Marturii culturale · în anul 1828 la Gherța Mare. A urmat cursurile Liceului Catolic regesc din...

Acestnumăresteilustratculucrărialepoetului

VASILEMIC

Marturii culturale

)

REVISTĂTRIMESTRIALĂDECULTURĂSatuMare,AnulIV,nr.1(13),ianuarie-martie2019

Redactor sef: ViorelCâmpeanDirector fondator: AurelPop

Zalau, martie 2019. Grup de scriitori la Zilele Caiete

Silvane

Tarna Mare, februarie 2019. Carol C. Koka, Stefan Haiduc, Mihaela Grigorean, Aurel Pop, Remus Varnav ın

fata bustului preotului greco-catolic Athanasie Doros

Mãrturii în imagini

Marturii culturale

)

Satu Mare, ianuarie 2019. Ioan Nistor si Viorel Campean

privind expozitia retrospectiva Ady Endre

Satu Mare, ianuarie 2019. Lansare de carte: Ioan

Coriolan Anitas, Aurel Pop (editorul cartii), Loredana

Stirbu, Constantin Prunoiu (autorul volumului

”I�ngenuncheat la calcaiul lucrurilor”), Nicolae Pop,

Dumitru Timerman si Paula Horotan (director adjunct

al Bibliotecii Judetene Satu Mare)

Satu Mare, ianuarie 2019. Lansare de carte: Viorel

Campean, Felician Pop, Aurel Pop, Lia Koka, Carol C.

Koka, Voicu D. Rusu, si Doina Feher (viceprimar al

municipiului Satu Mare)

Satu Mare, decembrie 2018. Lansare de carte: Aurel

Pop, George Vulturescu, Ioan Coriolan Anitas, Ioan

Tipu Salajanu.

La numai câteva săptămâni,

ecourile sărbătoririi Centenarului Marii

Uniri au amuțit. Noi, cei din Nord, vom

încheia acest eveniment pe 19 aprilie

2019, amintind tuturor despre intrarea

armatei române în Sătmar, continuându-

și luptele pe pământul vecinilor unguri.

Despre jertfa bravilor ostași români n-a

vorbit nimeni, și nici nu vor unii să

vorbească. S-au scris volume în care s-au

prezentat documente, unele inedite, s-au publicat

credenționalele celor care au participat la Alba Iulia.

În unele localități ale județului Satu Mare, prin grija

unor oameni de cutură, sub patronajul Direcției de

Cultură, s-au pus plăci comemorative purtând

numele celor care au fost prezenți la marele

eveniment acum o sută de ani. Am intrat în Anul

cărții, dar regretabil fără a se asigura deocamdată

finanțarea necesară. Un alt eveniment care se

delurează în acest an e omagierea satului românesc.

Acolo unde ”veșnicia s-a născut”, țăranul român își

duce traiul de pe o zi pe alta, stând la poartă în

așteptarea copiilor plecați pribegi prin lume pentru

un trai mai bun. Trist, dar realitatea o confirmă. La

finele anului 2019 vom comemora tinerii căzuți în

acel decembrie 1989. Sunt 30 de ani în care ne-am

”bălăcit” într-o democrație originală. Sunt 30 de ani

în care ne-am dat de fiecare dată votul în speranța

unei schimbări. Promisiunile candidaților pentru un

fotoliu în forul decizional al țării, n-au fost

înfăptuite. Investitorii mult așteptați; autohtoni sau

străini n-au apărut datorită legislației. Totuși unii

plecați ”afară” au îndrăznit ”să-și pună la bătaie”

câștigul dobândit prin muncă cinstită într-o afacere

în țară, în ideea că experiența acumulată ”dincolo” o

să-i dea câștig de cauză. Uneori schimbările apărute

peste noapte, i-au dezamăgit atât pe angajați cât și pe

angajatori. Azi, alegerile europarlamentare a pus pe

”jar” politicienii, aceștia întrecându-se în

promisiuni. Nimeni nu vorbește despre

evenimentele petrecute în ultimii 30 de

ani. Toată lumea fiind ”îndreptată” spre

sfera politică. O parte din electorat este

plecat spre alte meleaguri. Votul on-line

ar fi de preferat pentru a ”lămuri” într-o

măsură spectrul politic românesc. După

evenimentele din 1989, românii au

participat activ la viața comunității,

convinși că numai prin votul lor pot

schimba ceva. S-au înșelat amarnic,

deoarece schimbările se lasă așteptate.

Tinerii sunt plecați din țară, iar cei cu drept de vot, în

special cei de vârsta a III-a n-au curajul să schimbe

macazul politic. Oferta electorală; găleata, mopul și

unele produse alimentare sunt la modă în campania

electorală și funcționează ireproșabil în mediul

rural. Electoratul nu știe să-și negocieze votul cu

candidații partidelor. Informațiile sunt oferite de unii

ciuntite, manevrând electoratul după cum le

convine. Unii tinerii întorși în țară sunt dispuși să

pună în practică din experiența acumulată afară.

Liderii partidelor nu vor să-i includă pe liste,

acuzându-i că n-au experiență politică. Încă nu ”s-

au scuturat toți trandafirii”, deoarece opoziția nu

are imaginea favorabilă în rândul celor cu drept de

vot.E greu de schimbat ceva în România.

Absenteismul are multe necunoscute. În viitorul

apropiat românii, cei care doresc să se prezinte la

urne, trebuie să cântărească bine oferta partidelor.

Campania electorală se face din bani publici și prin

”generozitatea” unor sponsori. Surpriza acestor

alegeri europarlamentare constă prin implicarea

unor jurnaliști cuprinși pe locuri eligibile. O altă

surpriză vine din partea celor de la putere prin

sloganul ”România merită mai mult respect !”

Respectul se câștigă prin muncă și prin programe de

guvernare în sprijinul cetățeanului. Păi, sunteți la

putere! De ce nu faceți ? E vremea promisiunilor deșarte ...

1

Vremeapromisiunilordeșarte...

AurelPOP

EditorialMarturii culturale

)

Numele de familie Șerbac ne poate duce cu gândul la o eventuală înrudire cu familia Șorban sau Șerban. Studiind registrele parohiale și de stare civilă aparținătoare localităților din județul Satu Mare, familia Șorban (forma Șerban a fost consacrată pe la jumătatea secolului al XIX-lea), o găsim în mai multe localități de pe teritoriul de astăzi al județului. De asemenea, încă în secolul al XVIII-lea găsim în comitatul Sătmar, dar și în alte zone administrate de către Episcopia Greco-Catolică de Muncaci, preoți greco-catolici din familia Șorban. În schimb familia Șerbac, sau forma ei Szerbac, nu o găsim decât în cazul familiei preoțești, căreia dorim să îi dedicăm acest material.

Vom încerca o abordare cronologică a membrilor familiei Șerbac (în documentele din secolul al XIX-lea forma numelui cea mai des folosită este „Szerbac”, noi vom folosi varianta modernă, îmbrățișată de istoriografia română, „Șerbac”).

Întâiul membru al familiei despre care avem știre, căruia i-am putea spune „întemeietorul”, este părintele Mihail Şerbac. S-a născut în anul 1801. În anul 1817 era elev la Gimnaziul Catolic Regesc din

1 2Satu Mare .Teologia a urmat-o la Ungvár . Soţia lui 3se numea Ilona. A fost hirotonit în 1827 .Misiunea

preoțească și-a exercitat-o doar la Gherţa Mare, unde a slujit după hirotonire până la repausare. Pe parcursul anilor 1843-1844 a asigurat interimatul şi la Turţ.

A avut o familie numeroasă, formată din trei băieți și trei fete (facem această afirmație pe baza documentelor pe care le-am putut cerceta; nu excludem posibilitatea ca familia să fi fost și mai numeroasă). Aidoma tatălui lor, cei trei fii, Vasile, Ioan și Antoniu, au ales să urmeze calea preoției.De asemenea, două dintre fiicele sale au fost căsătorite

4cu preoți, Iuliana cu Vasile Csobáli și Melania cu 5Basilius Șurani , iar una dintre fiice, Martha, născută

în anul 1840, s-a căsătorit cu învățătorul Vasile Fanea din Satu Nou de Sus. Rămasă văduvă, în 1870 se recăsătorește în Potău cu Nicolae Pintea, învățător în Cucu, văduv și el. Probabil că pentru o scurtă perioadă acesta a ocupat postul de cantor-învățător

la Potău, cert este însă că nu a fost fericită și lungă nici această căsătorie, pentru că holera le-a răpus viața amândurora, mai întâi Marthei, la 6 iulie iar peste câteva zile,

6în 12 iulie 1873 și lui Nicolae .Mihail Șerbac a repausat la 7 august 1845, „mane” ( p r e m a t u r ) , a ș a c u m c o n s t a t a ș i

7șematismul .Ioan Şerbac senior s-a născut în

1827 la Gherța Mare, fiind deci primul născut în familia pr. Mihail Șerbac. Studiile

le-a urmat așișderea tatălui său, pentru că a studiat la 8Gimnaziul Catolic regesc din Satu Mare iar teologia

9a urmat-o la Ungvár .S-a căsătorit cu Paulina Kutka (1836, Tiszaujlak–1862, Potău), originară dintr-o veche familie preoțească a Episcopiei de Muncaci. A fost hirotonit în anul 1851.

Un prim stagiu, de la hirotonire până în iunie 1883 îl efectuează la Potău. Principala realizare în această parohie o constituie ridicarea bisericii de piatră cu hramul „Sf. Arhangheli”. Construcția lăcașului a fost demarată în anul 1875 iar în 1879 a fost finalizată, cu sprijinul întregii comunități greco-catolice din sat.

La Potău s-au născut copiii: Paulina (1855), Emil (1858) și Ioan (1861, viitor preot greco-catolic). Fiica Paulina s-a căsătorit cu dr. Vasile Lucaciu, în anul 1874, pe când părintele Șerbac slujea încă în parohia Potău. Nu vom insista acum asupra biografiei sale, credem că este de ajuns să spunem că vreme de 37 de ani, până ce moartea a răpit-o în anul 1911, a împărţit bucurii şi necazuri cu

10„Leul din Şişeşti”, fiindu-i mereu aproape .Emil Șerbac s-a născut la 11 august 1858 în

Potău. Familia locuia în acel an pe str. Cea Mică la nr. 64. Nași au fost perechea de reformați, Vasile Toth și Iuliana Farkas, nobili, mari proprietari în localitate, iar preot botezător a fost parohul de Medieș, Dumitru Kerekes.A urmat studiile medii la Liceul Catolic Regesc din Satu Mare, absolvind în anul școlar 1875/1876. Și-a manifestat opțiunea de a

11urma o carieră de profesor , fiind ulterior absolvent al Facultății de Matematică şi Știinţe Naturale din Cluj, beneficiind de o bursă din partea Episcopiei

12Greco-Catolice de Gherla . Din anul 1862 Ioan Șerbac senior a rămas

văduv, la 7 septembrie Paulina Kutka decedând. În registrul decedaților este precizată cauza: „moarte

2

FamiliaȘerbacpeplaiurilesătmărene

ViorelCÂMPEAN

Marturii culturale

)

Eseu

3

comună”, slujba înmormântării fiind oficiată de către parohul Simion Erdös din Apa.

Între anii 1876-1877, după decesul protopopului George Maniu, Ioan Șerbac senior a administrat oficiul vice-arhidiaconal Seini. El a jertfit o sumă de bani, și reușise să îi convingă și pe alți români din Potău să procedeze la fel, ca să achiziționeze o proprietate pe care să o lucreze în folosul comunității. Aflăm acest lucru dintr-un act ulterior plecării din Potău a părintelui Șerbac. Documentul, emis de către autoritățile austro-ungare, acuza câteva personalități ale românilor din zonă că luptă pentru drepturi naționale, nu precizează însă care dintre cei doi preoți cu numele Ioan Șerbac – tatăl sau fiul, „țineau legătura” cu românii din Ugocea, pentru că amândoi slujeau în

13părțile oșenești .Din iunie 1883 până la repausare a fost paroh

la Gherţa Mică, cumulând şi funcţia de vice-arhidiacon al districtului Turţ, precum şi pe cele de asesor consistorial şi inspector al şcolilor greco-catolice din zonă, deținând totodată şi titlul de protopop emerit. A păstrat o bună legătură atât cu ginerele său, dr. Vasile Lucaciu, cât şi cu nepotul Epaminonda, viitor preot, prezenţi de multe ori la Gherţa Mică.

Era ajutat adeseori la slujire de preotul cooperator Ioan Şerbac, fiul său, la începuturile preoției acestuia. S-a afirmat ca unul dintre membrii activi ai desp. Sătmar al „Astrei”. Autorităţile nu vedeau cu ochi buni relaţia părintelui cu Constantin Lucaciu din Iojib, considerându-i pe aceştia animatori principali ai „focarului românismului” din zonă.Ioan Șerbac a trecut la cele veşnice în 21 martie

141900, fiind înmormântat la Gherţa Mică .Al doilea născut în familia parohului Mihail

Șerbac a fost Vasile Șerbac, care a văzut lumina zilei în anul 1828 la Gherța Mare. A urmat cursurile

15Liceului Catolic regesc din Satu Mare . Între 1856-1860 a slujit în Ferneziu. Între 1860-1864 a slujit la

16Sarasău (distr. Sighet) . A avut o viață destul de scurtă, pentru că a trecut la cele veșnice în 13 octombrie 1865 pe când era paroh în Bogata

17Română (azi Bogata de Jos, jud. Cluj) .În schimb, fratele său, Antoniu Şerbac

senior, avea să aibă o viață mult mai lungă. S-a născut și el la Gherţa Mare, în anul 1831. Aidoma

18fraților săi, a absolvit liceul la Satu Mare în 1850, iar teologia la Ungvár, în anul 1855. A fost căsătorit cu Rozalia Medveczki (născută și ea în anul 1831). A

19fost hirotonit în 1856 la Ungvár . Între 1856-1865 a fost paroh la Chiuzbaia (jud. Maramureș), unde s-au născut fiii Antoniu şi Andrei (viitori preoţi). A mai avut două fiice, Ileana (căsătorită cu pr. Ioachim Făt) și Rozalia (căsătorită cu pr. Iosif Fucsek jun.). Din 1866 până la repausare a fost paroh la Deseşti, unde a

20și trecut la cele veșnice în 5 aprilie 1905 .Urmând criteriul cronologic, vom vorbi

acum despre Antoniu Şerbac junior, fiul lui Antoniu Şerbac senior şi a Rozaliei Medveczky, care s-a născut în anul 1858 la Chiuzbaia. A absolvit gimnaziul în 1878 la Sighet. Teologia a absolvit-o 4

21ani mai târziu la Gherla . A studiat un an ca privatist, 22fiind coleg de an cu Constantin Lucaciu .S-a

căsătorit cu Maria Covaci (născută în anul 1862, fiica pr. Andrei Covaci). A fost hirotonit în 1884.

Între lunile ianuarie şi octombrie 1885 a asigurat interimatul în parohia Tarna Mare. În acel an s-a născut fiul Ioan Antonie.A slujit după aceea, în parohii maramureșene. Mai întâi, între 1886-1896 la Vad. Ultima parohie unde a slujit a fost Văleni, unde

23a și repausat la 28 aprilie 1913 .Ne reîntoarcem acum în Potău, unde la 23

septembrie 1861 s-a născut Ioan Şerbac junior, în familia parohului local, Ioan Şerbac senior şi a Paulinei Kutka, după cum am amintit. Naș i-a fost Ioan Sándor, asesor din Satu Mare, iar botezul a fost

24oficiat de către Ioan Lazăr, parohul Cărășeului .A urmat clasele gimnaziale și liceale la

Liceul Catolic Regesc din Satu Mare, unde a fost coleg de clasă cu viitorul inspector școlar Bodnár Gáspár și cu Aurel Pelle (viitor preot greco-catolic),

25absolvind în anul 1879 . Teologia a absolvit-o în 261883 la Gherla .

S-a căsătorit la 15 februarie 1885 în Iapa (localitate astăzi componentă a municipiului Sighetu Marmației), cu Elena,fiica parohului local,

27George Rednic de Giuleşti şi Ciocmani . Ioan

Marturii culturale

)

Eseu

4

Marturii culturale

)

EseuȘerbac junior a fost hirotonit la 2 aprilie 1885 de

28către episcopul Ioan Szabo . Cu ocazia instalării sale în parohia Gherţa Mică, eveniment petrecut la data de 31 mai 1885, dr. Vasile Lucaciu a ţinut un discurs intitulat Lupta preotului român (gr.) catolic în secolul XIX, tipărit ulterior la Satu Mare. Venitul din vânzarea acesei tipărituri era destinat ajutorării

29studenţilor săraci .Așadar, după hirotonire a funcţionat în

parohia Gherța Mică secondându-l întru slujire pe tatăl său, până în aprilie 1901, adică până după repausarea acestuia.

În 1887 s-a născut în localitatea Iapa fiica Valeria, care avea să se căsătorească la 10 august

301905 cu profesorul Flaviu Constantin Domşia (1878-1932). Nu insistăm acum asupra acestui personalității acestui profesor de desen și reputat pictor, amintim doar că și-a legat viața de școlile Blajului și că după Marea Unire a fost solicitat, împreună cu Ioan Bușiția de la Beiuș, să asigure

31predarea desenului la Universitatea din Cluj . A pictat mai multe biserici, în toată Transilvania, printre care și pe cea de la Eriu Sâncrai (jud. Satu Mare), dar și pe cea din Iapa, localitatea de origine a

32soției sale . La Gherţa Mică s-au mai născut fiicele Lucreţia (1893) şi Aurelia Ilenca (1890), precum şi băieţii: Ioan (1887, decedat în acelaşi an), Aureliu (1889, decedat în acelaşi an), Alimpiu Ioan (1892, decedat în acelaşi an), Victor (1895, decedat un an mai târziu), Flaviu Corneliu (1897, viitor preot) şi Ioan (1900). Oprindu-ne puțin la copiii părintelui, să spunem că Lucreția a fost căsătorită cu pr. Simion Anderco jun. Acesta era născut la Someșeni în familia parohului cu același nume ca al său. Hirotonit în 1914 sau 1915, a decedat în acest ultim an, deci Lucreția a avut o căsătorie foarte scurtă.

Aurelia Ilenca s-a căsătorit cu pr. Vasile Ţiplea (născut în 1885), care a fost hirotonit în anul 1914. Multă vreme a fost catehet la Liceul „Dragoș Vodă” din Sighetu Marmației. În 1932 era deja protopop onorar.

Din mai 1901 până în martie 1909 părintele Ioan Șerbac a fost paroh la Vama. Acolo s-a născut în 1902 fiul Victor (a ajuns funcționar superior la

33Prefectura Cluj în perioada interbelică) .Cumnat cu dr. Vasile Lucaciu, desigur că

Ioan Șerbac junior s-a aflat mereu sub atenta supraveghere a autorităților. În anul 1904 este amintit într-un document de către stăpânire ca unul

34dintre fruntașii mișcării naționale a românilor .Din mai 1909 până în februarie 1915 Ioan

Șerbac a fost slujitor al altarului la Iojib. După

decesul parohului Sabin Coroianu a asigurat interimatul la Botiz, până în 1915.

S-a remarcat ca membru al desp. Sătmar al „Astrei”. Încă din anul 1904 era membru pe viaţă al „Asociațiunii”. A fost implicat activ în viața „Astrei”. Spre exemplu, a fost prezent la Adunarea Generală ținută între 19-20 septembrie 1910 la Dej, mai mult decât atât, el asistându-l la liturghia săvârșită în biserica greco-catolică din localitate, pe

35canonicul Ioan Welle (1844-1916) . Și, lucru foarte important, la 28 noiembrie 1912 a fost prezent în Seini la adunarea în urma căreia a fost înființat Despărțământului Seini al „Astrei”.

A repausat la puţine luni după preluarea 36parohiei Botiz, la 19 aprilie 1915 . În semn de

respect, decesul său a fost anunțat în publicația „Astrei”, semnalat împreună cu alte decese care au

37rărit rândurile „Asociațiunii” . Un alt membru al familiei a fost Andrei Șerbac, născut în anul 1864 la Chiuzbaia, în familia parohului local Antoniu Şerbac senior. Gimnaziul și

38liceul le-a urmat la Sighet iar teologia la Gherla . S-a căsătorit cu Anna Walkovszki. A fost hirotonit în anul 1894. Și-a început preoția în calitate de cooperator al tatălui său la Desești, până la

39repausarea acestuia în 1905 . În 1926 a fost numit 40protopop onorar, cu dreptul de a purta brâu roșu . A

trecut la cele veșnice în 27 octombrie 1935 pe când 41era paroh tot la Desești . Iată că vreme de 70 de ani

slujirea în această parohie a fost asigurată de doi membri ai familiei Șerbac.

Ultimul membru al familiei Șerbac despre care vom vorbi este Flaviu Corneliu, care s-a născut la Gherţa Mică în 3 septembrie 1897. Era fiul capelanului din acea localitate, Ioan Şerbac jun. şi al Elenei Rednic. A urmat atât gimnaziul cât şi liceul la Blaj, protejat desigur de sora sa mai mare, Valeria și de cumnatul său, profesorul Flaviu Domșia. A

42absolvit studiile liceale în anul 1915 . Teologia a 43studiat-o la Gherla . A fost hirotonit la 1 noiembrie

1920 de către episcopul Iuliu Hossu. 44 De la începutul anului 1921 până la sfârșitul

anului 1929 a fost administrator parohial în Leordina. În această perioadă a fost foarte activ în

45ceea ce privește misiunile religioase . Între aprilie 1930 şi 1947, cel puţin, a fost paroh la Pir, având în administraţie şi filiile Sărvăzel, Piru Nou şi cătunul

46Athei . Informațiile noastre despre familia Șerbac se opresc aici. Suntem conștienți și încrezători că acest material se constituie într-un punct de plecare pentru cercetarea mai aprofundată a acestei familii din Sătmarul și Maramureșul de odinioară.

5

Note:

1. Bura László, A Szatmári diákok 1610-1852, Szeged, 1994, p.

219.2. Schematismus Venerabilis Cleri Graeci Ritus Catholicorum

Dioecesis Munkacsiensis Pro Anno Domini M.D.CCC.XXV,

Buda, 1825, p. 182.3. Schematismus Venerabilis Cleri Graeci Ritus Catholicorum

D i o e c e s i s M u n k a c s i e n s i s , p r o A n n o D o m i n i

M.D.CCC.XXXIII. (1833), Cassovia, 1833, p. 126.4. Vasile Csobáli (1830-). Preot greco-catolic, a slujit la Gherța

Mică și Vișeu de Mijloc.5. Vasile Șurani (1830-?). Preot greco-catolic, a slujit în

Boinești și multă vreme în Șurdești, parohie vecină cu Șișeștiul

lui dr. Vasile Lucaciu.6. Biroul Județean Satu Mare al Arhivelor Naționale, Colecția

Registrelor parohiale și de stare civilă, Reg. 1171, f. 40-41 v.7. Schematismus venerabilis cleri graeci ritus catholicorum

dioecesis Munkácsiensis pro Anno Domini MDCCCXLVII,

Ungvar, [1847], p. 277.8. Bura László, A Szatmári diákok 1610-1852, Szeged, 1994, p.

244.9. Schematismus venerabilis cleri graeci ritus catholicorum

dioecesis Munkácsiensis pro Anno Domini MDCCCXLVII,

Ungvar, [1847], p. 266.10. I-am dedicat recent un articol intitulat Paulina Șerbac,

soția Leului de la Șișești, care urmează să apară în publicația

sătmăreană „Eroii Neamului”.11. A Szatmári Kath. Királyi Főgymnasium Tudósitványa az

1874/5 tanévről., Szatmár, 1875, pp. 10-11; A Szatmári Kir.

Kath. Főgymnasium Értesitvénye az 1875-76 tanévről.,

Szatmár, 1876, pp. 11, 30.12. Cornel Sigmirean, Istoria formării intelectualităţii

româneşti din Transilvania şi Banat în epoca modernă, Cluj-

Napoca, 2000, p. 589.13.Lupta românilor din judeţul Satu Mare pentru făurirea

statului naţional unitar român. Documente 1848-1918, 1989,

p. 279.14. Andrei Costea, Istoricul parohiei Gherţa Mică, 1967, p. 7.15. Bura László, A Szatmári diákok 1610-1852, Szeged, 1994,

p. 245.1 6 . S c h e m a t i s m u s Ve n e r a b i l i s C l e r i D i o e c e s i s

Szamosujváriensis graeci ritus catholicorum pro anno a

Christo nato 1900, Gherla, 1900, p.248.17. Ş�emat�smulu Veneratulu� Cleru a nou înf��nţate� d�ecese a

Gherle� pre anulu dela Chr�stosu 1867, Gherla, 1867, p. 230.18. Bura László, Documente privind elevii Gimnaziului Regal

Major și Liceul Episcopal Romano Catolic de Satu Mare, în

„Satu Mare. Studii și comunicări”, seria istorie-etnografie-artă,

XXV/II, 2008, p. 48.1 9 . S c h e m a t i s m u s Ve n e r a b i l i s C l e r i D i o e c e s i s


Christo nato 1900, Gherla, 1900, p. 338.20. Necrolog.2 1 . S c h e m a t i s m u s Ve n e r a b i l i s C l e r i D i o e c e s i s


Christo nato 1900, Gherla, 1900, p. 338.2 2 . S c h e m a t i s m u s Ve n e r a b i l i s C l e r i D i o e c e s i s

Szamosujvárensis graeci ritus catholicorum pro anno a

Christo nato 1882, Gherla, 1882, p. 251.23. Şemat�smul Veneratulu� Cler al D�eceze� greco-catol�ce

Române de Gherla pe anul 1914, Gherla, 1914, p. 299.24 Biroul Județean Satu Mare al Arhivelor Naționale, Colecția .

Registrelor parohiale și de stare civilă, Reg.1164, f. 22-23 v.25. A Szatmári Kath. Királyi Főgymnasium Tudósitványa az

1874/5 tanévről., Szatmár, 1875, pp. 16-17; A Szatmári Kir.

Kath. Főgymnasium 1876/1877 Évi Értesitője, Budapest,

1877, pp. 36-37; A Szatmári Kir. Kath. Főgymnasium

1877/1878 Évi Értesitője, Budapest, 1878, p. 42.2 6 . S c h e m a t i s m u s Ve n e r a b i l i s C l e r i D i o e c e s i s


Christo nato 1900, Gherla, 1900, p.338.27. „Familia”, Oradea, an XXI, nr. 7, 17 februarie/1 martie

1885, p. 83.28. http://www.byzantinohungarica.com/index.php/szerbak-

janos-1861-191529. „ Familia”, Oradea, an XXI, nr. 25, 23 iunie/5 iulie 1885, p.

298.30. Idem, an XLI, nr. 29, 17/30 iulie 1905, p. 347.31. „Vestitorul”, Oradea, an XV, nr. 2-3, 15 ianuarie-1

februarie 1939, pp. 10-11.32. Ana Hinescu, Arcadie Hinescu, Oameni de ieri șid e azi ai

Blajului. Dicționar, Cluj-Napoca, 2012, pp. 282-283.33. „Gazeta ilustrată”, Cluj, an IV, nr. 9-10, sept.-oct. 1935, p.

116.34. Lupta românilor din judeţul Satu Mare pentru făurirea

statului naţional unitar român. Documente 1848-1918, 1989,

p. 321.35. „Unirea”, Blaj, an XX, nr. 39, 24 septembrie 1910, p. 322.36. Schematismus venerabilis cleri graeci rit. cath.

Hajdudorogensis ad Annum Domini 1918, Nyiregyháza, 1918,

p. 187.37. „Analele Asociațiunii pentru literatura română şi cultura

poporului român”, Sibiu, nr. IV, iulie-august 1904, p. 112;

„Transilvania”, Sibiu, an XLVIII, nr. 1-6, 1 iulie 1917, p. 93.3 8 . S c h e m a t i s m u s Ve n e r a b i l i s C l e r i D i o e c e s i s


Christo nato 1900, Gherla, 1900, p. 338.39. Şemat�smul Veneratulu� Cler al D�eceze� greco-catol�ce

Române de Gherla pe anul 1914, Gherla, 1914, p.272.40. „Dumineca”, Sighet, an III, nr. 26, 27 iunie 1926, p. 3.41. Şemat�smul Veneratulu� Cler Român Un�t al d�eceze� de

Maramureş pe anul 1936, Baia Mare, 1936, p. 159.42. „Unirea”, Blaj, an XXV, nr. 64, 29 iunie 1915, p. 4.43. Idem, an XXVI, nr. 74, 22 iulie 1916, p. 4.44. Idem, an XXXI, nr. 6, 5 februarie 1921, p. 4.45. „Curierul creștin”, Gherla, an XI, nr. 7-8, 1-15 aprilie 1929,

p. 60.46. Augustin Dorel Silaghi, Istoricul Comunităţilor

Confesionale din Protopopiatul Ortodox Român – Carei

(Judeţul Satu Mare), Baia Mare, 2009, p. 212.

Marturii culturale

)

Eseu

6

1„Postblagian prin tematică” ,

viziunile sale se încadrează între coordonatele spiritualităţii etnice în care spaţiul rural este proiectat în mitologie prin care „împrospătează tradiţia, fără a-

2i fi în chip servil tributară” ; el rămâne prin esenţă un modernist, de factură expresionistă şi chiar postmodernistă în unele creaţii, mai ales în creația epică, și ne referim la romane. Cadrul natural ce se configurează este de sorginte transilvană, relevând un tip de relaţie osmotică a omului cu locul natal pe care îl recunoaşte din freamătul frunzelor, adierile vântului, zborul vulturului, ropotul ploilor sau liniştea monumentală a munţilor împăduriţi. În laboratorul creaţiei, opera lui Gheorghe Pituţ adună două direcţii opuse, aşa cum se întâmplă cu toţi marii creatori: una de esenţă modernă, realizată în planul viziunilor, al concentrării ideilor şi al limbajului şi alta a orizontului prim, a „sunetului originar” ce are rădăcini foarte adânci în lumea arhaică de la poalele munţilor Beiuşului, atât de frumos slăviţi odinioară de „şpanul domnesc”

3Dimitrie Meciu. Imaginile poetice devin suave când aduc în faţa lectorului copilăria fascinată de natura protectoare, cu păduri, izvoare, stele, dealuri, munţi şi păsări, de valorile sacre ale vetrei părinteşti, cu care poetul menţine o legătură permanentă, conturând o biografie spirituală frecventă în lirica ardelenilor Goga, Coşbuc ori Blaga: „Nu poţi trăi când n-ai nimic, / Un lac sau munte bunăoară / Şi-un drum către bătrâna moară / Să-ţi macini timpul pic cu pic. // Fiind copil păream peltic / Dar tot ştiam vorbi de-o ţară / Unde copiii n-au să moară / Nicicum, nicicând, pentru nimic.// În noapte şi-n grădina lui / Tioncul cânta seninului / Iar stelele dormeau pe casă // Când crengi se îndoiau de flori / Grele ca marile comori / Ascunse în pădurea deasă” (Când crengi se îndoiau, în vol. Iubita, puii albi şi

4sfinţii). Sau ca în sonetul ce aminteşte, şi nu doar prin titlu, de lirica lui Goga: „La noi un om e ca o casă, / pe deal o casă-i ca o ţară / şi ţara seamănă c-o masă //a cerului înalt de vară / unde Luceafărul

5coboară / să-şi ia lucirea ne-nţeleasă” Sunt evocaţi anii unui paradis pierdut în atmosfera patriarhală dintr-un sat văzut ca spaţiu uman mitizat pe care eul poetic îl poartă cu sine în lume ca pe un titlu de nobleţe : „Şi mai ajung din când în când / să mă sui / la casa părinţilor mei în păduri. / Sfinţii au mucezit în icoane, / crucile de ceară pe grinzi / curg de căldură-n mâncare, / nucul e veşted, / lumina se rostogoleşte / ca un stog de paie pe deal / iar noaptea, / când îi cuprinde nesomnul / ca o vântoasă de

câlţi, / părinţilor mei / li se pare / că un tâlhar scormoneşte / şi bate asurzitor / în zidul casei./ Poate

6e numai gândul / că vine o linişte mare” (Părinţii), p. 25 Omul se integrează în acest peisaj până la confundarea cu el: „Un om neobişnuit de înalt / cu ochii adânciţi, / parcă ascunşi de lumină, / geometrică barbă / căruntă de piatră; / cu o jumătate a trupului vie / şi cu cealaltă pe un trunchi / bine cioplit dintr-un brad / trăieşte ca paznic al muntelui./ Un mare sculptor / ar trebui să-l vadă, / căci nu-i lipseşte/ decât un picior / sunător / şi-o să devină /

7brad în curând (Portret). Între poet şi lumea din care s-a ivit nu există doar comunicare ci comuniune şi continuitate; tainele naturii şi ale satului nu sunt doar contemplate ci asumate, eul liric participă la desfăşurarea lor: „Trecea pe fruntea mea un car, / În coarne – boii aveau pomene, / Din iad se auzeau sirene / Şi-un câtec unanim amar. [...] Dar n-am văzut, o, nu văzui / printre străini să-i pot striga / Pe tatăl meu şi maica

8mea / Să strige şi ei pui, pui, pui” (Rouă, în vol. Stelele fixe). Viaţa este văzută ca un „impuls

9elementar” (N. Manolescu, Un tradiţionalist) , o bucurie totală şi fundamentală aşa ca la Blaga în Poemele luminii sau în Paşii profetului; trebuie să remarcăm la cei doi poeţi, păstrând ierarhia valorilor, desigur, un mod identic de a percepe comuniunea cu satul, cu tradiţia, toposuri sacre marcate de semnele unei extincţii universale, care nu vor ocoli nici creaţia lui Gh. Pituţ: „dar noaptea groaza umflă / pereţii până crapă o pâine înjunghiată, / încet se face lemn, / un roi de greieri negri / fac poduri peste vetre, / şi îi aud cum cheamă / o bufnitură surdă / să ne

GheorghePituț,unpostblagian

MariaVAIDA

Marturii culturale

)

Eseu

7

10azvârle-n cer” (Satul).

Puternic influenţată de ideile blagiene, aflată la confluenţa dintre expresionism şi postmodernism, poezia lui Gheorghe Pituţ are şi o coordonată religioasă prea puţin remarcată de critica literară. Această componentă a liricii sale se construieşte în jurul unui freamăt interior aflat într-o relaţie permanentă cu Dumnezeu. În epoca trecută această relaţie a fost neglijată de către critica literară, fiind considerată un simbol precreştin ori un artificiu poetic, în sensul apropierii de marea poezie interbelică a lui Arghezi, Crainic, Voiculescu. Deşi nu întâlnim scene biblice tratate liric, în poezia lui Pituţ pot fi decelate anumite motive biblice din Vechiul Testament, mai précis din Cântarea Cântărilor, atunci când poetul descrie frumuseţea femeilor autohtone care i- au cucerit pe cotropitori prin neasemuita lor frumuseţe, aşa cum se întâmplă în poemul amplu intitulat Pământ: „Sânii lor zburdară ca mieii pe amurg” este un vers ce seamănă uimitor cu: „Cei doi sâni ai tăi par doi pui de

11căprioară, doi iezi ce pasc printre crini”. Alt motiv liric se realizează prin analogia

dintre trupuri şi turnuri: trupurile înmiresmate ale fecioarelor sunt turnuri călătoare. În Cântarea Cântărilor ideea apare astfel: „Gâtul tău e turnul lui David” (Biblia, 4, 5). S-a afirmat că în lirica lui Pituţ motivele religioase au o „existenţă pasageră, traducând mai degrabă o atitudine ontologică, blagiană” şi că sentimentul care generează aceste poeme ar fi tristeţea apăsătoare din amurgul vieţii, dar Pituţ, din păcate, nu a ajuns la această etapă a

12vârstei. Poetul bihorean Gheorghe Pituţ a fost considerat de critica literară un autor de influenţă blagiană, un postblagian în viziunea lui Marin

13Mincu , aşa cum de altfel erau şi ceilalţi confraţi din generaţia sa influenţaţi de poeţii interbelici. Lirica sa evocă spaţiul silvestru securizant, străbătută de un sentiment profund al rădăcinilor sale rurale, situate

14„la umbra mitică şi în cotloanele arhaicităţii”. Ca şi în cazul lui Blaga, rostirea poetică a lui Gheorghe Pituţ este laudă şi invocaţie, un apel imperios la misterul universal, încercând să recupereze din neantul nopţii lumina primară a lumii, creând un univers liric în care creaţia-laudă este singura ce poate conferi un sens existenţei, care e capabilă a reconstrui simbolic unitatea cosmică primară, pentru că: „orice creaţie repetă actul cosmogonic prin excelenţă: Creaţia lumii” (Mircea Eliade). Paul Dugneanu apreciază astfel apropierile ideatice dintre Gheorghe Pituţ şi poetul-filosof din

Lancrăm: „În acest punct nu s-ar spune totuşi că insul coborât din pădurile nordice transilvane nu are câteva note comune cu Zarathusta poetului filosof german, ca euforia vitalistă, voinţa schimbării şi hotărârea de a vorbi mulţimilor. Acestea sunt corelate cu un concept filosofic heideggerian despre venirea şi poziţia omului în lume, ca fiinţă aruncată în viaţă, cu riscul de a fi înglobată în existenţa banală, anonimă, inautentică a celorlalţi (Sein und Zeit – Fiinţă şi Timp). Pentru poet însă, intrarea în lume într-o atmosferă de sfârşit de leat („unde vibra neantul” şi „stăpân era întunericul”), înconjurat parcă de o solitudine originară, determinată iniţial, tocmai de dorinţa de a comunica şi a se comunica, de a se apropia de semeni, păstrându-şi însă permanent - şi în acest punct se difirenţiază de existenţialismul tragic al lui Heidegger- individualitatea şi unicitatea ca fiinţă, date de înscrierea într-un anumit câmp ontologic şi orizont stilistic formativ, în accepţie blagiană...” Poetul nostru, generos şi calm, într-o expresie poetică lapidară continuă lirismul blagian abstract, conturat între graniţele unei spiritualităţi arhaice şi etnice: „Fiindcă eu ard şi cânt / plăcerea şi greutatea / de a trăi / cheme-se început / al neliniştii mele o zi:/ cea mai frumoasă / femeie din lume – şi un bărbat păduros / în clipe fierbinţi, / iubiţi în tăcerea lunii / şi a pământului / au ajuns / pentru a cincea oară părinţi” (Laudă). Pe acest nivel de semnificaţii noetic, şi nu este singurul, plasăm conexiunea mai profundă a poeziei lui Pituţ – nu enunţiativ sau constatat iv, cum au procedat majori ta tea comentatorilor-, cu sistemul textual (poetico-

15filosofic) al lui Blaga.” Ca şi la Blaga, opera lui Pituţ, în conţinutul ei ideatic, se caracterizează prin sacralizarea firii, setea de ontic, existenţa în anistorie şi săvârşirea unor acţiuni într-un spaţiu mitic derulat în forma unei geografii mitologice simbolice, de sorginte rurală. În cazul poetului- filosof, universul fiinţează după aceeaşi paradigmă: „Recreând o imagine a satului mitic, Blaga îşi construieşte un Olimp al său, un spaţiu investit cu atributele sacrului, în care totul

16poartă runica semnătură misterioasă”. Rătăcitor prin cetăţile Europei, Gheorghe Pituţ, poartă în suflet nostalgia acestui spaţiu ancestral: „Oriunde-ai fi adus te lasă / de-un sunet ancestral acasă, / de fier sunt marile sisteme / când le-ai ştiut, adânc în vreme / coboară-te lângă părinţi / la sfinţii limbii celor sfinţi;/ peste morminte curge timpul / ca frunzele etern cu schimbul, / audă-mă aceste valuri / care se-ntorc mereu la maluri / cu o durere fără nume / precum a altei lumi în lume; / casele vechi, biserici

Marturii culturale

)

Eseu

8

scunde / cuvântul prim aici se-ascunde, / făcliile emit paloarea / sub care-n zori bolnavă-i marea / acestui timp, acestui veac;/ voi fi bogat ca un sărac / în

17liniştire şi visare / la cuibul puilor de sare.” Indiferent că se află la Tăşnad, la Cluj, Bucureşti, Freiburg, Roma sau Paris, sentimentele transmise de poeziile sale se întorc mereu spre casă (cetate sau codru), acolo unde, în străfunduri telurice se aude germinând „cuibul puilor de sare”, pe dealurile sărace din Sălişte de Beiuş, satul originar al poetului, deoarece: „Nostalgia orizontului prim, al primei respiraţii şi a primului aer care i-a invadat fiinţa îl vor face să privească mereu în urmă, pe ecranul tremurat al amintirii apărându-i toate la fel de tinere şi

18nealterate.” Poezia devine astfel participantă la absolut prin felul în care numeşte fapte şi gesturi esenţiale care se pot petrece doar în sacralitatea satului arhaic şi dovedeşte nostalgia reactualizării acestora prin actul tainic al creaţiei, ca sub puterea unui Demiurg ce foloseşte cuvinte magice, ziditoare, reinventând universul prin magia puterii nelimitate a Cuvântului, care a fost dintru început. Poezia blagiană se vrea năzuinţă restructurantă în sensul de „re-structurare a tiparelor uitate ce confereau cosmosului o înaltă arhitectură” şi „va reprezenta această forţă de încorporare a permanenţelor”, acel

19„nisus formativus” necesar refacerii simbolice a structurilor iniţiale. Determinările fi inţei , ca răspuns la întrebările fireşti ale eului liric, puse în sens heideggerian, sunt de natură să stabilească veşnica întoarcere despre care vorbeam mai înainte: „Simplu când vii între oameni / trebuie să le spui cine esti / şi de unde, / pentru că altfel / n-ai unde să te-ntorci” (Simplu). Dacă spaţiul este sacru, întemeierea fiinţei nu rămâne doar ancorată într-o istorie mitică, în care strămoşii povestesc despre înaintaşii care au fost împăraţi şi zeiţe, ci şi într-un concret istoric imaginar, într-o memorie colectivă sau în subconştient, unde sunt depozitate amintirile caselor mici din lemn, înfundate în pământ, prin care vântul istoriei suflă ţiuind în goana războaielor, singura mărturie fiind: „fumul acela a rămas arămiu / pe feţele mamelor”. Fumul (titlu metaforic al unui volum publicat în 1971), ca unică mărturie a istoriei, datorită caracterului său evanescent, ne conduce, prin puterea sugestiei, la o panoramă a deşertăciunilor din poemul eminescian „Memento mori”. Bătrânii şi satul sunt simboluri ale întemeierii ontice şi ale cronotopului duratei, nu însă fără primejdiile inerente oricărui început. „Este interesant că în imaginarul poetic al lui Pituţ, bătrânii nu sugerează fragilitatea, efemerul,

lucrarea destructivă a timpului; ei sunt repere, înţelepţi tăcuţi şi enigmatici, paznici ai unui loc consacrat, sfincşi în sens mitic. Ca atare ei au şi atributul şi prestigiul de părinţi, în ambele sensuri: genezic dar şi ultimi apărători şi sacerdoţi cu rol apotropaic, ai unei lumi vechi, arhetipale ameninţată

20de o iminentă, stranie agresiune”... Bătrânii sunt identici stejarilor cu rădăcinile răsfirate în alt mileniu, depozitarii memoriei colective, om şi copac într-o osmotică relaţie, evocare făcută de autor prin poeziile încărcate de atmosfera vetrei părinteşti, a pădurii din împrejurimi, a fraţilor şi surorilor, a bunicilor. Aceste elemente constitutive ale operei sale configurează coordonatele unei biografii lirice spirituale, după cum se poate observa din versurile: „Fiind copil păream peltic / Dar tot ştiam vorbi de-o ţară / Unde copiii n-au să moară / Nicicum, nicicând pentru nimic//În noapte şi-n grădina lui / Tioncul cântă seninului / Iar stelele dormeau pe casă // Când crengi se îndoiau sub flori / Grele ca marile comori / Ascunse în pădurea deasă (Tioncul). Un sentiment de primejdie şi o ameninţare surdă le resimte eul liric circondând spaţiul său intim, căruia îi este ameninţată securitatea, fapt sugerat de cîntecul tioncului, pe firul căruia i se „scurge sufletul”; ameninţare ivită probabil din întâmplările copilăriei legate de moartea băieţilor mai mari ai familiei Pituţ, care n-au depăşit vârsta de trei ani. Similar este şi cazul lui Blaga cu sora sa care a decedat, fapte de existenţă care nu trec fără să marcheze fiinţele sensibile, aşa cum sunt cei doi poeţi despre care vorbim. Ieşirea din sine şi dezmărginirea sunt resimţite organic de către poetul Gheorghe Pituţ; ele marchează expresionismul lirismului său în accente grave, care uneori dobândesc o nuanţă dramatică: „Cred că e prietenul meu / cel mai bun, / duşmanul copilului tău, / un om cu o voinţă aproape surdă, / cu doruri lungi / ca vânturile ce ne ard / de la stele, / bate, bate convingător, / bate la temelia mea / şi vine cu tot ce-a adunat / de pe drumuri / să mă scoată din mine afară” (În locul meu). Lucian Raicu, a sesizat ambivalenţa atitudinii eului liric al acestui poet, cele două direcţii contrare ce traversează imaginarul poetic al său: „Poezia lui Gheorghe Pituţ emană dintr-o sursă dublă, un spaţiu originar, un subcoştient colectiv, generator de stabilitate şi încredere, asigurând forţa elementară şi cadenţa solemnă şi, pe de altă parte, o întocmire personală foarte complicată, asediată de obsesii neliniştitoare, mereu în primejdia de a se desprinde de rădăcini, îns ingurându-se , i e ş ind de sub ac ţ iunea

Marturii culturale

)

Eseu

9

gravitaţională, şi totuşi râvnind cu toată puterea sufletului să rămână în circuitul sigur şi ocrotitor al

21acesteia...” . Este o forţă centrifugă în care eul liric poate fi proiectat afară de pe orbită, dezintegrându-se în nemărginirea universului, disipându-se în acesta ca un atom în neant, cum reiese din versurile: „Ştii, pământul nu-mi dă pace / Să mă fluier către stele / M-aş desface de pe osii / Şi topit să curg în ele. // Toţi ar vrea, la toţi li-i dor / De o lungă luminare / Nu să

22moară, nici să mor / Ci s-ajungem nehotare” (Dor) . Un alt aspect al blagianismului la poetul nostru îl constituie atitudinea de contemplare participativă a tainelor universale, pe care, asemeni lui Blaga, nu le striveşte, ci le sporeşte cu lumina iubirii sale de lume, de creaţie divină infinită, potenţând misterul şi realizând cunoaşterea de tip luciferic, relevată de autorul Paşilor profetului care considera că „veşnicia s-a născut la sat”. Sesizăm apoi la ambii poeţi identitatea unui anumit mod (ardelenesc, în opinia unor exegeţi) de a percepe misterioasa legătură a eului cu lumea rurală, tainica relaţie dintre om şi loc, dintre fiinţă şi pădure, dintre mână şi lut, dintre părinte şi fiu: „Când voi vorbiţi pe rând de timpul silei, / Deasupra lumii eu îmi pun părinţii, / Iubita, puii albi şi sfinţii / Şi râd ca fericiţii-

23n faptul zilei.” . Şi Blaga era obsedat de cultul strămoşilor, de reîntoarcerea la aceştia, în „sălbăticia

24paradisiacă şi liberă” , dar în cazul său acest spaţiu este desacralizat şi marcat de semnele evidente ale extincţiei şi maculării, cum se observă în volumul „În Marea Trecere”. Satul, idee la care face referire Gheorghe Pituţ, nu este nici el ocolit de această boală a maculării şi extincţiei:”... dar noaptea groaza umflă / pereţii până crapă o pâine înjunghiată, încet se face lemn, / un roi de greieri negri / fac poduri peste vetre, / şi îi aud cum cheamă / o bufnitură surdă / să ne azvârle-n cer” (Satul). Concluzia pe care o considerăm valabilă în cazul ambilor poeţi este exprimată pregnant de către Ion Pop: „Opera, poezia în genere, ca formă particulară a creaţiei, se defineşte deci ca o construcţie armonioasă, ordonat arhitecturată, cu o realitate proprie şi o finalitate doar paralelă (fraternă) cu aceea a cunoaşterii conceptuale: revelarea misterului. Această revelare nu este însă altceva decât descoperirea înţelesurilor supreme ale vieţii, iar poezia ca formă specifică a acestui demers

25participă şi ea la real.” Poezia lui Pituţ descinde din „literatura profunzimilor, grefată pe etosul naţional

26ca şi la Lucian Blaga...” afirma Romul Munteanu, accentuând propensiunea tot mai puternică şi continuitatea în postumitate a liricii lui, ca o voce

distinctă şi personalizată din care distingem tonalităţi de ritual, specifice marii Poezii.

