MARY SCOTT - WordPress.com · SECRETUL CHIRURGULUI 7. Josie urc` \n camera ei [i se dezbr`c`. Dup`...

$: MARY SCOTT - WordPress.com · SECRETUL CHIRURGULUI 7. Josie urc` \n camera ei [i se dezbr`c`. Dup` baie \[i lu` alte haine [i se piept`n`, dar când se a[ez` \n fotoliu, privirea$

MARY SCOTT

Secretul

chirurgului

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

|n sala de opera]ii, oamenii se comportau ca [i cum ar fi fostdoar un simplu caz de apendicit`. {i erau \ndrept`]i]i, c`ci era chiarun astfel de caz. Anestezistul \[i freca b`rbia, gândindu-se cu p`rerede r`u c` se \ncheiase sezonul de rugby, Ben ajuta la transportareapacientului pe mas`, iar asistentul fluiera sub masc`, fixând-ohipnotizat pe asistent`, care orienta \n t`cere l`mpile, ignorându-lcu grij`. Josie nu [tia ca lui Ben s`-i fi luat vreodat` atât de mult s`scoat` un apendice. Trecu un sfert de or` pân` s` poat` num`ratampoanele [i s` trimit` ustensilele la cur`]at. Aduse targa [ib`rba]ii mutar` pacientul pe ea; Josie \l duse \n salonul lui [i abiaapoi \[i scoase halatul [i boneta.

Sora care asista la opera]ii spuse:– A[a se \ntâmpl` când stabile[ti s` mergi la film. Va trebui s`

plec f`r` s` m`nânc. Mul]umesc, Gilmore. Noroc c` nu ai \ntâlnire\n seara asta.

Disp`ru ca o furtun`. Josie arunc` o ultim` privire s`lii deopera]ii [i se duse la vestiar. Transpirase, dar nu \ndr`znea s` se

giannijollys

duc` nici pân` la internat cu halatul pe bra]. Pe coridor, sora dintura de noapte \i arunc` o privire plin` de nemul]umire [i trecu pelâng` ea. Josie nu descoperise niciodat` de ce surorile medicale seuitau \ntotdeauna cu dezaprobare dac` lucrai prea mult, ca [i cumai lâncezi.

|n lumina de aprilie, o prinse din urm` pe Belle Brownley. Belleera \nalt` [i plinu]`, o sor` medical` tot \n anul patru, ca [i Josie,\ns` mult mai sigur` pe ea.

– Ai avut o zi dificil`, Jo?– O apendicit`, exact când eram pe picior de plecare.– De ce ai s`rit peste mas`? Erau destule r`m`[i]e pentru o

vr`biu]` ca tine.– Nu mi-e foame. Poate ies mai târziu pentru o cafea.Bine inten]ionat`, dar din cale-afar` de neajutorat`, privi lung la

cl`direa acoperit` de ieder` pe lâng` care tocmai treceau, re[edin]adoctorului.

– Pân` se \ntoarce, nu po]i pleca f`r` s` m`nânci. Nu [tiu cumde-ai rezistat azi; pur [i simplu n-am dat de tine. B`rbatul `sta te]ine deja \n les`… dac` \ncepi s` faci gre[eli, n-o s` mai scapi.

Pe Josie o dureau picioarele [i avea nevoie de o baie..– N-a[ vrea decât s` fie mâine sear`, spuse ea. De-a[ [ti la ce s`

m` a[tept mai r`u…– Celebra ultim` dorin]`. Belle o privi, aproape comp`timind-o.

Te-ai \ndr`gositit de-a binelea de el, nu-i a[a? Ce o s` se \ntâmplecu tine dac` prime[te postul `sta pe care [i-l dore[te? De ce nute-ai putut mul]umi cu cineva ca Ben sau ca David? Au ni[te sufletede aur, chiar dac` nu-[i permit s` se c`s`toreasc`. Dar nu, a trebuits` pui ochii pe Marele Chirurg.

– Nu e numai din partea mea, spuse Josie. De când a venit aici,n-a mai ie[it cu nimeni altcineva.

6 MARY SCOTT

– I-ai dat câteva luni lui Charles Demettre [i deja e prea mult.{tie cât ai suferit din pricina lui?

– Belle, nu fi atât de dramatic`.– |ncerc s`-]i deschid ochii, fata mea. {i nu vorbesc despre

chinurile iubirii. Unui chirurg sau unui consultant nu i se \ntâmpl`nimic f`r` ca surorile s` nu afle, [i toate te privesc cu invidie decând Demettre te-a ales pentru valsul de la petrecerea de Cr`ciunde anul trecut. Dac` ai fi avut mai mult` grij` \n zilele libere… darnu. Demettre dispre]uie[te subterfugiile [i dac` iese cu tine, te iade aici, chiar din fa]a spitalului [i z`bove[te pân` v` v`d to]i.Trebuie s`-[i dea seama c` nu e cinstit fa]` de tine.

– Charles nu e tocmai ca ceilal]i b`rba]i, asta-i tot.– Aici ai dreptate. Nu-l \n]eleg deloc… un pe[te rece, cu o

sclipire \n ochi care ar putea \nsemna orice. Nici m`car nu e englez.– E jum`tate englez, \l ap`r` Josie. Cealalt` jum`tate e canadian,

[i asta \nseamn` c` e mai mult sau mai pu]in englez. Dar nu mi-arp`sa dac` ar fi de alt` na]ionalitate.

– Eu nu m` simt \n siguran]` decât lâng` un pierde-var`.Demettre m` sperie… observ` totul. Dac` se \ntâmpl` s` i se par`o clip` doar c` bâjbâi \n sala de opera]ii, url` la tine: „folose[te-]idegetele, sor`… nu coatele“… De când mi-a f`cut observa]ie c`i-am adus tava f`r` s` port m`nu[i, \i port pic`.

– |n afara spitalului, e un b`rbat ca oricare. Nu era tocmaiadev`rat. Pentru Josie, era alesul [i uneori \[i d`dea seama c` dac`va pleca de la St. Mark's, nu va mai fi altcineva. Oricum, nu pots`-mi schimb sentimentele pentru el. A[ vrea doar s` [tiu cum aumers lucrurile la \ntrunirea de azi.

– Ei bine, nu-]i irosi seara \ntrebându-te. Vino \n sufragerie s`ne uit`m la televizor, dup` ce faci baie. E rândul lui Biddy s`g`teasc`.

SECRETUL CHIRURGULUI 7

Josie urc` \n camera ei [i se dezbr`c`. Dup` baie \[i lu` altehaine [i se piept`n`, dar când se a[ez` \n fotoliu, privirea ei albastr`se opri asupra fotografiei din col]ul oglinzii. Nu era una bun`,niciodat` nu se descurcase prea bine cu aparatul de fotografiat, dar\l \ntruchipa pe Charles stând \n fa]a restaurantului, \n luminasoarelui. |notaser` \n râul rece ca ghea]a [i apoi luaser` prânzul. O\ntrebase despre c`minul ei [i f`cuse o u[oar` grimas` când \ispusese c` se ducea rar la Carlisle, pentru c` mama ei serec`s`torise [i situa]ia nu era tocmai roz.

Se sim]ea extraordinar cu Charles. De fapt, \[i ]ineau unul altuiacompanie, pentru c` el nu-i \mp`rt`[ise niciodat` intimit`]i, nici nud`duse vreun semn c` ar avea nevoie de un altfel de r`mas-bun \nafara unui semn din cap. {i era \n regul`, cu excep]ia faptului c` ol`sa \n aer, \naintând fel [i fel de ipoteze [i… tânjind. Necazul erac` Josie nu reu[ise niciodat` s` treac` peste senza]ia c` el erachirurgul titular, iar ea o biat` sor` medical`. |n spital, n-o l`saseniciodat` s` uite, lucru pentru care Josie \i era recunosc`toare;surorile erau capabile s` pâng`reasc` chiar [i cea mai fireasc`rela]ie \ntre b`rba]ii [i colegele lor din personal [i cel mai mic semnde prietenie deschis` \ntre C. T. [i sora Gilmore ar fi dezl`n]uit o\ntreag` suit` de nepl`ceri.

A[adar, \n ultimele luni, Josie se interiorizase. Ra]iunea \ispusese c` prietenia cu Charles Demettre nu avea nici un viitor. Eraun om genial [i St. Mark's nu era decât o treapt` \n calea lui. Venise\n Anglia imediat dup` reziden]iatul la Montreal, st`tuse o vreme laLondra [i la Edinburgh, ob]inuse o burs` pentru continuareastudiilor [i abia acum un an ajunsese la St. Mark's, Storford. Aveatreizeci [i cinci de ani, era \nalt [i avea o \nf`]i[are care-]i t`iarespira]ia, un accent canadian blând cu pacien]ii [i unul maiscor]os când vorbea cu colegii s`i. Cu Josie, p`rea s` fie un amestec\ntre cele dou`.

8 MARY SCOTTgiannijolllys

Gândindu-se la ultimele trei sau patru luni, \n timp ce-[ipiept`na p`rul lung [i blond pe care de obicei \l purta strâns laspate, Josie \ncepu s` viseze. |n total, nu fuseser` decât opt\ntâlniri cu Charles. Nimic despre trecutul sau despre viitorul lui[i Josie nu \ndr`znea s`-l \ntrebe. Nici \n particular, o sor`medical` nu se \mprietenea prea mult cu chirurgul titular. Dezidul `sta se lovise dintotdeauna. El ar fi putut s`-l doboare, darea nu. {i cu Charles, nu putea risca nici m`car un apropo vizavide ce \ncepea s` simt` pentru el. Fuseser` clipe când sim]ise c`o alesese doar pentru c`-i tolera t`cerea. O dat`, \i spusese c` nusunt multe fete care [tiu s` tac` [i c` ea exceleaz` la capitolulacesta, de parc` ar fi fost educat` de mic`; o f`cea cu o naturale]edes`vâr[it`.

Alteori, [tia c` lui Charles \i pl`cea s`-i vorbeasc`, s` flec`reasc`la nesfâr[it despre nimicuri [i s`-l fac` s` zâmbeasc`. „Acumvorbe[ti ca o sor` \n afara serviciului“, comentase el. „M` faci s` m`simt ca un \ngrijitor. Aproape c`-mi place.“

De acord, era un b`rbat complex. Ben [i David, Brian [i Mike…puteai s`-i cite[ti f`r` m`car s` \ncerci. Ben – terapeutul cump`tat[i prietenos, David era fascinat de oasele oricui [i de curbele doaruneia sau dou` persoane, Brian – studios [i timid cu to]i, cuexcep]ia lui Biddy, [i Mike – exuberant [i probabil gata s` se avânte\ntr-un mariaj, chiar dac` nu avea banii necesari.

Dar Charles nu fusese niciodat` ca ei; Josie era convins`. Venise\n Anglia pentru c`-l for]ase unchiul lui, care era neurochirurgpensionat la Londra. La el petrecuse Charles câteva nop]i cât timpfusese la interviuri [i pân` intrase \n leg`tur` cu fo[tii colegi. {iunchiul lui \i spusese despre noul spital [i despre departamentulde cercetare pentru care se c`uta un chirurg senior care s` se ocupede echipamente.


Charles nu spusese prea multe despre asta. |l rugase pe domnulKelcey s`-i preia pacien]ii timp de trei zile, \i spusese lui Josie c` eramult mai important pentru el decât \[i d`dea ea seama [i-i ceruse\ngrijorat s`-i ureze noroc, pentru c` la Londra fuseser` invita]i [aseoameni pe care s`-i \ntâlneasc` cei din comisie, [i to]i erau chirurgide prim` mân`. Urându-i noroc, Josie \[i urase sie[i suferin]`, \ns`o f`cuse vesel [i fervent. {i Charles plecase cu dou` zile \n urm`,imediat dup` vizita de diminea]`.

Josie renun]` s` se mai fr`mânte. Sora [ef` \i spusese acumdou` zile c` trebuie s`-[i ia o vacan]` de dou` s`pt`mâni \n mai [iJosie \ncepu hot`rât` s` se gândeasc` ce va face atunci. Mai puteafi o perioad` \ngrozitoare; pe litoral era rece [i deprimant, mai alesdac` te duceai singur. Avea o m`tu[` \n Sco]ia, dar asta \nsemna osum` considerabil`; din acela[i motiv, ie[ea din discu]ie [i oc`l`torie pe mare. Anul trecut se dusese acas`, la Carlisle, \n iunie.Vremea fusese cald`, dar atmosfera glacial`. Mama ei nu mai erav`duva Gilmore; acum administra casa imens` a omului de afacericu care se c`s`torise [i-i \ndr`gise copiii, ca [i cum ar fi fostdr`g`la[i [i ascult`tori, nu \nd`r`tnici [i plini de preten]ii. Josiedormise \n camera de oaspe]i, \ns` fusese tratat` cu mult maipu]in` considera]ie decât i s-ar fi acordat unui musafir. Plecasecon[tient` c` era pu]in probabil s` se mai \ntoarc` vreodat`.

A[adar, ce putea face cu dou` s`pt`mâni libere? Un weekend laBelle, dac` reu[ea [i ea s`-[i ia vacan]`, câteva zile la Londra…

Un stagiar \i strig` de afar`:– Sor` Gilmore… la telefon. Sor` Gilmore!Lui Josie \i s`ri inima din piept. Putea s` fie Ben, de[i era pu]in

cam târziu pentru cinematograf. Oricum, nu va merege. Alerg` pecoridor pân` la cabina telefonic`, se \nchise \n`utru, inspir` adânc[i ridic` receptorul.

10 MARY SCOTT

– Tu e[ti, Josie?– Da, Charles. Nu m` a[teptam s` m` suni.– Nu vreau s` afle nimeni, dar se \ntâmpl` s` fiu prin

apropiere. Ie[i?– Dac` ies? E[ti \n Storford?– La cabina de lâng` po[t`, dar vin s` te iau de pe aleea din aripa

de nord a spitalului. Dac` se afl` c` sunt aici \n seara asta, or s`apar` complica]ii. Vino afar` [i o s`-]i explic.

– Pot s` vin pe jos \n ora[. Ai putea fi v`zut.– Nu, vin s` te iau. Nu conteaz` atât de mult. Doar c` trebuie s`

m` \ntorc \n seara asta la Londra [i nu am timp s` stau de vorb` cualtcineva. |mbrac`-te bine, e frig. |n zece minute?

– Da!Ajunse \n camera ei plutind pe un nori[or roz, \mbr`c` o rochie

din lân`, \[i strânse p`rul [i se fard`, apoi \[i lu` haina [i ie[i. {i \ntimp ce se \ndrepta spre locul de \ntâlnire, se \ntreb` cum p`rusela telefon. Bucuros? Rezervat? Doar neoficial, hot`r\ ea, a[a cump`rea de fiecare dat`. Nu conta. |l va vedea: era un dar de laDumnezeu!

Se l`sase \ntunericul [i b`tea vântul, dar p`mânul mirosea aplante tinere [i rondurile de narcise din jurul ulmilor sem`nau cuzâne zbur`toare. Poarta era \nc` pe jum`tate deschis` [i se strecur`afar` pe alee, \ndreptându-se spre [osea. Ma[ina veni de dup` col][i Charles cobor\.

– Bine, ne-am sincronizat. Urc` [i plec`m imediat. Ai fostsurprins` s`-mi auzi vocea?

{i Josie putea fi rezervat`, atunci când era urm`rit` din priviri.– Da. Nu m` a[teptam s` te v`d sau s` vorbim mai devreme de

mâine sau poimâine. Cum ]i-a mers… sau \nc` nu [tii?


– La prima vedere, nu prea r`u… dar \nc` nu sunt sigur de rezultat.– Ai venit doar pentru seara asta?– Da. Nu dezvolt` mai mult, dar continu`: o s` mergem la

Briarfield. Dac` nu e deschis la Copper Kettle, atunci mergem laCoach Inn. Vreau s` st`m de vorb`.

– Putem s` vorbim \n ma[in`.– Nu e prea comod.– Po]i s`-mi spui ce fel de \ntâlnire a fost?Charles ridic` din umeri.– A fost a[a cum te a[teptai. O discu]ie la masa rotund`, apoi

ne-am desp`r]it [i fiecare [i-a v`zut de treaba lui; ortopedie,obstetric`… toate. Am vizitat spitalul [i apoi a avut loc o conferin]`mai pu]in formal`, cu numai doi din cei [ase care s-au prezentatini]ial. Noul departament de cercetare este un proiect promi]`tor [ide amploare, mult mai complex decât credeam. Va face o munc` devaloare.

– E confiden]ial?– Nu neap`rat. Detaliile vor fi stabilite \ntr-o s`pt`mân` sau

dou`. Abia peste cinci ani se vor face publice descoperirile. O s`dureze atât de mult tocmai pentru ca eforturile medicilor s` fiejustificate.

– {i este \n Channel Islands?– Nu, e mai departe spre vest [i mai aproape de coasta britanic`

– o insul` mic` numit` Ste Marie. Trei mii cinci sute de oameni –majoritatea muncitori francezi [i restul o mul]ime cosmopolit` dearti[ti, scriitori [i magna]i. Funda]ia a fost deja turnat`. E un efortanglo-saxon [i Ste Marie a fost aleas` pentru c` cercetareaam`nun]it` pe un num`r de persoane dat e mai lesne de efectuatpe o insul` unde popula]ia nu variaz`. Fiecare caz din spital va fiinvestigat \n cl`direa de cercetare adiacent`. Directorul va fi

12 MARY SCOTT

francez, chirurgul titular englez [i restul personalului \n principalfrancez, de[i unul sau doi englezi li se vor al`tura mai târziu. Noipunem la dispozi]ie echipa de cercetare [i majoritatea finan]elor [ia echipamentelor.

– Sun` minunat!– |ntotdeauna am visat s` m` implic \ntr-un astfel de proiect.Josie r`mase t`cut` câteva clipe, apoi spuse vesel:– Când vor s` \nceap` lucrul chirurgul senior… curând?– |ntr-o lun` sau mai pu]in.– O lun`! Josie se sim]ea de parc` tocmai fusese condamnat` la

\nchisoare pe via]`. A[ fi crezut c` te anun]` mai din timp. O lun`nu e cine [tie ce preaviz.

– |n cazul `sta, au un suplinitor pentru cel care va fi ales. D`dudin cap \nainte, spre luminile satului. Hai s` mergem la Coach.N-am mâncat nimic de la prânz.

Nici Josie nu mâncase, dar se sim]ea ca [i cum nu va mai puteas` m`nânce niciodat`. Când ajunser` la Coach, o chelneri]` \ianun]` \ngrijorat` c` e prea târziu pentru cin`.

Charles se uit` la ea [i-i zâmbi.– P`cat. N-ai putea s` ne faci m`car o omlet` cu pu]in` brânz`

[i cu [unc`?– Ei bine… cred c` a[ putea, domnule. O s` \ntreb la buc`t`rie,

bine?– }i-am fi recunosc`tori.Fata plec`, \mpleticindu-se de oboseal`.– N-a fost prea cinstit, spuse Josie. Nici nu-[i mai simte

picioarele.– Pun pariu c` n-a muncit atât de mult ca tine azi, spuse el [i-[i

scoase o ]igar`. Vrei ceva de b`ut cât a[tept`m?


– Nu, mul]umesc, [i nici ]igar`. |[i scoase haina [i strânse cuputere fa]a de mas`. |[i dorea ca restaurantul s` fie plin, astfel \ncâts`-i poat` vedea cineva. Dar nu era decât un b`rbat cufundat \ntr-ocarte, \n col]ul opus mesei lor. Vrei s` vorbim acum?

– Mai \ntâi s` mânc`m. A fost vreo urgen]` azi?– Un ulcer perforat de diminea]`. A fost destul de grav – fata

st`tuse a[a dou` zile. Domnul Kelcey a operat-o la dou` [i jum`tate[i apoi am avut patru apendici preventivi [i unul de urgen]`. |ntotal, am avut nou` opera]ii… o zi destul de aglomerat`.

– Ar`]i pu]in obosit`.„Nu m` comp`timi“, \[i spuse Josie, „altfel ]ip cât m` ]in

pl`mânii“. |i zâmbi.– Din cauza luminii difuze care creeaz` umbre. Unii oameni

cap`t` o aur` romantic` \n semi-\ntuneric, dar eu par pu]in mai mare.– Nu, spuse el serios, dac` ar`]i \n vreun fel, atunci pari mai

tân`r`.Nu fu nevoit` s` r`spund`, deoarece chelneri]a se \ntoarse [i

spuse uitându-se la Charles:– V` preg`tesc omlete, domnule… cu [unc` [i cu ro[ii. O s`

mai dureze pu]in. Dori]i o cafea?– Te rug`m… Mul]umim c` ai pus o vorb` pentru noi la

buc`t`rie.Fata ar fi \ntors toat` buc`t`ria pe dos pentru el; Charles avea

acela[i efect asupra pacien]ilor, dar nu [i cu surorile medicale. Cuele era distant [i avea o privire ca de ghea]`. Acum st`tea rezermatde speteaza scaunului; lumina blând` \i c`dea pe p`rul des [i negru[i pe tr`s`turile prelungi [i regulate. Nu era frumos, dar alura latin`[i osatura proeminent` \l f`ceau s` par` putenic [i pasional. Purtaun costum \nchis la culoare [i Josie se gândi cu \nfrigurare c` poate

14 MARY SCOTT

nu-l va mai vedea niciodat` \n pulover [i pantaloni. De acum\nainte, va fi prea ocupat ca s` mai ias` cu ea. Cu excep]ia cazului\n care nu primea postul.

Doar o clip` \l v`zu profund dezam`git, iar ea tandr` [i\n]eleg`toare… [i necesar`. Apoi se adun`; destul cu prostiileastea, feti]o; nu cu Charles Demettre.“

Cafeaua sosi [i-[i turnar` \n ce[ti. Apoi sosir` [i omletele, unauria[` pentru Charles [i un specimen modest pentru Josie, \nso]itede pâine pr`jit` [i de un bol cu salat` de fructe. Dup` ce mâncar`,Charles \[i aprinse o ]igar`, atent s` nu dea fumul spre ea, [i o fix`cu privirea.

– Mi s-a oferit postul de chirurg titular, Josie. Mâine diminea]`e o scurt` [edin]` de \ncheiere, pentru a se face oficial` alegerea.Trebuie s` le duc acceptul meu \ntr-o scrisoare [i-mi vor \nmânadocumentele oficiale. Nu e o promovare \n Anglia, mai degrab` eca [i cum a[ lucra pentru o companie, doar c` \n cazul `sta, to]idirectorii sunt celebri \n breasla medicilor.

Josie [tiuse \n adâncul sufletului, \ns` sperase ca imaginea eidespre integritatea [i talentul lui s` fie ridicol de exagerat`. Dar sep`rea c` \ntregul comitet de profesioni[ti era de aceea[i p`rere cu ea.

|i zâmbi cât putu de c`lduros.– Felicit`ri! Cred c` deja [tiam.– |nc` n-am acceptat.– Dar o vei face… \]i doreai atât de mult postul `sta. M` bucur

din suflet pentru tine, Charles!– A[teapt` pu]in. N-am venit de la Londra doar ca s`-]i dau

vestea asta. |l cuno[ti pe domnul John Melbury… erai \n saloncând a venit s` vad` cazul de encefalit` pe care l-am avut acumdou` luni.


– L-am v`zut de dou` sau de trei ori. Avea leg`turi strânse cu StMark's, cu mult \nainte s` lucrez aici, desigur.

– Cu ajutorul domnului John am venit la St Mark. El e unchiuldespre care ]i-am vorbit.

– Unchiul t`u? N-a[ fi ghicit.– N-am f`cut public` rela]ia noastr` de rudenie. Nu face parte

din directorii de la cercetare, dar al`turi de al]i câ]iva consultan]i, afost prezent la \ntrunirea de azi. Am s`-]i povestesc pe scurt. |ninterviul general de diminea]` mi s-a apus c` a[ fi putut fi ales de labun \nceput, datorit` recomand`rilor mele deosebite. Comisiafrancez` insist` ca persoanele contractate pentru cercetare [ipentru spital s` fie c`s`torite. Ideea e c` un medic c`s`torit se vastabili bucuros acolo pentru o perioad` de cinci ani [i astfel sepre\ntâmpin` o schimbare important` de personal. Caut`continuitatea \n anumite domenii [i sunt de p`rere c` o modalitatede a o ob]ine este s` se asigure de la bun \nceput c` cei ale[i, zâmbislab, au o via]` personal` \mplinit`.

– {i `sta e motivul pentru care n-ai fost angajat imediat, pe bazadosarului… pentru c` nu e[ti c`s`torit?

– Da. Ridic` din umeri. Britanicilor nu prea le pas` de stareacivil`, dar având \n vedere c` insula e francez`, trebuie s` pun`acelea[i condi]ii. Cel`lalt medic care s-a \ntors pentru [edin]a dedup`-amaiz` este c`s`torit.

– {i totu[i, te-au ales pe tine?Charles privea \n gol la fa]a de mas`.– Domnul John [i cu mine am luat prânzul separat de ceilal]i.

M-a \ntrebat dac` n-am pe cineva aici cu care mi-ar pl`cea s` m`\nsor, a[a c` i-am spus despre tine.

16 MARY SCOTT

– Despre… mine?Charles \[i ridic` privirea [i-i studie chipul mic, cu osatur`

frumoas`, ochii alba[tri cu iriza]ii c`prui [i p`rul blond strâns laspate, l`sându-i liber` fruntea \nalt`.

– Ne place s` fim \mpreun`, Josie. E[ti o persoan` lini[tit`, darpo]i fi vesel` [i amuzant`. |n Canada, unui chirurg nu-i este atât dedificil s` se \mprieteneasc` realmente cu o sor`, dar aici restric]iilesunt foarte clar trasate. Trebuie s` recunosc: poate fi o experien]`foarte inconfortabil` s` [tii c` lumea te bârfe[te pentru simplul faptc` te sim]i bine \n compania unei persoane care nu face parte dincategoria social` potrivit`. Nici nu-mi imaginez c` a[ putea g`si ocompanie lini[titoare al`turi de vreuna din surorile de aici.

Josie \[i dorea ca Charles s` nu mai t`r`g`neze atât lucrurile;tulbur`toarea nesiguran]` \ncepea s`-i dea dureri fizice.

– Ce a spus domnul John?– Atunci, foarte pu]in, dar când problema a fost pus` din nou \n

discu]ie, \n dup`-amiaza asta, le-a spus c` sunt mai mult sau maipu]in logodit. {i eu n-am negat. |[i strecur` mâna peste a ei [i ostrânse cu hot`râre. Vrei s` te c`s`tore[ti cu mine, Josie?

Sângele \i alerga prin vene, dar pielea \i \nghe]ase.– Nu… nu [tiu ce s` spun. Nici m`car nu suntem foarte

apropia]i. Adic`…– Da, [tiu. |ntr-un fel, \mi pare r`u c` unchiul a f`cut men]iunea

asta dup`-amiaz`, pentru c` a[ fi preferat s` vorbesc mai \ntâi cutine. Dar, dup` cum probabil ghice[ti, din punctul lor de vedere,lucrurile au fost clarificate. Am fost pus \n stânjenitoarea situa]ie dea fi felicitat pentru o logodn` care nu exist`.

– {i acum… vrei s` existe?– Da. Vreau s` ne c`s`torim curând, f`r` vâlv`, [i s` plec`m la

Ste Marie. M` iube[ti pu]in, nu-i a[a, Josie?


Aerul ireal al scenei o l`s` pe Josie cu gura uscat` [i tremurând`.|[i cobor\ privirea.

– Da, cred c` da. Dar n-am sim]it niciodat` c` e[ti \ndr`gostit de mine.– Dac` nu te-a[ iubi, nu te-a[ cere de so]ie. Am fost ferici]i

\mpreun` [i putem fi \n continuare. Dac` te \ndoie[ti de mine,gânde[te-te la ultimele câteva luni. |n toat` perioada pe care ampetrecut-o la St Mark's, ai fost singura fat` de care am fost interesat;dar tu ai mai ie[it din când \n când [i cu altcineva, a[a c`nesiguran]a vine din partea ta, nu din a mea.

– A[ vrea s` am timp s` m` gândesc bine, [opti ea tremurând. Eun [oc pentru mine.

– Nici nu se putea altfel. Am \ncercat s`-l amortizez, pentru c`[tiam ce o s` crezi. N-am vorbit niciodat` despre noi, despre cesim]im unul pentru cel`lalt, [i [tiu c` o femeie are nevoie dediscu]iile acestea lungi [i intime. Ale noastre vor trebui s` vin` maitârziu, asta-i tot.

– {i nu te-ai sim]i ca [i cum te-ai c`s`tori cu… o str`in`?– Nu, r`spunse el calm. Te cunosc mai bine decât tu pe mine.

Te-am v`zut lucrând, turnând ceai pentru un chirurg obosit,\mprietenindu-te cu pacien]i speria]i [i cu copii dificili, acoperindgre[elile stagiarilor. Te-am v`zut [i cu vântul r`sfirându-]i p`rul sauvân`t` de frig dup` ce ai \notat, [i arzându-]i degetele \ntr-unpr`jitor antic sau amuzându-te la culme la un film stupid care \nmod normal m-ar fi plictisit de moarte. |n majoritatea cazurilor, nu]i-ai permis niciodat` s` te ui]i la mine, nu-i a[a?

– E[ti atât de diferit.– Adev`rat, dar n-ar fi trebuit s` conteze.Urm` o t`cere. Josie \[i stinse ]igara, dorindu-[i s` poat` gândi

limpede, \n loc s` r`mân` blocat`. Dep`[ise primul fior de bucurie[i de ne\ncredere, dar ce urma?

18 MARY SCOTT

– Presupunând c` n-ar fi pus condi]ia asta, s` fii c`s`torit…\ncepu ea cu voce joas`. Nu m-ai fi cerut acum \n c`s`torie, nu-i a[a?

– Nu. |n condi]ii normale, mi-ar fi pl`cut s` m` cuno[ti mai bine\nainte ca m`car s`-]i pui problema asta.

– Ai fi plecat singur la Ste Marie pentru o perioad` de cinci ani.– Nu e atât de departe, [i voi avea vacan]e. Am fi corespondat [i

cred c` po]i ajunge s` cuno[ti foarte bine [i destul de repede pecineva, prin intermediul scrisorilor. Scrii lucruri care nu sunt u[orse spus. |[i \ndep`rt` o clip` privirea. Acum \mi doresc s` ne fideschis mai mult unul fa]` de cel`lalt. Acum câteva minute ai\ntrebat dac` nu m-a[ sim]i ca [i cum m-a[ c`s`tori cu o str`in`. Tua[a te-ai sim]i?

– |n momentul `sta, da. Nu s-ar putea s` ne logodim doar?Apoi… dac` sim]im c` facem ce trebuie, poate \n [ase luni…

– N-ar fi suficient, o \ntrerupse el pu]in cam brusc. |n ochiiconducerii, un b`rbat logodit ar fi mai pu]in dedicat decât unul singur,pentru c` mintea lui ar fi altundeva. Insist` atât de mult pe cinevac`s`torit pentru c` ei cred c` o slujb` atât de important` ar trebui s`beneficieze de toate eforturile disponibile. Iar eu sunt de acord cu ei.

– Las`-m` s` m` gândesc cel pu]in \n seara asta.Mâna lui se strânse peste a ei, dar n-o privi \n ochi când o

\ntreb`:– Ai avut vreodat` o rela]ie amoroas`, Josie?– Nu.– E[ti mai \ndr`gostit` de mine decât ai fost vreodat` cu altcineva?– Da.– Atunci, nu prea ai la ce s` te gânde[ti, nu? Am luat-o u[or cu

tine pentru c`… ei bine, am avut motive. Dar mi-am venit \n fire [iiat` c` te cer \n c`s`torie. Sunt foarte sigur de asta.


Josie vroia atât de mult s`-l cread`, \ncât aproape o podidir`lacrimile. R`zb`tur` pân` [i \n glas.

– Dac` e adev`rat, Charles, atunci… atunci, da. Doar c` nuvreau ca mai târziu s`-]i dore[ti altceva.

– Nu-mi voi dori. |i strânse pentru ultima oar` mâna [i-i d`dudrumul. Speram c` vei \n]elege [i cred c` \n]elegi. {tiam de acumcâteva s`pt`mâni c` e[ti potrivit` pentru mine [i n-ai fi fost atât defericit` cu mine dac` n-ai fi gândit la fel. Poate c` sun` pu]in camrece, dar nu asta e inten]ia mea. Sunt hot`rât s` te fac cu adev`ratfericit`, Josie. Trebuie s` crezi asta.

– Cred, spuse ea cu voce tremurând`. Doar c` mi-a[ fi dorit sàm mai mult timp s` pot asimila vestea.

– Nu ne putem c`s`tori \n urm`toarele dou` s`pt`mâni.Trebuie s` predau cazurile de la St Mark's [i s` fac câtevaaranjamente. Dup` perioada asta, n-o s`-]i mai par` atât de ciudat.

– St Mark's… \ngân` ea pe un ton speriat. Se presupune c`trebuie s` dau un preaviz de o lun`.

– O s` am eu grij` de asta, zâmbi el. N-o s` fie nici o problem`.– Urmeaz` concediul de dou` s`pt`mâni, care m` scute[te

oarecum de b`tì de cap…Charles se gândi pu]in.– Ar fi mai bine dac` nu le-ai spune nimic prietenilor tì. O s`

stau de vorb` cu sora [ef` [i totul va fi ]inut \n secret pân` dup`plecarea noastr`.

– Da, presupun c` a[a e cel mai bine.– Mai mult decât orice, nu vreau s`-]i faci griji. Oficial, m` voi

\ntoarce mâine dup`-amiaz` [i dac` sunt liber seara, ie[im undeva[i mai vorbim. Tonul \i deveni u[or ironic: cum stai cu franceza?

– La nivelul [colii generale, m` tem.

20 MARY SCOTT

– Când e[ti nevoit s-o vorbe[ti, devii fluent. Tata era mai multfrancez decât canadian [i am crescut vorbind dou` limbi… pe atunci,nu [tiam c` o s` fie a[a un atu. Se uit` la ceas. E trecut de zece [i\ncepe s` se adune lumea la cafea. Ar fi mai bine s` te duc \napoi.

Josie \[i scoase m`nu[ile din geant`.– Trebuie s` te \ntorci \n seara asta? N-ar fi mai bine s`

c`l`tore[ti mâine diminea]`?– Prefer s` nu m` duc la re[edin]`. Unde a[ sta?– Aici, la Coach.– Nu, nu, \nc` nu suntem so] [i so]ie.– Nu asta am vrut s`… se \nro[i ea ca racul.– M` temeam c` nu, dar a fost frumos totu[i s`-mi imaginez. Se

ridic`, zâmbind \nc` ironic. Barierele au disp`rut, vezi? Putem s` nespunem tot ce ne trece prin cap. Mi-a[ dori s` te pot cople[i cudaruri, dar va trebui s` fim circumspec]i cât timp e[ti \nc` la StMark's. Va fi mai u[or pentru tine. Hai s` mergem.

|i d`du chelneri]ei nota de plat` [i ie[ir` \n \ntuneric. Lui Josie\i tremurau genunchii [i capul i se \nvârtea. La jum`tatea drumului,Charles rupse t`cerea:

– Vrei s`-i scriu mamei tale?– Nu, mul]umesc, Charles.– O s` vin` la nunta ta?– Nu [tiu… dar imediat ce stabilim data, o s-o invit.– }ii neap`rat s ̀te cununi la biseric`? \ntreb ̀el, pe un ton u[or glacial.– A[a a[ vrea, da.– Foarte bine… dar nu \n alb, dac` nu te deranjeaz`.Nu g`si nici un r`spuns [i nu-[i mai spuser` nimic pân` când

ajunser` pe aleea pe care se \ntâlniser`. Josie se sim]ea \ngrozitorde \ncordat` [i mai timid` ca oricând.


– Chiar te \ntorci acum? O s`-]i ia dou` ore.– Mai pu]in, dat fiind c` e noapte. B`trânul m` a[teapt` \napoi.

|mi promi]i ceva, Josie?– Probabil. Ce?– C` vei avea \ncredere \n mine… atât.– Am \ncredere \n tine.– {i vei continua s` ai. Promi]i?– Bine\n]eles c`-]i promit. Nu m-a[ putea c`s`tori f`r` s` am

\ncredere.– {tiu, dar vroiam s-o spui. N-o s`-]i faci nici o grij`, da? Las`

totul \n seama mea.– N-o s`-mi fac griji. Aproape c` se sim]ea r`u de câte probleme

\[i f`cea deja.– Bine. Te conduc pân` la poart` [i o s` te urm`reasc pân` intri.

Apoi e destul` lumin`.– Sper c` poarta lateral` e deschis`. Din când \n când, se mai

treze[te câte un doctor mai zelos s-o \nchid` la zece. Ai fi surprinss` afli de câte ori surorile medicale sunt restric]ionate de rigiditateacu care doctorii respect` regulile.

Poarta era deschis` [i drumul era liber. Pe alee nu era nici]ipenie de om [i singurul zgomot care se auzea erau acordurile vagiale muzicii din internat. Josie \[i ridic` privirea spre el [i-i v`zumuchiile albe ale din]ilor [i ochii \ntuneca]i [i de nedescifrat.Charles o prinse de umeri [i o s`rut` ap`sat.

– Ai buzele reci [i tremuri, [opti el. Nu sunt mai monstru decâtacum o jum`tate de or`. Fugi \n`untru [i culc`-te. Noapte bun`.

***

22 MARY SCOTT

Josie ie[i pe hol [i v`zu c` ma[ina lui Charles era parcat` \n zonarezervat` medicilor. Inima \i tres`ri \n piept. Era gre[it c` se sim]eaoarecum \n[elat`? Da, a[a credea. Dar nu era gre[it c`-[i dorea s` fiavut timp s` devin` mai apropia]i \nainte s` se avânte \ntr-o rela]ieintim`. |n locul unei apropieri crescânde, \ntre ceea ce fusese \ntreei [i ceea ce urma s` fie se deschisese o mic` pr`pastie. {i parteacare lipsea era vital`. Josie nu-[i putea imagina cum vor reac]ionafiecare când se vor vedea disear`.

|ntâlnirea lor fu scurt` [i firesc de amiabil`. Charles st`tea devorb` cu unii colegi, când Josie tocmai ie[ea din internatulsurorilor, dup` cin`. El se opri [i Belle Brownley trecu pe lâng` eica [i cum nu i-ar fi cunoscut. Charles zâmbi profesional, dar spuse:

– Am fost chemat pentru o mastoidit`, a[adar \n seara asta voi fiocupat pân` la urm`. Dar am aranjat totul pentru Ste Marie. Amnevoie de certificatul t`u de na[tere, de dou` fotografii [i de datelepersonale pentru pa[aport. |n afar` de asta, nu trebuie s` tegânde[ti decât la haine. Te sim]i bine?

– Da, mul]umesc. R`spunsurile politicoase pe care i le d`dea o\nnebuneau.

– Presupun c` ai vrea s` le spui celorlal]i…– Nu, nu cred c` vreau. Pentru c` avea \ngrozitoarea convingere

c` dac` ar face-o, fetele pe care le pl`cea ar marginaliza-o. Nu [tiade ce.

– Asta e bine. Voi fi ocupat, dar vom g`si timp din când \n când.Dac` se poate, o s` te duc la Londra \n ziua ta liber`, ca s`-l cuno[tipe unchiul John. E singura rud` pe care o am \n Anglia. Zâmbetuli se \mblânzi. Du-te [i odihne[te-te, f` o baie fierbinte [i culc`-te.

Ea \ncuviin]` din cap, f`când un pas \napoi, c`ci venea un grupde surori.


– Noapte bun`, domnule Demettre.– Noapte bun`, sor`.– Ei bine, marele chirurg [i-a intrat din nou \n drepturi, chicoti

Belle când Josie i se al`tur`. |l vom pierde?– Da, a[a cred.– Sper c` urm`torul o s` fie mai uman. Se uit` lung la Josie. O

s` \ncepi s` plângi dac` te comp`timesc?– Nu. Ie[i \n seara asta?– Uite, \ncepu Belle cu o compasiune stângace, sunt destui

b`rba]i. E[ti destul de dr`gu]`. B`rbatul `sta nu vrea s` se\nsoare… vezi bine. Via]a lui se \nvârte \n jurul s`lii de opera]ii; dincând \n când mai iese \n ora[ cu câte o fat` lini[tit` [i discret`, oriundear fi, doar ca s`-[i demonstreze c` nu [i-a pierdut m`iestria.

– Te superi dac` nu mai vorbim despre el?– |mi pare r`u. Doar c` nu vreau s` te aprinzi dup` cineva

inaccesibil, ca Demettre. }i-am spus c` azi am primit o scrisoare deacas`? Sora mea are gemeni.

