Perioada 50-60 Perioada interbelica Măsurile considerate în anul 1941, spre “a ţine seama de

efectul cutremurelor; învăţămintele trase de pe urma cutremurului ,din 10 noiembrie 1940”.

Nivelul de cunoaştere ştiinţifică al perioadei respective nu a permis

o interpretare corectă a comportării construcţiilor la acţiunea seismului din 10 noiembrie 1940. Majoritatea degradărilor şi avariilor au fost considerate că s-au datorat “viciilor” de construcţie.

Totuşi, după aceea au fost impuse unele măsuri constructive pentru a ridica nivelul de asigurare al construcţiilor la acţiuni seismice. Câteva dintre acestea sunt enumerate mai jos. realizarea zidurilor de caramidă pe muchie (pe cant) numai cu mortar

de ciment şi pe cât posibil folosirea cărămizii celulare cu nut şi feder, legată cu armătură;

realizarea de “grinzi de centură” la nivelul plăcii de planşeu, inclusiv pe pereţii de la casa scării;

prevederea de centuri de beton armat de 20-25cm grosime, cu o arie de armătură de 1% din secţiunea de beton, pe toată lăţimea zidurilor interioare şi exterioare la clădirile cu mai mult de 4 etaje (16 m deasupra solului),

realizarea unui schelet de beton armat sau metalic, calculat pentru încărcări orizontale prescrise, pentru clădirile mai înalte de 4 etaje; pe cât posibil se va realiza un schelet simplu, în care stâlpii să fie continui pe toată înălţimea clădirii;

armarea secţiunilor stâlpilor s-a considerat cu procent minim 1% şi cu etrieri deşi la baza şi capătul de sus al stâlpului; alegerea agregatului pentru beton şi prepararea acestuia va fi îngrijită; verificarea axării pe verticală, a umplerii cofrajelor, iar la clădiri înalte vibrarea betonului cu mijloace mecanice;

realizarea de calcane la podurile înalte de o cărămidă grosime şi cu mortar care să conţină ciment;

ancorarea de zidărie a acoperişurilor ; ornamentele din faţadă să fie legate de zidărie; prevederea numai de buiandrugi din beton armat deasupra golurilor de

uşi şi ferestre, cu o lungime suficientă de rezemare pe zidărie; limitarea folosirii zidăriei americane; zidăria din cadrele de beton armat realizată cu mortar de var gras-

ciment, cu 150-200 kg de ciment la m3 şi eventual şi cu legături din bare orizontale din stâlp, cu diametru de 15-20mm la fiecare metru înălţime ;

Cărămidă; grosimi de zidărie.

-cărămidă uzuală (de presă sau de mână) cu dimensiuni efective de

68x130x270mm; stratul de mortar orizontal este de 1-1,5cm grosime,

iar cel vertical de 1cm; (figura 2.24);

-cărămidă dublu presată pentru zidăria aparentă de faţadă cu

dimensiuni de 40x140x270mm;

-cărămidă dublu presată italiană pentru căptuşirea exterioară a

pereţilor de zidărie; 30x80x280;

- grosimea zidurilor de cărămidă; ½ cărămidă (14cm); 1 cărămidă

(28cm); 1şi 1/2 cărămidă (28 cm); 2 cărămizi (56cm);

-greutatea unui m3 de zidărie din cărămidă obişnuită este de 1650-

1800 kg/m3; din cărămidă cu goluri 1100-1300 kg /m3;

-zidărie din pereţi dubli, uşori, de tip “american”; pereţii sunt alcătuiţi

din 2 pereţi de cărămidă aşezată pe muchie, cu spaţiu de aer la mijloc

şi legaţi cu cărămizi aşezate pe lat la 6 rânduri; se întrebuinţează la

bowindouri şi ca umplutură între cadrele de beton armat, la interior şi

la exterior; peretele are 28 cm grosime şi este mai bun izolant termic;

(figura 2.26).

Mortarele folosite au fost cu liant de var (cu rezistenţa de 15

kg/cm2 la 28 zile) şi liant de ciment (cu rezistenţa de 275 kg/cm2 la

Zidărie americană

ziduri la casa scării de minim 28 cm grosime; la clădirile cu schelet, scările au fost prevăzute ca scări monolite

ridicate odată cu stâlpii; se admit trepte încastrate în ziduri numai la clădiri cu cel mult 3 etaje;

prevederea de centuri intermediare de beton armat şi stâlpi de beton la clădiri înalte sau cu caracter special (săli de teatru, cinematograf, biserici, săli de conferinţă);

interzicerea betonării pe timp friguros, cu pericol de îngheţ.

28 zile).

Pardoselile folosite prezintă următoarele soluţii:

-pardoseală de mozaic (turnat sau în dale) de 12-15mm grosime, pe

un strat suport de mortar de aproximativ 5 cm grosime;

-duşumele de brad de 3-4cm grosime bătute pe grinzişoare de tufan

de 8x10cm, sau 6x8cm la distanţe de 50-55cm;

-pardoseală din parchet de stejar, nuc, frasin, cu lamb şi uluc, bătută

pe duşumea oarbă de 2,5cm grosime, care este montată pe cusaci de

lemn de 4x6cm; între aceştia există umplutură fonoizolantă din

spărturi de cărămidă sau moloz;

-pardoseli din beton sclivist la subsoluri.

