ȘCOALA GIMNAZIALĂ, COMUNA MĂGURELE

CertA

S

Martie 2019 - Iunie 2019Martie 2019 - Iunie 2019Martie 2019 - Iunie 2019

ECHIPA DE REDACȚIE

COORDONATOR Iliescu Claudia

REDACTORI

Pahonțu Ana Maria

Arsenie Elena Camelia

Chirobocea Nicolae Fanurie

Vădan Mirela

COLABORATORI I.S.J. Prahova

CCD Prahova

Primăria Măgurele

ISSN: 2537- 4397 ISSN-L: 2537- 4397

Martie-Iunie 2019

CUPRINS

I. Pedagogia viitorului 1. Prof. Pahonțu Ana Maria, Strategii de integrare școlară a elevilor cu

C.E.S.

2. Prof. Filip Virgil, Extensive reading. Reading for Pleasure

3. Prof. înv. primar Nicolae Mădălina, Avantajele activităților extrașcolare

4. Prof. Banciu Simona Elena, Câteva considerații privind evaluarea prin

competențe

5. Prof. Arsenie Elena Camelia, Nichita Stănescu – aspecte biografice

II. Să învățăm ALTFEL! Activități educative 1. Prof. înv. preșcolar Paraschiv Miahela, Grădinița Micul Prinț

2. Prof. Arsenie Elena Camelia, Proiect educațional Lecții cu Nichita

3. Prof. Iliescu Claudia, Povești și ritualuri de sânziene

III. Corespondențe Trecut-Prezent-Viitor

1. Prof. Iliescu Claudia, Monumente Istorice și Tradiții Locale IV. Noi...despre Noi...cu Noi

1. Prof. Moraru Marilena Silvia, Gazeta de sport

2. Prof. Iliescu Claudia, prof. Pahonțu Ana Maria, Gânduri la final de...

ȘCOALĂ

1

STRATEGII DE INTEGRARE ȘCOLARĂ

A ELEVILOR CU C.E.S. prof. PAHONȚU Ana Maria Școala Gimnazială Măgurele

Integrarea şcolară este un proces de

includere în şcolile de masă obişnuite, la

activităţile educative formale şi

nonformale, a copiilor consideraţi ca având

cerinţe educative speciale. Considerând

şcoala ca principala instanţă de socializare

a copilului (familia fiind considerată prima

instanţă de socializare), integrarea şcolară

reprezintă o particularizare a procesului de

integrare socială a acestei categorii de

copii, proces care are o importanţă

fundamentală în facilitarea integrării

ulterioare în viaţa comunitară prin formarea

unor conduite şi atitudini, a unor aptitudini

şi capacităţi favorabile acestui proces.

Cerinţele educative speciale

desemnează acele nevoi speciale faţă de

educaţie care sunt suplimentare, dar şi

complementare obiectivelor generale ale

educaţiei. Fără abordarea adecvată acestor

cerinţe speciale nu se poate vorbi de

egalizarea şanselor de acces, participarea şi

integrarea şcolară şi socială.

Fiecare elev este unic, indiferent de

problemele pe care le prezintă în procesul

de învăţare şcolară. Fiecare copil prezintă

particularităţi individuale şi de relaţie cu

mediul, trăsături care necesită o evaluare şi

o abordare personalizată. Copiii cu

deficienţe au şi ei aceleaşi trebuinţe în

creştere şi dezvoltare. Aceşti copii au, în

acelaşi timp, şi anumite necesităţi

particulare, individualizate. Ei sunt diferiţi

din punct de vedere al temperamentului,

motivaţiilor, capacităţii chiar dacă prezintă

acelaşi tip de deficienţe. Integrarea copiilor

cu CES permite, sub îndrumarea atentă a

cadrelor didactice, perceperea şi înţelegerea

corectă de către ceilalţi elevi a

problematicii şi potenţialului de relaţionare

şi participarea lor la activitățile școlare.

Educaţia integrată se referă la

integrarea în structurile învăţămantului

general a elevilor cu CES pentru a oferi un

climat favorabil dezvoltării armonioase şi

cat mai echilibrate a acestor categorii de

copii.

Educaţia integrată a copiilor cu

CES urmăreşte dezvoltarea capacităţilor

fizice şi psihice a acestora, care să-i apropie

2

cât mai mult de ceilalți; a implementării

unor programe cu caracter colectiv-

recuperator, stimularea potenţialului restant

ce permite dezvoltarea compensatorie a

unor funcţii menite să suplinească pe cele

deficitare, crearea climatului afectiv în

vederea formării motivaţiei pentru

activitate, în general, şi pentru învăţare, în

special, asigurarea unui progres continuu în

achiziţia comunicării; formarea unor

abilităţi de socializare şi relaţionare cu cei

din jur; formarea de deprinderi cu caracter

profesional şi de exercitare a unor activităţi

cotidiene; dezvoltarea comportamentelor

adaptative şi a însuşirilor pozitive ale

personalităţilor care să faciliteze

normalizarea deplină. Fiecare copil cu CES

trebuie să beneficieze de un program

adecvat şi adaptat de recuperare care să

dezvolte maximal potenţialul fizic şi psihic

pe care îl are. Integrarea urmăreşte

valorificarea la maximum a

disponibilităţilor subiectului deficient şi

antrenarea în mod compensatoriu a

palierelor psiho-fizice, care nu sunt afectate

în aşa fel încât să preia activitatea funcţiilor

deficitare şi să permită însuşirea de abilităţi

care să înlesnească integrarea eficientă în

comunitatea normală .Prin integrare, se

realizează şi o pregătire psihologică a

copilului, care să contribuie la crearea unor

stări emoţionale corespunzătoare, în care

confortul psihic este menţinut de

satisfacţiile în raport cu activităţile

desfăşurate. Raportul relaţiei socializare –

integrare - incluziune are în vedere

implicaţiile practice și teoretice ce privesc

evoluţia sistemului de organizare a

educaţiei speciale şi a pregătirii copiilor

pentru integrarea în colectivitate și în

activitățile școlare.

Există diferite forme de integrare a

elevilor cu CES în activitatea didactică, ce

presupun construirea unei relaţii de

colaborare emoţional - educaţională:

- integrarea parţială presupune

ca elevii cu CES să desfăşoare doar o parte

din timpul lor în şcoală, participând direct

doar la anumite discipline, acolo unde pot

face faţă;

- integrarea totală, unde elevii

cu CES petrec tot timpul în cadrul

organizat, în instituţia de învăţământ acolo

unde sunt înscrişi la începutul anului şcolar.

Parcurgerea programului educaţional nu

exclude participarea la şedinţele

terapeutice, desfăşurate în spaţii speciale,

destinate acestui scop;

- forme de integrare ocazională

ce presupune participarea în comun la

diferite excursii, serbări, întreceri sportive,

spectacole, unde reuşesc să stabilească

relaţii cu ceilalţi membri ai grupului.

