Marius Barticel Alexandru Bu Alexandru Butţ Oana Comşa...

Marius Barticel Alexandru Buţ Oana Comşa Adrian Secal

Bucureşti, 2010

Proiect finanţat de Guvernele Islandei, Principatului Liechtenstein si Norvegiei prin Mecanismul Financiar al Spatiului Economic European

Continutul acestui material nu reprezinta in mod necesar pozitia oficiala a Mecanismului Financiar SEE.

Proiect finanţat de Guvernele Islandei, Principatului Liechtenstein şi Norvegiei prin Mecanismul Financiar al Spaţiului Economic European

Conţinutul acestui material nu reprezintă in mod necesar poziţia oficială a Mecanismului Financiar SEE.

Alexandra Roşioară

Alexandru But

Publicaţie realizată de Echipa Naţională de Programe a Organizaţiei Naţionale “Cercetaşii României”, membră cu drepturi depline a Organizaţiei Mondiale a Mişcării Scout.

Acest manual a fost elaborate de către un colectiv coordonat de: Elena Petrea

Corectura :Iulia Codreanu (Bucureşti)Adela Popa (Tg. Jiu)Irina Groza (Miercurea Ciuc)

Coperta:Cristi Farcaş

Design ghid:Marius Barticel (Bucureşti)

Creaţie:Marius Barticel (Bucureşti)Alexandru Buţ (Cluj Napoca)Oana Comşa (Suceava)Adrian Secal (Bacău)Alexandra Roşioară (Cluj Napoca)

Colaboratori:Mihaela Ciobanu (Drăgăşani)Georgiana Măriuţ (Iaşi)Adrian Şuhanea (Oradea)pr. Iulian Budău SJ

Dorim să mulţumim pe această cale următorilor:

Bianca Neşiu-Bedreag – Preşedinte ONCRElena Petrea – Coordonator Programe în cadrul proiectului “100 de Idei de Educaţie

Non-formală”Adrian Şuhanea – Responsabil Echipa Naţională de Programe a Organizaţiei

Naţionale “Cercetaşii României”Mary Nugent – membru Echipa de Programe, Biroul European Scout

Participanţilor la concursul naţional „Urme de Cercetaş” ediţiile 2008 şi 2009

Liderilor de seniori care într-un fel sau altul au oferit sprijin în îmbunătăţirea acestui material

... precum şi tuturor acelora care şi-au adus în vreun fel contribuţia la realizarea acestui manual

Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei publicaţii nu poate fi tradusă sau adaptată în altă limbă, reprodusă sau transmisă prin orice mijloace, incluzând ilustraţiile şi designul coperţilor, fără permisiunea Departamentului de Programe al Organizaţiei Naţionale « Cercetaşii României » care detine drepturile de autor. Aceste drepturi se aplică în mod egal şi asociaţiilor cercetăşeşti naţionale care sunt membre ale Organizaţiei Mondiale a Mişcării Scout.

Prefaţă

Introducere

1. PREZENTAREA CERCETĂŞIEI ................................. 11

2. CU CINE LUCRĂM? .................................................. 21

3. METODA SCOUT ....................................................... 27

4. Cadrul simbolic ....................................................... 33

5. Sistemul de progres personal .................................. 41

6. Legea şi promisiunea seniorului .............................. 69

7. Sistemul patrulelor .................................................. 73 8. Activităţi .................................................................. 77

9. Natura ..................................................................... 91

10. Sprijinul adultului .................................................. 97

Index ......................................................................... 107

Bibliografie ............................................................... 111

CUPRINS

PREFAŢĂ

Cercetăşia ocupă un loc aparte printre mijloacele educaţiei extracuriculare nonformale, trecând mai bine de un secol de la apariţia cărţii Scouting for Boys, a lui Robert Baden-Powell, şi odată cu aceasta a mişcării cercetăşeşti. De atunci şi până acum, mai multe sute de milioane de copii şi tineri din lumea întreagă s-au aflat, cu efecte educative benefice în „situaţia de cercetaşi” (Mircea Ştefan, Teoria Situaţiilor Educative, Ed. Aramis, 2007, pag. 144).

Cercetăşia românească îşi propune să contribuie în colaborare cu şcoala şi alţi factori educaţionali la formarea tinerei generaţii, oferind un program educativ non-formal de lungă durată, de la 7 la 21 (şi la propunerea ENSeniori 24) ani.

Astfel, după crearea în 2000 a primei oferte de program educativ pentru copiii şi tinerii între 10-18 ani, în urma unui proces amplu de analiză de nevoi, de cercetare şi evaluare a situaţiilor educative cercetăşeşti, având drept ghid Renewed Approach to Programme (RAP), în care apar detaliate etapele de realizare de suport pentru organizaţiile de cercetaşi din Europa, în 2010, Organizaţia Naţională Cercetaşii României lansează o propunere educativă completă, de la 7 la 21 ani ( 24 ani propunere facuta de ENP Seniori).

Propunerea educativă are o serie de instrumente utile, printre care amintim biblioraft conţinând propuneri de activităţi pentru fiecare vârstă – lupişori (7-10 ani), temerari (11-14 ani), exploratori (15-18 ani) şi seniori (19-24 ani), manual de 100 idei de educaţie non-formală, dar poate cel mai important, are Ghidurile specializate pentru liderii adulţi care lucrează cu o anumită ramură de vârstă.

Ghidul de faţă a pornit de la două nevoi ale organizaţiei, şi anume:

- oferirea unui program pedagogic şi tinerilor cu vârsta între 18 şi 21(24) de ani, care sunt membri ai organizaţiei conform statutului ONCR

- oferirea posibilităţii tinerilor, în mod special studenţilor, de a se implica în continuare în organizaţie fără a-şi asuma responsabilitatea de a deveni lideri, dacă acest lucru nu este o nevoie a Centrului Local.

Programul şi propunerea pedagogică pentru această grupă de vârstă se doreşte a fi o continuare a programului oferit în etapa anterioară exploratorilor şi facilitează tranziţia cercetaşilor din rolul celor ce primesc în rolul celor care dau, asigurând în acelaşi timp şi sprijin şi suport în procesul de maturizare a beneficiarilor organizaţiei.

Finalitatea acestei iniţiative, se află acum în mâinile noastre sub forma „Ghidului pentru liderii de seniori”, un ansamblu educaţional menit să faciliteze lucrul cu această grupă de vârstă.

Prezentul material se adresează în primul rând Centrelor Locale care au deja o unitate de seniori funcţională şi caută o structurare a activităţii acestora, dar şi liderilor sau Centrelor Locale care sunt la început de drum şi doresc să înfiinţeze o astfel de unitate. De asemenea, acest ghid este de folos şi seniorilor, facilitându-le înţelegerea drumului pe care-l vor parcurge în această perioadă.

Deşi acest material vă poate uşura foarte mult munca pe care deja o depuneţi pentru această grupă, aceasta nu înseamnă că munca noastră, atât ca lider de seniori la nivel local, cât şi ca echipă naţională, se termină aici. E nevoie de creativitatea şi disponibilitatea noastră pentru a adapta acest material în funcţie de nevoile centrului local sau ale organizaţiei.

Fără îndoială, fiecare lider de seniori va găsi în acest ghid materiale care să îl ajute în desfăşurarea activităţilor, reînnoirii sistemului de progres şi a modului de abordare. Aceste îmbunătăţiri pe care liderii de seniori încercă să le aducă modului de lucru cu tinerii cu vârste între 18 şi 21 ani ( cu propunerea venită din partea ENP Seniori pentru a prelungi vârsta până la 24 de ani) ne duc cu un pas mai aproape de misiunea mişcării scout, de a forma oameni împliniţi ca indivizi care joacă un rol constructiv în societate şi de idealul cercetăşiei, de “a crea o lume mai bună”.

Unindu-ne eforturile cu celelalte Echipe Naţionale de Pedagogice din cadrul Departamentului de Programe a Organizaţiei Naţionale „Cercetaşii României” (Lupişori, Temerari şi Exploratori), care au venit şi acestea cu propunerile pedagogice specifice, ne propunem un impact cât mai mare la nivelul serviciilor pe care le oferim, atât cercetaşilor, cât mai ales comunităţii, aducându-ne aportul la dezvoltarea societăţii româneşti.

Gata Oricând! Bianca Neşiu BedreagPreşedinte

Organizaţia Naţională „Cercetaşii României”

INTRODUCERE

Ghidul liderului de seniori a venit ca răspuns la o nevoie din ce în ce mai mare a organizaţiei, şi anume standardizarea propunerii pedagogice pentru grupa de vârstă seniori, în condiţiile în care numărul tinerilor care doresc să rămână în organizaţie după vârsta de 18 ani, dar nu îşi asumă rolul de lider din varii motive, este în continuă creştere.

Propunerea pedagogică pe care o veţi descoperi în cele ce urmează are rolul de a uşura munca liderilor şi a centrelor locale în a asigura un program antrenant pentru seniori şi, în acest fel, pentru a-i păstra mai mult timp în organizaţie.

După cum veţi descoperi, prin propunerea de faţă venim şi cu o propunere pentru

prelungirea perioadei de seniorat, limita superioră a vârstei seniorilor mărind-o de la 21 de ani până la 24 de ani, tocmai pentru a veni în întâmpinarea acelor tineri care nu îşi pot asuma rolul de lider, dar doresc în continuare să rămână membri în organizaţie, oferindu-şi timpul pe care-l au la dispoziţie.

Plecând de la nevoile specifice grupei de vârstă, continuând cu stabilirea de obiective educaţionale pentru fiecare arie de progres personal, stabilind domenii de interes care să răspundă atât interesului tinerilor, cât şi nevoilor organizaţiei, propunând etape şi cerinţe speciale pentru realizarea sistemului de progres personal care să poată prezenta evoluţia tânărului într-un mod facil de înţeles atât pentru lider, cât şi pentru senior şi încadrarea întregului demers într-un cadru simbolic care să exprime drumul, călătoria tânărului adult spre maturizare şi asumarea rolului de membru activ al societăţii, echipa naţională pedagogică de seniori a reuşit într-un timp relativ scurt să vină cu prezenta propunere.

Ghidul este, până la urmă, un material despre tineri adresat liderilor, creat pentru a sublinia importanţa contribuţiei noastre la dezvoltarea din toate punctele de vedere a aspectelor personalităţii acestora şi la sprijnul acordat pentru a-şi găsi rostul şi rolul în viaţă.

Vă invităm cu toată bucuria să luaţi acest ghid, să-l consultaţi şi să apelaţi la el ori de câte ori simţiţi nevoia, fără a uita că orice activitate are ca scop final a sprijinirea tinerilor „pentru a lăsa lumea puţin mai bună decât am găsit-o”, după sfatul fondatorului Mişcării Cercetăşeşti, Lord Robert Baden Powell.

Vă stăm alături toţi cei care am contribuit la realizarea acestui ghid:

Alexandra Roşioară, Georgiana Măriuţ, Mihaela Ciobanu, Oana Comşa, Alexandru But, Marius Barticel, Andrei Brumboiu, Adrian Şuhanea, Adrian Secal.

După ce va fi citit acest capitol, liderul:• va afla ce este cercetăşia şi contextul în care aceasta a luat fiinţă• va parcurge un scurt istoric al cercetăşiei mondiale şi a celei româneşti şi va afla o serie de date despre fondatorul Mişcării• se va familiariza cu elementele de bază ale cercetăşiei: principiile, legea şi promisiunea, misiunea, metoda, ramurile de vârstă, salutul, eşarfa.

CAPITOLUL I II III IV V VI VII VIII IX X

PREZENTAREA CERCETĂŞIEI

Capitolul I

10

Cercetăşia este educaţie pentru viaţă - completează, în educaţia tânărului, familia şi şcoala şi dezvoltă cunoaşterea de sine, necesitatea de a căuta noul, de a participa, de a explora, de a descoperi, de a făuri, de a ajuta. Putem sublinia că este distracţie cu un scop - prin recreere şi aventură, cercetăşia îşi atinge obiectivul său de dezvoltare fizică, psihică, intelectuală, socială şi spirituală a tinerilor. Este o mişcare internaţională - există organizaţii scout în peste 216 de ţări şi teritorii numărând peste 28 de milioane de cercetaşi în întreaga lume.

Astfel, cercetăşia e o mişcare deschisă tuturor indiferent de rasă, credinţă, sex, în concordanţă cu scopul, principiile şi metoda concepute de creatorul lor.

Cercetăşia este un mod de viaţă bazându-se pe cele trei principii ale sale:- principiul spiritual - implicarea în căutarea valorilor spirituale, a vieţii dincolo de

lumea materială;- principiul social - participarea la dezvoltarea societăţii respectând demnitatea

celorlalţi şi integritatea lumii;- principiul personal - dezvoltarea responsabilităţii personale şi stimularea dorinţei de

exprimare a acesteia.

Cercetăşia este o mişcare ce se bazează pe auto-educaţia copiilor şi tinerilor cu vârste cuprinse între 7 şi 21 de ani (24 de ani propunere ENP Seniori) Cercetăşia caută să ofere un mediu organizat şi un sprijin care vine să stimuleze fiecare persoană în anii ei de formare. Metoda Scout caută să dezvolte individul multilateral, ţinând cont de nevoile vârstei la care acesta se află, având ca rezultat formarea de indivizi responsabili şi pregătiţi pentru viaţă. Educaţia cercetăşească este astfel centrată pe individ, pe care îl leagă de comunitatea în care acesta trăieşte şi în acelaşi timp se asigură că are parte şi de orientare spirituală.

Baden Powell spunea: „Dacă i-am fi dat organizaţiei un nume care să

descrie adecvat ceea ce reprezintă de fapt, adică o societate pentru propagarea atributelor morale, copilul nu ar fi prea alergat spre ea. A o numi însă Cercetăşie şi a-i da copilului şansa să devină un embrion de cercetaş a fost cu totul altceva.”