Note:

1. Rodica Mureşan, Gheorghe Pituţ.De veghe în cuvânt, Ed.Augusta, Timişoara, 1998, p.73.2. Ibidem.3. Dimitrie Meciu, Poema Munţilor Beiuşului, Editura Mihai Eminescu, Oradea, 1996, ediţie îngrijită de Mircea Popa, colecţia „Biblioteca scriitorilor bihoreni.”4. Gheorghe Pituţ, Când crengi se îndoiau, în vol. Iubita, puii albi şi sfinţii, Ed. Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2006, p. 101.5. Gh. Pituţ, La noi, în vol. Stelele fixe, Ed. Eminescu, 1977, p. 5.6. Gh. Pituţ, Părinţii, în vol. Stelele fixe, Ed. Eminescu, 1977, p. 25.7. Gh. Pituţ, Portret, în vol. Stelele fixe, Ed.Eminescu, Bucureşti, 1995, p. 26.8. Gh. Pituţ, Rouă, în vol. Stelele fixe, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1977, pp. 8-9. 9. N. Manolescu, Un tradiţionalist, în „România literară”, an XV, nr 35, 1982, p. 9.

10. Gh. Pituţ, Satul, în vol. Stelele fixe, Ed. Eminescu,

Bucureşti, 1995, p. 103.11. Biblia, Cîntarea Cântărilor, 4, 5.12. Rodica Mureşan, Gheorghe Pituţ- De veghe în cuvânt, Ed.Augusta, Timişoara, 1998, pp. 139;140.13. Marin Mincu, Un postblagian : Gheorghe Pituţ, în „Tribuna”, an XVII, nr. 20, 17 mai, 1973, p. 5. 14. Adrian Dinu Rachieru, În căutarea „Tatălui prim”, în „Convorbiri literare”, an 130, nr. 2, 1997, p. 6.15. Paul Dugneanu, Gheorghe Pituţ - devenirea poetică, Ed.Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2007, pp. 10- 11.16. Ion Pop, Lucian Blaga-fragmente dintr-un univers, în vol. Transcrieri, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1976, p. 9.17. Gheorghe Pituţ, Oriunde-ai fi, în vol. Stelele fixe, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1977, p. 45.18. Rodica Mureşan, Gheorghe Pituţ. De veghe în cuvânt, Ed. Augusta, Timişoara,1997, p. 74.19. Ion Pop, Lucian Blaga, I. O definiţie a poeziei, în vol. Transcrieri, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1976, p. 10.20. Paul Dugneanu, Gheorghe Pituţ- devenirea poetică, Ed. Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2007, pp. 12-13.21. Lucian Raicu, Gheorghe Pituţ. Sunetul originar, în „România literară”, an III, nr. 28, 1970, p. 9.22. Gheorghe Pituţ, Dor, în vol. Poarta cetăţii, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1966, p. 34.23. Gheorghe Pituţ, Când voi vorbiţi, în vol. Stelele fixe, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1977, p. 23. 24. Ion Caraion, Duelul cu crini, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1972, p. 115.25. Ion Pop , Lucian Blaga, I. O definiţie a poeziei, în vol. Transcrieri, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1976, p. 12.26. Romul Munteanu, În căutarea sunetului originar, în vol. Gheorghe Pituţ, Stelele fixe, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1995, p. 245.

Marturii culturale

)

Eseu

10

S-au împlinit în 27 ianuarie 2019, 100 de ani de la trecerea în eternitate a lui Ady Endre (22 noiembrie 1877 - 27 ianuarie 1919). Acestui centenar, Biblioteca Județeană Satu Mare, în colaborare cu Societatea Maghiară de Cultură din Transilvania (EMKE), i-a dedicat luni, 28 ianuarie 2019, ora 14.00, un eveniment comemorativ, menit să aducă un omagiu lui Ady Endre, primul poet modern maghiar, născut în ținuturile noastre, la Mecențiu, localitate care din anul 1957 îi poartă numele. Iniţiatorii şi organizatorii evenimentului, şi-au propus să readucă în memorie viața și activitatea poetului și să scoată la lumină contribuția traducătorilor sătmăreni din lirica lui Ady, în limba română. Demersul a fost materializat printr-o expoziție foto-documentară, cuprinzând crâmpeie din viaţa lui Ady, legate de localitatea sa natală, prezentarea operei prin intermediul volumelor sale de poezii şi ale volumelor de traduceri în limba română, în mare parte aparţinând unor traducători sătmăreni, precum şi numeroase poezii din lirica lui Ady, „în oglindă” (text paralel maghiar-român). În vitrinele securizate din holul Sălii Multimedia, unde s-a desfășurat evenimentul, au fost expuse periodice vechi şi cărţi, menite să ilustreze biografia şi opera lui Ady, precum şi râvna traducătorilor români de a-i face cunoscută creaţia literară.

Alocuțiunile și prezentările au fost susţinute de către dr. Viorel Câmpean şi drd. Marta Cordea, bibliotecari-cercetători la Biblioteca Județeană Satu Mare, precum și de către Muzsnay Árpád, consilier general al Societății Maghiare de Cultură din Transilvania, căruia i se cuvin mulţumiri pentru tot ceea ce a realizat aici, în Sătmar, timp de zeci de ani, pentru păstrarea memoriei lui Ady Endre. Au fost prezenţi la eveniment numeroşi oameni de cultură, dar şi mulţi tineri, români şi maghiari, deopotrivă. Au mai luat cuvântul: Ovidiu Mica (SAVO), cel care a îmbogăţit expoziţia cu câteva ediţii prime ale unor volume semnate de Ady, poetul Felician Pop, Daniela Bălu (Muzeul Judeţean Satu Mare) etc. Din creaţia lui Ady a recitat actorul Carol Erdős. Evenimentul a avut o bună mediatizare, pe lângă presa locală („Informaţia zilei”, „Szatmári Friss Újság”), on line (Actualitatea sătmăreană) şi televiziunile locale (TV 1 Satu Mare a realizat un material Remember Ady cu câteva zile înaintea evenimentului), i-au fost dedicate momente de către Radio Cluj, Televiziunea „Erdélyi Magyar

Televizió” şi a fost prezentat pe pagina www.emke.ro. În urma evenimentului, ecourile sale au ajuns şi la publicaţia on line Krónika (kronica.ro).

100 de ani fără Ady... cum frumos a formulat Muzsnay Árpád.

Unul dintre marii poeţi ai literaturii maghiare, Ady Endre a demonstrat atât prin atitudine, cât şi prin opera sa că, barierele vremelnice dintre popoare pot fi depășite prin cultură.

„A vieţuit 42 de ani, a suferit cât alţii în 420 şi a fost piatră de hotar în ogorul spriritului maghiar”, spune Avram P. Todor, specialistul în literatură maghiară al Bibliotecii Academiei Române, cel care i-a dedicat primul studiu mai consistent în 1939, în „Convorbiri literare”. Referitor la români, mai spune acelaşi iubitor al poeziei lui Ady: „Ne-a cunoscut, ne-a

1preţuit şi a dat dovezi de preţuire” . Despre personalitatea şi opera lui Ady Endre s-

a scris mult şi s-ar mai putea spune foarte mult, însă intenţia noastră a fost ca prin acest eveniment să reconstituim spiritul sub semnul căruia Ady Endre, cel mai mare poet modern al poporului maghiar, a fost primit în cultura română, care a fost legătura lui cu poporul român, şi, mai ales, să-i facem cunoscuţi pe acei traducători ai operei sale, care au avut legături cu Sătmarul.

Rezumând într-o singură frază motivele pentru care Ady Endre este considerat primul poet modern al maghiarilor, evidenţiem următoarele: prin versurile despre Leda a reînnoit întreaga lirică de dragoste maghiară înecată în epigonism, a luat cuvântul pentru dreptatea celui oprimat, a iniţiat o lirică religioasă reînnoită total şi a schimbat poezia patriotică convenţională.

Primele volume de versuri îi apar în 1899 – Debreţin şi 1903 – Oradea, dar o dată cu volumul

TraducătorisătmăreniailiriciiluiAdyEndre

MartaCORDEAViorelCÂMPEAN

Eseu Marturii culturale

)

11

Poezii noi, publicat în 1906, poezia sa va deveni una emblematică, putând fi socotit, cum îl caracterizează profesorul Kristóf Győrgy de la Cluj, „omul vulcan”, „împrăştiind spaimă şi lavă pe îmbătrânitele ogoare

2spirituale ungureşti” . Căci, asemenea vulcanului, „îşi revărsa lava vorbelor, fără alegere şi cruţare” asupra tot

3ce era socotit „cuminte” în viaţa spirituală maghiară . A fost cel care a reînnoit lirica maghiară, atât poezia de dragoste, tributară epigonismului în vremea în care el a început să publice, precum şi poezia patriotică şi socială. Din acest motiv, a fost făcut trădător de neam, decadent, ucenic al poeţilor francezi, el, scriitorul care

4s-a mândrit întreaga viaţă că e ungur neaoş . În 1908 publică Sânge şi aur, considerat cel

mai important volum al său. Poezia sa oglindeşte „tragedia omului îndrăgostit de viaţă, dar subjugat de

5ea şi ameninţat veşnic de fantoma morţii” .

Lirica lui Ady devine cunoscută în lume şi numeroşi traducători români (peste 60 la număr) îi fac cunoscută poezia şi la noi.

Ady simţea o simpatie pentru destinul poporului român, lucru evidenţiat şi de faptul că a salutat Răscoala din 1907. I-a cunoscut pe Iosif Vulcan (căruia îi dedică un articol în 1903, după reprezentarea piesei Ştefăniţă-Vodă), pe Emil Isac (cu care aveau de gând să realizeze o punere în scenă, atât la Budapesta, cât şi la Bucureşti, a trei piese de teatru, a lui Isac, a lui Ady şi a lui Caragiale. Din păcate, moartea lui Caragiale a pus capăt proiectului).

Dar ce exemplu de simpatie pentru români poate fi mai elocvent decât gestul de a-i ajuta pe românii din satul său să-şi ridice un lăcaş de cult: „În

satul lui natal, unde acelaşi cimitir odihneşte pe români şi pe unguri, românii n-aveau biserică. Poetul Ady, în 1902, într-un articol-apel, Un preot şi o parohie, publicat într-un ziar unguresc, cere obolul conaţionalilor săi şi astfel preotul Pop şi enoriaşii, săraci lipiţi pământului, pot să-şi ridice biserică

6românească” . Cel care avea să-i facă mai întîi cunoscută

poezia în rândul românilor, a fost Octavian Goga, de care l-a legat şi o frumoasă prietenie, şi care publicase deja traduceri din Petőfi Sándor şi tradusese Tragedia Omului de Madács Imre, fiind el însuşi la apogeul

7creaţiei sale . Goga tălmăceşte Lacul morţii şi Martirul Cristoşilor pe care le publică în „Luceafărul” din 1909. În anul 1920 Goga traduce şi publică alte două poezii în revista „Ţara noastră”: Martir şi Ogorul unguresc şi mai multe în „Cultura” (1924) din Cluj: Ce caut?, Poet, Târziu şi reluarea celor două dinainte, reproduse apoi în „Familia” (1938) din Oradea şi în volumul Din larg. Poeme postume, 1939. Meritul lui Goga este în primul rând cel al pionieratului, fiind cel care deschide calea

8către traducerile româneşti din lirica lui Ady . Înainte de a-l cunoaşte pe omul Ady, Goga i-a

9cunoscut mai întâi poezia . A făcut deosebire şi a tras hotare de netrecut între politica şi literatura maghiară, şi a ţinut să se ştie că sunt două lumi şi că atitudinea faţă

10de ele trebuie să fie deosebită . Vorbind despre poezia maghiară, „poetul pătimirii noastre”, spune: „Adevăratul suflet unguresc, [...], se mai găseşte doar în scrierile lui Móricz şi Ady, pe care îi elogiază pentru

11puternica lor adeziune la realitate” .Ca semne de prietenie ale lui Goga pentru Ady,

am aminti doar două-trei mărturii: proprietatea părinţilor lui Ady de la Mecenţiu a fost exceptată de la expropriere, printr-un act de lege singular, votat de Parlament la propunerea lui Octavian Goga, lucru care

12a însemnat un mare ajutor pentru familie . De asemenea, Goga a cumpărat casa de la Ciucea de la văduva lui Ady. Goga a ţinut să-şi aducă omagiul printr-o scrisoare trimisă organizatorilor la Zalău şi Mecenţiu, atunci când în 20-21 iulie 1924 se sărbătorea nunta de aur a părinţilor lui Ady dar în acel an se împlineau şi 5 ani de la moartea lui. Goga a acceptat patronajul serbărilor, din partea Ministerului Artelor participând Ion Minulescu. Tot atunci, Goga a trimis organizatorilor de la Zalău şi Mecenţiu un mesaj, apărut în publicaţia „Cultura”: „Desrobit de influenţe tradiţionale, luând contact cu civilizaţia latină, vigurosul poet născut în Sălajul nostru, a reîntronat spiritul de rasă în literatura ungurească. Poezia lui, deşi zbiciuia multe neajunsuri din societatea maghiară şi afişa lozinci umanitare, e o poezie naţională cum nu s-a

13scris de la Arany încoace” . De-a lungul timpului şi Ady Endre şi-a arătat

prietenia faţă de Octavian Goga, fiind, de pildă, între cei care a protestat împotriva întemniţării poetului

Marturii culturale

)

Eseu

12

român. Relaţia dintre cei doi poeţi a devenit de-a lungul timpului un reper pentru acei oameni „care credeau în posibilitatea fraternizării dincolo de

14naţionalitate” . Legătura dintre cei doi are şi o importanţă istorico-literară, căci versurile lui Ady au

15avut asupra lui Goga un efect mobilizator .

La rândul său, poetul român a avut parte de timpuriu de traduceri ale poeziei sale în limba maghiară (1907), iar piesa de teatru „Meşterul Manole” a fost jucată în versiune maghiară (realizată de Kádár Imre în 1926) pe scena Teatrului Maghiar din

16Cluj . Poetul Emil Isac a fost cel care i-a dedicat

pentru prima dată un articol lui Ady Endre, în 1919, iar Avram P. Todor, după cum aminteam mai sus, îi dedică primul studiu mai temeinic în „Convorbiri literare” în

171939 , când se comemorau douăzeci de ani de la moartea lui Ady. Avram Todor, trecând în revistă traducerile maghiare din literatura română spune că este „folositor să cunoaştem, cel puţin în linii generale, ce s-a făcut pe acest teren, pentru a ne servi ca îndemn şi orientare în viitor, pentru a spori numărul celor care îşi întind mâna prieteneşte pe deasupra baricadelor efemere, având ca deviză: Cultura” (Articolul-

18Program al revistei „Cultura”, Cluj, 1924) . Avram P. Todor, cel care a tradus întreaga operă a lui Petőfi, asemenea colegilor săi de generaţie, Ion Chinezu, Corneliu Codarcea, Octavian Şireagu, a tălmăcit şi din poezia lui Ady. Prima traducere a lui Todor din Ady este poezia Trei lacrimi de toamnă, fiind urmată de în jur de şaizeci de alte traduceri. Dat fiind că unul dintre profesorii lui A. P. Todor a fost prof. Alexandru Ciura, a făcut şi el parte dintre intelectualii români iniţiaţi

19spiritual de „Luceafărul” din Pesta . Primele traduceri ale poeziei lui Ady Endre au

fost publicate mai întâi în periodice, iar mai târziu în cărţi şi antologii. Istoricul literar Nae Antonescu face o trecere în revistă a principalelor traduceri din opera lui Ady: Iustin Ilieşiu (1921 în „Cele Trei Crişuri”, apoi în antologia Laura - 1922), Teodor Murăşanu (1948, Poeme din Ady), Lucian Blaga (în vol. Din lirica

universală, 1957 inserează şi unele traduceri din Ady, de asemenea în Antologia literaturii maghiare, volumul III, 1968), Francisc Păcuraru, Petre Pascu, Eugen Jebeleanu, Maria Banuş, Tudor George, Constantin Olariu, Vasile Zamfir, George Popa, Avram Todor, Ilie Haşeganu, Paul Drumaru (1972, Poeme de Ady Endre, Editura Kriterion, cuprinzând peste 250 de poezii traduse), Gavril Scridon publică Ady în româneşte în „Steaua”, Cluj, An XXVIII, Nr. 11 (366), noiembrie 1977.

Există astăzi peste trei sute de poezii ale lui Ady Endre traduse în limba română, spune Nae Antonescu, datorate celor peste şaizeci de poeţi sau

20cărturari români care au tradus din opera poetului . Dintre aceştia peste zece sunt fie de origine sătmăreană, fie şi-au legat numele în vreun fel de Sătmar.

Referitor la relațiile lui Ady Endre cu românii sătmăreni (ne referim la teritoriul de astăzi al județului Satu Mare, deci și la Sălajul istoric), în primul rând poate ar trebui semnalat faptul că un săptămânal sătmărean titra chiar în ziua comemorării: „Mama

21poetului Ady Endre era româncă” . O afirmație care, cu siguranță, deschide un teren de cercetare, pentru a putea să fie dovedită documentar. Altfel, din documentele rămase de la Aurel Popp, aflăm că o legătură puternică, sufletească și umană, a existat între Ady Endre și Iuliu Popp, parohul greco-catolicilor din satul său natal. Iuliu Popp (1866-1936), era fiul lui Ambroziu Popp, paroh la Sâncrai și frate cu tatăl pictorului Aurel Popp, Samuel. Este deci unchiul lui Aurel Popp. A urmat studiile liceale la Sighet, absolvind în 1886, iar cele teologice la Gherla. A fost hirotonit în 1891. S-a numărat printre cei 300 de delegaţi români care au fost la Viena pentru a prezenta „Memorandul”. A fost foarte legat de parohia Mecenţiu şi filia Ghirolt, slujind aici din 1892 până la pensionare. S-a remarcat ca un activ membru al „Astrei” pe aceste meleaguri. În 1901 a reuşit, alături de credincioşi, dar și sprijinit de Ady Endre, după cum


)

13

am văzut, să termine construcţia bisericii de zid din Mecenţiu, cu hramul „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”. Costurile lucrării s-au ridicat la peste 16.000 de coroane. În 1908 reuşeşte ridicarea unui lăcaş de zid, de aceeași amploare și cu acelaşi hram, în filia Ghirolt, care odinioară fusese o parohie vestită. A

22repausat în 18 septembrie 1936 .Importantă ni se pare și relația lui Ady Endre

cu colegii săi români de gimnaziu și liceu. Mai întâi, în clasele gimnaziale i-a avut colegi, printre alții, pe Barbul Salustiu Edmund Ödön (viitor farmacist, frate cu Eugen și Ilie Carol Barbul), Ioan Darabanth (preot greco-catolic), Alexandru Pteancu (inspector general al învățământului pentru Transilvania după Marea Unire) și Izidor Szilaghi (preot greco-catolic în Lipău, decedat în același an cu Ady Endre, de fapt ucis cu

23violență de sângeroasele bande ale lui Kun Béla) .

Ady Endre a părăsit Careiul, după terminarea ciclului gimnazial, clasele de liceu urmându-le în Zalău. În ultimele două clase de liceu l-a avut coleg pe viitorul avocat din Seini, dr. Vasile Sălăjan (1874-

241931) , care s-a remarcat în lupta de emancipare 25națională a românilor din Seini .

Am putea spune că primul traducător sătmărean din lirica lui Ady a fost profesorul de limba franceză de la Liceul „Mihail Eminescu”, Aurel Peia. A tălmăcit una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Ady Endre, Lazar înaintea palatului, publicată în revista „Cosânzeana” din 1925.

Unul dintre primii traducători a fost poetul teleormănean George A. Petre (1900-1958), care a urmat liceul la Satu Mare, fiind apoi redactor la „Gazeta de vest” din Oradea. Este autorul volumului de versuri originale Umbre şi lespezi (1938). Membru al grupului „Familia” şi căsătorit cu sora prozatoarei Kiss Ida, ajunge să cunoască literatura maghiară, îndeosebi poezia lui Ady. Traducerile lui George A. Petre au fost adunate în volumul Sânge şi aur (1930, Oradea), fiind cel dintâi închinat integral tălmăcirii lui Ady în româneşte.

Unul dintre cei mai iscusiți traducători ai poeziei lui Ady în româneşte este Costa-Carei, pseudonimul lui Coriolan Coltău. Bibliograf al Academiei Române, fost corespondent de presă la Budapesta, Costa-Carei popularizează în cercurile româneşti literatura maghiară, clasică şi modernă, prin mijlocirea unor temeinice studii şi traduceri. În anul 1945 îi apare la Bucureşti cartea Tălmăciri din lirica lui Ady. Traducerile lui au fost editate de Asociaţia româno-maghiară, cu scopul de a face cunoscută opera lui Ady în cercurile cititorilor români. Selecția poeziilor din acest volum intră în grila politică de atunci, tălmăcitorul abordând creaţiile cu tâlc revoluţionar ale lui Ady: Lupta cu marele boier, Nepotul lui Gheorghe Doja, Folosul lacrimilor, Cetăţi noi, etc.

Trebuie neapărat să reamintim de Antologia Ady, apărută în anul 1948, sub egida Asociaţiei româno-maghiare. Antologia a apărut și datorită străduinţelor sătmăreanului Petre Nistor, secretarul Asociaţiei…, el însuși fiind traducător al lui Ady.

În paginile Antologiei din 1948 găsim şi

Marturii culturale

)

Eseu

14

traducerile lui Valentin Strava, reprezentative şi ele pentru a sublinia ecoul poeziei lui Ady în literatura română. Valentin Strava, „poetul şesurilor Crasnei” era cel mai indicat să traducă anumite poezii ale lui Ady, el fiind născut într-un sat apropiat de Mecențiu, Hotoan (ambele fac parte din comuna Căuaș). Dintre poeziile traduse de Valentin Strava amintim Pe ţărmul mării albastre, Solii viitorului și Pianul negru.

În 1948 a apăru t l a Clu j vo lumul Scăpărătorul focului, în traducerea profesorilor Gabriel Georgescu şi Vasile Herman. În anul 1968 Gabriel Georgescu a realizat antologia Spre mâine, care conține 60 de poezii de Ady. Critica literară a vremii a subliniat virtuţile acestei traduceri.

În perioada interbelică, dar și după terminarea războiului îl remarcăm printre traducători pe Petre Nistor. El a tradus împreună cu Maria Berde, dar şi singur, poezii ale lui Ady în „Gazeta gazetarilor” din Cluj (1935). Meritul său este că s-a oprit asupra unor poezii precum Visul lui Verlaine şi Greaţa, foarte puţin traduse. Remarcabil la Petre Nistor este faptul că i-a sprijinit pe traducătorii lui Ady din epocile în care statutul i-a îngăduit, dovedind un ataşament afectiv pentru realizarea unei autentice colaborări culturale româno-maghiare.

În intervalul 1940-1944 există o singură traducere din Ady, cea a sătmăreanului Ion Cherejan, Rânduri pentru primăvară, publicată în „Tribuna Ardealului” din anul 1941.

După război , cunoscuta ș i harnica traducătoare Livia Bacâru a tălmăcit poeziile Cântecul străzii și Deasupra lacului morții.

De asemenea, câțiva profesori sătmăreni s-au încumetat să traducă din poezia lui Ady Endre. În primul rând trebuie menționat Corneliu Balla, un profund cunoscător al literaturii maghiare, dar și un fin observator al conlucrării culturale româno-maghiare. A tălmăcit Nunta ulilor, Caii morții, În

noaptea lunei negre şi Rugul poate să se stingă, dovedindu-și sensibilitatea artistică. El a reușit să redea atmosfera din original, dovedind siguranţă în exprimarea metaforică. Radu Ulmeanu (pe atunci profesor de limba și literatura română în Satu Mare) a tradus poeziile Femei pe țărm și Primăvară cu Leda. Ion Ghiur a tradus poezia Cât de mare ai crescut.

Ar trebui să amintim faptul că Ady Endre a fost sărbătorit la centenarul nașterii, în Mecențiul natal, când i s-a ridicat un bust în curtea casei, devenită muzeu memorial. De asemenea, forurile culturale nu au lăsat neobservată aniversarea, presa de atunci ilustrând acest lucru. În presa clujeană a scris în acel an aniversar un articol elogios Octavian Șireagu (născut în Potău).

După 1990 constatăm că Ady a fost mai puțin tradus de către sătmăreni. Notabilă este reeditarea antologiei Ady Endre, Sânge şi aur, realizată de George A. Petre. Volumul a apărut la editura orădeană „Cogito” în anul 1996, prin străduințele a doi cărturari care putem spune că au înțeles cel mai bine însemnătatea traducerii liricii lui Ady Endre în limba română, Nae Antonescu și Corneliu Balla. De

26altfel, cei doi plănuiau să scoată o Antologie Ady . În 1997 Corneliu Balla îngrijeşte şi

prefaţează volumul Ady Endre, Itthon, Hier, Zu Hause/Aici, acasă, apărut în editura Muzeului sătmărean. În ultimii ani au tradus Felician Pop poezia Țintirimul mi-e atât de aproape, în „Confluențe” și Ovidiu Mica, La sala de dans, în „Signet”. Această ultimă poezie a apărut la puțin timp după moartea poetului, în publicația sătmăreană de limbă maghiară, „Szamos”.


)

15

Putem nădăjdui că viitorul traducerilor în limba română va fi frumos, deoarece, iată, chiar în ziua comemorării, săptămânalul „Informația de duminică” a găzduit o altă traducere a poeziei La sala de dans, de această dată în tălmăcirea lui Veres István.

Şi continuând gândul de mai sus, la un alt nivel, ne punem speranţele şi într-un strălucit viitor al colaborării româno-maghiare, culturale, cu precădere. Raportându-ne la trecut, trebuie să amintim că exista un cerc transilvănean de scriitori maghiari şi români ai lui Ady, adepţi ai apropierii culturale dintre cele două popoare, a căror străduinţă, a rămas, din păcate, atunci, izolată. După 1918, totuşi, lupta dusă de Ady şi poezia sa revoluţionară s-au constituit în punţi de legătură între forţele progresiste ale celor două popoare dar şi

27între intelectualitatea progresistă şi clasa muncitoare . Viziunea pe care şi-a format-o Ady despre locul său natal se împleteşte cu poezia sa revoluţionară, căci el a fost de părere că această regiune este păstrătoarea unor

28tradiţii revoluţionare . Mecenţiu, Carei, Zalău, Oradea – au fost importante repere în formarea imaginii sale despre lume:

„Acesta-i satul, e-al meu sat.De-aici venii, mă-ntorc aici […]”.

(Plimbare-n jurul locului natal)

Această Moştenire a lui Ady ne motivează şi pe noi acum să facem loc pentru acele punţi de legătură între culturile şi literaturile română şi maghiară, care vor continua să dăinuie şi în viitor, prin tinerii educaţi şi formaţi în spiritul bunei înţelegeri.

Încheiem evocarea noastră, prin cuvintele aceluiaşi Avram P. Todor cu rol testamentar, scrise în prefaţa pregătită pentru proiectatul său volum de studii: „[...] Le ofer celor ce construiesc punţi de legătură între cele două neamuri: români şi maghiari, să le fie piloni trainici pentru maiestatea arcului care

29leagă cele două ţărmuri” .

Note:1. Avram P. Todor, Confluenţe literare româno-maghiare, Bucureşti, Editura Kriterion, 1983, p. 159. 2. Ibidem, p. 168.

3. Ibidem.4. Ibidem, p. 25.5. Ibidem, p. 172.6. Ibidem, p. 160.7. Domokos Sámuel, Octavian Goga. Anii studenţiei. Traducerile, Bucureşti, Editura Kriterion, 1978, pp. 98-99.8. Nae Antonescu, Din presa sătmăreană de altădată, Satu Mare, Editura Citadela, 2013, p. 126. 9. Corneliu Crăciun, Ady Endre şi cultura română, Oradea, Editura Prolog, 2002, p. 16.10. Avram P. Todor, op. cit., pp. 183-184. 11. Mircea Popa, Apropieri literare şi culturale româno-maghiare, Dacia, 1998, pp. 97-98. 12. Ibidem, p. 97.13. Andrei Ady, în „Cultura”, I, 1924, nr. 1, p. 26, cf. Mircea Popa, Octavian Goga – traducătorul fără pereche, în vol. „Apropieri literare şi culturale româno-maghiare”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1998, pp. 97-98.14. Corneliu Crăciun, op. cit., p. 43. 15. Domokos Sámuel, op. cit., p. 102. 16. Mircea Popa, op. cit., pp. 97-98.17. „Convorbiri literare”, nr. 10-12, pp. 1813-1829, 1939. 18. Prefaţă – Moştenirea lui Avram P. Todor - de Dávid Gyula, la vol. Confluenţe literare româno-maghiare, Bucureşti, Editura Kriterion, 1983, p. 19. 19. Ibidem, pp. 23-24. 20. Ady Endre, Sânge şi aur, Ed. Cogito, Oradea, 1996, p. 12.21. „Informația de duminică”, Satu Mare, an XVII, nr. 815, 27 ianuarie 2019, pp. 6-7.22. Schematismus Venerabilis Cleri Dioecesis Szamosujváriensis graeci ritus catholicorum pro anno a Christo nato 1900, Gherla, 1900, p. 333; „Vestitorul”, Oradea, an XII, nr. 19, 1 octombrie 1936, p. 137.23.A Kegyes Tanitórendiek vezetése alatt álló Nagy-Károly Rom. Kath Nagy-Gimnazium Értesitője az 1890/1891 iskolai évről, Nagy-Károly, 1892, pp. 71, 79-80, Idem, 1891/1892, pp. 42, 51.24. A Zilahi Államilag Segélyezett Evang. Reform. Kollegium (Főgimnázium és Elökészitő Osztály) Értesítője az 1894-95-dik isk. Évről, Zilah, nyomatott Seres Samu Könyvnyomdájaban, 1896, pp. 10, 45; Idem, 1895/1896, pp. 11, 38.25. Viorel Câmpean, Viorel Ciubotă, Diana Kinces, Românii sătmăreni şi Marea Unire. Dicţionar de personalităţi, Baia Mare, 2018, p. 129.26.Nae Antonescu, Din presa sătmăreană de altădată, Satu Mare, Editura Citadela, 2013, pp. 124-125.27. Jancsó Elemér, Studii literare, Bucureşti, Editura Kriterion, 1983, p. 142. 28. Ibidem, pp. 133-135.29. Avram P. Todor, op. cit., p. 32.

Marturii culturale

)

Eseu

16

La sfârșitul Primului Război Mondial judeţul Sălaj, ca de altfel toate judeţele, s-a confruntat cu numeroase

[1]probleme socio-economice .La fel ca problemele de ordin

socio-economic, acestea existau şi în domeniul învăţământului şi culturii. Din păcate, după război, pentru un timp, cultura a trecut pe plan secundar. Membrii marcanţi ai asociaţiilor culturale au primit alte însărcinări. Era urgent să se reconstruiască ţara, iar Consiliul Dirigent avea nevoie de oameni, de funcţionari români, deoarece foarte mulți funcționari ai vechiului regim, austro-ungar, au refuzat să depună jurământul de fidelitate față de statul român.

Învăţământul se găsea într-o situaţie deosebită, datorită faptului că multe şcoli din satele sălăjene au fost distruse în timpul evenimentelor din noiembrie 1918 sau cu ocazia trecerii frontului şi t rebuiau repara te . De asemenea, numărul învăţătorilor era mic şi nu existau locuinţe pentru aceştia în multe sate. Lipseau manualele şi rechizitele şcolare, care erau din ce în ce mai scumpe, iar ţăranii nu-şi trimiteau copiii regulat la şcoală, folosindu-i la muncile agricole. Din această cauză, se prevedea „a se ridica din partea statului edificii şcolare şi locuinţe învăţătoreşti în toate comunele unde azi lipsesc şi să se crească învăţători în mod corespunzător”. De asemenea, „învăţătorii să fie bine pregătiţi la şcoala normală, care este a se completa la 8 ani şi să fie corespunzător salariaţi, ca scutiţi de grijile existenţei să se poată dedica cu totul carierei”. În privinţa frecvenţei copiilor la şcoală, „sunt a se aplica mijloace mai eficiente” şi se prevedea achiziţionarea de

[2]manuale şi rechizite şcolare . Destul de greu s-au reorganizat instituţiile de cultură şi vechile despărţăminte ale Astrei. În judeţul Săla j exis tau 6 despăr ţăminte a le Ast re i : despărţământul Şimleu, Băseşti, Jibou, Tăşnad,

[3]Buciumi şi Crasna .

Adunarea de reconstituire a despărţământului Şimleu a avut loc pe data de 26 decembrie 1920, la Şimleu. Adunarea s-a ținut în sala primăriei și la ea au participat peste 70 de persoane, în frunte cu preoţimea de la sate, corpul didactic, precum şi „poporul de pe

uliţa românească”. Acum se iau decizii importante privind reorganizarea despărţământului şi programul asociaţiei pentru viitor. Se prevedea înfiinţarea de noi agenturi, biblioteci şi cooperative săteşti, fiind aleşi în acest scop 31 de delegaţi, printre ei numărându-se şi preotul Valentin Coposu, tatăl lui Corneliu Coposu. Fiecare delegat, ca preşedinte al agenturii, dispunea să fie aleşi, în comuna sa, 4 membri în comitesul agenturii, învăţătorii locali

[4]fiind secretari sau bibliotecari . De acest despărţământ aparţineau 30 de comune (fiecare sat avea rang de comună – n.n.), cu 15 agenturi şi 22 de biblioteci. Director al despărţământului a fost ales

[5]Alexandru Aciu . Despărţământul Băseşti avea în subordine 48 de comune şi doar două biblioteci, la Băseşti şi Oarţa de Jos. El a fost reorganizat pe data de 20 august 1919. Director al despărţământului a fost ales preotul Vasile

[6]Gavriş . Despărţământul Jibou avea 69 de comune, două agenturi şi două biblioteci. Cu reorganizarea acestui despărţământ a fost rugat să se ocupe directorul său, Teofil Dragomir, proprietar în

[7]Lupoaia . Reorganizarea despărțământului a avut loc abia pe data de 18 septembrie 1921, când are loc adunarea sa cercuală. La ea au luat parte generalul de brigadă, Daschievici, împreună cu familia sa, colonelul Regimentului 14 Călăraşi, Sâmbăteanu, precum şi un număr mare de ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi. Director al despărţământului a fost ales preotul Laurenţiu Bran şi un nou comitet de conducere. Fostului director, Teofil Dragomir, care s-a retras din funcţie, şi se aduc mulţumiri pentru faptul că a fost un organizator bun. În anul 1922, pe data de 18 aprilie, are loc o nouă adunare extraordinară în care s-a discutat problema împărţirii acestui despărţământ în două, despărţământul Jibou şi despărţământul Zalăul. Oraşul Zalău, care era capitala judeţului Sălaj, nu avea un despărţământ al Astrei, aşa că s-a luat decizia înfiinţării unui despărţământ şi în acest oraş. Tot acum s-a discutat problema organizării prelegerilor poporale şi a înfiinţării de cooperative şi bănci

[8]populare . Despărţământul Buciumi avea în componenţă doar 13 comune şi avea ca director pe protopopul din

DinactivitateadespărțământuluiTășnadalAstreidupăMareaUnire

MarinPOP


)

17

Marturii culturale

)

EseuSângeorgiu de Meseş, Vasile L. Pop. Însă, până în anul 1922 el nu înaintase Comitetului de conducere din Sibiu raportul privind reorganizarea acestui despărţământ. La fel şi despărţământul Crasna, care cuprindea 33 de comune. Deşi directorul acestui despărţământ, protopopul, Graţian Flonta s-a înscris ca membru pe viaţă al Asociaţiunii el nu trimisese, încă, raportul privind reorganizarea şi activitatea

[9]depusă de acest despărţământ . A d u n a r e a d e r e c o n s t i t u i r e a despărţământului Tăşnad, care face obiectul studiului de față, a avut loc pe data de 5 iunie 1921, într-un cadru festiv deosebit. Despărţământul avea în componență 30 de comune şi 5 biblioteci. La adunarea cercuală, care a avut loc la Tăşnad, au asistat generalul Marcel Olteanu, comandant al Diviziei 17, corpul ofiţeresc de la Regimentul 85 Infanterie şi 34 Obuziere. Din Şimleu Silvaniei au participat corul liceului „Simion Bărnuţiu” din Şimleu, în frunte cu directorul acestuia, Ioan Ossian, şi corpul profesoral de la Școala civilă de fete din Şimleu, în frunte cu directoarea acestei şcoli, Elena Fabian, soţia lui Alexandru Aciu. De asemenea, a participat şi un numeros public. Cu această ocazie s-au înscris 76 de membri şi s-a încasat suma de 1896 lei. Printre alţii, au luat cuvântul generalul Olteanu şi directorul despărţământului Tăşnad, protopopul, Demetriu Coroianu. Pe timpul desfăşurării acestor manifestări culturale ambienţa a fost întreţinută de către corul

[10]amintit mai sus . În concluzie, putem afirma că problemele deosebite cu care s-a confruntat judeţul Sălaj în această perioadă de grele încercări, datorită consecinţelor dezastruoase pe care le-a avut războiul asupra satelor sălăjene au fost depăşite cu bine. Prioritare, în această perioadă tulbure, au fost problemele legate de lipsa personalului calificat în administraţia locală, aprovizionarea populaţiei cu cereale şi articole de primă necesitate şi, în special, problema agrară. Până în anul 1923 s-a reuşit şi reorganizarea vieţii culturale sălăjene şi o mai bună împărţire a despărţămintelor Astrei. Se crează un nou despărţământ central, la Zalău, care era capitala judeţului. Revenind la depărțământul Tășnad al Astrei aflăm că în anul 1922 numărul comunelor aparținătoare crește la 40, dar numărul de biblioteci rămâne același, adică 5. Pe data de 5 noiembrie 1922 se înființează prima agentură a despărțământului, la Chegea. Din păcate, directorul despărțământului, protopopul Demetriu Coroianu, nu a înaintat Comitetului central al Astrei de la Sibiu raportul de activitate pentru anii de gestiune 1921/1922 și

[11]1922/1923 . Totuși, aflăm că despărțământul Tășnad avea 31 membri, din care doi fondatori, 15 membri pe

[12]viață și 14 membri activi . Nici pentru anul 1923/1924 nu s-a trimis raportul de activitate al despărțământului, dar aflăm că între anii 1922-1924, cu ocazia vizitațiunilor canonice realizate de episcopul Diecezei Greco-Catolice de Gherla, dr. Iuliu Hossu, au fost înființate nu mai puțin de 49 agenturi sau cercuri culturale și 49

[13]biblioteci poporale . De asemenea, a crescut foarte mult numărul de membri, care a ajuns la 71, dintre care un membru fondator, 14 pe viață și 56 membri

[14]activi . Din păcate, tot în anul 1924, despărțământul Tășnad primește o lovitură foarte grea, prin decesul protopopului Demetriu Coroianu, președinte, și a harnicului secretar, dr. Coriolan Steer, cel care a înființat, de fapt, despărțământul și a desfășurat o activitate culturală deosebită. În acest context, are loc reorganizarea despărțământului, director fiind numit preotul-protopop Domițian Cupșa. Din raportul de activitate înaintat de către noul director al despărțământului aflăm că în cursul anului 1923/24 s-au ținut mai multe conferințe și prelegeri poporale. În Săuca, Satu Mic și Metențiu au susținut prelegeri și conferințe Vasile Șuta, profesor la liceul din Carei și Ignatie Terțan, student la Facultatea de Medicină în Cluj. La Chegea, preotul Iuliu Văleanu, î n v ă ț ă t o r u l E r e m i e C h i ș ș i d e l e g a ț i i despărțământului, Vasile Șuta și Ignatie Terțan. În anul 1924-1925 s-au remarcat agenturile din Săuca, Santău și Sărăuad, punând în scenă și piese teatrale poporale. Averea despărțământului, la 30

[15]iunie 1924, era de 246,10 lei . Numărul de membri scade la 44, din care doi fondatori, 26 pe viață și 16

[16]membri activi . Un eveniment cultural deosebit are loc în „fruntașa comună românească” Săuca în seara de Sânvăsâi, adică de Revelion, la sfârșitul anului 1924. Poporenii din Săuca l-au primit cu bucurie pe profesorul de limba franceză de la liceul „Simion Bărnuțiu” din Șimleu Silvaniei, Mateiu I Demetriu, care a susținut la școala din Săuca o conferință

[17]poporală, în prezența a peste 200 persoane . Născut în luna aprilie 1878, Demetriu Mateiu a fost profesor la liceul „Simion Bărnuțiu” din Șimleu Silvaniei în perioada 1923-1929. Pe lângă Franceză, el a mai predat Geografie și Istorie, ca suplinitor de

[18]catedră . Conferința a început la orele 8 seara și a fost deschisă de vrednicul preot local Aurel Ghilea, viitor deputat, senator PNȚ și protopop al Zalăului, care i-a îndemnat pe cei prezenți să asculte cu atenție conferința pe care urma să o susțină profesorul Mateiu. Ea a avut ca temă „Suferințele poporului românesc sub era Austro-Ungară” și a fost ascultată

18

„cu viu interes”. Conferențiarul a încheiat cu următoarele cuvinte: „Trăiască Majestățile Lor Regele și Regina, Dinastia română și întreg poporul românesc”, fiind îndelung aplaudat de public. Aurel Ghilea l-a rugat ca atunci când îi va permite timpul să se „ostenească” și să vină iar în mijlocul țăranilor din Săuca, „ca să îndulcească inimile credincioșilor români cu așa frumoase vorbiri, cari sunt dovadă pentru izbânda viitorului”. În continuare, Iuliu Toduțiu, învățător și director al școlii de stat din Săuca, a vorbit despre „Prețuirea școalei și foloasele învățăturei”, iar elevii au recitat poezii patriotice. S-a remarcat eleva Iuliana Crăiuț, care a recitat poezia „Limba mea” și a vorbit despre Dragoș Vodă. Florica Crăiuț a recitat poezia „Fetița română”, iar din istorie a vorbit despre „Romul și Remul”, întemeietorii legendari ai Romei, iar Ioan Teșcan despre Mănăstirea Putna și poezia „Doamne ajută !”, care a fost „viu aplaudată”. Cornel Crăiuț a recitat poezia „O copilă și un copil”, „foarte succeasă”, iar Emil Anton a vorbit despre Ștefan cel Mare și a recitat poezia „Ștefan Vodă și Codrul”, „cu bună reușită”. După o scurtă pauză, a urmat partea corală a evenimentului. Mihail Cadar și Iuliu Toduțiu au cântat „frumoasa poezie Bătrânii”, iar domnișoarele Emilia Pașca, Florica Dohan, Maria Gâlcan și Margareta Gonți au cântat „foarte melodios” poezia „La oglindă”. Coriștii, „în frunte cu inimosul român” Gheorghe Cadar, au cântat, „spre bucuria tuturor”, „Negruța din Banat” și „Pe al nostru steag e scris unire !”.