Ciudat, dar Josie se dep`rtase deja de Belle, de Meg, de Biddy[i de restul surorilor. {i \n diminea]a urm`toare, fisura s-aaccentuat. Fu chemat` \n biroul sorei [efe. Aceasta st`tea la mas`,palid` [i plin` de dezgust când se uit` la Josie. Nu o studia; aveaiimpresia c` sora [ef` v`zuse totul de mult prea multe ori ca s` maitrebuiasc` s` se uite.

– A[adar, ne p`r`se[ti, sor` Gilmore, \ncepu ea f`r` tragere deinim`. Va trebui s` semnezi o demisie formal` care are data acumdou` zile. Vei fi liber` la sfâr[itul s`pt`mânii viitoare.

– Da, sor` [ef`. Mul]umesc, r`spunse ea mecanic.– Am \n]eles c` munca ta e prea extenuant` \n momentul acesta.

Te transfer la [ase saloane particulare de la etajul trei. Sunt cazuri

24 MARY SCOTT

pe termen lung, a[a c` n-ar trebui s` te solicite prea mult. Aparent,nici urm` de sarcasm, dar era acolo.

– |mi place s` lucrez \n sala de opera]ii, sor` [ef`.– Dar poate c` n-ai starea psihic` necesar` pentru asta. Nu vrem

nici o gre[eal` acolo. Mâine diminea]` te vei prezenta la etajul trei[i-i vei da drumul sorei Bolton. |i vei raporta sorei Lucas.

– Da, sor` [ef`.– Am \n]eles c` ai fost de acord s` nu le spui nimic celorlalte

surori?– Da, sor` [ef`.– Situa]ia asta e pu]in neobi[nuit`. A[ prefera s` p`strezi t`cerea

\n privin]a planurilor tale de viitor pân` când ne p`r`se[ti. Po]ipleca.

{i asta fu tot. Nici o felicitare scor]oas`, nici o referire direct` laCharles. Probabil sora [ef` credea c`-[i face de ru[ine profesialuând de so]ie o biat` sor` obi[nuit`, când erau surori \n jur detreizeci de ani, care aveau calific`ri excelente pentru pozi]ia aceea.F`r` \ndoial`, se gândi ea \n treac`t, o sor` blond` de dou`zeci [idoi de ani era mai degrab` o pat` neagr` pentru un chirurg titular.

Josie \l v`zu pe Charles \n fiecare zi, uneori doar pentru câtevaminute, \n biroul sorei Lucas. Nu-[i putu lua liber s` mearg` cu eala Londra, a[a c` se duse singur` la cump`r`turi, \n Kensington.Mama ei \i scrisese agitat` despre c`s`toriile pripite, dar având \nvedere c` logodnicul ei era chirurg, totul trebuia s` fie deschis; \ip`rea r`u c`, primind invita]ia atât de târziu, \i era imposibil s`ajung` la nunt` [i ata[ase un cec de o sut` de lire din partea ei [i aso]ului. Josie trebuia s`-i povesteasc` toate detaliile. O scrisoaredeprimant`, dar nu nea[teptat`; mama ei era prins` cu nouafamilie.


Banii \i aduser` o rochie \ncânt`toare din m`tase albastr` [i op`l`rie asortat`, pantofi cenu[ii, m`nu[i [i un set de lenjerie.Acoperir` [i costurile uni costum bleumarin, unor pantaloni, bluze[i pantofi de zi. Dar Josie merse la cump`r`turi f`r` prea mult`tragere de inim`; \ntr-o astfel de expedi]ie aveai nevoie de mam`sau de o prieten` vesel` [i bine dispus`, ca Belle.

Fur` zile ciudate, parc` ireale. Se mut` când majoritateasurorilor erau de serviciu, iar restul dormeau; \[i transport`lucrurile \ntr-un taxi care o duse la unul din cele mai bune treihoteluri din Storford. Charles \i rezervase un apartament \n care-[ipetrecu majoritatea timpului. Ie[i numai când era cel mai pu]inprobabil ca surorile s` fie la plimbare prin ora[.

Charles reu[i s` vin` de câteva ori la cin`, \ns` conversa]ia lor serezum` strict la planurile pentru o nunt` simpl`, pentru o zi-dou`\n apartamentul domnului John Melbury din Londra [i pentruplecarea la Ste Marie.

Singura cu care vorbi \n zilele premerg`toare nun]ii fu doamnaVaughan, so]ia b`trânului doctor Vaughan, care consim]ise s-oconduc` la altar pe Josie. So]ia doctorului era o femeie dr`gu]` [iserioas`, care credea c` medicina era profesia ideal` pentru un so],dar fu rezervat` [i nu vorbi prea mult despre Charles sau despremariaj, iar Josie nu vru s` aduc` nici ea subiectul \n discu]ie.

Ziua nun]ii \ncepu rece [i senin`, dar seara era mult preadeparte pentru ceremonie, hot`r\ ea perindându-se dintr-o camer`\n alta. Cu siguran]`, ultimele ore de a[teptare [i de uitat la ceaserau \ndeajuns de lungi \ncât s` conving` orice mireas` c` e pe cales` fac` o gre[eal` fatal`! Totu[i, majoritatea mireselor nu erausingure \n diminea]a nun]ii lor, a[a cum era Josie; erau \nconjuratede rude iubitoare [i de prieteni, puteau s` vorbeasc` [i s` elimine

26 MARY SCOTT

astfel tensiunea. {i-l cuno[teau pe b`rbatul cu care se c`s`toreauatât de bine, \ncât nu aveau mustr`ri de con[tiin]`.

Se \mbr`c` [i-i fur` aduse florile – un buchet de trandafiri roz.– Un buchet superb, de mod` veche, spuse doamna Vaughan,

care sosi \mpreun` cu so]ul ei. Merg la biseric` \mpreun` cu sora[ef`, dar m-am gândit s` m` asigur c` ai tot ce-]i trebuie. Ceva de\mprumut?

– M` tem c` nu am.Doamna Vaughan scoase din geant` o carte mic` de rug`ciuni.– }ine asta lâng` buchet. Am avut-o [i eu la nunta mea. F`cu un

pas \napoi [i privi zâmbitoare silueta zvelt` a lui Josie \n albastrulcare-i scotea \n eviden]` ochii. |mi pare r`u c` nu por]i alb – ar fiar`tat minunat cu tenul t`u – dar ar`]i ca o mireas`, draga mea. Unafermec`toare.

– Acum, fugi, interveni posac doctorul, uitându-se la ceas.Plec`m \n exact cinci minute.

Doctorul Vaughan o cuno[tea pe Josie din ziua \n care intraseca stagiar` la St Mark's. Se purta p`rinte[te cu ea [i nu avea nici unfel de sentimentalisme fa]` de mariaj; pentru el, o c`s`torie \ntre undoctor [i o sor` era cât se poate de fireasc`.

Orga nu anun]` zgomotos clipa când Josie intr` \n biseric` labra]ul doctorului. Continu` s` improvizeze pân` când ajunser` \nfa]a preotului [i Charles veni lâng` ea. Era \nalt [i foarte masculincu tradi]ionala garoaf` ro[ie la rever. Josie avea impresia unei micicongrega]ii selecte [i dintr-o dat` se gândi c` Charles se opusesemar[ului victorios de la intrare, pentru c` era asociat cu miresele \nalb, de care avea oroare. Totu[i, lui Josie i-ar fi pl`cut s` fieintrodus` \n acordurile vechi [i onorante; scena ar fi c`p`tat un aermai real [i poate chiar i-ar fi conferit str`lucirea pe care [i-ar fi dorits-o radieze pentru Charles.


Preotul \ncepu s` vorbeasc`. Con[tient` de sprijinul luiCharles, \[i \ng`dui s`-l priveasc` \n treac`t. Se uita drept \nainte,la gladiolele cu care fusese decorat altarul. V`zu cum i se\ncordeaz` un mu[chi al f`lcii [i-[i aminti instantaneu c` atuncicând opera nu ar`ta niciodat` tensionat. O bucura pu]in s` [tie càzi, excep]ionalul chirurg era mai pu]in st`pân pe el decât deobicei.

|n ad`postul bisericii, lu` o hot`râre. Totul va fi bine. Nu\ncepeau tocmai cum [i-ar fi dorit, cu o \n]elegere deplin`, oprietenie strâns` [i cu o iubire abia \nflorit`, dar vor face ca mariajullor s` func]ioneze; o amici]ie perfect`, con[tientizarea nevoilor [i \ntimp, tot romantismul [i pasiunea iubirii.

Verighetele se aflau pe Biblie, \n fa]a ei; Charles o lu` f`rèzitare [i i-o potrivi pe inelarul tremurând. So] [i so]ie. Erau cuvintefrumoase, [i ochii \nce]o[a]i ai lui Josie, când se \ntoarse spreCharles, trebuie s` fi oglindit cât de mult o mi[caser`.

El \i zâmbi, \i b`tu u[or degetele pe bra]ul lui [i intrar` \nsacristie. Josie semn` tremurat, Charles cu obi[nuit` precizie. Apoio prinse de umeri [i o s`rut`. Se terminase [i p`r`sir` biserica \nacordurile muzicii. F`r` Mar[ul Nup]ial, se gândi Josie, dar dac` a[avroia el, nu conta. Se c`s`toriser` [i-l iubea. Cui \i p`sa de clopotelede nunt`?

|n curte, v`zu prima dat` to]i invita]ii. Sora [ef` [i patru suroride la St Mark's, cinci doctori cu so]iile [i domnul John Melbury.Nimeni sub treizeci de ani [i majoritatea trecu]i de mult de vârstaasta. Surorile ar`tau \nfrico[`tor \n noile costume de prim`var` [icu pantofii argintii.

Se pr`bu[i pe bancheta din spate a ma[inii, Charles urc` lângèa [i plecar`.

28 MARY SCOTT

– N-a fost chiar un supliciu, nu? Ar`]i minunat, dar cum te sim]i?– Destul de ciudat. Nu crezi c` ceremonia religioas` ar fi trebuit

s`… fie mai lung`?– Dumnezeule, nu! S-a terminat, Josie. |n]eleg ce sim]i, dar nu

ai de ce s`-]i faci griji. De acum \nainte, nu trebuie s` ne gândim decâtla noi, nu la ceilal]i. Voi face pân` [i imposibilul ca s` fii fericit`.

– {tiu.|[i \mpleti degetele cu ale lui [i, sim]ind strângerea lui ferm`,

respira]ia \i deveni mai adânc` [i mai regulat`. Nu conta c` n-os`rutase din nou \n intimitatea ma[inii sau c` nu-i spusese „iubito“.

|n câteva minute ajunser` la hotel [i portarul tocmai \ideschidea portiera când v`zu ceva ce nu observase când p`r`sisecl`direa \n urm` cu o or`; foaierul era inundat cu flori. S` fi fostmâna lui Charles?

Salonul privat pe care-l rezervase era decorat cu trandafiri [i cugaroafe [i masa lung` str`lucea \n lumina artificial`. Patru osp`tarierau deja preg`ti]i s`-i serveasc` [i \ndat` ce sosir` to]i oaspe]ii,recep]ia \ncepu. Totu[i, Josie se sim]ea din nou singur`. Dac` Bellear fi fost acolo, [i Meg [i Biddy! Dar \ntr-un astfel de cerc de medici,s-ar fi sim]it nelalocul lor din punct de vedere social. A[a cum sesim]ea [i ea.

Surprinse o dat` privirea deziluzionat` a sorei [efe, care f`r`doar [i poate exprima o c`ldur` acid`. Acum nu era sora [ef`, cidomni[oara Wallace; totu[i, pentru Josie avea s` r`mân`\ntotdeauna sora [ef`, distanta [i respectata partizan` a disciplinei.

Urmar` toasturile, la care Charles r`spunse cu gentile]e \n timpce Josie privea \n farfurie, \ntrebându-se cât va mai putea suportamirosul puternic al mânc`rurilor \mbel[ugate, al tortului de nunt`[i al puzderiei de garoafe. Domnul John ]inu un discurs de


felicitare surprinz`tor de volubil. Totu[i, nu era nimic surprinz`tor.El sugerase c`s`toria aceasta, astfel ca Charles s` poat` primi celmai râvnit post \n stadiul acela al carierei sale.

Sora Lucas se aplec` [i-i [opti:– A[teapt` pân` spun la spital c` azi am fost la nunta ta cu

domnul Demettre. {tii, c`s`toria asta a fost secretul cel mai binep`strat la St Mark's. Nu-i trece nim`nui prin gând!

– Te rog, transmite-le fetelor dragostea mea, [opti Josie. Spune-lec`-mi pare r`u c` nu le-am putut anun]a.

|n urm`toarea jum`tate de or`, tremur` \n sinea ei [i strânsepumnii \n poal`, \mp`r]ind zâmbete \n toate direc]iile. Dac` ar fi\ndr`znit realmente s` se gândeasc`, ar fi privit dincolo de oameniiaceia, oaspe]ii de la nunta ei, [i ar fi f`cut o criz` de isterie, [i \nc`nu una amuzant`. Dac` ea [i Charles ar fi avut de prins un avion,un tren, sau un termen limit` de orice fel!

|n cele din urm`, Charles \i spuse c` trebuia s` se schimbe. Seridicaser` de la mas` [i st`teau de vorb` \n grupuri, la un ultimpahar de [ampanie. P`reau \n jur de dou`zeci de oameni. Josie sestrecur` afar` din \nc`pere, ezit` \n fa]a liftului [i tocmai când sepreg`tea s` urce pe sc`ri, domnul John Melbury se opri lâng` ea.Trebuia s` se fi deplasat cu rapiditate ca s` ias` din camer` o dat`cu ea; sau plecase primul [i o a[teptase? |l privi, u[or blocat`. Oatinse cu un deget osos pe um`r [i-i spuse:

– Vino cu mine. Vreau s` st`m pu]in de vorb`.Nu-i trecu prin cap s`-l refuze. |l v`zu cum deschide o u[` [i

a[teapt`, [i aproape f`r` voin]` Josie intr` \n camera cu mobilierdin piele. John \nchise u[a [i Josie con[tientiz` lumina slab` careintra pe fereastr`, mirosul ]ig`rii de asear` [i t`cerea adânc`, deparc` \nc`perea ar fi fost izolat` fonic. Pe masa din centru se afla o

30 MARY SCOTT

serviet` pe care domnul John o lu` [i apoi o puse la loc, ridicânddin umeri. Odihnindu-[i degetele pe ea, se \ntoarse spre Josie.

– Presupun c` nu te a[teptai la asta, \i zâmbi el. N-o s` te re]inmult.

Josie \l v`zu bine \ntâia oar`. Era foarte \nalt [i odat` fuseseextraordinar de chipe[. Acum, p`rul argintiu str`juia o fa]` u[orbronzat`, frumos structurat`, de[i pielea \[i pierduse din elasticitate[i se ridase. Avea comportamentul tipic neurochirurgilor; urban,autoritar [i oarecum ne\ndur`tor.

– Ia loc o clip`. Se a[teapt` oricum s` dureze ceva pân` teschimbi, iar eu am men]ionat c` trebuie s` dau un telefon, a[a c`nu ne a[teapt` \napoi atât de repede. Vroiam s` st`m de vorb` \ntrepatru ochi.

– Oh. Josie se a[ez` \ntr-un fotoliu. Incon[tient, strânse pumnii[i-i \nghesui \n c`ptu[eala fotoliului. E ceva… aranjat?

– M-am gândit c` a[a e oportun. E foarte pu]in posibil s` te mai\ntâlnesc vreodat` singur`. P`rea s` a[tepte momentul s-o lase s`vorbeasc`, dar Josie nu spuse nimic, [i continu`: ai fost cea mai\ncânt`toare mireas`, draga mea, [i sunt sigur c` vei face totposibilul ca Charles s` fie fericit. Când v-am felicitat mai devreme,am vorbit din inim`.

– Sunt convins`, domnule John, spuse ea mecanic [i apoia[tept`.

F`cu un semn din cap spre servieta pe care \nc` \[i ]ineamâinile.

– Aici sunt ni[te lucruri personale care-i apar]in lui Charles. Nue tocmai momentul potrivit s` i le dau [i cred c` cel mai bine e s`te \ngrije[ti tu de ele [i s` i le dai peste câteva s`pt`mâni, dup` ce…v` ve]i fi obi[nuit unul cu cel`lalt. Lucrurile au fost \n posesia mea


de o vreme bun`, [i nu ]i le-a[ fi dat dac` n-ai fi plecat din Anglia.E posibil ca Charles s` vrea s` se descotoroseasc` de ele, darnimeni nu poate face asta \n locul lui. A[adar, ascunde servieta \nbagajul t`u [i când ajunge]i la Ste Marie, pune-o bine o vreme [inu-i spune nimic despre ea. Vei face asta?

– Da, desigur.– Ei bine, asta-i tot. Ar fi mai bine s` nu-i spui lui Charles c` am

vorbit cu tine dup` nunt`. Veni]i la mine o zi-dou` [i sunt sigur c`n-o s` fi]i deranja]i. Dac` sun` telefonul, zâmbi din nou, ignora]i-l.O s` v` conduc când pleca]i la Southhamptom, poimâine. O privi\ncruntat. }i s-a p`rut c` v-a]i c`s`torit prea brusc?

– Pot s` m` adaptez, domnule John.– Sunt convins. O sor` medical` e cea mai potrivit` so]ie pentru

orice fel de medic. Nu numai c` e antrenat`, dar \i [i cunoa[temeseria [i \n]elege c` trebuie s` fie \ntotdeauna pe primul loc. So]iamea era pianist`… prea sensibil`. M` tem c` a fost nefericit`,pentru c` nu s-a putut niciodat` acomoda cu adev`rat cu stilul meude via]`. De aceea m` bucur c` Charles [i-a dat seama c` n-am fost\nc`p`]ânat când l-am sf`tuit s` se \nsoare cu o sor`. Poate vei fi maibun` pentru el decât o infirmier` autoritar`; nevoile lui sunt maideosebite.

Josie devenise rezervat` [i moale; \i era \ngrozitor de team` s`nu-i dea lacrimile [i-[i \ndep`rt` privirea. Ultimul lucru de care aveanevoie acum era s` i se aminteasc` din nou motivul pentru careCharles se c`s`torise atât de brusc cu ea.

– Da, asta e [i p`rerea mea.– A[ vrea s` mai men]ionez un singur lucru. E un subiect la care

probabil ar fi foarte reticent, pentrul binele t`u. Trebuie s`-]i fi spusc` a mai fost c`s`torit, dar probabil c` nu ]i-a povestit mai mult. {tiu

32 MARY SCOTT

c` e capabil s`-]i spun` verde \n fa]` [i apoi s` interzic` oricediscu]ie pe tema asta… poate [i eu a[ face la fel, \n locul lui. Dar[tiai c` prima lui so]ie a fost fiica mea?

Camera se \nvârtea, iar pe domnul John \l vedea prin cea]`, dem`rimea unei musculi]e. Josie \[i ]inea f`lcile atât de \ncle[tate,\ncât când vorbi, o f`cu \ntr-o [oapt` gâtuit`:

– Nu, nu [tiam asta.– Vroiam s` [tii. Eu [i mama lui Charles eram veri. Fiica mea [i

Charles erau veri mai \ndep`rta]i [i [i-au fost devota]i din ziua \ncare el a ajuns \n Anglia. A murit dintr-o dat`, la [ase luni dup`c`s`torie – \n urm` cu doi ani. Mama ei a murit curând dup` aceea,a f`cut un infarct. Astea sunt lucrurile ap`s`toare pe care vroiam s`le [tii, dac` \i vei fi de ajutor lui Charles. Te vor ajuta s`-l \n]elegi [is`-i dai tot ce ai mai bun.

Josie \[i acoperi fa]a cu o mân` nesigur`.– Mi se pare o cruzime din partea dumneavoastr`, s`-mi spune]i

acum.Domnul John fu vizibil uluit [i alarmat.– Dar, copil` drag`, mi s-a p`rut corect s` [tii. Charles e tot ce

mai am acum [i vreau s` fiu sigur c` mariajul `sta va avea o baz`s`n`toas`; fac tot ce pot \n scopul `sta. Charles a suferit prea mult,[i o nou` c`s`torie cu o sor` medical` tân`r` [i disciplinat` eperfect` pentru el. Trebuie s` te \ngrije[ti ca, \n timp, s` uitetragedia asta.

Domnul John nu vorbi despre propria pierdere; oricum, Josienu l-ar fi auzit. Se ridic`, alb` ca varul, dar mai mult sau mai pu]inst`pân` pe ea.

– Da, e adev`rat c` trebuia s` [tiu. Mul]umesc, domnule John.|i \nmân` servieta [i-i spuse cu cât` blânde]e putu:


– N-am nimic \mpotriv` s` mi se spun` „unchiule“ – de fapt, \miplace. O s` pui deoparte servita, nu-i a[a, [i vei uita de ea o vreme.Te rog, nu-i pomeni lui Charles despre \ntrevederea asta. Nu [tiinimic mai mult despre c`s`toria lui cu fiica mea decât ]i-a spus!

– Da… bine\n]eles.– Bine. |nc` o dat`, trebuie s`-]i m`rturisesc convingerea mea c`

ve]i fi foarte ferici]i.– Mul]umesc.Cumva, Josie ajunse \n camera ei [i \nchise u[a, sprijinindu-se

de ea [i \ncercând s` se concentreze. Durerea \i urca \n picioare [isim]ea c` ziduri se strâng \n jurul ei. Trecu o vreme bun` \nainte camu[chii s` i se detensioneze [i s` se poat` mi[ca; puse servieta \nbuzunarul cu fermoar al valizei ei.

|[i \ndrept` spatele [i-[i trecu o mân` rece prin p`r [i pe ceaf`.{i acum? Era c`s`torit` cu Charles, f`cuse jur`minte sfinte – totu[icum putea s` le respecte? {i cum s` nu le respecte? Cum putuses`-i fac` una ca asta? |i vorbise de \ncredere [i totu[i nu-i spuseseniciodat` c` iubise cândva cu pasiune [i c` fusese c`s`torit…

***

– Relaxeaz`-te acum, spuse Charles, când erau \n ma[in`. Cândajungem la Londra, mergem direct la apartament [i despachet`mlucrurile de care avem nevoie zilele astea. Am f`cut o rezervarepentru mas` [i la un spectacol \n seara asta. S-ar putea s` treac`mult pân` s` mai avem ocazia s` petrecem o astfel de sear`.

O cin` la restaurant [i un spectacol erau o alegere ciudat`pentru noaptea nun]ii, la fel [i o inim` frânt`, dar \n situa]ia lor nuera deloc ie[it` din comun. {tia c` Charles aranjase inten]ionat, ca

34 MARY SCOTT

s` nu petreac` o sear` ciudat`, uitându-se la televizor sau vorbinddoar. Trebui s`-[i p`streze cump`tul, hot`rât` s` nu se maigândeasc`, s` nu-[i aduc` aminte c` existase un motiv \ntemeiatpentru care nu avuseser` muzic` la biseric`. Charles evitase totce-i putea aminti de pierderea suferit`.

Inevitabil, c`zu \ntr-o stare de depresie amestecat` cu umilire,\nfrico[are [i durere fizic`. |l iubise orbe[te [i cu toat` inima [i \nc`\l iubea, cu toate c` decep]ia \i zdruncinase fiecare nerv.

Acum, Charles vorbea f`r` re]inere, aproape cu nep`sare. A[areu[ise s` treac` de ceremonie [i de recep]ia de la prânz. |nalt,ar`tând distins \n cenu[iul \nchis, zâmbise [i vorbise t`r`g`nat, \nfelul \n care li se adresa pacien]ilor ca s` fac` exact cum vroia el, [ismulsese zâmbete str`lucitoare de la toate surorile invitate.Suplinise t`cerea lui Josie, o ajutase cu un instinct infailibil. Oimplorase s` aib` \ncredere \n el, dar acum [tia c` nu putea. Poatec` nu va mai avea niciodat` \ncredere \n el.

Apartamentul domnului John era aproape de Hyde Park. Avea[ase camere mobilate somptuos [i era \ngrijit de o menajer` c`reia ise d`duse zi liber`. Bagajele lor fur` duse \n camera de oaspe]i careavea dou` paturi [i o fereastr` mare cu draperie, care d`dea \ntr-ogr`din` mic`. Apartamentul era cufundat \ntr-o t`cere neobi[nuit`pentru Londra; traficul zgomotos p`rea incredibil de departe.

|n timp ce Josie se for]` s` viziteze camerele, Charles despachet`o valiz`; apoi eliber` camera, astfel ca Josie s` poat` despacheta [iea [i s` \mbrace rochia de sear`. Incon[tient, Josie f`cea ce f`cusetoat` via]a \n rela]iile personale: \ncerca s` vad` partea plin` apaharului. Dar asta era prea mult s` disimuleze, mult prea aproapede sufletul ei. Oare cât va reu[i s`-[i ascund` sentimentele?

Charles o a[tepta \n sufragerie cu ceva de b`ut. |i zâmbi [i ocompliment`.


– E[ti o femeie plin` de surprize, toate pl`cute. |mi placsurprizele, a[a c` mâine vom mai face câteva cump`r`turi. Vreau sài câteva bl`nuri de calitate.

– Dar e aproape var`, protest` ea.– O s` ai nevoie de ele, seara. O s` lu`m [i o mul]ime de rochii

de var` – pe coast` s-ar putea s` fie cald. Scoase din buzunar ocutiu]` [i-i puse un alt inel pe deget. Verigheta \naintea inelului delogodn`. Asta te face unic`, spuse el [i p`ru s` nu observe c` seretr`sese pu]in când buzele lui \i atinseser` obrazul, c`ci \ntreb`: ecum vroiai?

– Nu aveam realmente nevoie de un inel de logodn`, dar efrumos.

– Bea [i plec`m imediat.– Unde locuie[te unchiul tù cât timp st`m noi aici?– La clubul lui. Am uitat s`-]i spun c` vineri merge cu noi la

Southampton. Mai târziu o s` vin` la Ste Marie; e extrem deinteresat de proiect [i fire[te, vrea s` fac` parte din el, mai ales cèu voi fi acolo.

– Apartamentul e splendid. Unchiul tù aduce o bil` alb` departea burlacilor, nu-i a[a?

– Nu e burlac. {i-a pierdut so]ia \n urm` cu doi ani.– Nu mi-ai spus niciodat`.– Sunt multe lucruri pe care nu le [tim \nc` unul despre cel`lalt.– El… unchiul tù… a fost foarte amabil cu mine la recep]ie.– Te place, [i de ce n-ar face-o? Charles \[i termin` bùtura. S`

mergem. Vreau s` uit tot aranjamentul `sta \ntr-o sear` mare, doara noastr`.

Luar` un taxi, cinar` la un restaurant scump [i st`tur` \n rândulal doilea s` vad` spectacolul. Apoi petrecur` o jum`tate de or`

36 MARY SCOTT

\ntr-un club de noapte. Charles afi[a o lips` de griji studiat`, Josieo disperare t`cut`; se purtau unul cu cel`lalt \ntr-un spirit decamaraderie care nu p`rea real. Când luar` un taxi \napoi spreapartament, Josie ar fi dat orice s` se afle \n mijlocul s`pt`mâniiurm`toare, când va dep`[i deja problemele inerente din searaaceea. Dar ar fi dat [i mai mult s` nu fi aflat vreodat` c` Charles maifusese c`s`torit cu o femeie pe care o adorase.

O durea sufletul pentru ce pierduse [i acum nu mai avea ocazias` cunoasc`. Cât timp st`tuse la hotel, se gândise de câteva ori câtde minunat ar putea fi s` locuiasc` \n casa lor, la Ste Marie, s`-[iexploreze personalit`]ile [i s` recupereze tot ce pierduser` \naintes` se c`s`toreasc`. {i-l imaginase chiar vorbindu-i [i purtându-seabsurd [i tandru, ca un iubit.

Dar se afla aici, \ntr-un taxi, lâng` el, temându-se \ngrozitor demomentul când Charles va \ncuia u[a apartamentului [i vor r`mânesinguri.

De fapt, fu la fel de obi[nuit cum fuseser` toate evenimentele pecare le organizase recent. Dup` ce \nchise u[a, turn` ceva de b`ut\n cupele micu]e pe care le a[ez` pe masa joas` din sufragerie. |iaduse un scaun, dar când Josie r`mase neclintit` \n spatele lui, \[ivâr\ mâinile \n buzunare [i o privi \ntreb`tor [i nemilos.

– Extenuat`?– … Nu [tiu.– Nu te-ai gândi la ceva f`r` s`-mi spui, nu? oft` el. {tiu c` ai

trecut prin momente nepl`cute [i sper c` ai sim]ul realit`]ii.– A fost iadul pe p`mânt.– Da, [tiu.F`r` s` par` prea schimbat, veni lâng` ea. Ochii lui aveau o

scânteiere \ntunecat`, gura [i f`lcile aveau o expresie \nver[unat`.Râse scurt [i zgomotos.


– Pentru Dumnezeu, relaxeaz`-te. Acum suntem so] [i so]ie.Buzele ei se desp`r]ir` [i Charles \i d`du timp s` vorbeasc`, dardup` câteva clipe de t`cere, continu`: vino [i a[az`-te. Las`-m` s`-]iiau haina.

Josie \ncerc` s` se mi[te, dar genunchii \i erau ca de piatr`.Charles veni \n spatele ei [i-i ridic` e[arfa, pu]in cam stângacipentru el. Degetele lui puternice [i calde \i atinser` um`rul gol [iJosie se trase involuntar \napoi. El exclam` ceva \n barb` [i l`s`e[arfa la loc. P`ru neobi[nuit de indecis când v`zu c`-i evit` palid`privirea [i \nghite \n sec. Se \ntoarse la mas` [i lu` paharele.

– Ai ]inut de mai multe ori pahare \n mân` azi, dar abia dac` aib`ut ceva, spuse el pe un ton dur. Bea-l pân` la fund… te sprijin eu.

– Prefer s` nu, mul]umesc.– De ce ]i-e fric`?Josie scutur` dezn`d`jduit` din cap. Nu-i putea spune. Trebuia

s` vin` de la el, voluntar; atât [tia.– Josie!– Nu pot, suspin` ea. Pur [i simplu, nu pot s` vorbesc sau s`…Nu putu s` continue. Era ca [i cum toate frustr`rile ei din

ultimele dou` s`pt`mâni se amestecaser` cu am`r`ciunea pe care oadunase \n dup`-amiaza aceea [i culminaser` \n ceva care o \neca.

Se \ntoarse pe bâjbâite [i se duse \n dormitor, \nchise u[a [ir`suci disperat` cheia.

38 MARY SCOTT

Capitolul 2

|ntr-o zi senin`, de la Capul Blanc, de pe insula Ste Marie,puteai vedea coasta britanic`; [i pe orice vreme, din gr`dina mic` avilei rezervate pentru chirurgul [ef al Spitalului General, puteaivedea forma alb-verzuie a limbii de p`mânt a capului \naintând \nap`. Spitalul General era numele micii [i elegantei clinici [i alcl`dirilor vecine care ad`posteau laboratoarele, infirmierele [ipersonalul tehnic.

Vila era pe proprietatea spitalului, dar desp`r]it` de el [i decelelalte cl`diri printr-o lizier` de pini. Casa era veche, fusesecump`rat` odat` cu alte locuin]e [i cu p`mântul. Unele din casefuseser` p`strate [i ocupate de membrii seniori ai personalului;altele fuseser` demolate ca s` se fac` loc pentru edificiile dinc`r`mid` ro[ie care acum se ridicau seme]e, \nconjurate de copacitineri.

|n prima zi fur` \ntâmpina]i de o femeie de vârsta a doua \ntr-ofust` veche, neagr` [i \ntr-o bluz` alb-g`lbuie. Era brunet`, aveapielea \ntins`, \ns` mâinile ar`tau de parc` ar fi avut optzeci de ani.

– Bonjour, monsieur le docteur… madame. Sunt BertheRambeau [i voi avea grij` de cas` pentru dumneavostr`.

– |mi pare bine s` v` cunosc. Charles \i strânse mâna. Cum s`v` spunem… Berthe?

– V` rog, monsieur. Dac` v` l`sa]i bagajele \n ma[in`, o s` m`ocup de ele imediat ce termin de f`cut cafeaua. Dac` [tiam la ce or`s` v` a[tept, a[ fi preg`tit-o deja.

– Nici o grab`. Suntem bucuro[i c` am ajuns \n sfâr[it. |n timpce femeia se duse s` treb`luiasc`: cred c` ne vom sim]i confortabilaici, nu crezi, Josie?

– E pl`cut s-o lu`m de la \nceput cu totul. {tiai c` vom avea omenajer`?

– A[a se face prin locurile astea. Nu cred c` e costisitoare, [iprobabil c` doarme la ea acas`. |ncepe cu ea a[a cum inten]ionezis` continui.

Josie se duse la fereastr` [i privi terasa cu pardoseal` veche,decorat` \n col]urile \ndep`rtate cu urne elaborate din piatr`.„|ncepe a[a cum inten]ionezi s` continui.“ Josie habar nu avea cuminten]iona s` continue, [i \nceputul era ca [i cum s-ar afla fa]` \nfa]` cu un pacient gata de opera]ie, \ns` f`r` chirurg. Spuse \ncet,f`r` s` se \ntoarc` spre el:

– Ai spus c` sunt dou` dormitoare, Charles. Urm` o pauz`lung`.

– A[a mi s-a spus.– O extensie a telefonului va fi \n dormitorul principal. N-o s`

te superi dac`… o iau eu pe cealalt`?Din nou t`cere, mai lung` decât precedenta. Apoi se auzi vocea

lui, controlat`, dar glacial`:– Fire[te c` m` sup`r, dar dac` vei fi mai fericit` a[a momentan,

m`car atât pot face. Nu-]i promit nimic, totu[i.

40 MARY SCOTT

– Nici nu ]i-am cerut.Momentul trecu. Josie g`si dormitoarele [i o baie care acum

treizeci de ani ar fi putut trece drept modern`. Avea o cad` alb`cu paravan, un boiler din cupru \nc`lzit de cupotorul de labuc`t`rie, o m`su]` din marmur` cu picioare sm`l]uite [i o podeacu gresie ca o tabl` de [ah; pe perete atârna o etajer` nou` cuoglind`.

Bùr` cafea [i apoi \[i despachetar` bagajele fiecare \ndormitorul sù. Charles se shimb` \ntr-un costum negru [i-i spuseinformal:

– I-am spus lui Henri Benoit, când ne-a \ntâmpinat, c` o s` m`duc acolo \n dup`-masa asta, s`-i cunosc pe to]i. O s` arunc oprivire peste tot, a[a c` o s` dureze câteva ore.

– Foarte bine. Cred c` mai bine am lua cina la opt, \n seara asta.O s` vii cu cineva?

– Nu, r`spunse, mai politicos decât era necesar, [i plec`.Josie nu pierdu vremea gândindu-se. Aranj` lucrurile ei [i pe ale

lui Charles, apoi st`tu de vorb` cu Berthe. Ie[i \n gr`din` s`priveasc` marea. Aici era casa ei, la Ste Marie. |[i dorea s` se poat`sim]i vesel` [i fericit`, dar inima \i era ca de ghea]` [i suferin]a eraaproape fizic`; p`rea s` devin` din ce \n ce mai puternic`. Oaredoar trei zile s` fi trecut de când domnul John o luase \n cabinetullui? P`rea s` fi trìt cu nelini[tea asta de câteva luni.

|[i spuse a suta oar` c` nu faptul c` aflase despre mariajul luiCharles o doborâse, ci modul \n care o l`sase s` afle. Putea trì cuam`r`ciunea de a [ti c` nu era prima femeie din via]a lui. La urmaurmelor, b`rbatul de care se \ndr`gostise era influen]at de primac`s`torie; faptul c` nu [tiuse nimic despre asta putea s` doar`, darnu f`cea nici o diferen]` fundamental`. Dar de ce nu-i spusese? Dece nu men]ionase chiar de la \nceputul prieteniei lor c`-[i pierduse


so]ia dup` doar [ase luni de mariaj? Ar fi putut s` \n]eleag` [i n-arfi stricat nimic poate, cu execep]ia sentimentelor [i reac]iilor eipentru o vreme.

Dar nu se putuse hot`r\ s`-i spun` nimic, nici la \nceput, nicimai târziu; de fapt, se c`s`torise cu ea f`r` s`-i spun`. Josie nuv`zuse certificatul de c`s`torie; semnase orbe[te de fa]` cu martorii[i preotul \l f`cuse sul [i-l pusese \n mân`… Charles zâmbise, i-lluase [i-l pusese la el \n buzunar. Certificatul i-ar fi spus c` nu eracelibatar, dar el se bazase c` n-o s`-l citeasc`. Oare citea vreomireas` certificatul pe care-l semna? Josie se \ndoia.

C`s`toria cu fiica domnului John explica atâtea lucruri…Reticen]a lui Charles de a permite o oarecare intimitate \n prietenialor, calmul surâz`tor cu care o ceruse de so]ie. Ca s` ob]in` postulla Spitalul General, avusese nevoie de o so]ie [i Josie Gilmore erasingura fat` pe care o cuno[tea \ndeajuns de bine \ncât s` segândeasc` la un eventual mariaj.

Acum \[i amintea atâtea lucruri despre lunile lui la Storford.R`ceala lui fa]` de majoritatea femeilor, momentele \n care seplimbaser` sau mâncaser` \ntr-o t`cere care lui Josie i se p`rusedulce, privirile fermec`toare care trebuie s` fi fost reale când sec`s`torise cu fata c`reia \i fusese devotat… Acea prim` c`s`torietrebuia s` fi fost din dragoste; cea de-a doua era avantajoas` [i Josieera instrumentul. Alesese compania ei tocmai pentru c` eralini[tit`; o alesese de so]ie pentru c` era disponibil`, dispus` [i sor`medical`. Nu pentru c` o iubea; asta fusese o minciun` pe caresperase s-o transforme \n realitate \n zilele care aveau s` urmeze.

Va fi un so] pe care s` se bazeze, [tia asta. Charles inten]ionaseca mariajul lor s` fie \n totalitate normal [i s` dureze. Dar de ce nu-ipomenise niciodat` de cele [ase luni idilice cu prima lui so]ie?Pentru c` o iubise cu atâta disperare \ncât ar fi fost un sacrilegiu s`

42 MARY SCOTT

vorbeasc` despre ea cu partenera din aranjamentul prezentasem`n`tor unei afaceri? P`rea singura explica]ie, dar accepând-o,Josie trebuia s` accepte [i faptul c` nu va mai fi niciodat` capabil s`iubeasc`. Ce era de f`cut \ntr-o situa]ie ca asta? |[i d`duse acorduls` se m`rite cu el presupunând c` \n curând vor privi \napoi [i vorrâde de saltul pe care-l f`cuser` de la prietenie la mariaj. Dar acumse trezise \n co[marul `sta, legat` de un b`rbat care nici n-o iubea,nici nu avea \ncredere \n ea, [i asta doar din cauz` c` avusesenevoie de o so]ie pentru postul de la Ste Marie? {i totu[i, f`cusemare caz c` vrea s` aib` \ncredere \n el!

Era un adev`rat iad, pentru c`-l iubea. Dac` ar fi sim]it la fel cael – c` se \n]elegeau bine [i c` sunt destul de vigilen]i s` ob]in` celmai bun lucru dintr-o prietenie strâns` – poate c` ar mai fi existato [ans`. |n schimb, universul ei \ntreg fusese zguduit de câtevafraze ale domnului John, care presupusese din oficiu c` Charles \ispusese cele mai importante lucruri din trecutul lui, cu toate c`-lcuno[tea \ndeajuns de bine \ncât s`-[i dea seama c` n-ar fi mers maideparte de o m`rturisire seac`. Domnul John venise la hotel doarca s` se asigure c` [tia c` cealalt` femeie fusese fiica lui [i ca s`-i deaservieta – \n care se presupunea c` sunt câteva amintiri alemariajului pe care Charles nu putuse s` suporte s` le aib` lâng` el.

Josie tremura; \[i trecu mâinile pe bra]ele goale. Pur [i simplu,trebuia s` se obi[nuiasc` singur` cu situa]ia. Nu putea s`-lp`r`seasc`, dar nici nu putea s` accepte mariajul a[a cum vroia elpân` nu i se cicatrizau r`nile. Procesul nu putea fi gr`bit, pentru c`multe lucruri depindeau de Charles. Nu-i putea spune c` [tie;trebuia s` a[tepte s`-i spun` el primul. {i dac` n-o va face niciodat`?Josie \nchise ochii. Era o perspectiv` mult prea neagr`.

Inspir` adânc [i se \ntoarse spre cas`. |n aceea[i clip`, auzi ovoce vesel`:


– Bun` ziua. Trebuie s` fii doamna Demettre. Bine ai venit laSte Marie!

Josie se \ntoarse [i v`zu o femeie foarte bronzat`, \n jur detreizeci [i patru de ani, care purta o hain` alb` uzat` de laborant`.Josie se duse repede la poart` [i-i deschise.