Capitolul I

11

1.1 Cercetaşia în lume

În anul 1857, pe 22 februarie, se naşte la Londra, Lordul Robert Stephenson Smith Baden Powell, care este fondatorul mişcării de cercetaşi, această dată devenind Ziua Mondială a Cercetăşiei.

Terminându-şi studiile, ia calea armatei şi astfel în 1876 ajunge în India unde participă şi câştigă trofeul “Kadir Cup”(vânătoare de mistreţi cu o lance lungă), la vremea aceea fiind un trofeu foarte râvnit în rândul ofiţerilor britanici. Introducând diverse activităţi distractive cu scopul de a ridica moralul trupelor, el încearcă în regimentul său să reformeze metodele de pregătire militară. Între anii 1899-1900 are funcţia de şef al garnizoanei Mafeking din Africa de Sud şi în urma unui război cu burii reuşeşte să apere acest oraş, având astfel un mare succes militar.

În aceeaşi perioadă scrie cartea „Aids to scouting” prin care încearcă să îi înveţe pe soldaţi arta cercetării, arta de a fi pregătiţi nu doar din punct de vedere militar ci şi pentru situaţiile neprevăzute. Reîntors la Londra, Regina Victoria îl avansează la gradul de general-maior şi îi acordă distincţia Ordinul Bath. După aceste evenimente, Sir Robert Baden Powell ia decizia de a-şi dedica viaţa păcii şi toleranţei începând astfel să revizuiască metoda, ale cărei baze le pusese în cartea respectivă. Astfel metoda cercetăşească se adresa tinerilor civili, care acum treceau de la disciplina militară la autodisciplină, de la instrucţie la un program vesel, stimulativ, bazat pe joc, activităţi în mijlocul naturii şi totodată la un cod al onoarei. În acest fel programul se axa mai mult pe formarea caracterului tinerilor şi se adresa iniţial unei organizaţii cu 50.000 de membrii, numită „Boys Brigade”, programul apărând în anul 1906 ca un articol al revistei organizaţiei cu numele de „Scouting for Boys”.

Capitolul I

12

Între 27 iulie şi 8 august 1907, Baden Powell a vrut să testeze eficienţa programului său şi a organizat pe Insula Brownsea situată pe coasta de sud a Angliei, o tabără unde a încercat să promoveze, celor 24 de tineri, prin educaţie non-formală: lucrul în echipă, progresul personal, spiritul de aventură, toate acestea prin forţele proprii. Un an mai târziu, în urma experienţei avute în acea tabără, Baden Powell scrie o carte cu acelaşi nume Scouting for boys care a avut ca scop promovarea unor idei pentru educarea caracterului (în timp devenind a patra carte din lume ca vânzări). Cartea a avut un mare succes în rândul tinerilor şi în scurt timp în întreg teritoriul Marii Britanii tinerii au început să se organizeze în patrule, precum în carte, ajungând până la sfârşitul anului 1908 să fie 60.000 de cercetaşi.

Un an mai târziu încep să apară grupuri şi în Canada, Australia, America de Sud, tinerii fiind astfel cei care conduceau şi organizau cercetăşia, apelând doar la sprijinul adulţilor în tot ce aceştia desfăşurau.

În 1909, William Boyce, un om de afaceri american, în vizită la Londra, s-a rătăcit din pricina ceţii. Un băieţel care trecea pe acolo, s-a oferit să-l conducă la hotel. Ajunşi acolo, acesta oferă băiatul recompensă pentru ajutorul acordat, însă refuză, spunând că aşa ar fi făcut orice cercetaş. Boyce a fost impresionat şi intrigat de răspunsul copilului şi înainte de a părăsi Anglia, l-a căutat pe Baden-Powell, pentru a afla mai multe. Reîntors în Statele Unite a înfiinţat “Cercetaşii Americani”. Până în 1918 numărul cercetaşilor crescuse la 300.000, iar la sfârşitul anilor ’20 atingea cifra de aproximativ un million de membri.

În anul 1910, Baden Powell se retrage din armată şi îşi dedică timpul cercetăşiei. Zece ani mai târziu are loc la Londra, Olympia, prima Jamboree (întâlnire internaţională a cercetaşilor) unde au fost prezenţi 8000 de cercetaşi din 22 de ţări. În anul 1922, la Paris se înfiinţează Organizaţia Mondială a Mişcării Scout şi doi ani mai târziu are loc cea de-a doua Jamboree în Danemarca la Ermelunden. În anul 2007 a avut loc Jamboreea cea mai mare, 40.000 de participanţi din toate colţurile lumii, unde împreună au sărbătorit centenarul cercetăşiei.

Capitolul I

13

După ce a scris „Aids to scouting”, Baden Powell a primit un fanion brodat cu iniţialele sale (B.P.). Plecând de la aceste iniţiale, când a dat prima chemare către cercetaşii din toată lumea, deviza a sunat în felul următor: Be Prepared! pentru ca mai apoi, această deviză să fie preluată şi tradusă în limbile tuturor ţărilor, la noi devenind: „Gata oricând!”. Devizei i se adaugă semnul distinctiv al cercetăşiei, care este reprezentat de floarea de crin stilizată, ce simbolizează puritatea, ea fiind folosită pe hărţile vechi ca punct de reper pentru a arăta nordul.

Astăzi sunt peste 28 de milioane de cercetaşi în toată lumea, iar de-a lungul timpului au fost mai mult de 300 de milioane. Cercetaşii există în 216 ţări şi teritorii (cu excepţia a 6 ţări: Andora, Republica Populară Chineză, Cuba, Laos, Myanmar şi Coreea de Nord). Din cei 300 de milioane de cercetaşi fac şi au făcut parte: şefi de state, prim miniştrii, senatori, deputaţi, preşedinţi de multinaţionale, sportivi de performantă, cântăreţi, oameni de cultură, regi şi regine, actori şi actriţe, medici, scriitori, precum şi 11 din cei 12 astronauţi care au păşit pe lună (exemple de cercetaşi celebri: Tony Blair, Jacques Chirac, W. Bush, J.F. Kenedy, Guglielmo Marconi, Carl XVI Gustaf - regele Suediei, J.K. Rowling, George Michael, Hillary Clinton, Ronald Reagan, Bill Gates, Stephen Spielberg, J. Willard Marriott, Sam M. Walton etc).

În anul 2004, în SUA s-au realizat câteva statistici referitoare la cercetaşi care sunt

în prezent în număr de 3.145.331 de copii, tineri şi adulţi (ceea ce reprezintă 1,5% din populaţia SUA). În urma cercetării a reieşit o mare reprezentativitate a acestora în posturi cheie cum ar fi: 63% din absolvenţii Academiei Forţelor Aeriene, 85% din agenţii FBI, 65% din congresul american, 85% din piloţii de avioane, 85% din studenţii şefi de consilii studenţeşti, 71% din căpitanii echipelor de fotbal şi majoritatea preşedinţilor americani etc. În SUA cercetăşia reprezintă o organizaţie guvernamentală, care primeşte tot sprijinul guvernului şi implicit al societăţii.

Încrederea oamenilor în cercetăşie şi în Metoda Scout este una crescută, spre deosebire de situaţia actuală din ţara noastră, unde pe lângă lipsa vreunui sprijin guvernamental, se adaugă şi lipsa încrederii oamenilor în adevărata putere a cercetăşiei de a educa tinerii în ideea de a deveni cetăţeni responsabili în societatea lor.

Capitolul I

14

1.2 Cercetăşia în România Profesorul Gheorghe Murgoci este cel care a adus

cercetăşia în ţara noastră, în urma unei vizite în Anglia. Astfel, în anul 1912, apar primele grupuri de cercetaşi la Blaj, Bucureşti şi Braşov. Doi ani mai târziu, sub îndrumarea Principelui Carol (viitorul Rege Carol II), are loc constituirea oficială a Asociaţiei ”Cercetaşii României”, care pe toată durata războiului a dat o mână de ajutor la căile ferate, prin spitale, la oficiile poştale şi unii dintre ei chiar pe linia frontului. Acesta este motivul pentru care la Tecuci, în 1925, a fost ridicat un monument în cinstea cercetaşilor care au murit în război, monument care este singurul din lume de acest fel.

După război, Asociaţia cunoaşte un avânt deosebit şi astfel, în 1919 are loc la Braşov, la locul numit “Cheile lui Solomon”, prima tabără a cercetaşilor. Trei ani mai târziu, în 1922, România devine una din cele 30 de ţări membre fondatoare ale Mişcării Mondiale Scout.

În anul 1930 are loc prima Jamboree Naţională, la Piatra Neamţ, fiind urmată de alte trei: 1932 la Sibiu, 1934 la Mamaia (Preşedinte Jamboree: Prinţul Nicolae; Organizatori: Ghe. Tătărescu plus mulţi alţi miniştrii, secretari de stat, profesori universitari etc), 1936 la Poiana Braşov.

Aflată în plin avânt, cercetăşia românească are parte de un moment de cotitură în anul 1937 când Regele Carol II desfiinţează Asociaţia şi ia măsura înfinţării unei organizaţii obligatorii pentru toţi elevii, copii şi tinerii, numită “Străjeria”. Din oamenii de seamă care au fost cercetaşi la acea vreme îi putem aminti pe: Mircea Eliade (care afirma: “am fost un golan, cercetăşia m-a salvat”), Grigore Antipa, Alexandru Brătescu-Voineşti, George Călinescu, Tudor Arghezi, Principesa Ileana a României, Principele Nicolae al României, fraţii Mina şi Nicolae Minovici Ion I.C. Brătianu, Ion Raţiu, Ecaterina Teodoroiu, Ion Mincu, Ion Cantacuzino, Gen. Ieremia Grigorescu, Nicolae Iorga, Regele Mihai, Ion Agârbiceanu, Mihail Sadoveanu, Simion Mehedinţi şi mulţi alţi oameni de seamă de la acea vreme.

Capitolul I

15

1.3 Prezentarea generală a Organizaţiei Naţionale „Cercetaşii României”

Spiritul cercetăşesc a rezistat de-a lungul timpului şi astfel în primăvara lui 1990, un grup de foşti cercetaşi reînfiinţează Asociaţia Cercetaşii României care mai târziu, în 1993, devine Organizaţia Naţională Cercetaşii României (ONCR).

Între timp, Organizaţia s-a unit cu “Asociaţia Cercetaşii României” (tradiţionali - în 1998) şi Asociaţia Scoutiştilor Catolici din România (în 2002). În prezent, ONCR este cea mai mare mişcare non-guvernamentală de tineret din România, cu circa 2500 de membri în 55 de centre locale (filiale) răspândite în toată ţara. Fiecare dintre aceste centre îşi planifică propria activitate în funcţie de specificul local şi de interesele şi aptitudinile membrilor ei, se integrează în comunitatea locală şi încearcă să-i ajute pe membrii acesteia să devină cetăţeni responsabili ai comunităţilor în care trăiesc. ONCR este, de asemenea, integrată în cercetaşia mondială prin apartenenţa ei ca membră cu drepturi depline a Organizaţiei Mondiale a Mişcării Scout.

Misiunea Cercetăşiei în societatea românească este de a contribui la educarea tinerilor printr-un sistem de valori bazat pe o Promisiune şi o Lege, de a ajuta la construirea unei lumi mai bune, în care oamenii sunt împliniţi ca indivizi şi joacă un rol constructiv în societate. Aceasta se realizează prin: implicarea tinerilor într-un proces educativ non-formal, pe toată durata anilor în care se formează ca indivizi; utilizarea unei metode specifice, care face din fiecare individ principalul agent al propriei dezvoltări ca persoană încrezătoare, motivată, responsabilă şi deschisă; sprijinirea tinerilor în stabilirea unui sistem de valori bazat pe principii spirituale, sociale şi individuale, aşa cum sunt ele exprimate prin Promisiune şi Lege.

Pedagogia Scout vizează o serie de arii de dezvoltare printre care putem enumera: fizic, intelectual, emoţional, social, spiritual, caracter. Metoda pedagogică specifică, Metoda Scout, este o formă de educaţie non-formală testată şi cu rezultate de succes pe parcursul a 103 de ani de cercetăşie (1907 – prezent).

Organizaţia Naţională “Cercetaşii României” are o ofertă educaţională pe o durată de 14 ani - de la 7 la 21 de ani ( 17 ani - de la 7 la 24 de ani ), fiind una continuă care se bazează pe o curriculă non-formală anuală adaptată fiecărei grupe de vârstă. Activităţile organizaţiei sunt dedicate copiilor şi tinerilor cu vârste între 7 şi 21 de ani (24 de ani) , ei fiind împărţiţi pe grupe de vârstă după cum urmează:

- lupişori – copii cu vârsta cuprinsă între 7-10 ani;- temerari – copii cu vârsta cuprinsă între 11-14 ani;- exploratori – adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 15-18 ani;- seniori – tineri cu vârsta cuprinsă între 19-21 ani (19 - 24 ani propunere facuta

de ENP Seniori).

Principalul mod de educare este învăţarea prin acţiune, metodă extrem de folosită în cadrul organizaţiei.

Capitolul I

16

În statut, Legea şi Promisiunea cercetaşului apar sub această formă:PROMISIUNEA CERCETAŞULUI

LEGEA CERCETAŞULUI

1.Cercetaşul îşi iubeşte patria sa, România, şi pune interesele ţării şi ale colectivităţii deasupra celor personale.

2. Cercetaşul crede în Dumnezeu şi respectă credinţa celorlalţi.

3. Cercetaşul este loial, îşi respectă cuvântul dat, spune adevarul, este curat în gând, în vorbă şi în faptă.

4. Cercetaşul este util şi îşi ajută semenii în orice situaţie, este un prieten pentru toţi şi frate cu toţi cercetaşii.

5. Cercetaşul este econom şi cumpătat, respectă munca şi proprietatea, este îngăduitor cu alţii şi sever cu sine, îşi îngrijeşte corpul şi duce o viaţă sănătoasă.