La ora 12 noaptea, și-au luat adio de la vechiul an și și-au urat „An nou fericit”. Publicul prezent la eveniment „s-a depărtat foarte mulțumit de cele ce au

[19]auzit în această conferință poporală” . Fruntașii despărțământului Tășnad au luat parte și la evenimentele culturale organizate la Șimleu Silvaniei, care poate fi considerat centrul religios și cultural al Sălajului interbelic, deoarece aici se găsea sediul Vicariatului Greco-Catolic al Silvaniei, care coordona nu numai activitatea religioasă, ci și cea culturală. De exemplu, la colecta organizată de Reuniunea Femeilor Române Sălăjene (RFRS) pentru înzestrarea bisericii vicariale din Șimleu, trimit câte 100 lei „răscumpărându-și” biletul de la serata organizată de către RFRS, preotul Teodor Vaida din Sărăuad, primpretorul plasei Tășnad, Vasile Oros, preotul Domițian Cupșa din Tășnad și director al despărțământului, Patriciu Sfura, casier în Tășnad, Vasile Pustai, proprietar în Tășnad, dr. Alexandru Pop,

[20]avocat în Tășnad . În anul 1925, după ce a fost aprobat în cadrul adunării generale de la Reghin, Comitetul central al Astrei a tipărit „Regulamentul pentru despărțăminte

și cercuri culturale (agenturi)”. Se sublinia că în acest regulament despărțămintele și cercurile culturale aveau „o îndrumare amănunțită și precisă asupra tuturor problemelor ce le revin”, deoarece se dădeau îndrumări pentru înființarea și organizarea cercurilor culturale, a Caselor naționale sătești, biblioteci, serbări, expoziții etc., „instituții și probleme menite să îmbunătățească condițiile de viață a comunelor noastre”. În regulament se prevedea și înființarea unor despărțăminte județene centrale, ca „organe intermediare între centru și despărțămintele de plasă”. Astfel, în Ardeal și Banat au fost înființate 23 astfel de despărțăminte județene, atâtea câte județe existau. Ele s-au înființat în orașele reședință de județ. De exemplu, despărțământul Sălajul, cu sediul la Zalău sau despărțământul central județean Satu Mare, cu sediul în orașul reședință de județ, Satu Mare. Fiecare din cele 23 de despărțăminte centrale județene, pe lângă agendele și atribuțiile specifice, mai aveau și atribuții generale de propagandă culturală pentru întreg județul, conf. Art 8 al regulamentului. Ele urmau să fie reprezentate la adunările tuturor despărțămintelor din plase, prin câte un delegat (art. 7). În special, aveau sarcina de a se îngriji de conferențiarii care urmau să participe la adunările despărțămintelor de plasă, adresându-se în acest scop mai ales membrilor din secțiile literare și științifice ale Astrei (art. 16). Din comitetul de conducere al despărțământului central județean făceau parte, de drept, președinții despărțămintelor de plasă (art. 15). Despărțământul județean era obligat să organizeze în fiecare an, înainte de adunarea generală a despărțământului, o adunare generală și ședință plenară, la care luau parte președinții tuturor despărțămintelor din județ, iar agendele și atribuțiile adunării generale a despărțământului județean erau normate astfel: „Examinează toate chestiunile de interes comun, prezentate de ședința plenară a comitetului central județean, precum și toate hotărârile acestuia referitor la gruparea comunelor în despărțăminte, fixând terenul lor de activitate. Examinează și aranjează toate lucrările de propagandă culturală, stabilind programul de muncă prezentat de ședința plenară a comitetului, pentru întreg județul, îngrijesc ca toate despărțămintele din județ să poată lucra, trimițându-le conferențiari, schiopticon, diapozitive, eventual cinematograful

[21]despărțământului central județean etc” . Din păcate, din momentul înființării despărțămintelor centrale județene începe să scadă importanța despărțămintelor de plasă, ceea ce se va reflecta și în activitatea lor. Din despărțământul Tășnad al Astrei mai făceau parte 28 de comune, Cercuri culturale sau


)

19

Marturii culturale

)

Eseuagenturi existau în Săuca, Santău și Chegea, fiecare cu o mică bibliotecă, „destul de cercetată”. De la adunarea generală cercuală din 27 septembrie 1925, până la sfârșitul anului, s-a ținut doar o conferință poporală, în localitatea Căuaș. Ea a fost susținută de către Gheorghe Nichita, director școlar în Tășnad și a avut ca temă „Răsboiul pentru întregirea neamului”. A fost urmată de serbarea școlară realizată de către elevii școlii primare și a cursului de adulți, care a fost „foarte succeasă”. În raportul înaintat Comitetului central de la Sibiu, Domițian Cupșa, directorul despărțământului Tășnad, se plângea de problemele financiare pe care le aveau: „Despărțământul nu dispune de avere. Cu suma de 396 Lei, pe care a avut-o, completată cu o donație, s-a plătit abonamentul pentru revista „Societatea de mâine” pe anul 1925. Abonarea acestei reviste pentru viitor nu s-a mai putut face din cauza lipsei de fonduri, tot asemenea din aceste motive nu s-a putut abona nici revista „Transilvania”, cum a fost

[22]hotărât adunarea generală a despărțământului” . În acest context, scade vertiginos și numărul de membri la 33, dintre care unul fondator, 27 pe viață

[23]și 5 activi , dar peste numai un an, în mod suprinzător, crește la 83 membri, dintre care doi

[24]fondatori, 52 pe viață și 29 activi . La fel și activitatea este una mai susținută. Au fost susținute prelegeri poporale în mai multe comune. Învățătorul Al. Boticaș a susținut prelegerea „Horea și călătoria la Viena”, în Boian, „Revoluția lui Horea, Cloșca și Crișan”, în Păgaia și Reghea, iar în Pățălușa a vorbit despre Avram Iancu. Preotul Teodor Vaida a vorbit despre „Politica de ieri și de azi” la Sărăuad, învățătorul Filip despre „Cultivarea portului și datinelor naționale” la Căuaș, iar învățătorul Ion Rusu despre „O luptă între săteni și procesele”, la

[25]Cig . Evenimentul cultural major al anului 1926, pentru toate despărțămintele sălăjene, în special pentru cel central județean, l-a constituit adunarea generală a Astrei de la Zalău. La el au participat și membrii despărțământului Tășnad al Astrei.

„N-a fost niciodată atâta lume la Zălau ca în zilele de 12,13 și 14 septembrie 1926”, spunea profesorul Gheorghe Matieșanu într-o dare de seamă a Astrei sălăjene. Într-adevăr, credem că Adunarea generală a Astrei din anul 1926 de la Zalău poate fi considerată ca evenimentul cultural cel mai important din primul deceniu de după Marea Unire, care a avut loc în urbea de sub Meseș.

Era cea de a treia adunare generală pe care Astra o organiza în Sălaj. Primele două au avut loc la Șimleu în 1878 și 1908 și s-au bucurat de un succes deosebit. Au fost ocazii de puternice manifestări culturale și naționale ale românilor transilvăneni și

sălăjeni, în special. Locul unde urmau să se țină adunările generale ale Astrei se stabileau cu un an înainte, în urma propunerilor venite din partea despărțămintelor (filialelor). Astfel, în cadrul adunării generale care a avut loc la Reghin în zilele de 29 și 30 august 1925, s-a stabilit ca în anul 1926 adunarea să se țină la Zalău. Credem că unul dintre motivele care a înclinat balanța spre Zalău a fost și faptul că în anul 1926 se împlineau 325 de ani de la bătălia pe care Mihai Viteazul a câștigat-o la Guruslău, unde se intenţiona ridicarea unui monument. După stabilirea locației, Zalăul a fost vizitat de președintele Astrei, Vasile Goldiș, pe data de 18 octombrie 1925. Cu această ocazie, în sala teatrului orășenesc, în fața intelectualității zălăuane, el a expus noul program de activitate al Astrei, cea mai importantă asociaț ie cul tuală a românilor transilvăneni, înființată la Sibiu în anul 1861. După ce face un excurs istoric privind trecutul și importanța asociației, îi cheamă la o „muncă constructivă pe toți Românii cu dragoste adevărată față de problemele, cari agită astăzi vieața noastră socială”. Președintele Astrei a intervenit pe lângă Prefectură pentru ca din bugetul județului să fie acordată o sumă mai mare despărțământului central județean din Zalău, care urma să angajeze un secretar „chemat să dea vieață tuturor despărțămintelor din

[26]județ” . Serbările Astrei de la Zalău au fost mărețe și la

ele au participat intelectuali din Blaj, Sibiu, Cluj, Oradea, Șimleu, etc. „orașe cu dragoste de carte și de

[27]cultură românească” . Printre personalitățile marcante ale culturii românești amintim pe următorii: Dr. Vasile Goldiș, ministrul Cultelor și Artelor, președintele Astrei cu vicepreședinții Dr. Preda și Dr. Russu, Ioan Lupaș, ministrul Sănătății și Ocrotirilor Sociale, Dr. Ilie Dăianu, vicepreședintele Senatului României, generalii Manolescu, Dănilă Pop și Traian Moșoiu, profesorii universitari Bogdan-Duică, Iuliu Hațieganu, Iuliu Moldovan și Alexandru Lapedatu, Aurel Ciortea, rector al Academiei de Comerț din Cluj, Dr. Octavian Prie vicepreședintele Camerei Deputaților, Zaharia Bârsan, directorul Teatrului Național din Cluj, Savin, Bucuția, delegați ai Fundației „Carol”, căpitan Lazăr, reprezentantul

[28]Institutului de Educație Fizică etc . Un moment deosebit de emoționant l-a

constituit sosirea unei impresionante delegații barasabene, formată din 80 de persoane, în frunte cu IPS Arhiepiscopul Gurie al Basarabiei, profesorul universitar Onisifor Ghibu, „apostolul lor”, comisar general al Astrei pentru Basarabia și prof. univ. Ștefan Ciobanu. Între ei se găseau și români de peste Nistru,

20

care aduceau cu ei „jalea Românilor din Bolșevicia” și erau doritori „de învățătură și de simțiri românești aprinse”. Foarte înduioșătoare a fost cuvântarea tânărului Savu Țăranu din Tiraspol: „- Am venit să vă spun, iubiți frați, că și noi Moldovenii de peste Nistru vrem a vorbi românește, cu Regățenii, cu Bucovinenii și cu Ardelenii. Și vă rog cu foc și iubire, să vă gândiți azi și întotdeauna la Românii de peste Nistru, cari în 5-6 ani de când au fost rupți dela sânul Patriei strămoșești, nu s-au străinat și vorbesc așa cum eu am vorbit aici!”. Lucrările adunării generale ale Astrei au fost deschise în ziua de 12 septembrie, zi de Duminică, după participarea la Sfânta Liturghie. Slujba religioasă a avut loc în biserica greco-catolică și în piața mare, unde a fost oficiată de IPS Arhiepiscopul Gurie, într-o bisericuță de frunzar. La ea au participat foarte multe persoane. Țăranii din satele din jur, în frunte cu preoții lor, au umplut piața din Zalău și „au strâmtorat deabinelea statuia contelui Wesselenyi, care, așa împietrit cum este, se va fi simțit foarte rău

[29]între cămășile aspre ale țărănimii noastre” . Președintele Astrei, Vasile Goldiș a deschis lucrările congresului cu un discurs impresionant, în care a vorbit despre națiune, conștiință națională și solidaritate națională, cuvinte valabile și astăzi: „E prea firească diferențierea categoriilor noastre sociale – spune, printre altele, Vasile Goldiș - și ca urmare, ciocnirea concepțiilor răsărite din nevoia progresului, care rezultă din lupta neîncetată a intereselor de existență și de afirmare în viața colectivă de stat, dar în această dihonie a zilnicelor preocupări să ne rezervăm clipe de reculegere, în cari fără îndoială din cămăruța ascunsă a sufletului vom auzi glasul trecutului și al viitorului, aducându-ne aminte: Să ne iubim români unii pe alții și deasupra tuturor zbuciumărilor zilei trecătoare să ne încălzim sufletul la razele solidarității

[30]noastre naționale” . A urmat la cuvânt Ioan Lupaș, care a rostit un discurs intitulat „În numele culturii”. Printre vorbitori s-a aflat și Arhiepiscopul Gurie, care a invitat adunarea să decidă ca viitoarea adunare să se țină la

[31]Chișinău . După adunare a fost vizitată expoziția de copii, care a avut loc la Școala Normală din Zalău și i-a impresionat pe participanți: „Sute de copilași și cu obrajii bucălai – spune Lupeanu Melin - , ne-au dat o priveliște care nu se va uita curând! Atâția ochișori limpezi ca roua și atâtea fețe sănătoase, ne-au dat chezășia, că viitorul nostru în țara Sălajului este asigurat și că la Porțile Meseșului avem un popor sănătos, vrednic, mândru, iubitor de copii și priceput”. În aces t cadru a avut loc , conform programului, conferința lui Dr. Ilea din Sighet despre

îngrijirea copiilor, care a făcut o mare bucurie părinților prezenți și le-a dat sfaturi prețioase. Tot în cadrul școlii normale din Zalău a fost organizată o impresionantă expoziție de etnografie, în cadrul căreia erau reprezentate toate zonele etnografice ale județului Sălaj. Impresionantă a fost şi defilarea ţăranilor îmbrăcaţi în portul lor popular sau „conductul” etnografic, cum se numea la vremea respectivă. A fost o demonstrație a bogăției tradițiilor și obiceiurilor românești din Țara Silvaniei, în fața distinșilor invitați, dar și a locuitorilor din Zalău, care nu mai văzuseră până atunci așa ceva. În cadrul evenimentului a fost organizată și o cununie țărănească adevărată, tinerii miri fiind originari din Ortelec, localitate care peste câțiva ani a devenit cartier al Zalăului.

După deschiderea oficială a lucrărilor, înainte de vizitarea expoziţiilor, organizatorii au oferit oaspeţilor un banchet de 200 de persoane. Seara, după vizitarea expoziţiilor, toţi participanţii au asistat la un

[32]festival artistic . A doua zi a lucrărilor a fost dedicată problemelor organizatorice (rapoarte de activitate, d e z b a t e r e a b u g e t u l u i , r e o r g a n i z a r e a despărţămintelor, etc.). Toți participanții la lucrări au accentuat imperativul vremurilor: „Să fim una, o falangă, spre

[33]binele comun! Nu ce ne desparte, ci ce ne unește”! Ziua de 14 septembrie, cea de a treia zi a

lucrărilor, a fost dedicată dezvelirii monumentului de la Guruslău și vizitării mormântului marelui nostru înaintaș sălăjean, Simon Bărnuțiu, ideologul revoluției de la 1848 din Transilvania. Monumentul de la Guruslău a fost ridicat cu contribuția deosebită a Astrei și a istoricului Alexandru Lapedatu, ministrul Cultelor și Artelor până în anul 1926, când vine la putere guvernul Averescu și este înlocuit cu Vasile Goldiș, președintele Astrei.

În după-amiaza zilei de 14 septembrie, participanții la adunarea generală a Astrei s-au deplasat la Bocșa, la mormântul lui Simion Bărnuțiu. Distinșii oaspeți au rămas impresionați de bătrâna biserică de lemn, care era încă în picioare la vremea respectivă. La mormântul apostolului neamului românesc a fost ridicat un parastas de către un sobor de preoți, în frunte cu canonicul de Gherla, Grigore Pop. Reputatul istoric Bogdan-Duică, autorul cărţii „Viața și ideile lui Simion Bărnuțiu”, publicată în anul 1924, a rostit un discurs impresionant despre viața și

[34]opera marelui nostru înaintaș .

Așa se încheiau lucrările adunării generale de la Zalău, care au însemnat pentru orașul de la poalele Meseșului trei zile de praznic național. Dintr-o manifestare culturală, adunarea s-a transformat într-o


)

21

Marturii culturale

)

Eseusărbătoare națională. Referitor la importanța adunării generale de la Zalău din 12-14 septembrie 1924, impresionante sunt, credem noi, cuvintele de apreciere ale revistei Astrei, „Transilvania”, în coloanele căreia erau publicate umătoarele: „Transilvania” are să încresteze la răboj trei zile de înălțare sufletească, trei zile, cari prețuiesc cât trei zile de Paști sufletești, fiindcă înălțare, înviere a fost pentru sufletul românesc sălăgean, ardelean și basarabean această adunare generală a „Astrei”. Mulți ochi au înotat în lacrămi, multe inimi au fost cuprinse de fiorii emoției și a fost prea firesc așa, fiindcă frați îndepărtați unii de alții și-au întins mâna și au simțit că

[35]„în noi doi un suflet bate” . În anul 1927 activitatea despărțământului Tășnad era considerată de către Comitetul central a

[36]Astrei ca „mulțumitoare” . Mai avea în componență 22 comune, cu 4 cercuri culturale și tot atâtea biblioteci poporale. Au fost susținute prelegeri poporale în mai multe comune. Învățătorul Ioan Corniciu a susținut prelegerea „Obștiile sătești” în Săuca și Chereușa. De asemenea, la Chereușa a mai susținut prelegerile „Horea, Cloșca și Crișan” și „Meseria e brățară de aur”. În Silvaș, preotul Ioan Lobonțiu a susținut prelegerea „Cartea a fost susținătoarea românismului”. În Tășnad, învățătorul I. Filip a susținut prelegerile „Grigore Ghica-Vodă”, „Școala și cartea, cum e susținută la noi și la alte popoare”, „Vasile Lucaciu și luptele românilor ardeleni în ultimele decenii” și „Zece ani de la Unirea Basarabiei”. Învățătorul Ion Iancu a susținut prelegerea „Însemnătatea și scopul Astrei” în Țeghea și Satu Mic, iar învățătorul I. Matei a susținut prelegerea „Ce a fost și ce tinde”, în Ghirolt, și „Mândria și devotamentul național”, în localitatea

[37]Dorolț . Despărțământul avea 80 de membri, dintre

[38]care doi fondatori, 52 pe viață și 26 membri activi . Criza economică ce a afectat întregul mapamond între anii 1929-1933 și-a pus serios amprenta asupra activității Astrei, în special asupra despărțămintelor de plasă, cum era și Tășnadul, care oricum aveau și înainte probleme financiare. Î n a c e s t c o n t e x t , c o n d u c e r e a despărțământului nu mai înaintează Comitetului central nici un raport de activitate. Scade și numărul

[39] [40]de membri la 54 în anul 1930 , la 53 în 1933 , și rămâne la același număr de membri până la izbucnirea

[41]celei de a doua conflagrații mondiale . Di rec tor a l despăr țământu lu i , după protopopul Domițian Cupșa, a fost ales Vasile Oros, fost primpretor al plasei Tășnad, apoi senator din partea Partidului Național Țărănesc, iar din anul 1936 îl găsim în fruntea despărțământului, până la izbucnirea războiului, pe protopopul Alexandru

Mihuțiu.În acest context, izbucnea cea de a doua mare

conflagrație mondială, iar la 30 august 1940 Ardealul de Nord a fost cedat Ungariei horthyste. Marea majoritate a intelectualilor și învățătorilor români au fost nevoiți să părăsească județul, fiind expulzați de către noile autorități horthyste, încetând astfel și activitatea despărțământului Tășnad al Astrei, după mai bine de trei decenii în care s-a încercat ridicarea prin cultură a românilor din zona graniței de vest a țării.

Note:

1Vezi, printre altele, Marin Pop, Viață politică în nord-vestul României (1869-1948). Partidul Național Român și Național Țărănesc din Sălaj, Editura Argonaut și Editura Porolissum, Cluj-Napoca, 2007, pp. 49-52.2 Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj, fond Prefectura județului Sălaj-Subprefect, dosar 127/1921.3 Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, București, 1943, p. 55.4 Gazeta de Duminecă, nr. 1-2/1921, pp. 4-5.5 Transilvania, nr. 7-8, iulie-august 1921, pp.574-575.6 Ibidem, p.550.7 Ibidem, p. 561.8 Idem, nr. 7-8, iulie-august 1922, p. 501.9 Idem, nr. 7-8, iulie-august 1922, p. 488 şi 491.10 Idem, nr. 7-8, iulie august 1921, p. 575.11 Idem, nr. 8-9, august-septembrie 1923, p. 404.12 Ibidem, p. 447.13 Idem, nr. 10-11, septembrie-octombrie 1924, p. 464.14 Ibidem, 513.15 Idem, nr. 9-10, septembrie-octombrie 1925, p. 453.16 Ibidem, p.530.17 Gazeta de Duminecă, nr. 3-4, 25 ianuarie 1925, p. 3.18 Anuarul liceului de stat „Simion Bărnuțiu” din Șimleu Silvaniei, pe anii 1923-1929.19 Gazeta de Duminecă, nr. 3-4, 25 ianuarie 1925, p. 3.20 Idem, nr. 17-18, 26 aprilie și 3 mai 1925, p. 3.21 Idem, nr. 8-9, august-septembrie 1926, pp. 402-403.22 Ibidem, pp. 499-500.23 Ibidem, p. 536.24 Idem, nr. 10-11, octombrie-noiembrie 1927, p. 581.25 Ibidem, pp. 504-505.26 Scoala Noastră, nr. 17-18/1925, p. 402.27 Idem, nr. 17-18/1926, pp. 325-326.28 Idem, nr. 8-9/1927, p. 232.29 Idem, nr. 17-18/1926, p. 327.30 Transilvania, nr. 10, octombrie 1926, pp. 541-543.31 Ibidem, p. 562.32 Școala Noastră, nr. 17-18/1926, pp. 328-331.33 Transilvania, nr. 10, octombrie 1926, p. 562.34 Școala Noastră, nr. 17-18/1926, p. 33235 Transilvania, nr. 10, octombrie 1926, p. 562.36 Idem, nr. 12, decembrie 1928, p. 970.37 Ibidem, p. 1074.38 Ibidem, p. 1075.39 Idem, nr. 1-8, ianuarie-august 1931, p. 113.40 Idem, nr. 4, iulie-august 1934, p. 304.41 Idem, nr. 3-4, mai-septembrie 1940, p. 140.

Printre domeniile de interes ale poetului național s-a numărat fără îndoială și geografia. Tânărul Eminescu a avut primul contact cu această știință, probabil, la Cernăuți, în biblioteca

1profesorului său Aron Pumnul . Mihai Eminescu a avut ocazia să dobândească cunoștințe de geografie cu ocazia deselor sale peregrinări în orizontul local și a călătoriilor pe care le-a întreprins în ținuturile locuite de români. Exegeții operei eminesciene sunt de părere că esența scrisului poetului național izvorește din cunoașterea nemijlocită a pământului românesc. La vârsta de 15 ani a luat contact cu realitățile istorice, geografice, etnografice ale provinciilor românești. A călătorit cu trupa de teatru Fani Tardini

2– Alexandru Vlădicescu . În ianuarie 1864 primul drum al trupei a fost la Brașov. Întreținerea trupei a fost asigurată, timp de trei luni, de familiile de români din Brașov. Au urmat apoi spectacolele de la Sibiu. În anul 1866, trupa din care făcea parte și Eminescu, a trecut Pasul Tihuța, în Transilvania. A poposit la Bistrița, Târgu Mureș și Blaj. La vederea Blajului, Eminescu ai fi exclamat celebrele cuvinte: ”Te salut din inimă Romă mică”, un omagiu adus școlilor românești și iubitului său profesor Aron

3Pumnul, originar din Blaj . Alte informații se referă la adunarea generală a Astrei ținută la Alba Iulia în zilele de 27-28 august 1866. În toamna anului 1866, Eminescu a poposit la Rășinari, la Ion Bratu, bunicul lui Octavian Goga. Toate aceste colindări contribuie la lărgirea orizontului geografic al marelui poet. Ion Bratu îl ajută să treacă în România prin ”Vama cucului”, unde poetul se atașează de Trupa lui Mihai Pascaly. Urmează o nouă incursiune în Transilvania. Trupa trece prin Ploiești, Predeal, Brașov, Sibiu, Ilia, Lugoj, Timișoara, Arad, Oravița, Baziaș. La Baziaș trupa s-a urcat pe vapor și a călătorit până la

4Giurgiu .

În anul 1869, atunci când Eminescu a sosit la București, s-a alăturat cercului

5”Orientul”, în cadrul căreia a primit sarcina să organizeze excursii în Moldova, în scopul strângerii de materiale folclorice. Cei cinci ani de studenție petrecuți la Viena și Berlin, în intervalul 1869-1874, au contribuit la lărgirea și aprofundarea cunoștințelor de geografie. Printre manuscrisele rămase de la poet, s-au găsit

și caietele lui de student. George Călinescu în ”Viața lui Mihai Eminescu”, ajunge la concluzia că în perioada cât a studiat la Berlin, Mihai Eminescu a frecventat cursul de Geografie fizică al profesorului

6Poggendorf, și cunoștințe de economie predate de 7Lorenz Stein . A mai frecventat cursul de Observări

geografice și fizice al profesorului Ermann, cursul de Geografie și etnografia Europei vechi, predat de

8profesorul Kiepert , Obiceiurile, moravurile 9egiptenilor predat de profesorul Lepsius . Mai mult

ca sigur că aceste cursuri au stat la baza cunoașterii la 10Eminescu a teoriilor cosmogonice ale lui Kant și

11Laplace asupra formării Universului. Potrivit afirmațiilor lui George Călinescu, în caietele lui Eminescu apare destul de des numele lui Laplace.

12 În anul 1965, într-o lucrare , George Călinescu face precizarea că Eminescu, ca de altfel toți romanticii: ”Este atras mai ales de viziuni cosmogonice care dezvoltă geneza Universului din elemente primare”. ”Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boala spumii/E stăpânul fără margini peste marginile lumii/De atunci negura eternă se desface în fâșii/ De atunci răsare lumea, luna, soare și stihii/De atunci și până astăzi colonii de lumi pierdute/Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute/Și din roiuri luminoase izvorând din

13infinit” . În opera eminesciană se pot întâlni și foarte multe descrieri geografice, a Ceahlăului sau a văii Siretului și Moldovei, dar și peisaje exotice din Asia, Grecia, Italia sau Egipt. În calitate de redactor la ziarul ”Timpul”, Mihai

22

MihaiEminescuîngeografiaromânească

CarolC.KOKA


)

23

Eminescu scrie și numeroase articole de geografie economică. Așa sunt articolele: ”Industria națională română”, sau ”Întărirea industriei românești”. Eminescu este de părere că națiunile mai bogate sunt și cele care au o industrie avansată. Scriitorul Alexandru Vlahuță își aduce aminte de o discuție avută cu Eminescu la redacția ziarului ”Timpul”. Vreme de aproape o oră au discutat despre modul de măsurare a vitezei apelor, deci probleme

14de hidrologie . Se știe că ultimii ani din viața poetului au fost deosebit de grei. La întoarcerea lui din sanatoriul vienez, unde s-a internat pentru a fi tratat, i s-a încredințat un post de profesor suplinitor de geografie la Școala comercială din Iași, în anul școlar 1884-1885. Asfel, Eminescu a fost printre

1 5primii profesori de geografie . La Școala comercială, printre cele șapte catedre rămase vacante se număra și catedra de geografie. Mihai Eminescu, care spunea în aprilie 1884: ”Nu vreau să fiu o povară pentru nimeni, nu vreau să mai trăiesc din filantropie, mai bine să mor”, a primit suplinirea orelor. Cererea i-a fost acceptată, revenindu-i sarcina de a preda geografie la clasele I-IV și statistica la clasa a V-a. Mihai Eminescu a fost foarte ghinionist, deoarece nu a reușit să predea efectiv geografia doar o lună de zile. În ziua de 6 decembrie 1884, când a coborât din trăsură în fața Hotelului ”România”, unde locuia, și-a rupt ambele oase ale gambei drepte. A fost internat la Spitalul Sf. Spiridon timp de șaizeci de zile, până la începutul lunii februarie 1885. Ca urmare conducerea școlii i-a aprobat concediu de boală, până la sfârșitul anului școlar. Poetul locuia la Hotelul ”România” într-o ”hulubărie puțin recomandabilă din orice punct de vedere. E lesne de înțeles că nu am unde pune

16lucrurile mele” . Poetul îl roagă pe prietenul său 17Chibici să-i păstreze lada cu lucrurile sale.

”Sănătatea mea scârțâie întruna, ca o moară demult 18stricată, ba poate ireparabilă”.

În cele 12 ore pe săptămână predate, Eminescu a sesizat încărcarea programei acuzând: ”Lipsa solidă de cunoștințe pedagogice a celor ce dispun cu atâta ușurință de capetele copiilor ca și când soarta generațiilor viitoare n-ar atârna de claritatea și temeinicia gândirii acelor capete”. Alteori critica autorul de manuale spunând: ”Autorul nu știe a construi o frază corect și cu toate acestea scrie cărți didactice. Halal de țară”. Atât cât a putut, Mihai

Eminescu a predat atractiv cunoștințe de geografie, 19reușind să capteze atenția elevilor.

În concluzie putem spune că Mihai Eminescu este printre primii intelectuali români, care în a doua jumătate a secolului al XX-lea, a avut o cultură geografică universitară. Pe vremea aceea, geografia se studia doar la clasele de gimnaziu. În universități a fost introdusă abia la începutul secolului al XX-lea.

Note:

1.Aron Pumnul (27 noiembrie 1818 – 24 ianuarie 1866) Cărturar român, lingvist, filolog și istoric literar, profesor al lui Mihai Eminescu, fruntaș al Revoluției de la 1848 din Transilvania.2.A fost cea mai mare și mai bine organizată trupă de teatru din provincie, din care făceau parte renumita primadonă Fanny Tardini (1823-1905), frații Ion Vlădicescu (1831-1895) și Alexandru Vlădicescu (1844-1903) și Raluca Stavrescu (1839-1882).3.”Magazin istoric”, nr.6, iunie 19894..Carol C. Koka, Mihai Emininescu – drumuri și popasuri Transilvănene, ”Echinocțiu”, anul VI, nr.23, martie 2006, p.45.Cercul literar l-a desemnat pe Mihai Eminescu ca împreună cu Basarab și V.D. Păun să culeagă folclor din Moldova.6.Johann Cristian Poggendorf7.Lorenz von Stein (1815-1890), economist sociolog și profesor de administrație publică germană.8.Henrich Kiepert (1818-1899), geograf german.9.Karl Richard Lepsius (1810-1894).10.Immanuel Kant (1724-1804)11.Pierre-Simon de Laplace (1749-1827).12.George Călinescu, ,,Studii Eminesciene”, 1965, p. 26613.Mihai Eminescu ,,Scrisoarea I”.14.Alexandru Vlahuță, Opere alese, 1957, p.2115.Teodor Onișor, Interesul pentru geografie și etnografie la Mihai Eminescu, în ,,Studia Universitas Babeș-Bolyai”, Series Geographia, fasciculus I, 1973, Cluj, p.61-67.16.George Călinescu, op.cit., p.31317.Alexandru Chibici-Râvneanu18.Gheorghe Teodorescu-Kirileanu, Câteva date asupra lui Eminescu, în ,,Convorbiri literare”, XV, 1906, p. 1.089-1.09419.Dumitru Pancu, Mihai Eminescu suplinitor de geografie, În revista ,,Geopolis”, nr. 4, Editura Agata, Botoșani, 2007, p.22

Marturii culturale

)

Eseu

Până în anul 1953 de bibliotecă s-au ocupat, pe rând, profesorii care au predat limba şi literatura română la acest liceu, continuatori, în parte, ai activităţii lui Petru Bran în bibliotecă. Printre aceştia au fost Mureşan Victor (1918-1920), Oprea Ioan (1919-1920), Florea Ioan (1919-1920), dr. Seleş Eugen (1920-1940), Herman Elena (1920-1921), Botez Gheorghe (1920-1921), Sorobetea Aurel (1920-1930), Macovei Mihai (1921-1926), Pandrea Eftimie (1924-1940), Ghiţia Iacob (1926-1927), Ionel Alexandru (1930-1931), Marcu Mihai (1931-1933), Dabija Dumitrescu Aurelia (1931-1932), Bardoşi Aurora (1931-1932), Ruleanu Octavian (1934-1938), Terebeşi Ioan (1935-1942), Bîrlea Viorica (1944-1948), Ciadeiu Elvira (1944-1945), Basarabescu Mihai (1945-1947), Constantinescu Florin (1948), Georgescu Gabriel (1946-1963). Primul bibliotecar înregistrat ca atare a fost Gabriela Grigorescu, în anul 1953, numindu-se din 1959, Cavaşi, şi care a lucrat până în octombrie 1989, fiind bibliotecara cu cea mai lungă activitate prestată în

1această bibliotecă .Gabriela Grigorescu este născută la 22

octombrie 1932 în Satu Mare. Este fiica Elisabetei şi a lui Eugen Grigorescu. Descendentă dintr-o familie de boieri cu numele Grigorescu din Vrancea, este nepoata generalul Eremia Grigorescu. În timpul Primului Război Mondial, generalul Grigorescu a îndeplinit funcții de comandant de divizie și de armată, în campaniile anilor 1916 și 1917. Pentru modul cum a comandat trupele din subordine în Prima bătălie de la Oituz, A doua bătălie de la Oituz și Bătălia de la Mărășești, a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a și clasa a II-a, fiind unul dintre cei patru ofițeri români decorați cu această clasă, alături de generalii Constantin Prezan,

2Alexandru Averescu și Gheorghe Mărdărescu .

Deoarece tatăl Gabrielei era ofiţer de carieră, clasele primare şi gimnaziale le-a urmat în localităţile: Satu Mare, Tulcea şi Sibiu. Copilăria i-a fost marcată şi de plecarea tatălui pe front, unde a stat trei ani. Studiile liceale le urmează la Liceul

Teoretic de Fete, actualul Colegiu Naţional Doamna Stanca din Satu Mare. A fost o elevă deosebită, stimată de colege şi apreciată de profesori. Chiar la absolvirea liceului a rămas orfană de tată. Dând dovadă de curaj şi dârzenie, a deven i t capu l fami l ie i . Abso lvă Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Satu Mare, secţia pian. Ca profesoară de pian a obţinut succese notabile în pregătirea elevilor ei, iar concertele de sfârşit de an au fost mereu

apreciate de părinţii elevilor. Şi-a sprijinit şi ajutat sora, Magda, care a devenit profesoară de fizică.

În anul 1959 s-a căsătorit cu profesorul Gavril Cavaşi. Mariajul lor a durat 50 de ani fiind bazat pe încredere, respect reciproc, cooperare, multă iubire şi pasiuni apropiate. La 22 august 1968 în Satu Mare s-a născut fiul lor Eduard. Soţii Cavaşi au avut mulţumirea şi mândria că fiul lor a devenit medic, un om sensibil, cultivat şi realizat profesional. În anul 2004, s-a născut nepotul lor Eduard Paul.

Profesorul Gavril Cavaşi este urmaşul unei familii de preoţi greco-catolici. Este născut la 1 decembrie 1929, în Cenaloş, judeţul Bihor. Între anii 1952-1992 a fost profesor de matematică la Liceul Mihail Eminescu, actualul Colegiu Naţional Mihai Eminescu din Satu Mare. Datorită muncii depuse la acest liceu, a obţinut rezultate remarcabile de-a lungul anilor, în mod deosebit la matematică. Mulţi dintre elevii pe care i-a pregătit, au avut succese deosebite la concursurile de matematică, obţinând premii şi menţiuni pe ţară. De asemenea, elevii pregătiţi de dumnealui au avut rezultate foarte bune la examenele de admitere la facultăţile de profil tehnic şi matematic.

Gabriela Cavaşi a fost o personalitate complexă, perseverentă, cu spirit de iniţiativă şi simţ critic. Aprecia inteligenţa şi cultura, fiind un partener preţios de conversaţie. A fost profund

24

GabrielaCavaşi,primulbibliotecarlaLiceulMihaiEminescu

dinSatuMare

OvidiuT.POP


)

25

implicată în viaţa culturală a municipiului Satu Mare. Gabriela Cavaşi va rămâne o amintire vie în sufletul şi memoria celor care au cunoscut-o şi au apreciat-o.

A repauzat la17 august 2009 în Satu Mare.A activat 38 de ani, până la pensionare, ca

bibliotecară la Liceul Mihai Eminescu din Satu Mare. În această perioadă, a crescut semnificativ numărul de volume ale bibliotecii. De asemenea, nu o dată a fost remarcată activitatea Gabrielei Cavaşi ca bibliotecară. Biblioteca liceului a fost un tărâm unde sute de elevi ai liceului şi-au îmbogăţit cultura generală şi s-au format ca oameni.

În cele ce urmează, vom scoate în evidenţă activitatea, rezultatele şi aprecierile Gabrielei Cavaşi ca bibliotecar la Liceul Mihai Eminescu din Satu Mare. În anul 1959 a realizat clasificarea zecimală a fondului de carte a bibliotecii. În realizarea acestui demers, a fost ajutată şi de un grup de elevi ai liceului. Această informaţie am primit-o de la domnul Laurenţiu Diaconu, absolvent al Liceului Mihai Eminescu, promoţia 1959.

În anul 1979, la etapa pe ţară a Concursului „Cea mai bună bibliotecă şcolară” desfăşurat în cadrul celei de a II-a ediţii a Festivalului naţional „Cîntarea României”, concurs care a cuprins peste 10000 de biblioteci şcolare din ţară, Biblioteca Liceului de matematică-fizică Mihai Eminescu a primit Premiul special al Editurii „Junimea” din

3Iaşi . În anul 1988, la acelaşi concurs, biblioteca Liceului Mihai Eminescu din Satu Mare a fost

4declarată „fruntaşă” .În articolul „Manifestări consacrate Zilei

Republicii” scrie că „Biblioteca Liceului Mihai Eminescu dispune de 24.000 volume de cărţi-literatură didactică şi beletristică. Elevii îşi petrec o bună parte din timpul lor îmbogăţindu-şi prin intermediul cărţilor cunoştinţele de specialitate şi

5cele de cultură generală. ”Au mai apărut articole laudative despre

activitatea deosebită de bibliotecar a Gabrielei Cavaşi în ziarele cotidiene în limba maghiară Dolgozó nép ş� Szatmári hirlap.

Încheiem cu extrase din câteva articole din Cronica sătmăreană, articole despre biblioteca Liceului Mihai Eminescu din Satu Mare şi despre bibliotecara Gabriela Cavaşi.

Ziaristul Octav Grumeza în articolul La o bibliotecă şcolară scrie: „Mii de volume se află în biblioteca şcolii medii «M. Eminescu». Nu este uşor să orientezi setea de lectură a celor 1.200 de elevi spre cărţile cele mai corespunzătoare nivelului lor de pregătire. Tovarăşa bibliotecară Gabriela Cavaşi, în colaborare cu corpul profesoral şi direcţiunea şcolii, a obţinut rezultate frumoase în acest sens. [...] Am dat doar un exemplu din cele multe pe care le oferă această bibliotecă, unde munca cu cartea se desfăşoară metodic, organizat şi ca atare cu rezultate frumoase.”

În anul 1975, ziaristul Ovidiu Suciu în articolul În vizită la o bibliotecă premiată scrie: „Situarea între bibliotecile premiate în cadrul unui concurs organizat de Ministerul Educaţiei şi Învăţămîntului – cocurs care a antrenat aproape 9.400 de unităţi – este un fapt deosebit de prestigios, o recunoaştere a unor realizări şi nicidecum un succes hazardat. [...] Drumul celor 17.720 de volume ale bibliotecii spre cei 1.300 elevi ai şcolii trebuia scurtat, în condiţiile deservirii în pauzele de 10 minute dintre ore. [...] Răspunsul l-am găsit în iniţiativa, competenţa şi abnegaţia bibliotecarei. [...] Iată o «fotografie» a unui moment de lucru: un elev intră în bibliotecă şi se adresează bibliotecarei: «V-aş ruga să-mi recomandaţi cărţi de electrotehnică». Şi răspunsul bibliotecarei: «621, Punct 3» - după care elevul s-a îndreptat cu paşi siguri spre fişier, iar de acolo cu succes la raft. [...] La cele consemnate mai sus mai adăugăm preocuparea bibliotecarei pentru echilibrarea fondului de cărţi (biblioteca nu este exclusiv beletristică), organizarea lecturilor în grup a cărţilor unicate, realizarea de întîlniri cu scriitori (Pop Simion, V. Strava, Doina Cetea, Miko Ervin), realizarea unui panou şi a unei gazete de informaţie editorială, a unui ghid practic pentru viitorii studenţi (ce cuprinde probleme date la examene de admitere), diferite albume, afişarea bibliografiei pentru cursurile învăţămîntului politic

Marturii culturale

)

Eseu

26


)


)

şi altele.” În finalul articolului, autorul insistă asupra „prestigiului binemeritat al acestei biblioteci, asupra meritelor deosebite ale bibliotecarei care constituie un model de etică profesională demn de urmat.”

Rusu D. Voicu, profesor de limba şi literatura română, ziarist, realizator de emisiuni Tv şi om de cultură, absolvent al Liceului Mihai Eminescu din Satu Mare, promoţia 1963, în articolul A fi bibliotecar şcolar scrie: „Acum mai bine de 25 de ani, semnatarul acestor rînduri, elev fiind, se număra printre obişnuiţii cititori ai bibliotecii Liceului Mihai Eminescu din Satu Mare. Dar nu din motive de natură sentimentală stau la baza prezentului demers gazetăresc, ci unul mult mai temeinic: în cadrul celei de-a IV-a ediţii a concursului «Cea mai bună bibliotecă şcolară», desfăşurată sub generoasa emblemă a Festivalului naţional «Cîntarea României», bibliotecara Gabriela Cavaşi şi biblioteca Liceului Mihai Eminescu pe care o conduce s-au situat din nou pe locul I. La fel ca în ediţia a I I I-a a concursului. Aceste locuri prestigioase au fost precedate, în primele două ediţii, de cîte un premiu special. [...] Biblioteca Liceului «Mihai Eminescu», numărînd în prezent 34.758 de volume, dispune de două săli de lectură, cu aproximativ patruzeci de locuri şi cu spaţiu de depozitare corespunzător. [...] Este, într-adevăr, impresionantă munca ce s-a depus aici, de-a lungul anilor, cu deosebită competenţă şi pasiune, pentru ca astăzi întregul fond de carte, organizat alfabetic în rafturi, să fie reprezentat pe cataloage, în fişier. [...] Împătimită a rigorii, a temeinicei organizări a fondului de carte, bibliotecara Gabriela Cavaşi a pus la punct şi un catalog al «procesului de învăţămînt» care serveşte elevilor în a se informa operativ în legătură cu ce bibliografie poate fi consultată pentru fiecare obiect de studiu prevăzut de programa de învăţămînt. [...] Şi, pentru că o carte îşi face «propagandă» prin ea însăşi, în bibliotecă este permis accesul liber al cititorilor la rafturi. Apoi, cercul «prietenii bibliotecii» care activează în şcoală îşi măreşte neîncetat efectivul, fiind deosebit de căutate acţiunile organizate independent sau în

colaborare cu Filarmonica şi alte instituţii de cultură. Iată, aşadar, pare aproape firesc că activitatea pe care bibliotecara Gabriela Cavaşi o desfăşoară de treizeci de ani a găsit o binemeritată apreciere prin premiile naţionale obţinute ani de-a rîndul la concursul dintre bibliotecile şcolare. Dar, cel mai valoros premiu rămîne, fără îndoială, mulţumirile pline de recunoştinţă pe care miile de foşti şi actuali elevi ai liceului le adresează mereu celei ce a contribuit cu răbdare, pricepere şi tact pedagogic, cu cultura sa, la formarea şi consolidarea celei mai profitabile dintre deprinderile de o viaţă, aceea a cititului.”

Pentru activitatea deosebită ca bibliotecar, Gabrielei Cavaşi i s-a conferit Medalia Meritul Cultural, clasa I, de către Consiliul de Stat prin Decretul nr. 259 din 28 iunie 1972. De asemenea, a primit aprecieri scrise din partea Inspectoratului Şcolar Judeţean Satu Mare şi din partea Casei Corpului Didactic Satu Mare.

Bibliografie

Volume

Pop, Ovidiu T. şi Pop, Aurel, Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” Satu Mare Monografie, Colecţia Centenarium, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 2017.

Studii, articole

Libotean, Vasile, Rezultate frumoase la concursul „Cea mai bună bibliotecă şcolară”, Cronica sătmăreană, Anul XII (XVI), Nr. 2837 (3106), Sîmbătă 6 ianuarie 1979.

***, Manifestări consacrate Zilei Republicii, Cronica sătmăreană, Anul XI (XV), Nr. 2831 (3100), Vineri 29 decembrie 1978.***, Biblioteci şcolare evidenţiate, Cronica sătmăreană, Anul XXI (XXV), Nr. 5863 (7132), Miercuri 12 octombrie 1988.Webografiehttps://ro.wikipedia.org/wiki/Eremia_Grigorescu, accesat la 7 februarie 2019.

Note:

1 Ovidiu T. Pop şi Aurel Pop, Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” Satu Mare Monografie, Colecţia Centenarium, Bucureşti, 2017, p. 252.2 https://ro.wikipedia.org/wiki/Eremia_Grigorescu.3 Vasile Libotean, Rezultate frumoase la concursul „Cea mai bună bibliotecă şcolară”, Cronica sătmăreană, Anul XII (XVI), Nr. 2837 (3106), Sîmbătă 6 ianuarie 1979, p.2.4 ***, Biblioteci şcolare evidenţiate, Cronica sătmăreană, Anul XXI (XXV), Nr. 5863 (7132), Miercuri 12 octombrie 1988, p.2.5 ***, Manifestări consacrate Zilei Republicii, Cronica sătmăreană, Anul XI (XV), Nr. 2831 (3100), Vineri 29 decembrie 1978, p.2.