– Sunt Con Maxted. So]ul meu conduce departamentul de cercetare.Numele lui e John, dar toat` lumea \i spune Max, inclusiv eu.

– Oh, da, am auzit numele tù. M` bucur s` te cunosc.– Suntem al naibii de bucuro[i c` a]i sosit atât de devreme. Ne

plictiseam cu atât de pu]ine de f`cut. Sunt histolog. Tocmai l-amcunoscut pe so]ul tù [i mi-a spus c` e[ti singur` aici. De ce n-aivenit cu el?

– M-am gândit c` prima oar` o s`-i fie mai bine f`r` mine. Nu-iputea spune acelei persoane amabile c` nu fusese invitat`. De fapt,credeam c` o s` fiu \ngrozitor de ocupat` \n cas`, dar avemmenajer`.

– {i noi avem una. Dar cea mai bun` a fost p`strat` pentru voi.Ochii mici [i c`prui aruncar` o privire \ndr`znea]` la p`rul m`t`sos[i blond [i la pielea trandafirie a lui Josie. Dup` ce l-am v`zut peso]ul tù m` a[teptam s` fii mai mare. Nu cred c` ai ie[it de multdin amfiteatru.

– De patru ani. De unde [tia c` era sor` medical`? Josie sedojeni singur` c` era atât de sensibil`; invariabil, chirurgii sec`s`toreau cu o sor`. Nu intri?

– Nu, trebuie s` m` \ntorc. Nu sunt mul]i englezi aici – mai suntcâ]iva la cercetare [i chirurgul secund e Phil Darnley, din Liverpool.Vine [i sora mea peste dou` s`pt`mâni. De obicei nu angajeaz`femei decât dac` sunt ca mine – ata[ate de un b`rbat maiimportant! Dar sora mea are cuno[tin]ele [i experien]a pe care lecaut` [i va putea s` stea cu noi. A[a c` vom fi opt \n total. Francezii

44 MARY SCOTT

par s` fie uni]i [i dac` vom fi nevoi]i s` facem la fel, va fi pu]in cammohorât dac` nu reu[im s` \ngro[`m rândurile. Sper c` n-o s` ]i sefac` dor de cas`. Pocni din degete. Am uitat c` so]ul tù are originifranceze. Ve]i avea parte de crema ambelor lumi!

– Poate c` nu. Va fi prea ocupat pentru o via]` social` preaintens`.

– Sper c` nu. De dragul tù.– Cu pu]in noroc, am s` g`sesc ceva de lucru la spital.– Sunt destul de precau]i, cl`tin` din cap doamna Maxted.

Foarte eficien]i, dar func]ioneaz` dup` principiile triburilor.Seam`n` cu un spital de provincie din Anglia, dar nu te distrezi atâtde mult. Sunt prea dedica]i.

– Vorbesc numai franceza?– Majoritatea [tiu [i ceva englez`, [i sora [ef` – \i spun

„Infirmière en Chef“ – vorbe[te fluent. La fel [i sora senioar`. Nuavem stagiari – doar surori [i femei de pe insul` care lucreaz` \n„tura murdar`“. Pare s` func]ioneze. Se uit` la ceas. Trebuie s` zbor– am de f`cut ni[te analize de ]esut – dar vroiam s` te salut. Vinos` ne vezi.

– Da, o s` vin. Mul]umesc pentru vizit`.Scurtul schimb de replici cu doamna Maxted \i f`cu bine lui

Josie. O fur` vechea atmosfer`: laboratorul \n continu` lupt` sàprovizioneze constant cu specimene, surorile \n continuàlerg`tur`, cu dureri de picioare [i de spate, sperieturi [i râsetebru[te, [uvoaiele de lacrimi la durerea cuiva, u[urarea pe care osim]eai când ie[ea bine analiza unui ]esut dubios. Cu siguran]`, [iaici se \ntâmplau acelea[i lucruri. Sau bariera limbii avea s` fie greude trecut? Argoul lor, dac` aveau unul, ar fi unul diferit, desigur; lafel [i termenii medicali, dar putea s`-i \nve]e. Poate c` asta erasolu]ia pentru problema ei actual`: munca.


|nchizând u[a problemelor ei, poate reu[ea cât de cât s` fie…ei bine, nu fericit`, dar cel pu]in nu mizerabil`. Trebuia s`reu[easc` \ntr-un fel, [i dac` doamna Maxted era un exemplu deenglezoaic` acolo, se putea s` nu fie atât de greu pe cât anticipase.

Era \nc` lumin` când Charles se \ntoarse. F`cu o baie, seschimb` \ntr-un trening [i p`ru \ncântat de ideea ei de a mânca peteras`. Era absorbit, v`zuse locul pe care avea s`-l conduc` [i când\l \ntreb` despre sala de opera]ii, \i vorbi ca [i cum ar fi fost tot soraGilmore [i chirurgul de la St. Mark's.

– {i se vorbe[te \n francez` \n sala de opera]ii?– Presupun c` da, dar majoritatea instrumentelor au acelea[i

nume \n toat` lumea. Aici, le pronun]`m \n francez`, asta-i tot. Aiface bine s` nu te gânde[ti c` vei lucra aici.

– Nu? spuse ea cu grij`. De ce nu?– To]i sunt francezi.– Corpul omenesc nu are nici o ras`.– Ai fi o ciudat`. |n orice caz, so]ia mea nu poate lucra cu

surorile astea. {tii foarte bine c` nu se face.– Nu suntem \n Anglia. Doamna Maxted a venit s` m` vad` mai

devreme; lucreaz` cu so]ul ei.– Nu e acela[i lucru. |n saloane ai fi \n dezavantaj din cauza

limbii, [i n-a[ putea s` operez cu tine \n preajm`.– Dar ai f`cut-o de multe ori.– Atunci nu eram c`s`tori]i. A[ putea dac` a[ fi nevoit, dar nu

sunt. Nu te pot pune \n personalul spitalului, dar \ntr-o s`pt`mân`-dou` am putea s`-]i g`sim ceva de f`cut. N-o s`-]i strice s` fii doarso]ie o vreme.

Josie nu prea avea ce s`-i r`spund`. |[i turn` cafea, \[i scoase o]igar` [i-l l`s` s` i-o aprind`, apoi se \ntoarse s` priveasc` \n noapte.Charles puse [ervetul pe mas`; se ridic` [i se duse la poart`. Câteva

46 MARY SCOTT

minute, Josie \l privi: \nalt, cu umeri la]i [i cu p`r negru \n luminastelelor. Ar fi trebuit s` fie acolo, lâng` el, sprijinindu-se de el,flec`rind cu tandre]e. Gâtul i se \ncord` [i pleoapele \ncepur` s-odoar`. Se ridic` [i strânse masa.

|n diminea]a urm`toare, [terse de praf cele dou` sau trei sutede c`r]i pe care le despachetase Charles [i le a[ez` \n bibliotec`, \nordine alfabetic`. Toate erau de medicin`. |n ciuda pere]ilor dinsticl`, camera de zi era \ntunecat` din cauza ferestrelor cu z`brelemici; Josie r`mase \n mijlocul \nc`perii, gândindu-se cum s-oaranjeze. De ce s` nu scoat` masa [i s` aduc` \n locul ei un birou?O chem` pe Berthe.

– Monsieur trebuie s` aib` un birou, Berthe; o s` i-l facem \ncamera de zi. M` aju]i s` mut câteva lucruri?

– Le-am spus c` domnul doctor o s` aib` nevoie de o camer` [iau zis c` dormitorul mic ar putea fi redecorat. Ridic` din umeri.Fire[te, e mai bine pentru madame s` se poat` odihni cum secuvine noaptea… [i monsieur poate fi chemat oricând la spital.Dar s` mânca]i \n salon!

– E \n regul`, te asigur, [i vom folosi des terasa. Vreau ca birouls` fie cât de luminos [i de atractiv posibil. De unde pot cump`ra unbirou elegant [i un scaun rotitor?

– Trebuie s` \ncerca]i la magazinul de mobil` din Vilmarie. Esingurul nostru ora[, dar po]i cump`ra majoritatea lucrurilor deacolo. Pfui! f`cu ea ridicând masa pe o muchie. Mobilierul `sta pecare-l vând acum nu are corp. Dac` forma n-ar fi atât de ciudat`, a[putea s-o mut singur`.

Jum`tate de or` mai târziu, camera de zi avea un cap`t \n carese lua masa, aproape de ie[irea pe teras`, restul fiind transformat\ntr-un birou gol. Era destul loc pentru birou [i Josie spera s`g`seasc` un scaun rotitor comod. Charles va locui aici cel pu]in


cinci ani… [i ea la fel, adùg` repede \n gând. Indiferent cât deciudat` i se p`rea casa, apar]inea de ea mai mult decât apar]inusevreodat` vreunui loc, de când tat`l ei murise, \n urm` cu câ]iva ani.Asta \nsemna enorm. Celelalte lucruri trebuia s` se rezolve de lasine; cel mai cuminte era s` fie r`bd`toare [i s` \ncerce s` uite totul.

F`cu baie [i se schimb` \n blugi [i \ntr-o c`ma[` \nflorat`, apoise privi \n oglind`. Ciudat cât de fragil` ar`ta, chiar [i a[a. Nureu[ise s` le p`c`leasc` pe surorile de la St. Mark's; [tiau toate cèra doar o aparen]` [i c` era o fat` puternic`. Era distractiv s`poarte lucruri noi, mai ales \n stilul `sta, pe care nu-l mai abordasepân` acum.

Aproape mul]umit`, ie[i pe teras` [i se a[ez` cu inten]ia s`r`sfoiasc` ziarul francez care-i fusese adus diminea]`. Nu ajunsesedecât la cea de-a treia propozi]ie de ne\n]eles când auzi pa[i pec`rare [i ridic` privirea, gândindu-se c` Charles sc`pase repede dela serviciu. Dar era un tân`r blond, cu fa]a p`trat` [i pistruiat`; \lrecunoscu imediat. Phil Darnley. Se ridic` [i tân`rul o v`zu.

– Bun` diminea]a… ziua, spuse el clipind m`runt. Numelemeu e Darnley. Domnul Demettre m-a rugat s` vin [i s` te cunosc,dar am \ntârziat. N-a ajuns \nc`?

– Nu. Nu iei loc? Vrei ceva de bùt?– Dumnezeule, nu. A[ avea de furc` dac` m-ar g`si aici… Se

opri brusc [i \nghi]i \n sec. |mi pare \ngrozitor de rù. Pur [i simplu,nu pot s`-l v`d acum. Via]a mea social` e un dezastru, \n]elegide ce.

– O s` te obi[nuie[ti cu noi, zâmbi Josie. Ia loc [i spune-mi dece via]a ta social` e un dezastru. Cu ce te ocupi?

– Sunt aici de trei s`pt`mâni [i \nc` nu-i cunosc decât peMaxted, Reid [i Pearson… lucreaz` to]i la cercetare. B`trânulDreadnought [i sora [ef` nu vor permite surorilor s` ias` cu nimeni

48 MARY SCOTT

[i n-a[ \ndr`zni s` m` \mprietenesc cu fetele din Vilmarie – nu potdeosebi inocentele de cele versate! Nu c` m-ar deranja prea mult,dar pân` acum n-am fost niciodat` nevoit s` ignor infirmierele.

– Le p`streaz` pentru francezi, presupun. E[ti din Liverpool,nu? De ce ai concurat pentru postul `sta?

– Suna interesant – cred c` e grozav c` Charles Demettre e laconducere. Presupun c` au trimis un dur – un perfec]ionist. M`sperie \ngrozitor momentan, dar sunt destul de nou s` m` speriiu[or, indiferent unde \ncep. S`pt`mâna asta am operat cuBenoit.

– {i am auzit c` te-ai descurcat de minune.– Pfui! Ai fost sor` medical`, nu?– Odat` ce e[ti sor`, r`mâi pe via]`. Am lucrat la acela[i spital cu

Charles. |n ultimele trei luni am lucrat \n sala de opera]ii.– Mi-a[ dori s` po]i lucra [i aici. Franceza mea e bun`, altfel nu

m-ar fi acceptat, dar \ncearc` s` gânde[ti \n alt` limb` \n timp celucrezi! Necazul e c` glumesc mult \n timp ce operez. Ai observatc` de regul` chirurgii tineri nu-[i exteriorizeaz` sentimentele?

– Singurul de pân` acum care nu termin` de fiecare dat`uitându-se cruci[!

– E un grad deasupra vechiului meu statut. Chirurgul [ef de lafostul meu loc de munc` obi[nuia s` se r`steasc` la mine pentru c`chicoteam. A trebuit s` m` dezv`].

– S` n-o faci, râse ea, devin nostalgic`. |nc` mai trimit cazuri dela Ste Marie pe continent?

– Ultimul a plecat ieri. Am f`cut teri opera]ii \n diminea]a asta.Charles le-a preluat de la clinica lui Benoit [i le-a preg`tit imediat.Spune c` s-ar putea s` trebuiasc` s-o facem des, pân` când seobi[nuiesc cu beneficiile chirurgiei. Cei de pe insul` sunt mai multdecât supersti]io[i.


– Te-a[ invita la prânz, dar chiar nu [tiu când se \ntoarce so]ul meu.– Nu, e \n regul`. O s` m`nânc \n sala de mese de peste drum,

cu ceilal]i englezi. Sincer, m` bucur mult c` te-am cunoscut. |miaminte[ti cel mai mult de cas`. Crezi c` vei putea s` organizezi cevarelaxant pentru noi?

– S-ar putea s` m` descurc. Va trebui s`-l \ntreb pe Charles dac`putem invita pe la noi câteva infirmiere.

– |n locul t`u, a[ avea grij`. Nu sunt chiar atât de pasionat. Defapt, nu vreau s` par interesat \n special de nici o femeie.

– Vrei s` spui c` ai deja pe cineva?B`rbatul \[i trecu mâna prin p`r; p`rea agasat [i u[or nesigur.– Crezi \n dragoste la prima vedere? \ntreb` el.– Cred c` uneori se \ntâmpl` ca dou` persoane s` simt` brusc

o atrac]ie magnetic` reciproc`, dar nu sunt sigur` c` te po]i baza pea[a ceva.

– Problema mea e c` e doar din partea mea. Vezi, am c`l`toritcu Maxtedii. La Southampton am petrecut câteva ore cu LuceGreville, sora lui Connie Maxted, care urmeaz` s` soseasc` \ncâteva s`pt`mâni. E genul de persoan` pe care l-am urâtdintotdeuna; arat` ca un stâlp lung din piatr`, \ncoronat cu algemarine [i m` consider` o amenin]are mai mic` decât o gum` lipit`de talpa pantofului. Numai la ea m` gândesc.

– {i crezi c` asta \nseamn` c` e[ti \ndr`gostit de ea?– |nseamn` ceva, cu siguran]`, nu? N-am mai sim]it

niciodat` asta.– S-ar putea s` nu dureze. Cu ce se ocup`?– Osteologie – asistent tehnic. Se pricepe la multe, cred, [i

vorbe[te bine franceza. M-a privit cu dispre] din prima clip` \n carem-a v`zut.

50 MARY SCOTT

– Poate ai fost prea evident. Dup` descriere, s-ar p`rea c`prefer` b`rba]ii sofistica]i.

– ~sta e ghinionul meu! |nc` n-am reu[it s` fac vreo fat` s` mìa \n serios.

– O s` reu[e[ti. |n conduse pe alee. Cred c` va trebui s` nepropunem o oarecare amici]ie \n rândurile personalului. Charles os` [tie cum s` fac`; \i \n]elege pe francezi. De fapt, credeam càsistentul lui Charles e c`s`torit.

– Majoritatea francezilor sunt c`s`tori]i, chiar [i subalternii camine. Am spus comisiei c` n-am nici o inten]ie s` m` \nsor pân` cândnu voi ob]ine calitatea de cercet`tor [tiin]ific pe lâng` universitate.

– |n cazul `sta, era mai bine s` nu te fi \ndr`gositit, nu?– N-am promis [i asta!– Ei bine, po]i s` a[tep]i pu]in. Odat` ce lucrurile intr` pe

f`ga[ul firesc, n-o s` mai ai timp de romantism.– Trebuie s` ai [i altceva, \n afar` de munc`. Am f`cut rugby;

eram destul de bun la \mbulzeal`. Aici nu se practic` sporturi degenul `sta.

– Ei bine, atunci nu te apuca de lupte. G`sim noi ceva.Mul]umesc pentru vizit`; a fost ca pe vremuri!

– {tii ceva? {i tu m` faci s` m` simt a[a. Doar o sor` poate s`\n]eleag` un doctor…

– A[a cred [i eu. Charles intr` pe poart`. Ai bùt ceva, Darnely?– Nu, domnule. Am stat de vorb` cu doamna Demettre [i

tocmai m` duceam la mas`.– Atunci, nu te mai re]inem. O s` fii chemat pe la dou`… un

Cadwell Luc, destul de simplu.– Voi fi acolo. La revedere.Charles mânc` \n lini[te. |n timp ce-[i \ndulcea cafeaua,

coment` despre Phil Darnley:


– Are nevoie s`-i poarte cineva de grij`, dar po]i s` la[i pealtcineva s-o fac` sau se vor na[te ne\n]elegeri. Nu trebuie s` vin`aici când e[ti singur`.

– Cred c` s-a gândit c` o s` fii acas`.– Da, a[a e, dar n-am putut s` ajung. Aici va trebui s` ai mai

mult` grij` decât ai avea \n Anglia. Când un francez o viziteaz` peso]ia altui b`rbat, se b`nuie[te o leg`tur` amoroas`. E[ti destul detân`r` \ncât s` te manife[ti cu prietenie fa]` de un tip ca Darnley.{tiu c` pare o prostie, dar \ndat` ce o s` \ncepi s` \ntâlne[tifrancezi, o s` sim]i atmosfera [i o s` \n]elegi la ce m` refer.

– |ncep s` \n]eleg de ce au insistat ca b`rba]ii din posturilecheie s` fie c`s`tori]i.

– E o cerin]` \n]eleapt`. Ce-ai f`cut \n diminea]a asta?– }i-am aranjat un birou.– Da? Ochii lui cenu[ii se \ntunecar` brusc. Cum ai reu[it?– Camera de zi… e toat` numai a ta acum.– Oh, camera de zi. Va trebui s-o cuno[ti pe so]ia lui Benoit

curând. |n afar` de el, mai sunt doi doctori, un anestezist [i doioameni la cercetare – `sta e contingentul masculin francez.Surorile sunt toate fran]uzoaice, alese pe sprâncean` chiar dec`tre Infirmière en Chef. Nu cred c` are vreuna mai pu]in detreizeci de ani.

– Dumnezeule! Cât de b`trâne sunt surorile?– Cea mai mare e asistenta sorei [efe. Are cam treizeci [i doi de

ani [i arat` destul de bine; fiica unui duce s`r`cit. Po]i s` le spui penume; pe ea o cheam` mademoiselle de Vorenne.

– E bun`?– Excelent`.– Ei bine, sun` foarte solemn.– |mi place loca]ia. E \n stilul afacerist.

52 MARY SCOTT

{i atunci sun` telefonul [i Charles fu nevoit s` intre \n cas`.Josie \[i bù cafeaua. Pân` acum nu [tiuse c` de-abia a[tepta s`\ntâlneasc` surori fran]uzoaice [i s` afle despre spitalele franceze.|i era frig [i se sim]ea dat` deoparte. Charles o anun]` c` aduseserùn b`trân cu cangren` [i c` trebuia s` plece, dar dup`-amiaz` va\ncerca s`-l aduc` pe Benoit la ceai [i \n weekend vor organiza uncocteil pentru ceilal]i, apoi plec`.

|n urm`toarele zile, starea de spirit a lui Josie se schimb` demulte ori. |i oferi ceai domnului Benoit [i reu[i chiar s`-i vorbeasc`\n francez` un minut \ntreg. Se plimb` prin spital, fu prezentat`câtorva surori [i pacien]i, i se ar`tar` dou` s`li de opera]ii, o camer`mare de steriliz`ri, camera cu anestezice [i apoi fu condus` \n salade mese, unde i se oferi un suc.

La cocteil aveau s` fie invita]i cei cinci englezi [i restul francezi;\n total aveau s` fie cam dou`zeci. Josie era emo]ionat`. Fusese lafoarte pu]ine cocteiluri [i nu organizase nici unul, dar Berthe oasigur` c` atâta timp cât mâncarea era delicioas` [i exista mult`bùtur`, nu avea de ce s`-[i fac` griji.

Sâmb`t` diminea]a primi o scrisoare de la Storford: doamnaVaughan, care se purtase atât de frumos cu ea \n ziua nun]ii ei.Oare trecuse doar o s`pt`mân` de când purta cu ea cartea derug`ciuni?

Josie n-o cunoscuse foarte bine pe doamna Vaughan, dar de-alungul anilor fusese de câteva ori la doctor acas`, la ceai; apoiamabilitatea doamnei Vaughan cât timp Josie st`tuse la hotel, \nacele ultime zile. Acum trimisese o scrisoare de dou` pagini [i Josienu \n]elegea motivul pentru care \i scrisese atât de mult. Pân` cândciti scrisoarea [i totul deveni limpede.

„Drag` Josie, m-am gândit foarte mult de când ai plecat de laStorford cu Charles Demettre, [i am ajuns la concluzia c` e de


datoria mea s`-]i spun câteva lucruri pe care sunt sigur` c` nu le[tii. Dintr-o mic` fraz` pe care ai spus-o exact \nainte de nunt`,mi-am dat seama cât de ignorant` e[ti \n privin]a lui Charles. E unchirurg genial, dar trebuie s` trìe[ti cu el ca b`rbat, [i `sta emotivul pentru care fac ceva ce n-am mai f`cut niciodat` pânàcum: \mi vâr nasul unde nu-mi fierbe oala.“

|n momentul acela, Josie se \ntrerupse câteva clipe [i bâjbâi \nspate dup` un scaun. Mai trecur` câteva secunde pân` când reu[is` se concentreze din nou asupra scrisorii, [i când o f`cu, citi c`domnul John Melbury o condusese [i pe ea la altar. Dar dupàceea, scrisoarea continu`:

„Acum ajung \ntr-un punct \n care trebuie s` am mare grij`. Ams` formulez simplu, a[a cum mi s-a spus. Moartea Verei a fost foarteneobi[nuit`. A fost brusc` – prea brusc`. I s-a dat un medicamentprescris chiar de c`tre Charles. P`rin]ii ei erau pleca]i \n strìn`tate\n momentul acela [i Charles r`m`sese s-o \ngrijeasc` singur. Veratrebuia s` primeasc` o mo[tenire impresionant` pe care i-o l`saseo bunic` [i vroia ca Charles s` renun]e la profesie [i s` investeasc`\n cercetare – ceva ce nu i-ar fi ocupat atâta timp. A[a c` po]i s` vezi[i singur` implica]iile; Vera era o so]ie complet nepotrivit`, pledaca Charles s` renun]e la meseria pe care o iubea atât de mult, baniiVerei [i a[a mai departe.“

Josie se leg`na \n scaun cu ochii \nchi[i. |i era atât de rù, \ncâto transpira]ie rece \i curgea pe frunte [i pe obraji. Dar se for]` s`termine de citit.

„Las`-m` s` adaug scurt c` domnul John nu l-a \nvinuitniciodat` pe Charles; verdictul medicului de familie n-a fost f`cutpublic niciodat`, dar era un medic de familie foarte respectat. S-aspus c` domnul John [i-a dorit un fiu, nu o fiic`, [i c` Charles eramai important pentru el decât Vera.

54 MARY SCOTT

Poate c` [tii deja toate astea, Josie. Sper c` e a[a, c`ci ar\nsemna c` Charles a fost sincer cu tine. Dac` nu, ai permisiuneamea s`-i ar`]i scrisoarea asta. Nu face decât s` aminteasc`zvonurile care au circulat cu doi ani \n urm` \n anumite cercurilondoneze. Draga mea, nu mi-a f`cut nici o pl`cere s`-]i scriulucrurile astea…“

Cu degete tremurânde, Josie \mp`turi scrisoarea [i o vâr\ la loc\n plic, ascunzând-o \n dulap. S` i-o arate lui Charles? Da, astatrebuia s` fac`, dar nu \n ziua aceea. Trebuia s` se gândeasc`, darnu reu[ea s` ra]ioneze limpede. Charles, s` ia via]a cuiva? Era atâtde neverosimil \ncât aproape \ncepu s` se \ntrebe dac` nu cumva\nnebunise [i-[i \nchipuia oroarea. Poate chiar era pu]in nebun`;poate nici m`car nu fusese c`s`torit \nainte!

Domnul John, doamna Vaughan – primul, tat`l Verei, cea de-adoua o femeie de o integritate absolut`, care nu-[i dorea decât caJosie s` afle cu blânde]e ceva ce era posibil s` afle mult mai târziu,\ntr-o manier` crud`. Era \ndeajuns de adev`rat… mariajul [imoartea subit` [i misterioas`. {i Charles nu se mutase de la Londrala Storford, la St Mark's, unde nu era cunoscut? Se \ntrebase adeseade ce un om cu abilit`]ile lui, care se stabilise deja la Londra, se\ngropase de unul singur. {i acum, va r`mâne cinci ani la Ste Marie.Adev`rat, era foarte entuziasmat de proiect, dar oare nu fusese lafel de ner`bd`tor s` plece din Anglia? S-ar fi putut \ntoarce \nCanada, \[i aminti. Dar domnul John n-ar fi vrut asta; era un b`rbatcu sânge-rece, dar avea anumite sentimente pentru Charles. Doarpentru el, se p`rea. Despre fiica [i [o]ia lui decedat` vorbise f`r` picde emo]ie. Dar Charles… servieta aceea pe care domnul John op`strase timp de doi ani [i pe care ezitase chiar [i acum s` i-o\ncredin]eze personal lui Charles… Toat` t`r`[enia trebuia s` fieun tabu \ntre ei. Se comportau ca [i cum verdictul medicului de


familie fusese acceptat de c`tre amândoi. Atunci de ce s` nu-laccepte [i ea? Nu cunoscuse pân` acum vreun doctor care s` deacertificate false. Totu[i, nu era oare posibil un doctor s` fac` a[aceva pentru altul? S` acopere o gre[eal`?

Un medicament gre[it prescris? Charles n-ar fi putut face o astfelde gre[eal`; nu-i st`tea \n fire. Atunci, dac` Vera murise din pricinamedicamentului prescris de el, trebuia s`-i fi fost administratdeliberat. Charles n-ar fi f`cut nici asta. {i totu[i…

|l v`zu cedându-i Verei \ntr-o noapte; da, de dragul ei, ar firenun]at la chirugie. |l v`zu f`când dragoste cu Vera. Oh,Dumnezeule! |l v`zu distant \n diminea]a urm`toare, spunându-i c`n-are nici cea mai mic` inten]ie s`-[i ]in` cuvântul; rug`min]ile eifierbin]i, poate istericalele. |i preg`tise un sedativ contra isteriei,asta fusese.

Josie se lupt` cu atacul de panic`, \ncerc` disperat` s` secomporte ca [i cum nimic nu s-ar fi \ntâmplat. Era pe punctul dea-[i pierde min]ile, c`ci scurta ei c`snicie era un adev`rat co[mar.Nu trebuia decât s` stea de vorb` cu Charles; asta inten]ionasedoamna Vaughan.

Dar \ncercarea ei de a p`rea senin` e[u`. |l auzi \n gândspunându-i „]ii neap`rat s` te c`s`tore[ti \n biseric`? – nu \n alb,dac` nu te superi“. {i [tiu c` Vera fusese n`ucitoare \n rochia alb`de mireas`, se ag`]ase de el [i-l iubise cu toat` fiin]a ei. Cea de-adou` c`s`torie trebuia s` fie diferit`, pur func]ional`. Unaranjament ca \n afaceri; dar nu tocmai. Charles era totu[i b`rbat,avea nevoile unui b`rbat. Dar abia acum vedea cât de pu]in\nsemna pentru el, ca persoan`. Avusese nevoie de companie [i sefolosise de ea; avusese nevoie de o so]ie pentru postul de la SteMarie… [i se folosise de ea. {i când nevoia lui de o amant` vadeveni imperativ`, se va…

56 MARY SCOTT

|l auzi veind c`tre camera lui, se adun` s`-[i [tearg` luciul de pefa]` cu un [erve]el [i se pudr`. Ie[i \n buc`t`rie [i apoi pe teras`,unde era pus` masa.

– |mi pare rù, Josie, dar nu am timp decât pentru un sandvi[– am o urgen]`. E totul preg`tit pentru disear`?

– Da.– Bine… nu-]i face griji. O s` \ncerc s` nu \ntârzii. Gr`be[te-o

pe Berthe cu cafeaua, te rog.Dup` cinci minute, Charles plec`. Josie nu putu s` m`nânce [i

nici nu bù mai mult de o jum`tate de cea[c` de cafea. |[i petrecudup`-amiaza cu Berthe – avea de ales \ntre asta [i s` se pr`bu[easc`\n pat. La [ase \mbr`c` rochia verde-\nchis [i-[i piept`n` cu grij`p`rul blond. Oaspe]ii sosir` \ntre [ase treizeci [i [apte f`r` un sfert,li se oferi de bùt, fur` \ndemna]i s` guste aperitivele Berthei. Josienu vedea realmente pe nimeni, nici m`car pe Félice de Vorenne. Seopri lâng` Maxtedi, apoi lâng` Phil Darnley. Nu se putea s` fi purtatinelul de logodn` \n ziua când o vizitase, c`ci Phil exclam`:

– Ce simbol superb al afec]iunii – valoreaz` mai mult decâtsalariul meu pe un an!

Josie \nghe]`. Pân` acum nu-i trecuse prin minte c` era posibilca inelul s` fi apar]inut odat` altcuiva!


Capitolul 3

|ntr-o dup`-amiaz`, Josie se duse la Vilmarie dup` mobil`. G`simagazinul [i cump`r` un fotoliu [i un birou, ale c`rui mânere dinalam` se hot`r\ s` le \nlocuiasc` [i s`-l vopseasc` argintiu. Fotoliulera mare [i confortabil, tapiseria era din catifea [i va cump`rapentru el dou` perne, una galben` [i alta ablastr`. Scaune rotitoarenu aveau, c`ci la Ste Marie nu era cerere. Josie se gândi s`\mprumute unul de la Administra]ie, pân` când i se trimitea unuldin Anglia.

Se plimb` jum`tate de or` pe str`zi, cump`r` vopsea, hârtieabraziv`, o pensul`, mânere pentru birou, [uruburi [i o[urubelni]`. Tocmai se uita la un b`ie]el cu o biciclet` care ocoleac`ru]ele cu m`gari, când auzi o discu]ie de sus, dintr-un balcon. |[iridic` privirea [i \n acela[i moment o feti]` s`ri peste grilajul de fier.Dintr-un reflex de moment, Josie arunc` saco[a [i se aplec` \n fa]`.Primi o lovitur` zdrav`n` de pantof pe um`r [i c`zu la p`mânt cufeti]a. |n clipa urm`toare, era \nconjurat` de o adun`tur` deoameni care ]ipau [i gesticulau agitat.

– Elle est morte!– Ah, tu es fou! Etourdie, seulement. Tu connais cette blonde?Josie reu[i s` se ridice \n genunchi [i se uit` la copila care z`cea

buim`cit` lâng` ea. Avea doisprezece sau treisprezece ani, purta ouniform` ponosit` [i pantaloni negri. Aparent, nu era nici urm` desânge, iar balconul nu era la mai mult de [ase metri \n`l]ime, dardup` cum ar`ta piciorul stâng, probabil era fracturat. Josie se\ntoarse spre b`rbatul care-i respira usturoi \n ceaf`:

– E vreun doctor prin zon`? Un médecin? Atrase o avalan[` de[u[oteli neinteligibile, a[a c` renun]`. Un taxi. Vite!

P`ru o dolenan]` revolu]ionar`. Era nevoie de negocieri [i demult noroc s` g`seasc` un taxi. Dar din fericire, \n mul]ime era [iun tân`r mai rezonabil. |n dou` minute, un b`rbat \[i croi drumprin mul]ime.

– Sunte]i englezoaic`, domni[oar`? Un accident?– Slav` Domnului! Feti]a a c`zut de la balcon – ar trebui

transportat` la spital.– La spitalul St. Joseph? Cu siguran]` ar fi mai bine…– Nu, s-a inaugurat un spital exact la ie[irea din ora[. Ave]i o

ma[in`?– Da. O duc eu pe feti]`.– Crede]i c` o s` ne \mprumute cineva o pern`?B`rbatul gesticul` c`tre o femeie [i apoi vorbi cu mul]imea s`-i

lase o c`rare c`tre ma[in`. Copila era \nc` incon[tient`; rugându-ses` nu aib` leziuni interne, Josie \l l`s` s-o ia \n bra]e, iar ea \i sprijinipiciorul fracturat pe pern`. A[ezar` feti]a pe locul din spate [i Josieurc` \n fa]`. B`rbatul porni ma[ina, sub privirile g`l`gioaseiadun`ri.

– Ar fi trebuit s`-i caut p`rin]ii, spuse Josie. Mul]imea a f`cutatâta g`l`gie \ncât nu m-am gândit la asta.


Sora de serviciu era plinu]` [i cu un zâmbet acru; chem` oalt` sor` [i un brancardier. Feti]a fu mutat` pe o targ` [i apoidus` pe hol.

– A fost lovit` de ma[ina lui monsieur? \ntreb` sora. Trebuie s`scriu detaliile, m` \n]elege]i.

– Nu, n-a fost un accident de ma[in`, spuse Josie. Copila a c`zutde la balcon.

– Trebuie s` scriu \n francez`, scutur` sora din cap. E atâtde greu.

– M` ocup eu, o \ntrerupse o voce glacial` [i eficient`. Du feti]ala raze X. Bonjour, madame Demettre.

Josie r`spunse. Era mademoiselle de Vorenne; avea tr`s`turidelicate, sprâncene negre frumos arcuite, era nemachiat` cuexcep]ia rujului pal [i avea un zâmbet de Giocond`. Avea un aeraristocratic francez [i era oarecum arogant`.

Josie explic`. Armand Tessier traduse \n francez`, gesticulând.Mademoiselle de Vorenne scrise, apoi citi ce notase.

– Ave]i sânge la \ncheietura mâinii, madame. Cred c` ar fi bines` d`m cu pu]in iod. Veni]i cu mine?

– V` sunt recunosc`toare pentru ajutor, monsieur, spuse Josiec`tre Armand. Nu v` mai re]inem.

– F`r` \ndoial`, am s` \ntreb de feti]`. Se \nclin` \n fa]a femeilor.Adieu.

Domni[oara de Vorenne \i bandaj` zgârietura.– A fost un noroc c` a]i fost destul de aproape de feti]` s`-i da]i

asisten]`, spuse ea. A]i v`zut-o din ma[in`?– Fire[te c` nu. M` plimbam, când s-a \ntâmplat. Cineva a oprit

ma[ina [i domnul Tessier m-a ajutat.– |n cazul `sta, nu-l cuno[tea]i dinainte pe monsieur

Tessier?

60 MARY SCOTT

– {tiu c` mergem la spital. O s`-i anun]e pe p`rin]i.Josie \l privi pentru prima dat`. Era slab, avea tr`s`turi ascu]ite

[i p`r negru. Purta o c`ma[` sport modern`, o e[arf` [i pantalonideschi[i la culoare, iar pe degetul mic de la mâna dreapt` avea uninel masiv reprezentând un ochi de pisic`. Nu era de prin partealocului, hot`r\ Josie, iar ma[ina ar`ta de parc` tocmai ie[ise dintr-unshowroom din Paris.

– Dac` faci stânga la cap`tul str`zii [i apoi ]ii drept, ajungi peAvenue Maréchale, spuse Josie.

– {tiu. Doar c` n-am mai vizitat de mult Ste Marie [i n-am auzitde spitalul `sta.

– Se nume[te „Spitalul General“.– Ah! E ciudat s` avem un spital pe o insul` atât de mic`.– E un spital mai special. Fiecare caz \n parte e \nregistrat

pentru cercetare.– {i or s` se ocupe de feti]a aceasta?– Desigur. Se ocup` de oricine. |ntr-un an sau doi, or s` se

concentreze pe anumite lucruri – maladii sau organe afectate, orices-ar preta s` fie studiat \ndeaproape pe o popula]ie stabil`.

– Nu [tiu nimic despre domeniul `sta. Dar dumneavoastr`,domni[oar` – ave]i vreo leg`tur` cu locul `sta?

– So]ul meu este chirurg [ef acolo.– So]ul dumneavoastr`! |mi cer scuze. Fire[te c` sunte]i

c`s`torit` – sunte]i foarte frumoas`. Cred c` trebuie s` m` prezint.Armand Tessier. Am o cas` aproape de Vilmarie. Sora mea st`permanent acolo, iar eu vin de câte ori vreau s` m` plictisesc.

– Când vre]i s` v` plictisi]i? – Din când \n când, \]i mai place s` te [i plictise[ti, [i ce loc mai

bun pentru asta decât Ste Marie? De data asta, \mi fac [i datoria fa]`de sora mea [i o s` trec pe la ea, c`ci nu se simte prea bine.


– Nu.– |n]eleg.Lui Josie i se p`ru c` femeia \n]elegea ce vroia s` \n]eleag`.– Domnul Demettre e liber? se interes` ea.– Acum câteva minute tocmai se ducea s` se cure]e dup` o

opera]ie. Rezerva Paul – camera chirurgilor. Sunt sigur` c` ve]i\n]elege c` nu permitem…

– Sunt sor` medical`, mademoiselle. G`sesc singur` drumul,mul]umesc.

Nu se comportase prea cuviincios, dar Josie \ncepea s` tremure.|ncuviin]` din cap cu un zâmbet \nghe]at, ie[i din camer` [i intr` \ncl`direa principal`. Str`b`tu coridorul, salut` o asistent` [i apoiunul din doctorii francezi. Ajunse la s`lile de opera]ie, \ntrerezervele Peter [i Paul [i se ridic` pe vârfuri s` vad` \n`untru.Charles \[i scotea boneta, [or]ul [i m`nu[ile [i st`tea de vorb` cuanestezistul. |[i \ndrept` spatele ca [i cum l-ar fi durut [i pe Josie otrecu un fior. Fusese \n opera]ie de la unu [i jum`tate [i trecuser`patru ore de atunci; pe m`sur` ce zilele vor trece, va fi din ce \n cemai ocupat. Era nevoie de el mai mult decât \[i d`deau seamaoamenii. Oare era de datoria ei s`-l fac` fericit, indiferent ce [tiadespre el? Putea oare s-o fac` – s` uite cu totul de ea [i s` tr`iasc`doar pentru Charles, chirurgul? |[i dorea s` fi fost suficient deimportant` [i s` nu trebuiasc` s` fie iubit` pentru ce era.

Charles o v`zu dintr-o dat` [i veni lâng` ea.– Ai venit s` m` cau]i? S-a \ntâmplat ceva?– Am adus o persoan` accidentat` [i m-am gândit c` e mai bine

s` nu plec f`r` s` te v`d \nainte, \n caz c` ]i se va \nmâna cazul. Nuvroiam s` afli de la ea c` am avut leg`tur` cu accidentul.

– Nu, mi-a[ fi f`cut griji. Ce s-a \ntâmplat?Din nou toate detaliile

62 MARY SCOTT

– Feti]a e la raze X acum.– Doar atât ai p`]it? \ntreb` el uitându-se la \ncheietura ei.– M-a zdruncinat pu]in. Am avut proasta idee cum c` a[ putea

s-o salvez [i m-am aruncat \nainte.– Proasto! spuse el iritat. Te duc eu acas`.– Nu, te rog. N-am venit aici s` m` plâng. Doar c` n-am vrut s`

ai un [oc dac` observi numele meu pe fi[a de intrare. Poate seocup` Phil Darnley de ea.

– A[a m` gândesc. Se uit` la ceas. Vreau s` fiu aici când \[i revinepacientul meu, dar asta n-o s` se \ntâmple decât peste o or`. Vin cutine acas`, Josie. A[ prefera.

– Poate o s` fie nevoie de tine aici.– Nu mi-am b`ut ceaiul [i se \ntâmpl` s` am nevoie de o pauz`.

Vino.Se opri pe coridor s`-i vorbeasc` unei asistente. Era atât de

fluent, \ncât Josie abia dac` \n]elese dou` cuvinte [i se gândi,nedumerit`, c` Charles avea o personalitate multipl`, \n afar` decea de chirurg. Era canadianul t`r`g`nat, englezul t`cut [i acum,b`rbatul care putea s` gândeasc` [i s` vorbeasc` \n acela[i timp \nfrancez`, cu aceea[i u[urin]` ca \n englez`. De unde puteai s` [tiide ce era capabil un asemenea b`rbat \n via]a privat`?