6. Cercetaşul iubeşte şi ocroteşte natura şi este bun cu animalele.

7. Cercetaşul îşi iubeşte şi ascultă părinţii, respectă profesorii şi şefii, este disciplinat în tot ceea ce face, respectă părerile altora şi îşi asumă răspunderea faptelor sale.

8. Cercetaşul este curajos şi încrezător în puterile lui, vioi şi plin de însufleţire.

9. Cercetaşul iubeşte învăţătura şi la rândul său îi învaţă şi pe alţii.

10.Cercetaşul se străduieşte să facă în fiecare zi o faptă bună, oricât de neînsemnată ar părea ea.

Eu ...... promit, pe onoarea mea, să fac tot posibilul să slujesc lui Dumnezeu şi ţării mele, să mi ajut aproapele în orice moment şi să mă supun Legii Cercetaşului.

Valorile cercetăşeşti se bazează pe un sistem de educaţie personală progresivă, caracteristic „Metodei Scout”, care se realizează prin aderarea la un set de valori adaptat pentru fiecare grupă de vârstă, prin Legea şi Promisiunea Cercetaşului. Principalele elemente ale acestei legi sunt că un cercetaş este: loial, de încredere, săritor, prietenos, politicos, bun, ascultător, econom, vesel, curajos, pur, credincios.

Capitolul I

17

Salutul este un alt comportament specific cercetaşilor. Acesta se face cu braţul drept semi-flexat din cot şi cu palma în sus la nivelul bărbiei. Cele trei degete lipite (inelar,

mijlociu şi arătător) semnifică cele trei principii ale cercetăşiei, iar degetul mare este suprapus peste cel mic semnificând relaţia de sprijin reciproc dintre adult şi copil. În unele organizaţii acest salut se face cu mâna la tâmplă. Toţi cercetaşii dau mâna cu stânga, deoarece acesta este mâna inimii.

Eşarfa este unul dintre cele mai puternice

simboluri al cercetăşiei în întreaga lume şi are şi o serie de utilităţi practice pornind de la primul ajutor până la tehnici de supravieţuire. Eşarfele au diferite culori specifice grupelor de vârstă (galben-lupişori, verde-temerari, albastru-exploratori, vişiniu-lideri şi bleumarin-eşarfa naţională, ce poate fi purtată de toată lumea). Aşa cum sunt create însemne ale activităţilor, aşa sunt oferite şi eşarfe ale activităţilor, pe care cercetaşii sunt obligaţi să le poarte pe întreaga perioadă în care se desfăşoară activitatea respectivă.

În ţara noastră simbolul ONCR este cel al florii de crin de culoare galbenă, având ca fundal patru crenguţe de brad de culoare verde. Aceste simboluri apar pe însemne denumite „badge-uri”, care în română înseamnă ecusoane. Acestea sunt confecţionate din material textil şi brodate. Există însemne naţionale ce arată apartenenţa unui individ la Organizaţia Naţională „Cercetaşii României” precum şi elemente de identificare în cadrul activităţilor internaţionale, însemnul OMMS/WOSM ce semnifică apartenenţa la mişcarea mondială cercetăşească şi însemne specifice grupelor de vârstă prin care sunt recunoscute anumite competenţe sau cunoştinţe ale cercetaşilor pe care trebuie să le merite sau să le câştige. Acestora li se adaugă ecusoanele primite în urma participării la anumite activităţi mai importante (naţionale), ele având o semnificaţie pentru progresul individual. Toate acestea sunt cusute pe cămaşa de cercetaş, ea reprezentând un element al uniformei cercetăşeşti.

Luând în considerare toate aceste aspecte generale cercetăşiei din România, pe parcursul acestui ghid se va aborda teoretic pedagogia scout pe grupa de vârstă seniori, bazându-se pe Metoda Scout. Acest ghid vă va ajuta să înţelegeţi mai uşor modul în care funcţionează această grupă de vârstă şi care îi sunt activităţile specifice.

Capitolul II

19


PROFILUL TÂNĂRULUI DE 19-24 DE ANI

Capitolul II

20

2.1 Profilul tânărului de 19 - 24 de ani

Perioada propusă pentru grupa de vârtsă seniori, 19 - 24 ani, prezintă caracteristicile a două etape specifice vârstei psihologice a tânărului, şi anume adolescenţa propriu-zisă, până la 19-20 de ani, şi adolescenţa târzie, între 20 şi 25 de ani. Deşi aceste perioade se delimiteaza atât de clar, el se contopesc şi diferă de la o persoana la alta în funcţie de mediul de dezvoltare social şi familial.

Aceasta perioadă reprezintă vârsta marilor schimbări, atât pe plan fizic cât şi psihic. Tânărul, la această vârstă, se află într-o importantă etapă de dezvoltare, la care se adaugă putenice conflicte interioare legate atât de cunoaşterea de sine, cât şi de cunoaşterea propriului rol în lume, în societate.

La nivel fizic seniorul a încheiat perioada de modificări majore şi rapide şi intră într-o perioadă de dezvoltare lentă atât a corpului, cât şi a obiceiurilor ce îi vor afecta întreaga viaţă.

La nivel psihic au loc multiple transformări ce vor duce la o structură psihică închegată, cu un grad mare de mobilitate.

Confruntările între comportamentele copilăreşti şi cele solicitate de noile cadre sociale, în care va acţiona tânărul, vor duce la multiple transformări interioare.

Cele mai multe transformări psihice la care este supus tânărul la această vârstă sunt generate de nevoile şi trebuinţele acestuia. Majoritatea nevoilor şi trebuinţelor sunt o continuare a celor apărute în copilărie, dar care se transformă în nevoie complexe în această perioadă:

- nevoia de credinţe cu valoare socială

- nevoia de reciprocitate afectivă

- nevoia de grupare axată pe criterii şi preferinţe

- nevoia de autodepăşire, desăvârşire (ca şi personalitate) şi de autoeducare

- + nevoia de a fi unic, de a se exprima ca personalitate

Sub imperiul acestor nevoi, tânărul se dezvoltă şi îşi consolidează structurile logico-formale, capacitatea de interpretare şi evaluare, de planificare, de anticipare, de predicţii, spiritul critic şi autocritic şi îşi dezvoltă propriul sistem al gândirii.

În perioada aceasta apar perioadele de introspecţie ce conduc la examinarea propriilor abilităţi şi aptitudini, examinare ce va conduce la constituirea unei imagini de sine, la reflecţii personale privind locul lui ca individ în societate şi, în cele din urmă, la maturizarea proceselor psihice.

Capitolul II

21

În această perioadă tânărul trece prin procesul de cristalizare a identităţii de sine, ceea ce implică atât identitatea din punct de vedere fizic, cât şi psihosexual, vocaţional şi moral-spiritual, acestea exprimându-se prin caracteristici psihologice şi comportamentale care afirmă şi întăresc sinele şi personaliatea individului.

În plan social au loc transformări în ceea ce priveşte capacităţile de comunicare şi relaţionare a tânărului. Apare lupta pentru independenţa pe plan material, dar şi lupta pentru propriile valori şi viziuni asupra societăţii, unele intrând în conflict cu valorile şi viziunile inoculate de familie. Acestea duc nu numai la conflicte interioare, ci şi la conflicte cu familia.

2.2 Caracteristicile dezvoltarii tânărului adult

În general se poate afirma ca tânărul adult a încheiat perioada rapidă de dezvoltare fizică, emoţională şi intelectuală din timpul adolescenţei şi acum trece la o perioadă de dezvoltare mai lentă, dar la fel de importantă, legată de intimitate, relaţii interumane, identitate şi cunoaştere. Ca şi la tinerii adolescenţi, şi la această vârsta schimbările se realizează într-un ritm diferit de la individ la individ, dar per total dezvoltarea este mai clama şi mai interiorizată decât la indivizii mai tineri. În anumite arii, cum ar fi cea morală sau cea socială de exemplu, se pot observa caracteristici diferite care depind de personalitatea, experienţa sau mediul în care tânărul adult a crescut.

Dezvoltarea Cognitivă

La această vârstă, tinerii sunt capabili să îşi dezvolte simţul critic astfel încât să îşi poata evalua propriul mod de gândire, conştientizând modul în care reacţionează în diferite situaţii şi propriile calităţi şi defecte, pe acest plan.

Atingerea acestui nivel de introspecţie, de la «Ce gândesc» la «De ce gândesc astfel», este extrem de importantă în dezvoltarea unui sistem propriu de valori personale.

Dezvoltarea identităţii personale

Tinerii adulţi caută să îşi definească propria percepţie de sine şi propria identitate. Aceasta căutare perpetuă implică • Stabilirea unui echilibru între trecutul, prezentul şi planurile de viitor personale• Găsirea unui răspuns la întrebările « Cine sunt? » şi « Ce vreau să devin ? » • Dobândirea autonomiei faţă de părinţi şi a sentimentului de responsabilitate în

luarea deciziilor • Acceptarea propriei sexualităţi şi asumarea propriei feminităţi sau masculinităţi• Testarea diferitelor cariere potenţiale şi luarea unor decizii documentate şi

ferme cu privire la propria cariera• Definitivarea şi respectarea propriului sistem de valori morale, religioase,

vocaţionale, etc. şi a propriei filozofii de viaţă

Capitolul II

22

Dezvoltare interpersonală

Pentru a putea beneficia de mai multă reciprocitate, echilibru şi stabilitate în relaţiile interumane proprii, mulţi tineri adulţi învaţă să privească obiectiv mai multe puncte de vedere asupra problemelor şi să accepte şi alte puncte de vedere diferite de cele proprii, luând în considerare şi alte puncte de vedere şi alte modalităţi de a gândi a celorlalţi.

Astfel, prietenia, loialitatea şi încrederea devin factori esenţiali în relaţii şi sunt testate şi preţuite la un cu totul alt nivel.

Totodată, abilitatea de a lega prietenii şi relaţii cu persoane de alte etnii, religii, naţionalităţi sau chiar alte clase sociale face parte din procesul de maturizare şi de depăşire a prejudecăţilor sociale nefondate.

Dezvoltarea intimităţii

Unii tineri adulţi reuşesc să pună bazele unor prietenii durabile cu membrii ai aceluiaşi sex sau ai sexului opus, iar relaţiile devin mai reciproce şi mai intime.

Astfel, propriul spaţiu de siguranţă este redus, seniorii învăţând « să construiască poduri în loc să ridice ziduri » în raport cu ceilalţi.

Dezvoltarea moralităţii

În general tinerii au tendinţa de a rezolva problemele morale bazându-se pe alte aşteptări decât cele care se găsesc în interiorul lor. Aceste aşteptări sunt datorate unor factori personali, şi anume poziţia prietenilor sau a altor persoane importante relativ la acea problemă, sau unor factori impersonali, cum ar fi anumite norme sociale.

Tinerii aflaţi la această vârstă pot renunţa, în mod conştient sau nu, la sistemul de principii şi valori tradiţional şi îşi formează unul propriu bazat pe experienţele şi gândurile proprii. Această rearanjare a principiilor morale creează o derută în soluţionarea problemelor. În interiorul tânărului se poate creea un gol care să îl facă pe acesta să devină sceptic sau negativist.

Capitolul II

23

« În momentul căutarii de slujbe, tinerii experimentează bariere specifice pieţei de muncă. De multe ori angajatorii sunt reţinuţi în a angaja persoane fără experienţă. În multe ţări sistemul educaţional nu este îndreptat în direcţia combinării educaţiei teoretice cu munca propriu zisă. Lipsa experienţei, în special combinată cu o pregătire deficitară, este o bariera în calea accesului în piaţa de muncă. Angajatorii caută de obicei persoane care pot începe munca imediat dupa angajare şi nu sunt dispuşi să îşi asume costurile pregătirii tinerilor adulţi deoaarece nu dispun de resursele umane şi financiare necesare. »

(Romanian Social Exclusion Report – Banca Mondială)

Dezvoltarea spiritualităţii (credinţei)

Încercarea de a afla sensul vieţii se transpune la această vârstă într-o meditaţie, conştientă sau nu, asupra propriei existenţe şi a scopului ei, contribuind la dezvoltarea propriilor convingeri legate de aceasta. În această perioadă tinerii încep să se distanţeze de influenţa credinţelor comunităţii în care trăieşte şi îşi asumă responsabilitatea propriilor convingeri şi conduite spirituale.

Totodată, ei iau din ce în ce mai serios responsabilitatea pentru propriile acţiuni, stil de viaţă şi atitudini. Astfel, ei îşi consolidează credinţa într-un mod centrat pe sine, punând sub semnul întrebării, constant, relaţia dintre convingeri şi acţiuni.

Integrare socio-economică

Integrarea tinerilor în societate şi pe piaţa muncii reprezintă în general o provocare pe care aceştia trebuie să o rezolve într-un timp relativ scurt.

Capitolul III

25


METODA SCOUT

“Cercetăşia este un medicament compus din mai multe ingrediente şi, chiar dacă acestea sunt combinate conform reţetei, cei care îl folosesc nu trebuie să-l condamne pe doctor, dacă efectele asupra pacientului sunt nesatisfăcătoare.”

Baden Powell, Jamboreea

din 1922

Capitolul III

26

Metoda Scout este un sistem de autoeducaţie progresivă bazată pe diferite instrumente educaţionale. Acestea sunt:

• Legea şi Promisiunea;• Învăţarea prin acţiune (learning by doing);• Lucrul în grupuri mici (sistemul patrulelor);• Cadrul simbolic;• Progres personal de dezvoltare ;• Natura;• Suportul adulţilor.