Crearea unui climat favorabil în

colectivele de elevi de unde fac ei parte

contribuie la dezvoltarea motivaţiei pentru

învăţare. Este bine să se înveţe cu ceilalţi

copii şi nu separat de ei.

Cultura psihopedagogică a cadrului

didactic se compune din cunoştinţe de

3

psihologie, pedagogie, metodică, dintr-un

ansamblu de deprinderi şi priceperi practice

solicitate de desfăşurarea acţiunii practice.

Procesul integrării şcolare a copiilor cu

CES presupune elaborarea şi aplicarea unui

plan de intervenţie individualizat, centrat pe

folosirea unor modalităţi eficiente de

adaptare a curriculumului şi pe

diversificarea ofertelor de învăţare în cadrul

lecţiilor. În acest scop, principalele strategii

care ar putea fi folosite pentru proiectarea

unui curriculum din învăţământul integrat

se referă la :

- selectarea unor conţinuturi

din curriculumul general accesibile şi

elevilor cu CES şi renunţarea la alte

conţinuturi cu un grad ridicat de

complexitate;

- accesibilizarea întregului

conţinut printr-un proces de simplificare,

cadrul didactic participant la procesul

educativ modificand conţinutul astfel incat

sa devina realizabil;

- diversificarea componentelor

curriculumului general prin introducerea

elevilor cu CES în activităţi individuale,

terapeutice, destinate recuperării acestora.

Parcurgând şi depăşind toate aceste

etape, profesorul îşi desfăşoară activitatea

spre a-l determina pe elevul cu CES să se

integreze în societate, „să înveţe să înveţe”,

pe cât este posibil şi să-l ajute să depăşească

conştientizarea propriilor drame.

Elevii cu CES au, majoritatea,

capacităţi intelectuale reduse,

suprasolicitând dascălul în găsirea celor

mai bune metode de lucru în cadrul lecţiei.

Reluarea, repetarea, elemente mereu

prezente în lecţiile cu elevi cu CES, pot

afecta calitatea participării active. Aşadar,

este mereu necesară identificarea celor mai

bune metode pentru ca elevii cu CES să-şi

menţină participarea activă la un nivel

optim pentru ca, în cadrul lecţiei, să nu

intervină plictiseala, modificarea

conţinuturilor învăţării fiind un proces

gradat şi anevoios, mai ales sub aspectul

corelării instruirii cu restul elevilor clasei.

Ca şi în cazul celorlalte discipline,

ora de limbi moderne devine prilej de

încercare de a dezvolta capacităţile de

exprimare orală şi scrisă a elevilor cu CES.

Profesorul trebuie sa dovedească

creativitate în conceperea unor materiale

auxiliare care sa favorizeze o evoluţie

favorabilă a copilului cu cerinţe educative

speciale, de dezvoltare a abilităţii de a

constitui un portofoliu individual de

intervenţie personalizată conform

particularitaţilor psiho-individuale ale

copiilor integraţi. Competenţele specifice şi

conţinuturile asociate dezvoltă un program

educativ complex şi numai pregătirea

cadrului didactic determină integrarea

acestora în sistemul educaţional.

Evaluarea elevilor cu CES se

realizează diferenţiat faţă de ceilalţi

participanţi la lecţie prin evaluări formative

şi sumative personalizate, prin itemi care să

măsoare o înregistrare minimă a

4

progresului şcolar prin raportare la cerinţele

din curriculum.

Reuşita activităţilor depinde de

reuşita dublei abordări a instruirii în

interiorul clasei si a relaţiei fundamentale

dintre instruire si evaluare. Pentru ca

activităţile să fie profitabile pentru toţi

elevii, dascălul trebuie să găsească calea de

mijloc în care instruirea şi evaluarea să aibă

atât caracter integrat, cât şi caracter

diferenţiat, adaptat la particularităţile

deficienţelor elevilor cu CES, participanţi

la procesul educativ. Elevii cu CES au mare

nevoie de a dezvolta relaţii afective cu cei

cu care intră în contact social, aspect care

vizează calităţile etice şi morale ale

dascălului.

Progresul educativ al elevului cu

CES depinde de relaţia pe care cadrul

didactic de la clasă o stabileşte cu

profesorul de sprijin, dându-i permanent

informaţii despre punctele slabe ale

acestuia. Intervenţia acestuia permite

valorificarea şi insistarea pe cunoştinţele

greu asimilabile determinând raportarea la

nivelul cunoştinţelor de grup.

Ora de curs devine astfel importantă

şi prin relaţia personală care se stabileşte

între profesor şi elev, cu încercarea

permanentă a primului de a determina

dezvoltarea capacităţii de exprimare a

propriilor sentimente, a propriilor atitudini

şi, nu în ulitimul rând, a propriei viziuni

despre viaţă.

Bibliografie:

Alois Gherguţ, 2006, Psihologia

persoanelor cu cerinţe speciale, Editura

Polirom, Iaşi

Carmen Creţu, 1999, Curriculum

diferenţiat şi personalizat, Editura Polirom,

Iaşi

Ecaterina Vrăjmaş, 2001, Strategiile

educaţiei inclusive, Editura Polirom

Ghid de predare – învaţare pentru

copii cu C.E.S., UNICEF si Asociaţia

Reninco, Bucureşti, 2000

5

Extensive Reading. Reading for Pleasure

Prof. FILIP Virgil

“I do believe something very magical can happen when you read a good book.”

(J.K.Rowling)

Among the several magical results of reading good books in particular and of

reading in general one may discover the close connection established between reading and

learning. Reading becomes a path of discovering not only lands of imagination that build

characters and offer moments of enjoyment but it can also be one of the best strategies of

acquiring language. Reading enhances a student’s possibilities of learning foreign languages

in a suitable and relaxing manner which in some cases can’t be provided inside the classroom.

By extensive reading, especially in comparison to intensive reading, as Jeremy

Harmer points out one takes into account the context when “a teacher encourages students to

choose for themselves what they read and to do so for pleasure and general language

improvement”. (1) Furthermore, David Atkinson emphasizes the student’s needs to read for

pleasure, offering a list of several advantages derived from such a process: from the

development of important aspects (“Reading for pleasure gives students confidence and helps

to maintain motivation.”) to the help provided to students (“Reading for pleasure helps

learners to become independent of the teacher.”) (2)

The teacher has many possibilities of encouraging students to read for pleasure.

He may become a guide, a librarian who stirs the students’ interest either by including and

using certain texts/paragraphs from texts during the English classes or by being the model and

providing books for his students. For instance, at the end of each class, he may suggest some

titles and examples of good books or some interesting materials. The student has the possibility

of reading literature (from poems to novels), of reading magazines, sometimes of reading

comics.