La intrare se \ntâlnir` cu doctorul Benoit. Francezul se \nclin`spre Josie [i-i spuse c` se bucur` s-o vad` [i c` poate veni oricând.Josie sim]i bra]ul lui Charles mi[cându-se \ncet pe spatele ei,tr`gând-o mai aproape \n timp ce schimb` câteva cuvinte cu colegullui. Sim]ul propriet`]ii, se gândi Josie dezn`d`jduit`. Nu c` Benoits-ar fi comportat astfel \n public fa]` de so]ia lui de vârsta a doua,dar se putea a[tepta la asta de la un b`rbat proasp`t \nsurat.

F`cur` cei câ]iva pa[i pân` la casa lor. Berthe m`tura inutilprin curte.


– Ceai? \ngân` ea dezaprobator. Cafeaua d` putere, nu ceiaul.– Adu-ne ceai, te rog, Berthe, spuse Josie.– Am comandat un birou pentru tine, de diminea]`. E din lemn

crud, dar o s`-l vopsesc cenu[iu. Scaun rotitor n-am g`sit. Crezi cà[ putea s` \mprumut unul de la Administra]ie?

– Unul obi[nuit e foarte bun. Ai fost pe jos \n ora[?– Da.– |]i ]ii um`rul \ncordat. Te-ai lovit când ai c`zut?– M-a lovit feti]a cu pantoful. Dar pielea nu e zgâriat`.– Ar fi mai bine s` m` uit. Vino \nùntru.– Sunt sigur` c` n-am nimic.– Nu stric` s` m` uit. Scoate-]i puloverul.|l ascult`, cu f`lcile u[or \ncordate. Charles pres` cu blânde]e \n

jurul umfl`turii ro[ii [i spuse c` nu era prea grav, dar putea totu[is-o scuteasc` de durere. |i puse o pung` cu ghea]` [i se uit` la ea.

– {tiu c` ]i-e greu. Nu a[a ]i-ai imaginat c` se trìe[te bine… nicieu nu-mi imaginam a[a. A trebuit s` facem un pas uria[ \nainte s`fim preg`ti]i, dar pe termen lung, nu cred c` ar trebui s` conteze.Ar fi bine dac` ai avea mai multe de f`cut, dar nu v`d cum te-a[putea integra. Fire[te, orice sor` \ntr` \n subordinea sorei [efe, [ifaptul c` e[ti so]ia mea ar pune-o \ntr-o situa]ie ciudat`. Te-aidescurca de minune cu cei mici, dar chiar [i acolo ar trebui s`lucrezi cu femei mai \n vârst`, care nu vorbesc prea bine engleza.Oft`. E singurul lucru la care realmente nu m-am gândit \n Anglia.Mi s-a p`rut un lucru minor.

– |nc`… e un lucru minor. Vroia cu disperare s`-l \ntrebe dacèra sigur c` `sta era singurul lucru la care nu se gândise pe\ndelete. Cu mâna lui care o presa \n continuare pe um`r, Josie se\ntoarse pe jum`tate dinspre el. G`sesc destule de f`cut. Imediat cese \nc`lze[te o s` m` duc la plaj` \n majoritatea zilelor. {i dac` vrei

64 MARY SCOTT

s` organizezi evenimente mondene, pot s` m` ocup [i de asta. Artrebui s`-i invit`m din când \n când pe la noi pe cei din echipa decercetare [i pe Phil Darnley.

– Nu prea m` \ncânt` ideea.– I-am promis lui Phil c` voi organiza un fel de via]` social`.– Las`-l s`-[i organizeze singur distrac]iile!– |mi pare rù. N-ar fi trebuit s` aduc vorba. {tiu c` e[ti obosit.– Obosit? Mâna \i c`zu pe lâng` corp. Asta ca s` fiu indulgent.

Am oribila senza]ie c` a[tept imposibilul. Asta e ceva ce nu se face\n chirurgie, dar fericirea casnic` n-a avut niciodat` uncorespondent \n vreo profesie. {tiu c` te str`duie[ti mult, Josie.Biroul, obiectele vechi r`spândite prin cas`, nici cel mai mic protestcând trebuie s`-]i petreci seara singur`, citind. Apreciez lucrurileastea mai mult decât crezi.

– N-o fac pe nobila, spuse ea cu voce mic`. Pur [i simplu, se\ntâmpl` s` [tiu cum sunt lucrurile pentru tine.

– Chiar a[a? Pune-]i puloverul. Trebuie s` plec acum, dar dac`nu apare nici o urgen]`, sper s` m` \ntorc pe la [apte. Sper s`petrecem o sear` lini[tit`.

{i se \ntâmpl` c` dorin]a i se \mplini. Josie ascult` \n surdin`muzic` la radio, Charles scrise raportul zilei \n biroul lui. Plou`pu]in [i Josie v`zu nori cenu[ii \ntrecându-se pe cerul \ntunecat.Dar era mai cald [i când ie[i pe teras`, aerul era deja schimbat. Eraca [i cum prim`vara fusese alungat` de var`.

F`cu pu]in` cafea; pe a ei o bù \n t`cere, apoi preg`ti unsandvi[ [i i-l duse lui Charles, \mpreun` cu cea[ca de cafea. El ridic`privirea s`-i mul]umeasc`.

– Am fi putut s` bem cafeaua \mpreun`, spuse el.– Eu am bùt-o deja. M` duc s` fac un du[ rapid [i apoi m` culc.

Noapte bun`, Charles.Trecur` câteva clipe pân` când el spuse \n [oapt` egal`:


– M-a[ mul]umi [i cu un s`rut fr`]esc, decât cu nici unul.Trase aer \n piept [i aproape se \nec`, se aplec` [i-[i lipi buzele

de tâmpla lui; apoi ie[i din camer`.Armand Tessier veni \n diminea]a urm`toare. Ar`ta mai francez

[i mai interesant decât ieri, c`ci purta un costum de un bejimaculat, o c`ma[` asortat` [i cravat` maro; ducea un buchet detrandafiri roz.

– Pentru madame, spuse el, oferindu-i-l lui Josie. Nu ave]i nicio vân`taie, nu-i a[a?

– Una sau dou`. Privi florile cu ochi \nce]o[a]i de dezinteres.N-ar fi trebuit s` v` deranja]i, monsieur. A[ prefera s`-i duce]i laspital, feti]ei.

– Dar am f`cut deja asta! {i a trebuit s` m` duc acolo, madame,ca s` las ciudatele achizi]ii pe care le-a]i uitat la mine \n ma[in`.Sunt afar`, pe mas`.

– Mul]umesc. Am crezut c` le-a]i l`sat unei asistente. V-a]iinteresat de feti]`?

– O fractur` urât` [i câteva contuzii. Se pare c` a]i salvat-o de lao c`z`tur` mai grav` [i sper c` o s` v` fie recunosc`toare. Nu m`invita]i s` iau loc?

Era nepoliticoas`? Josie nu [tia.– Lua]i loc, desigur. Dup` cum vede]i, sunt \n haine de lucru.

Tocmai m` duceam s` plivesc trandafirii urc`tori de pe teras`. Aumare nevoie de asta.

Armand \[i ridic` pantalonii [i se a[ez`, privind cu interes \n jur.– {i eu am o vil` asem`n`toare, nu departe, dar casa mea e la

Paris, unde familia mea are o afacere.– Paris. M` gândeam c` acolo trebuie s` locui]i.– Nu exist` alt loc asemenea Parisului. |l cunoa[te]i bine,

madame?

66 MARY SCOTT

– Nu. N-am fost niciodat` mai aproape de atât de Fran]a.– Cum se face c` sunte]i c`s`torit` cu un francez, dar nu

cunoa[te]i Parisul?Suspinând \n gând, Josie \i explic`. Expresia lui deveni mai

cald` [i se aplec` \nainte cu un interes care o \mbun`. Nu era nimicpersonal cu omul acela; mai degrab` emana ceva ce o stimula. Sauar fi stimulat-o, dac` nu s-ar fi sim]it atât de mizerabil.

– Trebuie s` fie o via]` extraordinar` aici, pentru o tân`r` cadumneavoastr`. Cu excep]ia plajelor, a câtorva biserici istorice [i aculorii locale a Vilmarieului, nu e nimic care s` intereseze o femeiefrumoas`.

Josie se sim]ea oricum, numai frumoas` nu.– S-ar putea spune c` sunt c`s`torit` cu spitalul, ceea ce este

teribil de solicitant.– Dar nu este de-ajuns! {i foarte curând, ve]i fi de acord cu

mine. Spitalele sunt pentru bolnavi, nu pentru tinerii care radiaz`de s`n`tate.

– Cineva tot trebuie s` aib` grij` de cei bolnavi, [i crede]i-m`,trebuie s` fii s`n`tos tun s` po]i face fa]` agita]iei. |mi ador meseria.

– A[adar, e adev`rat c` sunte]i sor` medical`. M-am gândit deieri c` a[a trebuie s` fie. Cu o expresie grav`, \ntreb`: \mi face]i ofavoare, madame? Veni]i s-o vizita]i pe sora mea? V` rog, nuscutura]i atât de repede din cap, asculta]i-m` o clip`. Bine?

– M` tem c` nu pot s` v` vizitez casa, monsieur. {i chiar amtreab` acum.

– Pentru nimic \n lume nu v-a[ pune \ntr-o situa]ie jenant`! Seridic` \n picioare s`-i demonstreze. Sora mea nu se simte niciodat`bine. Dac` nu e astmul, atunci are migrene; vin una dup` alta [isunt boli reale. E o femeie c`reia \i place via]a de aici [i ar da orices` scape de necazurile astea.


– Ce spune doctorul ei?– E b`trân [i dep`[it, strânse el din buze. Am \ncercat s-o

conving s` vin` la Paris, dar nu vrea nici \n ruptul capului s` plecedin Ste Marie.

– Probabil c` ar putea s`-l consulte pe doctorul Benoit. De cenu-l suna]i?

– Dac` o s` fie de acord, am s-o fac. V` sunt profund \ndatorat,madame!

|[i lu` un r`mas-bun politicos de la el, dar nu-l \nso]i pân` lapoart`. |l g`sea obositor pe Armand Tessier.

Charles \l aduse pe Phil Darnley la prânz; men]ionase c` trebuias` stea de vorb` cu el [i dup` ce mâncar`, Josie spuse c` n-oderanjeaz` s` fie l`sat` singur`. A[a c`-[i luar` cafelele \n birou, iarJosie f`cu tentativa zilnic` de a citi ziarul francez pe teras`.

Pe la dou` [i un sfert, sun` telefonul din camera de zi. R`spunserepede, cu obi[nuitul „Monsieur Demettre“. O voce calm` defemeie \ntreb` \n englez`:

– Pot vorbi cu domnul Demettre, v` rog?– E urgent?– Nu, vroiam s` [tiu când s`-l a[tept. Plec de la serviciu pentru

trei ore [i aveam nevoie s`-l consult pe el mai \ntâi. Dar am multede f`cut [i o s`-l a[tept la birou.

– Cu cine vorbesc? Ca [i cum n-ar fi [tiut.– Félice de Vorenne. V` rog, nu-l deranja]i dac` se odihne[te.– Cred c` ar fi bine s` [tie c` sunte]i la telefon, mademoiselle.

A[tepta]i o clip`?Josie b`tu la u[a biroului [i Charles \i deschise. Se duse la

telefon [i amintindu-[i de zilele de la St Mark's, Josie intr` \n birou[i \nchise u[a ca s`-i dea intimitate. Phil era la fereastr` [i se uita peni[te rapoarte din Anglia; \i zâmbi.

68 MARY SCOTT

– Cum \]i merge? |]i place aici?– Da, de[i n-am v`zut prea mult din insul`. A venit prietena ta?– Luce? Trebuie s` vin` mâine.– E[ti emo]ionat?– Nu-mi las emo]iile s` ias` la iveal`, cum a[ face dac` a[ avea

mai mult timp. La telefon e cineva de la spital… o urgen]`?– Nu, sora senioar`. Josie privi pe fereastr`. Cred c` femeia asta

nu m` place.– Nu, e o \ngâmfat`. Dar mi se pare foarte folositoare.– La telefon, mi-a ignorat identitatea; a[ fi putut fi o servitoare.– Probabil e obosit`. Lucreaz` ore suplimentare – toate surorile

lucreaz`.– |i spui „sora Félice“?– Dumnezeule, nu – doar „mademoiselle“. M` crezi sau nu,

nu-i [tiam numele!– Presupun c` acum nu mai e[ti atât de sup`rat din pricina vie]ii

personale – ai prea multe de f`cut. Te invidiez, Phil. Ca s` nu par`neloial`, ad`ug` repede: mi-e dor s` lucrez cu pacien]ii. Apropo, tute-ai ocupat de piciorul feti]ei ieri, nu? Cum se simte?

– Copila e bine. O fractur` urât`, dar nici o lovitur` la cap.Charles a consultat-o pentru mine \n diminea]a asta. F`cu o pauz`[i-l auzir` pe Charles dând indica]ii. Lu`m [i pacien]i la domiciliu.|i povesti despre cazurile de care se ocupa [i o f`cu s` râd`. Genullui de umor o f`cea s` sufere pu]in. Era tineresc, prostesc [i\ngrozitor de familiar.

– Se pare c` te ocupi de multe lucruri. |n diminea]a asta am fostpân` [i consilier marital. Era idiotul `sta…

– Cred c` am terminat aici, Phil, \i \ntrerupse Charles. Pot s` m`\ntorc… dar nu vreau s` v` \ntrerup. Se duse lâng` bibliotec` [istudie un raft. Vorbea]i când am intrat.


– Despre un tân`r care vroia un sfat \n privin]a viitoarei luic`s`torii. I-am spus c` sunt singur [i l-am trimis la doctorul Benoit.

– {i de ce \i spuneai asta lui Josie? \ntreb` glacial.– Am crezut c` poate o fac s` zâmbeasc`. |[i aranj` gulerul de la

c`ma[`. Nu e prea amuzant, cred. Doar c` mi s-a p`rut a[a, pentruc` nu sunt prea sigur c` doctorii sunt mai exper]i \n mariajele lor.|mi imaginez c` o s` fiu \n pom dac` n-o s` m` c`s`toresc cu oasistent`!

Degetele lui Josie se strânser` \n poal`; Charles lu` ce-i trebuiade pe raft.

– Vreau s` m` asi[ti la o gastrectomie dup`-amiaz`, Darnley.Sunt câteva anomalii la cazul `sta pe care ar fi bine s` le vezi. {i\nainte de asta…

Se mutar` \n salon. Josie v`zu cum privirea lui Charlespopose[te o clip` asupra trandafirilor roz, dar tot ce-i spuse \n timpce ie[ea pe u[` fu:

– Po]i s` vii s-o vizitezi pe feti]a pe care ai adus-o ieri, Josie. E \nsalonul Teresa.

Când r`mase singur`, Josie se gândi c` Phil avea dreptate. Dac`n-ar fi fost asistent`, i-ar fi f`cut via]a un iad lui Charles. A[a, via]aei era un iad – pentru c` el \[i folosea fiecare neuron [i \ntregultalent pentru munc`, iar ea \l respecta [i-l admira pentru asta.Dincolo de faptul c` o min]ise cu brutalitate, dincolo de ce\nsemnau sau nu unul pentru cel`lalt, era teribil de mândr` derealiz`rile lui. A[adar, era prins` \ntr-o capcan`.

Dar ra]iunea nu putea s` vindece o inim` frânt`; ba chiar eraposibil s` r`suceasc` \ncet cu]itul \n ran`. C`ci nu putea fi obiectiv`\n fa]a ororii de a descoperi chiar \n ziua nun]ii c` mai fusesec`s`torit, iar scrisoarea doamnei Vaughan nu putea fi r`st`lm`cit`astfel \ncât s` \nsemne altceva. Femeia fusese \ndeajuns de sincer`

70 MARY SCOTT

s`-[i doreasc` s` vad` [i Charles ce scrisese [i astfel s` l`mureasc`mai repede situa]ia. Josie \i r`spunse scurt, pretinzând c` nu fusesetocmai o surpriz`; ce altceva putea s` fac`?

Dup`-amiaz`, Josie se duse s-o viziteze pe feti]` la spital, apoimerse la departamentul de cercetare [i lu` ceaiul cu doctorul [idoamna Maxted, care a[teptau cu ner`bdare sosirea surorii doamnei.

– Luce [i cu mine am lucrat \mpreun` \n Surrey, spuse ConMaxted. Nu are decât dou`zeci [i cinci de ani, dar se descurc` deminune cu oasele [i [tie la fel de mult` histologie ca [i mine. Slujbaasta aduce un singur necaz. Nu \ntâlne[ti prea des genul de b`rbatcu care ]i-ar pl`cea s` te c`s`tore[ti.

– Se poate, dac` e[ti de[teapt`. Uit`-te la noi.– Dar nu mai exist` altul ca tine, iubitule.– Phil Darnley e liber, suger` Josie, [i cred c` o place pe sora ta.– Luce a fost de-a dreptul dezgustat` de Phil. O fi ]`r`noiul `sta

chirurg \n devenire, mi-a spus, dar asta nu-l scute[te s` se comportenormal. Phil [tie ce p`rere are despre el.

– Nu e tocmai cinstit. |n chirurgie, echilibrul vine odat` cu experien]a.A fost angajat` s` r`mân` aici toat` perioada de cinci ani?

– Nu. Cu preaviz de dou` luni. Iar eu am fost avertizat` \nparticular c` dac` prezen]a ei pare s` deranjeze vreunul dinb`rba]ii c`s`tori]i, trebuie s` raportez imediat. Cu greu ne-auacceptat pe to]i. Nici o b`taie de cap \ntre sexe, [i toate posturilecheie trebuie ocupate de persoane c`s`torite. Poate urm`resc ceva.

– Sigur c` da, spuse so]ul ei. De-a lungul anilor, lucrurile s-arputea schimba treptat [i spitalul ar putea ajunge s` se asemene cucel din Anglia, dar \ncepând a[a cum au f`cut-o, totul este \nsiguran]` din punct de vedere psihologic. Surorile medicale de aicisunt parc` de pe alt` lume, [i asta doar pentru c` profesia e pentruele voca]ie. Un anumit tip de femeie latin` e f`cut s` fie a[a.


– O include [i pe mademoiselle de Vorenne? murmur` so]ia lui.– Voi, femeile! E o persoan` minunat`.– Desigur. Nici un b`rbat de aici n-ar spune ceva \mpotriva ei.

Se \ntoarse spre Josie: [tii ce am auzit? I s-a oferit postul de sor`[ef`, dar a refuzat pentru c` prefer` munca obositoare de a \ngriji[i de a fi \n contact permanent cu pacien]ii [i cu doctorii.

– Cred c` probabil e adev`rat, spuse Josie, f`r` tragere de inim`.Nu e de vi]` nobil`?

– A[a se pare. Tat`l ei are un titlu, iar casa ei e Palatul-Nu-{tiu-Care.– Trebuie s-o aduce]i pe Luce \n weekend, s` ne cunoa[tem,

spuse Josie. Ce zice]i de un ceai, duminic`?– Perfect. Mul]umim.Josie se \ntoarse apoi la vil`. Dac` nu putea s` lucreze la spital,

cel mai bun lucru era s` se apropie de cât mai mul]i oameni deacolo. V`zu c` \n absen]a ei biroul [i scaunul fuseser` aduse [iplasate \n fosta camer` de zi. Scoase imediat mânerele [i cur`]`suprafe]ele din lemn. Apoi vopsi biroul \ntr-un cenu[iu foarte pal [ideschise fereastra ca s` se usuce. Din fericire, vopselele modernenu aveau un miros prea puternic [i se uscau repede. Mâine, totulva fi gata.

Surorile medicale trebuia s` fie so]ii eficiente, dar aici Josie nuavea nici o [ans`. Totu[i, pân` acum avusese o zi destul deinteresant`. Când veni Charles, citea din nou ziarul francez.

– De ce nu \ncerci s` vorbe[ti cu mine \n francez`? o \ntreb` el,\n francez`.

– |n]eleg ce se spune, dar mi-e team` s` vorbesc, r`spunse ea \nenglez`. Va trebui s` \ncerc cu Berthe.

– {i cu mine nu?– Nu, cu tine nu. |[i l`s` privirea \n ziar. Am un sentiment ciudat.– Ce sentiment?

72 MARY SCOTT


– Când vorbe[ti \n francez` e[ti atât de fluent… [i de str`in.– Francezul-canadian din mine, cred. {i nu-]i place?– Ba da, \mi place. Nu pot s`-]i explic.– }i se pare c` zidul dintre noi e [i mai \nalt?Josie st`tea neclintit`; [tia c` Charles o privea, c` o provoca s`-i

spun` ce simte. {i dac` f`cea asta? Dac`-l \ntreba verde-n fa]` de cenu pomenise niciodat` de Vera, care fusese so]ia lui timp de [aseluni [i murise nefiresc de subit? Dar o ardea gâtul: nu putea s-o fac`.

Cumva, de[i vocea \i era pu]in gâtuit`, reu[i s` par` vesel`:– Vorbe[ti destul franceza la spital. Te \ntorci dup` mas` sau

putem s` bem ceva?Urm` una din pauzele scurte pe care Josie \ncepea s` le

cunoasc` foarte bine, clipe \n care [tia c` Charles o prive[te cu ochimici [i stâmb` din gur`. Apoi, spuse:

– O s` bem un martini. Vrei câteva m`sline?Mai târziu, la cin`, Charles explod`:– Avem dou` afec]iuni la creier, una e suspect` de tumor`. |l

chem pe unchiul s` le vad`.– Domnul John? I-ai scris?Charles \ncuviin]`.– Poate s` stea \n incinta spitalului [i s` cineze cu noi \n fiecare

sear`, cât timp e aici. Vroia oricum s` vad` spitalul, a[a c` sunt sigurc` n-o s`-l deranjeze. Am nevoie de o a doua opinie.

Josie nu mai putu s` m`nânce. Realiz` \ntr-o frac]iune desecund` c` asta a[teptase. Acum, totul va putea s` ias` la lumin`.|ntrebarea era, va putea s` \ndure?

Capitolul 4

Când Josie o v`zu prima oar` pe Luce Greville, trecea pe lâng`cl`direa departamentului de cercetare [i se uita pe o fereastr`. V`zuo tân`r` \n halat obi[nuit, alb, care nu se distingea prea mult delaborantele de pretutindeni. Luce p`rea profesionist`, eficient` [iabsorbit` total.

Dar când Maxtedii o aduser` la ceai, la vil`, Luce \[i d`du frâuliber personalit`]ii. Avea silueta zvelt` a unui model [i [i-o pusese\n eviden]` printr-o rochie ro[ie, din lân`. Avea ochi mari [i c`prui,tenul deschis [i mat [i buze ro[ii. P`rul \i aminti lui Josie dedescrierea lui Phil. |n afara serviciului, Luce \[i purta p`rul ca pe op`l`rie ciudat` [i zdren]uit`. Chiar [i Charles p`ru speriat.

– Destul de dr`gu], r`spunse Luce cu vocea ei strident`, când fu\ntrebat` ce p`rere are despre Ste Marie. O s`-mi lipseasc` filmele,de[i cred c` au un cinematograf ieftin [i murdar, [i trebuie s` existeceva bistrouri. Sunt hot`rât` s`-i cunosc pe cei din breaslaboemilor. Am \n]eles c` e destul de mare.

Phil, care venise devreme [i acum era \n pozi]ia de a o studia pefata care-l impresionase la prima \ntâlnire, st`tea aproape de Josie.

Purta cel mai bun costum al lui [i se sim]ea \ndrept`]it s` spun` cepoftea. Dar vorbi \n [oapt`, ca [i cum n-ar fi dorit neap`rat s` fieauzit.

– Ar trebui s` vii \n sec]ia cu b`rba]i. Avem câteva exemplareacolo – boemi pân` la moarte.

Luce \l ignor`.– |mi plac plajele pe care le-am v`zut. La var` o s` fie ca [i cum

vom lucra \ntr-o vacan]` nesfâr[it`. O s` fie minunat s` facem baie\n fiecare noapte, dup` orele de lucru. A f`cut cineva baie deja?

– O s` facem [i asta, spuse Charles. Poate tu [i Josie v` duce]i\mpreun`… cu cine mai e disponibil. E un obicei s`n`tos. Nu credc` o s` ]i se par` plictisitoare via]a aici, domni[oar` Greville.

– Te rog, spune-mi Luce. A[a m` cheam`, nu Lucy, nu Lucille.Luce. O privire subtil` spre Phil.

– Ei bine, e[ti o achizi]ie binevenit`, Luce, spuse Charleszâmbind \n barb`. Mi-au pl`cut rapoartele pe care le-ai trimis ieri.Scurte, concise [i inteligibile. Pun pariu c` a[a conduci.

– Da. O s` primesc o ambulan]` sau ceva pentru plaj`?– Doar dac` \]i rupi gâtul sau dac` ai nevoie s` te duc` cineva

\napoi. Dar dac` te intereseaz` s-o \nve]i pe Josie s` conduc` bine,po]i folosi ma[ina mea \n majoritatea serilor.

– Mi-ar face pl`cere. Se uit` c`lduros la Josie. M` bucur mult c`e[ti aici. Grupul `sta, ar`tând spre sora [i cumnatul ei, Charles, Phil[i la analistul Reid, m` face s` simt c` e timpul s` nu mai am nevoiede senza]ii noi. E[ti chiar mai mic` decât mine, a[a c` putem s`mergem \mpreun` \n diferite locuri. Am auzit c` e un local, ParadisRouge…

– Unde nu ve]i merge, intreveni Charles. E strict pentrumarinari [i pentru pompieri.


– O fat` trebuie s` aib` ceva de f`cut.– |ntr-o s`pt`mân`-dou`, se vor deschide atrac]iile turistice.– O s` \ncerc totul, spuse Luce, ridicând din umeri. Am terminat

ceaiul. N-am putea s` mergem cu to]ii s` \not`m?– Eu am vizit` la cinci [i jum`tate, spuse Charles.– Nici eu nu merg, spuse sora ei. Trebuie s` iau cina cu Fabreii,

mai ]ii minte?– Dac` trebuie s` sporov`iesc toat` seara \n francez`, am nevoie

de ceva tonic. Vii cu mine, Josie?Josie ezit` [i Charles spuse:– Da, vine. Reid [i Darnley or s` v` escorteze.– Oh, chiar trebuie s` fim escortate peste tot?– Nu tu… Josie. N-ar [ti s` se descurce cu un gigolo, spuse Phil.– Eu [tiu s` m` descurc cu idio]ii `[tia, spuse Luce. N-ai avea

\ncredere s-o la[i pe so]ia ta doar cu mine, domnule Demettre?– Ba da, dac` i-ai perfec]iona abilit`]ile \n [oferie. Scoase cheile

de la ma[in` [i i le arunc`. Garajul e deschis. Du-te s`-]i ieicostumul de baie [i apoi \ntoarce-te dup` Josie.

Invita]ii plecar`. Josie \[i lu` costumul de baie [i-[i puse pedeasupra o c`ma[` \n dungi vesele. |[i strânse p`rul la spate [i veni\n salon. Charles st`tea \n pragul terasei, fuma o ]igar`. Privi chipulei osos, p`rul \ngrijit [i ochii alba[tri, evazivi; privirea i se ab`tutrec`tor asupra picioarelor lungi [i sub]iri.

– M` bucur c` vei avea o prieten` de vârsta lui Luce, dar s` aigrij`. E o fire puternic` [i e avid` de experien]`. Sunte]i atât dediferite, \ncât a]i putea fi bune una pentru cealalt`.

– Vrei s` spui c` eu sunt slab` [i timorat`? suger` ea [optit.– Nu slab` – niciodat`. Ai fost disciplinat` prea mult – iar

domni[oara Greville deloc. Uite c` a venit. Distrac]ie pl`cut` peplaj` [i nu risca!

76 MARY SCOTT

Luce opri cu abilitate; ]inându-i portiera deschis`, Charles \i ur`din nou distrac]ie pl`cut`, apoi se aplec` [i-[i lipi buzele de fruntealui Josie. Degetele ei erau \ncle[tate pe p`l`ria de paie: s`ruturileacestea caste erau mult mai rele decât nici unul.

– |mi place so]ul t`u – e foarte masculin. Pun pariu c`-n Angliatoate infirmierele \i d`deau târcoale.

– Aici e altfel. Infirmierele sunt un soi de fr`]ie. Se simt flatatec` doctorii glumesc cu ele, dar atât. Ai lucrat la un spital din Anglia,Luce?

– Apar]ineam de unul, dar la o distan]` de trei kilometri. N-ammai lucrat \n laboratorul unui spital de când aveam dou`zeci deani. Atunci nu mi-a pl`cut – prea mult` birocra]ie, prea multeplec`ciuni [i lingu[eli.

– De ce ai venit la Spitalul General?– Ca s` fiu cu Con [i cu cumnatul meu; \ntotdeauna ne-am

\n]eles bine. {i insula e francez`… ceva nou \n via]a mea. Se uit` laJosie. Niciodat` n-am \n]eles surorile medicale. Lucreaz` al naibiide asiduu, sunt mu[truluite de alte femei [i dac` str`nut` o dat` \ntimpul serviciului [i tr`iesc cu teama snobilor \n costume elegante,care n-au nici o emo]ie. |n meseria mea, cel pu]in \mi apar]in, daro sor` medical` nu e niciodat` independent`.

– E adev`rat, desigur, dar dac`-]i place s` ai grij` de oameni,nimic din astea nu mai conteaz` prea mult. Nu-mi amintesc s` m`fi deranjat ceva… nici m`car durerile de picioare.

– Asta pentru c` l-ai avut \n fundal pe marele b`rbat; dac` te-arfi l`sat picioarele, probabil ai fi [chiop`tat \n genunchi dup` el. Nucred s` fie multe surori care s` aib` [ansa s` fie so]ii de chirurg.Chiar ai realizat ceva!

Din nou presupunerea c` toate surorile medicale ]inteau sus,iar ea era una din pu]inele norocoase care reu[iser` miraculos!


Nimeni nu va accepta c` era realmente \ndr`gostit` de Charles.Dimpotriv`, considerau c` Charles se c`s`torise pentru c` era firescs` aib` so]ie.

– De ce crezi c` Charles s-a c`s`torit cu mine, \n defavoareaunor femei mai frumoase, care erau asistente [i erau mult maipotrivite pentru pozi]ia \nalt`?

– E destul de simplu s`-]i r`spund, chicoti Luce. Dac` ar fi fostgenul de b`rbat care chiar are nevoie de o so]ie, ar fi ales o femeiemai dominatoare [i corespunz`tor, mai pu]in atr`g`toare pentru el.A[ zice c` \n momentul \n care s-a c`s`torit cu tine, te-ai potrivit celmai bine cu dispozi]ia lui. Avea nevoie de o u[urare. Urm` o pauz`foarte scurt`. E[ti fericit` cu el?

– Da, desigur.– E[ti norocoas`. Poate nu m` crezi, dar s` [tii c` m-ar speria

pu]in, dac` a[ fi \n locul t`u.Josie nu-i spuse c` uneori Charles o speria [i pe ea.– Uite c` pleac` un vapor. Probabil a adus câ]iva turi[ti francezi.Luce era mai interesat` de plaj`. |n fa]a lor se \ntindea o fâ[ie

lat` de nisip, pres`rat` ici colo cu roci; câteva ambarca]iuni micierau trase la mal [i câ]iva oameni f`ceau plaj`.

– Nu e tocmai Riviera, coment` ea, dar e la fel de bun` ca Devon[i Cornwall [i e mult mai cald. Hai s` facem o baie, vrei?

***

Tocmai se \ntorceau la ma[in`, când un b`rbat veni c`tre eles`rind peste roci. Era suplu [i bronzat, purta o c`ma[` alb` cudungi albastre [i pantaloni scur]i. Zâmbi larg [i se a[ez` lâng` ele.

– Ah, bun` seara, exclam` el. Te-am recunoscut de la distan]`,madame! S` \n]eleg c` e[ti bine?

78 MARY SCOTT

– Foarte bine, mul]umesc. Dânsul este domnul Tessier, Luce…domni[oara Greville.

Luce ridic` uimit` din sprâncene spre Josie, \n timp ce b`rbatul\i s`rut` mâna.

– Nu [tiam c` ai f`cut deja cuno[tin]` cu oameni de pe insul`.– Nu sunt de pe insul`, spuse Armand. Am avut norocul s-o

\ntâlnesc pe madame Demettre acum câteva zile, la Vilmarie.– Am dus la spital un copil r`nit, o l`muri repede Josie.Armand o privea cu ochi calzi.– Pentru mine, a fost un incident pl`cut. Nu te-am mai v`zut

pân` acum pe plaja asta, madame.– Nu am mai fost aici.– Dar de acum vom veni aproape \n fiecare zi, la ora asta, spuse

Luce. Locui]i aproape, monsieur?– Vila mea e chiar dincolo de stânci. M` plimbam prin gr`din`

când am v`zut p`rul blond al doamnei [i mi-am zis c` trebuie s` vinpân` aici s` v` urez o sear` bun`. Mi-ar fi pl`cut s` v` invit s` bemceva, dar poate alt` dat`.

– Ne scuzi, acum? \ntreb` Josie.– O clip`. Privirea lui \ntunecat` poposi asupra ei [i-i zâmbi

slab. |]i aminte[ti c` m-ai sf`tuit ca sora mea s`-l vad` pe doctorulBenoit, la clinic`? Sunt fericit s` spun c` ]i-a urmat sfatul [i \ncepeun tratament pentru nervi. Solange se simte \ndatorat` fa]` de tine[i ar vrea din tot sufletul s`-]i mul]umeasc` personal.

– N-am f`cut nimic, monsieur. Doctorul Benoit este aici de maibine de o lun` [i l-ar fi putut g`si [i f`r` ajutorul meu.

– Solange n-ar fi \ndr`znit s` consulte alt doctor \n afara celuipe care-l are deja, dac` nu i-a[ fi spus c` tu, so]ia unuia dindirectorii spitalului, ai sugerat c` poate primi ajutor de acolo. F`r`\ndoial`, aceasta a fost cea mai fericit` vizit` a mea la Ste Marie.


Lui Josie i se p`rea extravagant, dar Luce \l sorbea din priviri,zâmbindu-i cu gura pân` la urechi. Singura modalitate s` sedescotoroseasc` de el era s` \nceap` din nou s` mearg`. Darr`mase cu ele, le lu` de bra] [i le conduse pân` la ma[in`.

– De data, stau mai mult pe insul`. Tratamentul Solangei… m`\n]elege]i. Sper c` ne vom \ntâlni foarte des.

Luce se aplec` peste volan [i se uit` la el.– {i eu sper, monsieur. Am fost la Paris [i chiar [i pe Coasta de

Azur, dar n-am socializat niciodat` cu un francez. Doctorii nuconteaz`, desigur.

– M` tem c` pentru doamna conteaz`, mademoiselle. Oricum,sunt hot`rât s` ne revedem. Se d`du \napoi. La revedere!

– Oh la la, murmur` Luce \n barb`, \ndat` ce pornir`. |n via]amea n-am mai sim]it o emana]ie atât de puternic` din partea unuib`rbat. Am spus c` vreau s` cunosc boemi? Rectific. M-am hot`râtc` prefer ca b`rba]ii mei s` fie cura]i, bine \mbr`ca]i [i plini defarmec. Oare ce au continentalii `[tia [i englezilor le lipse[te?

– {tiu s` se poarte cu femeile.– Adev`rat. Chiar [i atunci când un englez e \ndr`gostit de tine,

se comport` ca [i cum nu l-ai interesa câtu[i de pu]in. Cred c` voiavea o aventur` cu francezul t`u.

– Nu e francezul meu!– OK, glumeam doar. Luce o privi curioas`. B`rbatul `la e atras

de tine… [tii asta?– E plictisit, spuse Josie jenat`. Nu mai merg pe plaja aia!– Oh, vino… nu-mi po]i refuza pl`cerea. |mi place; mi-a stârnit

interesul. Ce n-a[ da s` fiu blond` [i s` am forme mai voluptuoase!– E[ti ridicol`. Pentru numele lui Dumnezeu, nu intra \n

necazuri! Nu uita c` spitalul are o comisie care se \ntrune[te la dou`s`pt`mâni; sunt sigur` c` nu-]i dore[ti s` fii pe lista de subiecte.

80 MARY SCOTT

– Cu siguran]`, n-am de gând s`-mi restric]ionez via]a de dragulunei comisii constipate! Munca mea nu va avea de suferit – nu s-a\ntâmplat niciodat`.

– Vrei s` spui c`… ai adesea aventuri?– Am dou`zeci [i cinci de ani, scumpo.– N-ai vrut niciodat` s` te c`s`tore[ti?– Nu. Dar dac` m` gândesc mai bine, nu m-ar deranja s` m`

m`rit cu un francez plin de bani [i care-l are pe vino-n-coace.Tessier `sta al tù corespunde tiparului.

– Nu te pot opri s` faci ce pofte[ti, dar dac` te apropii deArmand Tessier, nu vreau s` am nimic de-a face.

Luce zâmbi [i o b`tu u[or pe mân`.– N-o s` te amestec \n nimic. Dar nu m` face s` nu m` simt \n

largul meu [i nu mi-l vâr\ pe gât pe Phil Darnley. Numai când \i v`dp`rul des [i figura de cas`, [i m` calc` pe nervi.

Când ajunse acas`, Josie f`cu o baie [i se schimb`. Se sim]ea \nform` [i privindu-se \n oglind`, se gândi c` nici nu ar`ta prea rù.Obrajii \i str`luceau, iar rochia verde f`cea ca ochii s` par` foartealba[tri. P`rul \i era \nc` ud, a[a c`-l l`s` desf`cut [i ie[i pe teras`.

– Bun`, spuse Charles. A fost o baie pl`cut`?– A fost foarte frumos. Mi-ar fi pl`cut s` po]i veni cu noi.– {i mie mi-ar fi pl`cut. Peste dou` s`pt`mâni, o s` \ncep s`

merg pe plaj` \nainte de micul dejun, de câte ori voi avea ocazia.Am putea s` mergem \mpreun`.

– Ar fi distractiv. Vrei s`-]i aduc ceva de bùt?– Hai s` bem un vin \nainte de mas`. |n seara asta sunt liber [i

s-ar putea s` nu se mai \ntâmple \n viitorul apropiat.– M` duc s`-mi prind p`rul [i m` \ntorc repede. S-a uscat deja.– Nu, las`-l, se repezi el, dar adùg`: ar`]i mai bine a[a.

Câteodat` te v`d cu boneta alb`; \]i st` bine, dar locul ei nu e acolo.


– Acum, c` nu mai lucrez ca sor`, a[ putea s` m` tund. L-amp`strat lung ca s` se vad` ceva de sub bonet`.

– Nu, nu-l tunde. {tiu c` nu po]i s`-l por]i prea des liber, darmi-ar pl`cea s` te v`d din când \n când a[a. Cu un zâmbet rece carealung` tensiunea momentului, ad`ug`: s` spunem c-o vei facepentru mine, câteodat`.

Josie nu se d`dea \n vânt dup` buc`t`ria fran]uzeasc`, dar luiCharles evident \i pl`cea. Când el vorbi cu Berthe de la mas`, Josieavu sentimentul stingher c` se c`s`torise cu un francez. Nu cu unulca Armand Tessier; poate c` era om de afaceri, dar [tia [i s` sedistreze. Charles nu se distra \ndeajuns; erau clipe când Josie se\ntreba dac`…

– Nu vrei s` facem o plimbare [i s` bem dup` aceea cafeaua?\ntreb` el.

– Da, mi-ar face pl`cere. M` duc s`-i spun Berthei.– |i spun eu.Charles se duse la buc`t`rie [i Josie \i auzi vorbind \n francez`.

Berthe uitase s`-l provoace – se hlizea la complimentele luiprivitoare la mas`. Farmecul… aparent, nu aveai nevoie decât depu]in sânge latin ca s` po]i s`-l emani. Charles o f`cea atât de bine\n francez`; abia dac` \ncerca vreodat` \n englez`. Oare cu surorile\[i folosea farmecul – cu una din ele mai ales? Cunoscându-icomportamentul din timpul serviciului, Josie se \ndoia. Dar nuputea fi sigur`; nu va putea fi niciodat`.

Se \ntunecase deja. Marea era neagr` [i str`lucitoare [i lumini]elic`reau ici [i colo, unde ambarca]iunile de pescuit erau ancorate.Charles o lu` de bra] [i o conduse pe c`rarea care ducea c`tre limbade p`mânt. Se sim]ea agitat`, \ns` era fericit`. Plimbarea asta eramai mult decât ce avuseser` la \nceputul prieteniei lor. Seplimbaser` [i se c`]`raser`, se odihniser` undeva, schimbaser`

82 MARY SCOTT

câteva cuvinte lipsite de importan]` [i apoi \mp`r]iser` t`ceri.Acum, Josie [tia c` trebuia s` fi rupt câteodat` t`cerile acelea [is`-l fi f`cut cumva s` vorbeasc` despre el. Pierduser` ceva vital,f`cuser` un salt brusc de la prietenie la c`s`torie, [i ce pierduser`disp`ruse pentru totdeauna.