Metoda Scout este un cadru educaţional cuprinzător, alcătuit din elemente interconectate ca un sistem, astfel încât să ofere tinerilor un mediu activ şi cuprinzător de învăţare.

Dacă este să fie privite individual, unele din aceste instrumente educaţionale sunt folosite în alte forme de educaţie – lucru în echipă pentru realizarea de proiecte, de exemplu. În Cercetăşie, faptul că acestea apar împreună şi sunt folosite ca un sistem reuşesc să facă Cercetăşia unică.

În acest sens, un sistem poate fi descris ca o conexiune de elemente în care fiecare element:

- are o funcţie specifică;

- interacţionează cu celelalte elemente pentru a întregi eficienţa fiecăruia;

- contribuie la atingerea obiectivelor propuse.

Capitolul III

27

Astfel „Legea şi Promisiunea” reprezintă angajamentul asumat de fiecare cercetaş. Legea cercetaşului reprezintă o sinteză a valorilor mişcării, valori ce le sunt insuflate membrilor. Aderarea la aceste valori se face printr-un ritual în care se depune Promisiunea şi care reprezintă astfel aderarea la cercetăşie. Promisiunea şi Legea reprezintă „adezivul” care încheagă întregul pachet de elemente numit „Metoda Scout”. Prin angajamentul asumat de către copil / tânăr se creează legătura cu organizaţia şi astfel persoana se identifică cu acest portret moral.

Sistemul patrulelor este un element ce are în vedere acţiunea în grupuri mici. În patrulă, în primul rând, este satisfăcută nevoia de afiliere, de apartenenţă. Sistemul este definit ca reprezentând: „instituirea unor grupuri mici şi coezive de 6-8 cercetaşi, care se autoconduc democratic, în care fiecare are o responsabilitate anume şi toţi participă la deciziile şi acţiunile comune” (M. Ştefan, 2001, p.113).

Învăţarea sau educaţia prin acţiune este un alt element al metodei pedagogice şi se referă la învăţarea prin experimentarea şi desfăşurarea în comun a activităţilor iniţiate şi organizate de cercetaşi prin ei înşişi. În cartea „ Le guide du chef eclaireur” Baden Powell spunea: „ este un joc în care fraţii sau surorile mai mari au ocazia să asigure celor mai mici un mediu sănătos şi să-i încurajeze spre o activitate sănătoasă, care să ajute dezvoltarea spiritului lor civic” (R. Baden Powell, 1965, p.13).

Natura este reprezintă cadrul ideal de învăţare, fiind prin definiţie un teren de experienţă. Din acest motiv, mare parte din acţiunile cercetăşeşti se desfăşoară în aer liber, în natură sau aproape de natură. Acest contact cu natura dezvoltă individul prin: întărirea sănătăţii şi călirea fizică, mărirea bagajului de cunoştinţe prin observarea directă, dobândirea unor abilităţi practice precum şi descoperirea capacităţii de a te descurca în situaţii dificile prin mijloace simple.

Capitolul III

28

Cadrul simbolic al cercetăşiei este situat în lumea imaginarului şi astfel, prin această asociere a realului cu imaginarul, totul devine mult mai atractiv pentru cercetaşi. Acest cadru reprezintă un instrument folosit în toate activităţile şi fără acesta cercetăşia nu ar mai fi cercetăşie. El reprezintă un element ludic, care pune în funcţiune imaginaţia şi diferă în funcţie de ramura de vârstă. Acest cadru dă copiilor senzaţia aventurii, dăruire pentru o cauză nobilă, precum şi explorarea curajoasă. Până şi noţiunea de cercetaş reprezintă un simbol: aceea de om care merge înainte, care înfruntă greutăţile şi facilitează drumul celor care vin în urma sa. (M. Ştefan, 2001, p.113). Acestui cadru i se datorează atractivitatea şi farmecul activităţii.

Schema de progres personal reprezintă „un cadru de referinţă pentru a orienta şi evalua progresul fiecărui tânăr” (M. Ştefan, 2001, p.109) şi are drept trăsături următoarele: sistemul este raportat la vârsta specifică individului, cercetaşii îşi aleg singuri obiectivele pe care vor să le atingă şi în acelaşi timp îşi aleg şi activităţile prin care vor să realizeze aceste obiective, pregătirea se face prin participarea la acţiunile comune cu patrula sau cu unitatea, evaluarea se face de către cercetaş ( prin însemnările din carnetul de progres personal) şi de către grupul din care face parte la care se adaugă şi ajutorul oferit de liderul adult în ceea ce priveşte progresul copiilor. „Secretul pentru a reuşi în educaţie nu este atât să-l înveţi pe copil, cât de a-l pune în situaţia de a învăţa prin el însuşi” (M. Ştefan, 1994, p.13)

Adultul în cercetăşie reprezintă liderul sau modelul de conduită după care cei mici se orientează. Între el şi cercetaşi apare o relaţie educativă, însă aceasta este mult mai diferită de cea care apare între profesor şi elev. Această relaţie devine mai deschisă, mai afectivă, mai apropiată, mai transparentă. Relaţia se transformă şi mai mult în măsura în care adulţii, cu rol pedagogic, pot fi persoane din afara şcolii, iar influenţa acestora fiind exercitată pe căi indirecte. Tinerii şi adulţii ce îi îndrumă „împărtăşesc aceleaşi idealuri şi acelaşi angajament, respectă acelaşi cod valoric ( Legea cercetaşului)”. (M. Ştefan, 2001, p.110)

Metoda Scout este un sistem de dezvoltare educaţională personală. Scopul acesteia este de a ajuta fiecare copil sau tânăr să-şi dezvolte capacităţile şi aptitudinile personale, pentru a-şi construi o personalitate proprie, pentru a-şi descoperi nevoile care sunt diferite în functie de vârstă şi pentru a-şi deschide uşi către viitor, ţinând cont de dezvoltarea personală a fiecăruia.

Capitolul III

29

Metoda Scout propune un cadru educational bazat pe ideea că tânărul se dezvoltă natural. Aceasta propune o soluţie care să răspundă nevoilor de acţiune, provocare şi aventura a tinerilor; a dorinţelor acestora de a explora, de a cerceta şi descoperi noi lucruri. Capacitatea naturală de a fi creativi şi de a-şi folosi abilităţile, nevoia de a se simţi apreciaţi şi respectaţi ca indivizi, nevoia de a realiza relaţii şi conexiuni cu cei din jur şi de a da un sens lumii, duce la respectarea propunerii care reiese din Metoda Scout.

În acelaşi timp, Metoda Scout oferă un mod de viaţă care canalizează energia copiilor şi tinerilor într-un mod plăcut, care-i face să experimenteze diverse lucruri rămânând, totuşi, independenţi, responsabili şi «angajaţi» pe un drum corect, întotdeauna deschişi pentru a-şi extinde capacităţile actuale. Metoda Scout îi ajută la dezoltarea progresului personal către aceste direcţii prezentate mai sus, într-un mod echilibrat şi atractiv.

Metoda Scout este desemnată pentru a stimula dezvoltarea tinerilor pe grupe de vârstă pe care Cercetăşia a adoptat-o. Aceasta înseamnă că obiectivele educaţionale pentru fiecare element din Metoda Scout şi calea prin care ele «lucrează» împreună ca un sistem sunt la fel de valabile şi eficiente şi atunci când lucrăm cu lupişorii, dar şi când desfăşurăm activităţi cu exploratorii sau seniorii.

La seniori, Metoda Scout ar fi prezentată astfel:

Legea şi Promisiunea apartenenţă

Sistemul patrulelor - unitate, patrulă de seniori- grup de interes

Cadrul imaginar Călătorul, cu etapele: hoinar, ucenic, călăuză

Natura drumeţii, ieşiri, hike-uri, expediţii, campuri, viaţa în aer liber etc.

Învăţarea prin acţiune Activităţile pe care le realizează pun accentul pe diversitate şi implicare în comunitate

Sistemul de progres personal Un sistem de recunoaştere a progresului în aptitudini, aventură, cunoaştere, descoperire, deprinderi şi cunoştinţe, structurat atât în etape de progres, cât şi pe domenii de interes.

Sprijinul Adult La seniori, sprijinul adult vine din două direcţii: - liderul de seniori – este cel care supervizează patrula şi unitatea de seniori şi identifică âmpreună cu aceştia progresul personal realizat- mentorul – este cel care îl sprijină pe senior să se dezvolte, oferindu-i atât înformaţii şi sugestii, cât, mai ales, oferindu-i-se ca model.

Capitolul III

30

Identificarea celor mai bune instrumente de concretizare a Metodei Scout aplicată pentru tinerii cu vârsta cuprinsă între 18 – 24 de ani a pornit de la caracteristicile şi nevoile specifice acestora, prin propunerea de obiective educaţionale, obiective care sunt prezentate în capitolul despre arii de dezvoltare acestui ghid.

Pe parcursul acestui ghid, fiecare dintre elementele Metodei Scout sunt prezentate în detaliu pentru a putea fi aplicate cu uşurinţă de liderii care lucrează cu seniorii, dar chiar şi de către cei care sunt la început de drum şi doresc înfiinţarea unei unităţi de seniori.

Capitolul IV


CADRUL SIMBOLIC

„Când ai ajuns la capătul a ceea ce ar trebui să ştii, eşti la începutul a ceea ce ar trebui să simţi.”

În acest capitol liderul va afla:• care este cadrul simbolic propus în lucrul cu seniorii şi de ce a fost acesta ales;• cum poate fi folosit acest cadrul în activităţile cu seniorii;• care este corespondenţa dintre elementele scout şi elementele cadrului simbolic;

31

Capitolul IV

A fost odată ca niciodată….

….. şi de n ar fi nu s-ar povesti cu siguranţă…

A fost odată un bătrân înţelept, cu barbă lungă şi albă, cu ochii blânzi şi plini de

căldură, ce emana prin priviri o forţă uluitoare. Palmele lui cuprindeau întreaga lume, într-o mângâiere nesfârşită a dăruirii şi iubirii, iar ochii lui păstrau mereu acea căldură nepământeană, plină de forţă, cuprinsă din necuprins.

Gândul său era tot una cu timpul, cu transformările existente, cu viaţa, iar braţele sale cuprindeau tot ce există într-o îmbrăţişare eternă. Toată firea se legăna pe atunci într-un dans nesfârşit al bucuriei, al armoniei depline. Sunetele învăluiau lumea într-o muzică înălţătoare a împlinirii. Totul tresărea în faţa unei frumuseţi atât de depline. Iar cântecul blând şi înalt se revărsa necontenit asupra firii.

Bătrânul privea cu drag în jurul său, zâmbind. În această casă a iubirii şi perfecţiunii, el şi-a întemeiat familia, vastă şi numeroasă, de o complexitate de neînchipuit. S-a ocupat cu atenţie de fiecare copil al său, lâsând câte un dar suprem, unic pentru fiecare. Le a transmis apoi din înţelepciunea lui nesfârşită taine şi cunoaştere. Şi i a învăţat să se bucure, să zâmbească, să cunoască împliniri cuprinse din necuprins.

Dar bătrânul nostru a dorit ca ei să cunoască nu numai fericirea şi perfecţiunea din casa în care au crescut, ci ca ei să ajungă să găsească fericirea în imperfecţiunea lumii înconjurătoare, să aprecieze frumuseţea lucrurilor simple şi mărunte din jur, să cunoască credinţa şi forţa pe care o dă credinţa, încrederea în ceilalţi. Astfel, şi-a lăsat copiii să meargă fiecare pe drumul lui, dăruindu-le libertatea deplină de a alege şi posibilitatea de a se înălţa tot mai mult către tainele cunoaşterii.

Şi uite aşa...rând pe rând...copiii bătrânului au plecat pe poteci neumblate, pelerini căutători ai adevărului absolut, călători neobosiţi.

Cine să le mai ştie urma paşilor?

Drumurile lor s-au ramificat în mii de poteci. Unele s-au mai intersectat la vreme de răscruce, altele nu s-au întâlnit niciodată.

În drumurile apucate, purtând în minte şi în suflet învăţătura părintească, fiecare dintre copiii bătrânului a căutat să-şi afle rostul. Cărările nu sunt uşoare, obstacolele pândesc la tot pasul, dar bucuriile sunt cu atât mai mari cu cât un obstacol este depăşit, iar lecţia de viaţă este înţeleasă şi asumată.

Apar suişuri şi coborâşuri, prăpăstiile descurajărilor dar şi priveliştile senine ale speranţei. Ajutoarele sunt nelipsite însă, căci bătrânul nu şi lasă nicicând copiii la greu.

32

Capitolul IV

Soarele încălzeşte şi luminează neobosit întreaga fire, amintind mereu de iubirea şi mângâierea bătrânului. Iar vântul şi apa în curgerea lor, mai şoptesc din când în când din îndemnurile sale.

Pas cu pas, copiii bătrânului parcurg acest drum al cunoaşterii şi al regăsirii. Pelerini, căutători ai adevărului absolut, ei urcă pe treptele către desăvârşire, traversând etape şi etape.

Nicio călătorie nu seamănă cu alta, precum niciun zâmbet nu poate fi identic altuia, iar nicio trăire nu este la fel cu alta. Clipele ce se scurg clădesc, într-o necontenită căutare şi regăsire, împlinirea unică şi tainică a fiecăruia.

Şi oare câte bucurii s-au scurs astfel în curgerea eternă a timpului? Dar dureri şi regrete?

Acestea au rămas înscrise în balanţa vremurilor. Doar vântul le mai şopteşte din când în când. Căci ele vor rămâne înregistrate în Cartea Vieţii, ca valori cuprinse din necuprins...

Cine sunt? Datorită cui exist? De ce am ajuns în acest loc? se-ntreabă gânduri tăcute în inima fiecăruia. Dar răspunsurile rămân în ecourile depărtărilor.

