191J S R I • N o. 6 / Winter 2 0 0 3

astfel de necesitate pozitivã este reconfiguratãîntr-un imaginar naþional ce eºueazã înrevendicãri naþionaliste este deja o altãproblemã. Ea trebuie pusã (aºa cum autoareaprocedeazã în finalul cãrþii sale) sub semnul uneiprobleme deschise – care, cu siguranþã, va fidezvoltatã în cercetãri viitoare.

Deºi uzeazã de un aparat ºtiinþific foartebogat, în buna tradiþie a ºcolii istorice clujene,Simona Nicoarã ne propune o carte limpede,care poate fi parcursã cu bucuria descoperirii lafiecare paragraf a unui bogat material informativ,sistematizat cu deosebitã acurateþe ºi cu o bunãºtiinþã a scriiturii.

Aurel-Daniel Bumbaº-Voroviov

Marta Petreu, Ionescu în þaratatãluiBiblioteca Apostrof, Cluj-Napoca,2001.&Marie-France Ionesco,Portretul scriitorului în secol.Eugène Ionesco 1909-1994Humanitas, Bucuresti, 2003,trad. rom. Mona Þepeneag.

Textul de faþã îºi propune sã prezinte un dia-log între douã portrete ale autorului Ionescu/Ionesco, creionate în ordine cronologicã deMarta Petreu ºi de Marie-France Ionesco

Volumul Martei Petreu, profesor laUniversitatea Babeº-Bolyai din Cluj, propune oreconstituire a imaginii scriitorului EugenIonescu, din fãrâmele pe care acesta le-a lãsat înscrierile sale, trãind în România sau Franþa pânãîn 1946. În acest an Viaþa Româneascã din 3martie i-a publicat un ultim text unde critica

AAAAAURELURELURELURELUREL-D-D-D-D-DANIELANIELANIELANIELANIEL

BBBBBUMBAUMBAUMBAUMBAUMBAº-º-º-º-º-VVVVVOROVIOVOROVIOVOROVIOVOROVIOVOROVIOV

Ph.D StudentPh.D StudentPh.D StudentPh.D StudentPh.D StudentFFFFFacultacultacultacultaculty of Historyy of Historyy of Historyy of Historyy of Historyand Philosophand Philosophand Philosophand Philosophand PhilosophyyyyyBBUBBUBBUBBUBBU, Cluj, R, Cluj, R, Cluj, R, Cluj, R, Cluj, Romaniaomaniaomaniaomaniaomania

192J S R I • N o. 6 / Winter 2 0 0 3

virulentã la adresa vechilor valori, la care„România legionarã, burghezã, naþionalistã”aderase, se împleteºte cu o atitudineîncrezãtoare în victoria individualitãþii omului cear rãsãri în spatele statului ºi a supremaþieipoliticii destinate inevitabil „muzeului deantichitãþi”. Graniþa temporalã amintitã mai suseste ruinatã de „relaþia” pe care opera saulterioarã a stabilit-o cu „þara tatãlui”. Aºa cumdescoperim în capitolul „Þara tatãlui, þarã defier”, autoarea ne dezvãluie sensul ascuns alcâtorva piese privite printr-o grilã psihanaliticã,putând lesne vedea cum din inconºtienteternitatea conflictelor care cuprind relaþia tatã-fiu, originea incertã a mamei, frica de totalitara„þarã a tatãlui”, se metamorfozeazã istoric înpiesele Rinocerii, Victimele datoriei, Omul cuvalize, Cãlãtorie la cei morþi; ori cum „fizionomiaRomâniei a format substanþa publicisticii /eseisticii ionesciene” (p. 150).