Domnul Iisus Hristos Se găsea în Galileea, propovăduind Evanghelia Împărăţiei Cerurilor pe malul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii). Era la începutul activităţii Sale publice (vezi Evanghelia dupǎ Luca V; 1-11). Mesajul transmis de El şi minunile săvârşite îi conving pe mulţi oameni să-L asculte cu interes. Iisus este înconjurat de mulţime. La ţărm erau ancorate două corăbii. Pescarii îşi curăţau mrejele. Domnul urcă într-una dintre cele două corăbii – în cea a lui Simon Petru (viitorul Său apostol) – de unde Îşi continuă propovăduirea, “învăţând mulţimile”. Domnul a venit cu trup pentru a ne învăţa prin viu grai, în mod direct, nemijlocit, cum putem trăi în pace pe pământ în vederea dobândirii fericirii veşnice. S-a făcut om ca şi noi (în afară de păcat) spre a ne arăta cum trebuie să trăiască un om între oameni, luptând pentru toleranţă şi iubire, ca om al iubirii.

La finalul cuvântării respective, Domnul i se adresează lui Simon: “Mână la adânc şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi”. Răspunsul lui Simon conţine în sine un paradox. Pe de o parte, sesizăm descurajarea izvorâtă din lipsa rodului unei activităţi prestate, iar pe de altă parte detectăm încrederea în puterea cuvântului dumnezeiesc, cu toate că încă nu-L cunoştea în mod personal pe Iisus: “Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar după cuvântul Tău, voi arunca mrejele”. Remarcăm faptul că Domnul i-a lansat lui Simon invitaţia, îndemnul de a întreprinde ceva. Nu l-a forţat, ci i-a solicitat participarea. Simon putea accepta sau putea refuza sugestia Domnului. El o acceptă, iar rezultatul pozitiv apare imediat: “Ş� făcând e� (pescar��) aceasta, au pr�ns mulţ�me mare de peşte, că l� se rupeau mrejele. Ş� au făcut semn celor care erau în cealaltă corab�e, să v�nă să le ajute. Ş� au ven�t ş� au umplut amândouă corăb��le, încât erau gata să se afunde”.

Roadele colaborării omului cu Dumnezeu sunt bogate. Însă, nu ajunge să ne impropriem noi aceste roade, ci suntem datori să le împărtăşim şi altora, adică semenilor noştri, pentru ca împreună să moştenim viaţa veşnică. Pescarii din prima corabie

i-au chemat şi pe ceilalţi ca să-i ajute şi ca să beneficieze şi ei de darurile Domnului. Noi, oamenii, suntem fraţi întreolaltă, alcătuim o familie, având misiunea sfântă de a ne într-ajutora, de a lupta împreună, de a ne bucura împreună, de a plânge împreună, îmbărbătându-ne reciproc. De aceea suntem fraţi. Ca atare, se impune să evităm egoismul, deoarece acesta ne izolează de ceilalţi şi de Dumnezeu. Egoistul se autocondamnă la singurătate, ieşind din sfera iubirii.

Totodată, dobândind darurile Domnului, trebuie să ne mai preocupe un gând: să nu cădem în păcatul mândriei, afundându-ne în noroiul păcatului, în nisipul mişcător al păcatului.

Cele două corăbii, ne spune Sfânta Evanghelie, erau atât de pline de peşti, încât “erau gata să se afunde”. Toate darurile sunt de la Dumnezeu, în urma colaborării noastre libere cu El şi nu sunt doar rezultatul muncii sau strădaniei noastre personale. Toată viaţa noastră se caracterizează printr-o împreună-lucrare a noastră şi a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu face nimic fără noi asupra propriei noastre persoane; nu că nu ar putea, ci pentru că nu vrea să intervină abuziv în viaţa noastră, restrângându-ne libertatea de voinţă cu care El Însuşi ne-a împodobit. Dacă ne-ar anihila libertatea, S-ar contrazice pe Sine ca dăruitor al libertăţii: “Iată, stau la uşă şi bat, zice Domnul; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine” (Apocalipsa III; 20). Dumnezeu ne conduce prin cooperare, prin colaborare. Pe de altă parte, noi nu putem lucra fără ajutorul lui Dumnezeu. Noi oferim credinţă şi voinţă, iar Dumnezeu ne dăruieşte ajutor şi putere. Dumnezeu răsplăteşte voinţa noastră, statornicia noastră în credinţă, răbdarea, prudenţa şi perseverenţa de care dăm dovadă, ne inundă de daruri, dar nu pentru a ne mândri, ci pentru a ne păstra întru smerenie, asemenea pomului încărcat de roade, care stă cu crengile plecate spre pământ (imagine a omului smerit, încărcat de virtuţi). Cât de sugestiv se exprima Sfântul Apostol Pavel: “Cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă” (I Corinteni X; 12). De asemenea, Sfântul Grigorie de Nazianz afirmă: “Cerul este, adesea, mai aproape de noi atunci când ne aplecăm, decât atunci când ne îndreptăm în sus”.

27

“Nuteteme;deacumînainteveifipescardeoameni!”

CristianBOLOŞ

Marturii culturale

)

Eseu

28

Constatând minunea săvârşită, prin puterea Fiului lui Dumnezeu întrupat, Simon Petru este cuprins de fiorul divin, este străpuns de săgeata căinţei şi cade în genunchi: “Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos”. Petru cade în genunchi, demonstrând prin acest gest că recunoaşte în persoana lui Iisus o prezenţă dumnezeiască. Omul îngenunchează doar în faţa lui Dumnezeu, recunoscându-L a fi Stăpânul Cerului şi al pământului. Omul îngenunchează pentru a se ruga, pentru a intra în dialog cu Părintele Ceresc şi pentru a menţine acest dialog viu şi dinamic, îngrijindu-se de săvârşirea faptelor bune. Petru, la rândul lui, rosteşte o rugăminte. Îl roagă pe Domnul să “iasă” de la el pentru că este un om păcătos. Îşi recunoaşte păcătoşenia. Această conştientizare este primul pas în ridicare, primul pas în urmarea lui Hristos. Nu poţi dobândi iertare dacă nu-ţi mărturiseşti cu sinceritate păcatele. Dacă le tăinuieşti, ele vor rămâne mereu în sufletul tău, atârnând greu, ca o povară, cauzându-ţi nelinişte şi nesiguranţă şi primejduindu-ţi viaţa din veşnicie.

În acelaşi timp, Petru este cuprins de spaimă. Însă, “frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine” (Pildele lui Solomon I; 7). Este înţelept cel care se teme de Dumnezeu, având dorinţa de a nu-L întrista prin păcate, cel care iese biruitor în lupta cu sine însuşi, cel care are stăpânire de sine în orice activitate pe care o desfăşoară. Frica de Dumnezeu nu-L transformă pe Acesta într-un stăpân care ne conduce în mod dictatorial. Ne este frică de Dumnezeu pentru că Îl iubim şi nu pentru că ne temem de El. Ne este frică de Dumnezeu precum ne este frică de părinţii noştri, pe care avem datoria de a-i iubi, de a-i preţui, de a-i ajuta şi de a le asculta sfaturile înţelepte şi dezinteresate. Este vorba de o frică izvorâtă din iubire, fiindcă “cel ce nu iubeşte pe nimeni, nu poate fi iubit de nimeni”, scria Democrit. “Iubirea trebuie să fie reciprocă”, spune un proverb turcesc, iar frica de a nu răni iubirea şi afecţiunea celuilalt nu face altceva decât să întărească iubirea în sinea ei. Căinţa se impune a fi împletită cu spaima. Spaima de păcat şi de ceea ce naşte el în sufletele noastre: dezordine, haos.

Petru a dat dovadă de credinţă, de ascultare, de smerenie, de bunătate, motiv pentru care aude cuvintele binecuvântate ale Domnului Iisus Hristos: “Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni”. Petru va deveni apostol, colaborator al Domnului şi, implicit, pescar de suflete, prinzând – cu răbdare şi tenacitate, prin cuvânt şi faptă –

sufletele oamenilor în mreaja Împărăţiei. La auzul acestor cuvinte, Petru, împreună cu Iacov şi Ioan (fiii lui Zevedeu), lasă totul şi-L urmează pe Iisus fără rezerve. Ne putem imagina încrederea în Domnul care a umplut sufletul lui Simon. Nu-L cunoştea încă prea bine pe Învăţătorul dumnezeiesc, dar, cu toate acestea, întâlnirea pe care a avut-o cu Acesta l-a convins să renunţe la familie, la casă, la ocupaţie şi să meargă după El. Adevăratul următor şi imitator al lui Hristos trebuie să fie în stare şi să renunţe la anumite lucruri, fără regrete, atunci când situaţia o impune, pentru a-şi salva propriul suflet şi pentru a-i ajuta şi pe ceilalţi să-şi salveze sufletele spre a le mântui în veşnicie.

Pe marginea unei faleze, un copilaş cade în apă. Un marinar din apropiere îl salvează, ducându-l de urgenţă acasă, la mama acestuia. Femeia a vrut să-l recompenseze pe salvator, dar acesta a refuzat. La insistenţele femeii, primeşte un medalion, care i-a fost oferit de soţ în ziua logodnei. Soţul îi decedase. Peste mulţi ani, copilul ajunge preot la un penitenciar. Aici întâlneşte un deţinut vârstnic, care nu dorea nicicum să se mărturisească şi să se împărtăşească. La un moment dat, părintele vede un lănţişor la gâtul deţinutului, un medalion pe care l-a recunoscut ca fiind al mamei sale. L-a întrebat pe deţinut dacă îşi aminteşte de un copil pe care l-a salvat de la înec, a cărui mamă i-a dăruit un medalion. Bătrânul, cu ochii în lacrimi, recunoaşte totul. “Eu, zise preotul, sunt cel pe care l-ai salvat atunci; acum îngăduie-mi să-ţi salvez eu sufletul”. Inima împietrită s-a înmuiat. Părintele, prin Mărturisire şi Împărtăşanie, i-a deschis cerul. Cât de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne!

Hristos ne adresează fiecăruia îndemnul: “ m â n ă l a a d â n c ” . A c e s t î n d e m n n e responsabilizează enorm pe drumul pe care îl parcurgem în viaţă, de la naştere la moarte, adică la trecerea în viaţa de dincolo, de la cele inferioare la cele superioare, de la cele care se văd la cele care nu se văd. Viaţa este ca o scară, formată din nenumărate trepte. Prin perseverenţă, vom reuşi să urcăm din treaptă în treaptă spre întâlnirea şi unirea cu Dumnezeu, spre pătrunderea în “adâncul” tainic al Împărăţiei Cerurilor. De asemenea, Domnul ne lansează tuturor inivitaţia de a fi pescari de oameni, de a-L urma şi imita fără teamă, deoarece El ne este împreună-călător pe scara vieţii, pe scara virtuţii, până la cufundarea noastră în iubirea veşnică a Raiului. Scara este accesibilă tuturor: “Orice om de rând, care L-a aflat pe Dumnezeu, Îl poate arăta prin felul lui de viaţă, mărturisindu-L în toate” (Tertullian).


)

La Începutul începutului, în lumea abia trezită din somnul cel lung al facerii, Înaltul se dezvălui aprig într-un tumult de sunet și culori, trosnind din încheieturi aștrii ce-și căutau, parcă, calea pe cer, iar Timpul – dezmorțit și el - începu a curge prin firele Torcătoarelor.

Pe întinderea grea a obârșiilor apăru [ ]2Găinușa … și Ciobanul ce-și aduna turma lui de

[ ]3stele arzânde … și Lebăda ce țâșni din străfunduri [ ]4în zborul ei pe cerul nopții… și Omul în dezlegarea

tainelor… și Carul cu oiștea frântă de atâta tumult… și Toate cele știute ori neștiute, ce bâjbâind în căutarea cereștilor căi, păreau a se împotrivi curgerii Timpului, ori încătușării Spațiului.

Atunci - spun bătrânii noștri – ”pe cerul peste cer” se pierdură stele pe calea lui Troian: ”după ce iese Găinușa se fă așa pe cer, peste cer, Calea lui Troian cu paiele. Am auzât din bătrâni că

[ ]5și-o pierdut paiele pe cale ”Din OUL cel născător de ceruri și stele se

făcu – mai apoi – Pământul ”priponit de patru stâlpi [ ]6de argint” și o osie de aur , ce a fost ”măsurat” și

”îmbulzât”, ridicându-se astfel munți și dealuri, numite încă de atunci gruie, gruiețe, măguri, bulzuri, ouțe… � În legendara Țară a O(u)așului există încă credința că Pământul născut din Ou ”stă”, plutește pe unda Apelor Primordiale ; ”pe apă săm noi - spun bătrânii – câteodată, cândva, cândva se clatină pământu ..atunci se-ntorc peștii…pe trii pești stă

[ ]7pământu, mari câtu-i lumea” Un mit cosmogonic exclusiv românesc – după Victor Kernbach - redă sugestiv imaginea creșterii pământului din ”sămânța de pământ” adusă de pe fundul Apelor Primordiale: ”pământul crește deci din sine însuși în virtutea unei entelehii și el de fapt nu este pământul ci Lumea, așadar cosmosul care se dilată așa cum se dilată în concepția modernă

[ ]8universul” La Cămărzana există un loc de o serenitate

impresionantă numit ”Ouțul”, care pe lângă faptul că îţi sugerează imagini legate de Oul Primordial, de Cuibare Stelare şi Ouă din Piatră, adică de

„cărămizi” af la te la fundamentul Universului, aşa cum îl ştim noi astăzi, pare a fi și spațiul pur de consacrare a ”insulei de piatră”, acolo unde „măicuţa

[ ]9din piatră” a născut „pruncuţ din piatră” ”Ouțul” ivit atunci la începutul

lumii, sau poate chiar mai înainte, ne aține calea cu amintirea unui Rai pierdut prea devreme, cu rânduieli, rosturi și pravile scrise sub cumpăna altor zodii, cu stele arse

pe lutul, ori piatra, ori iarba unor ceruri bătrâne. ”Ouțul”, ”Geamăna”, ”Cetățuia”, ”Cremenea”, ”Ursoii”, ”Măgura”, ”Tâmpa”, ”Somosul”, ”Belavara”, ca și mulțimea de dâmburi, gruie, bulzuri, măguri, răspândite pe întreg arealul oșenesc, aduc în lumea noastră misterul unor timpuri mitice. � Ele sunt ”pietrele martori” cum ar spune prof. Eliade, având ”calitatea de scară ce unește

[ ]10Cerul cu Pământul” , întocmai scării cu fuștei, ce înnobilează încă oul împistrit la Cămărzana. ��

][11

Din ”coasta” Oului cosmic, din greul de foc și tumult, pe bolta cerului timpuriu se ivi însăși Soarele, fapt rămas în memoria bătrânilor, ce cred că totul s-a întâmplat ”de-adevăratelea”, reiterând astfel cosmogonia: a fost odată un Om ce avea un Ou: el a fost încuiat Oul într-o ladă, și altul, ce știa când s-a dus Omul de acasă, i-a dat drumul și din

[ ]12acela s-a făcut mai apoi Soarele pe cer.Pe căile vremii – cele abia bănuite - Soarele a

fost și el Om…și-o fost rândunica o fată frumoasă; [ ]13și Soarele a luat-o de soție…

Tudor Pamfile consemnează că în credința țăranului român Soarele era steaua lui Dumnezeu ”deoarece la răsărirea ei, toate celelalte stele pier şi i se şterg din cale”

29

ÎncăutareaSineluipe…Scaracufuștei¹

AnaCICIO

Marturii culturale

)

Eseu

30


)

][14

În testamentul scrierilor vechi, lăsat nouă moștenire de înaintașii noștri, Soarele era reprezentat prin însemnul Vârtelniței, denumită și Morișca, denumiri sub care este cunoscut și în străvechiul O(u)as); odată cu pătrunderea creștinismului acest simbol, va fi înlocuit în mare parte de cel al Crucii.

În Zorii Istoriei, omul „vârstei de aur”, contemplând cerul nopţii şi pe cel al zilei, ori răsăritul şi ră-pusul Soarelui, a perceput fenomenul de Rotaţie, de mişcare al Pământului şi Stelelor, ”întrupându-l” în memoria pietrei, ori pe vasele de ceramică ale cucutenilor, ori înnobilând universul sacru al oului scris de la Cămărzana.

Altfel spus a transferat ”crucii pelasge” reprezentată de cei doi Zalmoxis (gemenii divini

[ ]15invocați încă în colindele noastre ) ideea de m i ș c a r e , s u f l u l d i v i n d ă t ă t o r d e v i a ț ă , atotcuprinzător, fără început, fără sfârșit.

[ ]16 Asocierea unor elemente primare cu adânci

semnificaţii, cum ar fi Oul ca simbol primordial al genezei şi regenerării cosmice, cu mişcarea de Rotaţie, ne fac -pe noi cei de azi - contemporani cu

miracolul „întrupării” Universului. Este „cronica” unui Timp tânăr, aflat la începuturile sale şi - de ce nu – cronica unei Revelaţii transmisă nouă printr-o formă de scriere primară

Toate aceste semne și simboluri vin înspre noi din adâncul mileniilor și poartă cu ele mesajul emoționant al moșilor și strămoșilor ce încă ne vorbesc despre Rânduială și Rost, lăsându-ne codul ce ne așează iar și iar înlăuntru Ființei.

Remarcăm în simbolistica semnelor sacre înscrise pe oul ”împistrit” și pe acela al cocoșului , simbol solar, prezent în toate mitologiile, ” întruchipând lumina cu toate valențele ei cosmice și

[ ]17spirituale” În credințele românilor cocoșul e un animal

apotropaic, apărător atât împotriva spiritelor rele, cât [ ]18și împotriva bolilor de tot felul. El este cel care –

prin cântecul său - alungă înapoi în morminte strigoii și duhurile rele cuibărite prin cotloanele nopții; tot el – spun bătrânii - este cel care va vesti cea din urmă Zi a Lumii, lăsând Umbrele să cadă în torente peste cerurile noastre răzvrătite.

][19

Vechi credințe leagă însemnele solare ”scrise” pe oul pascal de ”găinușa cerului”, purtătoare a Oului Cosmic, pe care o regăsim în colinde ”desferecând porțile” Hiperboreii și deopotrivă trezind din ”somnul cel greu” (inițiatic

[ ]20desigur) pe ”stăpânii curților”. Găinușa este asemuită Păsării Phoenix,

fiind descrisă de prof Densușianu ca având un pat, sau un leagăn, umplut cu pietre preţioase, în mijloc se vedea o piatră mare albastră de forma unui OU…pasărea Phoenix era consacrată Soarelui. Când i se apropia sfârşitul îşi făcea un cuib din ramuri şi plante frumos mirositoare, după care se aşeza în el şi îşi termina viaţa. Din măduva sa se forma un OU din care ieşea un nou Phoenix. Prima grijă a noului Phoenix era să ridice cuibul tatălui său şi să zboare cu el până la altarul Soarelui, unde îl

[ ]21ardea

31

Ea, Pasărea Phoenix – purtătoarea Oului Cosmic - cea cu „peniţe zugrăvite / cu ochii-n cap de pietre scumpe”, va salva chintesenţa învăţăturilor sacre hiperboreene, într-un ritual de vindecare a lumii şi regenerare a vieţii, folosind întocmai ca ţăranul nostru de azi, puterea tămăduitoare a „apei vii”, cea care – spun bătrânii – sfarmă neputinţa şi bolile, pregătindu-ne pentru o nouă naştere.

Nunta ca rit de trecere păstrează și ea reminiscența unor ritualuri străvechi ce țin de cultul solar – stranii și de neînțeles pentru omul modern - ce vin înspre noi din adâncul mileniilor, cum ar fi acela al ”danțului găinii”, ori cel al ”trecerii mirilor

[22]pe sub cununa de bărbinoc” la Racșa , sau ”colacul soarelui” prin care priveau mirii de pe pragul bisericii spre Soarele Tată (Moișeni), obicei consemnat de Ghe Focșa în ”Spectacolul nunții în Țara Oașului”.

Momentul aducerii găinii ”câtingănaș” la masa mirilor, prin scoborârea ”socăciței” de pe Prag, marchează ritual așezarea în aceeași matrice a Timpurilor noi și vechi, unind astfel căile Oului Cosmic.

De altfel însăși împletitura capului la tinerele din Oaș, având aspectul unei site foarte dese, fie că era împodobită cu așa numitele pletence, fie că se așeza peste împletitură o cunună, aduce cu ea imaginea familiară a Marii Zeițe Pelasge purtătoare de simboluri cosmogonice, întâlnite încă pe întreg arealul Oașului în geometria cusăturilor (brăduțul, heliile, unda apei, spirala, sau altfel spus Arborele Cosmic, Roata, Apele Primordiale și Ascensiunea), pe lemn (dinții de lup, zig-zagul, rozeta, vârtelnița), pe ceramică (unda apei, cocoșul, omul, crucița). Toate aceste semne și simboluri ne aproprie de misterul genezei.

Ele spun povestea omului ce a văzut primul Răsărit şi întâiul Apus al lumii, primul cer încărcat cu stele şi cea dintâi Dimineaţă, omul ce a simţit căldura primei Zile şi fiorul celei dintâi Nopţi.

Note:1 În Oaş, constelaţia Orion este cunoscută şi sub denumirea de

„Scara cu Fuştei”, cu elemente separate uneori în Grebla, ori

Rarița, fiind asemănată ziguratului, adică urcării în scară (în

trepte) spre starea cea desăvârşită; însemnul este întâlnit cu

precădere pe oul ”scris” cu simboluri sacre la Cămărzana.2 Din cele 7 stele ale Pleiadelor – simbol solar atlantic - țăranii formează o constelație aparte numită Closca cu Pui sau Gainusa sau Stelele Ciobanului. De ”Găinușă” sunt legate vechi credințe și eresuri inclusiv cele privind ”Cloșca cu Puii de aur” din Tezaurul de la Pietroasa. 3 Rombul constelaţiei LIRA, uşor de identificat pe cerul nopţilor, se află alături de „crucea” Lebedei, ş� l�n�a şerpu�ndă a Dragonului. Ţăranii cunosc constelaţia Lirei sub numele de „CIOBANU CU OILE”, în care steaua Vega este ”Ciobanul” iar restul de patru stele sunt oile. 4 Constelația Orion 5 Ion Mușlea – Cercetări etnologice în Țara Oașului și la minerii din nordul Transilvaniei, ed Dacia xxi, 2011,6 Într-o colindă din Oaș: De când Domnu s-o născutu /Domn din ceriu/ Ş� pământu l-o făcutu/ El b�ne l-o pr�pon�tu / De patru stâlp� de arg�ntu …7 Ion Mușlea – Cercetări etnologice în Țara Oașului și la minerii din nordul Transilvaniei, ed Dacia xxi, 2011, fila 2118 Victor Kernbach – Universul mitic al românilor, ed. Științifică 1994, pag 195 9 Într-un colind din Racșa (Oaș): Scoală gazdă nu durmi / Mă corindă-mă doamne mă co / Decât scoală slugile / Să măture curţâle / Cât gunoiu măturară / Tăt pe piatră-l aruncară / Piatra-n patru să crăpară / Pruncuţ de-aculu zburară …10 Mircea Eliade, Tratat de Istorie a Religiilor, editura Humanitas 2005, pag 24311 Foto din colecția prof dr. Mihaela Grigorean12 După o legendă mitică consemnată de Elena Niculiță Voronca în Romulus Vulcănescu – Mitologie Română , edit Academiei 1987, pag 36813 Ion Mușlea – Cercetări etnologice în Țara Oașului și la minerii din nordul Transilvaniei, ed Dacia xxi, 2011, fila 13714 Foto din colecția prof dr. Mihaela Grigorean15 Nașterea gemenilor cerești Apollo și Artemis, rămasă în amintirea colindelor noastre: Doamne Ler Domnului Doamne/ Ia-n ieşiţi boieri afară /De videţi ce să scoboară / Să scoboară două flori /Da nu-s flori, că-s frăţiori; sau: În ieşiţi boieri afară / Şi videţi cum să scoboară / Doi luceferi gios pe scară; sau: Colo sus în râturele / Zâurel de zâuă / Răsărit-o două stele 16 Un întreg Univers în mişcare, cu Soarele în centru şi spirale galactice, aşa cum au fost descoperite pe vasul neolitic la Hăbăşeşti (cultura Cucuteni) datat cu 5700 î.d.ch17 Ivan Eseev – Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, edit Amarcord 1989, fila 8918 Idem op cit19 Simoluri solare pe oul încodeiat de la Cămătzana – foto prof dr. Mihaela Grigorean20 Într-un colind cules de G. Dem. Teodorescu în Poezii populare române, Bucureşti 1885: cui sunt Doamne ceste case / Oi ler oi, dai Ler oi Doamne/ Aşa nalte, minunate /Cu porţâle ferecate / Cu lanţuri de fier legate / Stoborâte pe de-o parte / Cu stobor de siminoc / Cu streşini de busuioc ?21 N. Densușianu în Dacia Preistorică, vol. 4 cap. „Fibula în formă de Fenix din Tezaurul de la Pietroasa”, ed. Obiectiv, Craiova22 Tradiții și obiceiuri consemnate de Ioniță Andron în cap ”Înstruțatul miresei” în cartea Racșa, locuri și oameni, editura Gutinul 2001.

Marturii culturale

)

Eseu

Colegiul Naţional Mihai Eminescu din Satu Mare este primul liceu din România care a primit numele poetului naţional. În perioada interbelică, în 8 noiembrie în fiecare an, cu ocazia Soborului Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, la Liceul Mihail Eminescu din Satu Mare era mare sărbătoare. Astfel, Mihai Eminescu a devenit patronul spiritual al şcolii noastre. După anul 1989, s-a reluat această tradiţie de a sărbători ziua de 8 noiembrie.

În acest an, în zilele de 7 și 8 noiembrie 2018, s-au desfăşurat câteva evenimente dedicate Centenarului Marii Uniri, sub genericul „Celebrăm România”. Una dintre manifestări a fost sărbătorirea a 50 de ani de la apariţia primului număr al revistei școlii Luceafărul.

La ora 9:45, la bustul poetului Mihai Eminescu din fața colegiului, a avut loc slujba de cinstire a memoriei înaintașilor, la care au participat elevi şi profesori ai acestei şcoli. Slujba a fost oficiată de părintele dr. Cristian Boloș, părintele inspector școlar dr. Vasile Onea și părintele profesor Marian Miclăuș. În continuare a fost dezvelită şi sfinţită o placă de marmură aniversară la 50 de ani de la apariția primului număr al revistei Luceafărul. Placa a fost donată de economist Nicolae Manea, absolvent al acestui colegiu, promoţia 1969.

Evenimentul a fost urmat, la ora 10, de lansarea ediției jubiliare a revistei Luceafărul în Sala Festivă Dr. Vasile Lucaciu a colegiului, în prezența a numeroși invitați.

Colegiul de redacţie al numărului jubiliar este format din profesorii: Liviu Rotaru, Nicoleta Cherecheş, Georgeta Cozma, Delia Seicean, Carmen Bratosin, Dorina Ziman, Paul Orha, Marius Horşia, Ovidiu Mareş, Claudia Pop, Gigelia Silaghi, Ramona Istrate, Mariana Molnar, Alexandru Blaga, Ovidiu Pop, Dana Vălean, Gheorghe Popdan, Gheorghe Miclăuş.

Redăm, în continuare, câteva idei din materialele publicate în volumul jubiliar al revistei Luceafărul, ale celor care în urmă cu 50 de ani erau... în primele rânduri.

Domnul prof. dr. Ion Petrovai este absolvent a l co leg iu lu i nos t ru , p r o m o ţ i a 1 9 6 7 . Î n materialul Amintiri la un semicentenar dumnealui scria: „Semicentenarul revistei Liceului Mihai Eminescu, Satu Mare din 1968, azi Colegiu Național este și semicentenarul debutului meu literar absolut în primul număr al revistei Luceafărul al prestigioasei instituții de învățământ din nordul albastru al României. În urmă cu o jumătate de veac, la nivelul țării, liceul nostru era renumit prin olimpicii la matematică și fizică, dar în școală nu lipseau preocupările dascălilor și elevilor pe alte planuri. Clasa mea, a X-a E, reprezentând liceul după faza pe școală a concursului «Dialog pe aceeași scenă» a luat locul întâi și pe oraș cu un montaj de versuri scrise de

32

RevistaLuceafărul

OvidiuT.POP


)

33

mine, rostite și cântate pe melodii patriotice care au fost scoase de la naftalina istoriei. Elevii de azi e bine să știe că revista sărbătorită în acest an este rodul dezghețului ideologic petrecut în România după anul 1965. Faptul că L.M.E.-ul (Liceul Mihai Eminescu) era o școală în care se făcea carte la greu este dovedit și de revista care pentru mulți dintre foștii elevi ai școlii a fost o adevărată tribună de afirmare. [...]”

Profesorul Teodor Curpaş este membru fondator al revistei Poteci a Liceului nr. 3 (azi Colegiul Național Doamna Stanca). Primul număr al acestei reviste a apărut în anul 1968. În materialul ,,Luceafărul” - pe b a r i c a d a a d e v ă r u l u i ! , dumnealui afirma: ,,Și acum jumătate de veac au existat numeroase întâlniri spirituale în liceele minunatului nostru județ. Liceul Mihai Eminescu, mărturisesc la acest popas - după 50 de ani, avea un zbucium necurmat, o ambiție firească de a scoate o revistă ce avea să lumineze întocmai Luceafărului. Ne-am mândrit cu editarea reușitei reviste școlare Luceafărul! A fost și a rămas o sursă de inspirație, de curaj și rațiune! A fost strigătul generațiilor, conștiente de frumusețea și spiritualitatea lor! Rămâne Luceafărul - revista etnicului nostru, care vrea să trăiască și să simtă românește! Felicitări colegiului redacţional și semnatarilor, care nu vor uita nicicând că au realizat ceva... nemuritor!”

Dr. George Vulturescu este absolvent al Liceului nr. 3, azi Colegiul Naţional Doamna Stanca ş� colaborator al rev�ste� Poteci. În materialul Martor la apariţia „Luceafărului” de Satu Mare, dumnealui spunea: „În 1968, revista Luceafărul apărută la Liceul Mihai Eminescu (red. ș e f - G h e o r g h e C o s m a ,

profesorii - Aurel Dimitriu, Gavril Cavași, Antal Petru) deschidea o «serie revuistică» care se va împlini cu efervescența culturală de azi, prin revistele Poesis, Citadela, Acolada, Mărturii culturale, Eroii Neamului, Cronograf. A fost o apariție norocoasă - pe lângă lucrări ale profesorilor și elevilor, articole pe teme de matematică, fizică,

chimie, texte umoristice și culegeri de folclor, sunt pagini ale căror semnături, din noianul de nume ale celor prea puține numere (1-martie, 2-iunie,1968, 3-martie -l969) vor birui prin ani, vor impune câteva reușite. [...] Așadar, pe corabia revistei Luceafărul au navigat purtători de aur cultural, ea a fost generoasă prin deschiderea pe care profesorii îndrumători au știut s-o facă. Si anul 1968 a fost unul norocos pentru cultura sătmăreană - apărea , în decembrie, și revista Poteci (coordonată de prof. Teodor Curpaș), în 1o numere, până în ianuarie 1972. [...] Cultura sătmăreană este datoare acestor începuturi și evocarea lor este mai mult decât necesară. Persoanal, am evocat apariția revistei Luceafărul în Dicționar 1700-2000. Cultură și literatură în ținuturile Sătmarului (2000), pag.128. Peste un an, în 1969, va apărea revista Pagini literare, la Casa creației populare, dar începutul, de bun augur, trebuie socotit de la revista Luceafărul, revista liceului fanion al orașului nostru. Cred că, peste ani, aceste «pietre de temelie» vor rezista și cei care ne vor urma vor ști să le prețuiască valoarea ...”

Dr. Aurel Pop este unul d in t re in i ț ia tor i i revistei Muguri, de la Liceul nr. 2, azi Colegiul Național Ioan Slavici. În materialul Rezistența prin cultură (50 de ani de la apar i ț ia primului număr al revistei Luceafărul al Liceului Mihai Eminescu din Satu Mare), dumnealui scria: „Ramurile economiei socialiste planificate erau urmărite să-și realizeze indicatorii de plan, atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ. Erau vremuri în care economia «duduia» cu adevărat datorită eforturilor depuse de masele populare. Nici domeniul culturii nu făcea excepție de la regula impusă de regim. La nivelul județului, înființat acum o jumătate de secol prin noua împărțire administrativ-teritorială, s-a format un comitet de coordonare a manifestărilor culturale, atât în mediul rural cât și în cel urban, sub stricta supravegere a acestuia. În paralel, «brațul lung al securității» urmărea din umbră în special, întâlnirile tinerilor care frecventau cenaclurile existente în unitățile de învățământ din municipiu și județ. Proiectul viitoarei reviste părea o utopie în acele vremuri instabile , dar uneori utopiile au cele mai mari șanse de a fi realizate. A fost o deschidere de

Marturii culturale

)

Eseu

34

moment îmbinată cu ambiția unor cadre didactice de a duce mai departe actul cultural al perioadei interbelice. În asemenea condiții, editarea unei reviste, fie ea și la nivelul unui liceu, acum 50 de ani părea o înfăptuire plină de curaj, atât pentru profesorii coordonatori cât și pentru elevii-colaboratori. În anul 1968 apare revista Luceafărul, având colegiul de redacţie format din profesorii: Gheorghe Cosma, Aurel Dimitriu, Gavril Cavaşi şi Antal Petru. Printre foştii elevi-colaboratori ai revistei se găsesc şi Ion Bala, Ion Bledea, Ion Vădan etc. care peste ani au devenit nume de referință în cultura sătmăreană și națională. Conținutul acelor pagini, editate în condiții deosebite din punctul de vedere al libertății de exprimare (cenzura și-a spus de fiecare dată ultimul cuvânt pentru fiecare articol) a fost diversificat, potrivit activităților desfășurate în liceu. De-a lungul vremurilor, lucrurile s-au schimbat datorită indicațiilor „prețioase” venite din partea unor indivizi care ocupau fotoliile, fără să știe cu ce se „mănâncă” actul cultural, (fapt întâlnit din păcate și în zilele noastre). Și cu toate că n-a existat un lider al rezistenței culturale, revistele sătmărene - Luceafărul (1968), Muguri (1969) de la Liceul nr. 2

(azi Colegiul Național Ioan Slavici) și Poteci (1968) de la Liceul nr. 3 (azi Colegiul Național Doamna Stanca) - și-au continuat apariția, cu diverse întreruperi. Revista Luceafărul, alături de cele două reviste mai sus amintite, și-au găsit un loc în acel deceniu mult disputat al literaturii române contemporane, au fost o „rampă de lansare” a tinerelor talente existente la acea oră în municipiul și județul Satu Mare, azi nume de referință în cultura locală și națională. [...]”

Deoarece, apariţia în 1968 a primului număr al revistei nu a fost doar un eveniment în viaţa liceului nostru, ci şi în viaţa comunităţii locale, la împlinirea a 50 de ani de la apariţia primului număr au fost invitate personalităţi ale vieţii culturale de atunci şi de acum, precum şi reprezentanţi ai instituţiilor şcolare, de cultură şi administrative din judeţ.

Această manifestare la care au participat eminescieni şi membri ai comunităţii sătmărene, a fost nu numai o sărbătoare a colegiului nostru, ci şi a comunităţii locale. S-a demonstrat încă o dată că eminescienii sătmăreni sunt în primele rânduri ale comunităţii judeţului şi nu numai!

Dunărea de Jos, Galaţi, nr. 200, octombrie 2018 (serie nouă), nr. 201, noiembrie 2018, nr. 202, decembrie 2018. Florina Zaharia (manager).Caiete Silvane, Zalău; Anul XIV, (serie nouă), nr. 10(165) octombrie 2018, nr. 11(166) noiembrie 2018, nr. 12 (167) decembrie 2018. Daniel Săuca (redactor-şef)Plumb, Bacău, Anul XIV, nr. 139, octombrie 2018, nr. 140, noiembrie 2018, nr. 141, decembrie 2018; Ioan Prăjişteanu (director), Dumitru Brăneanu (redactor-şef)Actualitatea literară, Lugoj, Anul IX, nr. 86, octombrie 2018, nr. 87, noiembrie-decembrie 2018. Nicolae Silade (director).Litere, Târgoviște Anul XIX, nr. 10 (223), octombrie 2018. nr. 11(224) noiembrie 2018, nr. 12 (225) decembrie 2018. , Mihai Stan (redactor șef) Eroii Neamului, Satu Mare, Anul X, nr. 4(37), decembrie 2018; col (r). Voicu Șichet (redactor coordonator).Conexiuni literare, Bistrița, Anul II, nr. 6, 2018. Prof. dr. Dorel Cosma (director fondator)Conexiuni magazin, Bistrița, anul XIII, nr. 38-39/ 2018. Prof. dr. Dorel Cosma (director fondator) Menuț Maximinian (redactor șef).Plai românesc, Beiuș, nr. 33, octombrie 2018. Revista Colegiului Național și a Fundației culturale ”Samuil Vulcan” Beiuș. (director prof. Mihaela-Irina Ilieș)Luceafărul și noi, Satu Mare – 2018. Publicație a Colegiului Național ”Mihai Eminescu” Satu Mare. (director prof. Liviu Rotaru)Sud, Bolintin Vale, anul XXIII, nr. 11-12, - serie nouă (212-214) noiembrie – decembrie 2018. Vasile Grigore (redactor șef) Florentin Popescu (senior editor)Tibiscus, Uzdin, (Banat, Serbia), Anul XXIX, nr.10-12 (321-322), noiembrie-decembrie 2018, Vasile Barbu (redactor șef)

Revisteprimitelaredacție


)

Colaborarea dintre Colegiile Noastre Naționale - ,,Samuil Vulcan” din Beiuș și ,,Mihai Eminescu” din Satu Mare se desfășoară frumos, cum stă bine acestor instituții școlare cu o vechime și o valoare atât de impresionante.

În 11 mai 2018 veneam la Satu-Mare aduși de vulcanistul și eminescianul Corneliu Mezea. Acum de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil venim aici să ne bucurăm de sărbătoarea onomasticii comemorative a celui care dă numele acestui renumit Colegiu din Satu Mare, impresionantă căpetenie a poeților români precum Arhanghelul Mihail era căpetenia îngerilor Treimii celei Sfinte alături de vestitorul bucuriei nesfârșite a Bunei Vestiri.

Vedem, deci, ca o ,,Bună Vestire” sau, exprimându-mă laic, ca o veste bună și colaborarea noastră aflată astăzi la a patra întâlnire.

Ne aduce aici și dorința de a cinsti împreună cu prietenii noștri evenimentele care pregătesc Centenarul renumitului Colegiu ,,Mihai Eminescu”, dintre care selectăm împlinirea celor 50 de ani de la apariția în 1968 a revistei eminesciene ,,Luceafărul”. Nici nu se putea altfel, pentru că Liceele/Colegiile noastre au mereu ce sărbători.

Asocierea la această sărbătoare a revistei ,,Mărturii Culturale” și a Inspectoratului Școlar al Județului Satu Mare constituie alt prilej de bucurie și încântare pentru noi toți, beiușeni sau sătmăreni.

În 1968, noi sărbătoream la Beiuș 140 de ani de existență a Liceului nostru, ctitorit de Samuil Vulcan în 1828.

Cu un an înainte, în 1967, apărea la Beiuș cu mijloace rudimentare prin șapirografiere, revista noastră ,,Pagini de ucenicie”, anticipând apariția ei în 1968 în condiții tipografice excepționale.

Revista începutului din 1967 trasă la șapirograf era a cercului literar care dorea să continue Societatea de lectură a tinerimii studioase de la Gimnaziul din Beiuș înființată în 31 mai 1862.

În așa - zisul articol de fond cu titlul La început de drum, direcțiunea de atunci a Liceului nostru nota cu grijă, ca nu cumva să supere autoritățile comuniste, intenția de a prețui și dezvolta ,,tradițiile

câștigate de acest liceu în cei 139 de ani de existență” și 104 ani de la înființarea societății literare.

Într-un limbaj de lemn, imposibil de evitat, elevii erau îndemnați să învețe și să prețuiască ,,înfăptuirile mărețe ale înaintașilor ”, ca prin colaborările lor din coloanele revistei să constituie la rândul lor, exemple pentru generațiile următoare și să se mândrească cu ,,realizarea

mărețelor idealuri” spre care îi conducea Partidul Comunist Român.

Neputința evitării unui asemenea limbaj se putea vedea mai bine în 1968, când apărea de fapt adevăratul nr.1 al revistei ,,Pagini de ucenicie”, din care a trebuit să fie scos articolul distinsului nostru coleg de atunci, prof. Constantin Duma Suceveanu, de la rubrica In memoriam Despre Profesorul IOAN BUȘIȚIA (1875-1953), care în cei 40 de ani de muncă în Vulcania beiușeană, din perioada 1898-1938, avusese realizări impresionante în activitatea didactică ca profesor de desen și de muzică, ca artist multilateral, ca pictor, violonist și dirijor, implicat profund în viața cetății.

Datorită profesorului Ioan Bușiția s-a înființat la Beiuș în 1905, ,,Reuniunea de cântări și de muzică << Lira >>” care a participat în 1906 la Serbările jubiliare de la București, ocazionate de împlinirea a 1800 de ani de la cucerirea Daciei de către Traian, a 40 de ani de domnie a regelui Carol I și a 25 de ani de la proclamarea României ca regat (1881). Atunci s-a organizat în Capitala României o expoziție generală care a fost deschisă și pentru compatrioții din teritoriile aflate sub stăpânire străină, cum erau, de pildă, Transilvania și Părțile noastre din vestul României.

,,Reuniunea de cântări din Beiuș” cu un cor mixt de doar 20 de persoane dirijat de Ioan Bușiția a cântat Două inimi de G. Dima și Marșul regal de Gavril Muzicescu care se termina cu Trăiască România.

Aceste două cuvinte magice și interpretarea impecabilă a celor două cântece au stârnit auditoriului bucureștean un entuziasm enorm evocat de întreaga presă românească de peste tot, dar a stârnit și mânia autorităților din Transilvania care erau pe punctul de a desființa Liceul Român Unit din Beiuș, unde predau atunci cei 2 mari profesori

35

BEIUȘULDINNOULASATUMAREDiscursulprofesoruluivulcanist

TeodorRIF

Marturii culturale

)

Eseu

36


)

însoțitori: Ioan Bușiția și Constantin Pavel. Din fericire, beiușenii au scăpat doar cu înlocuirea lui Ioan Bușiția de la conducerea corului Asociațiunii.

Din mot ive au tob iogra f ice l ega te de persecutarea familiei sale din Sigetu-Marmației de către autoritățile statului dualist, Ioan Bușiția a fost atras, la începutul anilor 30, de mișcarea legionară la care ulterior a renunțat. Nu reiese, însă, de nicăieri că dator i tă componentei naț ional is t -act ive a personalității sale ar fi fost un extremist sau că ar fi promovat vreo umbră de ură sau intoleranță.

Simpatia față de mișcarea legionară a determinat scoaterea articolului despre el al profesorului Constantin Duma Suceveanu. Noi cei din Vulcania am trăit atunci clipe de groază îngrijorați că nr. 1 din ,,Pagini de ucenicie” ar putea fi topit. S-a reușit, totuși, salvarea lui și apariția unui alt nr. 1fără articolul despre Profesorul IOAN BUȘIȚIA (1975-1953).

Așa a avut loc în Vulcania noastră ,,a VIII –a minune a lumii...”, pentru că nr.1 al revistei ,,Pagini de ucenicie” a apărut de 3 ori: o dată în 1967 și de două ori în 1968. Paradoxul este cu atât mai mare cu cât în ziarul ,,Crișana” din 15 septembrie 1968 se acceptase publicarea unui articol al profesorului Constantin Duma Suceveanu cu titlul Figuri de profesori ai Liceului Samuil Vulcan din Beiuș: IOAN BUȘIȚIA (1875-1953) aproape identic cu cel scos din revista ,,Pagini de ucenicie” .

Menționăm că din 1978 revista noastră se numește ,,Plai românesc”

M-aș lungi prea mult dacă aș insista asupra patimilor lui Ioan Bușiția, ,,de un impresionant dramatism”, din anii de după bolșevizarea țării

noastre când acesta a fost aruncat în închisoare sistându-i-se și pensia pentru că ar fi fost ,,dușman al poporului”.

Cel care făcuse atâtea pentru poporul său ajunsese la bătrânețe muritor de foame abandonat de toți și lipsit de apărare. I-au purtat de grijă oameni simpli, precum bunica noastră, Nuța Vișului din Nimăești, care îi mai aducea de mâncare din când în când, având grijă să nu-i lipsească slănina care avea o durată mai mare de păstrare, dar care a rămas până azi în anonimat.

Ioan Bușiția fusese în casa bunicilor mei ca un foarte bun coleg și maestru de vânătoare al fostului său elev, absolvent din 1938, Nicolae Rif, fratele mamei mele.

Astfel și-a încheiat viața terestră acest apostol al neamului nostru la 13 septembrie 1953.

Acțiunea sa din 1906 de la București și ,,Biruința de la Beiuș” din 26 și 27 august 1907 prin alegerea părintelui Vasile Lucaciu în Parlamentul de la Budapesta, atât de frumos înfățișată de vulcanistul și eminescianul Corneliu Mezea, când îl evoca pe Leul de la Șișești constituie niște pași siguri spre Marea Unire de la 1918 al cărei Centenar îl sărbătorim în acest an al Domnului, 2018.