Călătorii pornesc pe drumurile lor fiecare, cu fascinaţia începuturilor în suflete şi cu o desagă de semne de întrebare în spate. Cărările lor se arată deocamdată tăinuite în necunoscut.

Începuturile... să fie cu farmecul lor aparte. HOINAR în drumul său devine fiecare copil al bătrânului, încercând să descopere lumea şi viaţa, cu adâncurile pline de înţelesuri. Încet – încet, vălul de pe ochi începe să se ridice. Noi orizonturi li se deschid şi văd drumul din faţa lor cum se ramifică în multe şi felurite direcţii.

33

Capitolul IV

Încotro s-o apuc? se-ntreabă fiecare în cuget. Decizia îţi aparţine în totalitate – pare a-i răspunde inima. Tu eşti cel care îşi făureşte propria călătorie.

Pelerin, hoinar, se opreşte pentru a-şi trage sufletul. Îşi şterge sudoarea de pe frunte şi priveşte în zare. Cale lungă îl aşteaptă. Răsuflă din nou şi îşi scutură hainele. Apoi, încrezător o apucă pe poteca aleasă, pentru a deveni UCENIC pe acest drum. Îşi începe, astfel, cea mai importantă etapă a dezvoltării sale. Străbate mări şi ţări, felurite hotare, străbătând fără înfricare drumul ales.

După un timp, priveşte din nou către zare spre drumul pe care l-a ales. Acum ochii au altă înţelegere a lumii şi privirea sa altă adâncime. Sufletul poate deja să împărtăşească lumii din necuprinsul său. O face atunci cu bucurie şi necondiţionat, aşa cum l-a învăţat bătrânul tată de mic, devenind CĂLĂUZĂ pentru cei ce mai au încă drum de parcurs. Îi apar în faţă noi împliniri, dar şi noi lecţii de viaţă.

Deşi spre final, jurnalul său de călătorie se deschide la o altă pagină, ce completează povestea sa unică.

Şi nu uita niciodată călătorule drag, pelerin neobosit, în drumurile tale că poţiÎnvaţa de la toate

" Învaţă de la ape să ai statornic drum,Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum,Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.

Învaţă de la soare cum trebuie s-apui,Învaţă de la piatră cât trebuie să spui,Învaţă de la vântul ce adie pe poteciCum trebuie prin lume, de liniştit să treci.

Învaţă de la toate, căci toate sunt surori,Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să moriÎnvaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitatÎnvaţă de la nufăr să fii mereu curat.

Învaţă de la vultur, când umerii ţi-s greiŞi du-te la furnică să vezi povara eiÎnvaţă de la greier, când singur esti să cânţi,Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.

Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,Învaţă de la toate, că totu i trecător,Ia seamă, fiu al jertfei prin lumea n care treci,Să înveţi din tot ce piere,tu să traieşti în veci! "

34

Capitolul IV

4.1 Cadru simbolic propus: Călătoria, Seniorul un călător pornit pe drumul spre maturitate

Tânărul, la această vârstă se afla într-o continuă căutare a propriului EU, în definirea propriului caracter, în crearea unui sistem de valori propriu, în descoperirea propriului loc în cadrul societăţii.

Călătoria reprezintă practic drumul propriu de dezvoltare personală, un drum presărat de provocări, un drum care îndeamnă la autodepăşire.

Călătoria: Seniorul, un călător pornit pe drumul spre maturitate – este format din trei etape, fiecare reprezentând un anume stadiu de dezvoltare a cercetaşului ţinându-se cont de îdeplinirea obiectivelor şi cerinţelor specifice fiecărei etape, şi anume: hoinarul, ucenicul şi călăuza.

4.2 Etapele din sistemul de progres:

Etapa I – etapa de descoperire HOINARUL

În această etapă seniorul, după etapa 0 de inţiere, începe să se familiarizeze cu noile provocări care îi apar în faţă, încercât, pe cât posibil, să exploreze mai multe zone.

Astfel, seniorul este provocat să descopere din ce în ce mai multe potenţiale arii de interes, astfel încât să poată selecta direcţia pe care merge.

Hoinarul este acel călător singur care, plecat din cetate, încearcă să cunoască lumea înconjurătoare fără a-şi stabili un plan concret, un drum foarte specific de urmat, fiind deschis să înveţe şi să descopere tot ceea ce îi iese în cale.

Cuvântul definitoriu pentru această etapă este descoperirea, hoinarul fiind la momentul în care caută, încearcă şi experimentează.

Descoperirea : reprezentată prin momentul călătorului în timpul nopţii, timp în care acesta se orientează mai greu, atât din cauza întunericului din jurul său cât şi datorită faptului că este la începutul călătoriei sale.

Pentru că drumul pe care a păşit nu îi este cunoscut şi nu ştie ce îi poate ieşi în cale în orice moment, hoinarul umblă uşor şi încet, cu capul puţin plecat pentru a vedea pe unde calcă, fiind prudent şi prevăzător. Acesta reprezintă momentul de hoinăreală al călătorului.

35

Capitolul IV

Etapa II – etapa de dezvoltare UCENICUL

După perioada de descoperire caracterizată de experienţe, de încercări şi de învăţături, hoinarul ajunge să întrezărească drumul propriu, începe să urce pas cu pas spre maturitate.

În această perioadă, seniorul, din hoinar, devine o persoană care ştie încotro vrea să se dezvolte, încercând, învăţând şi persistând în a se se dezvolta în acele direcţii pe care le crede potrivite pentru sine, pentru dorinţele, pentru rolul lui în cadrul societăţii, devenind ucenic.

În această etapă, ucenicul se implică mai mult în activităţi prin care începe să se implice mai mult în ceea ce înseamnă dezvoltarea comunităţii în care trăieşte, asumându-şi roluri cu un grad din ce în ce mai mare de responsabilitate.

Cuvântul cheie în acest caz este dezvoltarea

Dezvoltarea: reprezentată de călătorul care deja are un drum din ce în ce mai vizibil, în care soarele apare în drumul său şi deja îi face puţină lumină călătorului.

Călătorul, ucenicul, are acum capul ridicat pentru a vedea nu doar drumul pe care îl urmează, ci şi mediu în care călătoreşte, având în faţă direcţia ce doreşte să o urmeze, fiind momentul lui de ascensiune.

Etapa III - etapa de împărtăşire CĂLĂUZA

Această etapă finală pregăteşte trecerea cercetaşului de la stadiul de beneficiar la stadiul de adult în cercetăşie, în acel moment putând opta ori spre o implicare punctuală, specifică, ori spre o implicare de mai de lungă durată, ca lider la una dintre grupele de vârstă.

Este momentul în care îşi plănuieşte plecarea spre a explora alte şi alte zone şi pentru a se implica tot mai mult în comunitatea locală sau acolo unde observă că este nevoie de implicarea lui.

Cuvântul cheie pentru această etapă este împărtăşirea.

Ucenicul, după o lungă perioadă de specializare şi dezvoltare proprie, ajunge la momentul în care este conştient de capacităţile proprii şi ştie că are suficientă experienţă pentru a împărtăşi din cunoştinţele sale şi celor care vin din urmă (incluzând aici şi cercetaşii de la grupele de vârstă mai mici), în acest fel devenind călăuză.

În această etapă, călăuza se implică în activităţi care, pe de o parte îl solicită prin roluri cu gard mare şi foarte mare de responsabilitate, dar care să-i pună în valoare experienţa căpătată în cele două etape anterioare, şi, pe de altă parte, în activităţi care presupune contactul, relaţionarea şi muncă cu persoane care sunt la început de drum şi au nevoie de sprijin şi ei în a urca spre maturitatea proprie.

36

Capitolul IV

Împărtăşirea : 2 elemente apar în însemnul specific, şi anume: soarele, aflat sus, care luminează cu putere, datorită căruia călătorul, aflat în vârful muntelui, poate vedea mult mai bine, inclusiv drumul pe care a urcat, şi poate lua decizii mai uşor. Totodată, călătorul ajuns în vârf, se întoarce către cei care vin din urmă şi le intinde mereu mana să îi sprijine.

Ca o concluzie la cele afirmate mai sus, seniorul reprezintă călătorul, ajuns într-o lume nouă în care, alături de alţi aventurieri, descoperă şi experimentează lucruri noi. Poate explora tot mai mult lumea în care locuieşte şi, totodată, contribuie în mod pozitiv la dezvoltarea acesteia, ţelul său fiind ca, dintr-un simplu hoinar, să devina călăuză pentru ceilalţi.

4.3 Însemne de progres

Pentru obiectivele propuse pentru seniori pe cele 6 arii de dezvoltare s-au stabilit 14 domenii de progres, fiecare domeniu având câte 3 faze ( descoperire, dezvoltare, împărtăşire), reprezentate de 3 de culori diferite pentru fiecare domeniu, reprezentând stadiul în care a ajuns cu dezvoltarea fiecăruia, astfel: verde, portocaliu şi roşu.

Succesiunea a fost special selectată tocmai pentru a oferi starea de evoluţie în sine.

• Verdele este o culoare ce semnifică înclinarea spre luarea de iniţiative şi dă senzaţia de efect de linişte, bună dispoziţie, relaxare, meditaţie, echilibru, siguranţă. Exprimă concentrare, siguranţă, introspecţie.

• Oranjul , cea mai calda culoare a spectrului, oranjul este benefic, energizant, pozitiv şi expresiv.

• Roşul este o culoare care are un efect stimulator general, provoacă, incită la acţiune, îndeosebi în plan psihomotor, stimulator intelectual. Este o culoare specifica tipului activ, autonom, locomotor, competitiv, etc.

37

Capitolul IV

4.4 De ce a fost ales acest cadru simbolic?

Călătorul semnifică omul în continua mişcare, care doreşte să exploreze şi să învete de la alţii, dar şi să înveţe şi să ajute; este acel om care decide singur în ce direcţie vrea să meargă şi cum să treacă singur peste dificultăţile apărute în drumul său.

Acest sentiment dorim să îl transmitem seniorilor pentru ca ei să înţeleagă că au libertatea de a alege, că îşi pot decide singuri drumul în viaţă, să realizeze importanţa implicării personale în dezvoltarea societăţii, să fie responsabil, să observe şi să ia atitudine atunci şi acolo unde este nevoie.

Scopul călătoriei : La terminarea senioratului cercetaşul are un caracter şi un sistem de valori proprii bine definite, este responsabil şi devine un membru activ al societăţii. Practic, scopul călătoriei este de a trece de la stadiul unui simplu hoinar la stadiul unei călăuze.

38

Capitolul V

39


SISTEMUL DE PROGRES PERSONAL

Indiferent de vârsta la care copilul sau tânărul ia contact cu cercetăşia, propunerea educativă răspunde nevoilor caracteristice vârstei lor. Astfel, toate activităţile la care ei participă sunt realizate pe baza a şase arii de dezvoltare: fizică, socială, intelectuală, spirituală, emoţională şi a caracterului. Pe baza acestora au fost stabilite foarte clar obiectivele educaţionale pentru seniori şi totodată, sistemul de progres pe care aceştia îl vor parcurge.

Asadar, pe parcursul acestui capitol, liderul:• va afla care sunt cele şase arii de dezvoltare, pe baza cărora se realizează activităţile pentru seniori;• va afla care sunt obiectivele educaţionale pentru seniori, specifice fiecărei arii de dezvoltare;• va cunoaşte etapele sistemului de progres personal ale seniorilor, astfel încât în momentul încheierii ciclului educaţional, seniorii să deţină un bagaj încărcat de cunoştinte, valori şi principii care să îl ajute în societate.

Capitolul V

40

5.1 ARIILE DE DEZVOLTARE

Atunci când se vorbeşte despre dezvoltarea personalităţii unui om, se identifică, de fapt, şase arii de dezvoltare. Acestea sunt:

DEZVOLTAREA FIZICĂ: Seniorul ştie că este responsabil de creşterea şi sănătatea corpului său, prin practicarea a cel puţin unui sport, prin menţinerea sănătăţii şi prin performanţă în activităţile la care participă.

DEZVOLTAREA INTELECTUALĂ: Seniorul continuă să îşi dezvolte abilităţile de a gândi, de a crea şi de a folosi informaţia primită într-un mod original, pentru a se adapta la noi situaţii - rezolvare de probleme, colectarea şi procesarea informaţiei primite.

DEZVOLTAREA AFECTIVĂ: Seniorul îşi recunoaşte sentimentele şi învaţă să şi le exprime, pentru a atinge şi a mentine o stare interioară de libertate, echilibru şi maturitate emoţională – responsabilitate, exprimare, grijă, descoperire de sine.

DEZVOLTAREA SPIRITUALĂ: Seniorul cunoaşte şi înţelege moştenirea spirituală a comunităţii sale, descoperă realitatea spirituală care dă sens vieţii şi îşi ghidează viaţa de zi cu zi după un set de principii şi valori, respectând în acelaşi timp alegerile spirituale ale celorlalţi – descoperire spirituală, valori, înţelepciune.

DEZVOLTAREA SOCIALĂ: Seniorul este conştient de relaţia de interdependenţă dintre el şi ceilalţi şi continuă să îşi dezvolte abilităţile de a coopera şi de a conduce – relaţionare cu ceilalţi, solidaritate şi serviciu, comunicare, cooperare, colaborare, leadership.

DEZVOLTAREA CARACTERULUI: Seniorul ştie că este responsabil faţă de sine însuşi, pentru dezvoltarea proprie, pentru a învăţa şi pentru a căuta fericirea şi, în acelaşi timp, îi respectă pe ceilalţi. Tânărul ia decizii, îşi asumă responsabilitatea consecinţelor acestora, îşi stabileşte obiectivele personale şi identifică paşii necesari pentru a le atinge – alegeri responsabile, autonomie, angajament, identitate.