What the teacher can also do, based on the support provided by the school or by

other sources is to try to create a small library which becomes a great resource when teaching

foreign languages. When performing such a task the teacher should take into account the age

of the students and especially their interests. Also the level of knowledge represents one of the

aspects which can determine the teacher’s choice. In this case, a great opportunity is provided

6

by the so called readers, simplified texts created especially for such a goal, that of teaching

foreign languages: “Penguin Readers are simplified texts which provide a step-by-step

approach to the joys of reading for pleasure.” (3) For instance, such readers take into account

the level, the number of words or the vocabulary:

“The Macmillan Readers provide a choice of enjoyable reading materials for learners

of English. The series is published at six levels-Starter, Beginner, Elementary, Pre-

Intermediate, Intermediate and Upper.” (4)

Readers also include motivating and interesting exercises, a glossary of the most

important words (also usually of the new words), useful phrases and points for

understanding/questions that check the level of understanding. Macmillan or Penguin Readers

offer a wide variety of possibilities, from major literary works to crime novels, science fiction

novels, adventure novels, ghost stories: from Great Expectations and The Time Machine to

Schindler’s List and East of Eden, from The Woman in White to the series concerning Pirates

of the Caribbean or to Jurassic Park.

Reading for pleasure becomes a successful strategy which helps students gain

knowledge in a way that doesn’t include stress, boredom, lack of motivation or extreme

difficulty. It enables both their development as students who want to learn a new language and

also the process of becoming better people based on the values and qualities acquired during

the process of reading.

Bibliography:

Harmer, Jeremy, The Practice of English Language Teaching, fourth edition, Pearson

Longman, 2007.

Atkinson, David, Teaching Monolingual Classes, Longman Keys to Language

Teaching, Longman, 1993.

7

Crichton, Michael, The Lost World, Penguin Books, 1997.

Bladon, Rachel, England, Macmillan Cultural Readers, Macmillan, 2013.

Avantajele activităților extrașcolare

Prof. înv. primar NICOLAE Mădălina

A miza pe educaţie reprezintă astăzi modalitatea prin care societăţile moderne îşi pot

asigura dezvoltarea pe termen mediu şi lung. Educaţia trebuie să nu fie doar un sistem formal

guvernat de reguli stricte, ci un proces continuu de învăţare, educaţia „autoadministrată”,

educaţia care se întâmplă indiferent de loc sau timp. Poate că în contextul actual expresia „Ai

competenţe, ai parte!” este mult mai valabilă decât „Ai carte, ai parte!”.

Competenţa, aşa cum este definită în prezent, reprezintă o combinaţie complexă de

cunoştinţe, aptitudini, valori, atitudini, dorinţe, care îl sprijină pe individ să acţioneze eficient,

într-o manieră realistă, în general, dar şi într-un domeniu anume. Trebuie specificat faptul că

performanţa unei persoane la locul de muncă, în relaţiile personale, în societate nu vine de la

acumularea simplă de cunoştinţe, ci de la modul cum sunt combinate aceste cunoştinţe cu

abilităţi, valori, atitudini, dorinţe, motivaţie şi cum sunt adaptate la specificul fiecărei persoane.

Competenţa presupune un simţ al

organizării, acţiunii, valorii.

Scopul prioritar al

educației ar trebui să fie echiparea

cu competenţe, cu un întreg arsenal

de abilităţi, atitudini, aptitudini,

valori, cunoştinţe care să îi ajute să

reușească în viitor. Ce mai face,

astăzi, şcoala dintr-un om? Ce am

vrea să învăţăm la şcoală? Ce

anume ne ajută să învăţăm?

Activităţile extrașcolare vin să răspundă măcar parțial la solicitările acestea. Ele

vizează de regulă acele activităţi cu rol complementar orelor clasice de predare- învăţare. Aria

lor e dificil de delimitat. Pot fi excursii şi vizite la muzee, cinematografe, teatre, operă, balet,

pot fi excursii şi vizite la instituţii publice sau alte obiective de interes comunitar, pot fi vizite

la alte şcoli, pot fi activităţi artistice, de hobby, cluburi tematice şi echipe sportive, pot fi

8

activităţi legate de un ziar sau post de radio al şcolii, activităţi legate de protecţia mediului, sau

chiar activităţi legate de consilii ale elevilor.

Eccles şi Barber (1999) identifică cinci tipuri, în funcţie de implicarea pe care acestea

o presupun:

1. Prosociale (legate de biserică şi activităţi de voluntariat);

2. Sporturi de echipă (care se regăsesc în activităţile sportive care au loc în şcoli);

3. Implicare în activităţi de organizare în şcoli (consilii de elevi);

4. Artistice (implicare în piese de teatru şcolare, coruri etc.);

5. Cluburi şcolare (dezbatere, ecologie etc.).

Activităţile extrașcolare reprezintă un element prioritar în politicile educaţionale

întrucât au un impact pozitiv asupra dezvoltării personalităţii tânărului, asupra performanţelor

şcolare şi asupra integrării sociale în general. Indiferent de activitățile extrașcolare pe care le

alegem, de teatru, muzică, artă, gimnastică, înot, arte marțiale, fiecare dintre acestea îl va ajuta

pe cel mic să își facă prieteni noi, să aibă mai multă încredere în el și să își dezvolte noi hobby-

uri.

Participarea la activităţi

extracurriculare structurate

organizate de şcoli, spre

deosebire de participarea la

activităţi nestructurate (uneori

incluzându-le şi pe cele

organizate în şcoli) se asociază

cu rezultate pozitive în ceea ce

priveşte dezvoltarea

adolescenţilor (Feldman şi

Matjasko, 2005): performanţă

şi rezultate şcolare mai bune; coeficienţi de abandon şcolar mai scăzuţi; o stare psihologică mai

bună, incluzând un nivel de stimă de sine mai bun, mai puţine griji privind viitorul şi sentiment

redus de izolare socială; un grad mai scăzut de abuz de alcool şi droguri; un grad mai scăzut de

activitate sexuală în rândul fetelor; un nivel scăzut de comportamente delincvente, incluzând

arestări şi comportamente antisociale. De asemenea, copiii vor fi mai motivați să reușească în

tot ceea ce și-au propus și vor reuși să obțină note mari la școală, deoarece își vor dezvolta

capacitățile de învățare, cultură generală, memorie.

Este indicat ca aceste activități să implice direct copilul și să îl ajute să depindă obiceiuri

pozitive, care în timp să îl ajute să se descurce singur în orice situație.