Bibliografie:

,,Pagini de ucenicie”, An I (1968), Nr.1 p.8,,Crișana”, An XXIII(1968), Nr.220(duminică 15 septembrie),p.3Corneliu Crăciun, Sub destinul care arde IOAN BUȘIȚIA, Oradea, Editura Logos 94, 2003, passim


)

Satu Mare, 2018. Lansare de carte la Colegiul Național ”Mihai Eminescu” Satu Mare: dr. Viorel Câmpean, dr. Ovidiu T. Pop, prof. Teodor Rif de la Colegiul Național ”Samuil Vulcan” din Beiuș (în picioare), drd.

Marta Cordea și prof. Liviu Rotaru – directorul Colegiul Național ”Mihai Eminescu” Satu Mare

Se spune că o societate sănătoasă este aceea care se clădește pe pilonii culturii și educației: singurii care oferă baza solidă pentru accelerarea rapidă pe scara evoluției. Aceste două domenii însumează valorile materiale și spirituale acumulate de-a lungul unei întregi istorii care ne arată lumii cine suntem.

În principiu, acestea sunt aspecte pe care le remarcăm ori de câte ori avem prilejul de a interacționa cu mediile occidentale. Și e bine ca fiecare dintre noi să avem astfel de experiențe, deoarece avem foarte multe lucruri de învățat din ele. În primul rând ne deschid ochii, descoperindu-ne absurdul care ne refuză periodic accesul la cartea noastră de identitate. Drept argumente aș trece în revistă câteva experiențe personale, de acest gen.

Aflat într-un sfârșit de săptămână la Baia Mare am decis să trec pe la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” pentru a-mi prelungi abonamentul și a-mi scoate cartea lui Tony Bush „LEADERSHIP ŞI MANAGEMENT EDUCAȚIONAL. Teorii şi practici actuale” (o lucrare aflată în lista bibliografică a unui curs postuniversitar de „ Management educațional” pe care-l urmam la Universitatea Oradea, dar și în cea pentru concursurile de directori/ inspectori școlari). Ca mai toate cărțile de management educațional, lucrarea lui Tony Bush este foarte greu de găsit: librăriile nu o mai au disponibilă demult, iar în format electronic nici vorbă să fie găsită. Așa că singura mea șansă a fost Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare, care o avea disponibilă la raft.

Ca orice cititor m-am prezentat unei doamne bibliotecare, care verificându-mi abonamentul și datele personale, mi-a spus sec: „Nu se poate să mai scoateți cărți de la noi și nici să vă mai prelungim abonamentul!”. Uimit de situație, am întrebat: „De ce?”. La fel de senin și cu zâmbetul pe buze mi-a răspuns: „Sunteți din Satu Mare, iar instituția noastră îi deservește doar pe cei din Maramureș!”.

Subliniez faptul că aveam abonament la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” de 15 ani și niciodată nu am avut vreo problemă prin care să nu am acces la fondul de carte pe motiv că nu sunt din județ. De asemenea, niciodată nu am avut probleme cu returnatul cărților, cu nerespectarea termenelor de restituire etc. Și brusc mă trezesc că nu mai pot împrumuta cărți, aducându-mi-se drept argumente lucruri de „ordin legal” sau experiențe nefaste ale bibliotecii cu diverși cititori.

Aici trebuie subliniat că sunt mulți oameni care prin natura meseriei lor chiar au o nevoie de un acces facil la un anumit fond de carte și că ar fi injust să fie băgați în

aceeași oală cu „neserioșii”. Totuși, după discuții insistențe în care încercam să

conving că am mare nevoie de cartea lui Tony Bush, că nu pot aștepta să fiu prins cu zilele în procedura împrumutului interbibliotecar, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare îmi acceptă prelungirea abonamentului. De ce nu se putea face asta de la bun început fără atâta tam-tam? Deoarece trăim sub zodia falsului raționament, iar din această perspectivă nu pot să nu aduc în prim-plan și câteva dintre experiențele similare cu care interacționez frecvent în activitatea mea didactică.

Îmi amintesc că într-o zi mi-am propus să merg cu un grup de elevi la cinematograf pentru a viziona filmul „Moromeții 2”, în regia lui Stere Gulea (ecranizarea unuia dintre cele mai frumoase romane ale lui Marin Preda și care este cuprins în programa școlară). Pentru asta am avut obligația să întocmesc o întreagă documentație: plan de excursie avizat de director, acordurile parentale, declarație pe propria răspundere, tabele cu elevii participanți, plus informarea inspectorului de specialitate cu privire la derularea activității.

Din păcate, sistemul nostru educațional rămâne încă captiv acestor reguli care trebuie respectate cu sfințenie (legi, OUG. HG, ordine de ministru, regulamente, metodologii, proceduri, programe școlare etc.) și care-ți dau o libertate foarte mică prin care să poți oferii elevilor un anumit acces la experiența culturală.

Nu este de mirare că avem cel mai ineficient sistem educațional din UE, că suntem pe ultimul loc la testele PISA/ volume citite/ achiziția de cărți ori timpul alocat pentru a merge la teatru sau filarmonică.

În schimb excelăm la capitole de gen: abandon școlar, analfabetism funcțional, dezinteres față de formarea noastră profesională, lipsă totală de respect față de cei care ne formează ca oameni/ față de valorile culturale și spirituale moștenite.

Nu așa stau lucrurile în acele țări civilizate cu care încercăm de multe ori să ne măsurăm, chiar din contră.

Fiind într-o vacanță în Austria, am avut prilejul de a observa totala libertate de manifestare și de acces la serviciile instituțiilor de cultură a cadrelor didactice și ale elevii (Spre exemplu un profesor austriac poate oricând să-și scoată elevii din clasă spre a le oferi acestora toate acele experiențe socio-culturale care să-i ajute să-și dezvolte pe deplin aptitudinile și competențele, menite a-i profesionaliza spre integrare lor eficientă în piața muncii/ viața socială).

Ideea e că, noi, nu vom reuși niciodată să atingem nivelul educațional și cultural regăsit în astfel de societăți occidentale dacă nu vom găsi ambiția de a ieși pentru totdeauna de sub zodia acestui fals raționament.

37

Subzodiafalsuluiraționament

ȘtefanMAZILU

Marturii culturale

)

Eseu

Zile cameleon

timp faleze pietriș toate pictate

în pântec de oraș

deschizi ușa cazinoului și vezi

oameni care beau

iar aura norocului se dezbracă de

sofisme

cu tocuri de egretă femeia din colț

numără rămășițele nopții

sau adaugă încă un conținut în

povestea cu mirt

sentimentul că ploile vor ucide

furnici nu mai există

doar o masă amorfă de ciment gata să

se prăbușească fără unde seismice

doar unde radio prin care poți auzi

porta-vocea realității

se schimbă șefii politici cad structuri

ale statului se pune bază

într-un om atât de singur încât își

înghite chitul

de peste tot din orașul dement pluvial

auzi mașinăria de rumegat despre

schimbarile cameleonilor politici

nimeni nu intelege de ce un magistrat

#nupoateajungepresedinte

când a țesut pânza de păianjen a

existenței

și precum Calypso i-a transformat pe

toți în porci captivi

iar azi-ul a devenit bastard

singura opțiune fiind un deadline

pentru mâine

niște concitadini pescuiesc din balcon

cu tălpile goale atârnate la fereastră

peștii nu au coloană vertebrală se lasă

pescuiți între secunde muți

de ce toate curg într-un flux și reflux

din care scapă doar elfii

acești orășeni demodați ce nu își pun

capul pe tăietor?

plouă prin imperiul orașului metafizic

cu oase cu pietre cu ziare on-line

Consumism

Noaptea aceasta ca un arc concav,

inima mea se preface

că îți trimite reject

tu însă ești natural ca un suc de

lămâie și astringent.

Nu suporți întunericul difuz, starea

acea de no limit, taci și reașezi

ordinea universului ca pe niște

piese de puzlle

încet, tot mai încet, contrariat de

porta-vocea orașului prin care

circulă

intemperii.

Poate că ploaia va ridica aburii până

la dunga infinită

de unde doar îngeri improvizați mai

pot venii.

Mâinile mele modelează cuvinte-

larve, prea tinere pentru veacul-

cetaceu,

și îți spun

pe terasa complice roust-uri de

amuzat iubiți plictisiți.

Dragule, în orașe copii fumează,

adulții se prostituează politic

și câinii au coșmaruri cu China.

Tu fumezi blajin imaginandu-ți

Apocalipsa Charlie Hebdo

iar singura salvare este un job de

tuns iarba,

marijuana unei societăți consumiste.

Te invit la kizomba unde în sala cu

oglinzi

corpurile noastre par eterice

și îți zic că nimic nu are un aer

firesc,

chiar nimeni nu câștigă tot,

nu pierde tot...

doar dansează #refresh .

777 de amintiri

zilele trec cu șenile peste lacul unde

orăcăitul broaștelor pare o incantație

suavă

mă apropii de partea carosabilă a

inimii tale

cumva asfixiată de gazele de

eșapament ale

celor care trec într-o dezordine

simplistă

zile și nopți negre/albe din care

cresc cercuri de libelule

ce se așază tăcut în luminatorul unde

bem dragostea ca pe un vin

bisericesc

știu că stai la intersecția spre via

Toledo unde muzicanții strâng

instrumentele

la miezul nopții și se îndreaptă sec

spre spre noaptea muzeelor

vor să simtă spectacolul vieții

boeme să își sprijine arcușul

de coasta statuii unei zeițe romane

arta este un zbor spre panorama

universului nud

vreau să îmi pictezi tabloul unei

vieți de ambuscadă

să ne apucăm de privit la microscop

roua cireșlor din livadă

ți-aș întinde cele 777 de amintiri cu

degetele

mele de pianistă și aș închide

claviatura

fără nicio emoție

așa cum dansezi când partenerul este

cel

care te susține ca un microcip

subcutanat

38

Angela-MelaniaCRISTEA

Poezii Marturii culturale

)

Cântec

Pluteau norii – trecătoriipeste turn de catedralăvedeam ochii – visătoriipetrecând în gând dovadăde aproape, de departepeste cerul de lavandăverde – albastru – cenușiu...În mirarea-mi tremurândăSufletu-mi plutea – ca noriiși cântaun cântec viu.

Caut

în tăcerea cu miros de zăpadăcaut tărâmul cu trei sori la răsăritprin ochiul ceruluistrecuratprin tâmpla munteluicernitprin valul apeitulburatprin puntea gânduluiuitat.

Moment

Copacul mă privea uimit.Cerul – curat acumspălat de ploaie...Pacea înserării vibraașternându-se pe frunze.Un tril – ecouplutea în aer, suspendat.Eu sunt și cerul și ploaiași cântul și floarea.Și da, copaculmă privea uimit.

Un vis

Deasupra – cerul nopțiiorașu-i adormitpe străzi, doarumbre negre se strecoară...Iar peste râu, din abur,pod tainic se înalțăfără vuiet și fără zvon

cu săbii și armuri și flamuricavaleri de fum pe cai de ceațăîn goană trec...în urma lor, lumina-i destrămată.Visează amintiri din veac apusorașul adormit sub cer de noapte.

Seară

E seară iartrec păsări negrepe cerul roșu, zugrăvite seară iarafarăun glas înaripat îmi cântăa primăvară – e ridicol –și ceasul ticăieagonicchiar paralel cu timpule seară iar,în roșu, cenușiu, haotic.

Descântec

Iarbă, crește-măfloare, înflorește-măfrunză, înverzește-măsoare, luminează-măstea, strălucește-mă!În pământ m-am ascunscu noapte m-am acoperitapa cea nouă m-a răsăritspre lumină am visatcu lumină m-am îmbrăcat.

Drum matinal

E devreme încă...ceața învăluie câmpiași cerul doarme, greu,

cu obrazul lipit depieptul pământului.Visele aleargă slobodede-a lungul șoselei.Drumul e liberși-i devreme încă.

Natură

Mister rotundpe cerși rădăcini crescutehaotic, înspre sus...ce nor molaticalunecă-n oglindăși amintirea ducedulceaburul din flori.Mă întreb ce, oare,căzând în adormire,visează iarbacea galbenă, sub brumă?...

Taină

Soarele-și filtrează raza‒ doar un nor pe chipul lui – se întâmplă-n cer o taină,gândul pipăie absurdul,teama frunzelor foșnindse-nfioară fața apeimâna vântului o atinge.Iar pe bolta cea înaltănori închipuie largi trepte.Se petrece chiar o taină:este Toamna de Acum!

Împletit...

în ițele timpului, spirală,covor mi-era când iarba,când plapumă – zăpada și oscilez, ca-n vis,între o albă nemișcareși dans vârtej, saumă opresc, adulmec, ceața,o simt în păr, în ochidantelă de cristale...În oase am durereși-n sufletu-mi din Cer, mirare.

39

LiaKOKA

PoeziiMarturii culturale

)

Fata cu fundă

În cozi lungi femeia părul își împletea,Nu l-a prins pesemne atunci când trebuia.În valuri chinuite aminitiri o surprindeauRegretre prinse-n slove de cer o chinuiau.

O clipă de iubire de mal tăcut se spargeColții stâncilor gri curmă multe catarge,Roșie este funda ce-n sânge se revarsă,Vaginul se contrastă pe alge de se lasă.

Amurgul tinereții curând se vede-n zareȘi boarea despărțirii cu flori de mai răsare,Petalele desprinse în păr se vaită tareFunda albastră prinde șuvițele pe mare.

Valul desprins feeric din negrul cer se varsă,Ducând pe drum de spume nuduri ce se dezgheațăFantasme de păpușă se întrevăd în clasăBeatica furtună le va scuti de viață.

Iar Spiritul uitării și cel al deveniriiVuind alene-n pragul știrbit de îndoialăSuflu îi dă păpușii să fie o petalăCurând de se va stinge sub cruda lege-a firii.

Zburăm iar împreună în cea din urmă oarăPe fundele tăcerii sub cerul cel de smoală,Trupul matur și umed sub ploaia de afară

Valsează amintirea la balul din petală.

Veni-voi după tine să ne eliberămA morții amintire în flăcări s-o uităm,Încet îți mângâi părul albit cu fulgi de neaȘi liber îți va curge vestind o nouă stea.

La braț

La braț cu tine eu pătrundPoiana nerostită,În viață singur eu răspundDe gândul în pripită.

La zorii vieții am venitUn om în cerc de oameni,Dar cu tine mi s-a năzăritSă merg pe drum de lauri.

Tineri eram și dorniciDe mers doar în poiană,Seara printre licuriciNe perindam în goană.

Acum suntem doar noiȘi pururi vom străbateCalea printre strigoiZburând spre libertate.

Dar anii grei s-au risipitLăsând o întrebare:De ce la braț noi am venitPlecând singuri fiecare?

(I) DEMONII STINGHERI

Adio!Şi vocea brutală din sanctuara spart cristelniţa paradisiacă.Eram într-un răsărit macabru,

al sublimei noastre deveniri.Peste nori timpul nostru intens trecea.Albastrul uşor păleaîn contopirea cu imensul alb al cerului,atingând porţile zeilor.Noi le deschidem uşorimpresionaţi de zorii unei zile fragede.Duiosul vânt văraticunduia infinitul în care domneampeste timp şi spaţiu.Un colţ de soare,în trainica noastră împărăţie,unde un el şi o ea au atins infinitul celest.Descifrând taina neantului am auzit:„Doar noi mereu vom fi,doi demoni stingheri în a infinitului miraje.Mult timp vom colinda de-a pururi,tu frumosul meu Domnţinându-mă în braţevom zbura pe a norilor cale”.

(II) E T E R N U L S Ă R U T

Încet ochii mi-i deschid şi te zăresc.Lin apa lacului freamătă atunci cândbuzele ni se contopesc într-un etern sărut.Doar noi doi suntem,am păcălit Tatăl timp care a uitat de noi.Ne-am clădit Universul nostru,din iubire şi speranţe.Încet mă ridic cu tine-n braţeşi-n parcul luminat paşii ni se pierd.O pată de întuneric apare,ea se măreşte şi te înghite.Mă ridic,spre ea mă aruncpentru a veni cu tine.„Să nu mă uiţi şi a ta voi fi”.Tatăl timp ne-a uitat,însă întunericul infinit a venit după tine.Haide să fugim,te aştept să vii în vechiul cimitir,acolo spiritele noastre se vor uni.

40

CristianBODNARESCU


)

Poem

Am ascultatfrunzele toamneipribegind pe urmele sufletului tău,versurile te urmăreauca să te răpească dintre coperțile întredeschise ale iubirii.Cu fiecare freamăt de reverieal aleilormai urcai cu mine în gândo treaptăspre cerul siniliu al poezieide unde nu cad(e) nici ploaie,nici zăpadădoar păsările nimerite-n zbor

Intermezzo

Înserarea mă masează cu mâinile ei reci de mortîn interiorul acestui cubde douăsprezece metri pătrațiprintre onomatopeele dușurilor,toaletelor (din vecini)ce trec de pereții subțiri

poemele gheomotocitearuncate la întâmplareact de iubire sado-masoce-mi inundă absența oricărei emoții -străbunicii și-au trăit viațala demisol așteptând ziua în caream să vin să le bat la geamcu un poem

pașii celor din schimbul doidestineînsumatemiriapode în locomoție

o scânteie de acalmie-un greier blocatîn debaraua de la etajul patru

cântă dorul ierburilor înalte

ușa clădirii răstrântită,pe geamul aburit al căreiane scriam versuri de pe o parte și alta -amintiri din care tragun ultim fum

orizontul redusla un ochi de luminăcontemplativ

înserarea mă maseazăcu mâinile ei reci de mort,întors intempestivpe o parte și altaca un greier captivîntr-o cutie de chibrituri.

Orașul va înnebuni fară poeți

Orașul acestasuferă de ADHD, doar atenție gen Big Brother mai are,pe străzile lui zboară crâmpeie de poeme (un fel de veștminte purtate ale sufletului)cu care se peticește lumina

Încerc să mă prind de un ultim vers deal meu înainte ca forța centrifugăsă mă proiecteze în delir

Cineva ne-a luat o înainte,a înnebunit deja, iubito!

Orașul va înnebunifără poețicine ne va exorciza?

Impact

Pe coridorul de spitalal trecerii timpuluiascult tusea convulsivăa amintirilor,cenușa destinuluiscrâșnită printre dinți,prin geam se văd stelelece stau să cadăla cea mai mică adiereprecum frunzele toamnei.

Ca un mim (rezematde inadecvarea oricărei replici)aștept unica certitudine posibilăgolul după impactul prăbușirii.

Prea târziu

E prea târziusă mai stingi lumânarea,zorii zilei ne-au zărit dejaimpresiile desperecheatece încă se mai caută somnambule, frânte prinîntorsăturile catacombelor sufletului.Ploile bat la geampunctul ultimului vers,în clepsidra supraîncărcată a memorieipoeme tasate.

Duminica versurilor

Nu trezi azisoarele versurilor meleretras într-un cocon de tăceri,e puțin înnorat stă chiar să plouă în culori de duminicăpeste templul liniștii

Nu trezi azi soarele versurilor mele de iubire,de mâine un fluture galben care va însuflețianotimpul metaforelor

41

FranciscEdmundBALOGH

PoeziiMarturii culturale

)

1.

Când m-am lăsat de poezie sticla era încă plină, abia o destupasem, dopul mai avea savoarea Neînceputului plin cu arome. Îmi tremura mâna, cerul gurii îmi luase foc. Limba îi știa gustul, buchetul, tăria, mintea se bucura de valea năucitoare unde mă va arunca acest drog interzis navilor (unii își închipuie să poezia e chestia aia din conservele de cuvinte lăsate de moșternirea grea a trecutului). Unii au botezat lichidul din sticla asta fără ambalaj și etichetă, băutură divină! Rece, sceptic știam că e vorba numai de-vin.Tardiv să mai închid prețiosul recipient. Dopul se umflase de la atâta poftă de viață încât nu mai încăpea în gâtul sticlei și ea, năbădoiasă, nerăbdătoare să ia inima la dans, îmi ardea în palmă ca un cocktail Molotov. Urmez indicațiile din manualul de supraviețuire, arunc sticla pe fereastră sperând să nu îi iasă în cale scăfârlia unui trecător care de la impact să devină, postum, Marele poet necunoscut. Nu îmi place să duc flori la morminte. Vreau să fiu lucid și după aceea, când băutura sau cariile de înțelepciune ale timpului mă vor fi târât în locul nostru de întâlnire comun. Nu mult, cât să apuc să mă uit în ochii fiecăruia care va merge în spatele sicriului, să citesc viitorul în palmă sau pe sub fustă ( după sex și aplecări lumești).Sticla a zburat cale bună, până la granițele planetărești. S-a spart în fără de număr cioburi stelare care

au început să cânte o simfonie globală. Picăturile au scurs la vale, tot mai adânc, infestând oceanul cu melancolie și zumzetul de albine harnice care fac din galaxii alveole de pus miere pentru zeii încă nenăscuți.Din când în când, de atunci, deschid fereastra și aștept să plouă, să îmi spăl fața cu versurile pe care excesul de normalitate l-a întors în univers spre sărăcirea mea și îmbogățirea altora... cum vreți să o luați... sau să o descifrați...

2.

Jurnal nedezmeticit

Mi s-au dus prieteni, părinți, iubite și atâtea flori de crini, M-așteaptă dincolo la o masă unde paharul cu veșnicie e plin...Ce guri insetate, ce suflete șui, privesc din susul unui cer tehui,La masa de acolo, ușor sub umbra raiului, la lumina iadului,Stau și așteatpă cu răbdare încă un rând, să le vină la masă,Copii și meșterii anilor care mi-au crescut în coaste si coapsă,Mai e un scaun acolo care tace și așteaptă să-i vină rândul să fie șezut și apăsat cu încă o veșnicie,E pus, așa mai într-un colț, pentru cel care vine, Să scape turma de sete și să-i umple cu istorii de bine,

Din lumea ce tot trece, tot vine, lasă prin ceruri coregrafia unor păcate păcătuite cu oricine, ceva ce seamănă cu coada destrăbălată a unei comete virgine.Am pus deoparte la învechit vinul anilor care nu i-au mai prins printre noi,Sunt plini cu rostiri!Le fac un semn să nu se grăbească, vin acum, vin azi sau mâine, egal, cândva tot am să vinMai stau, mai caut să nu care cumva să uit ceva pe aici...Nu știu dacă mă mai pot întoarce, așa cum vine nostalgia să ne ia firea și să se tăvălească cu ea prin păpușoi...Sunt legi, legișoare, și tot feluri de înscrisuri mărunte care ne tot pun bețe în roate ca să vorbim,Ah Doamne, cred că a venit vremea să ne modernizăm, să facem o Uniune între Cer și Pământ, între fundul iadului și capătul raiului unde să putem circula liberi si fără popriri,să învățăm din păcate și din sfinte ploconiri,, din mirări și smiorcăieli de copil,poate mai punem de un șotron, de o mijoarcă, de un leapșă, de un chilipir,poate mai sădim un pom, o floare, o clipă cu pană la pălărie,poate mai strănută cineva, mai spune ceva și ne pomenim că iar a rămas lumea grea,Cu un cuvânt, cu o înfățișare, cu ceva mai multe mii de milioane de clipe, ani, ere, săptămâni și ore mereu rotitoare,prin care să ne tot căutăm din nou unii pe alții, prefecându-ne că nu ne găsim, prefăcândune, din când în când, că mai murim...

42

DanSTOICA


)

Nu știu ce cred alți oameni despre viață, dar Băiețelul obișnuiește să spună că viața e atât de minunată și atât de scurtă, încât irosirea ei cu tot soiul de nimicuri nu e doar o prostie, ci și o lipsă de recunoștință pentru Cel care ne-a dăruit-o. Pentru Băiețel, Cel ce dăruiește viață se cheamă din nou Dumnezeu. Pentru mine se numește, dintotdeauna și mult mai simplu, mama. Dreptatea este, cred, de partea amândurora.

De curând, prietenul meu a participat la întâlnirea de zece ani de la absolvirea liceului. De fiecare dată când își amintește de acei ani, de foștii săi profesori și, mai ales, de foștii săi colegi, își lovește palmele una de cealaltă, o dată în jos și o dată în sus. Își însoțește mereu vorbele cu gestul acesta, care vrea, cumva, să însemne: „Iată, fraților, ce repede trece timpul!” Sau: „Gata, a fost și nu mai e, s-a isprăvit!” În orice caz, e un gest pe care numai oamenii pot să-l facă. Deși n-are decât douăzeci și opt de ani, Băiețelul se comportă uneori ca un adevărat înțelept.

Numele meu este Bumbi, dar Băiețelul îmi spune în fel și chip: Bumbescus, Bumbițchi, Pufos-tete, Giacobo, Gugu, Gicuțu, Guguștenescu, Crocodileanu, Croco, Ghiduș-tete; cam la fel de multe nume – mă rog, prenume – ca cele purtate de Picasso, artistul pe care, dintre toți marii pictori ai lumii, prietenul meu îl apreciază în mod special. Totuși, pe lângă Bumbi, cel mai des îmi spune Cățelul. Cu ironie, știu, fiindcă de mult am încetat să mai fiu cățelul jucăuș de odinioară: peste câteva zile voi păși în cel de-al cincisprezecelea an de viață.

Habar n-am la ce vârstă moare un câine. Vorbesc de moartea naturală, desigur. Știu însă prea bine că sunt un câine bătrân. Îmi simt vârsta în fiecare încheietură dureroasă. În vederea tot mai încețoșată; în auzul tot mai slab. Dar în tot răul e și un bine, cum zic oamenii. Nu-i aud întotdeauna pe ai mei când mă strigă, dar măcar nu mă mai sperii atât de tare de petardele aruncate de copii și tineri în nopțile dintre ani. Oamenii spun că, în privința duratei de viață a unui câine, contează și rasa din care faci parte; cică rasele mici trăiesc mai mult... Auzi, rasă! Eu sunt o biată corcitură, nu m-am rușinat niciodată s-o spun. Cât le este dat corciturilor de talie mijlocie să trăiască? Păi, să vedem... Lăbuș trebuie să tot fi avut paisprezece ani

când l-a descoperit stăpânul său, mort sub o salcie plângătoare, la capătul livezii. Azorică, cu tot numele său de cățel, avea peste șaisprezece ani când l-au găsit fără suflare niște copii în spatele unei case părăsite. Nero, la fel, trecuse și el de șaisprezece... Hm! Era o întreagă comicărie să le vezi pe corciturile astea trei cum își vorbeau când se întâlneau pe uliță, cum își strigau unul altuia să latre mai tare, ca să se facă auziți cum trebuie. Cam toți cei de o vârstă cu mine, câini pe

care îi știu încă din copilărie sau pe care i-am cunoscut mai târziu, cu care am împărțit și bune și rele, cu care m-am certat și m-am împăcat de nenumărate ori, zac acum în țărână, îngropați de către oamenii pe care i-au slujit o viață întreagă, ori li-s oasele împrăștiate prin hățișuri și ponoare întunecoase, numai bune de speriat copiii ce se mai încumetă să vâneze fazani și iepuri prin astfel de locuri.

„Viața e atât de minunată și atât de scurtă”, filosofează Băiețelul. Sunt întru totul de acord că e prea scurtă, dar mă îndoiesc că e atât de minunată; că e numai minunată, cum lasă prietenul meu să se înțeleagă. Măcar că nici lui nu i-a fost mereu ușor în cei douăzeci și opt de ani de viață. Dar am avut noroc, trebuie să recunosc. Atât de mult noroc, încât acum, la senectute, pot să vă povestesc despre tot ce mi-a fost dat să trăiesc pe acest pământ.

În primul și-n primul rând, am avut noroc că m-am născut câine, iar nu cățea. Fiindcă oamenii de la noi se cam feresc să țină cățele pe lângă casă. Spun despre ele că o duc dintr-o nuntă în alta, cu un cârd de pretendenți în spatele cozii lor ridicate – expresia vulgară le aparține – pretendenți care se încaieră între ei, se sfâșie ca fiarele și provoacă numai stricăciuni prin gospodărie. Și mai spun că ele, cățelele, nasc o droaie de cățeluși, pe care ei, oamenii, încearcă să-i dea în stânga și-n dreapta, dar, până la urmă, când nu mai au ce face cu ei, tot ajung să-i omoare sau să-i abandoneze, de mici, în locuri îndepărtate unde, lipsiți de hrană și apărare, împărtășesc aceeași soartă tragică. Așa s-a întâmplat și în cazul fraților și surorilor mele.

Nu mi-am cunoscut tatăl, și nici el n-a ținut să mă cunoască pe mine. Nu țin minte s-o fi întrebat pe mama despre el, nici măcar din curiozitate, și nici ea nu mi-a vorbit vreodată despre asta. În schimb, mi-a povestit că la nașterea mea a mai avut cinci pui – trei căței și două cățelușe. Ne-a adus pe lume sub un fânar, într-o zi de vară învăluită în mireasma otăvii proaspăt cosite. Acolo am fost feriți, pentru o vreme, de ochii babei și

43

„BumbișiBăiețelul”

DanMariusCOSMA

Proza)Marturii culturale

)

44

Proza

)

Marturii culturale

)

ai moșului, care nu erau alții decât bunicii materni ai Băiețelului, cum aveam să aflu mai târziu.

După câteva zile, bătrânul ne-a descoperit cuibul, a alungat-o pe mama cu un băț, iar pe noi ne-a pus, unul câte unul, într-o coșarcă și ne-a dus la babă. Voiau să-și aleagă un câine pentru ei.

‒ Uită-te și tu mai bine, cred că sunt patru cățele și trei câini, a zis el.

‒ O, Doamne, a zis baba cu năduf. Înțeleg că nu mai vezi bine, dar acum nu mai știi nici să numeri?...

‒ Bine că știi tu! făcu moșul, posac. ‒ Sunt șapte, nu opt, cum ai zis tu! ‒ Eu n-am spus opt! se încruntă moșul. Am spus

șapte. ‒ Când ai spus tu șapte? țipă baba. ‒ Ești cam tare de urechi, femeie. ‒ Știi ce? Decât să ne sfădim, mai bine să-i mai

numărăm o dată. Ne-au numărat din nou. ‒ Vezi că-s șase de toți? a zis baba. ‒ Și pe care îl păstrăm pentru noi? a întrebat moșul. ‒ Pe ăsta, a zis baba, și a pus mâna, la întâmplare,

pe una dintre surorile mele. ‒ Vezi numaʼ să nu te încurci... ‒ Să știi, omule, că m-am și încurcat, a spus

bătrâna. E cățelușă, mânca-o-ar para focului! Uite, ăsta-i cățel! a pus ea repede mâna pe mine. Cățel ești, mă? E cățel, a zis ea.

Și aici am avut noroc pentru a doua oară în viață. Mâna osoasă a babei era însăși mâna destinului.

‒ Pe ăsta îl ținem, fie ce-o fi, a adăugat baba, răspicat. Pe ceilalți ia-i repede de aici!

Din spatele gardului, amenințată cu bățul de către babă, mama a văzut cum omul îi ia odraslele din coșarcă și le răstoarnă într-un sac, pe care l-a legat la gură cu o bucată de sfoară. A dus sacul în fundul grădinii și l-a agățat de creanga unui pom, unde mama n-avea cum să ajungă. Apoi s-a întors în casă liniștit.

O zi întregă a plâns mama împreună cu frații mei, ce se stingeau încet, sufocați de căldură în sac, până când baba, nemaiputând suporta plânsetele lor, i-a poruncit bărbatului ei să sape o groapă și să arunce sacul în ea. Apunea soarele, îmi zicea mama, și înroșea lumea cu razele sale, când bătrânul și-a dus la bun sfârșit misia primită și a tropotit de câteva ori pământul jilav de sub care mai răzbăteau, slab, scâncetele fraților mei, a celor care n-apucaseră să moară afară.

‒ Îți povestesc lucrurile astea ca să știi cine ești și, mai ales, să știi în ce lume urmează să-ți duci zilele, mi-a spus mama; și și-a întors capul într-o parte, să nu-i văd ochii grei de lacrimi.

Aveam să aflu curând, pe propria blăniță, cât de rea poate să fie lumea înconjurătoare. În plus, m-am pricopsit pentru tot restul vieții cu o frică teribilă de tot ce-i îngust și strâmt. Ani de zile am avut coșmaruri în

care se făcea fie că eram îngropat de viu în pământ, fie că am nimerit în vreun tunel, sau în vreun puț părăsit, fără putință de-a fi auzit și salvat de cineva. Mă deșteptam tulburat și nu mai voiam să-mi continui somnul, ajungeam să nu dorm cu nopțile.

Am rămas pe gânduri. Pe de-o parte, mi-ar fi plăcut să am frați; pe de altă parte, îmi plăcea că eram singur la mama și aveam parte, numai eu, de toată dragostea ei.

‒ Ați fost primii mei pui, a revenit ea, înduioșată. Măcar, acum, te mai am pe tine, a zis apoi, parcă citindu-mi gândurile, și m-a mângâiat pe creștet.

Dar nu ne-a fost dat să rămânem prea mult timp împreună.

Nu cred să fi trecut trei luni de la nașterea mea, când, într-o zi mohorâtă de toamnă, a intrat în curtea bătrânilor un bărbat cu pălărie, călare pe o bicicletă. Parcă îl mai văzusem o dată pe la noi, dar nu eram foarte sigur. Mama, în schimb, l-a recunoscut imediat și a început să se stropșească la el, gata să-l înhațe de pantaloni. I-am ținut isonul, se înțelege, cu glasul meu subțire. În loc să se sperie, străinul a râs de lătratul meu neconvingător și m-a luat peste picior:

‒ Ia uite-l, măi, ce al dracului e încă de pe-acuma! făcu el, rezemându-și bicicleta de peretele casei. Uite, domnule, cum vrea să mă muște! Mă, daʼ periculos mai ești, he-he-he!

Abia atunci mi-am dat seama că omul era nițel băut, și-am auzit-o apoi pe bătrână reproșându-i tocmai lucrul acesta, în cuvinte dintre cele mai aspre.

‒ N-am venit să mă cert cu tine, mamă soacră, a zis bărbatul, posomorât. Mâine, poimâine e ziua Mariei și m-am gândit să-i duc în dar un cățel... Pe al nostru nu-l mai găsim, nu știu unde dracu poate fi... Poate s-o fi prins în vreo capcană pentru fazani, poate l-a furat careva de pe drum, habar n-am! Știam că ți-a fătat cățeaua asta, așa că am venit să-mi dai un câine pentru ziua Mariei.

‒ Pentru ziua Mariei, l-a îngânat baba, supărată. Ai și uitat când e ziua ei, recunoaște! Umblă toată ziua mort de beat, și-acuma crede că o să-i facă o bucurie neveste-sii ducându-i un câine, chicoti către bărbatul ei, ce tocmai ieșise pe prispă. Uite-l, ăsta-i singurul pe care-l mai avem. Ia-l dacă-ți place... Dacă ai fi venit când erau toți, acuma ai fi avut din ce să alegi... Ce să vă fac dacă mă căutați din an în Paști! Hai în casă, ce stai acolo ca un prapur?...

Au intrat câteștrei în casă. M-am uitat către mama: ‒ Mama, am zis cu glas plâns, eu nu plec de lângă

tine. Hai să fugim de acasă chiar acum. Când termină ei de vorbit, noi o să fim deja departe, în lume!

‒ Și unde o să stăm? a spus mama, îngăduitoare. Crezi că-i ușor să găsești un stăpân, și încă unul cumsecade?

‒ Dar bătrânii noștri nu-s stăpâni buni, am spus eu. Mi-au omorât frații.

45

‒ Știu, dar măcar primim din mâna lor o coajă de pâine și avem un acoperiș deasupra capului. Alții n-au nici măcar atât. Trebuie să vezi mereu partea bună a lucrurilor, dragule. Sau partea plină a paharului, cum spun oamenii.

‒ Așa spune, poate, omul ăsta cu bicicleta, am făcut eu, morocănos.

Mama a râs domol. Pe urmă, m-a privit adânc și mi-a spus cu blândețe:

‒ Eu vorbeam de noii tăi stăpâni. Bărbatul cu bicicleta, soția lui și băiatul lor vor fi noii tăi stăpâni de azi înainte.

‒ Îi cunoști? ‒ Au mai fost pe aici de câteva ori înainte să te naști

tu... ‒ Și apoi n-au mai venit din cauza mea?... ‒ Nu, dragule, nu din cauza ta. Vin rar pentru că nu

se înțeleg cu bătrânii lor. Câine cu câine se ceartă, d-apăi om cu om!

‒ Crezi că vor fi stăpâni buni? Măcar la fel de... buni, ca bătrânii noștri? am căutat eu o rază de soare pe cerul înnorat.

‒ Am să fiu sinceră cu tine, dragule, a zis mama. El bea cam mult și e destul de violent când bea, a spus arătând din cap spre casă, ferindu-se să pronunțe numele omului cu bicicleta. Nevastă-sa nu-i nici ea cea mai veselă femeie din lume. Din cauza lui, se înțelege. Dar cu băiatul lor ai putea deveni prieten...

‒ E mic, e mare, cum e băiatul lor? am clipit eu, curios.

‒ E adolescent. ‒ Ce înseamnă adolescent? ‒ O, dragule, ne-ar prinde noaptea dacă m-aș apuca

să-ți vorbesc despre adolescența oamenilor! a zâmbit mama. Să tot aibă treisprezece ani și jumătate.

‒ Atunci e mare... ‒ Nu-i chiar atât de mare... ‒ Oamenii mari nu se joacă cu câinii, am spus eu,

întristat. ‒ Nu toți... ‒ Mihăiță nu se mai joacă cu mine. Acesta era puștiul de vreo paisprezece ani al

vecinilor noștri. Până mai ieri mă lua în brațe, iar acum, parcă dintr-odată, nu mai eram bun pentru el, nu mă băga în seamă aproape deloc. Seara, strângea fetele la piept și fuma pe ascuns cu alți băieți.

‒ Băiatul de care îți vorbesc eu e altfel, a zis mama. Din câte îmi dau eu seama, oamenii ca el se joacă întreaga viață. Și cu câinii, și cu pisicile, deopotrivă.

Totuși, nu m-am lăsat convins de argumentele mamei. Chiar eram puțin revoltat că mă dădea atât de ușor de lângă ea, că lăsa să se întâmple asta cu atâta seninătate.

‒ Nu vreau să plec, mama! am răbufnit, țâfnos. Și am tresărit deodată: Doar dacă vii și tu cu mine!

Mama m-a privit cu bunătate, clipe lungi, și a zâmbit duios. Părea că nu voia să-și mai dezlipească ochii de mine.

‒ Așa voi face, dragule, a rostit în cele din urmă, cu glas scăzut. Am să te caut peste câteva zile. Satul în care te duci nu e foarte departe de satul nostru. Așteapt-mă acolo cuminte. Iar dacă vezi că întârzii, nu te încumeta să vii înapoi aici, ca să nu te rătăcești pe drum și să te mănânce lupii, a adăugat, făcându-mă să mă înfior. Fii ascultător și totul va fi bine, îți promit. Am să te caut, dragule.

Bineînțeles că nu m-a căutat niciodată. Am înțeles mai târziu că a făcut-o spre binele meu, se gândise la viitorul meu, atât de nesigur în preajma unor bătrâni ce-și trăiau răbdători ultimele luni de viață. Știa că-i va fi greu în lipsa lor, dar voia să mă știe măcar pe mine în siguranță. Instinctul îi spusese că, alături de Băiețel, avea să-mi fie bine, sau mai bine decât aici.

S -a bucura t când ne-am re în tâ ln i t , l a înmormântarea bătrânului, survenită anul următor, înainte de Paști. Mă ținusem după căruța cu care merseseră Băiețelul împreună cu părinții săi, pe o scurtătură folosită adesea de către oamenii din cele două sate vecine.

‒ Mă bucur că nu m-am înșelat în privința lui, mi-a spus mama uitându-se spre Băiețel. Mă bucur pentru tine, dragule.

Tot atunci mi-am cunoscut fratele, singurul supraviețuitor din noua serie de pui ai mamei. De această dată, ei au ajuns, într-un sac, pe fundul pârâului, într-un loc cu apă adâncă. Nu primise niciun nume, eu i-am spus, simplu Fratele, fapt ce l-a deranjat la culme, spre stupoarea mea. De la bun început, ne-am și certat, gata-gata să ne sfâșiem blana, noroc cu mama, care a intervenit și ne-a mai liniștit.

Trei luni mai târziu, când s-a prăpădit și bătrâna, nu l-am mai întâlnit decât pe frate-meu.

‒ A murit acum câteva săptămâni, a zis el, sec, când l-am întrebat despre mama. O însoțea pe babă la magazin, în centru, și a fost lovită de o mașină.

Am simțit un junghi drept în inimă. ‒ Aș vrea să văd unde-i înmormântată, am mai avut

puterea să vorbesc. ‒ N-are mormânt. Am auzit că a luat-o cineva din

drum și a aruncat-o într-o vâlcea. Dar n-aș putea să-ți spun unde anume. Nu eram cu ea atunci...

Îmi venea să-l sfâșii în bucăți pe acest frate al meu, dar eram eu însumi sfâșiat de durere. M-am stăpânit și m-am îndepărtat fără să-i mai vorbesc vreodată. Printre rugăciunile și cântările preotului, aveam sentimentul că participam, târziu, la înmormântarea propriei mame.

(fragment din cartea pentru copii și adolescenți „Bumbi și Băiețelul”)


)

Soarele se ridică din spatele muntelui, munte, ce se uita de mulţi ani la tot ce făceam de dimineaţa şi până puneam capul pe perna din patul meu. Mama era de mult sculată când eu deschideam ochii uitându-mă la măreţia muntelui ce se chema Roşia, munte, pe care am colindat de multe ori, cu prieteni curioşi să vedem ce e prin văile şi deschizăturile de stânci, ce străpungeau pereții muntelui iar noi, copiii, credeam că or fi peşteri. Era o zi de august, vacanţă deci pentru noi, copiii, ce nu aşteptam ca să fim sculaţi, la fel ca în perioada şcolii. Mama era mereu ocupată cu gospodăria casei. Având şi o grădină mare cu multe păsări şi alte vietăţi ce le ţine omul pe lângă casa lui, pentru a rezolva partea alimentaţiei celor patru guri ce alcătuiau familia minerului petrilean de pe strada Maria Sârbu 14. Strada făcea parte din Colonia Ferdinant o aşezare mare de case minereşti cu câte două apartamente sub un acoperiş. Apartamentul compus dintr-o cameră, bucătărie şi şpais, adică o cămară de alimente, iar toaleta era în curte. Curtea mai avea şi o clădire pentru cărbuni şi lemnele necesare zilnic focului din bucătărie. Am spus clădire de cărbuni, dar la Petrila se spune coteţ de lemne şi cărbuni, lângă ea e coteţul porcilor, deasupra căruia e coteţul găinilor şi dacă mai ai şi gâşte coteţul lor e lângă al porcilor. Aşa arată gospodăria unei familii de mineri văzută dinafară. Dar vreau să intrăm în interiorul acestei familii, să înţelegem lumea lor, a minerilor, cum vieţuiau în anii 50-77. Ce frământări, ce bucurii, treceau prin interiorul familiei, oamenilor, din localitatea Petrila.

Ziua de august, ce a adus bucuria în familia lui Paul, era datată cu cifra ce aduce ghinion, spun unii, cifra 13 fiind ocolită de cei superstiţioşi. Americanii nu au notat etajul cu numărul 13. Lui Paul nu-i păsa de ce spun unii şi alţii, el a stabilit ziua nunţii cu iubita lui în această dată, mult ocolită de unii.Roşia privea cu supremaţia sa peste toată valea ce se întortochea la poalele ei. Firul, acum, subţire, al râului ce şerpuieşte prin Vale pe malurile căreia s-au aşezat coloniile minerilor, trece cu un zumzet specific râului de munte. Paul se trezi cu soarele în

ochi şi vrând să îl evite dădu cu capul în marginea recamierului ce îi oferise o noapte liniştită cu un somn odihnitor. Dormise ca în copilărie, neîntors, fără să viseze iar razele soarelui îl treziră cu mângâierea lor matinală ce te fac să te bucuri de o zi frumoasă. Lovitura cu capul în marginea recamierului, fu un gong de început de drum, o nouă cale ce trebuia construită meticulos cu grija de a

nu lăsa nimic nefinisat şi nepus în ordine. Ziua ce râdea prin razele soarelui de august avea câteva „puncte” de rezolvat.

Paul lepădă urgent starea de somnolenţă, însuşire dobândită în anii când lucrase în mină, atunci Mama îl trezea la ora cinci dimineaţa pentru ca la ora şase să fie gata de luat lampa de miner de la lămpărie şi a face apelul în sala de apel. Noroc că mina era la doi paşi de casa lor. Spălatul cu apa rece de munte, îl trezi de-abinelea. Ieşi în faţa uşii de la intrare şi admiră frumuseţea muntelui Roşia, precum şi florile din grădina cu flori aranjată ca în copilărie de Mama. Frumuseţea garoafelor, a trandafirilor, şi a celorlalte flori cu un colorit superb îi umplu sufletul de bună dispoziţie. Mama îl văzu din grădină şi veni cu o mică recoltă de castraveţi, ceapă şi morcovi pentru a face o ciorbă şi o salată bună pentru prânz. Ajunsă la fântână Mama spălă morcovii şi ceapa de pământ şi se uită la fiul ei cu multă mândrie, era om cu armata făcută şi facultatea terminată. Peste trei săptămâni, va avea loc nunta lui cu fata care ei, Mamei, nu-i prea era la suflet. Că e aşa Paul va afla mult mai târziu.

-Te-ai sculat deja dragă! îi zise lui Paul privindu-l cu drag, - puteai să mai dormi adăugă în timp ce spăla ceapa. Paul o privi cu duioşie pe îmbătrânita lui mamă, ce de la vârsta de patruzeci şi şase de ani s-a dedicat exclusiv creşterii celor doi copii, Paul şi Laura rămaşi fără tată de la vârsta de unsprezece şi respectiv opt ani. Soţul ei, a fost adus acasă în patru scânduri în urma exploziei de la Uricani din anul 1963 când au murit douăsutetreizeci de mineri.

