D. Matcovschi – simbol al

BasarabieiMedalion literar-muzical

Guleac EugeniaProfesor de limbă şi literatura română

Gr.did.IIGimnaziul nr.45

1

D. Matcovschi – simbol al BasarabieiMedalion literar-muzical

Pe peretele central: Portretul lui D. Matcovschi, inscripţia: D. Matcovschi – scriitor şi om al Cetăţii; expoziţia de carte: D. Matcovschi – simbol al Basarabiei.Citate: „D. Matcovschi nu are probleme legate de formă şi gen: pentru el a scrie înseamnă a trăi.” (M. Cimpoi)

” Eu am crezut şi cred, mai cred, ca-ntîia oară, Că nu-i poetul, nu-i poet fără de ţară”

„Eu am cîntat, eu cînt şi-o să mai cînt,La margine de lume şi de ţară,Încet, încet, cu limpezit cuvînt, Străbun pămînt şi noua primăvară”

(D. Matcovschi)

Un grup de elevi cu lumînările aprinse (Pe un fundal muzical”Doina de jale. Gh. Zamfor”; se derulează imagini ale poetului ):

1. Maieştrii şi-i adună Dumnezeu. De-acum şi pe Matcovschi l-a cheamat. De el ne despărţim cu greu. Acolo sus o maică plînge în năframă.

2. Acum e înger, Moldova de sus el o veghează, Alăturea de maci el plînge De doină şi de dor o-mbrăţişează. Nu a murit, el s-a mutat cu traiul.

3. Matcovschi a fost un gînd,4. Matcovschi-a fost un firicel de iarbă,5. Matcovschi-a fost o flacără arzînd,6. Matcovschi-a fost podoabă dintr-o salbă. (Ana Nastasiu)Prezentator IFiindcă nici un rîu nu poate marea să ocolească, fiindcă zilnic viaţa noastră în viaţa

dincolo se revarsă, omul D. Matcovschi s-a retras dintre noi. Această dispariţie e răzbunată, însă de viabila operă literară a Domniei sale poetul care promite să rămînă

2

veşnică şi nemuritoare, simplă ori veche, nouă; toate sînt trecătoare. Rămîne doar cuvîntul ca stropul de soare care ne mîngîie blînd sufletul.

Prezentator IICuvîntul lui D. Matcovschi scris, rostit, declamat şi cîntat rămîne şi protagonistul

seratei noastre de astăzi.Prezentator ISimbol de demnitate şi de rezistenţă, D. Matcovschi a lăsat moştenire opera, o

lecţie de demnitate, de dragoste necondiţionată faţă de ţară, limbă, popor, mamă, femeie. Şi indiscutabil, una din cele mai reprezentative poezii ale maestrului este poezia Doar femeia.

Poezia Doar femeia, cîntecul Mi-e dor Prezentator IICine este D. Matcovschi? Om? Poet? Cetăţean? Prozator sau dramaturg? El

rămîne deosebitul. Prin aceasta se manifestă întreaga operă a lui D. Matcovschi. „Poezia plină de lirizm, una din cele mai cîntate, poezie învăţată pe de rost, poezie şoptită de dragoste, poezie admirabilă, poezie care îngenunchează în faţa istoriei”. (Vitalie Răileanu, critic literar)

Vă propunem spre vizionare un filmuleţ despre viaţa şi activitatea lui D. Matcovschi.

Prezentator I „Eu am cîntat, eu cînt şi-o să mai cînt,

La margine de lume şi de ţară,Încet, încet, cu limpezit cuvînt, Străbun pămînt şi noua primăvară”

Prezentator II Dumitru Matcovschi este un Părinte al Patriei. E unicul poet care se înrudește în

poezie cu Grigore Vieru datorită prezenței motivelor : plai, mamă, dragoste, dor .

Nicăieri în lume piatra nu-ncălzeştePiatra de acasă fir de iarbă creşteNicăieri furnica nu-i atît de pui,Nicăieri în lume ca la mama nu-i. Poezia „Aici””Cerul tău, Moldovă”,”Să trăieşti, Moldovă” Prezentator IÎntr-un interviu D. Matcovschi ne mărturiseşte: „Mi-a fost mereu dor de viaţă şi de

cuvînt. Şi de mama, şi de fraţi , şi de lume. Nu mi-a fost însă dor de ducă”. Şi tot vorba poetului: „Nu-i poet fără de ţară şi nici nu va fi cîndva” Poezia Eu nu sînt pasăre

Prezentator II

3

Dragostea pentru plai, strămoşi, grai şi celelalte realităţi sfinte, presupune o anumită angajare, contribuţie personală. Poezia Datorie

Prezentator IDragostea penru părinţi este o temă aparte în creaţia lui D. Matcovschi. Imaginea

sfîntă a mamei, a părinţilor ne rămîne pentru totdeauna în memorie: plini de griji şi dragoste, de seninătate şi demnitate. Mama e fiinţa care ne scoate în lume cu tot ce-i trebuie pentru om:

„Mama”,” Părinţii”,cîntecul”Inimă de mamă”Prezentator IIDe la mamă provine cuvîntul matern, o altă permanenţă a unuversului tematic

matcovschian. Matern e graiul ce-l vorbim, dorul şi doinele, balada, mioara, luceafărul codrii cu izvoarele, neamul, natura, pîinea noastră cea de toate zilele, vatra părintească: tot ce este sfînt pe pămînt.