Toate aceste interpretãri cu bazã psihanaliticãprin care autoarea îºi învãluie cititorul,provocându-l la o lecturã sau o relecturã aoperei lui Ionescu/ Ionesco, sunt precedate decinci capitole în care istoricul filosofiei îºidesfãºoarã demersul într-un ºir de argumente ºiconcluzii bazate pe textele publicate în Româniasau în Franþa, dezvãluind contextele epocii,atitudinile autorului ºi ecourile scrierilor sale.Propunerea de a-l vedea pe Ionescu în calitate desofist ºi manierist nu este o afirmaþie goalã, ci se

construieºte pe mãrturiile textuale ale autorului,începând cu Nu [anul 1934] unde „este revela-tor, mai cu seamã, faptul cã putem dovedi orice”.Situaþia ne duce la „eºecul comunicãrii” sau„drama limbajului”, „unul din resorturile creaþieidramatice a lui Ionescu” (p. 14), regãsitãîncepând cu piesa Englezeºte fãrã profesor,scrisã iniþial în limba rãmânã. Modul în carenavigãm în textele lui Ionescu împreunã cuautoarea ne face sã înþelegem de ce lumea esteuna de marionete, de ce „el este un manechin aldisperãrii” (p. 29), de ce „textele sale literareinclud în ele un neliniºtitor amestec de comic,tragic ºi ludic metafizic” (p. 31), de ce regãsim laIonescu „sentimentul persistent al neliniºtii, alzãdãrniciei sfârºitului de lume” (p. 32).

Pentru a înþelege însã relaþia pe care Ionescua avut-o cu ideologia generaþiei ’27, autoarea nepropune sã pornim de la trãsãturile„fundamentate pe metafizica sofistã” ºi asumateexistenþial de Ionescu ºi anume de la preferinþapentru libertate lãuntricã, subiectivism ºi indi-vidualism pronunþat. Într-adevãr, asemeneapremise l-ar fi putut aduce pe Ionescu în conflictcu generaþia sa ºi îl vor determina sã se fereascãde „iluziile ºi capcanele ideologiilor colectiviste,totalitare în care au cãzut mulþi dintre colegii sãide generaþie” (p. 34). Relaþia sa cu domeniulpolitic a suferit transformãri trecând prinignorarea politicii, critica bazelor metafiziciivitaliste ale generaþiei sale, apologia statului

KKKKKEYEYEYEYEY W W W W WORDSORDSORDSORDSORDS:::::

IonescoIonescoIonescoIonescoIonesco, interpretation,, interpretation,, interpretation,, interpretation,, interpretation,Iron Guard,Iron Guard,Iron Guard,Iron Guard,Iron Guard,ideologyideologyideologyideologyideology, polemics, polemics, polemics, polemics, polemics

193J S R I • N o. 6 / Winter 2 0 0 3

democratic „bazat pe valoarea individului ºidrepturilor lui” ºi a sfârºit „pe urmele luiMounier”, propunând o „lume a spiritului” princare „ideea de om, de libertate, de persoanã,ideea de adevãr ºi de dreptate trebuierevalorificate, reactualizate, aºa cum scria în ViaþaRomâneascã în 1939. Direcþia spiritualã a luiIonescu este contrarã generaþiei sale, daralimentatã din atitudinea criticã faþã de ea.Afirmaþia „Tot timpul i-am urât (…), dar fãrã ei,duºmanii mei, mã simt singur.” anunþãmetamorfozarea figurilor exemplare alegeneraþiei sale în scrierile care au urmatperioadei româneºti. În acest sens, autoarea neajutã sã decelãm în textele lui Ionescu „unexerciþiu de exorcizare” a imaginii duºmanilorsãi prin capitolele „Rinocerii, un exerciþi deexorcizare” ºi „Singurul rinocer cu pãlãrie”.

Cartea alocã un capitol apartecircumstanþelor ºi consecinþelor ultimului textpublicat în 3 martie în 1946, înainte ca Româniasã devinã pentru a doua oarã o figurã istoricã aunui alt totalitarism. Autoarea dezleagã cu grijãmeandrele contextului prin care Eugen Ionescuajunge sã fie „condamnat în contumacie deCurtea Marþialã la 11 ani închisoare corecþionalãºi 5 ani interdicþie corecþionalã pentru ofensaarmatei ºi ofensa naþiunii”.