Odat`, Charles \i va spune despre Vera, dar nu va fi acela[i lucruca [i când i-ar fi spus \nainte de c`s`torie. Acel prim mariaj, t`cerealui – toate astea trebuia s`-l fi r`nit profund. Totu[i, era dator fa]`de Josie s` fie sincer [i s`-i povesteasc` despre via]a lui dinainte.Dac` i s-ar fi oferit pe jum`tate, chiar [i pe sfert, Josie s-ar fimul]umit. Dar nici nu putea fi vorba despre a[a ceva, c`ci Charlesnu i se oferea deloc. Era u[or, mai ales pentru un b`rbat ca Charles,s` spun` „te iubesc“, dac` [tia c` nu va mai putea iubi niciodat`.Din punctul lui de vedere, Josie era docil`, iubitoare [i nu punea\ntreb`ri; trebuia s` simt` c` este iubit` la rândul ei. Era posibil s`fi sim]it [i c` era la fel de capabil` ca orice sor` medical` s` fieflatat` de aten]iile lui [i s` se gr`beasc` s` se m`rite cu un chirurg,indiferent de termeni, dar Charles [tia c` ea considera c` oc`s`torie trebuia s` se bazeze pe iubire.

Poate c`-i va spune \n seara asta. Va fi o durere insuportabil` [iva trece mult` vreme pân` s` se simt` din nou confortabil unul \nprezen]a celuilalt. Dar trebuia s` vin` [i clipa asta.

Merser` \ncet [i se oprir` \ntr-un loc de unde puteau vedeavalea larg` a Vilmarieului. Charles \[i odihni bra]ul pe umerii ei.

– Nu e un loc r`u s`-]i petreci câ]iva ani, nu? Avem casa cu ceamai bun` pozi]ie din zon` [i deja te-ai \mprietenit cu câ]iva dinangaja]ii spitalului. Ai \ncercat s` conduci?

– |nc` nu, dar o voi face. N-am putea, tu [i cu mine, s` facem untur al insulei?


– Sigur c` putem. A fost ocupat cu demararea lucr`rilor, dar \ncurând n-o s` mai fie a[a [i Darnley va trebui s` se descurce singuro zi pe s`pt`mân`, sau dou` dup`-amieze. Am acceptat s` m` ocupde clinica de la Azilul St Joseph. Benoit o s` alterneze cu mine – trebuies` vedem de ce boli sufer` b`trânii de aici. Dup` ce cânt`rescsitua]ia, vei putea s` mergi cu mine acolo; \ntr-un astfel de loc, nuvor obiecta dac` m` vei ajuta pu]in.

– Mi-ar face mare pl`cere, Charles.– Da, [tiu. E lini[tit aici, nu? Hai s` st`m pu]in jos.Josie se a[ez` [i Charles se \ntinse al`turi, cu capul lipit de

um`rul ei. Marea, domolit` de r`coarea serii, se sp`rgea seduc`torde stânci; odat` cu briza, pluteau miresme \mbietoare de flori.

|ntre ei se l`s` t`cere, nu una din cele lini[titoare pe care leavuseser` \n Anglia. Josie se sim]ea \ncordat`; mâna lui alunec`u[or pe antebra]ul ei [i degetele i se \ncle[tar` involuntar \n pumn.Josie sim]i un nod \n gât. O f`cea pe so]ul dr`g`stos [i [tia c` nu vaputea suporta nici m`car acest prim pas spre a face dragoste. Dac`s-ar comporta a[a cum uneori ar`ta, ca un b`rbat \nfometat, l-ar ur\pentru totdeauna.

St`tea acolo \ncordat`, sim]indu-[i sudoarea rece. Nu avea nicio inten]ie de a-i spune \n seara asta despre prima femeie din via]alui; acum [tia. Charles o vroia maleabil`, dulce [i ner`bd`toare s`cedeze, ca o so]ie care [tie, extaziat`, c` este iubit`. Dar Josie [tia c`n-o iubea. |l iubea pe Charles, [i era dispus` s` accepte s` fie pelocul doi mai degrab` decât s` tr`iasc` f`r` el. |ns`, indiferent cealtceva \ndura, nu va putea niciodat` s` i de ofere pân` când nu erasincer cu ea. Trebuia s`-i spun` din proprie ini]iativ` despre Vera.Nu se putea mul]umi cu nimic altceva.

– N-ar trebui s` st`m aici – e rou`, spuse ea ar]`gos [i s`ri \npicioare.

84 MARY SCOTT

– Nu e chiar a[a de umed, coment` el u[or sarcastic. Ai grijàcolo – nu te gr`bi a[a, o s` aluneci.

Josie sim]i din nou mâna lui pe bra], dar de data asta o strângeamai puternic [i degetele \i presau pielea moale. Merse cl`tinându-sede-a lungul fâ[iei de p`mânt, dar Charles nu-i d`du drumul, nicinu-i vorbi. Scânteia pl`pând` de magie de la \nceputul seriidisp`ruse.

Lampa fusese luat` de pe teras`, l`sând-o \n \ntuneric, cuexcep]ia unei lumini slabe din salon. Charles se opri \n pragul u[ii.Josie sim]i cum strânsoarea devine brusc mai puternic`.

– Charles! M` doare!– Josie, nu pot continua a[a, [i nici tu nu po]i. Nu e[ti un copil

[i cu siguran]` nu sunt un bìe]el. Dup` cum suntem acum, nu vomfi niciodat` apropia]i \n nici un sens, [i `sta e un viitor pe care nu-lpot tolera. Nu ne putem lamenta la infinit cu faptul c` nu am fostsuficient de intimi ca s` ne c`s`torim; st`m aici \mpreun` deaproape trei s`pt`mâni [i suntem la fel de strìni ca atunci când amsosit. Nu pot suporta asta!

Respira repede [i se uit` la el cu ochi mari [i \ntuneca]i.– Atunci, f` ceva \n privin]a asta, mârâi ea. Ce a[tep]i de la

mine… s` construiesc singur` puntea? – M` a[tept s` fii \n]eleg`toare, dar nu e[ti. Mi-ai demonstrat \n

seara asta – [i de o mie de ori \nainte – c` vrei s` continu`m de under`m`sesem \nainte s` ne c`s`torim. E imposibil, [i \n adâncul tù o [tiiprea bine. Acum suntem c`s`tori]i [i suntem singuri sub acela[iacoperi[. Dumnezeu [tie c` ur`sc for]a, dar po]i \n]elege altceva? Ochiilui str`luceau acum foarte aproape de ai ei. N-am mai fost niciodat` atâtde furios pe o femeie. Nu e[ti o feti]`, Josie. Nu e[ti un copil!

Capul \i c`zu pe spate [i gemu din cauza presiunii electrizantepe care o sim]ea pe coate.


– E[ti un strìn, rosti ea, cu buze palide. Pur [i simplu, nu te cunosc.– Nici n-ai \ncercat. Ai ideea asta idioat` c` nu fac parte dintre

muritori. Asta ai crezut c` iube[ti… pe cineva pu]in cam de pe alt`lume, care a coborât aici ca s`-]i cear` s` vii aici, la Ste Marie, cas`-i fii so]ie? Ei bine, te-ai \n[elat. Se poate s` ne fi c`s`torit preadevreme, poate chiar din motive gre[ite, dar ne-am c`s`torit [itrebuie s` realizezi asta repede. Nu pot continua s` trìesc cu tinede parc` a[ fi fratele tù!

– Am… \ncercat s` m` integrez.– Crezi c` doar de atât e nevoie? Da, asta crezi. Adineauri mi-ai

cerut s` fac ceva s` nu mai fim ca doi strìni, [i o s` fac. |n noapteaasta, n-o s` te duci \n camera ta, \n]elegi?

– Nu m` amenin]a, Charles – s` nu faci asta niciodat`, spuse eatremurând violent. Trebuie s` [tii c` ultimul lucru pe care mi-ldoresc e s` fii \ncordat [i furios din cauza mea. {tiu c` nu po]i dace ai mai bun pentru munca ta dac`…

Josie nu era sigur` ce spusese, dar era con[tient` c` pentruCharles fusese ultima pic`tur`. O trase cu putere \n bra]e, o s`rut`de parc` ar fi vrut s`-i r`neasc` fizic inima.

Telefonul sun` [i se opri cu gura pe gâtul ei. Soneria insist` [iJosie se sim]i dintr-o dat` liber`, \ncercând cu disperare s` respire.

– Da? Da, Darnley. Ei bine, pentru numele lui Dumnezeu, o s`mai arate galben \nc` dou`zeci [i patru de ore. Da, desigur c` suntliber. Nu, [tiu c` nu e nici o grab`, dar vin cu pl`cere.

Receptorul fu pus la loc \n furc`. F`r` s` se \ntoarc` vreun pic\n direc]ia ei, Charles \nspir` adânc [i disp`ru \n noapte.

Josie ajunse \mpleticindu-se \n dormitorul ei. Mult` vremer`mase pe un scaun, cu fa]a ascuns` \n palme, dar cel pu]in reu[is` plâng` pu]in. Nu-i u[ura durerea; p`rea c` nimic nu va reu[i astavreodat`.

86 MARY SCOTT


A doua zi se trezi târziu [i se duse la cump`r`turi. Când se\ntoarse, Charles era acas`; purta un costum gri imaculat, p`rulnegru era piept`nat riguros pe spate [i tr`s`turile \i erau absolutinexpresive.

– De diminea]`, am aflat c` unchiul va sosi cu vaporul de prânz.|[i aduce ma[ina [i o va duce la St Malo. O s` ia prânzul cu doctorii,la clinic`, dar o s` vin` la noi la cin`.

– |n]eleg. Numai domnul John vine la cin`?– |n seara asta, da. Mâine vom avea nou` oaspe]i. Unchiul vrea

s` vad` Spitalul General, a[a c` e posibil s` r`mân` pân` la sfâr[ituls`pt`mânii.

– Spune-mi ce vrei s` fac \n fiecare zi.Urm` o scurt` pauz`.– |n ultima vreme, n-ai purtat briliantul. Vreau s`-l por]i mereu,

cât timp e unchiul aici.– Foarte bine. |]i aduce Berthe cafea?– Nu. Trebuie s` m` \ntorc. Se opri, ca [i cum ar fi formulat ceva

\n minte. Dar pân` la urm`, se hot`r\ s` nu spun` nimic. Ridic` u[ordin umeri [i plec`.

Josie oft` ap`sat. Acum, [tia ce sperase Charles pentru searatrecut`. |l a[tepta \n curând pe John [i sperase s`-i arate b`trânuluiun mariaj complet, dac` nu unul \n extaz. Dar lui Josie nu-i preap`sa de p`rerea domnului John despre c`snicia lor. Odat`, \ntimpul [ederii lui, va sta de vorb` cu el \ntre patru ochi. Trebuias-o ajute cumva. Trebuia!

Capitolul 5

Din clipa \n care o \ntâlni pe Josie, domnul John fu glacial,retras [i impar]ial. P`rul argintiu [i gros, chipul frumos, umeriiarogan]i, mâinile albe [i osoase, cu vene proeminente, vorbirea luim`surat`, toate erau la fel cum fuseser` \n Anglia, \n ziua nun]ii ei[i \n cele dou` zile dinaintea plec`rii lor.

– Ce pl`cut s` te v`d stabilit` aici, draga mea. Exact ce i-ar fiputut spune oric`rei femei care ar fi acceptat un mariaj deconvenien]`. Josie nu \nsemna nimic pentru el; fericirea ei nuconta prea mult.

Acceptase deja abordarea lui rece [i steril`. La St Mark'scunoscuse [i pe al]ii cu aceea[i abordare, dar ei \[i d`duser` u[ordrumul \n fa]a unei c`ni cu ceai. Domnul John nu putea, c`ci `staera: un b`rbat care cuno[tea atât de intim creierul uman, \ncât nuprea mai vedea altceva.

Oh, zâmbea când vorbea despre popula]ia breton` de la SteMarie; arunc` o privire plin` de apreciere salonului [i savur`\ncântat bucatele preg`tite; apoi \[i aprinse o ]igar` [i b`u u[urat

vin. Dar asta nu era decât o aparen]`; toat` conversa]ia lui se\nvârtea \n jurul clinicii, al lucrurilor care \nc` lipseau acolo, cei doipacien]i cu afec]iuni la creier pe care-i v`zuse deja [i pe careinten]iona s`-i testeze diminea]`. Pe Josie o trat` ca pe o sor` caretrebuia s` asiste, \n timp ce el [i Charles consult`.

{i continu` la nesfâr[it. Spitalul General [i enormele luiposibilit`]i, marele p`cat c` echipa de chirurgi nu putea fi maimare, necesitatea unui obstetrician. Josie spuse noapte bun` lazece treizeci [i amândoi b`rba]ii \i r`spunser` mecanic, cu toate c`Charles \i deschise, la fel de mecanic, u[a. Orgoliul ei fuseseaproape d`râmat.

|n seara urm`toare, spre u[urarea lui Josie, Phil veni primul,\nainte chiar ca Charles s` coboare. Phil se str`duise din greu cufreza, prin urmare, p`rul lui avea o tent` verzuie din pricinapiept`natului excesiv. Cu toate astea, ar`ta bine \n sacoul de sear`,[i unui tân`r i se ierta \ntotdeauna ne\ndemânarea, dac` se\ntâmpla s` fie inteligent [i bun.

– De ce por]i negru \n seara asta?– Din cauza so]iilor francezilor; toate vor fi \n negru. Nu-]i place?– Ba da – \]i scoate \n eviden]` p`rul [i pielea. Dar te face s`

ar`]i slab`. Cred c` e[ti mai slab` decât Luce Greville.– Cum te \n]elegi cu Luce?– N-am timp de ea, ridic` el din umeri. Am fost pe plaj` mai

devreme. Era acolo cu un meridional.– Meridionalul e un francez foarte bogat, râse Josie. Luce are de

gând s` aib` o aventur` cu el.– Dumnezeule! Ce fel de aventur`?– N-a[ putea spune, dar m-am gândit c` ar trebui s` [tii, \n caz

c` \nc` mai lucrezi la acea prim` impresie pe care ]i-ai f`cut-o \nAnglia. Luce e o fat` foarte dr`gu]`, dar nu s-a s`turat câtu[i depu]in s` fie singur`.


– N-o pa[te nici un pericol din partea mea – nici prin gândnu-mi trece s`-i cer s`-[i schimbe starea civil`, spuse Phil ar]`gos.Cred c` m-a vr`jit cu mersul ei de fotomodel. Dar ca femeie, m`dezgust`.

– Acum, nu-]i mai dore[ti o via]` social`?– E mai pu]in important`. Mi-e foame – trebuie s` a[tept`m

pân` ne strângem to]i nou`?– Sper c` nu. Cina e programat` pentru ora opt, dar \ndat` ce

vine Charles, po]i s` bei ceva [i s` serve[ti aperitive.Curând sosir` [i so]ii Benoit [i domnul John, apoi Maxtedii.

Ultimii ajunser` cei doi Fabre; cu ei veni [i Félice de Vorenne.Josie o privi [ocat`; \ntr-o rochie mulat`, bleumarin,mademoiselle de Vorenne era clasic` [i r`pitor de frumoas`.P`rul, pe care nu-l z`reai niciodat` la spital, str`lucea alb`strui,ochii erau c`prui [i profunzi [i tr`s`turile ei aveau o\nfrico[`toare aur` patrician` care o f`cea s` arate surprinz`tor deexperimentat`. |n haine civile, ai fi crezut c` are orice meserie,numai cea de sor` medical` nu.

– E minunat`, nu-i a[a? [opti \n barb` Phil, de lâng` Josie. N-aighici, atunci când poart` uniform`.

Poate c` nu frumuse]ea aceea str`lucitoare, dar femeia ar`tabine [i \n uniform`.

– Credeam c` o s` vin` sora [ef`, spuse Josie.– Nu, ea iese foarte rar. Mademoiselle \i ]ine locul.– E \ncânt`toare. Te \ntrebi cum a devenit o asemenea femeie

sor`.– |n urm` cu doisprezece ani, a avut o rela]ie. S-a \ndreptat spre

meseria asta ca s` uite de ea, [i a r`mas \n domeniu. Am auzind-ospunându-i so]ului t`u. Nu trebuia s` aud – s-a \ntâmplat s` fiu \nbiroul al`turat [i u[a era \ntredeschis`.

90 MARY SCOTT

Josie nu-l \ntreb` ce altceva mai auzise. Trebui s-o salute pemademoiselle de Vorenne. Femeia era mai \nalt` decât ea [i p`reafoarte sigur` pe sine.

– Oh, bun` seara, madame. Sunte]i bine, nu? Casa arat` maiprimitoare decât când am mai fost aici. F`r` \ndoial`, sunte]i ogospodin` des`vâr[it`.

– M` str`duiesc. M` bucur mult s` v` v`d \n seara asta. Dori]i s`sta]i aici? V` aduc imediat ceva de b`ut.

– |mi aduce domnul. Josie observ` c` Phil disp`ruse ca dinpu[c` spre masa cu b`uturi.

– Ar`ta]i uimitor de proasp`t`, mademoiselle – nu numai \nseara asta, ci \ntotdeauna.

– To]i trebuie s` avem câte o ciud`]enie – nu crede]i? Surorilenoastre de la spital sunt dispuse s` lucreze cele dou`sprece sau[aisprezece ore pe zi, atunci când e nevoie, dar asta e tot ce sunt:surori medicale. {i eu lucrez ore suplimentare, dar am nevoie demai mult` stimulare mental` decât ele. Când ele sunt gata deculcare, eu sunt \nc` plin` de via]`. Foarte rar dorm mai mult depatru ore pe noapte – nu am nevoie.

– Sunte]i foarte norocoas`.– |ntr-adev`r. asta e ciud`]enia mea: am nevoie de foarte pu]in`

odihn` [i totu[i reu[esc s` ar`t \n form` tot timpul.Dumneavoastr`, madame, p`re]i mai degrab` obosit`.

– Nu sunt, v` asigur.– Poate c` v` \ngrijoreaz` ceva. Insula asta trebuie s` v` par`

foarte ciudat`, [i cred c` v-a]i c`s`torit doar cu dou`-trei zile \naintes` veni]i aici. De fapt, n-a]i avut nici un mariaj.

– Ce remarc` bizar`, spuse Josie, iritat`.– Am vrut s` spun c` trebuie s` fi]i mai tot timpul singur`.

Probabil c`-l v`d mai des decât dumneavoastr` pe domnul Charles.


{i Josie se gândise ocazional la asta. Charles aduse cocteiluri[i-[i trase un scaun lâng` ele. Dar \nainte ca el s` se a[eze, Josie seridic` [i se scuz`. Dep`rtându-se de el, \l auzi „|]i place, Félice? Edelicios. Berthe a noastr` e o comoar`!“. A[adar, \n afaraserviciului, se adresau unul celuilalt pe numele mic; franceza \if`cea s` par` apropia]i. Cu un gust amar, Josie se \ntreb` cât va maidura pân` s` \nceap` s`-[i doreasc` s-o fi cunoscut pe Félice deVorenne \nainte s` vin` la Ste Marie c`s`torit.

Aproape pentru toat` lumea fu o sear` pl`cut`. Domnul Johnera \n elementul lui cu ceilal]i patru medici [i, fire[te, d`dutonul petrecerii. Urm`rindu-l, Josie decise c` nu neap`rat \idispl`cea, cât o descuraja; avea senza]ia c` puteai s` vorbe[ti ore\n [ir cu el f`r` s` ajungi prea aproape de gândurile lui – dac`avea vreunele. Totu[i, trebuia s` \ncerce, cu toate c` nu \n searaasta.

Oaspe]ii plecar` pe la unsprezece, \ns` domni[oara de Vorennemai r`mase pu]in. Josie \i mul]umi Berthei c` r`m`sese atât detârziu s-o ajute [i apoi le ur` noapte bun`. Pe coridor, ezit` \ns`; nuputea s-o lase s` plece pe domni[oara de Vorenne f`r` s`-[i iar`mas-bun. A[a c` se \ntoarse \n salon.

Stând lâng` u[a dinspre teras` [i discutând cu Félice, Charlesar`ta \nalt [i autoritar. Se \ntoarse spre Josie.

– A fost o sear` istovitoare. Nu mai face nimic.– V` deranjez?– Desigur c` nu, draga mea.Asta fusese ca s` p`streze aparen]ele, Charles se pricepea de

minune la asta; [i exersase toat` seara. Josie zâmbi politicos.– Dac` discuta]i probleme de serviciu, poate a]i vrea o cafea…– Nu, nimic, mul]umesc, spuse mademoiselle. Trebuie s` plec.– Te conduc pân` la tine, se oferi Charles.

92 MARY SCOTT

Asta [i a[teptase Félice; Josie [tia. Femeia nu avea un partener alei [i probabil, fiind atât de dedicat` meseriei, nici nu-[i dorearealmente unul. Dar trebuia s` existe \ntodeauna un b`rbat la cares` poat` apela pentru companie [i pentru „stimulare mental`“, [iacesta trebuia s` fie doctor. Charles reprezenta idealul ei; un b`rbatcare cuno[tea bine temperamentul francez [i care \n acela[i timpera suficient de ne-francez \ncât s` fie o provocare pentru ea. Ofemeie ca Félice de Vorenne putea s` tr`iasc` a[a ani \ntregi,muncind din greu [i ap`rând la ocazii asemenea unei tinereducese, hr`nindu-[i permanent orgoliul dintr-o subtil`, dar pur`,rela]ie cu un medic \nsurat.

– Oh, madame, tocmai mi-am amintit ceva. |n salonul de femei,avem o pacient` internat` pentru un tratament pentru nervi, oanume mademoiselle Solange Tessier. Cred c` o cunoa[te]i.

– N-am \ntâlnit-o niciodat`, dar am auzit de ea.– A[a a spus. Sunte]i prieten` cu fratele ei.– Nu tocmai. Dac` v` aminti]i, am adus \mpreun` o feti]` la spital.– Ah, da. Félice zâmbi [i \ncuviin]` din cap. Era vr`jit de

madame. Dup` ce a]i plecat s`-l c`uta]i pe monsieur Demettre, s-a\ntors s` m` \ntrebe unde locui]i. A trecut pe aici?

– Da, r`spunse scurt Josie. Chiar a doua zi.– Nu mi-ai spus, coment` Charles.– Erai ocupat, [i n-a fost decât o vizit` de curtoazie. A adus un

buchet de trandafiri roz pe care i l-am dus feti]ei la spital chiar \naceea[i dup`-amiaz`. De atunci, n-a mai trecut pe aici.

– Nu? p`ru nedumerit` Félice. Atunci, poate v-a]i \ntâlnitaltundeva… Am \n]eles de la doamna Tessier c` fratele ei v-a v`zutmai recent. Se pare c` de fiecare dat` când v` vede, vorbe[te multdup` aceea despre dumneavoastr`. Expresia pozna[` nu i sepotrivea deloc; lui Josie i se p`ru de-a dreptul grotesc`.


– Unde l-ai v`zut pe tipul `sta? interveni tìos Charles.– A venit pe plaj` \n ziua \n care am fost cu Luce Greville. Nu

putu s` adauge c` pe Armand \l interesa acum Luce, c`ci fata s-ar fitrezit deportat` \nainte chiar s`-[i fi intrat \n mân` la clinic`. E doarun om care are prea mult timp liber. Dac` sora lui nu s-ar fi sim]itrù, ar fi p`r`sit pân` acum insula.

– Numai sora e de vin`? [opti Félice [i ridic` din umeri. So]iadumneavoastr` e modest`, monsieur Demettre. Are osaturadelicat` [i tenul deschis pe care mul]i francezi le admir`. Aproapec` v` invidiez, madame.

Cuvântul „aproape“ transform` complimentul \n insult`, darCharles nu v`zu lucrurile a[a. Privirea lui verde poposi o clip` pechipul lui Josie, dar se \ntunec` \n secunda urm`toare. Era ca [icum toat` via]a lui privat` ajunsese sub lup` [i ura ce vedea. PeJosie o duru.

– Noapte bun`, mademoiselle, spuse ea [i se duse la culcare.Joi, domnul John Melbury efectu` prima lui opera]ie \n ultimele

trei luni. Fu lung` [i epuizant` atât pentru el, cât [i pentru Charles[i, \n seara aceea, cinar` \n t`cere [i domnul John plec` devreme.Decisese deja c` sâmb`t` diminea]` va pleca la St Malo. De acolo,avea s` conduc` la Paris, Lyon [i Marsilia; \n fiecare ora[, fire[te,avea prieteni \n breasl`. Josie se \ntreba dac` omul acesta f`cusevreodat` vreo c`l`torie din pur` pl`cere. Sensibila lui so]iemuzician trebuia s` fi ajuns s`-[i trìasc` singur` via]a, al`turi defiica ei, Vera. Vera, care se c`s`torise cu Charles, v`rul ei de gradulal doilea, din Canada.

Pân` vineri diminea]a, Josie crezu disperat` c` nu va avea [ansas` discute cu domnul John \nainte de plecare. Când venea la cinèra imposibil, [i totu[i, cum putea s`-l caute \n timpul zilei?Petrecea atât de mult timp \n amfiteatre, privind; sau \n birourile

94 MARY SCOTT

medicilor, stând de vorb`. Nu putea s` discute cu el acolo, oricum.Apoi, spre u[urarea ei, veni la ei pentru prânz. Charles nu putu s`stea decât o jum`tate de or`, dar b`trânul nu se gr`bea.

– |n dup`-amiaza asta, o s` m` odihnesc, Charles, [i poatedisear` o s` examin`m pentru ultima dat` cei doi pacien]i. Dac` voiputea s` trec pe aici când m` \ntorc de la Marsilia, o voi face, dar[tiu c` o s`-i supraveghezi \ndeaproape [i c` o s` m` ]ii la curent.

– Faci prea multe, \i spuse Charles. Cât e[ti \n sud, ia-]i câtevas`pt`mâni libere la Nisa, departe de medici. O s` te sun.

– O s` trag un pui de somn chiar aici, pe teras`.– Ai grij` s` dormi. E[ti \n stare s` vorbe[ti la nesfâr[it cu Josie,

a[adar cred c` ar trebui s` te informez c` nu mai e sor` medical`.Ei bine, somn u[or.

Dup` ce plec` Charles, Josie \i turn` domnului John \nc` ocea[c` de cafea. Era \ncordat`, dar hot`rât`; o avea omul nevoie deodihn`, dar va trebui s` a[tepte pu]in. Cumva, trebuia s` deschid`subiectul care-i ap`sa sufletul. Ca s` se mai calmeze, \[i aprinse o]igar`. Spre u[urarea ei, domnul John intr` \n vorb` cu ea.

– Ai un inel foarte frumos, Josie, [i foarte scump.– E de la Charles, desigur. L-a]i v`zut \n Anglia?– Doar când l-ai purtat, \n ziua \n care v-am condus la

Southampton, de[i a ajuns \n apartamentul meu. Charles a trebuits`-l comande prin telefon, cred, [i a fost adus la adresa mea.

Cel pu]in, asta era o u[urare. Nu c`-[i imaginase realmente c`Charles era insensibil; doar c` trebuise s` [tie sigur.

– E un inel de logodn`, dar Charles nu mi l-a putut da decâtdup` ce ne-am c`s`torit. Ne-am… c`s`torit mult prea devreme.

– Oh, nu [tiu. Majoritatea femeilor au \n cap o mul]ime deprostii romantice, dar nu [i surorile medicale. Am o imens`\ncredere \n ele [i ca neveste; cele mai reu[ite c`snicii pe care lecunosc sunt \ntre practican]ii profesiei noastre.


– Dar acele mariaje n-au \nceput ca a mea, domnule John.– O femeie \n]eleapt` poate face fa]` unui \nceput brusc. E[ti

tân`r`, dar \l cuno[ti pe Charles de aproape un an. |mi dau seamac` prietenia voastr` a fost mai scurt` de atât [i nu neap`ratapropiat` – c` a trebuit s` se \nsoare cu tine f`r` preliminariileobi[nuite. Dar sunt sigur c` ai fost mai mult decât con[tient` decomplimentul pe care ]i l-a f`cut propunându-]i o c`s`torieimediat`. De fapt, cred c` ]i s-a p`rut foarte incitant.

Cum f`ceai s` ajungi la inima unui om de vârsta lui, care nu aveasentimente? Cuiva mai tân`r i se putea stârni furia saucompasiunea, dar domnul John era impenetrabil.

– A[ vrea s` st`m de vorb` serios, domnule John.– Cred c` [tiu ce vrei s`-mi spui. |nc` nu i-ai dat lui Charles

servieta pe care ]i-am l`sat-o.– Nu, nu i-am dat-o.– Ei bine, nu conteaz`. Am spus c` trebuie s` a[tep]i pân` v`

obi[nui]i unul cu altul. Ai v`zut con]inutul servietei [i…– N-am deschis-o.– Uimitor! N-am f`cut nici o stipula]ie, [i a[ fi crezut c`, purtat`

de curiozitatea nativ` feminin`, ai analizat deja obiectele din`untru.– Orice ar fi ele, ]in de via]a lui Charles dianinte de a m`

cunoa[te. Prefer s` nu m` uit la ele, decât dac` vrea el.– Cum poate s` vrea, dac` nu [tie c` le ai?– A[ vrea s`-i da]i dumneavoastr` servieta, \nainte s` pleca]i.– Lucrurile din serviet` nu sunt foarte importante [i, a[a cum

spui, apar]in vie]ii lui Charles dinainte s` te cunoasc`. E o\ntâmplare c` se afl` \n proprietatea lor [i din cauza asta, nici eu,nici tu nu ne putem descotorosi de ele. Las` servieta acolo undeeste pân` când sim]i c` i-o po]i da.

96 MARY SCOTT

– Am un motiv anume pentru care vreau s` o aib` cât mai curând.– Atunci, d`-i-o, spuse domnul John, glacial. E \n mâinile tale.

Desigur, o so]ie e mai apropiat` de so]ul ei decât un unchi.– M` pune]i \ntr-o situa]ie foarte dificil`, dar nu v` pot l`sa s`

pleca]i f`r` s` v` spun cum stau lucrurile. Domnule John… nu[tiam c` Charles a mai fost c`s`torit pân` nu mi-a]i spus, \n ziuanun]ii.

|n sfâr[it, b`trânul reac]ion` cu oarecare naturale]e. L`s` jos]igara, \[i mas` b`rbia [i \i arunc` o privire scurt`, perplex`, poatechiar ciudat`.

– Nu [tiam. Nu seam`n` deloc cu ce [tiu despre Charles. De cenu ]i-ar spune ceva atât de simplu? A fost c`s`torit [ase luni cu fiicamea, ea a murit, [i timp de doi ani n-a mai dorit s` se \nsoare. I-apl`cut compania ta – chiar mi-a spus c` i-ai f`cut bine – [i postul`sta cerea un om c`s`torit. Ce putea fi mai firesc decât s`-]i spun`despre prima lui c`s`torie [i s` te cear` de so]ie?

– Doar c`… nu mi-a spus. A fost un [oc s` aflu de ladumneavoastr`.

– |ntr-adev`r, \mi pare r`u. Când am vorbit cu tine, inten]ia meaa fost s`… \nchei episodul acela din via]a lui Charles. {tiam c`Charles are prea mult bun-sim] s`-]i spun` detaliile primuluimariaj, dar exista \ntotdeauna [ansa s` le afli de la altcineva. A[a c`]i-am spus eu \nsumi… c` Vera era fiica mea. Realmente regret c`]i-am dat [tirea atât de brutal, dar acum te-ai obi[nuit cu ideea, nu?Nu are nici o importan]`, nu?

– Dar nu v` da]i seama? Charles crede c` nu [tiu nimic.– M` bucur.– V` bucura]i?– Da, foarte mult. Nu mi-ar pl`cea s` [tie c` ]i-am spus ceva atât

de important, de[i n-a b`nuit niciodat`. E[ti foarte discret`, Josie.


– Nu din discre]ie am t`cut, v` asigur. Doar c` n-am v`zut cumne-am putea iubi vreodat` [i cum am putea avea \ncredere unul \ncel`lalt, dac` l-a[ for]a s`-mi spun`. Nu pot s`-l \ntreb, pentru c` evital pentru rela]ia noastr` s`-mi spun` din proprie ini]iativ`! |ncazul acesta, discre]ia nu \nseamn` nimic pentru mine. Vreaudragostea [i \ncrederea lui, nu numai respectul pentru integritateamea!

– Un sentiment admirabil, draga mea, spuse domnul John. Aiabsolut` dreptate. Charles trebuie s`-]i spun` singur. |ntre timp,[tii, [i asta o s` te ajute s`-l \n]elegi. N-o s` a[tep]i prea multe de laun b`rbat care s-a d`ruit \ntr-atât primei so]ii.

Omul acela era un monstru. Josie realiz` disperat` c` domnulJohn nu [tia c` fiecare cuvânt pe care-l roste[te e un cu]it \nfipt \ninima ei. Pur [i simplu, nu putea renun]a la ideea c` Josie fusesela fel de con[tient` de natura mariajului, ca [i Charles. {i era pu]inprobabil s`-l conving` vreodat` cineva c` se \ndr`gostisenebune[te de Charles Demettre, aproape din prima zi \n care \lv`zuse.

– Cum de v-a]i c`s`torit cu o femeie care nu era sor` medical`,domnule John?

– E nevoie de foarte mul]i bani s` te specializezi, cum am f`cuteu, \n cele mai complicate opera]ii pe creier, [i cum eram foartetân`r, nu aveam o situa]ie financiar` prea str`lucit`.

– A[adar, v-a]i c`s`torit pentru bani?– M-am c`s`torit pentru profesie. }ineam foarte mult la so]ia

mea, [i per ansamblu, faptul c` n-aveam prea multe \n comun, n-af`cut cine [tie ce diferen]`. Avea muzica ei [i pe fiica noastr`. Dac`am fi avut un fiu… cine [tie?

– A[adar, v-a]i neglijat [i fiica?B`trânul p`ru mai degrab` amuzat decât ofensat.

98 MARY SCOTT

– Realmente, e[ti foarte tân`r`, Josie… suficient de tân`r` \ncâts` pui totul la inim`, chiar [i necazurile celor pe care nu-i veicunoa[te niciodat`. Fiica mea era frumoas` [i talentat` – sensibil`,ca mama ei. Din nefericire, a murit foarte tân`r`, [i moartea ei agr`bit sfâr[itul mamei ei. Crezi c` ar trebui s`-mi doresc s` le am\napoi?

– Cred c` ar trebui s` le plânge]i pu]in. A]i avut o familie [iacum nu mai ave]i.

Zâmbetul \i pieri, dar tonul abia dac` i se schimb`.– Le-am plâns, dar pentru mine, moartea este definitiv`. Charles

e tot ce mi-a mai r`mas acum – viitorul, fericirea lui. De asta vreaus` fac tot ce pot ca s` fie mul]umit. Dup` ce va termina aici, laSpitalul General, va face un drum lung.

– {i doar asta v` intereseaz`?– M` tem c` da. Poate c` am v`zut prea multe emo]ii umane ca

s` mai pot \n]elege o femeie tân`r` ca tine. Emo]iile \mi fac grea]`.Ei bine, m`car exista ceva care-l scotea din min]i. Josie stinse

]igara pe care o abandonase \n scrumier` [i se l`s` pe sp`tarulscaunului. Nu vroia s` mai continue cu asta, dar era singura ei [ans`de a ob]ine adev`rul. |i privi profilul; f`r` \ndoial`, odat` avusese ofrumuse]e sculptural` [i era lesne de crezut c` o tân`r` bogat` \lg`sise fatal de atr`g`tor. Poate c` \n zilele acelea \ndep`rtate, fusesecapabil chiar [i s` iubeasc`.

– Sper c` n-o s` v` sup`r dac` insist, domnule John. |nseamn`totul pentru mine, [i sunte]i singura persoan` care poate vorbidespre asta.

– Ai dreptul s` te a[tep]i s` cooperez. Dar nu pot face pentrutine lucrurile pe care ar trebui s` le faci singur`.

– N-o s` v` cer asta. Un singur lucru trebuie s`-mi clarific.Domnule John… cum a murit fiica dumneavoastr`?


V`zu cum f`lcile i se \ncle[teaz` slab, \n timp ce-[i \ntoarseprivirea spre gr`din`. Dar \i r`spunse f`r` s` ezite.

– A fost sup`rat` \n leg`tur` cu ceva, \ntr-o zi a devenit foartenervoas` [i i s-a dat un sedativ; n-a mai putut fi trezit` din coma \ncare a intrat.

Degetele lui Josie erau strânse atât de tare \ncât pielea dintre elest`tea s` se crape.

– A]i fost… satisf`cut?– C` moartea ei a fost inevitabil`? Da. Eram \n America la vremea

aceea, iar so]ia mea \[i luase o s`pt`mân` de odihn` \ntr-un azil.– A[adar, fiica dumneavoastr` era \n grija lui Charles?– Fier[te, s-a ocupat Charles, dar avea propria servitoare [i un

medic de familie. Locuiau \n casa din Londra, \mpreun` cu noi, dinziua \n care s-au c`s`torit. Am venit acas`, dar a fost prea târziu.

– N-a fost nici o anchet`?– Nu a fost nevoie, r`spunse el rece. Vera era temperamental`,

la fel ca so]ia mea. Avea nevoie de sedativul acela.– Nu era bogat`… cum a fost [i so]ia dumneavoastr`?– Ba da, dar Charles nu s-a c`s`torit cu ea pentru bani; [i nu din

motivul `sta… se opri brusc. Nu te prive[te, Josie. Existen]a unuimariaj anterior, da, [i mai devreme sau mai târziu tu [i Charles vatrebui s` \nfrunta]i situa]ia. Dar te previn, dac` \l acuzi pe Charlesc` [i-a ucis so]ia, propria ta c`snicie se va \ncheia exact \n clipaaceea! E un lucru pe care n-o s`-l discute cu tine niciodat`. {i dac`vei sugera vreodat` cuiva cea mai mic` suspiciune…

B`trânul se ridic`, \ntr-o furie rece [i nemiloas`. Fa]a \i devenisepu]in cenu[ie. Josie se ridic` [i ea.

– Crede]i c` a[ sta aici dac` a[ crede c` Charles e capabil s`omoare pe cineva, ca s` nu mai vorbim de propria so]ie? Vreau s`aflu adev`rul ca s` pot \n]elege [i ca s`-mi fie mai u[or s` a[tept.

100 MARY SCOTT

giannijollys

– Cum ai aflat despre asta?– Am primit o scrisoare de la so]ia unuia din doctorii mai \n

vârst`.– Plin` de zvonuri, presupun! Ei bine, uit`-le, fata mea.

Zvonurile n-au nici o baz`, sunt abera]iile unui scandalagiu c`ruiai-ar pl`cea s` vad` cum chirurgi de top ajung pe prima pagin` aziarelor de [tiri senza]ionale. Medicul fiicei mele a fost mul]umit c`nu i s-a dat o supradoz`; a fost doar una din acele \ntâmpl`rinefericite care pot avea repercusiuni dac` au loc \n cercuri ca alnostru. S` nu sufli vreodat` vreo vorb` despre asta… nim`nui!

– Foarte bine. Tremura prea tare s` mai r`mân` acolo, cu el. Os` v` las s` v` odihni]i.

– O clip`, doar. Ai fost mai \n]eleapt` decât crezi c` ai a[teptatca Charles s` fac` primul pas. Vreau cuvântul t`u c` vei l`salucrurile a[a cum sunt pân` când decide el s` le schimbe.

– |l ave]i. Pute]i fi sigur c` nu voi deschide niciodat` discu]ia cuel. Va trebui s` fac` primul pas.

Str`b`tu orbe[te gr`dina [i porni pe limba de p`mânt dinspremare. Minute \n [ir, creierul \i fu o cea]` \n care forme \ntunecatese ciocneau [i se evitau. Chiar [i s` \ncerce s` gândeasc` \nsemnas` le for]eze s` intre \ntr-o aglomerare de fantome; nu era nici orestric]ie tangibil`, dar o pânz` oribil` de p`ianjen \nv`luia\n[el`toare totul. Josie alunec` pe iarb` [i se sprijini de o stânc` ac`rei duritate o f`cu s` simt` c` ea \ns`[i era o vedenie. Cerulmohorât pe jum`tate o binecuvânta, pe jum`tate o amenin]a.