-sub placa de planşeu există de multe ori plafon suspendat , din rabitz

cu tencuială, care maschează conductele şi sifonul de la baie.

Materiale termo şi fonoizolatoare folosite în perioada respectivă

izorel : panouri izolante fono şi termo, din fibră de lemn , de dimensiuni 1,55-

3.0m, grosime de 5,8,10,12 şi 20mm ; =0,029 ; = 250 kg/m3 ;

asko : panouri din plută expandată şi impregnată, termo şi fonoizolatoare,

folosite la pereţi şi pardoseli ; grosimi de 2,3,4,5 si 6 cm ;

stabilit : placă izolatoare, neinflamabilă, folosită la pereţi ; grosimi de 2, 5, şi

7cm ;

vată de sticlă : materiale izolatoare termo si fono ; =0,03 ; = 100 kg/m3 ;

celotex :material american, termo şi fonoizolator ; dimensiuni ale panourilor de

3,60x1,20m şi grosime de 11 si 22mm ; ; = 260 kg/m3 ; =0,041.

1. Valoarea rezistenţei de proiectare la compresiune pentru

pereţii solicitaţi la încovoiere cu forţă axială (fd) se ia egală cu

rezistenţa medie de rupere la compresiune a zidăriei (fm) împărţită la

factorul de încredere CF..

În lipsa unor date obţinute prin încercări la lucrarea respectivă,

rezistenţa medie la compresiune a zidăriei se poate lua:

- fm = 1,3 fk, unde fk este rezistenţa caracteristică la

compresiune a zidăriei stabilită conform CR 6-2006;

- din standardele de proiectare bazate pe calculul în stadiul de

REZISTENTELE ZIDARIEI DIN CARAMIDA PLINA- REZISTENTA „Rc“

(fk) (N/mm2) la compresiune axiala

Marca

mortar

MARCA CARAMIZII

C200 C150 C125 C100 C75 C50

10.0(N/mm2) 7.5(N/mm2) 5.0(N/mm2)

M5 4,4 3,6 3,4 3,0 2,6 2,0

M2,5 3,6 3,0 2,8 2,6 2,2 1,8

M1,0 3,2 2,6 2,4 2,0 1,8 1,4

M0,4 2,8 2,4 2,2 1,8 1,4 1,2

rupere (STAS 1031-50, STAS 1031-56, STAS 1031-71) utilizând

rezistenţa medie a cărămizilor şi a mortarului determinate prin

încercări in-situ la lucrarea respectivă.

Rezistenţa caracteristică la compresiune (fk în N/mm2)

a zidăriilor cu cărămizi pline din argilă arsă 240 x 115 x 63 mm Rezistenţa

cărămizii

fmed

(N/mm2)

Ţesere Rezistenţa medie a mortarului (N/mm2)

M10 M5 M2.5 M1

10.0 fig.a 4.30 3.50 2.85 2.15

fig.b 3.45 2.80 2.30 1.75

7.5 fig.a 3.50 2.85 2.30 1.75

fig.b 2.80 2.30 1.85 1.40

5.0 fig.a 2.65 2.15 1.75 1.35

fig.b 2.10 1.70 1.40 1.05

CF

mf

df

Marca

Mortar

Ri Rm R2

(ft)

Rt

(fvk0) Rezistenta

din

intindere

centrica

Rezistenta

din

incovoiere

Rezistenta

din

eforturi

principale

Rezistenta

la efort

tangential

M5 0,180 0,270 0,270 0,355

M2,5 0,110 0,180 0,180 0,245

M1,0 0,065 0,090 0,090 0,110

M0,4 0,020 0,045 0,045 0,045

Rc(fk)

Rc

Rm

R2

R2 V

V

Ri

Ri

2. Valoarea rezistenţei de proiectare pentru pereţii solicitaţi la forţă tăietoare se stabileşte în funcţie de mecanismul de rupere:

- Pentru rupere prin lunecare în rost orizontal (fvd):

CF

ff

M

vmvd

unde fvm este rezistenţa medie de rupere la forfecare în rost orizontal iar M este dat mai jos.

În lipsa unor date obţinute prin încercări in-situ la lucrarea respectivă, rezistenţa medie de rupere la forfecare în rost orizontal (fvm) se

poate lua egală cu:

- fvm = 1,3 fvk

unde fvk este rezistenţa caracteristică de rupere determinată conform CR 6-2006;

- pentru zidăriile vechi cu cărămizi pline şi cu mortar de var, fvk se calculează cu relaţiile (4.3a) şi (4.3b) din CR 6-2006 în care

rezistenţa unitară caracteristică iniţială la forfecare a zidăriei se ia:

fvk0 = 0,045 N/mm2.