„Focul dun vatră” (audiere, vizionare) Poezia Limba maternăPrezentator ISuccesele de creaţie ale autorului îşi au explicaţia şi în dragostea pentru cuvînt.

Convingerea scriitorului e că „La început a fost Cuvîntul/Şi de aceea în cuvînt / A încăput, rotund, pămîntul - / Fir de mac şi fir de gînd” Crezul autorului: „Cuvîntul este... suflet este, dacă este” e arătat în poezia sa Apel.

Poezia „Apel”Prezentator II:Cine sunt eu? Cine eşti tu, el, fiecare?O întrebare pentru orice muritor.Răspund cum pot, cum cred, cum ştiu: soarta mă doare,Cine aş fi, un singur dor mai am, sunt om, sunt dor. (D. Matcovschi)

Soarta omului pe pămînt sunt motivele din poeziile: Omul, Glosă în metru Eminescian (audiere Glosă în metru Eminescian, refren), Microcosm (ultima)

Prezentator IPe D. Matcovschi viaţa l-a bucurat şi tot viaţa l-a întristat. Dar, bună, rea nu s-a

săturat de ea. Poetul schiţa un zîmbet amărui şi rostea simplu ca un dulce joc de cuvinte:Viaţa e una întotdeauna Şi-i ca lumina, a tuturor,Numai de viaţă, numai de viaţă, Numai de viaţă îmi este dor.Poezia Moştenire, Va fi ca mîinePrezentator II:Poezie-manifest, poezie-adevăr, poezie-suferinţă...Adevărurile simple

4

Curajosul ce le strigăAu fost spuse nu o dată...

...Şi frumoasele-adevăruriAu trecut astfel prin vremeCătre viaţa anonimă, către veşnice poeme...

Poezia Bluf, Pîinea noastră cea de toate zilele, Pîine de la iepure, Prezentator I „Poezia e dragostea mea dintîi”, mărturisea D. Matcovschi. „ea e mai aproape de

sufletul” său. Armonia cuvintelor, melodica versurilor ne vrăjeşte incontinuu.Multe din poeziile sale au fost puse pe notele compozitorilor: Ion Aldea-

Teodorovici, Petre Teodorovici, Eugen Doga, Mihai Dolgan. Unele dintre aceste melodii au devenit şlagăre chiar de la prima audiţie: Cu numele tău (Nina Crulicovscaia), Inimă de mamă (Sofia Rotaru), Focul din vatră, Sărut, femeie, mîna ta (Ion Aldea-Teodorovici), Bucuraţi-vă, Glossa (Catarsis), Dragostea poetului (Anastasia Lazariuc), Chişinăul meu cel mic (surorile Ciorici).

Prezentator IIAcest cîntec vă propunem să-l audiaţi în interpretarea I. Vîrlan. Chişinăul meu

cel mic Prezentator IPuiii mamei, pui, ce să vă spui?sănătate lungă, să ne tot ajungă,să ne fie casa tînără şi masatotdeauna plină, scăldată-n lumină: numai vorbe bunelumea să ne-adunesă ne cinstească să ne iubească...Puiii mamei, pui, ce să vă spui?

5

Final: Dăruieşte, Doamne Sfinte (cîte o strofă recită cîte un elev)1.Dăruieşte, Doamne Sfinte,Strop de dor Moldovei noastre,Drum de secoli înainte, Cer înalt şi zări albastre.

2.Fă să aibă bună parteDe pîinică şi de sare, Şi de viaţă cu nemoarteDar... ca viaţa trecătoare.

3.Apară cum ştii mai bineDe străinul care-l pierdeGraiul ei, din moşi ce vine –Piatră rară, frunză verde.

4.Leagănului unde prunciiGîngură cuvîntul „mamă”Fă-i un loc în iarba lunciiSau în codru de aramă.

5.Coltelui primăvăraticDă-i tărie şi răbdare, Să răsară, singuratic, De sub piatră mult ce-l doare.

6.Înfrăţeşte om şi ciută, Greier, fluture, furnică:La nevoie te ajutăCu-o povaţă, cît de mică.

7.Dă-ne, Doamne, ai de unde, Clipa e de înviere,Dă-ne-o mare şi un munte,

6

Şi mai mult nimic nu cerem.

Cîntecul Bucuraţi-vă (toţi)

7