Lectura acestor capitole ne convinge de faptulcã Ionescu „ºi-a construit opera din ceea ce atrãit în <<þara tatãlui>>, în copilãria ºi

tinereþea sa” (p. 158), ºi cã Ionescu în þara tatãluipoate fi o bunã cheie de lecturã a opereidramatice, publicistice ºi eseistice, ºi nesugereazã cã adeseori operele sunt rãfuieli cuinconºtientul, cu imaginile obsesive ºi cu figurileangoasante, ori poate nu face decât sã nedeschidã dorinþa de a demonta afirmaþiile,relecturându-l pe Ionesc[u]o ºi dupã alte grile,încercând sã-i redãm astfel individualitateaireductibilã ºi poate incognoscibilã.

Nu pot sã închei fãrã a semnala ultimul capi-tol, „Ghinionul de a te fi nãscut”, care expune înparalel nemulþumirea în faþa existenþei,exprimatã de operele lui Cioran ºi Ionesc[u]o.Aici se discrimineazã între nuanþele fine aleafirmaþiilor celor doi scriitori francezi,identificându-se alimentarea metafizicii lor laizvoarele miticei nemulþumiri româneºti potrivitcãreia omul nu are „tinereþe fãrã bãtrâneþe ºiviaþã fãrã de moarte” ºi a ritualului tracic în faþanaºterii ºi morþii. Sfârºitul acestei cãrþi mã face sãsper cã marea neliniºte a lui Cioran ºi Ionesc[u]oºi în genere a metafizicienilor se datoreazã atâtºtiinþei lor de a pune întrebãri la care fie nuîntrevãd un rãspuns omenesc, fie întrevãdabsenþa lui, cât ºi încãpãþânãrii lor de a crede înnecesitatea acestor întrebãri aºa cum cred înrealitatea propriei morþi. În plus, putem sãconsiderãm cã dincolo de influenþele culturaleale oricãrui metafizician se aflã individualitateaproprie, prin prisma cãreia orice moºtenire

194J S R I • N o. 6 / Winter 2 0 0 3

culturalã ºi spiritualã este lecturatã înainte de a fiexpediatã auditoriului.

Textul volumului nu este lipsit, ce-i drept,nici de sentinþe ºi caracterizãri care conþinmetafore capabile sã zdruncine simþul comun,cum ar fi: „fibra de mitocan român a lui Ionescu– ajuns, iatã, la forma lui maximã, adicã înAcademia francezã” (p. 148); „Ionescu a creat înOccident o imagine a României mult mai sumbrãdecât a reuºit Cioran, cãci este imaginea uneiRomânii vinovate, deoarece rasiste.” (p. 144);„Eugen Ionescu, bolnav de fricã, delira patologicºi fãrã motiv real.”(p. 138). E drept cã acesteformulãri metaforice ºi-au gãsit întâmpinãri încartea autoarei Marie-France Ionesco, însã caorice metafore ele sunt menite a ne predispuneunei transbordãri dincolo de sensul comun,surmontând astfel trivialitatea aparentã ºiinsuportabila uºurãtate a formulãrii.

Am putea totuºi argumenta cã nu„componenta evreiascã a originii sale” adeterminat „trauma româneascã”, aºa cumsusþine autoarea, ci dorinþa de a se afirma ºi a firecunoscut ca individualitate. Cele douã Româniitotalitare pot însã reprezenta þara arhetip în careindividualitatea este semnul unei boli mai degrabã decât o trãsãturã necesar umanã. În felulacesta se explicã ºi de ce „împãcarea cuRomânia”, care e anunþatã de Antidoturi(anul1977) ºi Cãutarea intermitentã (anul 1987), seproduce în condiþiile în care „ºi extrema dreaptã,