Pe baza acestor arii de dezvoltare personală, pentru seniori au fost formulate o serie de obiective educaţionale care să răspundă profilului şi nevoilor proprii şi, de asemenea, care să ajute la identificarea unor activităţi specifice vârstei, pentru realizarea progresului personal pe toată perioada senioratului.

Capitolul V

41

5.2 OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE LA SENIORI

Dezvoltarea fizică

Piste educaţionale Obiective educaţionale

Identificarea nevoilor

1. Este conştient de funcţionarea propriului corp şi de procesele biologice care îl pot afecta.

2. Este responsabil de dezvoltarea armonioasă a propriului corp.

3. Cunoaşte abilităţile fizice şi urmăreşte să şi le îmbunătăţească.

Întreţinerea corpului(menţinerea sănătăţii)

1. Adoptă un stil de viaţă sănătos; este echilibrat în ceea ce priveşte alimentaţia şi raportul activitate – odihnă.

2. Acţionează pentru a-şi întreţine corpul în mod armonios şi pentru a-şi păstra sănătatea.

3. Este conştient de efectele substanţelor, fenomenelor şi obiceiurilor nocive asupra sănătăţii psiho-fizice şi acţionează cu responsabilitate în ceea ce le priveşte.

Eficienţa 1. Cunoaşte acţiunea benefică a sportului şi se

implică în activităţi sportive.2. Îşi perfecţionează simţurile, rezistenţa, forţa,

agilitatea şi autocontrolul, pentru a fi “gata oricând”.

Dezvoltarea fizică este aproape completă la această vârstă. Tânărul adult se află la vârsta la care capacităţile fizice pot atinge cel mai înalt nivel. Ca acest lucru să se întâmple, seniorul trebuie să îşi dezvolte în special atitudinea pozitivă faţă de dezvoltarea fizică. În acelaşi timp, acum se creează obiceiuri care pot dura o viaţă întreagă. Scopul nostru este de a pune umărul ca aceste obiceiuri să fie sănătoase.

Practicarea cu regularitate a unui sport, cunoaşterea propriului corp, alimentaţia şi stilul de viaţă echilibrat sunt obiceiuri care pot permite menţinerea unui corp sănătos până la o vârstă înaintată, iar un corp sănătos este prima condiţie pentru ca un om să fie activ în societate şi să aibă o minte sănătoasă.

Capitolul V

42

Dezvoltarea intelectuală


Colectarea informaţiilor

1. Işi dezvoltă în mod continuu şi sistematic cunoştinţele în diversele domenii de interes.

2. Este capabil să se concentreze asupra principalelor domenii de interes şi de a-şi îmbogăţi cunoştinţele în aceste arii.

3. Este conştient de factorii care îl motivează în procesul de învăţare.

Prelucrarea informaţiilor

1. Îşi foloseşte experienţa în mod eficient în procesul de învăţare de tip autodidact.

2. Este autonom şi practic în procesul de învăţare, fiind orientat către scopuri şi relevanţă.

3. Abordează învăţarea ca pe un proces de rezolvare a problemelor, nu doar ca pe o modalitate de satisfacere a propriei curiozităţi.

Rezolvarea problemelor

1. Actionează cu maturitate şi agilitate în diversele situaţii în care se regăseşte.

2. Işi foloseşte în mod inovativ cunoştinţele acumulate, pentru a da un aport pozitiv în beneficiul societăţii.

3. Urmăreşte să optimizeze în mod creativ activităţile pe care le întreprinde.

În general, aria de dezvoltare intelectuală se referă la îmbunătăţirea capacităţilor cognitive şi de prelucrare a informaţiei. Până la vârsta senioratului, copiii şi tinerii se dezvoltă uniform pe o arie mare de domenii. Odată cu terminarea liceului, tânărul adult este nevoit, din cauza complexităţii societăţii moderne, să activeze mai puţin în anumite domenii, pentru a se specializa în altele.

Şi în organizaţia noastră, seniorul are posibilitatea să aleagă şi să se pefecţioneze pe anumite domenii. Acestea sunt domeniile în care el, ca cetăţean, va contribui la crearea unei lumi mai bune.

Liderul de seniori este cel care oferă suport în activităţile desfăşurate de către seniori, pentru ca aceştia să atingă maximul de cunoştinţe şi profesionalism în direcţiile alese.

Capitolul V

43

Dezvoltarea afectivă


Cunoaşterea de sine

1. Conştientizează şi acceptă propriile trăiri şi sentimente, înţelege cauzele şi efectele pe care acestea le pot avea asupra sa şi a celorlalţi.

2. Caută să atingă şi să-şi menţină echilibrul interior, să se dezvolte pentru a deveni matur din punct de vedere emoţional.

3. Îşi consolidează increderea în sine, fiind conştient de capacităţile personale şi de potenţialul de care dispune, pentru a-şi găsi propriul rol.

Exprimarea de sine

1. Este capabil să-şi exprime propriile trăiri şi sentimente într-un mod autentic.

2. Îşi dezvoltă capacitatea de a transmite mesaje complexe prin diferite forme de comunicare.

Relaţionare şiautocontrol

1. Adoptă o atitudine pozitivă în ceea ce priveşte viaţa şi oamenii.

2. Are un comportament empatic faţă de oameni, manifestând respect, solidaritate, înţelegere şi bunăvoinţă.

3. Este conştient de angajamentele implicate de viaţa familială şi este capabil să se decidă în mod responsabil în privinţa întemeierii unei familii.

4. Dovedeşte maturitate în privinţa afectivităţii şi sexualităţii şi este conştient de implicaţiile pe care le are viaţa sexuală.

5. Este capabil să-şi identifice şi să-şi controleze propriile reacţii în diferite circumstanţe, în ceea ce priveşte relaţiile cu persoanele din jur.

O trăsătură a firii umane o reprezintă latura afectivă, ce se compune din nevoia de a primi şi de a oferi afecţiune, care contribuie la dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor dintre oameni.

Dezvoltarea laturii afective se desfăşoară pe tot parcursul vieţii şi implică o paletă largă de trăiri şi sentimente. La vârsta specifică senioratului, tânărul încheie perioada adolescenţei, un timp agitat în general din punct de vedere afectiv, fiind la vârsta la care anumite trăsături afective se înrădăcinează în comportamentul şi personalitatea lui.

Liderul de seniori, în această perioadă, îi este seniorului prieten şi îl sprijină în formarea şi dezvoltarea unui afect sănătos, tânărul fiind responsabil să se descopere pe sine şi să îşi găsească echilibrul emoţional prin forţe proprii şi experienţe personale.

Capitolul V

44

Devoltarea spirituală


Înţelepciune

1. Îşi consolidează o personalitate echilibrată, disciplina lăuntrică şi are un set personal de valori.

2. Este conştient de responsabilitatea faţă de propria dezvoltare umană şi vocaţională şi este angajat în acest proces.

Deschidere

1. Este conştient de nevoia de a avea relaţii bazate pe afecţiune şi grijă şi este implicat în construirea acestora.

2. Îşi consolidează propria identitate spirituală şi îşi dezvoltă cunoaşterea propriei valori şi a propriei apartenenţe religioase.

3. Se face acceptat şi îi acceptă pe ceilalţi aşa cum sunt.

Fascinaţie

1. Caută în mod deliberat realitatea spirituală transcendentă, prin descoperirea minunilor naturii.

2. Frecventează locuri marcate de simbolism religios ce pot inspira trăiri de pace, iubire şi fascinaţie.

Descoperirea spirituală

1. Este angajat în crearea unei societăţi umane şi juste, fiind călăuzit de valori spirituale asimilate la nivel personal.

2. Cunoaşte moştenirea spirituală şi religioasă a propriei comunităţi şi a altora, având o viaţă spirituală proprie, respectând-o pe aceea a celor din jur.

3. Este capabil să descopere şi să-şi însuşească sensul spiritual al experienţelor de viaţă, personale şi colective.

4. Găseşte dimensiunea spirituală în expunerea la circumstanţe, locuri şi persoane ce o pot inspira, în colaborarea şi solidaritatea cu alţii şi în responsabilitatea pentru propria dezvoltare.

Interiorizare

1. Găseşte propriile momente de întâlnire cu divinitatea prin intermediul naturii sau a momentelor de rugăciune.

2. Este capabil să organizeze activităţile cercetăşeşti, incluzând momentele spirituale ca parte integrantă a acestora.

Spiritualitatea reprezintă aria care însumează principiile şi valorile personale, viziunea asupra lumii şi a vieţii, credinţa şi respectul faţă de Creator şi Creaţie şi fascinaţia faţă de misterele existenţei umane.

Capitolul V

45

Prin spiritualitate, cercetaşul reuşeşte să se înţeleagă pe sine şi să înţeleagă lumea înconjurătoare, fiind capabil de a vedea dincolo de lucrurile obişnuite, palpabile, ajungând la partea profundă a vieţii. Astfel, se poate orienta în descoperirea şi însuşirea de valori şi principii ce pun bazele dezvoltării de atitudini şi comportamente, care îl vor ghida în adoptarea unui mod de viaţă sănătos şi matur din punct de vedere al relaţiilor cu cei din jurul său, cu el însuşi şi cu Divinitatea.

Dezvoltarea socială


Relaţii interpersonale şi comunicare

1. Işi dezvoltă abilităţile de interacţiune socială şi adoptă o atitudine pozitivă în dezvoltarea relaţiilor cu cei din jur.

2. Relaţionează cu cei din jur în mod nediscriminatoriu, fără a fi influenţat de stereotipuri sau prejudecăţi de ordin social, religios, etnic sau sexual şi urmăreşte înlăturarea lor şi a efectelor acestora.

3. Îşi dezvoltă abilităţile de comunicare şi reuşeşte să se facă înţeles.

4. Îşi cultivă în mod conştient abilităţile de rezolvare a conflictelor.

Colaborare şi coordonare

1. Acţionează în mod responsabil pentru dezvoltarea grupului, promovând şi facilitând un climat de colaborare în interiorul acestuia.

2. În interiorul grupului din care face parte, participă la definirea, respectarea şi evaluarea unor reguli unanim acceptate.

3. Este conştient de rolul şi importanţa relaţiilor de interdependenţă dintre membrii unui grup şi caută să descopere şi să pună în valoare potenţialul fiecăruia.

Solidaritate şi serviciu în slujba societăţii

1. Intelege pe deplin importanţa implicării civice şi îşi asumă responsabilităţi spre beneficiul societăţii.

2. Este un model de corectitudine socială şi promovează principiile şi valorile democraţiei.

3. Descoperă interdependenţa între oameni şi între comunităţi şi conştientizează apartenenţa la o comunitate din ce în ce mai largă, asimilându-şi identitatea şi rolul de cetăţean al întregii lumi.

4. Îşi dezvoltă spiritul de solidaritate umană şi se implică în acţiuni de ajutorare a celor aflaţi în dificultate.

Prin definiţie, omul este o fiinţă care trăieşte şi se dezvoltă în cadrul unui grup social

- familie, grup de prieteni, şcoală, comunitate etc. – fiind în permanenţă relaţionare cu persoanele din jur şi cu mediul înconjurător.

La această vârstă, majoritatea abilităţilor sociale ale seniorului sunt deja dezvoltate (comunicare, relaţionare etc.), fiind momentul în care începe procesul de maturizare

Capitolul V

46

şi în care se face trecerea de la tânăr, la tânăr adult. Rolurile pe care şi le asumă în cadrul societăţii, atât din punct de vedere personal, cât şi profesional, sunt cu un grad de responsabilitate din ce în ce mai crescut.

Seniorul devine conştientient de importanţa şi rolul pe care îl are la dezvoltarea societăţii, căpătând încredere în capacităţile şi abilităţile sale de a contribui la crearea unei lumi mai bune. De asemenea, recunoaşte importanţa şi necesitatea de a face parte din diferite grupuri şi caută să se dezvolte, asumându-şi diferite roluri în cadrul acestora.

Spiritul de solidaritate şi deschiderea către cei din jur sunt alte elemente ale laturii sociale, pe care seniorul şi-o dezvoltă în această perioadă, acesta recunocând faptul că, sprijinind atât societatea ca atare, cât şi membrii comunităţii să se dezvolte, facilitează şi contribuie la propria dezvoltare ca om.

Dezvoltarea caracterului


Identitate

1. Este obiectiv în perceperea de sine şi a altora.2. Are o percepţie echilibrată a propriei identităţi şi

caută să-şi valorifice şi să-şi dezvolte aptitudinile.3. Manifestă voinţă pentru a-şi corecta defectele şi

pentru a fi performant în ceea ce face.

Sistem de valori

1. Are un sistem de valori propriu, care să-l ajute să se raporteze în mod pozitiv şi constructiv la lume şi viaţă.

2. Este coerent cu propriile valori în viaţa de zi cu zi.3. Este adeptul adevărului, al corectitudinii, al

integrităţii, al modestiei şi acţionează cu demnitate.4. Abordează viaţa într-o manieră optimistă şi cu

simţul umorului.

Autonomie

1. Este capabil sa ia decizii singur şi îşi asumă consecinţele acestora.

2. Dă dovadă de spirit critic în raport cu lumea care-l înconjoară şi are capacitate de discernere.

3. Este autonom şi independent în decizii şi acţiune.4. Este capabil să-şi proiecteze în mod obiectiv şi

fundamentat viitorul.5. Este capabil să înfrunte în mod matur marile

încercări ale vieţii.

Angajament

1. Îşi respectă promisiunile făcute.2. Îşi exprimă în mod hotărât punctele de vedere.3. Îşi asumă în mod realist responsabilităţi pe care

perseverează să le împlinească.4. Îşi asumă responsabilitatea pentru propria

dezvoltare personală şi o are permanent în vedere.5. Caută mereu să aibă un impact pozitiv în societate

şi în relaţiile cu oamenii.