Sărut mâna, Mamă, da, m-am sculat, am de rezolvat nişte probleme în legătură cu nunta.

Hai să mănânci ceva şi după aia să pleci, spuse Mama grijulie copilului ei. Chiar şi acum, la această vârstă, pentru ea, Paul, tot un copil era. Intrară în bucătăria de vară şi Paul mâncă cu poftă nişte slănină cu ceapă verde din grădina lor, care era parcă mai

46

Petrilenii

CarolERDÖS

Proza

)

Marturii culturale

)

47

gustoasă ca cea de la Aprozarul din capătul străzii. Pâinea făcută de mama în cuptorul din curte le întrecea pe toate, cu o cană de lapte de la momârlani puse capac micului dejun consistent şi mulţumind Mamei, Paul, plecă în treaba lui. Femeia strânse masa după plecarea fiului iar gândurile îi zburară cu ani în urmă pe când rămase singură cu cei doi copii mici iar ea ne lucrând nici unde pe salar rămase pierdută pe moment, mai ales că făcuse o greşeală „politică”. După ce află de moartea soţului, disperată s-a refugiat spre Dumnezeu, rugând clopotarul bisericii să tragă clopotele în amintirea soţului mort în condiţii tragice cu mulţi alţi ortaci. Dangătul clopotelor trezi o spaimă în inimile oamenilor din Petrila care auziră ceva de explozia din Uricani. Totul era ţinut în mare secret, partidul comunist nu voia ca lumea să afle ce s-a întâmplat. Catastrofa era imensă, trei orizonturi de la mina Uricani luaseră foc. Nenorocirea s-a petrecut exact la interferenţa schimbului unu cu doi. Erau în mină două schimburi, unul ieşea, celălalt îi lua locul. O mare emanaţie de gaz a răbufnit iar scânteile, locomotivelor de mină, probabil au declanşat explozia. Nu trebuia ca lumea să fie informată, pentru a manipula evenimentul cât mai neînsemnat ca şi gravitate, iar numărul victimelor să fie la discreţia informării partidului şi nu a realităţii de la locul faptei.

Dangătul clopotelor parcă reverbera şi mai jalnic, iarna grea, zăpada mare, crea un ecou straniu acelor sunete jalnice de clopot. Clopotarul trăgea de funia clopotelor cu multă energie datorită şi gerului năprasnic din dimineața de şaptesprezece ianuarie 1963. Deodată acesta se trezi bătut pe umăr cu putere de un ins îmbrăcat cu căciulă de blană pe cap şi cu o haină lungă de piele, în picioare cu nişte cizme de piele, cu o talpă groasă cu un bombeu solid. Clopotarul simţi puterea bombeului când insul îi trase o cizmă puternică în fluierul piciorului de căzu pe loc, dând drumul frânghiilor de la clopote.

Pentru cine tragi clopotele? Întrebă cu o voce animalică acest ins, ce fu recunoscut de clopotar a fi un ofiţer al securităţii statului.

Pentru maistru Carol, soţia lui m-a rugat aseară. A fost anunţată că a murit la Uricani, apucă să mai spună bietul clopotar, că mai primi o cizma în plină figură. Această lovitură îl întinse pe betonul rece al clopotniţei. Îşi reveni după câteva minute datorită frigului ce îl cuprinsese. Securistul ieşi furios din curtea bisericii, clopotele mai reverberau iar sunetul lor parcă îngâna plânsul reţinut al femeii îndoliate. Ea îl auzea de acasă în timp ce stătea în genunchi, în mână cu o lumânare şi se ruga lui Dumnezeu să îi ierte bărbatul şi să-i ocrotească copiii. Lumânarea pe

care o ţinea în mână se topi aproape de tot dar femeia nu simţi decât căldura plăcută ce îi încălzea ambele palme împreunate în profundă rugăciune, unite de ceara fierbinte a lumânării ce se sfârşea precum viaţa multor mineri ce au fost prinşi de fluxul exploziei iar cei ce au venit în ajutorul lor, salvatorii, au căzut în pânza grea de fum sau în flacăra nimicitoare a focului sălbatic de pe cele trei orizonturi ale exploatării Uricani.

Securistul alergă într-un suflet spre strada Maria Sîrbu numărul 14. Gerul năprasnic îi îngheţa respiraţia, i se formau ţurţuri de gheaţă şi la nas şi la gură. Respira tot mai greu. Enervat înjura în gând ideea şefului său de a executa oprirea clopotelor pe gerul acesta, ce nu-l lăsa nici să respire. Când a ajuns în faţa porţii de la adresa căutată, dădu peste o poartă blocată de zăpadă ce atingea înălţimea acesteia. Brusc îi trecu prin minte că nu e bine faţă de Dumnezeu ce face, clopotarul poate a păţit ceva grav după loviturile ce i le-a dat, iar acum trebuie să intre la femeia asta să-i transmită că de mai aude clopotele, o va încurca rău de tot. Vecinul de lângă numărul 14 tocmai ieşea pe poartă să plece la şut. Securistul îl opreşte şi năvăleşte pur şi simplu peste acesta intrând în curtea lui ca să poată ajunge, prin gard, la numărul 14. Toma baci, aşa îl chema pe vecin, îl ajunge din urmă şi cu un dos de braţ îl doboară în zăpadă. Momârlanul era mult mai solid decât securistul. Acesta până s-a dezmeticit, Toma baci l-a băgat în gangul casei, şi a vrut să-l ia la întrebări. Dar securistul a băgat mâna în buzunarul de la piept şi a scos însemnul prin care s-a legitimat că cine e. Toma baci a tresărit când individul a dus mâna la piept. Putea avea cuţit sau chiar pistol, s-au mai întâmplat cazuri. Văzând cu cine are de -a face se potoli şi-l întrebă ce vrea. „Ajută-mă să trec peste gard la vecinul tău. Trebuie să ajung la femeie să vorbesc cu ea, spuse foarte nervos, după care ieşi în curte pentru a vedea ce poate face. Toma baci se duse după el şi îl îndrumă spre o poartă din gardul ce despărţea curtea lui de curtea meşterului Carol. Deschiseră poarta cu greu din cauza zăpezii, dar odată trecut, ofiţerul, se grăbi să bată în uşa casei ce avea becurile aprinse. Auzind bătăile în uşă femeia se trezi din rugăciune, observă că ceara s-a întărit pe mâinile ei dar alergă la uşă de teamă ca nu cumva bătăile să trezească copiii. Bătăile securistului erau puternice şi exprimau starea de nervi acumulată de acesta. Femeia întrebă cine e?

De la securitate, răspunse individul, deschide imediat! Glasul flegmatic, şi plin de ameninţare o sperie pe femeie care deschise şi se trezi bruscată de un haidamac cu haină lungă de piele şi o căciulă tip


)

48

rusească pe cap. Intrarea acestuia o scoase pe femeia îndurerată din starea sa de rugăciune şi o trezi la realitatea dimineţii geroase ce cuprinsese toată Valea Jiului.

- Dacă mai aud clopotele bătând, nu vei mai primi pensia de urmaş după soţul tău, ai înţeles?! Toţi minerii morţi vor fi îngropaţi aşa cum se cuvine. Tovarăşii de la partid au grijă de asta. E clar?! Aceste vorbe fură rostite cu furie şi totodată cu un ton de ordin de către securist, care simţind căldura din casă îi reveni gândul ce îi sfredelea mintea legat de comportamentul său din zorii zilei de 17 ianuarie 1963. Mintea îi fu inundată de întrebări care mai de care potrivnice faptelor ce le făcuse în dimineaţa aceea. Femeia observă că omul are ceva şi îl pofti în bucătărie la căldura sobei. Se miră cum intră pe poartă, deoarece ea îl aştepta pe fratele ei să vină de la şut să dea zăpada şi să facă potecă pentru că urma să fie adus soţul ei în sicriu. Spunându-i toate acestea femeia îşi luă inima în dinţi şi întrebă: „Cum e cu înmormântarea celor ce au murit?” Partidul îi va înmormânta. Răspunse scurt securistul care era chinui t de înt rebăr i le ş i temeri le pentru comportamentul ce îl avuse până acum. Nu vă împotriviţi tanti, zise el, total cu alt glas, ca aşa au ordonat cei mari de la partid, ei hotărăsc. Dumneata poţi rămâne fără pensie pentru copii, dacă nu faci cum spun ei. „Eu îmi fac datoria, ăsta e serviciul meu”, încerca să se justifice haidamacul în faţa femeii ce primise o veste cruntă în urmă cu o seară. Femeia mai îndrăzni o întrebare: „Şi eu nu pot chema preotul ca să-mi îngrop soţul?” Acesta se încălzea lângă sobă şi tăcea, parcă nu auzise întrebarea femeii. Dar în mintea lui circula ca un tren de marfă filmul comportării sale, prima sa misiune directă, obligat să se legitimeze, să fie dur şi intransigent cum fusese instruit. Ba mai mult, să lovească cu putere un om mai slab ca el. Femeia nu mai zise nimic, îl lăsă lângă sobă şi se duse în cameră să vadă dacă copiii dorm. Când intră în camera lor, Paul se suci în pat trădându-se că ascultase discuţia, că se trezise la bătăile în uşă ale securistului. Femeia l-a învelit şi s-a dus şi la patul Laurei care dormea liniştită. Privindu-şi copiii, femeia simţi o durere ce se localiza în dreptul inimii. Ce se va întâmpla de acum încolo? Viaţa ei şi a celor doi copii e în mâna şi voia Domnului. „Doamne nu mă părăsi rogu-te dă-mi putere să cresc aceşti copii fără tată”, fu ruga femeii şi se duse înapoi în bucătărie. Omul dispăruse între timp, ştia că femeia îl va recunoaşte că e băiatul cel mare a lui Cibi, vecin de colonie cu ea. O familie

cumsecade, dar dornică de a avea, ori asta nu puteai decât muncind în locuri bine plătite. Mina era un loc - dar acolo se muncea din greu. Şcoala de ofiţeri în ministerul de Interne s-au mai direct spus în Securitatea statului era mult mai avantajos dar şi periculos. Băiatul fu primit, şcolit şi trimis în oraşul lui natal să facă ce a învăţat, poate şi pentru a fi testat în legătură cu loialitatea sa faţă de instituţia pe care o slujea. Femeia se uită afară, prin curte, dar nu auzi pe nimeni că de văzut era mai greu din cauza ceţii dense ce cuprinse oraşul. Când se întoarse auzi pe cineva vorbind pe drumul ce ducea la poarta casei. Recunoscu vocea fratelui ei, ce venea conform înţelegerii să cureţe zăpada de pe drumul spre poartă şi din curte. Albi schimbă câteva cuvinte cu securistul, care îl informă de clopote şi de stricteţea ordinului comandantului. După aceste informări Albi întrebă de înmormântare dacă ştie ceva. Securistul spuse doar că partidul a prevăzut totul iar aparţinătorii celor morţi nu trebuie să facă nicio pregătire, dar să nu cumva să cheme preot sau să tragă clopote la biserică. Albi deschise cu greu poarta dar reuşi să o deschidă deşi zăpada era mare şi îngheţată în jurul ei. Securistul plecă în drumul lui fericit că nu fu recunoscut în puterea dimineţii ce era tare întunecată deşi mijeau zorile. Femeia îl primi pe fratele ei cu ochi plini de lacrimi dar demnă şi cu o putere de stăpânire ce demonstra felul în care a fost crescută la şcoala de călugăriţe. Urmă o lungă tăcere. Cei doi se aşezară pe scaunele din jurul mesei iar femeia după un oftat adânc şi semnificativ pentru ce simţea fiecare, puse să fiarbă un ceai de măceşe şi tăcerea continuă preţ de câteva minute bune, ce lui Albi i se păru un timp infinit de lung. Femeia pregăti ceaiul iar când fu gata îl servi pe fratele ei care o privi cu îndureri ce o avea în suflet şi spuse cu o voce caldă şi plină de dragoste de frate mai mare: Ano, viaţa ne încearcă mereu, greutăţile şi problemele vin şi noi cu ajutorul lui Dumnezeu le rezolvăm în măsura în care putem. Viaţa noastră e în mâinile lui Dumnezeu, jos în pământ, e mult mai riscant, noi ştim asta, soţul tău a răspuns chemării sirenei ce a anunţat catastrofa. El a salvat mulţi oameni dar a fost o secundă de fatalitate ce i-a luat viaţa, focul l-a înghiţit şi l-a transformat aproape tot în scrum. Şi-a făcut datoria. Domnul va avea grijă de sufletul lui, a fost un om bun. Albi spunând aceste cuvinte îşi făcu semnul cruci şi o îmbrăţişă pe sora lui ce plângea înfundat la pieptul fratelui ce-i fu reazăm şi la bine şi la rău. El o aduse în Vale şi îi făcu cunoştinţă cu şeful lui de echipă, cu maistrul Carol, om dârz, ce fu divorţat şi

Proza

)

Marturii culturale

)

49


)

avea două fete din prima căsătorie, ce construise singur o casă şi care s-a îndrăgostit de Ana luând-o de nevastă după doua luni de când se cunoscură.

Trebuie să curăţ zăpada, e mare şi nu se poate umbla pe drum la poartă şi prin curte, să aduc lemne şi cărbuni. Vor veni cu sicriul pe la ora 8, trebuie să pregătim şi camera mare pentru a pune catafalcul. Spuse fratele femeii şi îşi văzu de treabă. Ana puse cărbuni în soba din bucătărie, focul se înteţi, plita sobei se înroşi în câteva minute, bucătăria se reîncălzi ca aseară când veni vestea morţii lui Carol. Începu să aranjeze prin camera mică pentru a putea depune unele lucruri din camera mare. Dar Paul se trezi, dacă nu era treaz mai demult, veni în bucătărie şi o îmbrăţişă tare de tot pe Mama. El simţea durerea ce bântuia prin casă, grija lui însă, era ca Mama să nu plângă. Laura era prea mică încă nu înţelegea ce se întâmplă. Se îmbrăcă repede şi el şi încercă să ajute Mamei în aranjarea camerei mari pentru primirea tatălui în sicriu. Ana o sculă şi pe Laura, o îmbrăcă şi o duse la o vecină din colonie. Albi curăţa zăpada ce parcă acoperi toată Petrila. Acoperişurile caselor din colonie parcă se coborâseră mai aproape de pământ. Toate casele din jurul grădinii maistrului Carol, păreau cu mult mai mici ca înălţime datorită zăpezii mari de pe drumurile ce nu se mai vedeau , atât de mare fu zăpada în acel an. În timp ce arunca zăpada filmul vieţii lui se derulă înapoi. Era tânăr militar în timpul celui de al doilea război mondial, fusese dus în concentrare la mina din Petrila, lucra în mină ca militar concentrat în război. Cum războiul era pe sfârşite, 1943 septembrie, a fost repartizat a echipa maistrului Carol, echipă ce lucra în pregătiri, în piatră. Era o muncă grea dar tinereţea soldatului ce venea de la munca câmpului, obişnuit cu greul şi cu o energie ce era alimentată de bucuria că nu a fost dus pe front, dădea multă vigoare echipei iar normele erau mereu depăşite. S-a înţeles foarte bine cu Karoy baci, cum îi spunea, deşi îi despărţeau doar cinci ani ca vârstă, aşa i se adresau meşterului toţi ortacii. Vremea trecea şi Albi a ales ca după sfârşitul războiului să rămână la Petrila să lucreze la mină şi să-şi facă un rost în viaţă. La doi ani după război o cunoscu pe nepoata meşterului său şi o luă de nevastă. Dar viaţa are valurile ei. Lucrurile s-au îmbârligat atât de tare că după trei ani de convieţuire, după ce au făcut şi un băiat frumos, Mircea, ei nu s-au mai înţeles şi au divorţat. Între timp Albi l-a dus pe meşterul său într-o toamnă târzie câteva zile la Eremitul, satul său, unde i-a prezentat-o pe Ana. Meşterul era un om foarte hotărât şi lua decizii fără

şovăire, i-a plăcut fata, s-a săturat de singurătate, divorţase de vreo doi ani, şi în luna decembrie a anului 1950 s-a întors după Ana s-o ia de soţie. Aşa a devenit din nou rudă cu meşterul său. A învăţat multe lucruri despre viaţă de la meşter, era pentru el fratele cel mare şi mereu s-a dus după un sfat de data asta ca la meşterul cumnat. După o vreme la sfatul cumnatului s-a dus în sat şi a găsit şi el omul care trebuia lângă un mare „Stahanovist”. S-a însurat cu Rozalia o femeie supusă şi iubitoare care la îngrijit şi ocrotit mereu.Despre epoca Stahanoviştilor vă spun mai târziu. Revenind la filmul lui Albi aş aminti faptul că toată cariera lui s-a format cu ajutorul meşterului şi pe sfaturile şi învăţăturile acestuia. Carol era un om ce dăruia semenilor tot ce avea mai bun,dragoste, sfaturi şi nu de puţine ori şi „ultima coaje de pâine” cum îi plăcea să spună. Filmul fu întrerupt de sosirea unui camion „Steagul Roşu” ce se opri în faţa porţii. Albi tresări la auzul motorului şi după câteva momente intră pe poartă un om echipat în haine de salvator, o pufoaică maro tip rusească, cizme lungi până la coapse,pantaloni matlasaţi, impermeabili, şi o căciulă rusească pe cap. I se prezentă lui Albi şi spuse că au adus mai multe sicrie, pe strada Maria Sîrbu . Albi se duse să ajute la descărcarea sicriului în care se afla meșterul Carol. Surpriza era că în loc de sicrie obişnuite, erau niște lăzi făcute din patru scânduri ce nu fură trase la rindea, ci pur şi simplu erau scânduri ce se foloseau la cofrajele din mină. În cele patru scânduri erau rămăşitele pământeşti ale Meşterului. Sicriul fu dus în casă şi depus pe masa mare ce era acum catafalcul pe care Meşterul se odihnea, în casa lui înconjurat de soţie si fiul său cărora nu le venea a crede cum arăta sicriul. Ana izbucni într-un plâns puternic, ce exprima umilinţa la care era supus un om ce a muncit şi trăit cinstit dar căruia nu i s-a dat nici cel mai elementar respect în ultima clipă a existenţei pe acest pământ. Partidul comunist se ocupă de toate, de măturarea celor mai elementare tradiţii în cazul unui om ce şi-a dat viaţa pentru a salva alte vieţi. Obligativitatea înmormântării fără preot, pentru a transforma acest obicei creştin într-o acţiune politică, ce urmărea desfiinţarea religiei şi a creştinismului din mentalul oamenilor. Brutalitatea acestor gesturi precum şi felul cum o făceau cei ce erau servitorii acestor măsuri, oameni fără coloana vertebrală, şantajabili, prin lucruri ridicole, erau de cele mai multe ori groteşti şi meschine.

(fragment din roman în curs de apariție)

Clopotele bisericii Cetății băteau la ora când peste Zathmar se lăsa ceața morții. Johanna alerga cu pași mari, bătea pavajul cu tălpile ei mici, veșmântul îi era sfâșiat, vântul de gheață îi sufla în toate părțile părul până mai jos de talie, ce-l împletise în patru cozi, cum învățase de mică în satul unde-și petrecuse o parte din copilărie. Fața ei nu demult veselă, acum era suptă, îi vedeai oasele... Din ochi ii curgeau lacrimi pe care acum le simțea ca picături de plumb topit, căzându-i pe sânii mici și pe mâinile învinețite de frig, pe care până acum unul singur le-a sărutat... Fulgi mari de zăpadă cădeau și acopereau totul într-o mantie grea. Stoluri nesfârșite de ciori se învălmășeau peste ziduri, cerând Zathmarului jertfa de sânge, hoituri, moarte, dezolare... Johanna strângea la piept crucifixul din argint pe care Stephan i-l făcuse cadou acum o lună, când o văzuse prima dată scriind, la umbra podului de piatră de peste Someș... Trecuse călare pe lângă ea, și văzuse cum se oglindea apusul în ochii ei de culoarea câmpului toamna... Părul ei castaniu care în lumina apusului părea roșcat... Pielea ușor aurie, mâinile subțiri și delicate, ce țineau pana și sulurile... Vocea ei joasă și mângăietoare ce îngâna un cântec într-o limbă necunoscută celor din cetate... Trupul delicat, aproape de copil, talia cam subțire ce se bănuia din veșmântul ei preferat, violet... Din acel moment, Johanna a rămas cu gândul la el. Nu arăta ca și oamenii din părțile noastre. Odată i-a povestit că s-a născut în apropiere de Pădurea Neagră. Avea corpul masiv, plete blonde, lungi, ce-i fluturau încadrându-i fața de altfel delicată și luminoasă, ochii în care avea sclipirile unui cuțit de gheață atunci când ucidea dușmanii, dar senini ca cerul dimineților de vară, doar atunci când o privea pe ea... Ținuta îi era una de rege, chiar dacă era doar unul din nenumărații cavaleri aduși aici de rege pentru a păzi cetatea în aceste vremuri tulburi. Știa să cânte foarte frumos cântece din părțile lui natale. Serile le petrecea în turnul dinspre Someș al cetății, unde cânta balade în l imba lui maternă, acompaniindu-se la cobză, așteptând eliberarea.

Pe Johanna gurile spurcate o vorbeau din ce în ce mai des că ar fi vrăjitoare. Deja începea să-i fie teamă că va sfârși pe rug în piața cetății, și nu va avea cine să o apere... Era văzută deseori în pădurea de lângă cetate, unde vâna alături de râsul îmblânzit și dresat pe care Stephan i-l făcuse cadou... I l-a adus de departe, din locurile lui natale, ca pisoi. Felina o însoțea peste tot, îi era prietenul cel mai drag și devotat. Acum o bârfeau că dansa

cu duhurile din Mlaștina Ecsed, cu ielele de pe câmpurile de unde venise, că știa prea multe care nu erau de la Domnul. Citea oamenii dintr-o privire. Știa prea multe și asta era blestemul ei. Vorbea patru limbi, și cuvintele ei, scrise sau spuse, erau săgeți. Cânta ca un înger, scria neobosit, dansa magnific, avea mulți pretendenți, dar inima ei era a unuia singur. Acum Johanna alerga ca o nebună, dorea să îl vadă. Știa că în fiecare seară îl poate vedea după rugăciune... Toți se temeau, auziseră că turcii sunt aproape... Erau aproape, Castelul Buda fiind deja ocupat, iar Ungaria devenise pașalâc. Și ea se temea pentru viața ei și a lui. Trebuia să îl vadă, să se ascundă toată în mantia lui albă, să-i strângă mâinile reci, chiar dacă ar fi fost mângâierea cea mai de pe urmă. Avea picioarele pline de răni, își pierduse sulurile pe care scria zilnic tot ce se întâmpla în cetate. Cum îi va da socoteală stăpânului cetății, că a pierdut toate însemnările din primele două luni ale anului? Poate că nu-i va mai plăti nimic. Își pierduse mantia călduroasă, chiar atunci începu să își piardă răsuflarea, când în sfârșit ajunse aproape de biserică, simțea că își pierdea și mințile deja... Îi era rușine de felul cum arăta, nu avea nici un acoperământ, dar fugi pe trepte și intră... Se auzea corul cântând. Se ascunse sub o boltă întunescoasă și respiră adânc. Ridică ochii spre unde știa că stătea Stephan de obicei, dar el nu era acolo. În acel moment durerea îi străbătu inima mai rău ca un paloș turcesc. Unde era iubitul ei? De ce nu i-a trimis nicio veste?

* Făcliile ardeau în noapte, lumina lor aprindea vise și patimi demult scufundate în uitare. Silueta ei delicată se apropie încet de ușa camerei, pe care o

50

”Johanna.OpovestedincetateaZathmar.”

ElenaIoanaKOKA

Proza

)

Marturii culturale

)

51


)

deschise încet, și ieși cu pași mici îndreptându-se spre turnul dinspre Someș. Nici în noaptea asta, Johanna nu putea dormi. Își aruncă pe umeri mantia de lână neagră, își aranjă gluga peste buclele castanii, își trase cizmele, luă din cui arbaleta și pumnalul de vânătoare, și cu un fluierat ușor trezi râsul ce dormea dus, la ușă. Animalul nu părea foarte mulțumit, începu să mârâie dar o urmă pe treptele de piatră. În timp ce îi mângâia blana roșcată, ochii

amândurora sclipeau... Două animale de pradă. De când primise de la Stephan puiul de râs, și pe măsură ce acesta creștea, cei din cetate o priveau cu teamă pe Johanna, cine era fata asta ciudată, cu trupul neîmplinit, care scria și ziua, și noaptea, dormea numai în pene și puf precum nobilii, și pe care ”pisica aia uriașă” o urma la aproape orice pas?

(fragment din romanul istoric în curs de apariție)

S-a născut la 12 decembrie 1987 în Satu Mare. A absolvit Facultatea de Științe Umaniste, Politice și Administrative, domeniul Limbă și Literatură, specializarea Limba și Literatura Română – Limba și Literatura Engleză. În 2011 a publicat volumul de poezii ”Vibrații”, apărut la Editura Eco Print. Din 2013 este director și coordonator al ziarului online Actualitatea Sătmăreană.

Noţică şi… şcolile

Noţică se… laudă că el nu a avut nevoie de…

şcoală. Şcoala nu este pentru „oameni” ca el. El a

avut nevoie de… diplomă! Prima diplomă a fost mai

greu de… obţinut: pile, servicii şi datorii! A făcut

multe… şcoli: la distanţă, fără prezenţă şi frecvenţă

etc. şi diverse cursuri de formare şi deformare, de

securitate internatională etc. Acum are o colecţie

de… diplome. Şi nu se… opreşte! Cei ca el şi-au

făcut şi c… academie! Acum, Noţică are şi un

doctorat la c… academie. Dar tema şi conţinutul

tezei sunt… secretoase din toate punctele de…

vedere şi de… auzire! Curat murdar, Nene Iancule!De ce Noţică a avut nevoie de… diplome?

Ca să se… fudulească cu ele! Ca să fie considerat…

domn. Dar, vorba, portul şi mirosul naturel au…

rămas! Dă, dec, deh… originea… !

Tolerat şi tolerant

Noţică este fericit atunci când poate să facă

ce… pofteşte! El nu are obligaţii. El are doar…

drepturi! Cei care nu… sunt ca el sau nu… sunt cu el,

sunt… toleraţi. Noţică are… pretenţia ca „toleraţii”

să fie... toleranţi cu el, adică să-i... tolereze faptul că

este demagog, lăudăros, şmecher, incult, needucat,

nespălat etc. Ce vrea Noţică? Vrea să fie considerat...

mare pentru ce a... făcut şi... face şi să aibă... avere.

Noţică este om de... cultură. S-a specializat în...

cultura porumbului. Porumbul din cultura lui are

ştiuleţi mai ca în povestea lui Ion Creangă. Noţică

este... fruntaş în... întrecerea dintre colegii... .Pentru ca într-o... instituţie democratică să...

apară un Noţică este necesar ca şeful instituţiei,

numit pe criterii... politice de moralitate, integritate

şi competenţă, să fie tot un... Noţică.La vremuri... noi, tot... ei şi... colegii... .

Burghezia… proletară

Noţică are… origine sănătoasă. Cu ajutorul

partidului unic, Noţică a ajuns… mare! A fost

crescut şi educat de… partidu unic în spiritul „urii

proletare” faţă de oricine nu… este ca el sau nu…

este cu el. În anumite momente în care condiţia de

privilegiaţi a… camarazilor, sau a… tovarăşilor, sau

mai nou a… colegilor este pusă la… încercare, „ura

proletară” se transformă în... „mânie proletară”. În

acele momente, vai de cel care nu… este ca ei sau

nu… este cu ei! De la Lenin… cetire: „să ne ferească

Dumnezeu de burghezia proletară!”Cu ajutorul… partidelor, „colegul” Noţică

este în continuare… mare!

Microeseuri

OvidiuT.POP

Gilbert Durand în celebra sa carte S t r u c t u r i l e a n t ro p o l o g i c e a l e imaginarului (Ed. Univers, Bucureşti, 1977) stabileşte două regimuri ale i m a g i n a r u l u i : r e g i m u l d i u r n (caracterizat prin lumină, soare, cavalerism, arme puse în slujba dreptă ii etc) şi ţregimul nocturn (caracterizat prin întuneric, noapte, din ii, cu ite, fierăstraie, coşmaruri etc). Între cele ţ ţdouă, cercetătorii aşează regimul crepuscular, caracterizat prin ce uri, ploi, umbre, amurguri, ţpresim irea stingerii.ţ

Imaginarul lui Costel Petrache din volumul de versuri Aripi de cer (Societatea scriitorilor militari, Bucureşti, 2018) aparţine crepusculului. Umbrele sunt omniprezente. Ele prevestesc Apocalipsa: „gânduri de umbre şi paşi ca o umbră,/ idei fără sens, în carne şi oase,/ pe maluri de răni o şoaptă tot umblă/ să nu deranjeze umbre nervoase// ne temem de toate, ne temem de noi,/ pământul ne tremură-n cale şi minţi,/ suntem purtătorii Luminii de Apoi/ pe care-o-ndurăm tăcuţi şi cuminţi” (Tăcuţi şi cuminţi).

Potopul pare că dezagreghează lumea: „azi plouă carnal,/ cerul se frânge,/ ca într-un spital/ potopul ne plânge// norii ne-neacă/ până şi morţii,/ crucile pleacă/ la drum cu netoţii” (Ultima ploaie).

Sfârşitul se apropie întrucât oamenii au decăzut, diferenţele materiale dintre ei s-au adâncit, conducătorii Lumii ne duc spre prăpastie, ca în acest pseudopamflet: „trădarea triumfă-ntre oameni şi sfinţi,/ caii sălbatici se-aruncă în mare,/ copiii îi dau pe nimic pe părinţi,/ oceanele lumii-ncearcă să zboare //(...)// nebunii-s toţi în Parlamentul Lumii,/ săraci pier crucificaţi în pâine,/ suntem vânaţi din pântecele mumii,/ doar amăgiri ne-ajută-n drum spre mâine” (Starea de fapt).

Războaiele desăvârşesc stingerea lumii noastre: „Terra e dezbinată pe de-a-ntregul,/

războaie fratricide-s la tot pasul,/ sfârşitul lumii respiră în talvegul/ din care nu i se aude glasul” (Pierzanii).

În faţa dezastrului poetul se retrage în amintiri: „uşor-uşor, mă cam retrag din toate,/ din Răsărit, din noapte şi din zi,/ Apusul doar mi-l iau ca libertate/ în conjugarea verbului a fi// ca

de pe un front, cu ochii muribunzi,/ eu, ultimul soldat fără priviri,/ mă las iertării copiilor flămânzi/ şi mă retrag tăcut în amintiri” (Retragere).

Poetul se arată sceptic în evoluţia morală a oamenilor. Dacă Iisus s-ar mai naşte o dată, la fel îl vor trăda : „Te-amăgim că după moarte nu Te-om părăsi,/ că laşitatea noastră a fost o întâmplare,/ şi că de Tine Doamne, nu ne putem lipsi,/ dar o să ne ascundem ca şerpii, fiecare” (Mai naşte-te o dată!) Autorul nu se miră întrucât şi apostolii l-au trădat pe

Iisus: „precum apostolii Ţi s-au ascuns, de teamă,/ în faptul osândirii Te părăsim mai toţi,/ nimic nu mai rezistă, totul se destramă,/ chiar noaptea între zile şi ziua dintre nopţi”(Degeaba...).

Poetul ar vrea să preia suferinţa cristică ca să-şi merite învierea: „ca pe-o ultimă-mplinire-n sacrificiu,/ Te rog, Iisus, să-mi dai suferinţa ta,/ să-mi număr secundele-ndurând sub biciul/ tainei fără-ntors, puterea de-nvia” (Desăvârşire).

Dragostea şi poezia se opun prăbuşirii sufletului: „şi mie-mi este, Doamnă, dor de dumneavoastră,/ un dor de necuprins chiar dincolo de

vise,/(...)// mi-e dor să ne-ntrupăm în absolutul firii,/ să fim deopotrivă doar noi, nimic mai mult,/ să fim concretul rar al reînchipuirii,/ tu să m-asculţi supusă, la fel să te ascult” (Dor târziu). Sau încă şi mai optimist: „am luat văzduhul tot în stăpânire/ nimic nu se înalţă fără de noi,/ erai mireasa lumii, eu doar mire,/ ninsoarea, însă, pentru amândoi” (Omul de zăpadă). Poezia se împleteşte cu iubirea: „cuvintele-mi în suflet ca să doarmă/ aşteaptă mângâierea ta, în rime” (Dor de poezie).

52

CostinelPetrache–Aripidecer

LucianGRUIA

Cronica literara

)

Marturii culturale

)

53

În manieră tradiţionalistă, autorul se lasă mistuit de dragostea pentru părinţi: „în luna Adormirii Maicii sfinte,/ când îngerii din calea noastră pier,/ te-aştept să vii, măcar printre cuvinte,/ la masa primenirii tale-n Cer” (Mamă,); „voiam să stăm de vorbă, aşa, ca altădată,/ să-ţi prind cu drag în podul palmei mâna/ şi să-ţi resimt căldura şi harul tău de tată/ să simt că Dumnezeu şi tu-mi sunteţi totuna (Am fost la tine, tată).

Oprind pentru un moment fluxul tristeţii, poetul ne dă frumoase maxime versificate: „cea mai f rumoasă/ p ierdere de t imp/ în t re două/ necunoaşteri.../ Viaţa”; „fărădelegea/ dintâi/ a Creaţiei,/ Iubirea” (Definiţii).

În final întâlnim chiar poezia desprinderii sufletului de trup şi urcarea acestuia la cer: „fi-va şi vremea când sufletul meu/ va prinde curaj şi aripi de

Cer/(...)// când are timp, în cer să aprindă/ candela-n care liturgic aspir/ şi de acolo să îmi întindă/ mâna trecută prin lacrimi de mir// iar eu, să ştie, rămas al nimănui/ sunt preţul stins al libertăţii lui...” (Aripi de cer).

Poezia lui Costinel Petrache este scrisă în formă clasică, în ritm şi rimă, de unde muzicalitatea aparte. Meditaţiile sale lirice ne pun pe gânduri. Poetul ne îndeamnă să ne găsim calea dreaptă prin credinţă: „învaţă-mă, Doamne, să plâng şi să rabd/(...)// să fiu sănătos în cuget şi-n faptă,/ să simt bogăţia în suflet curat,/ judecata s-o am caldă, dar dreaptă,/ puţinul să-mi pară mereu un palat// să învăţ din tot ce-mi iese în cale,/ să ştiu a ierta dincolo de patimi,/ să iert chiar plutonul care-n rafale/ mă ia-n cătare sub cerul de lacrimi” (Rugă).

Alegând iubirea de semeni ne opunem căderii.

MIC Vasile (n. 15 august 1947, Călineşti-Oaş, satul Coca, judeţul Satu Mare)

- poet, jurnalist, grafician, economist. Fiul lui Vasile și Irina. Copilăria și-a

petrecut-o în satul natal. Studii urmate în localitatea Coca și Satu Mare. A

debutat cu poezie în revista Familia, în 1974. A publicat grupaje de poezii în

Tribuna, Flacăra, Orizont, Argeş, Pleiade, Poesis, Caligraf, Citadela, Nord

Literar, Reflex, Cetatea culturală, Pro Saeculum, Acolada, Vatra veche,

Destine literare (Canada), Arca, Sămănătorul, Mișcarea literară, Constelaţii

diamantine, Poezia (Iaşi), Mărturii culturale, Convorbiri literare, în alte

publicaţii literare şi de cultură, în presa locală (Cronica sătmăreană), precum şi

în diverse culegeri de literatură. Cărţile sale de poezie au fost recenzate în

revistele Argeş, Citadela, Reflex, Cetatea culturală, Sămănătorul, Convorbiri

literare, Destine literare, Astra şi în revista O carte pe zi. A publicat interviuri în Destine literare (Canada) şi

Convorbiri literare. În perioada 1990-1997 a fost încadrat, cu contract de muncă, redactor (şef rubrică

economică) la cotidianul Gazeta de Nord Vest. Colaborări jurnalistice la mai multe publicaţii de prestigiu,

precum: Flacăra,Cuvântul, Tineretul liber, Ziua etc.Vasile Mic este autorul volumelor de versuri Vis în

pădurea de mesteceni, Editura Pleiade, 1991, Fereastra din vis, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2007, Scara de

lumină, Editura Sedan, Cluj-Napoca, 2009, Dispariţia din context, Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2010,

Copacul de argint, Editura Sedan, Cluj-Napoca, 2011, Povara comorilor/Burden of treasures, Editura Sedan,

Cluj-Napoca, 2011, în română-engleză, Naşterea Aurorei, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013, O replică de

argint/ Una babattuta d'argento, Editura Școala Ardeleană Cluj-Napoca, 2017. Prezent în antologia Voices of

Contemporary Romanian Poets, Selection and English version by Dan Brudaşcu, Sedan Publishing House,

2007. De asemenea a publicat în ai toate antologiile publicate la nivelul județului Satu Mare. Despre volumele

sale de poezie au scris: Constantin Cubleşan, Petru Poantă, Emilian Marcu, Mircea Dinutz, Alexandru

Pintescu, George Vulturescu, Horia Bădescu, Ioan Es. Pop, Ion Vădan, Alexandru Zotta, Ion Cristofor, Ioan

Nistor, Aurel Pop, Grigore Scarlat, Radu Ulmeanu, Cornel Munteanu, Livia Mărcan, Dumitru Augustin

Doman, Petru M. Haş, Adrian Țion, Nicolae Oprea, Gheorghe Mocuța şi alţii. Publică grafică alb-negru şi

color în reviste literare şi de cultură, între altele în Convorbiri literare, Mișcarea literară, Vatra veche,

Sămănătorul, Cetatea culturală, Destine literare. Îşi ilustrează propriile volume de poezie.

Fila de dictionar

)

,

Cronica literara)Marturii culturale

)

Însumând poezii ce reprezintă o covârșitoare majoritate a creațiilor sale lirice, trilogia lui Mircea Ștefan include trei volume de o apreciabilă calitate literară, probând incontestabila finețe a stării poetice ascunse a autorului: „Dincolo de singurătate”, „Vinovat de septembrie” și „Înțelepciunea bufonului”. Scriitor echinoxist prin anii de studiu din tinerețea clujeană, poetul ne oferă o lucrare ce merită nu doar citită, ci chiar și studiată, surprinzând atât prin forma în care a văzut lumina tiparului, cât și prin interesul pe care îl suscită aflarea dimensiunii operei acestui creator sensibil destul de greu de încadrat, el rămânând oarecum fidel unei forme de poeticitate ce cu greu poate fi îndosariată.

Cărțile au apărut la Editura „Citadela” din Satu Mare, 2016-2017. Editor prof. dr. Aurel Pop a realizat această selecție însumând în cele 3 volume de format A6, 862 pagini și 767 de poeme.

În aceste volume este cuprinsă aproape toată creația de 50 de ani a poetului.

Lirica lui Mircea Ștefan relevă teme asupra cărora meditează cu intensitate, ci t i torul descoperind în poemele sale deopotrivă ceea ce este accentuat omenesc, sentimente și taine puternice, ca și elevări specifice unor evidente energii interioare. Adresându-și numeroase întrebări, poetul se desconspiră că el caută în permanență, făcând dovada, prin poeziile sale scurte, găsirii unor răspunsuri rezultate din veritabile reflecții („Amintiri paralele”, „Cartea și viața”, „Locul unde apare îngerul”, „Oglindă pe un cer de lacrimi”, „Ah! Ce adâncă noapte”). Un exemplu demn de menționat este poezia cuprinsă în prima parte a trilogiei, intitulată Oceanul care ne desparte: cerul s-a dărâmat peste mine / ce pulver / zăpada / pe munte / în sus // noi ne-am adus aminte / despre moarte / numai când noaptea s-a dus // schiorii trec iarăși pe mare / pe crestele albe de val / și aripi de înger în zare / par clipele grele un dar. Din onestitatea cu care explorează la nivelul propriei poezii tot ce este mai vulnerabil, deci mai adevărat, Mircea Ștefan își trădează un crez poetic propriu, acela de a nu-și îndepărta directețea, demers ce-i conferă un tip de

lirism pe care îl adoptă oarecum paradoxal, dar original, particular poemelor sale. Sunt poezii care scot în relief apelarea la filtre fine, sofisticate, care atribuie scriiturii o frumusețe aparte: se pierd în septembrie palmele tale / ca într-o cadă cu grâu aurit / anotimpul patriei tale / casa poetului / aici lângă râu // și deodată / atât de viu / septembrie / ca un surâs de femeie / singurătate obosită pe gură / ninge acum / și ascult / un poem în epură (Poem în epură) sau „pe cer se proiectează doar

clownul acrobat / numindu-se el însuși al norilor bărbat // hai tată uită de ce ești acuzat / așa cum viața / și tu / ești numai un cer senin / străpuns printre secunde de-alicele de crin // uite Socrate doarme / eu mă joc printre șerpi / sunt blânzi / cresc în grădină / tu nici măcar nu-i vezi (Printre lacrimi o joacă de îngeri).

Influența blagiană și, pe alocuri, cea soresciană, și chiar asiată, ies în evidență în tot corpusul poetic al poeziei lui Mircea Ștefan. Nu face excepție nici volumul al doilea („Vinovat de septembrie”), structurat pe trei capitole: „Diminețile căprioarelor”, „Amiaza pu iu lu i de ce rb” ș i „Amurgu l căprioarelor”. Cartea ne prezintă o scriitură filtrată și decantată de tulburări lirice în consonanță cu nervul sensibil al autorului. Semnificative sunt poemele în care poetul pune în valoare formule stilistice deosebite și meditații filozofice lipsite de complexul căutătorului de filosofie, într-o creație atinsă de valul postmodern, demonstrând totodată o uimitoare priză a firescului: din cer a început să plouă iarbă / picăturile cad peste noi / frânturi din acel niciodată / copac împietrit pe o vatră / nepământescul trup va povesti // și viața noastră se va desfrunzi / o negrăită oază / ce ne-așteaptă / lumina zilei dinspre miazăzi (Lumina zilei), acolo departe / în Ardealul mirific / murele ard într-un ram / prin păduri se aude un zumzet de arme // se scurge un cer peste deal (Secvență dintr-un tablou), cerul se leagănă beat / pe drum înainte / trece un car încărcat / cu alte cuvinte // apele curg / dinspre munți / mai clare / mai adânci nedezmințite // nu știi cum să te arunci / peste treapta pierdută / numai sus / zăpezile mor / iubiri care nu-s / parcă urcă din vis (Orizont translucid). Întâlnim, fără îndoială, o viziune poetică originală, dublată de un limbaj, pe cât de simplu, pe atât de bine ales, inducând un procedeu stilistic strălucit promovat de arta poetică soresciană. Din aceste motive, este

54

DorinNĂDRĂU(S.U.A.)

OTRILOGIENOTABILĂ

Cronica literara

)

Marturii culturale

)

55

limpede că efectul nu poate fi decât că cititorul este adesea derutat de iluzia intrării într-un labirint al unui univers liric greu de investigat, împrejurare consolidată de un adevărat ermetism, preferat în unele versuri. Cred că, din această cauză, poetica lui Mircea Ștefan dobândește reale calități în privința valorii și modernității ei. Priceput mânuitor al metaforei, figură semantică pe larg uzitată de în modelele sale lirice, poetul o folosește totuși cu prudență, însoțită de o nivelare vădită a ostentațiilor sale conceptuale, ceea ce atribuie operei sale o altă trăsătură distinctivă.

Poeziile aparținând ultimului tom al trilogiei („Înțelepciunea bufonului”) sunt grupate în două secțiuni: „Captură de imagini” și „Numărătoarea inversă” . S impl i ta tea expres ie i generează necondiționat o directețe de un impact poetic puternic, toate poemele fiind contemplabile prin această prismă, ele născându-se dintr-o absorbție a unor trăiri adânc înrădăcinate. Merită redate trei poezii care ilustrează cu prisosință poetica din această parte a lucrării: există o distincție a secundei / o diferență suavă între maluri // ochii par stinși / nespusă patimă / când nu recunosc cuvintele / pe care eu le-am scris // amurgul vine prea repede / ne alungă subit dintre orbitoarele litere / pe care le-am omis / și nu mai văd grădina lăsată aici de / Dumnezeu // ascult apoi cu ochii larg deschiși / un cântec / „Doamne ocrotește-i pe români” (Cântec), nu vom putea adormi / de azi înainte // loviți cu pietre // părăsiți de îngeri // nu vom putea adormi // cum lacrimile altei lumi / în care m-a iubit o femeie // am avut prieteni care m-au hulit // orașe care nu mai sunt // ținutul de unde / nu se mai vede (Exod către icoane), dacă treci pragul zilei fără frică și începi / să visezi / vei uita // dacă treci pragul zilei / și atâtea cuvinte te vor arde pe buze / să știi ele plâng în oglindă / poate mâinile mele vor păstra amintirea / poate ochii mei vor uita / am să plec să

colind la amiază / pe mal până seara când devin mai lucid (Scrisoare către un prieten).