9

Activitatile sportive sunt preferatele celor mai mulți părinți, pentru că acestea îi ajută

pe copii sa aibă o viață ordonată, să aibă un program bine stabilit, pe care îl respectă zilnic, un

regim alimentar și un stil de viață sănătos.

Chiar și eșecul în aceste activități îi va învăța pe copii câteva lecții valoroase, cum ar fi

că pentru obținerea succesului este nevoie de mai multă muncă, perseverență, dar și de pasiune.

Răbdarea, care este foarte greu de cultivat la copii este o altă virtute pe care o dobândesc prin

participarea la astfel de activități.

Mai mult, activitatile extracurriculare îi ajută pe cei mici să se adapteze mult mai ușor

la condiții și medii noi și uneori dificile și să lucreze sub presiune. Experiența dobândită în

acest mod îi ajută să își păstreze concentrarea și eficiența, indiferent de temperaturi, de zgomote

sau de factorii disturbatori din jur.

Așadar, trebuie să mizăm pe activitățile extrașcolare pentru a reuși să creem oameni

competenți, optimiști, încrezători, inovatori și valoroși.

10

Câteva considerații privind evaluarea prin competențe

BANCIU Simona-Elena Școala Gimnazială Centrală, Câmpina

Evaluarea prin competențe

reprezintă o problemă delicată în ceea ce

privește demersul pedagogic și de foarte

multe ori, cadrele didactice se găsesc în

dificultatea de a alege o metodă de evaluare

eficientă, astfel încât să încurajeze elevul

spre descoperirea unui sistem de valori care

să constituie un punct de referință în

dezvoltarea personală, în formarea

desprinderilor care să îl situeze corect față

de cerințele ulterioare ale sistemului

educativ, ale societății și chiar ale vieții

cotidiene.

Se aduc tot mai mult în discuție

schimbări în sistemul educativ care să

asigure elevului o dezvoltare armonioasă și

în concordanță cu cerințele actuale impuse

de societatea contemporană, într-un

moment în care tehnologia ocupă un loc

primordial. Rolul dascălului rămâne de o

importanță considerabilă, întrucât acesta îl

ghidează pe elev în drumul său spre

dobândirea educației, sarcină ce revine în

egală măsură și famiiei, resposabilă de

formarea personalițății viitorului adult.

În ceea ce privește evaluarea, ar

trebui subliniat faptul că există o

diferențiere destul de clară între evaluarea

prin competențe și evaluarea prin note. În

centrul demersului didactic se află elevul,

care se raportează diferit la cele două tipuri

de evalure.

În primul caz, elevii nu se află într-

un sistem de competiție ( criticată de altfel

de foarte multe ori în zilele noastre), ei fiind

priviți drept indivizi cu personalități

difertie, deținând competențe specifice,

precum și un parcurs indivdual unic. O

astfel de evaluare, în funcție de dezvoltarea

personală presupune părăsirea unui sistem

tradițional și îndreptarea spre unul care să

găsească criterii de reușită, astfel încât să

poată fi evaluată modalitatea în care un

elev, pus în fața unei situații-problemă,

găsește soluții, folosindu-se de cunoștințele

dobândite, adică de competențe. Astfel,

sunt două aspecte care devin importante:

creșterea încrederii în sine, precum și

dezvoltarea resposabilității, educația

contribuind în mod evident la cultivarea

acestei laturi.

În articolul intitulat L’évaluation

par compétences, Elena Veber reamintește

câteva dintre aspectele negative pe care le

presupune un sistem de notare. Astfel, nota

constituie o sursă de anxietate pentru elevi,

11

nu reprezintă nivelul real de cunoștință al

elevului, îi împarte pe elevi în două

categorii, aceasta fiind de multe ori

percepută ca o recompensă sau ca o

pedeapsă.

În ceea ce privește o evaluare prin

competențe, cadrului didactic îi revine

misiunea de a observa modul în care aceste

competențe se manifestă în situații reale și

complexe. Învățarea limbilor străine este un

exemplu în care se poate vedea dinamica

acestui proces. Cunoașterea vocabularului,

a regulilor de pronunție, de gramatică, a

aspectelor culturale constituie resursele pe

care un elev le are la dispoziție pentru a face

față situațiilor de comunicare, sarcinilor de

lucru, proiectelor sau pentru a rezolva

situații-problemă. Modul în care elevul

recurge la aceste resurse, precum și la cele

personale constituie competența. Faptul că

un cadru didactic poate evalua la elevii de

la clasă, separat gramatica sau vocabularul,

nu presupune și nu garantează reușita

comunicării într-o situație reală, cu

vorbitori nativi. Dar cadrul didactic poate

simula diverse situații de comunicare, în

care să îi determine pe elevi să își

folosească acele competențe necesare

rezolvării cu succes a sarcinii de lucru.

Există câteva aspecte de luat în

calcul cu privire la evaluarea prin note: ea

poate fi subiectivă, subiectivitatea

depinzând de materia predată (există un

grad mai mare de subiectivitate pentru

materiile socio-umane, în timp ce științele

exacte sunt carcterizate de obiectivitate),

dar poate fi influențată și de personalitatea

cadrului didactic și personalitatea elevului

(anumite cadre didactice pot aprecia

originalitatea informațiilor transmise, în

timp ce altă categorie poate pune accent pe

fidelitatea lor).

Motivația intrinsecă sau extrinsecă

devine un element important în procesul

învățării, dar ar fi util ca fiecare cadru

didactic să găsească acele procedee prin

care să își motiveze elevii să descopere

soluții pentru probleme, dezvoltându-le

12

astfel creativitatea, spiritul de inițiativă,

implicându-i în activități care presupun

munca în echipă (se dezvoltă astfel

colaborarea) sau metodele participative.

Autoevaluarea ar trebui promovată, întrucât

determină elevul să se auto-cunoască, să fie

conștient de punctele tari și de aspectele

care pot fi îmbunătățite.

În privința evaluării, ar trebui ca

acest proces să fie centrat pe evoluția

individului, pe schimbarea sa, pe

observarea rezultatelor pozitive, pe găsirea

modalităților de îmbunătățire a predării. Cu

toate acestea, notele au o valoare

informativă și un rol educativ, exprimă o

evaluare la un anumit moment dat, ele pot

măsura gradul în care o competență a fost

însușită, dar se pot ușor transforma într-o

sursă de stres.

Este necesar să se găsească puncte

comune între cele două tipuri de evaluare și

perspectiva legată de modul de a sancționa

o greșeală ar trebui regândită. Cadrul

didactic trebuie să încurajeze și să îi

motiveze pe elevi, urmărind cu atenție

modul în care se desfășoară procesele de

predare și de învățare, demersul pedagogic

fiind centrat pe elev, pe capacitatea lui de a

utiliza eficient sistemul de cunoștințe și de

a se descurca în situații concrete.