Capitolul V

47

Această arie de dezvoltare se concentrează asupra caracterului uman – „ansamblul însuşirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile şi în acţiunile sale. Personalitate morală fermă. Însuşire morală care se manifestă prin perseverenţă, voinţă fermă şi corectitudine - Om de caracter” [definiţie DEX].

Cercetăşia caută să formeze „oameni de nădejde”, cu un caracter bine definit şi orientat către valorile umane pozitive. Încurajează totodată acceptarea diversităţii umane şi valorificarea acesteia. Grupul, însumând „caractere” umane diferite, şi implicarea în cadrul grupului, aduce un aport exponenţial mai mare decât cel individual, la dezvoltarea personală.

Există o legătură intrinsecă, foarte importantă, între caracter şi sistemul de valori pe care un individ îl adoptă. Practic, sistemul de valori reprezintă ghidul din umbră al omului. Pentru modelarea caracterului, trebuie lucrat la sistemul de valori de care un individ este ghidat în ideile şi acţiunile sale.

Cercetăşia vine în ajutorul tinerilor prin sugerarea unui set de valori, dar lasă pe fiecare să şi le asume după propria personalitate. Ea îşi propune să şlefuiască şi să ajute la definitivarea caracterului tinerilor, dar nu după un tipar prestabilit, întrucât nu-şi doreşte alterarea acelui element de unicitate, caracteristic fiecărui om în parte.

5.3 SISTEMUL DE PROGRES PERSONAL

Sistemul de progres personal reprezintă un cadru de referinţă, creat în scopul orientării şi evaluării dezvoltării fiecărui copil şi tânăr, într-un mod echilibrat, fără a forţa dezvoltarea exclusivă în anumite direcţii predefinite.

Obiectivul principal al acestui sistem de progres este “creşterea” unei persoane, ca fiinţă unică şi autonomă, către maximul potenţialului său, permiţând astfel fiecărui cercetaş să parcurgă, cu ajutorul liderului, trei etape esenţiale:

a) Înţelegerea obiectivelor educaţionale;b) Personalizarea obiectivelor educaţionale şi evaluarea progresului personal;c) Recunoaşterea progresului personal.

Importanţa existenţei unui astfel de sistem stă tocmai în cuantificarea dezvoltării personale, în sensul că parametrii urmăriţi vin atât în ajutorul liderului cât şi al tânărului, pentru a facilita urmărirea progresului personal.

“De ce să ne ocupam de dezvoltarea personală a fiecăruia în parte? Pentru că este singura modalitate prin care se poate face educaţie în mod efectiv. Se poate face iniţiere cu un număr oricât de mare de tineri, mii chiar, dacă ai o voce suficient de puternică şi fermă, şi o metodă atractivă de a face asta.” (Aids to Scoutmastership)

E clar ca rolul unui lider este de a acorda atenţie atât grupului cât şi indivizilor ce îl constituie, dar nu trebuie omis faptul că grupul este doar cadrul în care acesta observă evoluţia seniorilor.

Progresul personal nu implică dorinţa de a forma indivizi perfecţi din toate punctele de vedere. Cercetăşia promovează dezvoltarea unei persoane ca fiind autonomă şi căreia îi pasă de cei din jur. Calitatea unei comunităţi şi potenţialul ei pentru dezvoltare se măsoară tocmai în calitatea indivizilor care o constituie.

Capitolul V

48

Schema de progres personal nu forţează dezvoltarea individului ci, mai degrabă, încurajează fiecare senior să îşi atingă maximul potenţialului de care dispune, acesta simţindu-se împlinit şi unic ca persoană autonomă. Din acest motiv, sistemul de progres personal nu se bazează pe competiţia cu ceilaţi, ci pe competiţia cu propria persoană. Baden-Powell a pus mare accent pe acest aspect, după cum afirmă chiar el, că scopul nostru este de a dezvolta în fiecare persoana “ambiţie şi speranţă şi sentimentul de reuşită care îl va purta spre mari aventuri”. (Aids to Scoutmastership)

Progres personal bazat pe obiective educaţionale

Deşi tindem, în activitatea de zi cu zi, să privim activitatea ca fiind scopul efectiv al cercetăşiei, în spatele metodei şi a activităţilor propuse se află obiectivele educaţionale care, de altfel, stau la baza construirii întregii pedagogii scout, şi, în mod specific pedagogiei pentru seniori, fiind pilonul de susţinere pentru dezvoltarea personală.

De asemenea, să nu uităm că aceste obiective, care sunt transpuse apoi în activităţi, sunt realizate şi propuse în concordanţă cu interesele şi nevoile tinerilor.

Este important, astfel, să facem distincţia între obiectivele educaţionale pe de-o parte şi între activităţile prin intermediul cărora acestea sunt atinse, pe de altă parte.

Iar pentru ca să fie atinse, este important să propunem acei paşi mai mici, intermediari, care să sprijine cercetaşul, şi în mod specific aici, seniorul, să atingă obiectivul propus.

Astfel, propunem o schemă de progres personal care, pentru atingerea obiectivelor educaţionale, vine cu o gamă variată de activităţi şi acţiuni complementare, ce au în vedere atât acumularea de cunoştinţe, cât şi dezvoltarea de abilităţi şi atitudini.

Rămâne la libera alegere a seniorului să aleagă sensul în care doreşte să se dezvolte şi modalitatea de a acţiona, având la dispoziţie sprijinul liderului de seniori şi al mentorului pentru a-şi planifica următorul pas sau chiar pentru a depăşi acele obstacole ce apar inevitabil.

5.4 SISTEMUL DE PROGRES PERSONAL LA SENIORI

Structurat pe o perioadă de aproape 6 ani, care acoperă trecerea de la adolescenţă la maturitate, sistemul de progres personal la seniori cuprinde trei etape de dezvoltare, de durate diferite, precedate de o etapă iniţială de integrare. Pe parcursul acestor etape tânărul adult atinge gradual obiectivele educaţionale propuse prin intermediul a doisprezece arii şi domenii de progres.

Aceste etape sunt:- etapa 0 Integrare, etapă ce durează minim trei luni;- etapa 1 Descoperire – Hoinarul, etapă care durează aproximativ doi ani;- etapa 2 Dezvoltare – Ucenicul, propusă pentru aproximativ 2 ani;- etapa 3 Împărtăşire - Călăuza, propusă pentru cel puţin un an;

În cele ce urmează, vă vom prezenta principalele caracteristici ale etapelor de formare, urmând ca apoi, în cazul etapelor 1-3, să detaliem aceste caracteristici în funcţie de domeniile şi ariile de interes.

Capitolul V

49

5.4.1 Etapa 0 Integrare

Vârstă minimă: 18 ani; perioada minimă: 3 luni

Vârsta minimă pentru a accede la această etapă, şi implicit la seniori, este de 18 ani, iar perioada minimă pentru care acest stagiu se desfăşoară este de 3 luni, în funcţie de progresul tânărului şi a recomandărilor liderului de seniori.

Această perioadă este cea mai importantă etapă pentru un senior, fiind etapa în care se acomodează şi se integrează în acest sistem de formare. Pentru cercetaşii care vin de la grupele de vârstă mai mici, această perioadă are un rol de schimbare de atitudine, aşteptări şi, cel mai important, asumarea dezvoltării proprii, în timp ce, pentru cei care fac cunoştinţă pentru prima oară cu cercetăşia, perioada aceasta are rolul de a-i ajută să înţeleagă scopul şi misiunea acestei mişcări şi rolul pe care ei şi-l asumă în crearea unei lumi mai bune.

În această perioadă, se face cunoştinţă cu specificul pedagogiei la seniori, cu ariile de interes propuse, cu noile elemente care vin în completarea metodei scout – mentor şi grup de interes (alături de conceptele lider şi patrulă) – şi cu sistemul de formare specific, care propune o dezvoltare personală atât în plan orizontal (pe mai multe domenii/ arii de interes), cât şi vertical (progresul/evoluţia/dezvoltarea unuia sau altuia dintre domenii).

De asemenea, această perioadă reprezintă timpul de acomodare în şi cu noul grup. Pe parcursul acesteia, seniorul se obişnuieşte cu patrula nou-formată, cu regulile ei şi ale unităţii, ajunge să cunoască Legea Cercetaşului şi alte elemente importante despre mişcarea scout şi începe să îşi asume sistemul de progres.

Liderul de seniori are aici cel mai important rol, fiind cel care, pe lângă sprijinul oferit în acomodarea cu senioratul, are şi responsabilitatea de a-i prezenta şi de a-l încuraja pe senior să accepte opţiunea de a alege o persoană ca mentor, persoană ce îl va încuraja şi sprijini pentru dezvoltarea proprie. Această persoană îi va fi prezentată liderului de unitate la ceremonia de depunere a promisiunii şi primire a eşarfei sau, dacă acest lucru nu este posibil, înainte sau după acest eveniment.

Aşa cum reiese şi de mai sus, finalitatea acestei etape constă în depunerea promisiunii de senior (conform capitolului Lege şi Promisiune) şi primirea de către acesta a eşarfei specifice.

Importanţa pe care o reprezintă această perioadă, necesară în primele trei luni după venirea noilor seniori, se rezumă la oportunitatea seniorilor de a cunoaşte mai bine senioratul, de a se cunoaşte mai bine pe sine şi de a se integra în unitate.

Cerinţe pentru încheierea acestei perioade:

- participarea la un stagiu de initiere în cercetăşie;- participarea la o ieşire cu seniorii, pentru integrarea în grup;- implicarea într-un proiect în cadrul ramurii de seniori;- participarea la o activitate comună cu celelalte ramuri de vârstă ale CL/CU;- să cunoască şi să înţeleagă Legea şi Promisiunea cercetaşului.

Capitolul V

50

5.4.2 Etapa 1 Descoperire – Hoinarul

Vârstă minimă: 18 ani şi 3 luni; perioada minimă: 2 ani

Pentru senior, aceasta este etapa de descoperire a sinelui, perioada de trezire la realitate, de identificare a momentului în care se află în dezvoltarea proprie şi de stabilire a direcţiei spre care să se îndrepte, fiind perioada de după depunerea promisiunii de senior – momentul în care se angajează conştient în a-şi aduce contribuţia la a crea o lume mai bună şi, pentru asta, de a se dezvolta pe sine, atât în relaţie cu el însuşi, cât şi în relaţia cu Divinitatea şi cu cei din jurul lui.

Tânărul, în această perioadă, se află în faţă unor schimbări majore în viaţă, în mod special datorită finalizării studiilor medii, trecând ori spre continuarea studiilor superioare, ori spre integrarea pe piaţa muncii. În oricare dintre cazuri, este perioada în care încearcă să îşi descopere rolul în lume, o perioadă în care se implică şi testează diferite situaţii şi direcţii spre care să se îndrepte, o perioadă în care îşi va dezvolta noi prietenii şi relaţii, toate acestea fiind primii paşi spre maturitate.

Prin cele propuse (obiective, etape de domenii de interes, cerinţe), încercăm să îi oferim seniorului posibilitatea de a identifica propriile interese şi, în acelaşi timp, de a testa anumite domenii în încercarea de a alege drumul în viaţă şi de a fixa obiectivele personale.

Astfel, seniorul are posibilitatea de a alege dintre domeniile de progres propuse, acele domenii care crede că sunt importante pentru el şi pentru dezvoltarea proprie.


- are promisiunea depusă;

- are vârsta minimă de 20 ani;

- îndeplineşte cerinţele specifice pentru 5 din cele 14 domenii de progres, printre care trebuie să se regăsească domeniile: Voluntariat, Principii şi Valori şi Scouting;

Capitolul V

51

5.4.3 Etapa 2 Dezvoltare – Ucenicul

Vârstă minimă: 20 ani; perioada minimă: 2 ani Etapa de dezvoltare este

etapa în care tânărul participă şi se implică activ în acele activităţi şi proiecte menite să îl dezvolte în direcţia aleasă. Se suprapune cu perioada în care acesta fie îşi finalizează studiile, fie deja are experienţă ca persoană angajată, fiind conştient astfel de propriile interese.

Seniorul, în această etapă, acumulează experienţă şi se dezvoltă în acele domenii pe care le consideră relevante pentru dezvoltarea proprie.

Concret, seniorul are posibilitatea să îşi aleagă din cele 14 domenii de interes trei, pe care să le aducă până la stadiul de dezvoltare şi alte 3 care să fie aduse până în stadiul de descoperire, acestea incluzând şi cele 5 domenii pe care le-a parcurs în prima etapă.


- a încheiat etapa de descoperire (Hoinarul); - are vârsta minimă de 22 ani;- 5 domenii parcurse până la etapa de descoperire;- 3 domenii parcurse până la etapa de dezvoltare.

5.4.4 Etapa 3 Împărtăşire – Călăuza

Vârstă minimă: 22 ani; perioada minimă: 1 an

Această etapă este propusă pentru cel puţin un an, cu psibilitatea seniorului de a o parcurge până la vârsta de 24 de ani.

Etapa de împărtăşire este perioada finală în care tânărul adult capătă suficientă experienţă pentru a împărtăşi celor din jur ceea ce a deprins în perioada parcursă până aici. Astfel, în această etapă, seniorul este încurajat să se implice în susţinerea celorlalte ramuri de vârstă, atât din CL/CU din care face parte, cât şi în alte CL/CU (dacă este posibil). De asemenea, este încurajat să se implice activ în organizarea şi coordonarea de acţiuni, evenimente şi proiecte, precum şi în susţinerea de sesiuni de formare şi implicare punctuală în echipele naţionale.

Astfel, prin această ultimă etapă de învăţare în cadrul cercetăşiei, ne dorim ca seniorul să fie pregătit şi conştient că este rândul lui să ofere şi să sprijine, să îşi asume responabilităţi în societate (pornind de la CL/CU şi continuând cu comunitatea

Capitolul V

52

în care trăieşte) şi să trateze cu maturitate asumarea rolului de cetăţean activ şi, cel mai important, să fie pregătit să fie OM.