Trilogia se pretează la lecturi repetate care destind textul pe un întins câmp ideatic, ceea ce face posibilă descoperirea caracterului organizat al întregii opere poetice semnate de Mircea Ștefan. De la preferința poetului de a spune lucrurile fără artificii și până la tonul aparent confesiv, o categorică încordare străbate textele reunite aici, tensiune care atrage o anumită abstractizare a mesajului. Oscilarea între viață și moarte, esență și aparență, eternitatea și perisabilitatea ființei umane, ca susținută de refugiul în metaforă, determină o meditație profundă asupra trecerii timpului și a necesității de a intra în rezonanță cu înaltul. Opera lui Mircea Ștefan îndeamnă la reflecție, modificările frecvente în măsura versului, lipsa semnelor de punctuație, spațiile din text, incitând cititorul și invitându-l totodată la cugetare. Trebuie remarcat și faptul că sunt prezente numeroase pasaje livrești care însă nu îngreunează nicidecum perceperea nealterată a mesajului. Se impune observat că lecturi le repetate ale poezii lor induc o incontestabilă complicitate cu autorul. Știind cum să abordeze temele mari fără a aluneca în convențional și în clișee, poezia este, în aparență, una deschisă și directă, cuvintele simple și construcțiile aerisite dovedind talentul de în a schița perimetrul unei lumi în care sensurile existențiale și cele morale pot coabita nestânjenite. Asumându-și cu îndemânare jocul dintre opacitate și transparență, dintre esențial și imaginar, Mircea Ștefan izbutește să transmită prin lirica sa o emoție autentică. Trilogia sa constituie o lucrare ce poate satisface gusturile și pretențiile amatorilor de poezie, implicând cunoștințe diverse și făcând uz de cuvinte proprii filosofiei, istoriei, fizicii, matematicii și sociologiei, o creație interesantă care merită atenție.

24 mai 2016, Aurel Pop și Mircea Ștefan. Lansare de carte în Catedrala Ortodoxă Sf. Maria Cleveland, OH


)

Despre cărțile apărute la Editura Ex Ponto din Constanța s-au scris, de-a lungul vremii, în revistele de specialitate, recenzii și cronici pozitive, aceasta fiind un garant al literaturii de calitate de la malul Pontului Euxin și nu numai. Atenția cu care își alege autorii dar, mai ales, profesionalismul cu care sunt lucrate cărțile, de la copertele originale, prefețele bine susținute, până la interiorul cu grijă editat, fac dovada celor afirmate. Este și cazul volumului de versuri al poetului Dumitru Iftime, apărut în anul 2018, la această editură și intitulat sprințar: „Surâde și nu cerceta”.

Încadrat de coperte semnate de David Iftime – ca într-o haină cu croială fashion, pe care autorul a țesut câteva din versurile sale − volumul ne dezvăluie esența unei poezii neo și postmoderniste, tabuurile unui joc „de-a poezia/ de-a viața”, cum ne spune chiar poetul în aceste versuri: „ m-oi, tot juca necontenit/ de-a poezia/ scuturând clopoțeii cling- cling/ de la gâtul cuvintelor…// de-a viața – așa cum îmi place/ în puța goală/ nestânjenit/ prin nisipul plajelor mele de aur/ în fond” ( pag. 47). Vocabularul lejer folosit în nenumărate poeme este dovada unui curent postmodernist în care Dumitru Iftime se regăsește, el fiind „cel care dormea de tânăr în sălcii/ și visa că face pipi de sus/ pe cei ce voiau să-nece luna sub ape”, nimeni altcineva decât un „poet miop/ cât mai sunt” care „puțuiește lenti lele-i groase/ cu cenușa tinereților…” ( pag. 33). Expresiile uzuale prinse în versurile inedite, ipotezele uneori paradoxale care reies prin alăturarea unor termeni convergenți, în multe dintre poeme, problematici la care, firește, și cititorul a reflectat, cum ar fi: viața - moartea, tinerețea - bătrânețea, sinele - corpul sau stări interioare profunde pe care le-a trăit: tristețe, melancolie, dezamăgire, fericire, visare, sunt doar câteva secvențe din multitudinea de imagini poetice care vor stârni când zâmbetul, când compătimirea sau camaraderia, în orice caz, nu vor trece fără a lăsa urme vizibile în sufletul, cugetul ori pe chipul cititorului.

Primul capitol, „ vinul roșu din prăbușirea zilei”, creează fondul de bază al întregului volum. Într-o lume centrată pe traiul zilnic în care vrem să servim, cu vehemență, certitudini încă de la prima oră a zilei, într-o lume bazată pe consuetudini constituite în planuri de

viitor, pe care ni le construim, cu conștiinciozitate, în miezul vieții, într-o lume în care concluzii zilnice au devenit adevărate tabieturi dinainte ca pătura liniștitoare a somnului să ni se aștearnă peste pleoape, poetul nemulțumit fiind de starea de realism copleșitor, care-i produce un fel de cădere în interior, evadează devenind ironic, sarcastic, preferând beția versului dionisiac, „vinul roșu din

prăbușirea zilei”, cum s-ar spune: „la micul dejun nu-mi mai serviți/ certitudini…/ lăsați-mă cu cuțitul în spate înfipt/ cu zorii vestitori, cu răsăritul de soare/ să tot alunec pe pereții oblici ai bucătăriei/ de-a călare pe felii mucegăite de pâine/ pe platitudini// nu-mi pregătiți pentru prânz/ planuri…/ turnați-mi în pahar apă de valuri/ inimi albastre în farfuria adâncă/ patimi înăbușite poftesc, salate de cuvinte/ și-un turn pe-un țărm îndepărtat/ în loc de prăjitură…/ cu flamuri// nu vreau concluzii la cină/ serviți-mi doar cu un boț de amurg/ nu-mi mai p lace adevărul însângera t / d in tava argintarului…/ vinul roșu din prăbușirea zilei/ la schimb/ ay-ay/ ce grav aș savura/ o porție dublă de iluminare/ în taină/ cu ceva alcooluri din aerul tare/ distilate în tihnă…/ perfuzii.” ( pag. 13). În această evadare modernă, poetul Dumitru Iftime va fi însoțit de îngeri atipici și inediți precum întreaga sa lume poetică. Ei vor face deliciul multor poezii, chiar dacă, uneori, îi vom regăsi „ nepieptănați și cu unghiile murdare”, ei vor fi permanent păzitori și ingenioși, lirici și jucăuși, pregătiți pentru orice doleanță a poetului și împreună cu care acesta se sfădește, se-mbată, își ia dreptul la fericire, aceasta fiind, până la urmă, „ un sentiment desprins de la îngeri”.

Metrul ludic dar și contextul spiritual al volumului „Surâde și nu cerceta”, din care nu lipsesc picanteriile subtile, m-au dus cu gândul la poezia soresciană despre care George Călinescu afirma, în Revista Contemporanul din 24 octombrie 1964, că : „(…) se bazează pe anecdotă: pornind de la anumite premise, aceasta se dezvoltă pe parcursul unui poem, având în final o poantă ce introduce metafizicul sau paradoxul menit să răstoarne o ordine valorică”. Un exemplu în acest sens este poemul „aerul liric”, în care problematica creației și inspirației, este tratată aproape anecdotic: „mai nou, s-a tăiat aerul liric/ de pe strada mea/ și am rămas fără inspirație/ subit…/ în plină iarnă, în febra creației// la scurtă vreme/ mai grav/ prin fereastra dinspre mare/ s-a arătat pe maluri poezia//

56

MihaelaMERAVI

Poezia,„unfeldecrucecuaripișigheare/crescutăîncarne…pealocuri”

Cronica literara

)

Marturii culturale

)

57

în sevraj/ și cu venele tăiate/ bându-și rimele albe din sânge// ( se-nvârte beată-n jurul meu/ chiar luna/ nu-mi mai alăptează fanteziile// nici lumea mea…/ în alb major – o simfonie/ cum mă uit și ninge – ninge/ decembre/ ca altă dată/ când mă nășteam)” ( pag. 61).

Chintesența sufletului autorului nu este alta decât poezia de care este îndrăgostit din copilărie, cum reiese din poemul „un fel de cruce”: „ m-am amorezat de poezie/ la lumina lămpii de gaz din copilărie”, pe care a personificat-o, i-a dat viață, ca să o poată iubi pe toate planurile: „ în taină – da, am iubit-o/ am făcut și dragoste pe patul lăcuit/ al puștii mele de utopist timpuriu”, până când poezia a devenit tot universul său: „ toiag mi-era…/ de pipăit prin viață/ de traversat dintr-o clipă în alta”, acaparând însuși sinele poetului, transformându-se într-un „fel de cruce cu aripi și gheare/ crescută în carne… pe alocuri”( pag. 75). Chiar și așa Dumitru Iftime, rămâne într-o corelație permanentă cu poezia, o conexiune existențială, fiindu-i devotat precum un „câine credincios”: „deși am conviețuit în aceeași curte/ cu poezia/ am locuit totuși separat/ ne-a d e s p ă r ț i t d i s c r e t o a p ă r e p e d e / curgătoare…// i-am fost câine credincios/ dintotdeauna/ dar și ea m-a hrănit cu delicatese// înfulecam hulpav -/ îmi rămâneau metaforele între dinți/ ca țăranilor sadea/ mămăliga// și astăzi ne mai întâlnim/ din melancolie, pe puntea subțire/ dintre cele două maluri// ne dăm ora exactă/ și lătrăim la viață împreună/ ca la o lună” ( pag. 23).

Printre imaginile reprezentative ale volumului „Surâde și nu cerceta”, care vor sensibiliza cititorul, se desprinde o imagine atavică, imortalizată parcă într-o radiografie a întregii copilării a poetului Dumitru Iftime și care nu poate fi ștearsă de nici-o trecere a timpului, imaginea bunicii. Poezia devine de un lirism copleșitor, limbajul poetic se rafinează, semantica versului se schimbă, emoția cuprinzând întregul text cum este cazul poemului „copil de la țară”: « duminica dis-de-dimineață/ când se pregătea pentru biserică/ bunica se-nveșmânta în tainele veșniciei// avea suspans… înnodat legământ/ totuna însemna atunci pentru ea/ în Ceruri a trăi ori aici, pe Pământ// candela aprinsă și busuiocul din grindă/ păreau neîndoielnic coborâte din rai/ forfotă mare era în icoane, alai…/ „iartă-mă/ Dumnezeu să te ierte”-/ îmi șoptea din pragul ușii, răspicat/ și-apoi se înălța/ „…și vezi, nu care cumva” - mai spunea/ „să pleci de-acasă pe timpul slujbei/… să fie-n ființă și pe aici… cineva, auzi?”/ ne-a-pă-rat/ de-o bate în poartă/ cine mai știe/ pentru o cană cu apă și-un strop cu omenie/ un înger singuratic și foarte însetat”» (pag. 25). Poeziile cu chipul bunicii sau ale mamei și tatălui tatuat în miezul lor, sunt adevăratele

icoane ale volumului „Surâde și nu cerceta”: „m-am închinat, prima oară/ la crucea tăiată cu ața/ de bunica - icoană respirând/ ochilor mei-/ în mămăliga aurie a copilăriei// prima călătorie memorabilă/ am săvârșit-o/ prin tunelul săpat de tata/ sub zăpada -/ din tinda-ntunecată a casei/ până departe, în grajdul vitelor// întâia poezia, de dragoste/ ca muză, pe mama am avut-o/ șapte inimi în piept să-mi fi bătut/ cu fiecare-n parte aș fi iubit-o” ( pag 77, „ începuturi”).

Titlul celui de-al doilea capitol, în speță un oximoron, „puțin, deci mult”, face o trimitere subtilă spre adevăruri în spatele cărora este tăinuită aceeași ironie fină a vieții. Semantica textului se rafinează, poemele devenind directe, instanța comunicării se accentuează. Teme din prima parte sunt reluate, însă mult mai condensat, cum este cazul poemelor: „de-a poezia”, „viața/ moartea”, „ înainte”, „zi umbrită/ zi însorită”, „fericirea”, etc. Și aici îngerul păzitor pe care l-a invocat poetul Dumitru Iftime în prima parte, va fi motiv poetic:

„în dimineața asta/ mi-am băut/ de unul singur cafeaua// îngerul meu păzitor/ încă dormea…// mă-ngrijorează întâmplarea// ce-i drept/ nici la rugăciunea de seară/ nu-l văd prin prejmă// a plecat în miezul zilei/ în grabă/ la biserică/ să-și cumpere o lumânare/ bolnav – așa zicea/ și nu s-a mai întors” (104). În plus apare, aici, față de precedentul capitol, tema singurătății poetului: „ pentru ce mă urmărești?/ îi glăsuiește/ poetul/ umbrei sale/ între două clipe foarte lungi// te rog/ părăsește-mă!.../ vreau să fiu mult mai singur/ iar de se va închide sicriul/ la noapte/ nici nu prea e loc înăuntru/ de locuit…pentru doi” ( pag. 111, „ mul mai singur”).

Ultimul capitol: „sânge bleumarin”, încheie spectacolul poetic într-o notă de confesiune. Autorul ajunge la un nivel de emoție încât simte nevoia să se confeseze cititorului despre cine este el și poezia lui, în cotidian, despre locul în care trăiește, muncește, respiră prin branhiile versurilor viața turcoaz din valurile Pontului Euxin: „ o apă limpede – viața mea// picătură cu picătură/ s-a tot prelins într-un crater/ e-aproape plin…/ s-a adunat de-o mare// în turcoazul ei m-a scufundat/ turcoaz -/ ca ipoteza mea asupra fericirii” ( pag. 146, „ turcoaz”)

Cu volumul „Surâde și nu cerceta”, poetul Dumitru Iftime aduce un suflu proaspăt în aerul poetic dobrogean. El deschide noi orizonturi liricii din această zonă a țării. Poemele sale sunt pline de savoare și autenticitate, ludice și juvenile, subtile și minuțios construite, bazate pe un talent autentic care face cinste spațiului pontic unde își cultivă cu dragoste, dăruire și stăruință poezia.


)

58

“Breaking news” înseamnă, pe româneşte, “știri de ultimă oră” (“<<Este vreo boală>>, gândeam şi tăceam în mijlocul muşuroiului,/ înconjurat de termitele / obişnuite cu breaking news...” – cf. Termitele, p. 71).

Mai toţi televizioniştii, de azi, stau cu ochii, cât cepele, în faţa televizorului (în definitiv, analfabeţii contemporani nici n-au altă şansă, azi, decât televizorul...şi internetul...) - să vadă şi audă ce catastrofe s-au mai întâmplat...şi din care catastrofe, ei, televizioniştii analfabeţi, cu pricina - au scăpat...”Mulţam Ţie, Doamne!”

„Prinţul continuă să privească oraşul,/apoi oamenii dispar brusc din piaţă,/ cineva i-a şters cu un burete , /ca-ntr-O L E C Ţ I E P E N T R U ANALFABEŢII STRUCTURALI” (cf. Ultima cetate, p. 39).

Dar...vor veni, teribil de curând, altele...alte catastrofe, apocaliptice (văzute de Marii Vizionari ai Lumii - şi vestite de mult, dar crezute de mult prea puţini!), neînchipuit mai mari...dacă...dacă ne facem că nu înţelegem niciun mit, niciun semn dumnezeiesc...ci doar încercăm, la modul meschin, strict şi scandalos-egoist, să ne protejăm EXCLUSIV pe noi înşine (dar fără vreun succes remarcabil...) - ...adică, hoitul lepros şi pulberea : „În moarte am descoperit că murisem în locul altuia / lepra invadase ţesătura fină în care mă legănam, / placenta în care mă învelise moartea” – cf. Moartea de o mie de ani, p. 63 !!!

Dumnezeu te iubeşte („Oamenii ştiu că Dumnezeu îi iubeşte aşa cum sunt” – cf. Îngerii nu plâng, p. 19) şi Dumnezeu te vesteşte...dar, ce folos, dacă nu ţii cont de SEMNE (făcute cu MÂNA DEMIURGICĂ – „mâna dreaptă”!) şi de VOCEA DIVINĂ : „Dumnezeu te strigă pe nume şi-ţi face semne disperate/ cu mâna dreaptă, doreşte să-ţi şteargă sudoarea de pe frunte/ şi cuvintele din memoria pliabilă” – cf. Galeria chipurilor, p. 27.

...Prin volumul pe care-l am în faţă (Breaking

news pentru absenţi, Editura Pim, Iaşi, 2018 – BILINGV! – cu deosebit simţ artistic, şi fără prea multă „trădare” semantică, stihul românesc este transpus, chiar obligat să sune, la modul „stancian” - ŞI în modulările limbii engleze...), subtilul şi autenticul Poet haţegan (dar şi eminent prozator, critic literar de forţă, harnic eseist şi ziarist etc.), CONSTANTIN STANCU, a ajuns (dacă nu mă-nşeală memoria) la al

optulea volum de Poezie. Volumul de faţă (92 de pagini, cu stihuri

„molcomind” dublu LOGOS-ul, în româneşte, ca şi-n englezeşte) nu are cicluri, părţi etc. – ci doar câteva obsesii...

Poate la fel, cel puţin la fel, precum poemele, încărca te de mito-p lasmă , d in vo lumul Ethemenanki...despre care muţi afirmă că este piscul creaţiei poetice „stanciene”. Nu suntem deloc de-acord : trebuie să vorbim despre „un MASIV Constantin Stancu” – pentru că, în felul lui, fiecare volum „stancian” este un PISC...uluitor ideatic şi temerar străbătător de ceaţă diversionistă (acumulată şi stimulată, „de sus”...!), întru o troglodită aculturalitate/aculturalizare daco-valahă, din contemporaneitatea isterizat-nevricoasă, anxioasă şi cronic-maladivă !

I-am urmărit, lui CONSTANTIN STANCU, rafinarea continuă, cvasi-calofilică, a Poeziei, de-a lungul timpului. De la primul până la ultimul volum orfico-poetic, Poetul haţegan este unic în expresie, în cizelarea uluitor-acribioasă a expresiei, unic în viziune. Şi, totuşi...

Ş i , t o t u ş i , o p t i m i s t u l , m i t o l o g i a ş i indiferentismul faţă de un social-politic vulgaro-brutal-materialist capitalisto-mercantil - sunt înlocuite (parţial!), în acest volum, printr-o revoltă socială sarcastică, deşi, oarecum, camuflată („caută europoeme corecte estetic, politic, biopoeme crescute lent”, „pe angrosistul de vorbe, pe agentul de vânzări...”, „sfârşitul de unică folosinţă”, „s-au obişnuit cu moartea din tranzacţiile lor”, „memorie corectă politic”, „moartea e doar o afacere pentru bancheri,

AdrianBOTEZ

CEAMAIPREZENTĂABSENŢĂ!–gloselavolumulBREAKINGNEWSPENTRUABSENŢI,

deCONSTANTINSTANCU

Cronica literara

)

Marturii culturale

)

59


)

misogini şi egoişti”, „oglinzile furate de revoluţii”, ”„se lăudau cu...banca lor de spermă”, „un câine alb de apartament/care dă din coadă de fiecare dată când au loc alegeri europarlamentare”, „E tipul...[care] deasupra capului are drept dumnezeu un tirbuşon de-argint/ de cea mai bună calitate”, „asfixiaţi de/ monoxidul de carbon şi de corectitudinea politică din secolele trecute” etc.) - şi, lucru de subliniat : prin problematizarea Morţii...

Este Moartea un fenomen banal?....este o realitate?...este o prejudecată fatală?...

Ce înseamnă „a fi absent”? Înseamnă, oare, „a fi mort”? Dar, oare, morţii ar mai avea nevoie de... “breaking news”-ul terestru ?

„[O nouă iertare] mă face mai tânăr cu o viaţă şi vă pot explica/pe îndelete ce se întâmplă cu adevărat : / ce viaţă izbucneşte în pomii care mor în picioare, / cu fruntea ei ating arcadele frigului, / ÎN R Ă D Ă C I N I C U M I N E R A L E L E ABSENŢELOR NOASTRE” – cf. O nouă iertare, p. 45.

Deci, la o primă analiză, “absenţa” există ca o nouă stare de … “agregare spirituală” (inventată de CONSTANTIN STANCU!). “Absenţa” este LA RĂDĂCINA “pomilor care mor în picioare”. Este ESENŢA DEMNITĂŢII. Prin Tăcere Minerală, dar şi prin Densificarea Minerală a Spiritualităţii Pure. “Absenţa” este “lapis philosophorum”/piatra filosofală, pentru toţi cei ce î n v a ţ ă , o r i , d e j a , Ş T I U s e m n i f i c a ţ i a transfiguratoare (stimulatoare spre transcendenţă) a SUFERINŢEI-“ARCADELE FRIGULUI”. “Absent” aici – “înscris” dincolo, în lumea Duhului…

Toamna, deci (…bătrâneţea, îmbătrânirea umano-cosmică…) este o STARE INIŢIATICĂ, întru divinitatea pură a IERNII…iar nu o “decădere/degradare” a timpului ş� a fiinţei.

Este, înseamnă, oare, toamna, aşa ceva ? Cel puţin, POATE FI / ÎNSEMNA…pentru “cei puţini şi aleşi”!!!

… F a p t u l c ă n u n e - a m î n ş e l a t , î n de sc i f r a r ea…”c i f ru lu i” s eman t i c a l l u i CONSTANTIN STANCU, ni-l confirmă şi

1-finalul poemului Bătrânul îndrăgostit (p. 47) : „Vine o locomotivă veche, cu abur, trece prin mine , / t rage după ea nopţ i le ra ta te ş i / ABSENŢELE DE ESENŢĂ TARE...” – deci, „absenţa-esenţă” este redenumită TOT în TĂRIA spiritului „mineralităţii mistice”!

2-„ (...) pentru unele dintre ele [naraţiunile mele] / au murit cei mai buni poeţi, cei mai buni

soldaţi,/ cei mai buni profeţi, CEI MAI FRUMOŞI ABSENŢI…” – iată cum “absenţii” sunt puşi în rând cu “cei mai buni soldaţi” (adică, Eroii Neamului – MILITARI, dar şi MARI RUGĂTORI ! - Luptători în Văzut şi în Nevăzut!), cu “cei mai buni profeţi” (Vizionarii Neamului ş� Apărătorii, Mediatorii, între Neam ş i N e v ă z u t u l S o r ţ i i ! ) … d a , “ a b s e n ţ i i ” sunt…” frumoşi” , sau , chiar, “C E I M A I FRUMOŞI”! Nu neapărat în sensul luciferic, cât în acela de Truditorii-Lucrătorii-Ţesătorii (din rădăcini!) ai destinului unui Neam sau, chiar, a Umanităţii…!!!

…Ş�, dec�, da, pentru a-ş� împl�n� această dator�e, neces�tă să f�e “informaţi” (întru “Breaking news”!) … - …dar, în niciun caz, de către reporterii şi crainicii TV – ci, doar, de către Cavalerii-Poeţi, Cavalerii Mistici ai CUVÂNTULUI !!!

…Drumul Vieţii este unul iniţiatic, precum al lui Făt-Frumos şi al Ilenei Cosânzeana / Apollon-Artemis (deci, “un drum întru ABSENŢĂ în terestricitatea materială” ş� de “PREZENŢĂ întru eliberarea spirituală”) - prin care afirmă (“colectând” o celebră expresie a lui Geo Dumitrescu – aceea care dă şi titlul unui volum al acestuia din urmă : Libertatea de a trage cu puşca!) - CONSTANTIN STANCU revelează mistica acestui Drum : „Pe drum NU NI SE TOCESC PICIOARELE, / PRIVIREA NU SE TOCEŞTE, PE DRUM AJUNGI SĂ VORBEŞTI LIMBA DUŞMANILOR TĂI ŞI EI SE MIRĂ şi / îşi iau libertatea de a trage cu puşca / spre peronul gării din care au alunecat în tablourile lui Adrian Ghenie ” – cf. Toate drumurile încep la Ierusalim, p. 79. Şi Mesagerul o porneşte „spre alte zări”, „în mintea lui îngheaţă mesajul / pe care-l poartă mai departe spre alt imperiu”... – cf. O nouă iertare, p. 45.

...Moartea nu are Drum. De ce ? - din două motive straşnice :

1-ciocnirea lui Thanatos de EROS, „zeu dinainte de toţi zeii” (Hesiod, Theogonia, p. 6), Cel dinaintea Începutului Lumii (şi care se va înfăţişa şi la Judecata de după lume!), în faţa căruia Moartea, de fiecare dată, cedează şi...se transfigurează, absolut siderant, pentru neiniţiaţi în Misterele eleusine: „Te iubesc la fel de la începutul lumii” – şi : „Apoi moartea s-a relaxat, a scos picioarele pe fereastră/ şi a zâmbit la noi...” – pentru că FEMEII i s-a încredinţat, de către Dumnezeu-HRISTOS, m i s i u n e a S O T E R I O L O G I C O -D E M I U R G I C Ă ( s a u : R E -DEMIURGICĂ!)...misiunea de a „<<înmulţi

60

PÂINILE>>, CUVINTELE LUMI-CHIPURI-MITURI” („femeia cu o mie de trupuri, cu o mie de legende,/ toate proaspete, aburind de cuvinte, / abia scoase din piatra zdrobită de piciorul grădinarului, în dimineaţa/ aceea în care am înţeles/ ce singurătate este naşterea ŞI CE ABSENŢĂ ESTE IUBIREA” – cf. Femeia cu o mie de trupuri, p. 15) - iar, în definitiv :

2-„MOARTEA E DOAR O AFACERE P E N T R U B A N C H E R I , M I S O G I N I Ş I EGOIŞTI”, adică...”ANTIHRIŞTI”! Căci Iisus Hristos este IUBIRE-DE-FACERE („livrează lumea într-un univers paralel”) - cf. Moartea a scos picioarele pe fereastră. Şi...”se pare că trecuse Iisus pe acolo / pentru că unii înviau în urma lui...”.

Şi, iată cum o teorie străveche, negată, la un moment dat... - ...devine, acum, normalitate şi „leac” împotriva „morţii” (...devenită, din „realitatea cea mai înspăimântătoare” – o simplă NOŢIUNE...): Teoria „UNIVERSURILOR PARALELE”...INFINITE!!!

DEMIURGIA, dar, simultan (logic!), şi VIAŢA – devin...infinite, întru Veşnica Re-Înviere.

Evident, în ipostaze schimbate, perpetuu dinamice...

Afară de iresponsabilii, care împrăştie lepra EGOISMULUI/INDIFERENTISMULUI CRIMINAL – pentru care este „rezervat” un NEANT cât se poate de REAL : ŞTERGEREA DIN PLANUL COSMICO-DIVIN...

E ca şi cum n-ai fi existat nicicând-niciunde...!

...Forţa CUVÂNTULUI este Forţa Poetului. Ştim că, fără Cuvânt, fără „ghiers” de „GHITARĂ-POEZIE” („un om cu o ghitară ţine albul deasupra zăpezilor, pentru a nu se ridica la cer...” – cf. Breaking news pentru absenţi, p. 11), ori fără de PIAN-POEZIE, nu se împlineşte MINUNEA VIEŢII...şi, dacă nu ni se revelează MINUNEA VIEŢII, dacă nici Cuvântul Orfic al GHITAREI nu „ţine albul deasupra zăpezilor”, apoi încep să n ă v ă l e a s c ă , d i n b e z n e , d e s u b P ă m â n t , ÎMPOTRIVA Cerului, monştrii de carton (dar extrem de credibili!) ai Morţii...dar şi viscolele NEANTULUI REAL : „Aştept să aşezi sub gutui PIANUL şi fulgi mari să atingă în cădere / CLAPELE ALBE, CLAPELE NEGRE” (cf. Toamnă barbară, p. 51), sau : „Îmi faci în ciudă, eşti mai tânără, iar ai făcut o minune, / şi-mi vorbeşti de PIANELE uitate pe ierburi crude, / a venit toamna” (cf. Pianele şi toamna, p. 29).

CUVÂNTUL, vorba lui Esop, „sparge cetăţi”, dar „cuvântul lui Dismas îl re-îndumnezeieşte, ÎN

ULTIMA CLIPĂ, pre acest fost tâlhar şi pocăit ucigaş”. Cartea lui CONSTANTIN STANCU începe, cum e şi firesc, pentru un autentic Poet, cu EMINESCU ŞI FORŢA CUVÂNTULUI (..a sa şi a urmaşilor săi, întru ORFISM!) – atrăgând atenţia că Poetul este urât de către cei...urâţi, tocmai pentru funcţ ia lu i taumaturgo-cr is t ică . . . cea care S C A D E P R O F I T U L „bancherilor, misoginilor, egoiştilor”.. . - ”cultivatorii” şi propovăduitorii Morţii...Calpe :

„(...) Atât vă mai zic: / Nu pe voi vă urăşte lumea, nici pe Eminescu,/ Sunteţi cu toţii mărci industriale precum numele sfinţilor / din zilele de pe urmă./ Lumea urăşte pe FABRICANTUL DE CUVINTE, / PE ANGROSISTUL DE VORBE, pe agentul de vânzări,/ pe VINDECĂTORUL care are o ambulanţă,/ plină cu acele cuvinte de lux, cu diacritice” – cf. Biopoeme crescute lent, p. 7.

Vindecă-te, daco-valahule, prin întoarcerea la CERUL HRISTIC („Am înţeles că trecuse Iisus pe acolo” – cf. Moartea a scos picioarele pe fereastră, p. 75)...sau la CERUL KOGAIONIC („vârful lor a fost KOGAIONON – cf. Sărbătorile fixe, p. 25) - ...TOTUNA!

R E - A M I N T I Ţ I - V Ă . . . P E V O I ÎNŞIVĂ...VISELE VOASTRE MONTANO-PARADISIACE (...GOLGOTA-DE-DUPĂ-GOLGOTA...sau KOGAIONUL...) - pe care numai UITAREA VOASTRĂ DELĂSĂTOR-IRESPONSABILĂ le-a zdrenţuit şi prăbuşit în derizoriu, în banalitate oarbă şi-n umilitor...în NEANT... - ...urmând, fireşte, „plata şi răsplata” - CATASTROFALUL „INTUIBIL”...după ce a fost chiar şi „VIZIONAR” (deci, de gloate uitat şi nerecunoscut...devenit, acum, o „mică surpriză sacră”...şi nu prea plăcută...de care „te sperii şi ţipi”!): „Privesc MUNŢII, sunt aproape de mine, / nereal de aproape, MĂ SPERII ŞI ŢIP, vârful lor a fost KOGAIONON / şi se zăresc toate aripile căzute cândva peste stâncile / călcate de copitele caprelor negre în zori / când oamenii au vise pe care / nu reuşesc să şi le reamintească”... – cf. Sărbătorile fixe, p. 25.

...Ce-aş putea eu a vă mai zicere, acum, întru încheierea gloselor de mai sus ?

Doar atât : „IUBIŢI ŞI ASCULTAŢI P O E T U L P Y T H I A C! - C Ă C I , Î N T R U HRISTOS, PE PĂMÂNT, DOAR EL, POETUL, A MAI RĂMAS CU FUNCŢIE MÂNTUITOR-LECUITOARE ŞI ANAMNEZICĂ ! IAR PRE ACESTA DINTRE FIII LUI EMINESCU, PRE C O N S T A N T I N S T A N C U - M A I C U OSEBIRE!”

Cronica literara

)

Marturii culturale

)

Într-un exploziv decor postmodern centrifugal și în primă revoluție iconică, resurecția nucleelor epice arhetipale, așa cum o face Gheorghe Ungureanu în romanul confesiv Parabolele oglinzilor Themis sună ca o stinsă chemare de corn eminescian, ca un recviem al naturii și al satului tradițional bucovinean.

Contaminat i remediabil în spiritul lui Creangă, de mitografia locului natal, dar și de „glasurile gândurilor” tot mai agresive, de pecetea „timpului originar”, de „nostalgia copilăriei pierdute”, de „uriașa roat-a vremii”, dar și de ideea unității și a sacralității cosmosului, de libertatea cugetării lui Mircea Eliade, autorul se folosește cu inteligență enoțional-artistică de toate instanțele comunicării narative, de vocația povestitorului „înrăit” Vasile Silvaș, colegul său de facultate, dar și de „Ceata pizmuitorilor bâzz...” și, nu în ultimul rând, de Măria Sa Cititorul, care ar trebui să cunoască din inimitabilul Hanu Ancuței sau O mie și una de nopți, procedeul narativ numit „cutia chinezească” sau „păpușa ruseasă” (matrioșca), să nu cadă într-un impas gnoseologic, când autorul îi invocă, așa ca din senin, pe C. Robson și R.K. Yin sau când o implică și o actualizează făcând-o de nerecunoscut, pe Themis, după Pindar, a doua soție a lui Zeus, zeița greacă a justiției divine și păstrătoarea legilor și a ordinii naturale.

Supărat că nu există drum de întoarcere, condeiul de plumb al autorului/înrăitul narator neînțeles de superficialii Oacheșul, Bombonica, Băltărețul etc.,visează semănătoristo-poporanist o ancestrală poezie epică sadoveniană, fără ceremonialul rostirii din Creanga de aur sau Baltagul și fără să instituie povestitul ca instituție, deși aceasta-i este intenția estetico-poetică.

Implicarea zeiței Themis sugerează prezentul ce consfințește căderea în lume și faptul că

„Lumea nouă nu știe nimic din ce-i rânduiala dreaptă și cade din rătăcire în rătăcire” (M.S.). De aici nevoia acută, de justiție divină (dreptatea este doar divină!), de legi (cea mai frumoasă invenție a rațiunii?) și de ordine, toate sugerate implicit în fiecare dintre parabolele sale.

Autentic este Vasile (narator, personaj, oce auctorială) mai ales când vorbește cu sine însuși: „Ce-ar putea înțelege, oare, nătângii, dacă le-aș povesti cum, la numai câteva zile, într-o după

amiază, spre seară, întorcându-mă de la cooperativa din sat, pe la mijlocul uliței am dat nas în nas cu jivina. Venea dinspre partea opusă. Se deplasa către centrul cătunului. Omătul era destul de înalt, așa că amândoi străbăteam calea, călcând pe aceeași cărare. Ajunși față în față, de la câțiva pași l-am recunoscut deîndată. Era lupul cel poreclit Singuraticul...”

Un homo pars naturae pare să fie prima nostalgie a scriitorului bucovinean din preajma munților Călimani. Pierderea vârstei paradisiace îl obligă pe autorul romanului memorialist/ autobiografic „Parabolele oglinzilor...” să se întoarcă la mit. În scriitură mitul zeiței Themis nu e doar o formăaparte de cunoaștere, ci și una de comunicare, de actualizare a unor valori etern-umane.

Secondându-l și sfătuindu-l pe Zeus, Themis născută cu harul profeției și reprezentând dreptul divin avea ca funcție în Olimp (după Homer) de a convoca în agora, zeii și oamenii, așa cum se adunau pe holul Căminului studențesc de la Psiho-sociologie, cei ce-l ascultau pe Vasile, naratorul „înrăit”, colegul lor, care vorbea în somn și visa aproape permanent. Se știe, visătorul are metafizică de miop și este un abulic al imaginației creatoare, iar visul, „sufletul sufletului” (L.B.) ajută alter-ego-ul autorului să ne comunice „istoria opincii”/literatura somnului.

La romantici, somnul și visul reprezintă

61

ParaboleleoglinzilorThemis,edituraAteneulscriitorilor,Bacău,2019.

AutorGheorgheUngureanu,RESURECȚIAZEIȚEITHEMIS

PetreISACHI


)

62

modalități atipice de a ne confunda cu Universul, de a ne întoarce într-un timp mitic, fără azi și fără ieri. Interesantă din acest punct de vedere este și viziunea lui Lucian Blaga, care considera că somnul oferă posibilitatea contactului cu transcendența: „Când suntem trezi, suntem în lume./Când dormim, dormim în Dumnezeu”.

Prima întrebare a romanului-interviu:„-Ce ai visat, omule? Spune-ne ce ai mai visat, afară de faptul că mâine-poimâne avem de susținut un ultim examen pe anul acesta? era, aproape de fiecare dată, întrebarea fundamentală, asupra căreia, el, fără prea mari ocolișuri ne mărturisea dezinvolt: -Se făcea, dragii mei, se făcea...”

Întrebările ascultătorilor generau de fiecare dată, deschiderea spirituală, mereu creativă a povestitorului, care-și urmeză o anume filieră; m e m o r i e – m i t – a d e v ă r / m i n c i u n ă – libertate/spontaneitate – creativitate – mântuire spirituală și istorică. Pentru autor visul nu este doar „jocul de-a viața” ci jumătatea unei realități văzute/nevăzute în care crede necondiționat. Iată-l explicându-ne științific, Parabolele oglinzilor Themis, urmând teoria psihoterapeutului: „-Pentru că, vedeți voi, s-a exprimat elegant, specialistul, chipul și manifestările oricărui individ analizat din punct de vedere psihosomatic și comportamental, sunt precum o întreagă „carte” a cărui conținut poate fi desușit, analizat și tratat ulterior, în fundamentele sale, numai și numai „citindu-i” cu mare atenție, dar și cu un interes ceva mai deosebit, „filă cu filă” și nu, doar când și când, „pe sărite, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori în lumea comentatorilor de ocazie. Sunt precum o oglindă a minții și a sufletului fiecăruia dintre subiecți...”

În oglinda-labirint în care ne invită să ne privim, cu atenție distributivă, scriitorul Gheorghe Ungureanu, redescoperim nu doar spiritualitatea arhaică a satului tradițional bucovinean din „poalele” munților Călimani, în care răzeșii din vremea lui Ștefan cel Mare conviețuiau cu „ardeleni, maramureșeni, ruși, ucraineni, și huțuli, ici colo câte o familie de țigani, poloni sau nemți, unguri, evrei și alte neamuri venite de dincolo de zările timpului”, ci și figura spiritului nostru. În viziunea lui Ion Barbu, lectura este „act clar de narcisism”, încât oglinzile zeiței Themis nu mint niciodată!

Născut într-un asemenea topos multicultural – Călimănel – este aproape firesc ca povestitorul (Mânzul/Ocrotitul, cum era alintat în copilărie!) să-i ceară lectorului să știe cel puțin câte ceva de transmigrație/concepția metempsihozei, de

posibilitatea spațiilor și a vieților paralele, de ufologul Pavel Țugui, de identitatea noastră astrală, de simbolistica fazelor somnului, de o posibilă boală care ne pândește din umbra viitorului; toate aceste „amintiri despre viitor”, plus atributele judecății divine și ordinea naturală întruchipate de Themis, pentru a-i putea înțelege „parabolele oglinzilor” purtate de-a lungul vieții sale.

Gheorghe Ungureanu știe că, toate mărcile narativității de tipul „-Mi se făcea, dragii mei, mi se făcea că, trecut peste câtăva vreme, să tot fi fost prin...” viziunea monografică asupra Călimănelului, topirea în unele „oglinzi” a unor idei din Mircea Eliade, Freud, Jung, „postura de intervievat”, monologul interior, interogațiile de tipul „Ce-oi fi fost, oare, în viața trăită anterior?”, tipologia realis-mitică a peronajelor, arta dialogului (nu întotdeauna inspirată) „sursele originare ale fantasticului, colaborarea estetică cu modelele titulare, codul etic al satului bucovinean, funcția oniricului, simularea (auto) cenzurii, aura parabolică etc. nu ar fi receptate în vecii vecilor, în absența cititorului, coautor al cărții.

Trebuie să fii „stăpân deplin pe limbă și pe de-a-ntregul stăpânit” de limba română ca să fii cucerit de estetica diminutivelor care-i plăceau așa de mult lui Alecsandri și probabil și bucovineanului Gheorghe Ungureanu: „Copilaș, ia dă, mătăluță, o fugă fuguță și adă o căldărușă, două, cu apă să fie pentru băut! Un brățișor de lemnișoare uscate și câteva surceluțe de aprins focul în vatră. Ați dar fânuț la văcuțe? Mânca-v-ar norocul de plozi! Ia să vedem ce trebușoare mai avem de făcut pentru azi?” Mi se pare o poezie ancestrală rimată cosmic! Primul obiectiv pe care și-l asumă redactorul revistei „Plumb”, în romanul memorialistic „Parabolele oglinzilor...”: să perpetueze geniul limbii române a fost atins cel puțin parțial. Mă întreb ce i-ar fi spus humuleșteanu Ion Creangă despre aceată proză utopică ce poartă spre cititor ecoul unor frustrări ale naratorului înrăit din Călimănel, dacă s-ar fi întâlnit cu el la Bolta Rece, așa cum se vedea cu Bădia Mihai? S-a întâlni oare doi înstrăinați? Grea „scârbă și amăreală” i-ar cuprinde pe amândoi, cred eu... Iată ce se poate visa și cu ochii deschiși! Nu întâmplător, Victor Hugo definea visul, voluptatea inteligenței. Sau poate poezie involuntară! Nu mai știu... decât convingerea lui Gheorghe Ungureanu că „oricine, inspirându-se din trăirile proprii, se va putea regăsi în parabolele” acestei cărți de nisip, cum ar fi definit-o Borges!

Cronica literara

)

Marturii culturale

)

Identitatea, micul roman al lui Milan Kundera expune identitatea unei femei trecute de tinerețe, problematica ei fizică și senzuală este a oricărei femei pe care bufeurile menopauzei o ofilesc precum pe un trandafir care într-o vază elegantă atrage privirile doar pentru câteva zile ca apoi să devină uscat și în culoare și în consistență, ca orice amintire, nu mai poate fi trăită la intensitatea momentului viu. Chantal este o femeie introspectivă doar la suprafață, în rest instictele sale sexuale îi dirijează gândirea, pornirea genetică a trădării face din ea o pseudoființă metafizică și deși descoperă cu stupoare second-hand-ul reacțiilor sale și le asumă, și le aprobă. Jean-Marc o iubește profund, o iubește romantic, cu toată ardoarea și curățenia sufletească iar atunci când ea îi declară pesimistă că “Bărbații nu mai întorc capul după mine”, el înțelege că pentru ea îmbătrânirea, schimbarea trupească și estetică reprezintă drame feminine vecine cu o tulburare psiho-afectivă, încearcă să o înțeleagă dăruindu-i tandrețe și mai atentă. Doar la prima vedere, Chantal gândește ciudat când resimte fericirea libertății câștigate prin moartea fiului ei. În realitate, ea resimte tipic feminin, chiar afirmă la mormântul copilului său că acest sentiment de eliberare nu are a face cu iubirea față de el, copilul ei, îl iubește și-n moarte enorm, dar se simte liberă să-l iubească fără opreliști pe Jean Marc, acum că a rămas fără grija maternă. De altfel, își recunoaște sexualitatea ca unic mod de a-și înțelege feminitatea numai senzual, numai ca poftă reciproc trupească. Diferențele dintre cei doi protagoniști pot duce la infinite temeri, infinite interpretări ale naratorului, acțiunea fiind fondată pe monologuri interioare, în pondere, analize ale propriilor sentimente, reacții, gesturi discutabile, mergând până la alternative ale eului. Chantal și Jean-Marc formează un cuplu cerebral totuși, care își întreține relația atent dar nu fără temeri și dileme, nu fără suspiciune, ceea ce ar părea

firesc pentru doi oameni maturi, trecuți prin alte relații, experimentați.

Nefiresc ar putea părea finalul romanului care trece brusc, de la relatarea unor întâmplări din viața celor doi, întâmplări legate de mersul relației lor, conjuncturi care-i fac când încrezători în sentimentele lor, când detașați, duri, acuzatori, brusc, la un pasaj suprarealist, un final care poate părea pueril și care cumva anulează

întreaga dezbatere și zbatere a firului epic. Rămâne totuși o performanță de expunere interioară și mai ales un caz sentimental decelat analitic. Dacă ar fi cinematografiat, romanul ar putea deveni banal, forța lui constă în ludicul proiecțiilor interioare ale subconștientului eroilor romanești asupra realității, cu mii de alternative. Mesaj? Nu putem fi siguri pe identitatea noastră, nu ne cunoaștem percepțiile asupra realității, depindem de conjuncturi, infuențe, inerție.

Romanul Ignoranța, în schimb, are ca protagonistă o femeie de tipologie opusă, nu numai că nu este iubită, este ignorată de cei apropiați: mama care-i fură partenerul de viață și chiar omul pe care-l crede idealul său de iubire, la un moment dat. Irena nu-și află locul în țara sa, Cehia, emigrează în Franța, la Paris, convinsă fiind că este locul în care se simte acasă. Romanul are și un considerent politic, țesut cu grija mesajului transmis:

“În 1948, revoluția comunistă importată de la Moscova a inaugurat prin Teroare a doua perioadă de douăzeci de ani, încheiată în 1968, când rușii înfuriați de insolenta emancipare a Cehiei, au invadat-o cu jumătate de milion de soldați.

Puterea de ocupație s-a instalat cu toată forța în toamna lui 1969 și a plecat când nimeni nu se aștepta, în toamna lui 1989, domol, civilizat, cum au plecat atunci toate regimurile comuniste din Europa: a fost a treia perioadă de douăzeci de ani.

Abia în secolul nostru datele istorice au pus stăpânire pe viața fiecăruia cu asemenea lăcomie. Nu vom putea înțelege viața Irenei în Franța fără să analizăm mai întâi datele. În anii '50 '60, în Franța,

63

CristinaȘTEFAN

MilanKundera-Identitatea,Ignoranța


)

64

un emigrant din țările comuniste nu era prea iubit, pentru francezi, pe atunci, singurul rău adevărat era fascismul: Hitler, Mussolini, Spania lui Franco, dictaturile din America Latină. Și doar treptat, spre sfârșitul anilor '60 și în cursul anilor '70, s-au hotărât să privească și comunismul ca pe un rău, chiar dacă unul mai mic, răul numărul doi, să zicem. În acea epocă, în 1969, au emigrat în Franța Irena și soțul ei. Au înțeles rapid că în comparație cu răul numărul unu, năpasta ce lovise țara lor era prea puțin sângeroasă; ca să-i impresioneze pe noii lor prieteni, s-au deprins să le spună următoarele:

- O dictatură fascistă, oricât de cumplită, va dispărea odată cu dictatorul, astfel că oamenii pot să-și păstreze speranța. Pe când comunismul, susținut de imensa civilizație rusă (…) e un tunel fără capăt. Dictatorii sunt muritori. Rusia este veșnică. Nefericirea țărilor din care venim constă în totala lipsă de speranță. ”

Această opinie auctorială continuă în înrămarea personajului principal, dar și ale celorlalte personaje ca fiind, până la final, marcate de ignoranța mediului, a prietenilor, a societății. Propria ignoranță prin fugă a unui emigrant se transformă în ingnoranța noului mediu pentru el dar și a mediului de unde a plecat. Efectul? Frustrare, eșec, colaps psihic.