ºi extrema stângã au fost demistificate”(p. 161)în România, cum în mod naiv credea autorulfrancez în acei ani. Aceastã idee a emancipãriiindividualitãþii umane de sub ameninþarearinoceritei care se manifestã în maseledezindividualizate, gregare, furioase ºimanipulabile este ºi dezideratul ce se desprindedin primele rânduri ale textului publicat în ViaþaRomâneascã în 3 martie 1946. Dacã însãconsiderãm cã o analizã pornitã de pe poziþiipsihanalitic-filosofice, pe care o practicãautoarea, reuºeºte sã vadã dincolo de expresiafenomenalã a individualitãþii scriitorului, dreptulnostru de a ne opri doar la acþiunea ideii deindividualitate dornicã de a se smulge dinconvenþiile masei totalitare, vitregeºte cititorulde multe valenþe ale textului ionescian, dar ºi depanorama spectacolului umbrelor care sedesfãºoarã în spatele cortinei pe care textele îºispun povestea. Se pare totuºi cã opera autoruluicircumscrie încã de la început “dincolo deparadoxul sofist […] ironia socraticã”1, adicã oluciditate ce transcende simplul formalism alexpunerii, aºa cum din 1934 observa MirceaVulcãnescu. Tot lui îi aparþine ºi fraza “EugenIonescu este bolnav de luciditate, îmbolnãvit deacuitatea spiritului sãu discursiv, de obligaþia dea vedea clar ºi poate puþin ºi de pãcatulexagerãrii.”2, frazã în care se reuºeºte un portretesenþializat al autorului valabil ºi pentru operalui ulterioarã. Aceastã luciditate umanã ºi

195J S R I • N o. 6 / Winter 2 0 0 3

dureroasã care irumpe în faþa ne-rãspunsului,din care se impãrtãºiserã filosofii de-a lungulistoriei, devine în individualitatea iosescianã uncadru în care deºertul desnãdejdii înfloreºtemiraculos dupã fiecare furtunã a tragicului carese descarcã în ploaia rodnicã a unui text dra-matic sau eseistic. Ceea ce ar mai fi de spus estecã volumul Martei Petreu a fost distins cuPremiul Henri Jacquier acordat de Centrul Cul-tural Francez din Cluj ºi cu Trofeul SocietãþiiEugen Ionescu din Slatina pe 2002.

***Volumul semnat de Marie - France Ioneco,

fiica lui Eugène Ionesco este „un portret alscriitorului în secol, cu angajamentele ºiopþiunile sale, cu prieteniile ºi mai ales cuscrierile sale faþã în faþã cu sine însuºi ºi cupropriile interogaþii” (p. 5). Cartea constituie înacelaºi timp „o apãrare” împotriva unor „texteacuzatoare – cel al Alexandrei Laignel-Lavastine[scris] pe tonul unui procuror [ºi] cel al MarteiPetreu scris pe acela al unei rãfuieli” (p. 6) ºi estescris într-un mod în care a fost privilegiatetextele originale ale scriitorului, „în loculsubtextului, al contextului ºi al metatextului” (p.6). Se poate observa de la inceput cã portretultatãlui din aceastã carte se realizeazã printr-otehnicã de colare, cu intervenþie minimã, ceea cedã impresia unei apropieri de imagineaautenticã. Comparativ cu cealaltã carte undecitatele trãiesc într-o lume a contextului viu, e

firesc ca ea sã fie mai puþin tematizantã, dar numai puþin interesantã, deoarece ea înglobeazã ºiviziunea celui din proximitatea portretizatului.

În viziunea fiicei, care recurge la lungi citãridin opera tatãlui, cartea creeazã un rãspunsnegativ la afirmaþiile dupã care Ionesco ar fi „unGorgias de Bucureºti”, „un sofist”, „unmanierist”, deoarece opera lui „este înainte detoate existenþialã” (p. 10), „este o regizare deconflicte ºi chestionãri spirituale, etice ºiafective” (p. 11), iar experienþa fundamentalã asa „nu e cea a absurdului, ci a uimirii, ainterogãrii” (p. 16). Distanþarea lui Ionesco delogicã este datã de faptul cã privilegiazã „nu ogândire discursivã, ci una intuitivã” (p. 18).Atitudinea lui din volumul Nu, crede autoarea cãs-ar potrivi mai degrabã cu arta barocului ca artãa reflectãrii, a aparenþei, a iluziei, a mãºtii;termenul de „baroc” este mai potrivit decât celde „manierist”, „pentru a califica discursultânãrului Eugène Ionesco” (p. 21).