Bibliografie orientativă:

Cucos, C. (coordonator), 2005, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade

didactice, Iași, Polirom, p.57, 62, p.174-177,182;

Dassen, P., Perregaux Ch., Rey M., 1999, Educația interculturală, Iași, Polirom;

Sitografie:

Paquay L., Carlier G., Collès L., Huynen A.M., 2002, L’évaluation des compétences chez

l’apprenant , Presses universitaires de Louvain, disponibil pe http://www.i6doc.com, p. 12,

p.15-17

Veber, E., L’évaluation par compétences, disponibil pe https://dumas.ccsd.cnrs.fr, p. 12-19

L'évaluation par compétences : une évaluation bienveillante et performante disponibil pe

http://www.esen.education.fr

L'évaluation par compétences: Une solution pour lutter contre les inégalités sociales à

l'école? disponibil pe http://www.cafepedagogique.net

Pour en finir ou presque avec les notes Evaluer par les compétences disponibil pe

http://www.cahiers-pedagogiques.com/

13

Nichita Stănescu – aspecte biografice

Prof. ARSENIE Elena-Camelia

Nichita Stănescu, numele la naştere

Nichita Hristea Stănescu, (n. 31 martie

1933, Ploieşti, judeţul Prahova — d. 13

decembrie, Bucureşti, 1983) a fost un poet,

scriitor şi eseist român, ales post-mortem

membru al Academiei Române. Tatăl

poetului, Nicolae Hristea Stănescu, a fost

ţăran prahovean care mai târziu a devenit

meşteşugar şi comerciant ploieştean. Mama

sa, Tatiana Cereaciuchin era parte a unei

familii nobile din Rusia.

În perioada 1944 - 1952 a urmat

Liceul “Sf. Petru şi Pavel”, devenit “Mihai

Viteazul” din Ploieşti, pentru ca ulterior,

între 1952 - 1957 să urmeze cursurile

Facultăţii de Filologie a Universităţii din

Bucureşti. Este pentru scurt timp corector şi

apoi redactor la secţia de poezie a Gazetei

literare. În 1963 are loc prima călătorie

peste hotare a poetului în Cehoslovacia.

Trei ani mai târziu publică la

Editura Tineretului un volum cu 11 elegii.

Tipăreşte Necuvintele, care primeşte

Premiul Uniunii Scriitorilor. Mai apare şi

volumul de poezii "Un pământ numit

România". Este numit redactor-şef adjunct

al revistei "Luceafărul”, alături de Adrian

Păunescu. În 1970 devine redactor-şef

adjunct la "România literară”, revistă

condusă de Nicolae Breban. Publică două

noi volume de poezii: "Belgradul în cinci

prieteni" şi "Măreţia frigului". Pentru

volumul de eseuri "Cartea de recitire"

obţine pentru a treia oara Premiul Uniunii

Scriitorilor.

Un an mai târziu obţine pentru

ultima oară Premiul Uniunii Scriitorilor şi i

se atribuie Premiul internaţional Johann

14

Gottfried von Herder. Devine publicist

comentator la "România literară”. A fost

laureat al Premiului Herder şi nominalizat

la Premiul Nobel pentru Literatură (1980).

Considerat atât de critica literară cât şi de

publicul larg drept unul dintre cei mai de

seamă scriitori pe care i-a avut limba

română, pe care el însuşi o denumea

“Dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita

Stănescu aparţine temporal, structural şi

formal, poeziei moderniste sau neo-

modernismului românesc din anii 1960-

1970. Ca orice mare scriitor, însă, Nichita

Stănescu nu se aseamănă decât cu el însuşi,

fiind considerat de unii critici literari,

precum Alexandru Condeescu şi Eugen

Simion, un poet de o amplitudine,

profunzime şi intensitate remarcabile,

făcând parte din categoria foarte rară a

inventatorilor lingvistici şi poetici. "Ceea

ce putem spune, până toate acestea se vor

lămuri, este că poetul Nichita Stănescu

continuă o serie mare de poeţi din secolul

al XX-lea (Bacovia, Arghezi, Blaga, Barbu)

şi că el însuşi este un

mare poet care cu

închipuirile, jocurile,

teoriile, stările şi

abilităţile lui a schimbat

faţa poeziei româneşti.

Un mare poet român

într-o istorie imposibilă

(epoca totalitarismului),

un mare liric european

aproape necunoscut ..."

(Eugen Simion)

Bibliografie:

1. Eugen Simion, Antologia completă

Nichita Stănescu - Opere, Prefaţă,

ed.2002;

2. Mircea Bârsilă, Introducere în

poetica lui Nichita Stănescu, Piteşti,

Editura Paralela 45, ed.2006;

15

Grădinița Micul Prinț

Prof. înv. preșcolar Paraschiv Mihaela

Activitățile extrașcolare au un rol deosebit în dezvoltarea globală armonioasă a

copilului, de aceea acestea ocupă un loc important în gradinița noastră.

Pe parcursul semestrului al II-lea, Grădinița "Micul Prinț" Măgurele, a continuat

colaborarea cu Muzeul de Științe ale Naturii Prahova, desfășurând alte două activități în

16

parteneriat „Să învățăm să iubim animalele!” (21.03.2019) și „Despre hărnicuțele albine”

(23.05.2019).

De asemenea, parteneriatul cu Teatrul Constantin Marica Trilby, s- a concretizat în alte

două spectacole de teatru pentru toți preșcolarii și clasa pregătitoare, „Frumoasa Adormită”

(4.03.2019), „Piticul năzdrăvan” (27.05.2019).

Activitatea în parteneriat cu Biserica „Adormirea Maicii Domnului” – Măgurele a

continuat pe parcursul acestui semestru prin activități desfășurate cu susținerea preotului paroh

Ioan Oprea.

Parteneriatul grădiniță-familie s-a concretizat în activități comune cu ocazia zilei de 8

Martie și la sfârșit de an scolar, dar și printr-o excursie, desfășurată pe 13.06.2019, cu itinerariul

Măgurele - Muzeul Cinegetic Posada - Cetatea Râșnov - DinoParc Râșnov - Castelul

Cantacuzino Bușteni - Măgurele.

Copiii au fost antrenați activ și entuziasmați de activitățile propuse.

17

PROIECT EDUCAȚIONAL LECȚII CU NICHITA

Prof. ARSENIE Elena-Camelia

Moto: Poetul nu are biografie; biografia lui este, de fapt, propria lui operă.

