Master - Rolul Cititorului

4
Rolul cititorului Cititorul model este un cititor tip pe care textul nu numai că îl percepe ca pe un colaborator, dar pe care şi caută să-l creeze. Cititorul model este cititorul care cunoaşte regulile jocului înainte să înceapă lectura unei cărţi, le respectă şi este nerăbdător să intre în jocul pe care autorul şi textul i-l propun. Textul este o maşinărie concepută pentru a declanşa interpretări, dar între intenţia de neatins a autorului şi intenţia discutabilă a cititorului se află intenţia transparentă a textului, care infirmă orice interpretare imposibil de susţinut. Trebuie doar ca cititorul model contemporan să înveţe să aleagă, să filtreze, să sintetizeze. Sensul textului literar poate căpăta contur doar în conştiința imaginativă a cititorului, întrucât el nu este dat în mod explicit în text. Cititorul concretizeaza textul, scoate la lumina neformulatul, nespusul si ii ofera coerenta. Fiecare text literar are pregătită o anumită paletă de roluri pentru receptorul său potenţial. Textul nu copiază lumea reală, ci constituie, mai degrabă, o lume din materialul care i se oferă, iar în felul constituirii se manifestă perspectiva autorului. În momentul în care cititorul trebuie să înţeleagă lumea propusă de lectura

description

Umberto Eco

Transcript of Master - Rolul Cititorului

Rolul cititorului

Cititorul model este un cititor tip pe care textul nu numai c l percepe ca pe un colaborator, dar pe care i caut s-l creeze. Cititorul model este cititorul care cunoate regulile jocului nainte s nceap lectura unei cri, le respect i este nerbdtor s intre n jocul pe care autorul i textul i-l propun. Textul este o mainrie conceput pentru a declana interpretri, dar ntre intenia de neatins a autorului i intenia discutabil a cititorului se afl intenia transparent a textului, care infirm orice interpretare imposibil de susinut. Trebuie doar ca cititorul model contemporan s nvee s aleag, s filtreze, s sintetizeze.

Sensul textului literar poate cpta contur doar n contiina imaginativ a cititorului, ntruct el nu este dat n mod explicit n text. Cititorul concretizeaza textul, scoate la lumina neformulatul, nespusul si ii ofera coerenta.

Fiecare text literar are pregtit o anumit palet de roluri pentru receptorul su potenial. Textul nu copiaz lumea real, ci constituie, mai degrab, o lume din materialul care i se ofer, iar n felul constituirii se manifest perspectiva autorului. n momentul n care cititorul trebuie s neleag lumea propus de lectura respectiva, este necesar o structur a textului care s-i permit receptorului s realizeze perspectivele textului. Acestea sunt diferite, dar ele trebuie raportate unele la altele pentru ca acel ceva la care se refer s devin concret. Deci, cititorului i se ofer o anumit structur de text, care l oblig s adopte o anumit poziie pentru ca el s-i poat alctui puncte principale n nelegerea textului.

Perspectivele textului tind s se organizeze ntr-un complex de referine, avnd astfel caracterul unor instruciuni. Acest complex de referine nu este dat i trebuie imaginat. Aici este punctul n care rolul cititorului, cuprins n structura textului, i ctig caracterul afectiv prin actele de imaginare, prin intermediul crora sunt trezite la via i sunt scoase n eviden sensurile textului. Pe parcursul lecturrii i receptrii textului, prin aceste acte de imaginare i implicit de nelegere a textului, unghiul de vedere al cititorului se modific permanent n funcie de text, pn cnd n final se suprapune cu sensul textului, cititorul aflndu-se definitiv n acest punct n text. n acest moment convingerile cititorului coincid cu cele ale autorului, subordonandu-si mintea i inima crii. Autorul creaz o imagine a sa i o alt imagine a cititorului su, i cea mai reuit lectur se realizeaz atunci cnd autorul i cititorul ajung la un acord deplin.

Cititorul nu se poate uita pe sine. Asta ar nsemna c el trebuie s se elibereze de toate experienele pe care le-a avut, experiene pe care le aduce cu el n momentul citirii i care de fapt sunt rspunztoare de modurile de interpretare ale cititorului.

Din toate acestea rezult c rolul de cititor al textului este realizat difereniat din punct de vedere istoric precum i individual, n funcie de dispoziiile lumii vieii precum i de cunotinele prealabile aduse de cititor n procesul lecturii.

Conform lui Umberto Eco, un text reprezinta un lant de stratageme expresive, care trebuie sa fie actualizate de catre destinatar. Dar, textul este incomplet deoarece trebuie actualizat prin: competen gramatical (sintactic a dicionarului - Destinatarul este intotdeauna postulat ca operator, capabil sa deschida dictionarul la fiecare cuvant pe care il intalneste si sa recurga la o serie de reguli sintactice preexistente pentru a recunoaste functia reciproca a termenilor in contextul frazei); postulate de semnificat (termenul de dicionar, n sine, este incomplet); implicitri semantice (exist o infinitate a interpretrii unui text).

Astfel, un text se distinge de alte tipuri de expresie printr-o complexitate mai mare, motivul principal al acestei compexitati este faptul ca textul este intretesut de non-spus. Ceea ce este non-spus inseamna non-manifestat la suprafata, la nivel de expresie, dar care trebuie actualizat de ctre cititor prin activitatea sa imaginativ n vederea producerii sensului.

Un text care cuprinde aceste invervale de umplut, aceste spatii albe, vrea ca cineva sa-l ajute sa functioneze, este emis pentru cineva care il actualizeaza.

Cititorul trebuie sa actualizeze codul sau si propria sa enciclopedie; sa umple golurile, spatiile albe pe care textul le-a revelat sau pe care autorul le-a lasat asa in mod intentionat; sa poate lua initiativa deschiderii textului, a decriptarii, a interpretarii.

In concluzie, cititorul conlucreaza cu mecanismul semnificarii textului, el actualizeaza sensuri deja continute in text, sau forteaza textul pentru a i se deschide.