderne destinate confecţionării

ambalajelor pentru produse sterilizate sunt: termosudabilitate, barieră faţă de oxigen,

permeabilitate la vapori de apă, care se poate reduce prin asociere cu filme de aluminiu.

Astfel de ambalaje sunt suficient de performante pentru a asigura alimentelor ambalate o

conservare pe o perioada mai mare de un an.

Materialele complexe ca şi cele “barieră” (faţă de vaporii de apă, gaze, substanţe volatile,

radiaţii ultraviolete, microorganisme) prezintă dezavantaje în ceea ce priveşte reciclarea, iar

consumatorii zilelor noastre sunt foarte sensibili faţă de mediu. De aceea, după 1990, pe piaţa

ambalajelor s-au afirmat că o serie de materiale substitutive, cu proprietăţi de înaltă barieră faţă

de apă, grăsimi, ceruri.

Un asemenea material este Scotchban-ul, care nu modifică reciclabilitatea hârtiei şi

cartonului şi nici biodegradabilitatea. Impregnarea cu Scotchban se realizează pe o singură faţă a

materialului suport (pentru îngheţată, biscuiţi) sau pe ambele feţe (material recomandat pentru

produse alimentare cu concentraţie ridicata de uleiuri, grăsimi).

În SUA, s-a pus la punct tehnologia depunerii sticlei pe materiale plastice, obţinându-se

materiale cu proprietăţi barieră pentru gaze, arome, umiditate, capabile să suporte procesul de

sterilizare. Numele comercial al materialului este “ceramis” şi are multe aplicaţii în domeniu

alimentar (îndeosebi pentru produse zaharoase). Substratul de material plastic este reciclabil

complet şi chiar prin incinerare nu poluează mediul.

S-au creat noi materiale celulozice care răspund celor mai severe cerinţe ale ecologistilor.

Plecând exclusiv de la plante cu creştere anuală s-a creat hârtia de ambalaj ECO-ECO, care

satisface exigenţele consumatorilor, prezentând o totală compatibilitate cu produsul ce se

ambalează şi, în acelaşi timp este biodegradabilă.