La revenirea în țară a Irenei, după 20 de ani, ea întâlnește întâmplător un bărbat care îi pare un tânăr din trecutul ei din tinerețe, pentru care simțise o atracție, cândva, la o petrecere.

Josef, și el emigrant în Danemarca, văduv de curând și deprimat ireversibil din acest motiv, îi încurajează avansurile explicite și au o noapte de dragoste într-un hotel. Speranțele Irenei se spulberă dimineața când el plecase deja lasându-i un bilet banal de rămas bun…Romanul se și încheie așa suspendat, precum cele două destine eșuate, oameni care-și pierduseră încet încet stima de sine și poate, ca efect direct, și stima celorlalți. Kundera este un maestru al inversărilor judecăților, el face, din prejudecățile oamenilor, alternative aplicate pe viață, temperamente, comportamente. Imaginația naratoare este doar un fundal, întâmplările povestite pot fi suport pentru aceste personaje analizate temeinic…sunt cumva detașabile, se poate întâmpla orice altceva, întâlnirile, plecările, dialogurile sunt tangențiale acestei portretistici practicate de

Kundera. Este și firul continuu al operelor sale: Oameni printre oameni, gândire printre gândiri, simțire printre simțiri și toate străine unele față de altele, într-o epocă a schimbărilor politice și sociale. Să fie epopeea singurățății omului în secolul nostru, postcomunist? Se poate! Emigrarea este doar o alternativă a îmbolnăvirii de singurătate.

Milan Kundera, scriitorul ceh arhicunoscut încă înaintea Primăverii de la Praga, fugit în Franța din 1975. Două dintre cărțile sale cu substrat politic, creează personaje de interior. Milan Kundera, deși narator extradiegetic, povestește din străfundurile psihologice ale personajelor sale, de parcă ar fi, pe rând, când o femeie frustrată cu tot soiul de dileme existențiale, când un bărbat labil, cu capacități introspective de forță sau chiar impostorul politic care s-a ajuns de dragul binelui material al familiei sale...Milan Kundera trăiește roluri atât de real, incât nu mai faci distincția între povestire și dramă, te transformi, la rândul lectorului, în acele personaje. Este un scris rar, nu atât captivant prin narațiune cât prin vivacitatea, realismul relatărilor. Nu, nu este neapărat un psihoanalizator performant, dar este în mijlocul problematicilor umane actuale. Sociale, carieristice, cu prejudecăți, compromisuri, renunțări, așa cum trăim noi la început de mileniu...

Cronica literara

)

Marturii culturale

)

Vocea venerabilei poete Nora Iuga merită să fie auzită:

„Doamne, ce frumoasă țară avem!”, mă pomenesc spunând pentru mine, când privesc de la fereastra trenului crestele înzăpezite ale Bucegilor și vocea necunoscutului de lângă mine îmi răspunde automat: „Păcat că nu mai avem nemți!” Îmi întorc privirea spre el și ripostez apăsat: „Mai avem și de-ăștia, legați de glie”. Sînt, iertat să-mi fie, mai români decât românii… din cauza asta nu se prea arată, fiindcă germanul adevărat are un sistem de recepție și de emisie cerebrală foarte complex și de-aceea un limbaj bine argumentat cere timp de reflecție, e normal să fie mai lent. Temeinicia, gândirea motivată e și un semn de respect pentru ascultător, dar românii noștri care nimeresc des cu oiștea-n gard îi critică pentru lentoare, apelând mereu la exemplul oferit de primul bărbat al țării, Klaus Werner Iohannis: puțini ajung la înălțimea lui – că tot mi-am început acest text pornind de la munți, de-asta nu înțeleg că o ascensiune pe vârful Moldoveanu (2500 m) durează ceva mai mult decât una pe Măgura Codlei (1000 m). („România literară, nr. 14, 29 martie 2019, p. 3).

Păzea! Vine un ciomăgar de la Belgrad…După ce a șutit cât a vrut și după un stagiu de

dezertor național la Belgrad, dl Ghiță a fost scăpat de amici și urgent a și declarat că vine să-i ia la șuturi pe toți, protestatari, procurori, haștagi, inamici ai lotrilor din parlament etc. Va veni și va instaura o putere nouă, a sa personală bag seamă. Înțelegem că marele pesedist Ghiță, magnat și patron de televiziune, brațul frânt al serviciilor, va fi purtător de ciomag al aleșilor (PSD cu anexa temporară CCR, ALDE și tot mai ezitanta UDMR). Că altfel ce rațiuni l-ar mâna? Va fi camuflat de ochii lumii într-un partid antieuropean, șovin și rasist, un partid care va avea o ideologie mai „strălucitoare ca soarele de pe cer”. Ghiță va veni cu șuturile sale tot dinspre Apus, că așa a venit și Lenin în Rusia. Și-a aruncat de la distanță buzduganul urii de clasă, și ce a urmat se știe. Al nostru va mânui un ciomag țintuit cu stele.

Zarzavagiul și proful de fizicăAsocierea numelor unor personalități sau

persoane este hazardată. E o imposibilitate. Fiecare este o individualitate. Ce simetrii pot exista între Seniorul Coposu, cu cei 17 ani de temniță grea pentru delict de opinie, și Aurelian Pavelescu, bășica tranziției pe chipul partidului marelui patriot Maniu. Mi se pare nepotrivit să vezi numele lui Dragnea asociat cu al Președintelui pentru a demonstra niscaiva echidistanțe. Nu se poate. O meschinărie a fost și asocierea făcută între Iliescu și Regele Mihai. S-a văzut diferența dintre un adevărat om de stat și o căpetenie de mineri. În timpul funeraliilor M. S. Regele Mihai, adevărul a învins toate meschinăriile detractorilor. Diferențele dintre președintele țării și președintele parlamentului sunt greu de pus alături. Un banal exemplu. În timp ce Dragnea se laudă (anual, plictisitor – semn de blazare) cu roșiile noastre bune pentru a cuceri Europa, având așadar o mentalitate de zarzavagiu, Președintele, cu toate fondurile tăiate în bătaie de joc de Liviu, menține legăturile României alături de Franța și Germania, ca tripletă de bază a Europei. Zarzavagiii au locul lor numai dacă legile fizicii îi țin cu picioarele pe pământ. Și dacă le cunosc. Decât să-l tot auzi jignindu-l pe Iohannis că merge la schi, că se dă cu bicicleta, că e somnoros, mai bine ar face și el niște exerciții de gimnastică sau ar găsi niște minute zăbavă la Vitarid-r. Activitățile fizice sunt practici recomandabile oricui care își gospodărește bine timpul, sunt exerciții care te fortifică, în timp ce cleveteala de babă te sluțește sufletește și îți provoacă febră la limbă. O viață ordonată te scapă de hibe la coloană. Fără sport, ajungi să stai la conferințe de parcă ți s-a vârât, paralel cu vertebrele, o țeapă.

Abilitatea de a fi țațăCând vezi că o țață de la piață are chef de

ceartă, trebuie să renunți la argumente logice. Ea a atins apogeul… artei de a fi țață. Totul e ilogic în mintea ei și nu o poți îmblânzi. Nu contează ce spui. Va trece la invective. Generale: nesimțitule, incultule, măgarule. Posibile, neverificabile: boschetarule, jerpelitule, bețivule. Cele mai dure vor fi aluziile la defecte fizice reale sau imaginare: somnambulule, bâlbâitule, handicapatule. Seriile, incomplete, sunt luate dintr-un număr, rătăcit, al publicației imunde intitulate pompos „România mare”, organ de presă al unui partid scăpătat formal,

65

Cuocheanul,dinTurnulPompierilor...(jurnalin/util)

IoanNISTOR

Marturii culturale

)

Consemnari)

66

fițuică adulată de românii naivi, inspirată de Vadim Tudor, care a vehiculat cu pricepere, ce-i drept, tot glosarul de tip Cuțarida, arealul său formativ. Tribunul a turnat ani la rând jeg în capul adversarilor PSD. Apoi a decedat trist. Dar fiul său spiritual Codrin și toată echipa absorbită de partidul mamut le-au preluat și acum îi dau o mână și o limbă de ajutor lui Dragnea. Mâna care a împrăștiat otravă nu mai e, dar a rămas limba bifurcată de văran care mai injectează venin în corpul naivilor.

Xenofobia, otravă pesedistă bună de prostit românii

Nimeni nu e nebun să nu creadă în propriul popor, în calitățile sale native, în valorile sale. Nebun e cel ce vrea să impună ideea că tot ce vine din partea altora vrea să ne înjosească. Istoria ne spune altceva. Că românii au avut nevoie de ajutorul străinilor și au fost înțelepți să-l ceară și să-l primească, asta de la pașoptiști la Regele Unirii, Ferdinand. Comunismul a făcut din toți aceștia dușmani ai neamului pentru a-i putea înlocui, vai, cu puii tătucului de la Moscova. Adică, după opinia lor, toți cei care au făcut ceva pentru țară au fost niște profitori și ăștia, comisarii sovietici, sunt adevărații eroi români. Ce a ieșit se vede până azi. Mi-a fost dat să aud personal voci de români care au declarat că le e rușine că s-au născut români. Revoltă amestecată cu deziluzie. Tenismena Bianca nu gândește așa. A declarat după un meci care ne-a ținut cu sufletul la gură și pe noi și pe cei din țara sa adoptivă: „Vă mulțumesc că sunteți cu mine și vă iubesc!” Pline de sens. Le înțelegem. Toți. Că nu a fi român e o rușine, ci a fi buimac sub vraja mucilaginoasă a unui partid nedemocratic și prea ticăloșit în interese. Simona Halep a avut antrenor străin. Bianca a fost descoperită și ajutată de canadieni. Concluzia realistă e că sunt momente în care a-ți iubi patria presupune și renunțarea la orgoliu și acceptarea ajutorului venit de la străini. Ne-au dovedit-o destui la vremea lor. E un răspuns cu fapte pe adresa naționaliștilor extremiști cu mintea pârlită de ură. Există o cale? Da, una consacrată de staturile marilor personalități, patriotismul cu ochii larg deschiși.

România și valorile europeneNumai un bacalbașist poate spune că

europenii ar trebui să-și vadă de treabă deoarece România a fost în Europa încă din cuaternar. Că avea același aer, aceiași curenți eolieni, aceleași stele – e la mintea cocoșului! Adevărul e că nu geografia europeană se ia în discuție, ci valorile europene. VALORILE! Un ideal de sute de ani. Cum să vadă

unul legat la ochi că în spațiul românesc valorile democratice, care veneau din Orașul luminilor, se aflau în întârziere? Exemplele sunt fără sfârșit. Oare baronii și toată oligarhia eclozată în incubatoarele fără pereți ale PSD (PCR, FSN, FDSN, PDSR) sunt idei europene? Clanurile de interlopi care ies la atacuri și la violuri, eliberați prin decrete, sunt europene? Mineriadele, jandarmeriadele și toți mânuitorii de bastoane pe spinarea celor ce muncesc în străinătate și pe coafurile femeilor ce-și strigă necazul sunt demne de Europa secolului XXI? Faptul că nimeni nu plătește pentru morții din 1989 e o chestiune europeană? Poziția de ghiocel a miilor de asistați social care se ploconesc în fața arendașului Dragnea – poziție europeană este? Dar să luăm un exemplu din arta cinematografică. Avem filmul Aferim!, aproape documentar, unde boierul valah castrează un rrom deoarece acesta a fost atras (nedovedit!) în patul boieroaicei pe care fustangiul soț a neglijat-o. Fără lege, fără judecători, fără simț creștin. Pur și simplu, boierul pune trei vlăjgani să prindă omul și să-i taie fuduliile. Un gest reprezentativ pentru stadiul civilizației autohtone cam pe la 1840. Așadar, putem crede că până la ideile pașoptiste și până la statul de drept de azi a fost drum lung. Intervalul comunist nu era și el al tuturor samavolniciilor? Nu a împușcat chiar și Ceaușescu niște țărani care își apărau pământul, cu mânuța lui asasină, fără să pățească nimic? Europa înseamnă lege, respect pentru proprietatea altuia, pentru drepturile omului… Revenirea la valorile europene încălcate după 1947 e dificilă. Plângăreții suferă că trebuie să respecte legile. De aceea le schimbă cum ajung la putere. Apoi se înfurie pe Europa Normală, ponegrind-o, că „e ticăloasă” și nu-i lasă pe ei, pe aleși, să facă ce vor cu un popor european de când e lumea ca situare fizică, dar rătăcit în meandrele istoriei.

Aurul dlui DragneaObservăm că pe măsură ce dictatura originală

a lui Dragnea se apropie de final, subordonații lui inventează noi și noi năzdrăvănii. Se pare că împreună cu Șerban Nicolae, după ce s-au ghiftuit cu șorici de la servii, au stat așa culcați pe spate, cu colana destinsă, și ce au văzut? Pe tavan tropăiau niște muște. Cum pot ele merge cu capu-n jos? și-au zis. Apoi au strigat într-un glas: ia să mai inventăm noi un motiv de scandal, ia să umblăm oleacă și noi cu capu-n jos și să facem lucruri trăsnite… De atunci, gândind cu partea de jos, li s-a năzărit babaul numit tezaur, nu cel sechestrat de Lenin, sau altul, pe care ar fi frumos să-l strângă PSD. Recunosc, au o

Marturii culturale

)

Consemnari

)

67

imaginație remarcabilă, credeam că-i voi întrece și le voi da și eu niște idei absurde. Bunăoară, să reediteze Operele complete ale lui V. I. Lenin, să aducă Turnul Eiffel în țară, dat fiind că e făcut din oțel de la Reșița, să amaneteze reactorul de la Turnu Măgurele… Totuși, ce urmărește oare iluminatul? Sunt multe explicații lansate în legătură cu dispozițiile date de dl Dragnea, cui va fi nebun să-l asculte, de a aduce aurul în țară pentru a fi dat în paza consilierului guvernamental foarte experimentat în domeniu. Ideea se bazează pe o filozofie simplă. Tezaurul e al României, e din sudoarea românilor, dar iepoca este lui Liviu și lui i se cuvine, carevasăzică, aurul moștenit, pare-se, de la moșu-său și ca atare poate să-l mute dintr-un loc nesigur, dezonorant, cum e Londra, într-un loc sigur, păzit de agenți personali, în cavouri. Totuși, lăsând gluma la o parte, este evident că împricinatul a făcut-o pur și simplu inerțial, după ce gândul i-a ieșit pe gură, dimineața pe răcoare, când s-a sculat mahmur. Voia să facă și el ceva. Nu i-a trecut prin minte că pentru așa ceva ar fi nevoie de un referendum național. Păi, nu tot așa s-a întâmplat când voia să mute ambasadele României de acolo-dincolo? Mai sunt explicații, care pot fi luată în seamă, cu reticențe, desigur, deoarece vin din partea unui pamfletar cam al dracului. Dacă va aduce aurul, istoria va reține că fapta e a lui. Parțial a lui Șerban N., cu care se va speti la depozitarea aurului. Va avea rezerve pentru plata doamnele angajate să schimbe pamperșii copiilor, apoi le va putea detașa să șteargă partidul la fund. Ideea va fi sprijinită și de cel care a măritat proprietățile Gojdu pe zero forinți. Se mai poate lua în seamă și dorința lui D. de a face din tezaur o țintă „vizual-olfactivă” pentru vilegiaturiștii din stațiunea balneo-nucleară Crimeea. Totuși, explicația cea mai plauzibilă este aceasta. Constatând că iepoca sa este de rahat (evident turcesc!) și că ar trebui concurată cu iepoca de aur a lui Ceaușescu, dl D. vrea să o îmbrace în foițe sclipitoare. Totuși, era și altă soluție. Mămăliga seamănă perfect cu aurul, e tot galbenă, maleabilă și mai ieftină.

Iarăși despre zâmbetul Simonei Halep Constat că zâmbetul Simonei Halep

înseninează sufletele românilor în cei mai triști ani din guvernările fără sfârșit ale PSD. E nesofisticată, apără regulile inimii, trăiește, are suflet, transmite în jur bucuria de a trăi. Totuși, ea trebuie să fie pedepsită. De ce? Sunt și „infracțiuni” care ne bucură. Ele ne permit să le uităm pe cele ale guvernanților care ne bagă în pământ zi de zi. Dar, vai-vai! Trebuie pedepsită. Iată câteva dovezi și

până la 20 nu e mult. După victoria de la Roland Garros, l-a pus pe unul dintre oamenii de ordine să-i facă o scăriță și să o salte în tribună ca să ajungă la antrenorul ei. O infracțiune. La Ostrava, Simona a sărit balustrada ca să-și ia în brațe colegele. A încălcat legea. Tot așa, după meciul cu Serena Williams, învinsă, spunea că se simte ca lovită de un tren. Un tren japonez de azi sau unul interbelic, cu locomotivă de culoare neagră? Să compari o mare tenismenă de culoare cu un tren care e tras de o locomotivă neagră e incorect politic. Atențiune, T. Todirel! La fel, la sfârșitul meciurilor, ori pierde, ori câștigă, ea face tot ce o taie capul. Râde, găsește motive de glumă. De aceea cred că sinistrul, pardon!, ministrul trebuie să se sesizeze și să inventeze o Secție Specială (SS-istă adică) de investigare nu doar a Codruței, spaima hoților, ci și a altora care aduc bucurii și speranțe românilor. Dna Laura Codruța Kövesi a fost pedepsită deoarece a dat speranțe românilor că hoții vor fi pedepsiți. Acum poate urma Simona, nonconformista. Să semene toți cu fața de carton gudronat a echipei juridice a lui Dragnea! Dl Tudorel T. își poate lăți sardonicul vulpoiesc și asupra Simonei. O mai poate suspecta de dare de mită, că, vezi mata, Simona dă bani unei școli de hochei. Ba chiar se automituiește plătindu-și singură zborurile cu avionul prin lumea largă. Până la 20 de infracțiuni, nu mai e mult! Înhață-o, domnule!

Sugestii pentru discursurile Excelenței-sale, dna Dăncilă (note provizorii)

Excelența-sa doamna Dăncilă (preiau ironia tăriceană) va mai comite perle lingvistice și va mai face gafe diplomatice. Mai are un an și cam jumătate. Putem presupune ce va mai face, dar, să nu-i dăm idei… Nu e nimic de făcut! Unii o admiră. Dna Carmen Avram, ziaristă miluită cu o sinecură, s-a topit de emoții ascultându-i discursul de la PE și îi ridică osanale, chiar dacă i s-a zburlit părul gândindu-se că va trebui să ardă emisiunile de demascare a afacerilor murdare făcute de PSD. Pe de altă parte, Cristina Țopescu, fiica celebrului comentator sportiv, s-a oferit să o învețe pe dna Dăncilă să vorbească corect, ca să nu ne facă de toată rușinea în lume. Mai milostiv, subsemnatul mă ofer SĂ-I SCRIU discursurile. Presupun că funcționarii care se calcă pe picioare să i le facă nu au timp suficient și pot greși, din grabă, și săraca se poate trezi în fața unor cuvinte grele, neologisme, termeni științifici, paronime… Ei le pot scrie corect, dar dna le schimbă. Așadar, ca să iasă bine totul, le voi scrie incorect. Ofer câteva monstre (sic!) pentru ca

Marturii culturale

)

Consemnari)

68

Marturii culturale

)

Consemnari

)

cuvântările (sic!!) domniei-sale să fie inteligibile. Primul exemplu: vom „devasta” Germania în loc de vom „devansa” Germania. Și D-sa va citi corect. Mai ofer niște variante: „Pe preșidintele iresponsabil Iohannis îl vom suspenda din cauză că nu pierde nici un prilej să saboteze corupția din România. El stă cu lopata în mână să astupe râurile noastre de lapte și miere. Vina lui cea mai mare e că a semnat numirea mea în funcție. Îl vom suspenda și pentru asta și îl vom dublu suspenda deoarece se opune în mod iresponsabil să mutăm ambasada statului Ierusalim de la Podgorițele la Priștinițele.”; „Excelența-mea va descuraja creșterea demografică din România și vom depune eforturi triple pentru a ieși din Spațiul Schengen și din zona euro în 20 virgulă 24.”; „În legătură cu MCV, noi nu îl vom mai contesta, ci vom ordona PE să citească îndărăt odioasa siglă, adică VCM în loc de MCV, mult mai potrivită guvernului meu.” În fața presei, doamna poate declara: „Să știți că situația justiției de azi se datorează guvernului de tehnocrați susținut de PSD și votat de PSD din greșeală. Vinovată este opoziția, din secolul trecut până azi: 1990-1996 – Corneliu Coposu și Ion Rațiu; 1996-2000 – minerii care nu i-au bătut suficient de bine pe români; 2000-2004 – țărăniștii care s-au lăsat infestați de structuri, de Norica, de Ciorbea etc.; 2005-2009 – Tăriceanu-bacsi, stră-netotul lui Gojdu, susținut de PSD; 2012-2018 – guvernul zero susținut la mișto de PSD… Vinovat e și Iohannis care m-a numit deși am fost propusă în bătaie de joc. Toate acestea au dus România pe buza prăpastiei. Noi doar am fost siliți să o împingem înainte…” Pentru prezența Domniei sale în PE, propun următorul speech: „Domnilor și doamnelor parlamentare (spun așa din respect pentru genul masculin), nu am venit să vă acuz, am venit să mă plâng, nu am venit să fac de râs țara mea, ci pe mine, de aceea vorbesc direct. Dar țineți minte, eu am susținut mereu în fața dumneavoastră că, în țara mea iubită, prețurile cresc, cursul leului scade. Sunt alfabetă și vă spun că cei ce mă atacă pe mine atacă România. Și nu vă mai hliziți că Daea, ministrul meu performant, a văzut cameramani în piscinuri, că și eu i-am văzut personal direct, cu ochii mei, fără intermediari, și confirm că a spus adevărul. Domnilor și doamnelor, v-am mai spus că toate piedicile care ni se pun nouă, guvernanților de azi, de a băga bani în buzunarele românilor, vin din interiorul țării. Guvernul meu este cel mai bun din preistorie. Am spus adevărul. V-am mai spus că spun adevărul și voi nu m-ați crezut, ați susținut mereu în mod greșit că sunt o mare mincinoasă, dar acum putem recunoaște împreună: așa e!” Previziune: cam

pe la sfârșitul celor șase luni de președinție rotativă, d. Dăncilă va da toate ordonanțele cerute de jupânul ei, apoi, pentru a nu fi rușinată de oficialii europeni, își va da în clipa următoare demisia, în timp ce ordonanțele își vor face efectul mult dorit de Dragnea & comp.

Fantezie de iarnă (proză aproape SF)Era 10 februarie, șase luni de când luasem și eu

în bot gaze și alte bastoane, prin reprezentanți… Tocmai ascultam cuvântarea doamnei prim-ministru, despre realizările din anul domniei sale, când, butonând pentru a vedea ce mai spun televiziunile PSD și pentru a le crește din milă ratingul, l-am auzit pe unul, Ciuvică, rostind ceva profund. Se uita în oglindă și urla: Măi, boule, cât de mare bou poți să fii dacă nu-ți dai seama ce mare bou ești!!!”. Citatul nu este chiar exact, dar l-am notat pentru a fi analizat cândva. Atunci, scârbit de violența limbajului oblăduit de CNA, mi-a venit ideea să plec la săniuș în Munții Oașului. Zis și făcut. Am aruncat pijamaua, mi-am luat echipamentul și am urcat cu telefericul (telecabina, telescaunul, iertare!, nu mai știu ce era) pe Vârful Pietroasa din Oaș. Acolo, sus, am admirat Sfinxul Oașului acoperit de promoroacă, am mâncat afine de prin zăpadă, m-am tăvălit prin nămeții de altitudine imaculați, am făcut fotografii și eram încântat. Apoi am luat schiurile și am pornit la vale. Toate giumbușlucurile îmi erau la îndemână. Ce mai, eram fericit că după trei decenii aproape, celebra pistă făcută pentru oșeni, dar având și destinație transfrontalieră (ungurii de dincolo de Petea, care nu au munte, abia așteaptă să vină la schi), a fost terminată. Era o minunăție să zbori, să te dai peste cap la câte o trambulină, mă rog, să devii imponderabil. Dar momentul cel mai intens a fost la sosire. Lume-lume, care aplauda... Nu știam că sunt primul admis pentru a inaugura vestita pistă. Nu știu dacă aveau ei o iluzie, dar m-am bucurat. Măre!, erau și reprezentanți ai guvernului, și membri de partid, tot un membru și o membrană, locale și internaționale. Purtau pe frunte cele trei litere... Maică sfântă! Cât îmi bătusem până atunci joc de ei: neghiobi, imbecili, nesimțiți, derbedei, escroci, pramatii, nimurici, jigodii, spurcăciuni, profitori ai revoluției, hoți, mincinoși cu diplomă etc. Fără eleganță, așa cum m-au învățat… Nu am făcut-o gratuit, că și ei și-au bătut joc de viața mea. De aceea, m-am bucurat că nu s-au supărat! Era acolo senatorul moroșan, cel limbut ca o mătușă din Iapa, care tocmai trecuse dealul pe la Sâmbra Oilor. Plângea amărât că, uitându-se după oile lui Daea, „s-

69

a julit la genunche”, după cum zicea el, deoarece se poticnise într-un manual unic de gramatică, pe care opoziția perfidă i l-a pus în drum. Într-o margine se afla, vocalizând, și dl Florin Iordache. Tocmai scosese cele două degete mu-e-oase. În cel drept îi atârna, scuzați!, o bucată de hârtie igienică găurită. Vai, ce mă copleșeau toți cu admirația lor! Totuși, gestul lui Florin (îi spun așa deoarece asta e moda în PSD, unde nu mai sunt domni) m-a întristat peste poate. Tocmai voiam să-i înalț niște ode, lui și echipei sale, lui Marton Arpad, Nicolicea, Cătăniciu și Nicolae, care s-au luptat ca niște fiare turbate cu anticorupția și pentru a impune Coadele lui Dragnea. Chiar la intrare, era un parlamentar cunoscut pentru expresiile sale licențioase la adresa femeilor, pentru rasismul său foarte subtil, un doctor în ceva-nu-știu-ce, care mi-a întins mâna. Am refuzat-o de parcă și eu aș fi fost Guvernatorul BNR, care a refuzat mâna întinsă a senatorului-șef, dar l-am auzit rostindu-și numele: Sunt dl BaMĂGARbașa. Cum? am sărit. Păi așa, că Europe „ne călărește și ne transformă în măgari” (spusese asta și la o televiziune unde moderatoarea tocmai ațipise cu capul pe masă). Atunci mi se părea că e rupt din desene pentru copii. A adăugat: „Nici măcar ca pe cai nu ne călăresc, suntem măgarii lor și ne țin cu nasu-n rahat. E un semn de protest.” Vai, am zis, ce urât mai vorbești mata, ca doctor, dar află că eu nu mă simt nici călărit, nici cal, nici măgar.” „Văleleu, cum așa?” Atâta a mai zis și nu mi-a mai explicat nimic, dar m-a asigurat că după ce vom scăpa de tirania Europei v-a reveni la numele anterior, cel cu „cal”.Tot acolo era și un militar neinstruit, fără chipiu. M-a salutat militărește și i-am bătut obrazul, apoi i-am explicat cum se salută regulamentar și el m-a întrebat ce diferență e între AG 9 și AG 7 deoarece n-a pus mâna niciodată pe jucăriile astea, mămica interzicându-i de mic. Mi-a spus că tocmai primise un post foarte înalt în armata română. Era îngrijorat deoarece, spunea el, „pe litoral au dat buzna niște curvete rusofone” și e mare bai, ce-o să fac că (așa a zis!) „tocmai acum l-a pus dracul pe Napoleon să-mi ordone să-l schimb pe șeful statului major cu ajutorul noii noaste justiții oblăduite de obrazul cu bube”. M-a chemat apoi la o cafea fierbinte în elegantul bar al stațiunii. Am acceptat cumva somnambulic și am băut-o cu plăcere, că mi-era frig. L-am întrebat unde e Napoleon. Știa de cine e vorba. Mi-a spus că umblă să mai taie un porc până nu trece iarna. Apoi a recunoscut cât de mult regretă că și-a dat în judecată comandantul suprem dar, zicea el, „Vere, știi că eu sunt un om de treabă, un cocon, dar trebuia să execut ordinul lui Napoleon, care după ce

a descoperit vitamina D înțelege cu capul personal ce utilă e armata pentru partid comparativ cu SRI. Sunt un bleg, dar nu pot uita că el m-a scos din anonimat și m-a uns și pe mine șef, asta e, și trebuie să-l slujesc acum, că altfel mă iau în vizor bârfitoarele de la Antena 3. Sau îmi dă el un picior în c. așa cum îi va da lui Ionică târșolțeanul, care, ca fost ministru al armiei, ar trebui să verse mai mult venin în capul lui Klaus. Dar voi mai sta puțin pe loc, apoi, după ce-i voi face un bine țării și un rău lui Iohannis, voi trece și eu la Proponta”. Mi-a mai spus, șoptit: „Uite, numai dracu m-a pus să ajut partidul să se șteargă-n f… cu armata, dar acuʹ ce să fac, îmi vine să plâng. Dar nici n-aș fi dorit să sară cu gura pe mine tânăra Olga din viloaia boierească și să mă beștelească ca la ușa palatului «din Craiovița», cum zicea răposatul Vadim.” L-am ascultat, că așa e omenește, să asculți oamenii legați la ochi… gata mituit, dar cafeaua partidului era bună. L-am întrebat unde sunt cazați atâția politicieni și mi-a șoptit: „La Borcutul Tâlharilor, știi, mai sus de Kilometrul 9…” În acel moment, începusem să mă trezesc, că tocmai mă doborâse somnul din somn, dar am simțit cum îmi trece cu zgomot mare pe lângă ureche o bombă nucleară. Eram sigur că doamna Vasilica Viorica, instigată de Liviu, s-a vorbit cu Kim Jong-un, ca să exerseze câteva nucleare și în moaca haștagilor români, să-l facă de râs în lumea toată pe Klaus. M-am liniștit și am ațipit la loc, convins că n-a fost nimic adevărat.

04.03.2019, premieră universală…Demnă de trecut într-un manual hazliu de

tactică și strategie militară. Ministrul neinstruit al ostașilor instruiți a primit onorul eroilor sosiți din teatrele de război citind ceva pe Smartphone. Nu știm ce vedea D-sa acolo, era foarte concentrat. Și nu citea silabisind, ca să putem citi de pe buze. Dar ne va spune. S-ar putea specula că primea mesaje de la omuleții verzi prăsiți în stațiunea Taurida de către Iosif Visarionovici Putinciosu (personaj imaginar!) sau că se uita la poze cu gagici în pielea goală pentru bărbați fără instalație. Unii vor spune că tocmai primea iertăciunile în genunchi ale comandantul său suprem, care nu i-a ascultat ordinul transmis de șeful de partid de a semna ca primarul o ilegalitate. Se poate crede să omul, pus acolo de Mustăcios cam în bătaie de joc, pur și simplu își uitase rolul în care se afla și se tot mira ce i-a apucat pe ăia de bat pas de defilare prin fața sa ca smintiții. Explicația e mai simplă. Presupun, și nu mă înșel, că l-a sunat Codrin, argatul arendașului, să-i spună că bate vântul, că nu are nimic în cap și poate prinde un guturai.

Marturii culturale

)

Consemnari)

70

Marturii culturale

)

Consemnari

)

Cine conduce de fapt regimul actual?L-am prins!... Sursele de informare privind

viața reală, folosite de liderul din întuneric al guvernului, sunt televiziunilor obediente. În 04.03.2019, dl Dragnea zicea că nu știa nimic despre protestele magistraților. Deși, televiziunile normale au dat informații detaliate, dl D. nu știe nimic. E de crezut. Se informează din mass-media captivă, de la A3 și RTV. S-a văzut: respectivele nu au dat nicio imagine de la amplele proteste ale magistraților. Se cheamă manipulare prin omisiune. Ce nu dau ei pe post, carevasăzică nici nu există! Nu au pomenit niciun cuvânt despre revolta împotriva Ordonanței 9, deoarece le convine lupta împotriva justiției, coordonată chiar de ele. Concluzia este aceasta. Creierul PSD e manipulat de televiziuni. Mai exact, de stăpânii acestora și de plutoanele lor de ființe lătrătoare. Dacă televiziunile vasale, printr-o desăvârșită artă a manipulării, transformă o baligă de bovină într-o delicioasă plăcintă, dl Liviu Dragnea o savurează cu plăcere, fără șervețel. Măgariu pre măgariu scarpină se putea spune altădată. Azi se poate spune: măgar pre măgar duce de căpăstru și țara e condusă de mogulii mass-media.

Țâfnele de la periferia autoimpusăÎn Parlamentul Europei e apărată demnitatea

României și a poporului român. Dar nu de guvernanții de la București, care se gudură provincial, ci de străini. Dar, mai întâi, ce înseamnă a fi cuminte sau cu minte? Nu se știe prea bine. Geniul lui Brâncuși a încercat un răspuns prin capodopera „Cumințenia pământului”. Opera lui putea fi o temă de meditație, dacă ar fi fost achiziționată și așezată în sala Guvernului. Achiziționarea a fost refuzată de români la semnalul lui Dragnea care a stopat donațiile și a compromis chiar și ideea de donație în scop cultual, deși echipa Cioloș fusese votată de PSD. Brâncuși a creat opera cu un mesaj. Interpretările sunt variate. Un copil? Un primitiv? Nu. E înțelepciunea pură a bunei cuviințe. E anticul Gânditor de la Hamangia într-o variantă modernă. Omul adunat în sine, lipit pământului, care, înainte de a se apuca de o treabă, stă și cugetă încordându-și puterile emergente. Un gest făcut cu minte! Concentrat, încrezător, hotărât să se înalțe fără riscuri când i se împlinește sorocul. Se va ridica doar când pământul nu-i va mai fugi de sub picioare. În relațiile cu CE, Doamnei Dăncilă i se clatină temeliile, fiind ghemuită în ordinele șefului. Ca să nu cadă, strânge tare foile în mână. Trebuie să mintă. Minciună fără minte. Adică sfidare, aroganță, trufie… D. Dăncilă e nevoită să fie țâfnoasă. Nu

demnă. Demnitatea rezultă din forța ideilor, nu din agresivitatea afișării lor. Și, în final, la ce-i folosește? Îi convinge pe adepții de acasă, nu pe experimentații europarlamentari care spun cuvinte de admirație pentru România, pentru „poporul brav român”. Nu pentru cuvântarea d. D. Nu de discursuri fulminante ale premierilor are nevoie România. Românii vor un singur lucru: să fie eliminată cauza cauzelor, aceea care-i scoate de doi ani în stradă, cu riscul de a suporta pe spinare pulanele scoase din beznă de Carmen Dan. Oare nu era mai bine dacă lucrurile erau făcute cuminte, cu mintea? Concret: dacă România nu ajungea aici... „Guvernul Zero” (îl citez pe înțeleptul manipulator Chirieac) ne-a ferit de-o asemenea rușine. În ultimii doi ani și trei luni, eforturile clasei politice de la cârmă au fost pentru salvarea unor indivizi, cu tot cu prăzile adunate, de la pușcărie. Și românii nu sunt proști să nu vadă. Câtă demnitate poate transmite Europei un discurs periat de jupânul care nu poate scoate nasul în lume. Pe de altă parte, dna D. vorbește în limba de acasă. Nu riscă. Engleza ei, gângurită odată, ar grăbi Brexitul. I-a speriat. Doamna D. e aplaudată de fani, de dl Nica care are și el necazuri penale, de euroscepticii Europei, confrații doamnei Marie le Pen și, nici o surpriză, de presa lui Putin. În istoria UE s-a văzut că nimeni nu are de gând să umilească pe nimeni. E însă o competiție evidentă. Dar dacă noi ne legăm la picioare cu un lanț de pușcăriabili și ne împiedecăm singuri, nu sunt alții de vină. Românii legați la ochi de partidul populist al celor 18 procente s-au entuziasmat auzind spiciul dnei D. Îl consideră evenimentul numărul unu al guvernării PSD. Dar acesta să fi fost idealul național slujit de guvern? Pare că guvernul și-a provocat pulaniada cu scopul de a da dnei D. prilejul să se afirme în PE. L-am auzit odată pe doctorul Ciomu, după celebra operație, rostind un scurt discurs, impecabil stilistic, despre demnitatea profesională. Dar fără nici un efect pentru bietul său client. Ce asemănare! Numai credulii cred că un guvern slugarnic acasă poate fi demn în fața Europei. Dna D. e supărată pe Occident că nu e lăsat șefuʹ să fure. A condamnat protocoalele și ne putem aștepta să auzim lozinca pesediștilor: „jos protocoalele (lor), sus potlogăriile (noastre)!” Poate avea D-sa un bun-simț nativ, dar acesta e reprimat de degetul ridicat al jupânului, iar discursurile sale devin monumente de aroganță și xenofobie, de ură împotriva opoziției, a diasporei care, uite-a dracuʹ, nu mai înghite mizeria lui Dragnea. Doamna Dăncilă îi trage de urechi fără niciun gheșeft pe oficialii UE care nu sunt nici surzi, nici chiori.

The journey to the provisionalis the condition of your existenceyou don't know whether you can get rid of the aleatoryor notyou keep going to the provisional as if you were directing yourselfto the great renewalwhen the beginning foreshadows the endwhen you walk tremblingon the way to endlessnessSometimes you identify yourselfwith the mask you wearwho you really arewhere, how, and whythese questions are the necessarymementobut how do you knowif you needor you don't needto let yourself re-educatedin aggiornamentowhen you are a foreigner in your own skinyou keep walking blindlyfrom instant to instant and from aeon to aeonuntil you wake up enlightenedon the eighth dayKyrie eleisonBut in order to get thereyou have to go through self-exegesisyou read yourselfas if someone else does it that's the only way you can become more alertyou understand that you cannot playwith God's commandyou are not allowed.You shall not take the name of the LORD your God in vainYou look into yourself

as if into a kaleidoscope you see yourself in the small crystalsmultipliedas if after a cloninglike the amazed look of the childwhom you hitand he doesn't know whynor does he know how to saythat it hurts his look generatingnew constellations of meaningslike when you wipeyour inner mirrorin order to see yourself better and like yourself on your wayto new universesYou writeyour text gets lifeunder the tip of your niba new languagelike that of Adam'swhen he began to give namesto thingsactually speaking getting intothe mystery of beingYou walk on your waybeing unable to say in advancewhere you goand to whomyou do not carry the wayit's the way that carries youYou walk and singwaiting for new instructions from Godyou know that a fathomless futureis waiting for youyou are aware that you walk to the doomsdayas well as you are sure that your imagekeeps in itselfGod's word You sing and walk forwardas St. Augustine put it

you sing in order to increase your strengthbecause the march towards yourselfis the most difficult of allthe conquest of oneselfDescartes is rightwhen he states propheticallyin the four steps of his methodin the third principleof his ethical codeAs in a divine silencethat's how you feel when crossingfrom depth to depth the only way which can save youfrom falling from meaningThe light of forgiveness wraps youchanging youyou are and yet you are no longerthe one you used to be only now do you understandwhy the norm is a commandand the command is a normNow you see howan eternal nightis bornand you can't avoid itas you cannot avoidthe great silence of the Saturday of the Resurrection flashed by hot longingsYou cannot alienate from yourself you carry yourself with yourselfto the upper limitof beingto the place where wilderndess beginsand you go beyond the border of knowledgeto where eternitybloomsin the word

71

TraduceriTHEODORDAMIAN-NEWYORK,SUA

Marturii culturale

)

THE JOURNEY TO THE PROVISIONAL

Translated from Romanian by and from USA

Redactorșefadjunct: Ovidiu T. PopSecretarderedacție: Marta CordeaColectivulredacțional:Cristina Stefan (Bacau), Florentin Popescu, Lucian Gruia (Bucuresti), Daniela Gıfu (Iasi), Adrian Botez (Adjud), Constantin Stancu (Hateg), Marin Pop (Zalau), Ionel Necula (Tecuci), Mariana Pandaru-Bargau (Deva), Anca Sırghie (Sibiu), Menut Maximinian, Elena M. Cımpan, Dorel Cosma (Bistrita), Icu Craciun (Nasaud), Olimpia Iacob (Timisoara), Claudiu Porumbacean, Nicoleta Campian, Carol C. Koka (Satu Mare).

ISSN2501-1200Redacția: Satu Mare, B-dul Sanatatii, bl. K2, ap. 6,

cod postal 440171, jud. Satu Maree-mail: [email protected]

tel: 0361-801824, 0746248263

În atenția colaboratorilor:Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolelor revine exclusiv semnatarilor acestora ca persoane individuale.Sunt luate în considerare textele colaboratorilor expediate pe suport electronic. Materialele primite nu se returnează.

CuprinsEditorial: Aurel POP - Vremea promisiunilor desarte...Viorel CA� MPEAN - Familia Serbac pe plaiurile satmareneMaria VAIDA - Gheorghe Pitut, un postblagianMarta CORDEA, Viorel CA� MPEAN - Traducatori satmareni ai liricii lui Ady EndreMarin POP - Din activitatea despartamantului Tasnad al Astrei dupa Marea UnireCarol C. KOKA - Mihai Eminescu ın geografia romaneascaOvidiu T. POP - Gabriela Cavasi, primul bibliotecar la Liceul Mihai Eminescu din Satu MareCristian BOLOS - “Nu te teme; de acum ınainte vei fi pescar de oameni!”Ana CICIO - I�n cautarea Sinelui pe… ScaracufușteiOvidiu T. POP - Revista LuceafărulReviste primite la redactieTeodor RIF - Beiusul din nou la Satu Mare. Discursul profesorului vulcanistStefan MAZILU - Sub zodia falsului rationamentAngela - Melania CRISTEA – PoeziiLia KOKA – PoeziiCristian BODNARESCU – Poezii

Francisc Edmund BALOGH – PoeziiDan STOICA – PoeziiDan Marius COSMA - „Bumbi si Baietelul”Carol ERDO� S – PetrileniiElena Ioana KOKA - ”Johanna. O poveste din cetatea Zathmar.”Ovidiu T. POP – MicroeseuriLucian GRUIA - Costinel Petrache – Aripi de cerMIC Vasile – Fila de dictionarDorin NA� DRA� U - O trilogie notabilaMihaela MERAVI - Poezia, „ un fel de cruce cu aripi si gheare/ crescuta ın carne… pe alocuri”Adrian BOTEZ - CEA MAI PREZENTA� ABSENTA� ! – glose la volumul BREAKING NEWS PENTRU ABSENŢI, de CONSTANTIN STANCUPetre ISACHI - Parabolele oglinzilor Themis, editura Ateneul scriitorilor, Bacau, 2019.Autor Gheorghe Ungureanu, RESURECTIA ZEITEI THEMISCristina STEFAN - Milan Kundera- Identitatea, IgnorantaIoan NiSTOR- Cu ocheanul, din Turnul Pompierilor... (jurnal in/util)Traduceri: Theodor DAMIAN

1

26

10

16

22

24

27

293234

35

37383940

41424346

5051

525354

56

58

61

63

6571

Marturii culturale

)

Vasile Mic - Ilustratii -

Maria Vaida, Bihorenii la Marea Unire, - istorie locală, Ed. Școala Ardeleană Cluj-Napoca, 2018.Nicolae Breban Frica E, – roman, d. Tracus Arte, București 2018.Aurel Pop, Dr. Ion Petrovai – 70 (profesor, poet și eminescolog) – volum aniversar, d. Citadela Satu EMare, 2019.Viorel Ciubotă; Viorel Câmpean (coordonatori) Consiliul Național Român Satu Mare și Marea Unire. Documente (1918-1919), vol. I-II, - istorie locală, Ed. Armanis Sibiu, 2018.Viorel Câmpean, Viorel Ciubotă, Diana Kinces Românii sătmăreni și M a r e a U n i r e . D i c ț i o n a r d e personalități. E - istorie locală, d. Surorile Lauretane, Baia Mare 2018.Milton Lehrer, Ardealul pământ românesc E – istorie, d. Citadela Satu Mare, 2018.Silviu Sana, Eparhia greco-catolică de Oradea și Marea Unire (1918-1919), - istorie, Ed. Mega, Cluj-Napoca 2018.Dr. Teodor Ardelean (coordonator) -

100 de ani de la Marea Unire, 100 de personalități maramureșene care au făcut istorie. – istorie, Biblioteca Județeană ”Petre Dulfu” Baia Mare, 2018.* * * C o n e x i u n i / B a g l a n t i l a r / Connexions ( 31 poeți români/ 31 Romen Șair/ 31 Romanian Poets) – antologie de poezie, Traducereîn limba engleză Zorin Diaconescu, în limba turcă Mesut Șenol, Ed. Artshop, Ekim, Istambul (Turcia) 2018. Editor Mesut Șenol, prefața Dr. Dorel Cosma.Prof. dr. Dorel Cosma (coordonator) De la Gewerbeverein la Palatul Culturii Bistrița – E monografie, d. Nosa Nostra Bistrița 2018.Dr. George Vulturescu (coordonator) Cartea credenționalelor. Sătmăreni la Marea Unire – documente istorice, interpretări, fotografii E, d. Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2018.Pr. Gheorghe Pop, Pr. prof. Tomel Pop Cartea Cetății Seini –bastionul – la defileul Someșului, - monografie, Ed. Maestro Tip, Fersig 2018.

Mãrturii editoriale

- cãrti primite la redactie -, ,

Marturii culturale · în anul 1828 la Gherța Mare. A urmat cursurile Liceului Catolic regesc din...

Documents

Transcript of Marturii culturale · în anul 1828 la Gherța Mare. A urmat cursurile Liceului Catolic regesc din...