Ce mister \nv`luia moartea Verei? Cu siguran]`, avea leg`tur` cuCharles [i n-ar face fa]` unei anchete am`nun]ite. Acum, Josie\n]elegea c` se ag`]ase prea mult de speran]a c` domnul John o vaajuta s` rezolve lucururile \ntre ea [i Charles. B`trânul nu avea nicio inten]ie s-o ajute, pentru c` asta ar \nsemna s` redeschid` r`ni


vechi [i \n sufletul lui, [i-n al lui Charles; [i domnul John avearealmente r`ni – chipul acela care se \nnegrise brusc i-o dovedise.Dar pentru el meseria era religie; nu credea decât \n via]a demuritor – pentru el, so]ia [i fiica lui disp`ruser` pentru totdeauna,\n vreme ce Charles, speran]a lui la posteritate, r`m`sese. Nu vroiaca nimic s`-i zdruncine speran]a aceasta.

Josie se str`duise din greu s` poat` accepta faptul c` Charlesiubise o dat` [i nu mai putea s` iubeasc` din nou pe de-a-ntregul.|ncercase s` se conving` c` o comp`timea pe fosta lui so]ie, c` nuexist` gelozie, invidie sau regret ustur`tor, c` Josie Gilmore nufusese singura femeie din via]a lui. {i f`cuse tot ce-i st`tuse \nputin]` s` cread` c` \ntr-o zi Charles o va duce \ntr-un loc lini[tit,poate va sta cu capul aproape de inima ei, [i se va desc`rca de toateangoasele [i suferin]ele pe care acum le p`stra cu atâta sfin]enie\ncât cu greu \]i d`deai seama c` existau.

Dar via]a nu avea s` fie atât de u[oar`. Devenea din ce \n cemai evident c` n-o va men]iona niciodat` pe Vera. Se rupsesedefinitiv de oamenii care-l cunoscuser` \n vremurile acelea [i\ncepuse o nou` via]`, \n care Vera, oricât de mult \nsemnasepentru el, nu avea loc. Hot`râse c` el [i Josie vor tr`i cumva \nlini[te, dac` nu \n extaz. F`cea cea mai solicitant` meserie dinlume [i, cu pu]in` u[urare acas`, putea fi fericit. {i nici prin gândnu-i trecea c` Josie putea s` afle detaliile trecutului lui, c` domnulJohn p`strase o serviet` plin` cu amintiri pe care i-o \ncredin]aselui Josie, sau c` so]ia unui doctor de departe i-ar putea dezv`luizvonurile.

Josie \[i ascunse fa]a \n palme. Sec`tuit` [i dezarmat`, se \ntinsepe iarb`, gândindu-se neajutorat` pân` când adormi. Se trezi brusc,\n fa]a unui chip \ntunecat [i umezit de ploaie, care o priveaconsternat.

102 MARY SCOTT

– Dumnezeule, Josie, ce loc de dormit! E[ti ud` pân` la piele.Plou` de mai bine de-o or`!

– |mi pare rù, Charles, r`spunse ea mecanic. Cât e ceasul?– Pu]in dup` [ase. Acum vino… o s` faci pneumonie!– Nu pot s` m` mi[c repede, am \n]epenit. Te rog, nu…Charles o ridic` \n bra]e.– Te rog, pune-m` jos, Charles. Dac` merg, o s` m` dezmor]esc.

|mi pare \ngrozitor de rù c` te-am f`cut s` te \ngrijorezi.O l`s` jos, dar \[i p`str` bra]ul pe umerii ei, ca s-o gr`beasc`.

Când ajunser` acas`, o duse \n camera ei [i de duse s` umple cada.Josie se dezbr`c` [i-[i puse un halat.

– F` o baie cât de fierbinte supor]i [i apoi du-te direct \n pat. Os` trec mai târziu s` te v`d.

Pe Josie n-o deranja s` se culce imediat; nu vroia s`-l mai vadò dat` pe domnul John \n seara aceea. {i se \ntâmpl` c` domnulJohn nu veni la cin`. Dup` ce-i d`du pu]in whisky, lapte cald [icâteva pastile, Charles se a[ez` pe marginea patului ei [i-i strecur`termometrul \ntre buze.

– Stai la c`ldur`, \i spuse el dup` ce se uit` la termometru. N-artrebui s` existe urm`ri, dar oricum e bine s` lu`m m`suri deprecau]ie. Se uit` la mâna ei care se odihnea aproape de a lui. Dece ai plecat a[a?

– Se \ntâmpl` adesea s` ies singur`.– Dar nu la Capul Blanc, s` dormi.– Presupun c` sunetul m`rii m-a adormit. |n ultimele nop]i

m-am culcat destul de târziu.– |n seara asta o s` fie lini[te aici. M` duc s` iau cina la un

restaurant cu unchiul. Pleac` mânie diminea]` cu vaporul de opt,a[a c` n-o s`-l mai vezi.


104 MARY SCOTT

– Ia-]i r`mas-bun [i pentru mine, spuse ea politicos.– Nu-l placi, nu?– Nu prea.– Inspir` mai mult respect decât afec]iune. A f`cut multe pentru

mine, \ntr-un fel sau altul.Nu avea ce s`-i r`spund` la asta, a[adar Josie r`mase t`cut`.

Charles \[i mu[c` gânditor buza. Josie putea s` vad` umezeala care\nc`-i str`lucea \n p`r, [uvi]ele negre care-i c`deau \n timp ce st`teaaplecat deasupra ei.

– |ncep s`-mi dau seama cât de \ngrozitor de nedrept am fostcu tine. Dac` uneori m-am purtat ca un s`lbatic, a fost pentru c` ama[teptat prea mult de la tine. Schimbarea a fost realmentecople[itoare pentru tine – mi-am dat seama s`pt`mâna asta. Vru s`schi]eze un zâmbet, dar nu reu[i. Cu toate c` to]i oamenii `[tia suntprieteni, \nc` te mai sim]i ca o sor` printre doctori. A[a c` nu e demirare c` te-a [ocat profund s` afli c` distantul Charles Demettre arputea sim]i dorin]` fa]` de o femeie. Poate c` nu crezi, Josie, dar am\nv`]at câte ceva de la tine. Acum, simt c` pot avea r`bdare, cu toatec` nu sunt deloc sigur c` o s` dureze. Sper c` da… atât cât enevoie. O privi \n ochi. Doar s` nu m` pui prea mult la \ncercare,iubito. N-a[ fi om, dac` n-a[ avea o verig` slab` \ntr-un loc vital. Seaplec` [i o s`rut` pe col]ul gurii; p`ru s` nu observe c` tremura.M`nânc` ceva [i cite[te ceva u[or pân` adormi. Noapte bun`.

Capitolul 6

Când Josie \l rev`zu, dispozi]ia lui Charles se schimbase. Nu maizâmbea, era retras [i preocupat. Phil Darnley spuse c` pacientulcare fusese operat pe creier avusese o decompensare la numai oor` dup` plecarea domnului John, dar \nc` existau [anse s`-[irevin`. Charles fu pe fug` toat` ziua, nu putea s` stea departe despital.

Dup`-amiaz`, Luce Greville veni la vil`.– Bun`. E prea frig pentru o baie \n mare, dar m` gândeam c`

poate facem o plimbare, dac` e liber` ma[ina. I-am promis so]uluit`u c` o s` te \nv`] s` conduci bine [i, cu el, am impresia c`promisiunile sunt sfinte. Trebuie s` fie lini[titor pentru tine, dragamea Jo. Dac` a jurat s` te iubeasc` [i s` te pre]uiasc`, o va face,orice intemperii a]i \ntâmpina.

– Ma[ina e liber`, spuse Josie, ignorând restul.Mai \ntâi se duser` la Vilmarie pentru benzin`. Rezervorul fu

umplut, Josie semn` cecul [i pornir` la drum, spre coast`, la vestde Spitalul General. Era un drum pe care Josie nu mai c`l`toriseniciodat`.

– Am fost aici duminica trecut`, cu Con, spuse Luce. E un golffoarte dr`gu], dar o s` fie aglomerat toat` vara. De ce tuturor le placinsulele?

– Sunt agreabile – \]i dau senza]ia c` evadezi. Ar trebui s`conduc eu?

– Oprim la golf [i schimb`m locurile. Ma[ina so]ului t`u prindeo vitez` inimaginabil`.

– Ciudat, dar \ntotdeauna am sim]it c` e o leg`tur` cu St Mark's.Charles a cump`rat-o când a venit prima dat` acolo.

– {i v-a]i giugiulit pe locul din spate? Sau e o \ntrebarenecuviincioas`?

– Oricum, e inacceptabil`. ~sta e golful?Oprir` lâng` plaj`. Câ]iva oameni se aflau deja acolo [i câteva

capete se z`reau printre valuri.– Uite-l pe Phil, spuse Josie. Probabil c` face o baie. Mergem

la el?– Doamne, nu! L-am v`zut destul pe neghiobul `sta pe ziua de

azi! A venit azi la cercetare cu un bol plin cu a[chii de oase [i sea[tepta s` m` uit numaidecât la ele.

– {i te-ai uitat?– A trebuit… [i el [tia. A stat acolo [i s-a zgâit la mine.– De ce s` nu aib` momentul lui de glorie? Phil e de treab`.

Nu-mi dau seama de ce nu-]i place…– Pur [i simplu nu-mi plac doctorii.– Asta e o blasfemie!– Doar \n rândul surorilor medicale. Slav` domnului, sunt

independent`.– Atât de independent` \ncât nu-]i place nimeni.– E mai bine decât s` fii pre[ul tuturor doctorilor blestema]i.

Pentru tine e u[or – e[ti genul, [i oricum ai pus mâna pe un

106 MARY SCOTT

exemplar puternic, cu arom` exotic`. Phil Darnley a venit directdin [opronul de la Devonshire; pân` [i p`rul \i seam`n` a o movil`de paie.

– E[ti foarte nedreapt` cu el. E bun \n meseria lui [i cred c`[i-a \mbun`t`]it [i alte aspecte de când a venit aici. Nu-l mai la[if`r` grai, ceea ce e un semn bun.

– Asta ]i-a spus – c` prima oar` când m-a v`zut l-am l`sat f`r`grai? Nu e adev`rat – a vorbit chiar prea mult. Chiar dac` mi-arpl`cea, n-a[ vrea s`-l cunosc mai bine. O dat` ce te legi de undoctor, r`mâi blocat` cu el pentru totdeauna.

– Se poate s` fii prietenoas` f`r` s`-]i ipotechezi viitorul.– Crezi? Luce o privi tolerant. M` tem c` [tiu mai bine, draga

mea. Când o s` devin prea prietenoas` cu un b`rbat, s` [tii c` vreaus` m` c`s`toresc cu el. Vrei s` schimb`m locurile, acum?

Coborâr` amândou`, dar se oprir` pe marginea stâncii scunde,privind la grupurile de pe plaj`.

– Uite-l pe Phil, spuse Josie. {i-a g`sit deja dou` \nso]itoare \nbikini.

– Probabil c` le place umorul lui englezesc, strânse din buzeLuce. Ce caut` aici, oricum? Dac` so]ul t`u e de serviciu, cusiguran]` [i aghiotantul lui ar trebui s` fie la datorie.

– Probabil c` Phil intr` de la cinci.De[i era destul de departe de ele, Phil \[i ridic` privirea [i le

v`zu. Dup` o clip` de nesiguran]`, ridic` o mân` [i Josie \i r`spunsela salut. Dar asta fu tot. Phil [i cele dou` prietene ale lui se al`turar`unui grup, aprinzându-[i ]ig`ri, Luce urc` \n ma[in`, iar Josie lavolan.

– Marea e rece, spuse Luce, dar unde nu-i cap… S` mergem.|ndr`znesc s` cred c` [tii vitezele. Trebuie schimbate u[or.

Era mai u[or decât anticipase Josie.


– Nu te descurci r`u deloc, dar ar trebui s` fii mai relaxat`.Nu-i lua \n seam` pe cei care-]i spun s` ]ii volanul a[a sau a[a, s`stai \ntr-un fel anume când iei o curb` sau s` iei imediat piciorul depe accelera]ie când schimbi viteza. Condu cum ]i se pare mairelaxant; a[a, po]i fi mai atent` la drum [i la trafic.

Pentru c` era o zi plictisitoare, drumurile nu erau aglomerate [ilui Josie \i pl`cu senza]ia de putere \n mâinile ei. Va ob]ine unpermis de conducere la Vilmarie [i nu-i va spune lui Charles pân`nu-i va putea ar`ta.

– O s` m` duc la St Malo s`-mi \nchiriez o ma[in` pentruweekendurile libere; a[a, o s` pot s` m` duc pe continent de câteori am chef.

– Aici nu te sim]i stabilit`?– Tu te-ai sim]i, dac` ai fi singur` [i atât de aproape de Fran]a?– Cred c` da, o vreme. Vor fi câteva weekenduri lungi [i la anul

vei avea trei s`pt`mâni de concediu. Ai spus c` vei privi experien]ade aici ca pe o vacan]` de var` \n care faci practic`.

– Atunci nu [tiam c` o s`-mi plac` cineva. Josie, trebuie s`-l v`dpe Armand. |ncerc s` nu m` duc pe plaja aceea, dar nici un folos.M-am [i plimbat pe acolo pe jos de câteva ori s`pt`mâna asta… [in-a trebuit s` fac cale \ntoars`. |ntotdeauna m-a adus acas` [i a fostfoarte fermec`tor. |ntr-o zi, m-am dus la vil`, la ceai.

– Ei bine, nu-i nimic r`u \n asta. Sau a fost?Luce scutur` repede din cap.– Sora lui era acas`, dar nu m-a mai invitat de atunci, pentru c`

ea e \n spital pentru un tratament de câteva s`pt`mâni. Dac` m`duc singur` acolo, o s`-[i dea seama c` \ncerc s`-l cuceresc. A[a e,dar nu vreau s` fie prea evident. Hai acum cu mine, Josie.

– Dumnezeule, nu!– Suntem \mpreun`, iar tu e[ti c`s`torit`. |n plus, vreau s` fiu

sigur` c` am o [ans`. Vreau s` [tiu dac` \nc` mai prefer` blondele.

108 MARY SCOTT

– Luce, te por]i ca un copil. Nu m-a[ fi a[teptat din partea ta.– Nici eu, acum câteva luni, dar uite-m`. Dac` se va putea, m`

voi c`s`tori cu Armand Tessier.F`r` nici un cuvânt \n plus, ap`s` pe frân` [i apoi de claxon.

Armand ap`ru, la fel de elegant ca \ntotdeauna. Veni lâng` ma[in`,zâmbind larg, \i deschise portiera lui Luce, \ns` privi la Josie.

– Ce onoare, doamnele mele! N-o merit, dar v` suntrecunosc`tor. V` rog… permite]i-mi s` v` ofer câte o r`coritoare.

– Nu, mul]umesc, spuse Josie, [i n-o s` cobor, dac` nu v`deranjeaz`.

Dar Luce cobor\, mâna z`bovindu-i ca din \ntâmplare \n ceacare-i fusese oferit` ca ajutor.

– Am condus toat` dup`-amiaza, spuse ea. Poate crezi c` eimposibil la Ste Marie, Armand, dar am reu[it. Sora ta e acas` azi,am impresia. Am venit s` v`d cum se simte.

– Dar nu, s-a internat abia miercurea trecut`… nu-]i aminte[ti?St` cincisprezece zile acolo.

– Iar eu am uitat, spuse Luce, cl`tinând din cap cu indulgen]`.Ei bine, va trebui s` m` duc s-o vizitez acolo, nu? Tot plictisitoare ]ise pare via]a?

– |ngrozitor. Am vecini de vârsta a doua care m` invit` la cin` [ila jocuri de c`r]i, dar ne desp`r]im devreme, mult \nainte s` m`simt obosit. Curând, voi ajunge s` bântui barurile din Vilmarie!

– Asta a[ face, dac` a[ fi b`rbat. De fapt, tot \ncerc s`-l convingpe cumnatul meu s` m` duc` acolo \ntr-o sear`. Poate reu[esc, darnu-mi pot imagina ceva mai sortit e[ecului decât o experien]` nou`[i incitant`, al`turi de un \nso]itor reticent. N-ai putea s` vii cumine?

– A[ fi fericit s` te \nso]esc, domni[oar`. Mi-ai face un servicius` m` salvezi de la propria [i plictisitoarea-mi companie.


– Ei bine, odat`, poate \ntr-o duminic`, atunci când via]a e maitumultuoas`. Mâine o s-o vizitezi pe sora ta… transmite-i salut`rilemele. Trebuie s` mergem.

– Nu \nc`, v` rog, implor` el. A]i venit ca o gur` de aer proasp`t,doar ca s` m` am`gi]i. Sunte]i bine, madame Demettre?

– Da, mul]umesc.– Speram s` ne re\ntâlnim, dar tratamentul surorii mele mi-a

stricat planurile.– Planurile?– O mic` petrecere la cin`. Domnul Demettre [i dumneavoastr`,

domni[oara Greville [i câ]iva al]ii. M` tem c` acum e imposibil,doar dac`… v-ar face pl`cere s` fi]i oaspe]ii mei la un restaurantdin Vilmarie… E sezonul turisitic [i au deschis acum un cabaret.

– Cred c` nu, domnule, dar v` mul]umim pentru invita]ie,spuse Josie. Cred c` domni[oara Greville e singura dintre noi c`reiai-ar pl`cea a[a ceva.

– E[ti liber` \n seara asta, domni[oar`? Mi-ar face cea mai marepl`cere s` te scot la cin` \n ora[ [i s` dans`m pu]in.

Luce o f`cu pu]in pe dificila [i porni cu vitez` din parcare, ca [icum ar fi avut o mul]ime de lucruri importante la care s` segândeasc`, \n afar` de Armand Tessier. Când ajunse pe [osea,\ncetini totu[i.

– Ei bine, mul]umesc, spuse f`r` s` zâmbeasc`. N-am dec`zutniciodat` \n halul `sta, dar sunt recunosc`toare. Vezi tu, Armand vapleca \ndat` ce sora lui se va externa. Câteodat`, trebuie s` mai [ilucreze. A[a c` trebuie s` m` mi[c repede. Ast`zi, nu cred c` s-auitat mai mult la tine decât la mine, a[a c` \ntr-o s`pt`mân` o s` fimpe picior de egalitate. |nc` o s`pt`mân` [i o s` te detronez.

– Cred c` vorbe[ti serios, spuse Josie cu sobrietate. Chiar crezic` are vreun folos s` for]ezi lucrurile?

110 MARY SCOTT

– {tii alt` modalitate prin care s` ob]in ce vreau? E[ti naiv`,Josie. Nu [tii jum`tate din lucrurile care se petrec \n lume. Punpariu c` [i cele mai bune glume de la spitalul din Anglia te-au l`satindiferent`, [i pot s` pariez [i c` nu e[ti nici m`car la jum`tateadrumului spre a-]i cunoa[te so]ul. Asta e adev`rat` inocen]`, [i \ntr-unfel, e[ti norocoas` c` e[ti a[a. Odat` disp`rut`, nu exist` substitut.Mie mi-a lipsit de la bun \nceput [i b`rba]ii [tiu, din instinct. Deaceea, Phil Darnley a fost atras de mine la \nceput [i s-a retras dup`ce m-a cunoscut mai bine. Armand e un b`rbat mult maiexperimentat decât chirurgul tinerel, [i [i-a dat seama ce fire am decum m-a v`zut. Ei bine, nu m` deranjeaz`; doar c` nu vreau s`tânjeasc` atât dup` inocen]`, \ncât s` fie orb \n fa]a maturit`]ii desub nasul lui. |n]elegi?

– |ncerc. Crezi c` sentimentele tale pentru el sunt adev`rate?– N-am mai sim]it niciodat` a[a ceva, deci asta trebuie s` fie. |i

plac multe lucruri la englezi… mi-a spus. Am de gând s`-l fac s`-iplac` totul la un anume produs englezesc. Zâmbi cu am`r`ciune.Te [ochez, nu-i a[a?

– Nu, nu m` sperii atât de repede, dar \n unele privin]e suntpu]in cam de mod` veche. Dac` m-a[ \ndr`gosti de un b`rbat caArmand Tessier, cred c` a[ sta departe de el, nu l-a[ vâna.

– Dar a[a ai face cu orice b`rbat.– Da, dar cu unul ca Armand, a[ fi teribil de atent`. Nu c` mi-ar

p`rea un b`d`ran sau un crai, dar e foarte atr`g`tor [i se \mbrac`bine…

– Nu-l po]i \nvinui pentru asta!– Nu, dar hainele \l ajut` s` arate \ntotdeauna perfect. A[a c`

[tie cât de atr`g`tor e [i ce efect are asupra femeilor.– Nu-mi spune c` are un efect [i asupra ta, draga mea!– Oi fi c`s`torit`, dar nu sunt de lemn.


– Ca so]ul tù, spuse Luce laconic. Nici el nu e de lemn.– Ce vrea s` \nsemne asta? Josie sim]i un nerv tres`rind \n gât.– Nimic. Nu-mi imaginez c` exist` cineva mai pu]in probabil s`

compromit` femeile decât domnul Demettre. Dar trebuie s`recuno[ti c` mademoiselle de Vorenne e o priveli[te atr`g`toare [iintimidant`. E neobi[nuit de \nalt` pentru o fran]uzoaic` [i credc`-i d` o mare satisfac]ie s` fie v`zut` discutând cu importantul tùso]. E un mod de a te pune pe liber; personal, prefer metodele maip`mântene.

Ajunser` la spital [i Josie \i spuse, mai degrab` recunosc`toare:– Po]i s` iei ma[ina pân` la tine, Luce, [i o iau eu mai târziu. O

s` m` descurc.– Desigur. Spune-i din partea mea lui Charles c` nu mai ai

nevoie de lec]ii. Ei bine, a fost o dup`-amiaz` foarte pl`cut`, Jo. {imul]umesc… pentru tot.

|l g`si pe Charles \n biroul lui, scriind un raport pentru domnulJohn. Josie a[tept` \n t`cere s` termine, dup` care Charles o duses` vad` pacientul operat pe creier. Apoi plecar` \mpreun` acas`.

– Ia loc [i \]i aduc ceva de bùt. Whisky cu ap` plat`?– Unul mic. Pune-]i [i tu unul.– Cred c` o s` beau un sherry.Charles se sprijini de sp`tarul scaunului [i bù \ncet.– Via]a e destul de plictisitoare pentru tine, Josie. A[ vrea s` pot

face ceva \n privin]a asta.– Dumnezeule, nu adùga amuzamentul meu la grijile tale

cotidiene! M` descurc. Dup`-amiaz` am ie[it cu Luce… am conduso bucat` bun` din drum.

– Bine. Poate ie[im mâine.– Vei fi mai liber, acum c` domnul John a plecat. Inten]ioneaz`

realmente s` mai treac` pe aici la \ntoarcere?

112 MARY SCOTT

– A zis c` nu. Era sup`rat de diminea]`, când a plecat.– Da? Se uit` curioas` la chipul lui puternic, pe jum`tate \ntors

dinspre ea. Am voie s` [tiu de ce?– Poate a fost o reac]ie la opera]ie; \mb`trâne[te, [tii? Ieri, când

l-am l`sat cu tine, mi s-a p`rut c` arat` obosit. Când te-ai dus la cap,s-a plimbat \n alt` direc]ie [i \n final a ajuns la spital. Avea odispozi]ie \ngrozitoare – n-a vrut s` vin s` cin`m \mpreun` asear`.Am insistat, am vorbit [i am sfâr[it amândoi indispu[i. Abia dac`[i-a luat r`mas-bun, diminea]`.

– Ce ciudat… Nu v-a]i mai certat niciodat` pân` acum?– Nu ne-am certat. Cu vârsta, devine din ce \n ce mai \n]epat [i

avea oricum probleme cu tensiunea. Când a plecat, mi-a spus c`data viitoare când voi avea nevoie de un consultant neurochirurg,trebuie s` chem pe altcineva.

– Bietul de el.Urm` o pauz` lung`; Charles se uit` pe fundul paharului [i-l l`s`

deoparte. Berthe intr`.– L-am auzit venind pe monsieur [i am preg`tit deja masa.

Dori]i s` servi]i imediat?– D`-mi zece minute s` fac un du[, Berthe. Pân` la urm`, e

sâmb`t`. De ce n-a[ profita de ce a mai r`mas din zi?– Sâmb`ta se m`nânc`, se bea [i se face dragoste. V` servesc

masa \n exact cincisprezece minute, monsieur.Charles ridic` o sprâncean` [i se duse \n camera lui. Când se

\ntoarse, purta puloverul [i pantalonii negri pe care-i purtase decâteva ori la Storford [i Josie se gândi, cu un fior, cât de pu]in seschimbase. De fapt, ea era cea care se schimbase, cu toate c` acum\l cuno[tea mai bine. Nimic nou, de propor]ii zguduitoare, nuintrase \n via]a lui de când se c`s`toriser`.


– Dac` n-ar trebui s` stau lâng` telefon, te-a[ duce \n ora[ \nseara asta. Se deschide un cabaret la restaurantul principal.

– Oh… murmur` Josie. Nu [tiam c` e[ti fan al cabaretului.– Bine\n]eles c` sunt. Aici, trebuie s` fie pu]in cam vulgar, dar

chiar [i amuzamentul vulgar e mai bun decât nici unul. Poate o s`mergem s`pt`mâna viitoare.

– Putem s` ascult`m pu]in` muzic`. Credeam c` e[ti obosit.– Asta a fost acum o or`. Nu po]i renun]a pur [i simplu, doar

pentru c` ai avut o zi lung`. O ]igar`?Fumar` [i b`ur` cafea, se plimbar` prin gr`din` [i se \ntoarser`

s` asculte câteva discuri. La unsprezece f`r` un sfert, Charles spusecu regret c` trebuie s` fac` o vizit` la spital.

– Ai putea s` telefonezi, suger` Josie. Orice ai spune, ai nevoiede somn.

Charles \ncuviin]` [i lu` telefonul. Obi[nuita conversa]ie \nfrancez`, abia inteligibil` pentru Josie, readuse atmosfera despital.

– O u[oar` strângere a buzelor, pulsul e \nc` destul de puternic.Cred c` ai dreptate… m` duc s` m` culc. Noapte bun`, Josie.

R`ceala brusc` din vocea lui fu o lovitur`. Inspir` cu grij`, \ir`spunse [i se duse \n camera ei. Curând, \n cas` cobor\ lini[tea,dar \ntrega zi fusese ciudat`, iar seara dulce [i chinuitoare [i luiJosie \i lu` mult pân` s` poat` adormi. Oricum, dormea adânc,când telefonul sun` \n salon; Charles trebuia s` fi uitat s`-l ia \ncamera lui. |l auzi r`spunzând \n câteva secunde, spunând treicuvinte [i apoi \ntorcându-se \n camer`. Un minut mai târziu, ie[i\n grab` pe u[`.

Josie aprinse veioza. Era aproape trei [i jum`tate; \[i fr`mânt`mâinile, dorindu-[i s` fi avut dreptul s` se duc` la spital [i s` afle

114 MARY SCOTT


despre ce era vorba. Realiz` vag c` acest caz al domnului John\nsemna pentru Charles mai mult decât succesul unei opera]ii rare[i vitale; era ceva foarte personal.

Aproape o jum`tate de or` r`mase privind umbrele din camer`.Putea auzi zgomotul slab al m`rii lovindu-se de stânci. Apoi auzipa[ii lui, fermi [i determina]i.

U[a casei se \nchise [i \n clipa urm`toare, Charles b`tu la u[a ei[i intr`. Purta puloverul; p`rul negru era ciufulit, ochii profunzi [istr`lucitori. Ar`ta mai tân`r [i devastator de viu.

– Am v`zut lumin` la tine [i am [tiut c` vei fi interesat`, spuseel \n grab`. Pulsul era mai puternic decât oricând [i chiar a spuscâteva cuvinte coerente. Dumnezeule, Josie, nu [tii ce u[urare amsim]it! Nu ]i-am spus, dar o decompensare l-ar fi putut l`sa paralizatpentru tot restul vie]ii.

Josie se ridic`, fixându-l cu privirea.– Charles, m` bucur atât de mult! A[ vrea s`-mi fi spus c` exista

pericolul `sta.– Era mai mult decât atât, desigur – ar fi putut muri. Ei bine,

acum cred c` putem respira u[ura]i. Te-a trezit telefonul?– Da, dar vroiam s` \mpart asta cu tine. |ntr-un moment de

neaten]ie, \l privi cu ochi mari [i lumino[i. Vei putea s` \ncheiraportul cu un triumf!

Charles se aplec` pu]in, mirosind a mare, ochii strigându-i onecesitate. Respira]ia ei deveni mai rapid`, \[i \ntoarse capuldinspre el [i-l sprijini de t`blia patului. Charles oft` adânc [i ie[i \ngrab`.

Capitolul 7

La sfâr[itul s`pt`mânii aceleia, ea [i Charles ie[ir` la plimbarepe str`zile aglomerate ale insulei [i v`zur` spectacolul de cabaret,de la o mas` de lâng` scen`. Dar nu fur` singuri. Maxtedii [i ceidoi Fabre fur` invita]i [i Max [i doctorul Fabre dansar` cu Josie, nuCharles. Nu fusese atât de ocupat s`pt`mâna aceasta, \ns` p`rea s`poarte o armur`, fapt pentru care Josie era recunosc`toare. Cândvenea vorba de Charles, era teribil de vulnerabil` [i de multe oridisperat`. |[i amintea c`-i spusese „nu pot continua a[a“. A[a sesim]ea [i ea acum; nu putea s`-i mai ascund` mult c` [tia despretrecutul lui. Când \[i d`du seama cât de multe [tia despre el [i elnu [tia c` ea [tie, se r`zgândi. Ce ar face dac` ar l`sa garda jos [ii-ar spune? Nici nu putea s` se gândeasc`. El trebuia s`-i spun`;trebuia!

Weekendul trecu repede. Duminic` diminea]`, toat` echipa deenglezi de la Spitalul General merse la plaj`. Luce era la fel deblazat` ca de obicei, [i o priveli[te \ncânt`toare pentru privirileb`rba]ilor de pe plaj`.

– Weekendul viitor m` duc pe continent, \i spuse ea lui Josie, \ntimp ce intrau \n ap`. Dou` zile libere [i permisiunea s` m` \ntorccu vaporul de luni diminea]`. Bine\n]eles, Con nu vrea s` m` duc.

– De ce nu?– Se teme c` \n]epa]ii din comisie vor crede c` sunt u[uratic`.

{tiu c` Charles face parte din comisie [i [tiu c` nu e \n]epat, dar ela fel de probabil s` nu fie de acord, ca [i ceilal]i, cu faptul c` m`distrez o dat` la trei s`pt`mâni.

– Dar a fost ideea lui s` venim azi to]i la plaj`.– Eu vreau s` plec singur`.– Neap`rat singur`?– Nu, dar n-are de ce s` [tie [i altcineva. Armand o s` m` ajute

s` cump`r o ma[in`.– Se pare c` ai câ[tigat cursa. Am r`mas un tur \n urm`?– Ai ie[it de mult din curs`, draga mea. M-am v`zut cu el

aproape \n fiecare zi. {i las`-m` s` te anun] c` nu e nimic r`u \nasta. E la fel de circumspect de parc` a[ fi o tân`r` fran]uzoiac` fa]`de care nu are decât cele mai onorabile inten]ii.

– M` bucur s` aud asta. {i n-o s` i se par` ciudat c` te ducisingur` la St Malo?

– I-am spus c` am gând s` m` duc [i a zis c` i-ar pl`cea s` m`\nso]easc`, s`-mi arate \mprejurimile. Sora lui iese joia viitoare dinspital [i o s-o lase cu servitoarea. A[a c` totul e foarte deschis.

– Dar nu vrei s` [tie nimeni c` ve]i fi la St Malo \n aceea[iperioad`. Asta nu prea mi se pare deschis.

– E Con… m-a luat cu ideile ei puritane.– Nu vrea s` ]i se dea papucii, asta-i tot. Mi-a spus chiar \nainte

s` vii c` o s` raporteze orice mi[care de genul celei pe care opreg`te[ti acum. E[ti destul de nedreapt` cu ea, Luce.


– Draga mea Jo, sora mea nu [tie ce planuri am. Nimeni n-arputea obiecta s` m` duc s`-mi iau o ma[in`. E[ti singura c`reia i-amspus c` m` duc cu Armand.

– Nu am nici o leg`tur` cu asta, desigur, dar dac` vrei s`-]ip`strezi slujba, nu e[ti deloc \n]eleapt`. Intr`m \n ap`?

– Cerule, nu! Un costum ca `sta nu trebuie udat! Du-te [ib`l`ce[te-te, scumpo. Plaja e plin` de atrac]ii [i inten]ionez s` facparad` \n beneficiul lor. {i plec` incon[tient`, cu mersul ei defotomodel [i cu b`rbia ridicat`.

Josie f`cu baie [i apoi se \ntinse la soare. B`rba]ii \notau \ndep`rtare, iar Con st`tea s`-[i bronzeze nu tocmai spectaculosultors. Când \[i d`du seama c` Josie era acolo, se \ntoarse pe o parte.

– Bun`. Te-ai descotorosit de sor`-mea?– E la un kilometru dep`rtare, \i r`sfa]` de reprezentan]ii

sexului opus. Ai o ]igar`?– |ncearc` \n buzunarele c`m`[ilor b`ie]ilor. Ia-mi [i mie una,

te rog. Mul]umesc. Luce spune c`-l cuno[ti pe Tessier `sta, pe care\ncearc` s`-l monopolizeze…

– Arat` bine, are [arm [i bani.– E \ntr-adev`r atras de ea sau doar \[i omoar` timpul?– Nu [tiu, Con. Mi se pare un om foarte cinstit, dar experien]a

mea nu e tocmai relevant`. |l g`sesc cople[itor, dar Luce se pricepela b`rba]i mai bine decât mine.

– Pe asta m` bazez [i eu, se \ncrunt` Con. A[ vrea s` se \ntoarc`la Paris.

– Cred c` sper` s` se m`rite cu el.– Ce i-a venit deodat` cu m`riti[ul? Nu s-a mai \ntâmplat pân` acum.– Poate c` de data asta chiar e \ndr`gostit`. Josie privi serioas`

valurile. Con, nu po]i s-o faci s` vorbeasc` despre asta? Cred c` s-arputea s`-i ajute.

118 MARY SCOTT

– O cunosc prea bine… n-ar ajuta-o deloc. Dac` l-ar fi v`zutprima, ar fi râs de el, a[a cum a râs [i de al]ii. Dar el a fost atras detine, mi-a spus, [i asta a incitat-o. |ntotdeauna s-a \n]eles mai binecu b`rba]ii decât cu prietenele ei… a[a a pierdut câteva din ele, astfelc`, inevitabil, a intrat \n peisaj [i ]i l-a luat de pe cap. Se \ntâmpl` s`fie francez [i altfel decât ceilal]i b`rba]i pe care i-a cunoscut. Are oprivire care-mi spune c` vrea s`-l fac` s` se \ndr`gosteasc`nebune[te de ea. Am \ncercat s`-i spun c` francezii sunt foartereali[ti când vine vorba s`-[i aleag` o partener` de via]`, dar \mizâmbe[te cu mil`, ca [i cum habar n-a[ avea de treburile astea.

– E sofisticat`, o s` se descurce.– N-am nici o \ndoial`, dar n-a[ vrea s` \nceap` s` se ]in` de

capul vreunui b`rbat de \ndat` ce a ajuns aici. Când crezi c` se\ntoarce la Paris Tessier `sta?

– Imediat ce sora lui se simte mai bine. De fapt, Ste Marie \lplictise[te de moarte.

– Luce trebuie s` [tie asta la fel de bine. Treaba asta m-a \ntorspe dos. Asear`, când a adus-o acas`, m-am dat jos din pat [i i-amurm`rit. S-au s`rutat ca [i cum… [tii tu. Sunt sigur` c` Luce n-a maifost niciodat` atât de interesat`.

– Atunci e ceva real, [i facem din ]ân]ar arm`sar.– Sper s` ai dreptate. Max o s` fie furios dac` Luce o s` ne fac`

probleme; a trebuit s` m` cert cu el ca s-o aduc aici.Conversa]ia se \ncheie aici, c`ci Phil veni \mpreun` cu tân`rul

Reid. |[i luar` prosoapele, se [terser`, apoi Phil se \ntinse dup`c`m`[a roz.

– Oh, e a ta? \ntreb` Josie. }i-am furat ]ig`rile.– Nici o problem`. Aprinde-mi [i mie una, te rog. Va trebui s`

v` las, nebunaticilor. |ntr-un sfert de or` trebuie s` m` \ntorc.Josie \i aprinse o ]igar` [i-l v`zu venind pe Charles.


– Vrei [i tu una? \l \ntreb`.– O s` iau una de la mine. {tii cât e ceasul, Darnley?– Acum plec. Vii, Reid?Se strânsese tot grupul; Luce \[i d`du p`rul pe spate, uitându-se

prin ochelarii de soare la Phil [i strâmbându-se dezgustat`.– De unde ai chestia aia pe care o por]i? \ntreb` ea. Arat` ca un

costum de la circ.– Tu ar`]i ca de la circ, punct, i-o t`ie el [i se duse la ma[in`.– Ce replic` proast`, nu? coment` Luce. Ar trebui s` te ocupi

serios de el, Jo. |l faci s` se simt` important, b`rbat… ar reac]iona.Charles a[ezase jacheta pe umerii lui Josie [i se \mbr`case.– Noi o s` plec`m, dac` nu te superi, Max. Nu prea e[ti

amuzant`, domni[oar` Greville. |ncerac` altceva.Josie se uit` speriat` la el [i v`zu c`-i oferise mâna. Doctorul

Max \[i usca lene[ p`rul r`rit, Con privea \n nisip, iar Luce \[i etalan`rile \nfuriate [i buzele strânse.

– Hei, \nveseli]i-v`! A fost o diminea]` pl`cut`, le spuse Josie [iplec` \mpreun` cu Charles.

– Am \ncercat s` ie[im to]i, dar am e[uat, \ncepu Charles, pedrum. Nu-mi place s` fiu nepoliticos, dar Greville asta e preafamiliar` cu toat` lumea, [i mi se pare c` nu e singura carepresupune din oficiu c` e prietena tuturor. |ncepi s` te molipse[ti[i tu, [i nu voi tolera asta.

– |mi pare r`u. {tiu c` ]i-e greu s` fii [ef [i s` trebuiasc` s` fiioficial cu oameni care ne sunt prieteni. Reu[e[ti de minune, dareu nu am dexteritatea de a fi prietenoas` [i rezervat` \n acela[itimp.

– Ai dexteritatea de a schimba intimit`]i cu Darnley!– N-a fost nimic. Am aprins de multe ori ]ig`ri doctorilor.– Acum por]i numele Demettre, nu mai e[ti sora Gilmore.

120 MARY SCOTT

– Uneori, [opti ea, cred c` ]i-ai dori s` mai fiu \nc` sora Gilmore.Apoi, pentru prima oar` sim]i nevoia s`-l r`neasc` [i ad`ug`: eu,una, \mi doresc.

Charles trase s`lbatic de volan [i opri \n fa]a por]ii. Deoarececurtoazia lui era \nn`scut`, \i dechise u[a, dar nu intr` cu ea \n cas`;urc` \napoi \n ma[in` [i plec`. Aparent, nu putea \ndura s` fie subacela[i acoperi[, acum.

***

Pentru prima oar` s`p`t`mâna aceea, Josie ie[i cu ma[ina. Cutoate c` abia trecuse de nou`, \n parcarea spitalului erau dejacâteva ma[ini. Josie g`si un alun bogat care s` ]in` umbr` ma[inii [ipentru c` era \nc` devreme, se hot`r\ s` citeasc` pu]in \nainte s` seduc` la plaj`.

Apoi v`zu dubi]a albastr` a spitalului; Charles era la volan,privea \nainte zâmbind, iar \n dreapta lui era Félice de Vorenne.Femeia purta o rochie mulat` [i sumar`, avea capul neacoperit [ip`rul negru flutura vesel \n vânt. Evident, nu era de serviciu \n ziuaasta; \l privea cu un zâmbet fermec`tor [i-i vorbea.

Cartea \i alunec` lui Josie. Urm`ri ma[ina pân` \n dep`rtare, cuo am`r`ciune \n gât [i cu picioarele t`iate. Asta era ziua pe careCharles o petrecea la azil; \i spusese c-o s-o ia cu el s`-l ajute. Dardomni[oara de Vorenne \[i luase zi liber` de la spital ca s` mearg`cu el, [i Josie n-o putea \nvinui. Dac` Félice [i-ar fi dorit un so], [i-arfi g`sit unul \n to]i ace[ti ani; era \nc` tân`r` [i foarte frumoas`. Darera fenomenul acela, o femeie care iubise o dat` [i fusesedezam`git` [i nu vroia s` mai sufere din nou. Camaraderia ca aceeape care o avea cu Charles \i satisf`cea orgoliul, iar dac` avea o


con[tiin]`, [i-o lini[tea gândindu-se c` nu-i r`pea nimic so]iei…doar \i ofera so]ului ceva ce nu putea ob]ine altfel.