( Nichita Stănescu)

Proiectele educaționale organizate

de instituțiile de învățământ preuniversitar

comportă o serie de implicații, atât de ordin

intelectual-cognitiv, cât și de ordin

emoțional-afectiv, ținând cont de activitatea

extracurriculară desfășurată. Acestea,

organizate minuțios și cu profesionalism

didactic, reprezintă un punct de atracție

pentru elevii de orice varstă, în primul rând,

datorită faptului că se desfășoară în spațiul

instituționalizat, dar sub o formă diferită de

lecțiile clasice și implicit dispar restricțiile

educației formale, iar în al doilea rând,

deoarece se dezvoltă, cu această ocazie

relațiile nonformale dintre cadrele didactice

și elevi. Totodată, prin obiectivele pe care și

le propune, proiectul educațional, care face

parte din categoria activităților

extracurriculare, stârnește interesul elevilor,

produce entuziasm, facilitând dobândirea

de cunoştinţe și îmbogățirea spectrului

cultural.

Proiectele educaționale au caracter

educativ, contribuind în mod categoric la

interacțiunea pozitivă dintre elevii care fac

parte din același colectiv și cadrele

didactice. După perioada şcolarităţii,

educabilii îşi amintesc cu plăcere de

evenimentele din timpul activităților

extracurriculare organizate la şcoală,

rememorând permanent emoții și trăiri

intense pe care le-au simțit cu această

ocazie.

Proiectul educațional „ Lecții cu

Nichita ” s-a desfășurat în data de 1.04.2019

în cadrul Școlii Gimnaziale, Măgurele,

având drept țintă elevii claselor a VII-a și a

VIII-a. Alături de profesorii de limba și

literatura română din cadrul școlii, Căpriță

Alexandra și Arsenie Elena, s-a aflat și

doamna director Iliescu Claudia, care a

felicitat elevii pentru implicarea în acest

proiect. Scopul principal a fost dezvoltarea

competențelor de comunicare formală și

nonformală prin stimularea interesului

pentru cultură, precum și îmbogățirea

spectrului cognitiv cu achiziții variate din

domenii diferite, adaptând educabilul la un

comportament adecvat în situații concrete

de viață. De asemenea, dintre obiectivele

operaționale propuse menționăm:

cunoașterea unor aspecte inedite din

domeniul literaturii, descoperirea unor

informații variate din domenii de activitate

18

diferite, manifestarea interesului pentru

istoria țării și cultura poporului român,

precum și dezvoltarea relaţiilor de

cooperare şi respect în grupul din care fac

parte. În cadrul acestei activități, elevii au

descoperit aspecte biografice prin

vizionarea unei prezentări power-point,

după care au realizat un colaj literar.

Totodată, au fost recitate poezii ale marelui

poet, iar elevele clasei a VIII-a au interpretat

citate din opera acestuia

Acest proiect educațional face parte

dintr-o serie de manifestări cultural-artistice

desfășurate în cadrul

parteneriatului dintre Școala

Gimnazială, Măgurele și

Muzeul Memorial „Nichita

Stănescu”, din anul școlar

2018-2019, dintre care

menționăm cele două vizite

tematice, efectuate de elevii

școlii la acest muzeu, prilej cu

care au luat contat direct cu viața și opera

marelui poet.

19

MONUMENTE ISTORICE ȘI TRADIȚII LOCALE

CAER , ediția a III-a, poziția 1787.

POVEȘTI ȘI RITUALURI DE SÂNZIENE Școala Gimnazială Măgurele

Prof. Claudia ILIESCU

Întocmai ca Pământul, calendarul

străvechi se rotește după Soare, cel care leagă

și dezleagă anotimpurile, înfrunzește și

desfrunzește codrul, reactualizează timpul

sacru, naște făpturi mitice, acte de divinație,

ritualuri și ceremonialuri. Solstițiul de vară

marchează apogeul drumului solar, când

astrul se va afla la zenit, punctul cel mai înalt

al boltei cerești, apoi aduce ziua de Sânziene,

când, la răsărit, soarele joacă de bucurie pe

cer iar la amiază încremenește în loc,

înflăcărat și biruitor, stăpân suprem al cerului

și al pământului. Sânzienele sunt o sărbătoare solară, tributară atât focului (feciorii aprind făclii

și le rotesc după cum merge soarele pe cer) cât și apei (fetele se scaldă goale în roua dimineții).

Focul este simbolul energiei vitale, al inimii, al soarelui, al puterii de zămislire. Este simbolul

sacru al vetrei casei, purtător al luminii spirituale, flacăra vieţii. Apa însufleţeşte şi fertilizează.

Apare din razele lunii sau din lacrimile Zeiţei Zorilor, spală păcatele moştenite de la strămoşi

şi generează renaşterea.

Noaptea de Sânziene este una dintre marile nopți de peste an, când cerurile se deschid

iar cele două lumi comunică energetic și vibrațional. Este noaptea în care plantele magice au

cel mai mare leac, florile câmpului, cel mai puternic parfum iar luna, cea mai frumoasă lumină.

Sărbătoarea Sânzienelor este pe 24 iunie și i se mai spune Drăgaica, Ziua Soarelui sau Amuțitul

Cucului, pentru că începând de acum și până la echinocțiul de primăvară din anul viitor, această

pasăre oraculară nu va mai putea fi auzită cântând.

20

IELELE, RELELE…

În calendarul străvechi,

luna iunie activează tinere

divinității feminine ambivalente,

seducătoare, zburdalnice,

frumoase, dar și răzbunătoare cu

cei care le privesc sau le descoperă

locurile. Poartă numele de Rusalii,

Iele, Sânziene și sunt asemenea

Nimfelor, Naiadelor, Elfelor, Fee-

lor şi Dryadelor, dansează în horă

iar locul pe care joacă rămâne

pârjolit. Cine le calcă locul,

înnebunește, cine din le aude

cântecul, rămâne mut iar cine bea

apă din izvoarele lor primește

pedepse cumplite. Boala pricinuită de iele e nepământeană, misterioasă, și se poate vindeca doar

prin descântece și vrăji. Sălașul Ielelor poate fi în văzduh, pe mal de apă, în peșterile munților

sau în scorburile copacilor. Apar uneori întrupate în tinere fete cu veșminte albe și cununi din

flori, alteori apar ca niște năluci, făpturi iluzorii ce vrăjesc oamenii prin cântecele și dansurile

lor. Ielele nu au viață individuală, umblă întotdeauna în ceată, câte 3, 5, 7, 9 sau 12, sporind

pericolul unei posibile întâlniri.