Referindu-se la analiza Martei Petreu, princare se stabileºte o corespondenþã între origineamaternã, operã ºi angajamente politice, autoareascrie cã: „Aceastã interpretare etnicistã, careanalizeazã angajamentele politice dar ºi opera luiEugène Ionesco prin ambiguitatea lui faþã deascendenþa maternã, este parþialã, pãrtinitoare ºideci reducþionistã” (p. 29). Pentru Marie-FranceIonesco scriitorul nu este un automat declanºatde inconºtient, ci „Un scriitor povesteºte

196J S R I • N o. 6 / Winter 2 0 0 3

totdeauna nu <<viaþa>>, ci <<vieþile>> sale,viaþa trãitã, dar ºi vieþile visate, imaginate,trucate, în care jocul, miturile ºi referinþeleculturale se îmbinã.” (p. 42). Ionesco esterecunoscut ca fiind „obsedat de soarta întregiiomeniri”, nu de a evreilor doar, „nefericireauniversalã devine pentru [el] o chestiunepersonalã, intimã”. Era „bolnav de fricã”deoarece avea alergie la mitul omului nou ºi laacela al oricãrui mesianism revoluþionar, refuzaorice ideologie totalitarã ºi practica un „umanistspiritualist” „nuanþat de tendinþe când liberale(„Statul este totdeauna criminal”), când scepticesau liberale” (p. 53).

Exilul lui Ionesco, crede fiica sa, „este acelametafizic sau mai exact spiritual”, care ereprezentat de „pierderea harului, reîntoarcereala întuneric dupã iluminare” (p. 61), fapt careînseamnã „a trãi într-o lume fãrã sens, degradatã,desacralizatã”. Credinþa sa se alimenteazã dinacest loc, iar dorinþa de a recãpãta starea degraþie, îl determinã sã spunã „Doamne, fã sã credîn Tine”.

Relaþiile lui Eugène Ionesco cu România nuse reduc la „simplul resentiment, aºa cum ahotãrât Marta Petreu”, deoarece România estelocul unde în apropiere de Constanþa a avut„experienþa de luminã”, locul în care s-a cãsãtoritºi locul care l-a legat pentru totdeauna deortodoxie. Autoarea respinge prezentarea luiIonesco ºi Cioran ca urmaºi ai fondului nelatin

argumentând cã expresia sentimentului trac alexistenþei, în care se deplânge inevitabilitateamorþii este un loc comun al experienþeiomeneºti ºi în acest caz afirmaþiile Martei Petreudevin „un comentariu cu iz protocronist” (25).Mai mult chiar, autoarea considerã cã atitudineatracicã în faþa naºterii ºi morþii nu l-a caracterizatºi pe tatãl ei pentru care moartea este „oroareaabsolutã”, el nutrind o iubire pentru fiinþã aºacum o mãrturiseºte deseori.

Cartea se încheie cu un amplu tablou în careautoarea rãspunde acuzaþiilor AlexandreiLaignel-Lavastine referitoare la relaþiile dintreIonesco, Cioran ºi Eliade. Iar acest tablou aratãcã nu existã o complicitate între cei trei în ceeace priveºte „uitarea fascismului”, ci o împãcarelent desfãºuratã, prin care Ionesco devine unconfesor care, dupã cum mãrturiseºte Cioran, le-„a fãcut viaþa suportabilã”.

Ultimele pagini ale cãrþii constituie un cre-scendo liric încununat de luminã ºi bunãtate încare Ionesco doreºte „sã fie salvat” împreunã cutoþi, cu lumea aceasta.