Conform CR6-2006 (vezi tabel de mai jos)

Pentru zidărie cu elemente din grupa 1

fvk= fvk0+0,4 d

fvk= (0,034 fb+0.14 d)

- Pentru rupere în scară sub efectul eforturilor principale de întindere (ftd):

CF

f04.0f

M

mtd

unde fm este rezistenţa medie de rupere la compresiune a zidăriei stabilită ca mai sus.

Pentru evaluarea siguranţei clădirilor existente coeficientul parţial de siguranţă pentru zidărie se ia egal cu:

M = 3,0 pentru zidăriile vechi cu cărămizi realizate manual şi mortar de var (orientativ, anterior anului 1900);

M = 2,75 pentru zidăriile vechi cu cărămizi presate şi mortar de var-ciment / ciment-var (orientativ, între ani 19001950);

M = 2,5 pentru zidăriile recente (orientativ, după anul 1950).

În cazul zidăriei confinate şi/sau armate în rosturi, pentru calculul capacităţii de rezistenţă se folosesc valorile medii ale rezistenţelor

betonului şi oţelului, determinate conform STAS 10107/0-90, 3.1.7.

Rezistenţa unitară caracteristică la forfecare în rost orizontal fvk a zidăriei cu elemente pentru zidărie din argilă arsă din grupa 1 fb

N/mm2

Mortar Efort unitar de compresiune d (N/mm2)

0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1.0

10.0 M10 0.340 0.368 0.382 0.396 0.410 0.424 0.438 0.452 0.466 0.480

M5/2.5 0.240 0.280 0.320 0.360 0.400

M1 0.140 0.180 0.220 0.260 0.300 0.340 0.380 0.420 0.460

7.5 M10 0.269 0.283 0.297 0.311 0.325 0.339 0.353 0.367 0.381 0.395

M5/2.5 0.240 0.280

M1 0.140 0.180 0.220 0.260 0.300

5.0 M5/2.5 0.184 0.198 0.212 0.226 0.240 0.254 0.268 0.282 0.296 0.310

M1 0.140 0.180

Module de elasticitate, de deformatie

Ez- Modulul de elasticitate secant de scurtă durată

Tipul calculului

(situaţia de proiectare)

Zidărie cu elemente

din argilă arsă

sau din beton

Stabilirea caracteristicilor dinamice 1000 fk

Deformaţii în ULS 500 fk

Deformaţii în SLS (numai pentru

sisteme static nedeterminate)

800 fk

fk rezistenţa caracteristică a zidăriei la compresiune

Gz- Modulul de elasticitate transversal, pentru zidăria nearmată

Gz = 0.4 Ez

Valori ale factorului de comportare adoptate în metodologia de nivel 1

Tipul de structură q

- structuri din zidărie simplă (nearmată) q = 1,5

- structuri din zidărie confinată (inclusiv cele proiectate conform P2-75:

Normativ privind alcătuirea, calculul şi executarea structurilor din zidărie)

q = 2,0

Prevederi conform P2-62-Instructiuni tehnice privind masurile constructive la cladirile cu zidarie portanta,

situate in zone seismice

-adoptarea unei scheme de plan simpla, cu asezarea cat mai simetrica, in raport cu axele principale ale cladirii, a peretilor de rezistenta;

-lungimea cladirii, sau a tronsoanelor san u depaseasca 60m;

-rosturile antiseismice vor fi si rosturi de tasare;

-inaltimea cladirii de la sol pana la ultimul planseu va fi de maxim 15m;

-zidurile vor fi continue pe toata inaltimea cladirii; grosimea minima va fi de 25cm;

-planseele sa fie alcatuite ca diafragme rigide;

-distanta intre zidurile transversale de rigidizare nu trebuie sa depaseasca 12m;

-pentru spaletii mai mici de 1.0m se va realize armarea zidariei in rosturile orizontale cu bare de 6-8 la cate 3-4 randuri;

-prevederea unoe samburi de beton armat in grosimea zidariei legati de century; legatura samburilor cu zidaria spaletilor se realizeaza cu bare

6mm la 5-6 randuri;

-in toate zidurile se va prevedea mortar de ciment-var cel putin marca 25;; zidaria se va executa cu caramida avand cel putin marca 75;

-se vor prevedea centuri antiseismice la nivelul tuturor planseelor, pe toti peretii de rezistenta,cu grosime minima de 25cm; va fi prevazuta

centura la nivelul podestului intermediar si stalpisori la casa scarii;

-buiandrugii prefabricate vor avea rezemarea de cel putin 35cm de fiecare parte a golului; in cazul planseelor monolite, buiandrugii peste

golurile zidurilor exterioare se pot executa din beton armat monolit, o data cu centura antideimica;

-buiandrugii peste golurile din zidurile interioare puternic solicitati, se vor executa din beton armat monolit cu rezemare de cel putin 50cm de

fiecare parte;

-peretii despartitori de ½ c care leaga zidurile portante se vor executa concomitant cu cestea.

Rezistente zidarie perioada interbelica

Rezistentele zidarie -1950-1975

Rezistentele zidariei -1975-2005