Țăranii se tem de ele, poartă foi de pelin la brâu și usturoi în sân și nu le spun niciodată

pe nume, de teamă că prin cuvânt le-ar putea invoca. Le spun Dânsele, Iele (ele) iar atunci când

doresc să le intre în graţii le alintă: Măiestrele, Frumoasele, Zânele, Domnițele… Numele lor

sunt secrete și se povestește că doar vrăjitoarele le cunosc. Totuși, etnologii „au identificat”

patru dintre ele (consemnate și de Romulus Vulcănescu): Doina, Hora, Avrămeasa şi

Creştineasa. „Doina este o zeiţă melancolică, ce locuieşte mai mult printre munţi şi văi şi are

darul să înmoaie pietrele şi să mişte copacii din loc cu vocea ei dulce. Concepută eminamente

ca zână a cântecului liric, (…) Doina îndeplineşte o funcţiune cathartică. Cea de a doua şoimană,

„Hora”, este o zână a dansului magico-mitic al Soarelui. Ea exprimă sentimentul profund de

adorare a sfântului Soare (…) „Avrămeasa” şi „Creştineasa”, deşi considerate a fi două „eroine

21

cereşti de lumină”, sunt de fapt două zâne cu trăsături magico-mitice şi însuşiri magico-

medicale. Sunt totodată înfăţişate ca zâne ale descântecului cântat şi ale sacrificiului”.

ZÂNELE, DRĂGAICELE…

Sânzienele sunt zâne, sânzienele sunt flori, sânzienele sunt fete-flori, ipostaze vegetale

ale celor mai îndrăgite personaje mito-folclorice de la noi. Aflându-se sub semnul unei tainice

antropomorfizări a plantei cu același nume, Sânzienele coboară pe pământ a treia săptămână

din iunie, punând stăpânire pe văzduh în ziua de 24. Sunt zâne bune iar oamenii le iubesc și nu

se tem de ele. Le cheamă pe nume, și le alintă în felurite chipuri: Reginele Holdelor, Doamnele

Călușarilor, Mireasele, Împărătesele… În unele locuri li se spune Drăgaice, de la slavul „draga”

(frumoasă, dragă), însă în cea mai

mare parte a țării, Sânziene. Mircea

Eliade este de părere că Sânzienele

continuă un cult roman închinat zeiței

Diana (Sanctae Dianae), venerată și pe

teritoriul Daciei. Despre ele se

povestește că intensifică parfumul

florilor, măresc puterea tămăduitoare a

plantelor de leac, apără copiii de boli,

cresc bobul grâului, sporesc rodul

pământului, alungă grindina,

înmulțesc păsările cerului, aduc

femeilor prunci frumoși iar fetelor

mari, ursitul.

22

MONUMENTE ISTORICE ȘI TRADIȚII LOCALE

CAER , ediția a III-a, poziția 1787.

prof. ILIESCU Claudia Școala Gimnazială Măgurele

POVESTEA UNUI GÂND…27 martie:„Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururea şi totdeauna!”

Iar nouă, români curaţi la minte şi la suflet, nu ne rămâne altceva mai bun de făcut

decât să creştem o generaţie nouă, educată şi inteligentă, stăpânită de un sentiment profund de

iubire de neam şi ţară şi doritoare să-şi trăiască viaţă în demnitate şi libertate.

23

În contextul geopolitic de azi,

aniversarea Unirii Basarabiei cu

România, moment care a marcat

începutul unui an 1918 memorabil, are

o încărcătură aparte. Spre deosebire de

Transilvania, Basarabia este încă ruptă

din trupul ţării, iar balansul actualei

Republici Moldova între est şi vest şi

tensiunile care au dus la afirmarea unui

nou război rece între Rusia şi NATO demonstrează că problema teritoriului dintre Prut

şi Nistru este una de actualitate şi, de asemenea, o rană încă deschisă în conştiinţa

naţională.

27 martie:„Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururea şi totdeauna!”

În Basarabia dorinţa de Unire se dovedea una generală, cerută de numeroase cercuri politice, comitete şi adunări diverse. În acelaşi timp, contactele cu presa şi activiştii din România, în special de la Iaşi, deveneau tot mai intense. Partidul Naţional Moldovenesc a dus în această perioadă o activitate susţinută pentru extinderea influenţei în rândul opiniei publice. Tot la Iaşi, într-o şedinţă de guvern, la care au participat Ion Inculeţ, David Ciugureanu şi Constantin Stere, s-a decis forma prin care urma să fie proclamată Unirea:guvernul român accepta solicitările de Unire venite din Basarabia şi urma să-şi exprime poziţia oficială după votul din Sfatul Ţării.

În după-amiaza zilei de 27 martie a avut loc şedinţa Sfatului Ţării, în urma căreia a fost adoptată hotărârea de Unire. Ion Inculeţ declara:„Şedinţa de azi, domnilor deputaţi, va fi o şedinţă istorică pentru poporul nostru. Noi trebuie să depunem toate silinţele ca să reuşim cu cinste în acest moment istoric”. Ulterior a luat cuvântul Alexandru Marghiloman, care a subliniat dorinţa guvernului român de a respecta drepturile şi libertăţile câştigate, urmând ca Sfatul Ţării să se ocupe de „rezolvarea chestiunii agrare potrivit cu vrerile poporului”. După ce Marghiloman şi ceilalţi reprezentanţi ai statului român s-au retras, Constantin Stere a ţinut un discurs care a produs o vie emoţie, arătând că „astăzi trebuie să hotărâm ceea ce va avea o importanţă hotărâtoare, extraordinară, asupra soartei viitoare a poporului nostru. Mersul de fier al istoriei pune asupra umerilor noştri o răspundere pe care noi n-o putem ignora cu nici un fel de sofisme”. După discuţii aprinse privind caracterul deschis al votului (decis de majoritate), s-a trecut la votarea rezoluţiei de unire propusă de Blocul

24

Moldovenesc, rezultatul fiind de 86 de voturi pentru, trei contra şi 36 de abţineri. „În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum mai bine de o sută de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi al dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa,

România”. Declaraţia de unire se încheia cu cuvintele:„Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururea şi totdeauna!”. A urmat o scurtă alocuţiune a lui Alexandru Marghiloman, care a declarat că ia act de Declaraţia de Unire în numele poporului român şi al Regelui, la final spunând:„Trăiască România, una şi nedespărţită”.

Declaraţia de unire a fost primită cu mult entuziasm de românii de pretutindeni. În cadrul dejunului oficial de la Palat, dat în cinstea delegaţiei basarabene, Regele a luat cuvântul, declarând, printre altele:„Salutăm în voi o parte frumoasă a unui vis care niciodată nu se va şterge... Trăiască copilul cel mai mic, dar poate cel mai voinic, al României Mame!”

Astazi, la 101 ani de la unire, romanii de peste Prut au fost intampinati cu acelasi entuziasm ACASA. Uniti in aceeasi simtire au creat un Pod de suflet peste Prut, Magurele-Gura Galbeniei-Cimislia. S-a vorbit despre unire, dorul de tara a stabatut sufletul celor prezenti prin cantul popular. Emilia Savelovici, Nicolae Petrescu Redi, Codruţ Constantinescu, Cristian Mușa, Ludmila Casian, Garaba Gabriela, Comerzan Tatiana, Pogurska Olena, Gabriel Dumitrescu, Petre Ghiteanu alaturi de multi alti romani adevarati au strigat :„Trăiască România, una şi nedespărţită”.