Josie se duse pe plaja aurie [i f`cu baie. Apa nu era foarte rece[i z`bovi mai mult de o or`, epuizându-[i trupul, astfel c` atuncicând se pr`bu[i pe prosop, nu mai avea energie s` gândeasc`. Eraaproape ora prânzului când se urc` \n ma[in` [i porni spre cas`. |nfa]` v`zu o ma[in` foarte costisitoare, pe care [i-o amintea foartebine. O clip`, vru s` ocoleasc` vila [i s` intre pe u[a din spate. Nuavea chef de Armand Tessier. Totu[i, probabil c` se hot`râse s`a[tepte pân` vede pe cineva, a[a c` nu avea rost s` se ascund` deel. |[i \ncheie jacheta [i intr` \n salon.

Armand privea gânditor \n oglinda din perete, un b`rbat binef`cut, \n pantaloni bleu [i \n c`ma[` bleumarin. Cumva, nu se puteas` nu observi de fiecare dat` ce purta, grija pe care o avea s`foloseasc` doar dou` culori, chiar [i la ]inutele sport. F`cu repedeo plec`ciune.

– Madame. Sper c` nu v` deranjeaz` c` v-am a[teptat aici…– Nu, desigur. Josie v`zu buchetul de camelii de pe mas`.

Dumneavoastr` le-a]i adus? Sunt foarte frumoase, dar…– Nu, v` rog. Ce altceva i-ai aduce unei femei pe care o cuno[ti,

\ns` din nefericire, nu foarte bine? Trebuie s` te resemnezi la câtevaflori ne\nsemnate, care se vor ofili mult mai curând decâtcomplimentul care le-a inspirat. Trebuia s` v` v`d…

Inima lui Josie tres`ri brusc [i sufocant. Charles era \n pragulu[ii, uitându-se la ei; intr`, \ns` din cauza luminii orbitoare, nu-iv`zu expresia. Dar linia dur` a f`lcilor lui nu putea fi interpretat`gre[it; p`rea atât de mare \n compara]ie cu Armand.

– Dânsul e domnul Armand Tessier, Charles… so]ul meu,monsieur. Tocmai m-am \ntors, Charles, [i l-am g`sit pe domnulTessier…

122 MARY SCOTT

– M` tem c` doamna a fost pu]in sup`rat` c` am venit a[a, darv` asigur, domnule, c` am venit s` v` v`d \n aceea[i m`sur` [i pedumneavoastr`.

Charles observ` florile [i obrajii ro[ii ai lui Josie.– Da? spuse cu r`ceal`. Nu-mi pot da seama de ce.– |mi da]i voie s` v` explic? Mâine diminea]` plec de la Ste

Marie, a[a c` azi \mi iau r`mas-bun de la prietenii mei de aici.Vroiam foarte mult s` v` cunosc, domnule Demettre, [i \n afar` deasta, trebuia s`-mi iau r`mas-bun de la madame, pe care sunt foarterecunosc`tor c` am \ntâlnit-o.

– Pleca]i definitiv? \ntreb` Josie.– S-ar putea s` revin ca s-o v`d pe sora mea, poate peste un an,

dar e posibil s-o conving pe Solange s` m` viziteze la Paris. Acumc` se recupereaz` dup` boala de nervi care se pare c` i-a cauzatindirect astmul [i migrenele, cred c` n-o s` refuze s` c`l`toreasc`.Vom vedea. V` sunt cel mai recunosc`tor dumneavoastr`, madame,pentru c` m-a]i pus \n leg`tur` cu spitalul.

– N-am f`cut decât s`-l men]ionez, monsieur.– A fost suficient, venind din partea dumneavoastr`. Se \ntoarse

spre Charles. Este uimitor. Sora mea se simte deja mult mai bine; opot l`sa cu servitoarea [i cu prietenii ei [i s` m` \ntorc la afacerilemele. {tiu c` spitalul a fost construit pentru cercetarea bolilorpopula]iei insulare, dar vreau s` [ti]i c` va fi un beneficiu imenspentru oamenii de aici. Eu unul, v` sunt foarte \ndatorat.

– Ar trebui s`-i mul]umi]i doctorului Benoit, spuse Charles,tonul lui sugerând c` poate Armand o s` plece imediat. El a tratat-ope sora dumneavoastr`.

– Am fost deja la doctorul Benoit. Dar cum trebuia s`-mi iaur`mas-bun de la madame, am decis s` trec pe aici, poate voi avea


[ansa s` v` \ntâlnesc. Ezit` o clip`. Am \n]eles c` englezii aucontribuit cu cea mai mare parte din bani la experimentul `sta.

– E adev`rat, dar avem un personal francez minunat [ipermisiunea s` facem cercetare aici.

– Oricum, cred c` dac` proiectul ar fi fost f`cut public, [ifrancezii ar fi avut o contribu]ie considerabil`. Dar asta a fostproblema celor care au ini]iat proiectul. A[ vrea s` ajut [i eu cumva.O ramur` a afacerii mele o reprezint` o agen]ie na]ional` care seocup` cu aprovizionarea spitalelor – nu exist` ceva s` nu aib`,monsieur. {tiu c` sunte]i bine echipa]i, cu aparatur` [i intrumentemoderne, dar dac` ve]i avea nevoie s` le \nlocui]i, v` rog,comanda]i-le de la noi. Spitalul nu va suporta nici o cheltuial`.

– Sunte]i foarte generos, spuse rezervat Charles.Armand strecur` o carte de vizit` sub telefon.– Suntem o companie prosper`, [i asta va fi contribu]ia noastr`

la munca dumneavoastr` de aici. {i acum, r`mas-bun. Se \nclin`spre Josie. Madame, a fost o adev`rat` pl`cere.

Josie bâigui ceva. Francezul ie[i pe u[a dinspre teras` [i Charles,din obi[nuin]`, \l \nso]i câ]iva pa[i [i a[tept` pân` când pornimotorul. Când intr` se uit` din nou la cameliile de pe mas` [i spuse:

– Se pare c` e[ti un medicament puternic, Josie. Gestuladmiratorului t`u s-ar putea s`-l coste destul de scump.

– Nu cred c` e un spirit potrivit \n care s` accep]i generozitatealui. N-am avut aproape nimic de-a face cu ea. Se pare c` e foarteu[urat c` sora lui e pe cale s` se vindece.

– Ar fi putut urma acela[i tratament la Paris.– N-ar fi plecat de pe Ste Marie.– Un om ca Tessier nu arunc` \n stânga [i-n dreapta cu daruri

exorbitante doar ca s`-[i arate gratitudinea fa]` de un tratament.Pl`te[te factura [i poate face o dona]ie de cincizeci de lire, [i cu asta basta.

124 MARY SCOTT

– Nu cred c` inten]ia lui conteaz` prea mult. S` trimit florile laun salon din spital?

– De ce? strâmb` el din buze. A[a cum a spus omul, se vor ofilimult mai repede decât admira]ia \nfl`c`rat` din care ]i le-a adus.Du-le \n camera ta, s` te po]i bucura realmente de ele.

– {i trebuie s` fii atât de s`lbatic? \ntreb` ar]`goas`. Nu suntr`spunz`toare pentru comportamentul lui.

– Presupun c` nu, dar evident are impresia c` te cunoa[te bine,[i faptul c` n-a cùtat s` m` cunoasc` decât acum, când p`r`se[teinsula, vorbe[te de la sine. Când l-ai v`zut ultima oar`?

– |n ziua \n care pacientul cu opera]ia pe creier a avutdecompensarea. Am fost cu Luce Greville, [i cred c` de asta e atâtde recunosc`tor… pentru c` le-am f`cut cuno[tin]`.

– E[ti modest`, Josie. Po]i s`-i spui Berthei s` serveasc` masa.Am fost plecat toat` diminea]a [i la dou` jum`tate am o opera]ie.

Charles se duse \n camera lui; Josie rupse cu grij` ambalajulflorilor [i le duse la buc`t`rie, spunându-i Berthei c` monsieurpoate servi masa. Fran]uzoaica studie \n t`cere florile, \n timp ceJosie le aranja \n vaz`.

– Are gust domnul Tessier. Trandafiri roz, camelii crem… ro[usau portocaliul nu ]i se potrivesc. P`cat c` n-ai cochetat pu]in cu el.

– Berthe, ce tot spui acolo?!– E[ti englezoaic`, prin urmare \]i lipse[te subtilitatea. O

fran]uzoaic` ar fi reu[it perfect s`-[i p`streze so]ul fericit [i totu[i s`se distreze câ[tigând stima altui b`rbat. Se pare c` ]ie nu-]i iesenimic. Berthe se opri imediat. A fost impardonabil. Nu e locul meus` fac astfel de remarce [i \mi cer scuze.

Dar era prea târziu. {i cel mai rù era c` Josie [tia c` aveadreptate. Dar \n timp ce a[ez` ultima floare \n vaz`, ceva \nlùntrulei se \n`spri. |[i aminti imaginea celor doi \n dubi]a albastr`;


Charles suav [i zâmbitor, Félice de Vorenne flec`rind cufamiliaritate [i ea, Josie, nu ajunsese niciodat` la Charles. Cei doiaveau \n]elegerea aceea tacit`; Félice se descurca instinctiv \ntr-oastfel de situa]ie [i sângele fran]uzesc al lui Charles \i va r`spundeaproape mecanic.

Hot`rât`, Josie duse vaza \n salon [i o a[ez` pe masa de lâng` perete.Imediat dup` ora patru, Luce Greville veni la vil`. Purta un halat

de laborator [i avea p`rul prins \n codi]e la spate. Ochii ei p`reaunelini[ti]i, la fel [i mâinile când \[i suflec` mânecile pân` la cot;vorbi pe ner`suflate:

– M-am furi[at cât timp Max e la spital; e un \nrìt alregulamentului, dar Con o s` m` acopere dac` se \ntoarce \nainteamea. Trebuia s` vin s` te v`d, Jo. Va fi un weekend mare pentrumine [i am nevoie de o favoare.

– Oh, da. Pleci la St Malo, nu? Pân` la urm`, n-ai suficien]i banipentru ma[in`?

– La naiba cu ma[ina… nici m`car n-o mai vreau. Jo, Armandnu se mai \ntoarce pe Ste Marie dup` weekendul `sta. Nu mi-a spusdecât asear`, [i am r`mas nùcit`. Nu pot \nfrunta viitorul f`r` el.

– Oh, fii serioas`. Josie era pu]in \n \ncurc`tur`, c`ci vedea c`sofisticata [i sociabila Luce, care nu se deranjease niciodat` s`respecte pe cineva, era realmente sfâ[iat` de un sentiment pe carecredea c` nu-l va putea niciodat` controla. Nici m`car nu-l cuno[tiatât de bine, Luce. E[ti vr`jit` pentru c` e atât de diferit.

– Nu-mi spune mie ce simt, i-o tìe Luce. Armand [i cu mine amfost apropia]i. Ne-am v`zut \n fiecare sear`, mi-a adus o rochiesuperb` [i \nc` unele lucruri [i… ei bine, e destul de impetuoscând se porne[te. Crezi c` e genul de b`rbat care s` cheltuiasc` ogr`mad` de bani pe o fat` doar pentru c` \i place compania ei [is-o s`rute de noapte bun`?

126 MARY SCOTT

– Cred c` are prea mul]i bani.– Nu asta e ideea. E un b`rbat sensibil [i fermec`tor [i cred c` e

\ndr`gostit de mine. A promis c` r`mâne \n St Malo cât timp suntacolo [i o s` m` conduc` la vapor luni diminea]`. Spune c` nutrebuie s` pierdem leg`tura, c` dac` pot trebuie s` vin la Pariscâteva zile. Dup` cum a spus-o, [tiu c` e ner`bd`tor s`-i cunosc peunchiul [i pe m`tu[a lui; sunt ceremoniali [i foarte boga]i [i s-ar\mpotrivi unei c`s`torii cu o englezoaic`.

– La vârsta lui, ar trebui s` fac` ce vrea.– Desigur, dar afacerea e o chestiune de familie, a[a c` trebuie

s` aib` grij`. {i e foarte preocupat pentru reputa]ia mea – st`m lahoteluri diferite \n St Malo. Dac` n-ar fi familia lui, sunt sigur` c`pân` acum m-ar fi cerut \n c`s`torie.

– Dar v` cunoa[te]i de atât de pu]in timp!– Nu conteaz` de cât timp cuno[ti pe cineva, ci cât de bine.Ceea ce era adev`rat, Josie trebuia s` recunoasc`, din suferin]a

propriei experien]e.– Ce speri de la weekendul `sta?– Vreau s` se \nsoare cu mine. Cred c` po]i face o ceremonie

civil` f`r` prea mult` vâlv`, [i apoi ne putem c`s`tori la biseric`, s`facem pe placul familiei, când ajungem la Paris.

– Dar, Luce, omul nici m`car nu te-a…– Ascult`-m`, pentru numele lui Dumnezeu! Se pare c`

Tessierilor nu li se pare prea important` ceremonia civil`, dar miemi se pare! Oricum, odat` ce suntem \mpreun`, nu vor reu[i s` m`dea la o parte. Armand le va ]ine piept când voi fi acolo, ca so]ia lui.Dar planul meu e s` nu m` mai \ntorc la Spitalul General. Ne vomc`s`tori la St Malo cât de curând posibil [i apoi vom merge la Paris.Voi avea weekendul s`-l conving pe Armand, [tiu c` pot s-o fac, darnu m` voi \ntoarce niciodat` aici.


– Cerule! Se presupune c` trebuie s` dai un preaviz de câtevaluni, s` aib` timp s` te \nlocuiasc`.

– Nu pot face nimic. Luce ridic` din umeri. Dac` vor, \ntr-os`pt`mân`-dou` pot g`si pe cineva pentru postul meu, [i pânàtunci, ceilal]i pot s`-mi acopere tura. Nu-mi fac griji \n privin]aasta. E vorba de Con [i Max. Con va \n]elege poate cu timpul, darMax va fi furios. Nu c` banii ar conta odat` ce m` voi m`rita cuArmand, dar am câteva lucruri pe care a[ vrea s` le p`strez. Aiciintervii tu, drag` Jo. E[ti so]ia unui director important, [i ai ooarecare trecere. Va trebui s`-l convingi pe Max c` ce am f`cut ebun f`cut [i c` trebuie s` se poarte ca un adult.

– Nu crezi c` ar fi mai bine s` discu]i cu sora ta despre asta\nainte s` pleci? Con \n]elegi cum vezi lucrurile [i sunt convins` c`va face tot posibilul s` te ajute.

– Cum s` vorbesc cu Con? |i e loial` mai \ntâi lui Max [i abiaapoi mie [i n-a[ avea \ncredere \n ea c` nu va \ncerca s`-mi\mpiedice plecarea. O s-o sun luni, ca s` nu cread` c` am fostr`pit`, dar nu vreau s` am de-a face cu Max – cel pu]in nu \naintede a dep`[i starea de [oc. |mi place Max, dar e trecut bine depatruzeci de ani [i nu-[i mai aminte[te cum e la dou`zeci [i cinci.Sincer, Josie, n-am la cine s` apelez, \n afar` de tine.

– {i nu ]i-a trecut prin minte c` poate m` pui \ntr-o situa]iestânjenitoare? Trebuie s` te las s` pleci mâine diminea]`, [tiind cìnten]ionezi s` la[i balt` spitalul, pe sora [i pe cumnatul tù. Cesunt eu?

– Jo, suntem prietene. Luce p`ru r`nit`. A[ face acela[i lucrupentru tine, dac` ar fi nevoie.

– }i-e u[or s` vorbe[ti, pentru c` [tii c` nu e cazul.– Dar nu va trebui s` spui nim`nui c` [tiai planurile mele. Doar

a[teapt` pân` \]i spune Con c` a aflat de la mine c` nu m` mai

128 MARY SCOTT

\ntorc [i apoi l`mure[te lucrurile cu ea [i cu Max. Sugereaz`-le c`pot foarte bine s`-mi trimit` lucrurile [i s` \ncerce s` m` ierte. Astao s`-i calmeze, pentru \nceput. Nu vreau s` cauzez vreun necaz.

– Nu vrei decât s` fie totul pe placul tù. Josie oft`. A[ vrea s`nu fi venit la mine, Luce. {tiu ce sim]i pentru Armand [i [tiu c`probabil ai dreptate s` crezi c` dac` vei da ochii cu familia lui dejac`s`torit` cu el, vei \ntâmpina mai pu]in` rezisten]`. Dar dac` a[ fi\n locul tù…

– N-ai putea s` fii niciodat`, scumpo. Nu e[ti genul. Tonul eideveni mai aspru. Dac` a]i fi fost tu [i Armand, n-ar fi trebuit s` facinimic altceva decât s` zâmbe[ti pu]in [i s`-l la[i s`-]i s`rute vârfuriledegetelor. Am ajuns la concluzia c` atunci când un b`rbat face opasiune penrtu tine, nu se vindec` a[a u[or. Norocul meu c` e[tic`s`torit`!

– Hai s` nu deviem de la subiect. Ce-mi propui s` fac e josnic [inerealist [i nu v`d cum te po]i a[tepta s` te ajut.

– Dac` ai sim]i ce simt eu, nu ]i-ar p`sa cum \]i spune lumea.Din punctul meu de vedere, voi merge \nainte [i voi \ncerca pe câtposibil s` atenuez lovitura pentru cei implica]i. E[ti singurapersoan` la care puteam apela [i mi se pare c` ai putea m`car s`-]idai seama c` nu sunt câtu[i de pu]in \ncântat` de \ntors`tura pecare au luat-o lucrurile [i c` fac pe dracu-n patru s` mic[orezimpactul asupra celorlal]i.

– Nu pare s`-]i pese deloc de slujb`.– Aici te \n[eli. |mi pas` de slujb`, de Con [i de Max, chiar [i de

p`rerea onestului tù so], dar plecarea lui Armand mi-a zguduituniversul. Trebuie s`-i demonstrez \n weekendul `sta c` a[ renun]ala tot pentru el; \n felul `sta, o s`-l \ncurajez s` m` ia de so]ie.

– Credeam c` mândria ta e nem`surat`. Se pare c` ai de gând s`te umile[ti.


– Oh, pentru dragostea lui… Ascult`, Josie. Când vreau ceva,m` duc [i iau. Nu conteaz` prin ce metode, pentru c` tiparelecomportamentale nu m` pasioneaz`. Inten]ionez s` m` m`rit cuArmand la Paris. Nu-]i cer s` min]i pentru mine, doar s` atenuezipu]in lucrurile cu Max [i Con. Trebuie s` las pe cineva care s` [tiesitua]ia, [i cine e mai potrivit decât tine? Se uit` distrat` la ceas. Maxo s` observe c` lipsesc. Jo, drag`, fii de treab`.

– Nu prea-mi la[i de ales, nu?– Mul]umesc. Luce \i strânse mâna. Ai putea s`-mi urezi noroc.– Noroc.– O s`-]i scriu, Jo, mul]umesc \nc` o dat`.

***

|n diminea]a urm`toare, Josie ie[i cu Charles la o cafenea dinora[.

– Crezi c` putem merge pu]in la plaj` \n dup`-amiaza asta, sauo s` fii ocupat?

– Sunt liber pân` la cinci, dac` nu apare vreo urgen]`. Mergem,dac` vrei.

Nu p`rea prea entuziasmat, dar \n ultima vreme p`rea s`-[i fipierdut interesul pentru orice activitate, \n afara serviciului. Eraciudat s` fie singur` cu el, dar Charles nu pretinsese nimic. Era ca[i cum mergeau pe linii paralele, mult prea \ndep`rtate s` lepermit` chiar [i s`-[i ating` degetele.

F`cur` baie [i fumar` câte o ]igar`, se uitar` la ceilal]i care maileneveau pe plaj`… [i nu-[i vorbir` aproape deloc. |ntins` pespate, Josie se uit` la el. Era bine f`cut [i bronzat, cu f`lci bineconturate. Gura lui inspira pasiune… la un medic era ciudat, darnu [i la Charles.

130 MARY SCOTT

Oh, nu putea s` \nceap` iar cu asta! Dar stând acolo, dorindu-[icu disperare s`-[i strecoare mâna \ntr-a lui [i el s` alunece lâng` ea[i s` se priveasc` \n ochi \n loc s` se uite \n gol, Josie [tiu c` vatrebui s` fac` ceva curând. Va trebui s` vad` con]inutul servietei.Domnul John spusese c` nu erau lucruri importante; dar pentru el,nu era important decât creierul uman. Pe Josie o \ncerca gustulamar al \nfrângerii. Mai \ntâi va examina con]inutul servietei [i apoiva trebui s`-i spun` lui Charles c`-i cuno[tea trecutul. Poate c` nuvor mai putea fi niciodat` ferici]i dup` aceea, dar oare acum erauferici]i?

Charles \i lu` ]igara [i o stinse \n nisip, apoi \i puse pe umerihalatul de baie [i-i \ntinse mâna. Dar imediat ce se ridic` \i d`dudrumul. Nu vroia s-o ating` [i r`mase pu]in \n urm` când pornir`spre ma[in`. Era mai rù de când Armand Tessier venise la vil`.

Luar` prânzul pe terasa vilei [i Josie o ajut` pe Berthe s` strâng`masa. Menajera era pu]in palid` [i cam apatic` [i Josie o \ntreb`dac` se simte bine.

– Nu-i nimic, d`du din umeri Berthe. Simt c` nu pot s`m`nânc, atât.

– De ce nu i-ai spus lui Charles?– O s` beau o fiertur` [i o s` m` \ntind pu]in.– |ntinde-te \n camera mea, Berthe. Insist. {i spune-mi cum s`

fac fiertura.– Nu am ierburile aici. Cu mult` demnitate, femeia adùg`: te

rog, las-o pe Berthe s`-[i conduc` singur` via]a. Dup` ce termin labuc`t`rie, o s` merg acas`.

– Te duc eu. Dac` refuzi, \l chem chiar acum pe Charles.Charles? Po]i s` vii pu]in?

Charles veni, se uit` la limba [i la pleoapele Berthei [i decise càvea un icter u[or. |i f`cu o injec]ie [i-i ordon` s` lase treaba [i s`


se odihneasc`. Dup` protestele vehemente ale menajerei, reu[ir`s-o duc` la casa \n care locuia cu nepotul [i cu familia acestuia.Charles o ajut` s` coboare din ma[in` [i o rug` pe Josie s-o\nso]easc` \nùntru [i s` se asigure c` st` confortabil, dup` care vaintra [i el s` discute cu nepotul ei.

Nepotul [i so]ia acestuia p`rur` nedumeri]i la vederea lui Josie,dar tân`ra se duse s` preg`teasc` un pat [i Josie o urm` pe Berthe\ntr-una din camerele micu]e [i o convinse s` se dezbrace. P`reafoarte galben` stând \n pat [i Josie \i strecur` \n gur` untermometru [i o prinse de \ncheietura mâinii.

– Te doare capul, Berthe? Josie primi o \ncuviin]are din cap.Nu-]i face probleme. O s` avem grij` de tine.

– Familia mea o s` aib` grij` de mine, madame. Te rog, du-te.– Nu facem decât ce e mai bine pentru tine. Monsieur vorbe[te

cu nepotul tù [i apoi o s` vin` s` te vad`. Relaxeaz`-te, Berthe.Când e[ti buc`t`reasa, po]i s`-mi dictezi, dar când sunt soramedical`, pozi]iile se inverseaz`. |n]elegi?

– Nu e[ti decât o tân`r` prostu]`. Ierburile mele sunt mai bunedecât \ngrijirile tale.

– N-ai \ndr`zni s` fii atât de impertinent` dac` n-ai fi bolnav`.– Pfui! |ntotdeauna ]i-am spus ce am poftit. }i-am spus s` ai o

aventur` cu monsieur Tessier, nu?– Da, [i a fost o rùtate. Acum e[ti la mila domnului Demettre,

a[a c` ai grij`.– Pfui! E[ti proast`. |l iube[ti pe omul `sta [i nu e[ti capabil`

s`-l \nnebune[ti de gelozie. Pu]in, da… cu flori \n salon… dar nuai curajul s`-l aduci \n pragul furiei. Dac` mi-ai fi ascultat sfatul,acum n-ar mai exista o fantom` \ntre voi. Monsieur ar fi ucis-o!

– E[ti bolnav` [i nu [tii ce vorbe[ti. Josie se uit` nelini[tit` spreu[`. Trebuie s` nu mai vorbe[ti, Berthe!

132 MARY SCOTT


– Nu! M` \nfurie [i m` \ntristeaz` c` e[ti atât de necioplit` cumonsieur le docteur. Monsieur Tessier era ideal \n scopul `sta. Ebogat, te admir` [i n-ai fi fost \n nici un pericol din partea lui.

– Nu sunt atât de sigur`.– Po]i fi sigur`. Poate c` domnul Tessier nu-i este fidel so]iei,

dar n-ar fi profitat niciodat` de inocen]a ta. Dar l-ai l`sat s` plece…Josie r`mase n`ucit`.– Ai spus… so]ia lui? Armand Tessier e c`s`torit?– Dar bine\n]eles! Nu [tiai? Credeam c` de asta ai fost atât de

rece cu el.Josie nu mai putu s` spun` nimic; câteva clipe r`mase aproape

paralizat`. Charles intr` [i-i f`cu Berthei o injec]ie cu penicilin`.– O s` vin disear` s` te v`d, Berthe. |ntre timp, nu m`nânci

nimic [i bei numai ap` cu glucoz`. F`r` fierturi [i f`r` remedii decas`, ne-am \n]eles?

– O s` m` odihnesc [i mâine diminea]` o s` m` simt mult maibine. Mul]umesc c` m-a]i adus acas`, domnule. {i ave]i grij` detân`ra dumneavoastr` so]ie. E inteligent`, dar nu are delicate]e.

Charles auzise prea multe impertinen]e de la pacien]i nervo[i cas-o ia \n serios, dar \i spuse ceva \n francez` care o f`cu pe Berthes`-[i strâng` buzele [i s` tac`.

Capitolul 8

Dup` ce Charles plec` la spital, Josie \i telefon` agitat` luiPhil [i-l chem` la vil`. |i povesti toat` istoria cu Luce [i-i ceruajutorul.

– E… dificil. Toat` t`r`[enia asta m` face s` cred c` nu cunoscdeloc b`rba]ii, dar cred c` dac` Luce face vreo aluzie \n privin]ac`s`toriei, \i va spune c` e \nsurat. Poate a f`cut-o deja.

– |n cazul `sta, se simte ca naiba [i o merit`. A l`sat balt` slujba,pe sora ei, \ntregul proiect… ca s` nu mai vorbim c` te-a l`sat s`supor]i consecin]ele. A avut tupeu s` te implice \n tâmpenia asta.Ca so]ie a chirurgului titular… apropo, [tie ceva despre asta?

– Dac` aude [i se \ntoarce Luce, o s-o concedieze pe loc. Dartrebuia s` spun cuiva, [i [tiam c-o s-o aju]i, de[i te-ai s`turat pân`peste cap de ea. Exist` vreo modalitate, Phil?

– Nu putem decât s` a[tept`m s` vedem dac` se \ntoarce mâine.– Cred c` nu are de ales. Va fi atât de nefericit` [i nimeni nu va

putea s-o \nveseleasc`. N-o s` vin` la mine, pentru c` e mândr` [i[tiu prea multe. Dar tu, Phil, ai putea s` renun]i la \n]ep`turi [i s`fii blând [i poate peste câteva zile o s` se simt` mai bine.

– N-am de gând s`-i oblojesc r`nile. Las-o s` sufere.– Nu vorbe[ti serios.– Refuz s` m` prefac c` sunt doar recunosc`tor s-o v`d

\ngenuncheat`. Dac` i s-au aprins c`lcâiele dup` tipul `sta, poatefoarte bine s` [i le r`ceasc` [i f`r` mine. Indiferent prin ce suferin]`trece, a c`utat-o cu lumânarea.

– Vorbe[ti de parc` te-ar fi r`nit.– Prostii. Dar cuvântul nu avu for]`. Nu putea s` m` r`neasc`

pentru c` nu mi-am f`cut de la \nceput nici o iluzie. Am fost cea maibun` glum` de la Adam, „chirurgul \n devenire cu mâinile dem`m`lig`“…

– Nu se poate s` fi spus asta! Ai mâini frumoase.– E capabil` s` spun` orice oricui. |[i vâr\ mâinile \n buzunare

[i se uit` la Josie. Ca s` fiu sincer, a[ prefera s` n-o mai v`d o vremebun`. |mi aminte[te prea mult despre prostul meu discern`mânt \nprivin]a femeilor.

– Pentru c` te-ai sim]it atras de ea prima dat` când v-a]i \ntâlnit?Phil, ]i-a trecut vreodat` prin gând c` poate [i ea s-a sim]it atras` detine? Nu atât de evident, dar \ndeajuns \ncât s` se jeneze deanumite lucruri pe care le-a f`cut. Chiar dac` n-ai fost niciodat`\ndr`gostit, trebuie s` fi cunoscut o mul]ime de fete. {tii cât detimide sunt unele [i cât de sfid`toare altele. Furnitura dur` e adeseao masc` pentru nesiguran]`.

– Luce Greville n-a fost niciodat` nesigur`. De asta a ajunsacolo unde e. F`cu o pauz`. {i nu \ncerca s`-mi dai idei. Fata astam-a dispre]uit din prima clip` \n care m-a v`zut [i n-aminteresat-o cine [tie cât. Ei bine, cu siguran]`, n-am de gând s` fiuironizat [i dispre]uit c` am l`sat garda jos acum c` s-a lovit de unzid de c`r`mizi.


– M`car \ncearc` s` te compor]i normal [i s` fii prietenos cu ea.– O s-o las \n pace, \]i promit. Dar dup` ce-[i revine, o s-o fac

s`-[i \nghit` cuvintele.– S-ar putea chiar s` aib` nevoie de asta, dar cred c` e mai bine

s` nu afle c` ]i-am spus toate astea.– Nu [tiu ce voi face. Mul]umesc c` mi-ai spus, Josie. M` bucur

c` ai f`cut-o, pentru c` nu e drept s` \nduri singur` necazurilealtora. Nu c` le-a[ \ndura eu. Dac` Luce are vreo urm` de caracter,o s` se reabiliteze; dac` nu, o s` se scufunde.

– N-o s` se scufunde. {i te rog, fii dr`gu] cu ea, Phil.

***

A doua zi, Josie tocmai ie[ise s` treb`luiasc` prin gr`din`, cândv`zu c` un vapor ancora \n port. Coborâr` o mul]ime de turi[tiveseli \n blugi strâm]i [i cu gen]i de plaj` [i \n spatele lor, LuceGreville, \ntr-o rochie galben` din pânz`. Ca de obicei, nu aveap`l`rie [i expresia ei, chiar [i de la dep`rtare, era u[or de distins: oindiferen]` simulat` cu grij`.

Josie nu [tia ce s` fac`. S` condc` pân` aproape de taxiuri, cadin \ntâmplare? Sau s-o lase s` plece singur`? Poate c` a[a era maibine. Era mai bine s-o lase pe Luce s` cread` c` nu mai [tia nimenic` Armand era c`s`torit. Oricum, era o u[urare s` [tie c` se\ntorsese [i c` Max, Con [i ceilal]i nu vor afla ce pl`nuise [i cesperase.

Josie tocmai se preg`tea s` plece, când \l v`zu pe Phil. Ap`ru desub deal [i se \ndrept` direct spre Luce. Josie v`zu cum Lucetresare, \n timp ce Phil \i vorbea nep`s`tor, aplecându-se s`-i iabagajele. Era foarte distant, se p`rea, c`ci figura palid` a lui Luce \[ipierdu furia [i se rezum` la indiferen]`, disp`rând din raza vizual`

136 MARY SCOTT

\mpreun` cu el. Josie se bucura [i \n acela[i timp \i p`rea rù;sperase ca Luce s` nu-l resping`, de[i acum se \ndoia. |nainte, Philfusese cel \n defensiv`, dar ce [tia acum despre Luce \i d`dea oanumit` putere pe care nu va ezita s-o foloseasc`, dac` va fi nevoie.Presupunea c`-i spusese c` se \ntâmplase s` fie \n ora[ [i cândobservase vaporul, \[i amintise c` era posibil s` fi sosit cu el. Va fila fel de nemofturos ca [i ea, pân` când Luce va trece peste umilin]asuferit`. Apoi, fie c` vor ie[i scântei, fie c` Luce se va fi s`turat s`-[ifrig` degetele [i va ceda.

Dup`-amiaz`, Josie g`ti pe[te [i-l servi cum f`cea Berthe, cusalat` tìat` fin. Charles mânc` obi[nuit, dar \l deranj` faptul c` eatrebuia s` se ridice des de la mas`, s` aduc` diverse lucruri.

– Ar`]i mult mai slab`. Te-ai cânt`rit \n ultima vreme?– Nu. Niciodat` nu m-am deranjat s` m` cânt`resc.– Te sim]i bine?– Da.– Nu pari prea convins`. Mi-ai spune dac` te-ai sim]i rù, nu?– Nu-mi ]ine predici, Charles, spuse ea, cu capul plecat.

Indiferent ce a[ avea, ai fi primul care ar afla. Dac` nu m`nânc preamult, e pentru c` este atât de cald.

– Cred c` faptul c` am avut un caz de icter \n cas` m` face s` fiumai suspicios. Dac` te-ai \mboln`vi… Se \ntrerupse, dar continu`dup` o clip`: m` \nvinuiesc pentru tot ce ]i se \ntâmpl`, chiar [ipentru faptul c` g`se[ti pl`cut` compania altor b`rba]i. Dac` m-a[putea \ntoarce unde eram \nainte s` ne c`s`torim, a[ face-o, ca s`putem \ncepe altfel. Tonul lui deveni mai grav [i Josie [tia c` ochiilui cenu[ii [i sfredelitori se uitau la ea, vrând ca ea s`-i \ntâlneasc`.Ieri ai spus c` ]i-ai dori s` fii \nc` sora Gilmore. E adev`rat?

– |ntr-un fel, spuse ea cu voce mic`. Cred c` ar fi trebuit s` ne\n]elegem reciproc mult mai bine \nainte de a ne c`s`tori. Spui c`


m-ai \n]eles, dar eu nu cred c` aveai cum. Pentru c`… ei bine,pentru c` de când ne-am c`s`torit, sunt mai nefericit` ca niciodat`.

– La naiba, crezi c` nu [tiu?! izbucni el, \mpingând farfuriadeoparte. {i eu cum crezi c` m` simt… \n al nou`lea cer?

– N-am \nceput eu… Dac` a[ putea face ceva s` fim mai ferici]i\mpreun`, crezi c` n-a[ face?

– Ai putea face un singur lucru, suger` el, sprijinindu-se desp`tarul scaunului. Nu trebuie s`-]i spun care anume.

Josie \[i ridic` privirea atunci [i-l v`zu \nce]o[at, prin [uvoiul delacrimi pe care refuz` s` [i le re]in`. Scutur` din cap.

– ~sta nu e r`spunsul, cel pu]in pentru mine. Orice cuplu sepoate apropia pe planul `sta, cel pu]in pentru o perioad`. Dar noinu suntem un cuplu oarecare. Nu pot s` tr`iesc doar… fizic.

– Desigur, [i psihic lipse[te ceva. Din]ii \i erau \ncle[ta]i cândscoase o ]igar` [i când vorbi, p`ru aproape s` se rup`. Ai vreo idee?

Idei! se gândi ea obosit`. Nu se putea a[tepta s` ghiceasc` faptulc`-i cuno[tea secretul p`strat cu sfin]enie, c` nu avea nevoie decâts` fie sincer cu ea \n privin]a acelui subiect vital.

– Nu. Tu ai?– Am o idee, dar nu e prea acceptabil`. Ai decis s` fii foarte

englezoaic`, s`-]i p`strezi slujba, chiar dac` te ucide. Dac` a[ fi fostavocat sau inginer, ai fi fugit, dar e[ti o sor` medical` bineinstruit`, c`s`torit` cu un practicant al aceleia[i profesii [i te sim]i\nl`n]uit` aici. Nici o urm` de scandal nu trebuie s`-l ating` pechirurgul titular, [i nici m`car o ceart` ocazional` nu trebuie s`-itulbure echilibrul. Eu sunt \ntotdeauna cel care \ncepe discu]iile\ntre noi.

– A[a e.– {i asta nu pentru c` ai fi o la[`, ci doar pentru c` respec]i

codul nescris al medicilor: ca s` dea ce au mai bun \n meserie,

138 MARY SCOTT

trebuie s` fie cât mai lini[ti]i posibil \n via]a particular`. }igaraneaprins` se rupse \ntre degetele lui [i o arunc` pe jos. E ocondamnare s` tr`ie[ti a[a.

– Ai prefera s` m` port ca [i cum ai fi avocat sau inginer?Charles se ridic` [i scaunul zgârie violent podeaua.– M`car \ncearc`, spuse el \ncordat [i se duse \n birou.Josie r`mase mult timp privind firmiturile de tutun \mpr`[tiate

pe mas`. Nu mai putea continua a[a, acum [tia. Sim]ise\ntotdeauna c` depindea de ea, c` dac` putea s` suporte distan]adintre ei, nea[teptatele momente de pasiune, faptul c` o folosea peFélice de Vorenne ca un soi de \nlocuitor pentru prietenia pe carecândva o avusese cu Josie, atunci puteau evolua treptat c`tre unmod de via]` suportabil. Dar era nevoie de mult mai mult decâtatitudinea ei. Charles avea nevoie de o so]ie, cineva mult mai matur[i mult mai pu]in vulnerabil, cineva care ar fi râs pe seamatrecutului lui, considerându-l lipsit de importan]`.

Turnând cafea \n ce[ti, Josie se sim]i mic` [i sec`tuit`. Lu` tava,b`tu \ncet la u[a biroului [i intr`. Charles st`tea la fereastr`, privindafar`, dar se \ntoarse [i-i lu` tava.

– |mi pare r`u pentru ie[irea de mai devreme, spuse el cur`ceal`. N-am mai fost niciodat` a[a, dar presupun c` sângele latindin mine \[i spune cuvântul. V`d c` ai adus o singur` cea[c`.

– M` duc s` m` odihnesc.– A[a s` faci. Se \ntoarse lâng` fereastr`. Nu-]i face griji. O s` ne

descurc`m.Josie se duse \n camera ei [i se \ntinse \n pat. O durea capul,

sim]ea o strânsoare \n piept [i o disperare \n inim`. |l auzi ie[indpe Charles [i dup` o vreme se sili s` fac` un du[. Când se \ntoarse\n camera ei \nchise u[a, deschise dulapul [i descuie sertarul de jos.Scoase servieta [i se a[ez` pe podea cu ea pe genunchi; era prima


dat` când o atingea de când ajunseser` la Ste Marie, dar degetelenu-i erau ner`bd`toare, nici tremurânde. Aproape c` nu-i p`sa ceva g`si \n`untru.

Deschise servieta; avea dou` compartimente: \ntr-unul era ocarte cu coper]i din piele [i cu inscrip]ie aurit`, iar \n cel`lalt o cutiede bijuterii [i un plic sigilat, pe care scria „certificat“. De c`s`torie,probabil.

|nc` ciudat de indiferent`, deschise cutia de bijuterii. Perle cu\nchiz`toare de diamant, dou` inele – unul cu safir, iar cel`lalt cuopal [i cu diamante; o zi de na[tere \n octombrie, se p`rea. Maierau [i o br`]ar` veche din argint, b`tut` cu pietre semipre]ioase, [iuna mai modern`, cu montur` din aur [i cu dreptunghiuri mici dinjad, câteva accesorii pentru rochii [i un ceas micu] din aur. Toateerau de calitate, dar nu excesiv de costisitoare. Ale Verei. {i jurnalulera tot al ei, desigur; Josie nu avea nici o inten]ie s` citeasc` vreuncuvânt, dar \l deschise. Inconfundabil, fusese inscrip]ionat: „Pentrudraga mea Vera – primul nostru Cr`ciun. Charles.“

Josie \nchise ochii, leg`nându-se \ncet, de durere. Ei nu-iscrisese, nici nu-i spusese vreodat` cuvinte atât de intime [i n-o vaface niciodat`. Con]inutul servietei explica atât de multe, [i totu[inu l`murea decât un singur lucru. Iubise o dat` enorm [i iubirea \ifusese r`pit`. Acum putea fi sigur` de ceva: nu avusese nici unamestec \n moartea femeii care \nsemnase atât de mult pentru el.Zvonurile fuseser` mali]ioase, pentru c` Vera se n`scuse bogat`.