Adeseori, cartea lui Marie-France Ionescu,atunci când preia spre criticã expresii ale MarteiPetreu, le priveºte mai ales literal, fãcând preapuþine referinþe la contextul în care ele au fostexpuse. Înclin sã cred cã lectura cãrþii ei necesitãfãrã discuþie în prealabil sau în paralel ºi lecturacãrþii Martei Petreu, deoarece împreunã reuºescsã creeze o polemicã ºi în acest caz devine im-

197J S R I • N o. 6 / Winter 2 0 0 3

portant intervalul creat de cele douã cãrþi, încare tematizarea ºi problematizarea provoacãlectorul inteligent.

Avem în faþa noastrã douã demersurihermeneutice în care douã femei îºi revendicãdreptul de a prezenta acelaºi bãrbat, fiecareavând ca mijlocire opera autorului, a cãreiindividualitate se ridicã numai prin diferenþelecelor douã texte, iar portretizarea sãvârºitã încele douã cazuri nu poate fi din pãcate decâtdorinþã de a înscrie incognoscibilul într-unsistem discursiv, într-un limbaj, într-o gândire.Ambele cãrþi mediazã apropierea deindividualitatea autorului, dar în aceeaºi mãsurãcontribuie la dezindividualizarea sa, înscriindu-lîn nivelul comun al înþelegerii, ilustrând înacelaºi timp „criza limbajului”, „ruptura întrefiinþã ºi gândire”. Atâta timp cât „gândireaadevãratã nu poate fi decât vie, viaþa „nu e nimicdacã se pierde în neantulimpersonalitãþii”(Jurnal în fãrâme). Cele douãautoare, prin cãrþile lor, încearcã sã rãspundã laîntrebarea Cine este Ionesc[u]o? Rãspunsul esteîntotdeauna paradoxal: Ionesc[u]o este cel carea scris opera lui Ionesco, este opera însãºi, dareste ºi cel care a refuzat sã fie altceva decât El,Individualitate, Om.

În Jurnal în fãrâme, autorul rãspunde singurla aceastã întrebare: „Eu sunt deci cel ce (mã) sepriveºte, un soi de Dumnezeu neputincios. Nusunt doar o privire. Sunt ºi cel ce nutreºte

patimi, dorinþe etc., sunt deopotrivã eu ºi nusunt eu, sunt înãuntru, sunt afarã, acela careface, care e fãcut, care vede cum face, se face,cum se face cã, fãrã sã înþeleagã prea bine.” Eleste cel pentru care uimirea „e cu adevãratconºtiinþa […] cea mai autenticã”, pentru care„ne-rãspunsul e cel mai potrivit rãspuns”.

A-l prinde pe Ionesc[u]o sau pe om în gen-eral într-o logicã, între exprimãri formale, estepericulos ºi nedrept. Poate numai lectura ºirelectura scrierilor sale ne salveazã, în mãsura încare ne aruncã inevitabil cãtre a trãi, fiecare înfelul nostru, acelaºi text, deschis neîncetatintuiþiilor, experienþei, gândirii ºi neliniºtiinoastre. Sfârºitul acestui travaliu nu se poateîncheia într-o carte decât în mãsura în care eaeste „cel mai potrivit rãspuns”, adicã „ne-rãspunsul” la întrebarea „Cine este Ionescu?”.Dacã lectura celor douã cãrþi-portret aleautorului ne duc cu gândul la ne-rãspunsuldespre care aminteam mai devreme, ele meritãatenþia noastrã, dacã în schimb aºteptãm de laele „adevãratul chip al lui Ionescu” trebuie sãmai citim ºi cartea despre adevãr, altfel… ªicãrþile astea despre adevãr nu-s puþine.

“Nefericit e cel ce vrea sã-ºi pãstrezeoriginalitatea” (Rinocerii)

1 Mircea Vulcãnescu, «Pentru Eugen Ionescu», [1934], în Dimensiunearomâneascã a existenþei, vol 2, Bucureºti, Editura Eminescu 1996, p. 1702 ibidem.