25

Gazeta de sport prof. MORARU Marilena Silvia

Școala Gimnazială Măgurele

Olimpiada Națională a Sportului Școlar, Etapa pe zonă

la fotbal, pentru învățământul primar, s-a organizat pe terenul

de sport al Școlii Gimnaziale ,,Ing. Gh. Pănculescu” Vălenii

de Munte, unde echipa Școlii Gimnaziale, Comuna Măgurele

s-a clasat pe locul I, calificându-se astfel la etapa județeană

care s-a desfășurat în Breaza, de unde elevii s-au întors cu o

Mențiune și cu multă experiență. Din echipă fac parte

următorii elevi: Pintoiu Albert (clasa a IV-a), Miriță Florin

(clasa a IV-a), Guță Alejandro (clasa aIV-a), Dorobanțu

George (clasa aIV-a), Bobea Alin (clasa a IV-a ), Dumitru

Marius Alexandru (clasa a III-a ), Vîlsan Ionuț Răzvan (clasa

a II-a), Ene Dănuț (clasa a II-a).

În cadrul Parteneriatului educațional ,, SĂNĂTATE

PRIN MIȘCARE", disciplina Tenis de masă, Școala Gimnazială, Comuna Măgurele,

reprezentată de elevii claselor a VII-a, a obținut locul I, prin elevul Puia Mihai Bogdan.

FELICITĂRI ȘI SUCCES MAI

DEPARTE!

26

Gânduri la final de...ȘCOALĂ

Profesori şi elevi la sfârşit de an şcolar, sentimente, premii, buchete de flori, lacrimi de fericire în ochii părinţilor, ai elevilor, ai profesorilor. Tabloul face parte din atmosfera fiecărui sfârşit de an şcolar, se picteaza în fiecare an în mintea oricărui copil. Şi de cele mai multe ori dăinuie…

Sfârşitul de an şcolar îşi pune amprenta asupra copiilor prin experienţele şi cunoştinţele

acumulate de aceştia, pe care le vor folosi cu siguranţă în viitor. A fost o mare provocare pentru

școala noastra: a obtine performanta într-un

timp foarte scurt, de doar nouă luni pe an,

înseamnă a avea scopuri clare și metode

adecvate pentru atingerea ei. Educația nu

presupune un joc fără finalitate, ci poate

marca vieți, poate schimba destine.

Performanţa şcolară dovedită de elevii noştri

este rezultatul eforturilor depuse deopotrivă

de ei şi de cadrele didactice, prin programele

de pregătire suplimentară. Sfarsitul fiecarui

an scolar reprezinta momentul in care cu

responsabilitate si sinceritate analizam

rezultatele unui efort comun: cadre

didactice, elevi si parinti. A venit clipa in care cei care s-au straduit, au invatat si au performat,

sa fie aplaudati la scena deschisa. Respectand deviza “PERSEVERENTA pentru

PERFORMANTA”, Scoala Magurele a inregistrat si in acest an scolar rezultate remarcabile.

Calitatea actului educational este demonstrata si confirmata de numeroasele premii si mentiuni

obtinute de elevii acestei scoli prin participare la concursuri scolare judetene si nationale,

rezultate care incununeaza efortul sustinut al tuturor factorilor educationali.

În acest sens, se cuvine să amintim premiile obţinute de către elevii noştri la diverse

discipline: limba română, limbi moderne, matematică, istorie, chimie, educatie fizica si sport,

la concursuri si olimpiade scolare, precum: Concursul International Discovery: Premiul I – 12

elevi, Premiul II – 6 elevi, Premiul III – 10 elevi, Concursul National Performer Premiul I – 3

elevi, Premiul II – 2 elevi, Premiul III – 4 elevi, Concurs National Gazeta Matematica- Premiu

excelență, Premiul I – 1 elev, Premiul II – 2 elevi, Concursul National Stiu, vreau sa stiu, am

invatat!- Mențiune, Concursul National Cangurul Povestitor - Premiul I – 7 elevi, Premiul II –

27

3 elevi, Premiul III – 4 elevi, Concursul National Profu’ de mate - Premiu excelență, Concursul

Mate+ - Premiul I – 4 elevi, Premiul III – 1 elev , Concursul Sa stiu, sa aplic matematica! – 3

Mentiuni.

• Centrul Judetean de Excelenta - Istorie – Istratescu Cornelia - Limba Franceza – Dobre Denisa

• Concursul interjudetean de creatie literara File de poveste – Premiul III – Nae Paula, Oprea Roberta si Istratescu Cornelia

• Olimpiada Judeteana de Istorie – premiul I , Maldarasanu Bianca • Olimpiada Nationala de Istorie – Maldarasanu Bianca – participare • Concursul Judetean de istorie Trecutul, prezentul si viitorul nostru – Premiul I –

Negoita Viorela, Premiul II – Tudorache Florin Alexandru, Premiul III – Nae Paula • Concursul judetean Lire en fete – Premiul I – Pipoș Alexandru (recitări), Moise Lorena

si Dobre Denisa (lectura)– Premiul III– Marin Gabriel (recitari) si Geangu Bianca (lectura)

• Olimpiada de Limba Franceza – Mentiune – Dobre Denisa • Concursul Magia Craciunului – Geangu Bianca si Marin Gabriel • Concursul Credinta si literatura exprimata prin pictura – Premiul II– Marin Gabriel • Concurs Impuls perpetuum – Mentiune – Geangu Bianca • Olimpiada Judeteana de Fotbal – Locul I (cls I-IV) • Olimpiada Nationala a Sportului Scolar – Premiul III - Etapa pe zona la fotbal,

Mentiune (sectiunea fotbal) • Sanatate prin miscare – Premiul III (sectiunea fotbal) – Locul I (sectiunea Tenis de

masa - gimnaziu)

Pentru unii, sunetul clopoţelului va deveni o amintire de neuitat, momentul absolvirii marcându-le sfârşitul unei perioade din viaţa lor, dar şi începutul uneia noi. Absolventii claselor a VIII- a au primit cu emotie rezultatele Evaluării naționale, acestia au promovat în procent de 100%, iar eleva Ghiță Ana-Maria a obținut nota 10 la disciplina limba și literatura română. Felicitari elevilor, felicitari profesorilor si o vacanta frumoasa tuturor!

Claudia ILIESCU Ana PAHONTU

28

ISSN: 2537- 4397ISSN-L: 2537- 4397