Ce se \ntâmplase cu banii ei? Potrivit legii, erau ai lui Charles.Josie se gândi dintr-o dat` la inelul ei cu briliant, la bl`nurile pe carei le cump`rase \n diminea]a aceea, la Londra. Oh, nu! Doamne, nu!

|nchise la loc servieta, se \mbr`c` [i ie[i la plimbare. Poate c` erabine c` putea s` dea vina pe c`ldur` pentru fa]a alb` ca varul [ipentru ochii umfla]i.

140 MARY SCOTT

C`ldura persist` câteva zile. Josie nu primi nici o veste de laLuce [i nu-l v`zu pe Phil decât o dat`, când veni la vil` s` lase cevapentru Charles, \n drum spre plaj`. Ca s`-i r`spund` la \ntrebare, \ispuse:

– O s` treac` peste asta, presupun; nu vorbe[te prea multdespre subiectul `sta, oricum. Disear` sunt invitat la Maxtedi, lacin`, [i asta nu poate s` fie decât mâna lui Luce. Dar nu inten]ionezs` devenim amici prea apropia]i – cel pu]in nu \nainte s`-mi spun`,\n am`nunt, ce s-a \ntâmplat weekendul trecut. Am o idee destul declar` despre ce s-a petrecut, dar trebuie s` treac` prin umilin]afinal` [i s`-mi povesteasc`.

– {i o s`-]i fac` pl`cere s` auzi?– N-o s`-mi plac` deloc.– Nu fi aspru cu ea. {ocul e \nc` recent [i s-a re]inut de minune.

Invitându-te disear`, a f`cut primul pas. Fii dr`gu] cu ea, Phil. Arenevoie de asta.

– E momentul s` mai ofere [i ea.– Faci pe bosumflatul, dar e[ti \ndr`gostit de ea.Phil se color` u[or \n obraji [i porni motorul.– Fleacuri! \i strig` el, f`r` s` priveasc` \napoi.Deci, a[a st`teau lucrurile. Luce, mai trist` [i mai pu]in sigur` pe

ea, decisese s` se orienteze cu precau]ie spre Phil, care trebuia s-ofi atras de la \nceput \n multe feluri. Poate c` Phil fusese unul dinmotivele pentru care \i c`[unase orbe[te pe Armand Tessier;Armand avea elegan]a [i aplombul care-i lipseau lui Phil Darnley,care era un om valoros, \ns` f`r` maniere de societate. Vor trebuis` rezolve problema asta \ntre ei.

Boala lui Berthe fusese diagnosticat`: hepatit` infec]ioas`,spusese Charles. Menajera \[i trimise nepoata s`-i ]in` locul, \ns`Josie insist` s` se ocupe de g`tit.


Urmar` zile mohorâte; prima furtun` se dezl`n]ui la miezulnop]ii – un amalgam s`lbatic de zgomote [i ap` – [i continu`câteva zile la rând. De la ferestrele vilei nu se vedeau decât b`l]iuria[e, clocotind \nc`; apa trecea de pini, curgea spre limba dep`mânt ie[it` \n mare [i c`dea \n cascad` pe stâncile capului Blanc.Pe malul m`rii, chiar \n dreptul stâncilor, se afla o tab`r` de copii;\n momentul acela g`zduia un grup de optzeci de copii.

Era \nc` \nnorat [i ploua, când telefonul sun`, \n jurul orei cinci.Charles r`spunse, ascult` câteva clipe o voce agitat`, apoi spuse:

– Vin imediat. Cheam`-l pe Darnley la urgen]e [i spune celeide-a doua ambulan]e s` m` a[tepte. Asigura]i-v` ca trusa s` fiecomplet` – nu suntem siguri ce vom g`si.

Receptorul fu trântit la loc \n furc`. Charles se \ntoarse, [i Josiev`zu c` era \ngrijorat`.

– Un accident? Turi[ti?– Copiii de la tab`r`. Când ploaia s-a oprit azi-noapte, s-au \ntors

\n corturi. Dar datorit` ploii din diminea]a asta, jum`tate din terenulde campat s-a tasat [i corturile principale au fost luate de ap`.Nimeni n-a [tiut nimic pân` când una din \ngrijitoare s-a luptat s`r`zbat` pân` la ferm`, s` cheme poli]ia. Aproape-[i pierduse min]ile.

– Ce \ngrozitor! Josie era alb` ca varul. Las`-m` s` vin cu tine,Charles!

El scutur` din cap.– Dac` nu-]i place s` stai singur`, du-te la spital [i ajut`-l pe

Darnley. Acum, trebuie s` plec.– Te rog, las`-m` s` vin. Vreau.– Am spus nu. O s` am [i a[a destule pe cap. S-ar putea s` treac`

mai bine o jum`tate de or` \nainte s` se \ntoarc` prima ambulan]`,dar apoi Darnley, Benoit [i Fabre vor fi aglomera]i. Se vor bucuras`-i aju]i.

142 MARY SCOTT

– Foarte bine.Josie \ncerc` s` nu se simt` dat` deoparte sau nedorit`. Câ]i ani

s` fi avut micu]ii, \ntre [ase [i zece? {i ce li se \ntâmplase? Bloca]i \ncorturi, p`mântul alunecând sub ei, picioare rupte, teroare.

Ie[i \n ploaie [i alerg` la spital. Phil a[tepta la urgen]`,\nconjurat de t`rgi bine echipate. Nu avea nimic de f`cut.

– Dac` o s` dai o mân` de ajutor, ai face bine s` te sterilizezi.Sora Levalle e [efa de tur`.

– Nu pot \ndura, Phil. Vreau s` fiu acolo, cu Charles.– {i eu, dar prefer s` aib` el responsabilitatea de a decide care

pacien]i s` fie trimi[i aici. Mi-a spus s`-]i dau de lucru, dar \nc` mai a[tept.– Am venit, \n caz c` te \ntrebai ce s-a \ntâmplat cu mine. M`

duc la tab`r`. Unde este?– Pe drumul de pe coasta de vest, dar \n locul t`u, nu m-a[

duce. S-ar putea s` nu-i plac` s` vezi lucrurile pe care probabil leva g`si acolo.

– Ce crede]i voi, b`rba]ii, c` sunt eu? Josie se \nec`. A[ vedeaoricum aici, nu? Sau trebuie s` fiu ]inut` \n apropierea prafului demirosit? M` duc, [i o s` iau cu mine tot ce crezi c` le mai trebuie.

– Au tot ce le trebuie.– Cafea? Whisky?– |ntreab` la buc`t`rie. Zâmbi cu mali]iozitate, f`r` s` fie

amuzat. Bine, du-te. Dac` te \ntorci \ntr-o ambulan]`, \n c`tu[e, voi[ti ce s-a \ntâmplat.

Josie fugi la buc`t`ria spitalului, adun` toate dulciurile [icafeaua pe care le g`si [i o sticl` de whisky. Ie[i cu bra]ele \nc`rcate[i aproape se ciocni de portar. Acesta \i \ntinse o telegram`, pentruCharles.

Spunea: „voi trece pe la Ste Marie \n dou` s`pt`mâni. Unchiul John.“Cuvintele nu \nsemnau mare lucru. Din punctul ei de vedere,

unchiul John putea s` fac` ce poftea.


Capitolul 9

|n ciuda drumului [i a vremii dificile, Josie ajunse la destina]ie.Copiii fuseser` g`si]i to]i, iar dintre \ngrijitoare, nu lipsea decâtuna. Cazurile mai grave fuseser` trimise la spital, iar ceilal]i copiiurmau s` fie du[i la biseric` sau \ntr-un hambar \nc`p`tor de laferm`. Josie se oferi s` transporte cu ma[ina câ]iva din ei. |ndat` ceajunse la ferm`, Josie nu se opri din treab`, oferindu-le micu]ilor\ngrijirile necesare. Se \nnoptase de tot [i cineva aduse l`mpi cuparafin`. Un copil fu adus cu targa [i a[ezat pe canapeauaimprovizat`. Josie \l v`zu pe Charles suflecându-[i mânecile [itratând singur pacientul [i se strecur` lâng` el, \n \ntuneric. Suturao ran` de [apte centimetri adâncime la coaps`. Când termin`,\ntinse mecanic mâna [i Josie \i d`du foarfecele; dup` ce-l folosi, \lpuse \n tava ]inut` de ea.

– Un pansament u[or [i am terminat cu el. Urmeaz` o coast`rupt`.

Josie \l pans` rapid [i ridic` b`ie]elul exact \n clipa \n care fuadus urm`torul. Ajut` din nou, anticipându-i dorin]ele, ca [i cum arfi fost \n sala de opera]ii, nu \ntr-un hambar \n care mirosea a

bovine, pe o coast` pustie, la Ste Marie. Abia când se ocupar` der`nile faciale ale celui de-al treilea copil, privirile lor se \ntâlnir`;Josie a[tept` s`-i \nfrunte furia, s` aud` cuvinte grele. Trebuia s` sefi v`zut pe ea, c`ci Charles [opti:

– |n prima clip` când te-am v`zut, m-a trecut un fior – mi-amadus aminte drumul – dar nu sunt sup`rat pe tine c` mi-ai \nc`lcatordinele.

– Am venit pe lumin`. M` bucur c` nu e[ti furios.– Du-te \n cas` dup` ni[te cafea.– Am adus eu; [i whisky. Vrei?– Doar o pic`tur`, dup` ce termin aici. Félice e [i ea aici. Ar

trebui s` bea [i ea pu]in.– |i duc eu.– Nu, spune-i unuia din fermieri s-o \nlocuiasc`. Are nevoie de

o pauz`.Mai târziu, Josie o auzi pe Félice de Vorenne vorbind \n [oapt`

\n francez` cu Charles; replicile lui erau tot [optite, darneinteligibile pentru ea. S-ar fi putut descurca [i f`r` Josie; le-ar filuat mai mult timp, atâta tot. Josie sim]i cum vechea depresie punedin nou st`pânire pe ea. Le d`du copiilor de mâncare [i le f`cupaturi din saci [i paie. Micu]ii se \ntinser` epuiza]i [i Josie lu`lampa, ca s`-i lase pe \ntuneric.

– Du-te [i odihne[te-te \n ma[in`, Josie. Plec`m curând.– E[ti sigur c` nu mai putem face nimic? Cum r`mâne cu

micu]ii?– Vor fi bine. Félice r`mâne peste noapte la ferm`, \n caz c` e

nevoie de o sor`. Ploaia aproape a stat – urc` \n ma[in` [i usuc`-]ipicioarele. Vin \n zece minute.

Trebui s`-l asculte; nu avea de ce s` n-o fac`. Urc` \n locul dinfa]` [i-[i aminti c`-[i uitase haina de ploaie \n hambar, dar nu-i mai


p`sa. Rochia i se lipise de spate [i de coaste [i p`rul i se desf`cuse,astfel c` \l sim]ea greu pe ceaf`. Era aproape zece – trecuser` cinciore de când aflaser` de dezastru.

Ce se \ntâmplase cu cele trei \ngrijitoare? Una din ele se luptasecu potopul [i ajunsese la ferm`, unde se pr`bu[ise instantaneu; oalta supraveghea copiii de la biseric`. Josie nu-[i amintea s` fi auzitce se \ntâmplase cu cea de-a treia, dar cu siguran]` femeile aceleameritau s` fie comp`timite. Ce responsabilitate de co[mar [i cât deneajutorate trebuie s` se fi sim]it v`zând cum copiii alunec` dinraza vizual`, \ntr-o avalan[` de noroi [i roci. Probabil c` imaginileacelea aveau s` le bântuie tot restul vie]ii.

Charles venise lâng` ma[in`, dar \nc` vorbea cu Félice deVorenne. |i pronun]` numele mic \n francez`. La spital, erau\ntotdeauna monsieur [i mademoiselle, dar afar`, se p`rea… da,Josie [tia cât de diferit putea fi afar`. |[i aminti cu cât` timiditate \ispusese prima dat` pe numele mic [i modul inten]ionat \n care-ispusese „Josie“. Fusese un mârâit, dar \i strânsese inima. Acum,p`rea s` fi pierdut complet mârâitul acela. Acum, vorbea \n frânturide englez` sau \n francez`; nu mai era acel canadian agreabil.

– Ce noapte, spuse el, urcând la volan. Ar trebui s` neconsider`m noroco[i c` n-a murit nimeni.

– Cât de grave sunt cazurile pe care le-ai trimis la spitalulgeneral?

– Un craniu spart, o fractur` pelvian`, picioare, coaste… Copiiise recupereaz` repede. Dar va trebui s` supraveghem craniul.

Intraser` deja pe [oseaua principal`, când Josie spuse:– Aia nu e o amblan]` de-a voastr`?– M-am gândit c` e mai bine s` r`mân` aici peste noapte. Cred

c` ar trebui s` vorbesc pu]in cu [oferul.|ncetini [i v`zu c` [oferul se gr`bea spre ei.

146 MARY SCOTT

– Monsieur! Persoana care lipsea… am g`sit-o!– La cine se refer`? \ntreb` Josie.– La cea de-a treia femeie. Am crezut c` apele au purtat-o \n

mare. R`mâi aici, m` duc s` v`d ce s-a \ntâmplat.Josie \l v`zu disp`rând \n \ntunericul de nep`truns. A[adar,

acesta fusese motivul pentru care p`strase ambulan]a; sperasesau avusese o b`nuial`. Probabil \i l`sase pe oameni s` caute.Josie se \ntreba dac` ar trebui s` se \ntoarc` la ferm` dup` Félicede Vorenne. Ideea era dezagreabil`, dar poate c` asta trebuia s`fac`. Pe de alt` parte, erau [oferul [i asistentul lui, Charles… [iea. Ei patru ar trebui s` se poat` \ngriji de femeie, dac` era \nvia]`.

Josie cobor\ din ma[in` [i alerg` pe iarba mocirloas`. |n cap`tulstâncii, cobor\ [i se uit`. {oferul ambulan]ei ]inea o tor]`, iar\nso]itorul lui avea câteva curele atârnate de gât. Charles era maijos [i-l auzi blestemând când ceva ced` sub picioarele lui [i funevoit s` se aga]e de stânc`. Ceru lumin` [i v`zur` o femeie alb` cavarul, cu p`rul ciufulit [i ud, privind cu ochi mari \n gol. Nu aveamai mult de treizeci [i cinci de ani.

– Pân` la urm`, v-am g`sit, spuse Charles, \n francez`.Domni[oara Veray, nu? Ave]i dureri, domni[oar`?

– Nu, domnule, veni replica [optit`. Doar genunchiul… de astaam fost for]at` s` r`mân aici.

– Dreptul? |i palp` genunchiul prin rochie. Ah, da. Ave]i norocc` v-au c`utat. Vre]i s` ne povesti]i experien]a prin care a]i trecut?

– Eram \n cortul cel mai apropiat de mare, cu cei mai mari. Eradificil s`-i ]in ocupa]i pe o astfel de vreme, \n]elege]i? Apoip`mântul a \nceput s` se crape din senin – doar pu]in, la \nceput,dar \nainte s` ne putem organiza, a izbucnit un râu de pietre [inoroi. Am fugit la cei care c`deau – erau aproape de ie[irea din cort


[i un copil ie[ise afar`. M-am dus dup` el [i l-am \mpins \napoi;atunci, cortul s-a pr`bu[it. Poate tocmai cortul `la i-a salvat. Sunt \nsiguran]` to]i, domnule?

– Da. Ce a]i f`cut dup` aceea?– Ploaia era orbitoare, p`mântul ceda sub picioarele mele [i am

fost aruncat` \n… Valurile erau \nalte, dar din fericire, [tiu s` \not.Am ajuns pe nisip [i am r`mas acolo s`-mi trag sufletul. Apoi amdescoperit c` genunchiul m` durea prea tare ca s` m` pot c`]`ra,chair dac` puteam totu[i s` m` ]in pe picioare. |n]elege]i, domnule,c` peste tot erau pietre mi[c`toare [i noroi.

– Da, desigur. O s` v` punem pe targ` acum, domni[oar`.Continua]i. Ce s-a \ntâmplat dup` aceea?

– M-am târât pân` aici [i m-am rugat ore \n [ir. Nu puteam auzialtceva \n afara ploii [i a zgomotului infernal al rocilorrostogolindu-se. Eram atât de obosit` \ncât am adormit. Cândm-am trezit, ploaia se mai lini[tise [i am v`zut reflec]iile luminilor\n ap`. Am auzit motoare [i chiar plânsetele copiilor [i am [tiut c`au venit s`-i salveze.

– Dac` a]i fi strigat, poate v-am fi auzit.– Mai \ntâi trebuia salva]i copiii, domnule. Când s-a f`cut lini[te,

am [tiut c` a]i f`cut tot ce a]i putut, a[a c` atunci când am v`zut oalt` lumin` – pe aceasta – am strigat cu toat` puterea care mi-a mair`mas.

– Slav` cerului. Dac` a]i fi r`mas aici peste noapte, a]i fi\nghe]at. Ambulan]a o s` v` duc` la spital; o s` sta]i la c`ldur` [i os` vi se dea ceva s` contracar`m [ocul [i expunerea. Mâinediminea]` o s` facem o radiografie la genunchi. Sunte]i o femeiecurajoas`.

Charles o b`tu u[or pe um`r [i ajut` la \mpinsul t`rgii.

148 MARY SCOTT

– Duce]i-o la urgen]`, strig` el.Josie se aplec` peste marginea stâncii [i v`zu golul de dincolo

de Charles. Trebuia s` se mute pe roca pe care fusese g`sit` femeia.Josie se trezi c`-[i ]ine respira]ia [i-[i frânge mâinile.

Dac` n-ar fi fost noroiul, Charles ar fi ajuns f`r` probleme. Darroca de care se ]inea se desprinse de stânc`. Bra]ul lui alunec` [i \nsecunda urm`toare se hot`r\ s` sar` pe plaj`. Totul se petrecu atâtde repede, \ncât Josie nu reu[i nici m`car s` elibereze strig`tul care-i\neca gâtul. Charles era jos [i pietrele uria[e c`deau dup` el; v`zuuna din ele rico[ând spre capul lui [i f`cându-l s` se clatine.

F`r` s` se gândeasc`, alerg` câ]iva metri [i s`ri pe plaj`. C`zu,dar se ridic` repede [i fugi la Charles. |i scoase batista din buzunar,\i trase capul spre ea [i-i pres` rana de lâng` tâmpl`.

– E[ti bine, Charles? \ntreb` ea cu voce tremurând`. Te-amv`zut când ai s`rit. Te sim]i bine?

Nu-i r`spunse [i Josie deveni \nfrico[`tor de con[tient` de faptulc` fa]a lui era ascuns` la pieptul ei [i c` o ]inea strâns \n bra]e. Trebuias`-[i dea seama c` inima \i b`tea cu putere; Josie se aplec` spre el.

Apoi o lumin` slab` str`luci deasupra lor [i Josie se uit`,ame]it`. Félice de Vorenne se afla pe marginea stâncii, ]inând olantern` de la ferm`. Câteva clipe nesfâr[ite, femeia r`maseprivindu-i, cu chipul alb [i mohorât de dezam`gire; apoi, \ndep`rt`lanterna [i plec`. Pe un ton \n`bu[it, dar cu pasiune, Charles spuse:

– Pentru Dumnezeu, iubito! Trebuie s` m` lovesc la cap ca s`-]idai frâu liber sentimentelor?

– Charles, eu…– Nu strica totul. Vreau s` fii mereu a[a – atât de aproape \ncât

nimic s` nu poat` interveni \ntre noi. Acum, trebuie s` mergemacas`, dar nu trebuie s` pierdem apropierea aceasta. E mult maiimportant` decât \]i dai seama.

– Cred c`-mi dau seama, [opti ea. S` mergem, te rog.


Capitolul 10

Drumul \l f`cur` \n t`cere. |n vil` era o lumin` slab`, iar pe masadin salon fusese a[ezat` o tav` de la spital. Sub un [ervet erausandvi[uri [i tarte cu piersici, iar al`turi un bol cu sup` [i cafetiera.

– Suntem uzi pân` la piele, spuse Charles. Cred c` \n seara astao s` m` odihnesc, dac` nu sunt chemat. Cu atâ]ia r`ni]i, mâine o s`fie o zi mare \n sala de opera]ii. Vrei s` serve[ti cina la pat?

– Nu, r`spunse Josie, evitându-i privirea. M` \ntorc aici.– Bine. |n dou` minute.Lui Josie \i lu` cinci. |mbr`c` pijamaua [i un halat sub]ire, \[i

piept`n` p`rul [i-l leg` cu o fund`. Ar`ta mic` [i frumoas` când se\ntoarse la Charles. Pusese deja sup` \n farfurii, iar pe a ei o pusesepe masa de lâng` fotolii. Se schimbase \n pantalonii de cas` [i\ntr-un tricou curat [i-[i acoperise cu grij` rana cu un plasture.

Din cauza tensiunii insuportabile care cre[tea \n ea, Josie setrezi spunând iritat`:

– Pentru un fanatic al steriliz`rii, e[ti uimitor de nep`s`tor cur`nile tale. Nici m`car nu ]i-ai t`iat p`rul din zon`.

– Nu e bine s` fii perfec]ionist. |n meseria mea trebuie s` fiu\ntotdeauna unul, a[a c` de câte ori pot, am sc`p`ri. |ncearc` supa.

Josie \i urm` \ndemnul [i descoperi c` era surprinz`tor de bun`.|ncetul cu \ncetul, se relax`. Noaptea aceasta nu era prea diferit` decelelalte; p`ruse s` fie doar din cauza modului \n care-[ipetrecuser` seara. Dar reverberau ecouri puternice \ntre ei, [i nu-ivorbea oare a[a cum o f`cuse odinioar`?

Charles \i lu` farfuria [i-i d`du un sandvi[ [i o cea[c` de cafea.Se a[ez` \n scaunul lui, cu farfuria \n mân`, privind-o.

– |ncearc` s` te desf`[ori. Trebuie s` stau de vorb` cu tine \nseara asta.

– Vreau s-o faci, \ncuviin]` ea.– E vorba de ceva ce nici m`car nu visezi, [i n-am putut s`-]i

spun dac` m` ]ineai la distan]`. Credeam c` va trebui s` te ]in \nbra]e ca s`-]i povestesc despre… câteva lucruri, dar nu sunt sigurc` ar func]iona. {i asta din cauza mea, pentru c` a[ \ncepe s` tedoresc [i a[ uita totul. F`cu o pauz`. Acolo, pe plaj`, am sim]it cevace ai ascuns atât de bine, \ncât n-am [tiut c` exist`. N-a fost cinstitdin partea ta s` m` ]ii la distan]`, Josie. Am avut atâta nevoie deiubirea [i de \n]elegerea ta, [i dintr-un anume motiv, le-ai ascunschiar [i când ]i-ai dat seama de nevoia mea.

Deci a[a vroia s` \nfrunte situa]ia. F`r` prea multe cuvinte,oferindu-i fapte [i implorând-o s` \n]eleag`; nici o m`rturisire dinsenin. |nsemna \ndeajuns pentru el, \ncât trebuia s` se exprime clar[i obiectiv, s` limpezeasc` lucrurile \nainte de a merge mai departe.Pe Josie o cuprinse un calm ciudat; era preg`tit` [i sim]ea c` dedata asta, putea fi [i ea obiectiv`.

– Am \ncercat s` \n]eleg. Iubirea e pu]in diferit`, nu?– |n cazul meu, sunt amestecate. M` iube[ti atât cât po]i iubi o

persoan` pe care n-o cuno[ti \ntru totul, Josie?


– Da.– Dar a fost un salt prea mare pentru tine – de la prietenie la

c`s`torie. {tiam asta. M-a speriat, dar am fost \ndeajuns de prost\ncât s` cred c` simplul fapt c` ne-am c`s`torit ne va apropia atâtde mult, astfel c` celelalte lucruri \[i vor pierde \nsemn`tatea.Dac` n-ar fi trebuit s` ne c`s`torim a[a, a[ fi ajuns s`-]i spunlucrurile astea despre mine. Erau lucruri care m-au durut [i carear fi putut s` te doar` [i e nevoie de o rela]ie special` ca s` poat`fi l`murite. Noi doi n-am ajuns la genul `sta de rela]ie. Cândte-am cunoscut, nu eram preg`tit s` iau \n considerare ceva maiintim decât o prietenie pl`cut` cu o sor` profesionist` care aveao binecuvântat` fire lini[tit`. |ncepea s` se dezbare de toateconstrângerile. L`s` farfuria deoparte [i se aplec` \n fa]`. Nuseam`n` cu modul \n care m` cuno[ti acum, dar trebuie s`-]i fidat seama, la momentul acela, c` ceva destul de important m`determina s` m` comport a[a.

– Presupun c` da, dar nu m-am gândit niciodat`. Nu mi-a trecutniciodat` prin gând c` vei vrea s` te c`s`tore[ti vreodat` cu mine –pân` când nu mi-ai propus.

Josie sim]i o durere u[oar` \n piept, dar vocea \i r`mase aceea[i:– {i acum, vrei s`-mi spui lucrurile acelea?– Trebuie. V`zu cum falca i se \ncle[teaz` [i cum strânge

incon[tient din pumni. E ceva ce, f`r` \ndoial`, ar fi trebuit s` [tiidinainte s` ne c`s`torim, dar eram legat… nu numai de faptul c`erai tân`r` [i \ncrez`toare [i nu puteam s`-]i spun tot adev`rul, ci [ide o promisiune pe care am f`cut-o cândva. Josie… am mai fostc`s`torit o dat`.

Tâmplele \i transpirar`, ochii i se \nce]o[ar` u[or, dar nu scoasenici un cuvânt. Charles \[i ridic` privirea spre ea, vru s` se duc`lâng` Josie, dar f`cu un efort s` r`mân` pe loc. Era mai palid decât

152 MARY SCOTT

\l v`zuse vreodat` [i se gândi, \ndurerat`, c` nu suporta s`-[iaminteasc`… iar ea era prea \ndep`rtat` s`-l poat` ajuta. Va fi multmai r`u decât \[i imaginase.

– Era fiica domnului John – un fel de veri[oar`. Când erampu[ti, obi[nuiam s` m` duc \n Anglia \n vacan]` [i \ntre Vera [i mineau fost scântei de la bun \nceput. Eram complet diferi]i. Era slab`,cu ochi mari [i negri [i cu p`rul castaniu [i p`rea cople[it` deenergia pe care o avea. Chiar [i la paisprezece ani, era un efortpentru mine s` fiu fratele puternic al unei feti]e de zece ani, plinede via]`. Cu timpul, s-a schimbat, ca toate fetele. Un b`rbat carevrea s` fie chirurg nu se schimb` atât de repede \n sensul `sta; areo singur` direc]ie. Dar ]ineam la Vera, [i când a \mplinit[aptesprezece ani, i-am spus c` dup` reziden]iat m` voi c`s`tori cuea. Am luat-o ca pe o glum`, dar când mi-a scris \n Canada, [i-a f`cuto mul]ime de iluzii. M-am \ntors \n Anglia ca s` m` stabilesc, nus-a schimbat nimic. Eram la Edinburgh, dar \mi petreceamvacan]ele la unchiul meu, la Londra; fire[te, mergeam cu Vera lateatru, la plimbare, \n diferite locuri. |nc` mai aveam timp s` plec[i, sincer s` fiu, nu-mi permiteam o c`s`torie \nainte de a \ncepe s`lucrez.

– E[ti sigur c` vrei s` [tiu toate astea? \ntreb` ea \n [oapt`.– Nu exist` alternativ`. Am repetat de o mie de ori \n gând [i nu

pot s` \ncep decât cu \nceputul. Am omis ceva, totu[i. Dup` ce amstat câ]iva ani \n Anglia, mama a murit. Strângându-i lucrurile, amdescoperit c` domnul John a ajutat-o financiar cât timp am fost launiversitatea din Motreal. |mi spusese c` tata l`sase suficien]i banipentru studiile mele, dar nu fusese a[a. |i eram dator unchiuluiJohn. Dup` [ocul ini]ial, nu m-a mai deranjat; era un chirurgcare-l ajuta pe altul, [i sper ca \ntr-o zi s` pot face [i eu acela[ilucru. Dar, f`r` \ndoial`, \i eram dator.


– {i asta are leg`tur` cu ce \ncerci s`-mi spui?Charles o privi cu asprime. Calmul ei \l nedumerea, \ns` nu avea

de unde s` [tie cum va suporta vestea.– Da, \ntr-un fel. Vera a crescut, \ns` n-o interesau al]i b`rba]i.

P`rea foarte tân`r` [i excesiv de sensibil`, ca mama ei. I-ammen]ionat asta o dat` unchiului [i mi-a spus c` e o prostie; dar astapentru c`-mi spusese deja de câteva ori c` mariajul lui fusese ogre[eal` crud`, mai ales pentru so]ia lui. Vroia s` m` c`s`toresc cuVera, m` vroia de ginere. Asta nu m-ar fi influen]at, totu[i. Inspir`adânc. Dup` ce am terminat la Edinburgh, am devenit chirurg la unspital mic din Aberdeen [i o vreme n-am mai trecut pe la Londra.Atunci, domnul John a tras câteva sfori, despre care n-am [tiut, [iam fost invitat s` ocup un post similar, la Londra. N-o mai v`zusempe Vera de un an [i jum`tate. Am corespondat [i mi s-a p`rut c`scrisorile ei erau emotive [i c` ridicau preten]ii, dar nici o clip`n-am b`nuit problema ei. Dintr-un oarecare motiv psihologic,domnul John m-a ]inut \n cea]`; poate a crezut c` o s` m` ]in`departe de Londra – nu [tiu. Oricum, am aflat c` Vera avea leucemie.

– Oh, nu! [uier` Josie, cu voce tremurând`. Am`r`ciuneadisp`ru – sim]ea acum durerea lui, când f`cuse \ngrozitoareadescoperire. Vera [tia?

– Nu. Dar \ncepuse s` suspecteze o boal` incurabil`, [i mama eiera \nnebunit`. Domnul John era sup`rat, mult mai mult decât aicrede, Josie, din cât \l cuno[ti. La momentul acela, doctorul defamilie [i câ]iva consultan]i, desigur, erau singurii din afara familieicare [tiau. Când am ajuns la Londra, Verei i s-au mai dat doar optluni de via]`.

– A[adar... te-ai c`s`torit cu ea.– Ce altceva puteam s` fac? Evident, era singurul lucru care-i

mai putea da putere, care s-o conving` c` o s` se vindece. De fapt,

154 MARY SCOTT

ea \ns`[i a spus-o de mai multe ori, [i era adev`rat. A devenit din ce\n ce mai sl`bit` [i mai irascibil`, a \nceput s` aib` crize de isteriesau st`ri de apatie, dar \n ciuda a tot, era \ncrez`toare. |i apar]inealui Charles, [i el nu o va l`sa s` moar`. Se ridic` [i-[i vâr\ mâinile \nbuzunare. Dac` ]i-a[ fi putut spune toate astea, a[ fi f`cut-o \nnoaptea \n care te-am cerut \n c`s`torie. Dar dup` moartea Verei,domnul John m-a f`cut s` promit c` n-o s` spun nim`nui cauzadecesului ei; el a fost cel care a \mpr`[tiat zvonul c` sunt celibatar.Era ca [i cum i-ar fi fost ru[ine c` singurul lui copil a murit de oboal` incurabil`. A r`mas marcat, moartea Verei l-a doborât, dar nuvrea nici \n ruptul capului s-o arate celorlal]i.

– {i pe tine te-a doborât.– A fost o experien]` cople[itoare. A mai tr`it [ase luni [i a

trebuit s` locuiesc \n aceea[i cas`. Plângea când \ntârziam, aveaaccese de furie când eram chemat la telefon \n timpul mesei. Biatade ea nu se putea ab]ine [i poate n-am fost atât de \n]eleg`tor cumar fi trebuit. Dumnezeu mi-e martor c` am \ncercat! |i pl`cea s`-idemonstrez \ntotdeauna c-o iubesc – s`-i fac cadouri, bijuterii,ciocolat`, parfumuri, flori. Câteodat` eram atât de ocupat \ncâtuitam, [i atunci \mi repro[a [i mama ei. Dar nu erau de \nvinuit.

– Nici tu.– Sper c` nu. A fost o tragedie. Se \ntâmpl` tot timpul \n jurul

nostru, dar nu afl`m de prea multe. A fost un [oc oribil pentru tine,nu-i a[a, Josie? Ai suportat bine.

– O s` supravie]uiesc, dar a[ fi vrut s`-mi fi spus \nainte s`venim la Ste Marie.

– Dac` a[ fi f`cut-o, nu ]i-a[ fi putut spune decât c` am mai fostc`s`torit, cu veri[oara mea – atât. Dar nu era \ndeajuns [i, sincer s`fiu, am considerat c`, din moment ce nu ne cuno[team prea bine,te-ai fi speriat. {i nu puteam s`-mi asum riscul; \nsemnai deja prea


mult pentru mine. |n orice caz, via]a a fost destul de viclean` cunoi, [i f`r` asta. C`s`toria cu Vera nu a fost una \n adev`ratul sensal cuvântului. I-am dat numele meu, am protejat-o [i i-am oferitiluzia unui viitor. |i datoram asta atât ei, cât [i unchiului.

– Da, a[a e. Presupun c` ai venit la Storford ca s` fugi...– Asta a fost ideea, dar când te-am \ntâlnit, amintirile au revenit.

Când am \nceput s`-mi permit s` simt din nou, \mi aminteam c`e[ti prea tân`r` [i inocent`. M` \ntrebam dac` te-ai sim]i \n[elat`;pentru o fat` \nseamn` mult s` fie prima \n via]a unui b`rbat. {icum puteam s`-]i dovedesc c` e[ti prima femeie din via]a mea,decât spunându-]i ceva ce am jurat s` nu spun?

– Domnul John te-a eliberat de promisiune?– Nu, r`spunse cu asprime. Când a venit aici, i-am spus c` ai

dreptul s` [tii [i c`-]i voi povesti când voi fi preg`tit, cu sau f`r`consim]`mântul lui. N-a vrut s` discute deloc despre asta.

Urm` o t`cere, pe care \n cele din urm` o rupse Charles, pe unton r`gu[it.

– Josie... iubita mea Josie, am atâta nevoie de tine. Un lucru ca`sta n-ar trebui s` intervin` \ntre noi.

Josie se ridic` repede [i se arunc` \n bra]ele lui, ag`]ându-se deel cu toat` ardoarea [i iubirea care crescuser` incontrolabil \n ultimajum`tate de or`. Se ridic` pe vârfuri [i-[i lipi obrazul de al lui.

– Te iubesc [i mai mult pentru ce ai f`cut pentru Vera.Depindea de tine [i n-ai dezam`git-o. A durut [i a continuat s`doar` mult dup` moartea ei, dar nu cred c` va mai fi a[a de acum.Te iubesc atât de mult, \ncât aproape c`... m` sufoc

S`rut`rile lui erau durere [i extaz, [i se ag`]` nebune[te de el.Când bra]ele lui o strânser` \n sfâr[it, Josie ame]i. Dar uitase unam`nunt: scrisoarea doamnei Vaughan. Zvonul c` Charles pusesecap`t zilelor so]iei lui putea avea totu[i o baz` real`. Verei i se mai

156 MARY SCOTT

d`duser` opt luni, \ns` nu tr`ise decât [ase. O tân`r` se stinsese dinpricina leucemiei; trebuia s` fi fost \ngrozitor s` fie nevoit s` asiste,zi de zi. Cum domnul John [i so]ia acestuia fuseser` pleca]i, luiCharles i-ar fi fost u[or s`-i dea Verei o supradoz` de sedative. La\ntoarcere, domnul John suspectase poate ceva, dar nu era oaregenul de om care, incapabil s-o scuteasc` de alte dureri, putea fi peveci recunosc`tor cuiva care avusese curajul s`-i salveze fiica de la\nc` dou` luni de via]` chinuitoare?

Dar Charles? Josie se dep`rt` de el, zâmbindu-i nesigur`.– N-ai mâncat decât supa aia.– Ce s-a \ntâmplat? Uit`-te la mine, Josie. Acum, nimic nu va mai

interveni \ntre noi, nimic! Te iubesc atât de mult \ncât sunt disperatchiar [i dac` te doare capul, \n caz c` e un simptom pentru ceva maigrav, [i cea mai vag` umbr` din privirea ta m` face s` devin agitat.A[a c`-]i po]i da seama prin ce am trecut \n ultima vreme. Umbrelen-au fost tocmai vagi. Ce s-a \ntâmplat?

Cum putea s`-i spun`? Nu recunoscuse c` [tiuse de existen]aVerei, [i nici nu vroia s-o fac` \nc`; con]inutul demn decomp`timire al servietei putea s` r`mân` acolo luni \ntregi, dac` vafi necesar. Pentru moment, ar fi mult mai bine pentru amândoi s`nu sape mai adânc. Dar lucrul `sta... cum s-ar sim]i dac` ar [ti cucertitudine c` Charles facilitase moartea Verei? |n adânculsufletului, Josie se temea c` nu va putea suporta a[a ceva.

– Am uitat. Ai primit o telegram` de la unchiul t`u. Cred c` aml`sat-o \n buc`t`rie. Spune c` vine pe la noi peste dou` s`pt`mâni.

– Da? Ochii i se dilatar`, agita]i. M` duc s` v`d.Mecanic, cât timp Charles fu plecat, puse ce[tile de cafea pe tav`

[i sandvi[ul \napoi \n farfurie. |i era frig; era con[tient` c` briza se\nte]ise [i c` agita perdeaua lung` de la fereastr`.


Charles se \ntoarse cu telegrama \n mân`. Avea o expresieciudat` de u[urare; arunc` hârtia pe masa cu telefonul.

– Unchiul John. E prima telegram` pe care mi-o trimite semnatà[a. |ntotdeauna a scris doar Melbury. {i-a revenit.

– A plecat sup`rat, nu? f`cu ea un efort. Telegrama \nseamn` cè[ti iertat?

– |nseamn` c` te-a acceptat \n familie. I-am spus s` nu vin`,pân` n-o face.

– Dar credeam c` e de acord cu mine, spuse Josie. |mi tot ]ineapredici despre bunul-sim] [i despre preg`tirea mea de sor`medical`. Ce e atât de exclusivit la Melbury?

– Nu e vorba despre asta. U[urarea \l f`cu s` zâmbeasc` [i-[ipuse bra]ul pe umerii ei. B`trânul a insistat s` nu afli un singurlucru. I-am spus c` dac` nu cedeaz`, ar fi mai bine s` nu ne maivedem. L-a ap`sat greu, dar, la naiba, pe mine m-a ap`sat [i maigreu! {i vreau ca lucrul `sta s` fie l`murit, nu uitat. |i strânseum`rul. O s`-]i spun repede. Vera n-a avut realmente o moartenatural`. Mama ei era distrus`, cu toate grijile, [i a stat o s`pt`mân`la un azil. |n ziua \n care s-a \ntors acas`, i-a dat Verei o supradoz`de barbiturice. Pur [i simplu, n-a mai putut s` \ndure ca agonia s`continue. Totul a fost mu[amalizat, dar s-au n`scut zvonuri, iar euam fost ]inta fireasc`. Nimeni nu mi-a spus nimic personal, dar dacàr fi f`cut-o, n-a[ fi putut s` m` ap`r. Asta ]inea unchiul John s`r`mân` \ntre noi; n-a \nvinuit-o pe so]ia lui – de fapt, i-a fostrecunosc`tor \n cele din urm` – [i a fost de p`rere c` totul trebuiel`sat s` p`leasc` \n negura timpului. Nici unul din colegii no[tri num-ar fi condamnat dac` eu a[ fi fost cel care i-a administratsupradoza. Dar Vera avea o mo[tenire considerabil` de la bunica ei,[i totul ar fi putut s` par` ciudat. Oricum, domnul John [i cu mineam donat-o intergral unui spital pediatric.

158 MARY SCOTT


Josie \[i ridic` privirea spre el [i \n vocea ei r`sun` o u[urare absolut`.– {i nu aveai de gând s`-mi spui asta?– Ei bine, vroiam s` am acordul unchiului; au fost so]ia [i fiica

lui, [i sub armura aceea de o]el nu se ascunde o inim` de piatr`.Iubito, dac` vom avea vreodat` un fiu, b`trânul o s`-]i m`nânce dinpalm`.

– Bine\n]eles c` vom avea un fiu, monsieur Demettre, spuse ea,\mbujorat`. Vom avea trei!

Charles râse \ntr-un fel \n care nu-l mai auzise pân` atunci, cudragoste, pasiune [i pur` \ncântare. Apoi se aplec` [i o ridic` u[or\n bra]e. Josie fu cea care se \ntinse s` sting` lumina, \n timp cep`r`sir` salonul.

Sfâr[it

giannijollys

MARY SCOTT - WordPress.com · SECRETUL CHIRURGULUI 7. Josie urc` \n camera ei [i se dezbr`c`. Dup`...

Documents

Transcript of MARY SCOTT - WordPress.com · SECRETUL CHIRURGULUI 7. Josie urc` \n camera ei [i se dezbr`c`. Dup`...