Pentru a primi însemnul final de Călăuză, seniorul trebuie să atingă etapa de descoperire la 7 din cele 14 domenii de interes până la etapa de descoperire, 5 la etapa de dezvoltare şi 2 la etapa de împărtăşire, incluzând aici şi domeniile dezvoltate anterior.


- are vârsta minimă de 23 ani; - 7 domenii parcurse până la etapa

de descoperire; - 5 domenii parcurse până la etapa

de dezvoltare; - 2 domenii parcurse până la etapa

de împărtăşire.

5.5 Domeniile de Progres

Pentru ramura de vârstă seniori, propunem următoarele domenii de progres/arii de interes:

1. Condiţie fizică şi îngrijirea corpului2. Prevenire şi securitate 3. Sănătate şi prim-ajutor4. Tehnic 5. Voluntariat 6. Scouting7. Echipă8. Exprimare şi comunicare9. Educaţie Eco10. Cultural11. Principii şi Valori12. Social 13. Educaţie pentru pace14. Implicare şi participare civică

Aceste domenii sunt concepute să vină în întâmpinarea nevoilor tânărului adult, astfel încât, prin parcurgerea lor, seniorului să îi fie mai uşor în a-şi găsi propriul rol şi rost în societate. Domeniile de progres propuse sunt create astfel încât să conducă la îndeplinirea obiectivelor educaţionale propuse pentru această ramură de vârstă.

Capitolul V

53

După perioada de integrare în grup şi, în continuare, în perioada de descoperire, seniorul poate experimenta mai multe domenii de progres pentru a alege câteva direcţii principale în care să se dezvolte. Seniorul face aceste alegeri în funcţie de viitoarea carieră şi dezvoltare profesională şi postura socială pe care şi-o doreste, fiind sprijinit atât de către mentor, cât şi de către liderul de seniori.

Fiecare domeniu propus reprezintă o zonă de participare activă a tinerilor în dezvoltarea proprie şi a societăţii, urmărind scopul misiunii cercetăşiei, acela de a face o lume mai bună.

Asemenea sistemului de progres general descris mai sus, domeniile de progres sunt împărţite în trei etape, şi anume:

- Descoperirea domeniului;- Dezvoltarea cunoştinţelor şi aptitudinilor în acel domeniu;- Împărtăşirea prin actiune.

Astfel, un senior în prima etapă ajunge să cunoască un domeniu, în a doua etapă se implică în mod activ în activităţi menite a-l dezvolta în acea direcţie, pe când, ajuns la ultima etapă de progres, să devină o persoană care a acumulat suficientă experienţă în acea sferă de interes şi este gata să ofere experienţa acumulată atât cercetaşilor mai tineri, cât şi societăţii prin acţiunile întrepinse.

Pentru a putea cuantifica evolutia fiecărui senior, fiecărei părţi a fiecărui domeniu de progres îi corespunde o serie de cerinţe. În momentul în care acestea sunt îndeplinite, seniorul poate trece la urmatoarea etapă de progres (de la integrare la hoinar, la ucenic şi apoi la călăuză).

În funcţie de capacitatea şi de gradul de implicare al fiecărui senior, perioada de timp în care o etapă este finalizată poate varia, fără a fi însă mai mică decât perioada recomandată. Este important ca timpul acordat fiecărei dintre etape să fie respectat, astfel încât seniorul să aibă timp să îndeplinească în mod responsabil şi implicat cerinţele, fără a căuta să parcurgă cât mai multe etape într-un timp foarte scurt, devenind astfel superficial în responsabilităţile asumate.

În continuare, vom detalia pentru fiecare domeniu condiţiile de finalizare, urmărind cele trei etape.

1. Condiţie fizică şi îngrijirea corpului

Descoperire

• Face un test de condiţie fizică şi un test general de sănătate;• Cunoaşte şi aplică normele generale de igienă personală;• Cunoaşte avantajele unei alimentaţii sănătoase şi adoptă un

stil de alimentaţie specific;• Cunoaşte structura musculară a corpului uman şi practică

exerciţii specifice pentru dezoltarea principalelor categorii de muşchi;• Practică în mod constant un sport care ajută la dezvoltarea

condiţiei fizice;• Participă la cel puţin două Hike-uri de supravieţuire;• Participă la cel puţin cinci expediţii/hike-uri pe munte, în

diferite perioade ale anului.

Capitolul V

54

Dezvoltare

• Cunoaşte structura sistemelor corpului uman (muscular, osos, digestiv, respirator etc.) şi cunoaşte principalele probleme care pot apărea în cadrul unei activităţi scout;

• Practică în mod constant exerciţii de întreţinere a condiţiei fizice.• Se implică în organizarea unui Hike de supravieţuire şi participă

la cel puţin două astfel de acţivităţi;• Participă cel puţin la o conferinţă/workshop despre îngrijirea

corpului şi îmbunătăţirea condiţiei fizice;• În cadrul unui camp, este responsabil de exerciţiile specifice

învioarării de dimineaţă;• În cadrul unui camp, susţine ateliere de îngrijire a corpului,

destinate conştientizării importanţei unei alimentaţii sănătoase;• Organizează la nivel local o campanie de informare asupra

importanţei unui stil de viaţă activ şi sănătos, în colaborare cu membrii CL şi ai altor organizaţii din localitate;

Împărtăşire

• Propune un plan de pregătire pentru seniorii sau/şi exploratorii din cadrul CL, pentru îmbunătăţirea condiţiei fizice, în vederea participării la un hike de supravieţuire;

• Pregăteşte cel puţin trei hike-uri/expediţii pe munte pentru seniorii din patrula /unitatea din care face parte;

• Organizează cel puţin un hike de supravieţuire pentru seniorii din patrula/ unitatea din care face parte;

• Colaborează cu echipa naţională de pedagogie pentru organizarea unui hike/expediţie într-un camp naţional;

• În cadrul unui camp, susţine ateliere de îngrijire a corpului, destinate conştientizării importanţei alimentaţiei sănătoase;

• Organizează o campanie de informare asupra importanţei unui stil de viaţă activ şi sănătos, în colaborare cu seniori din cel puţin un alt CL/CU din ţară;

2. Prevenire şi securitate

Descoperire

• Cunoaşte normele generale de igienă şi securitate, aplicabile în cadrul unei activităţi cercetăşeşti;

• Se implică cel puţin trei luni ca voluntar într-una dintre instituţiile care acţionează în cazuri de situaţii de urgenţă (ISU, Protecţia Civilă, Pompieri, Crucea Roşie, Salvamont, Salvamar etc.)

• Cunoaşte principalele pericole şi situaţii de urgenţă care pot afecta localitatea în care trăieşte;

• Cunoaşte principalele instituţii şi organizaţii care se ocupă de prevenirea şi protecţia civilă;

• Sprijină echipa de organizare a unui camp local pentru asigurarea condiţiilor specifice de securitate şi prevenire a accidentelor;

• Cunoaşte principalele reguli de protecţie civilă din localitatea în care trăieşte;

Capitolul V

55

• Cunoaşte efectele nocive ale principalelor categorii de deşeuri (chimice, electrice, sanitare etc.), ale materialor radioactive, ale poluării etc.

• Participă într-un exerciţiu specific protecţiei civile la nivel local.

Dezvoltare

• Sprijină echipa de organizare a unui camp, cel puţin a CL, în identificarea potenţialelor pericole din zona campului şi în realizarea planului de prevenire şi acţiune în caz de necesitate;

• Cunoaşte planul de protecţie civilă a localităţii în care trăieşte şi este pregătit să acţioneze în caz de necesitate;

• Face parte din echipa de organizare a unui exerciţiu specific de protecţie civilă în localitate;

• Cunoaşte principalele resurse la nivel de comunitate în ceea ce priveşte prevenirea, securitatea şi protecţia civilă.

• Se implică cel puţin trei luni ca voluntar într-una dintre instituţiile care acţionează în caz de situaţii de urgenţă (ISU, Protecţia Civilă, Pompieri, Crucea Roşie, Salvamont, Salvamar etc.)

Împărtăşire

• Susţine cel puţin doua sesiuni de informare şi/sau formare în domeniul prevenirii şi securităţii din cadrul activităţilor scout pentru membrii CL/ CU;

• Sprijină echipa de organizare a unui camp naţional în identificarea potenţialelor pericole şi în realizarea planului de prevenire şi acţiune în caz de necesitate;

• Participă şi sprijină organizarea unui exerciţiu specific de protecţie civilă în localitate, în care să implice cel puţin seniorii din CL/CU;

• În cadrul unui camp, face o demonstraţie cu metode de salvare de la: înec, incendiu, cutremur, grindină excesivă etc. (ex.: cu lasoul, acoperământ mobil);

• Susţine în localitate o campanie de informare referitoare la subiecte specifice de prevenire, securitate şi protecţie civilă, în colaborare cu o instituţie sau organizaţie de specialitate;

3. Sănătate şi prim ajutor

Descoperire:

• Cunoaşte structura corpului uman, a principalelor organe şi a rolului acestora;

• Cunoaşte principalele probleme de sănătate cu care se poate confrunta un copil/tânăr în cadrul unei activităţi cercetăşeşti;

• Cunoaşte principalele boli cu transmitere sexuală şi principalele metode de contracepţie;

• Participă la cel puţin o sesiune de informare pe teme specifice de sănătate (nutriţie, boli cardiovasculare, cancer, hepatita B, diabet, BTS-uri etc.);

• Ştie cum să reacţioneze în caz de asfixiere, înec, electrocutare, intoxicaţie, accident de maşină etc.

• Cunoaşte şi ştie să aplice metode de transportare a victimelor.• Participă la modulul de prim-ajutor (Basic Life Support - BLS);

Capitolul V

56

Dezvoltare

• Cunoaşte medicaţia de bază în cazul în care se confruntă cu probleme de sănătate;

• Participă la organizarea a cel puţin două campanii de informare pe teme specifice de sănătate;

• Se implică voluntar, cel puţin trei luni, într-o organizaţie sau instituţie specializată în servicii de urgenţă (Ambulanţa, SMURD, Crucea Roşie etc.)

• Se implică în echipa de prim-ajutor din cadrul unui camp sau eveniment cel puţin al CL;

Împărtăşire

• Se implică în monitorizarea acţiunilor de prim-ajutor din cadrul centrului local şi oferă sesiuni de formare pentru lideri;

• Organizează serviciul de prim-ajutor în cadrul unui camp sau eveniment cel puţin al CL;

• Organizează un atelier de prim ajutor pentru un grup de tineri sau copii;

• Organizează o campanie de informare şi prevenire în domeniul sănătăţii.

4. Tehnic

Descoperire

• Cunoaşte cel puţin zece tipuri de noduri şi ştie să le foloseacă în cadrul unor construcţii sau activităţi;

• Cunoaşte cel puţin cinci tipuri de a face un foc şi face o demonstraţie în acest sens, în cadrul unei activităţi a CL;

• Cunoaşte specificaţiile necesare unui teren bun, destinat unui camp;

• Ştie să utilizeze o busolă şi cunoaşte cel puţin trei metode de orientare, dintre care cel puţin una de aplicat noaptea;

• Ştie să utilizeze un barometru şi să prezică vremea prin cel puţin o altă modalitate decât utilizarea acestuia;

• Participă la realizarea de construcţii specifice în cadrul unui camp;• Ştie să utilizeze şi să întreţină uneltele necesare construcţiilor dintr-un camp;• Participă la un curs de alpinism/ escaladă/ tiroliană sau alte cursuri tehnice.

Dezvoltare

• Organizează o activitate de orientare pentru membrii CL/CU, în care să se utilizeze cel puţin doua metode de orientare;

• Construieşte un adăpost din materiale neconvenţionale pentru el sau echipa sa, într-un hike;

• Îşi asumă responsabilitatea de a coordona realizarea a cel puţin două construcţii specifice unui camp;

• Participă la realizarea infrastructurii unui camp naţional (construcţii, instalaţii electrice, sanitare, etc.);

• Participă la realizarea unei activităţi care să includă cel puţin escaladă şi tiroliană.

Capitolul V

57

Împărtăşire

• Obţine atestatul de instructor de alpinism;• Susţine o sesiune de formare într-un domeniu tehnic, la alegere (meteo, foc,

construcţii şi noduri etc.);• Organizează cel puţin o activitate ce presupune alipinism/tiroliană

pentru membrii CL/CU;• Îşi asumă coordonarea echipei de realizare a construcţiilor

necesare unui camp sau amenajării acestuia (instalaţii electrice, sanitare, de comunicare etc.)

• Instalează o tabără, împreună cu echipa sa, pentru unul sau mai multe evenimente. Amenajarea poate include:

• Organizează cel puţin trei ateliere de lucru, în care prezintă diferite tehnici dintr-un domeniu ales (construcţii şi noduri, foc, obţinere a apei, orientare etc.).

5. Voluntariat

Descoperire

• Cunoaşte termenii specifici voluntariatului şi este capabil să facă diferenţa între acţiuni de voluntariat şi alte activităţi asemănătoare (ex.: voluntariat corporatist etc.);

• Cunoaşte principalele prevederi legislative din domeniu;• Cunoaşte principalele organizaţii şi instituţii care implică

voluntari din comunitatea în care locuieşte;• Se implică activ în promovarea voluntariatului în comunitate;• Face voluntariat cel puţin trei luni (20 ore/lună) în cadrul

unei alte organizaţii, pe unul dintre domeniile personale de interes (ex.: mediu, social etc.)

• Se implică în mod activ în cel puţin 2 activităţi de voluntariat desfăşurat de CL/CU în cadrul comunităţii.

Dezvoltare

• Cunoaşte organizaţii de voluntari care activează cel puţin la nivel regional;• Cunoaşte în detaliu legislaţia specifică voluntariatului din România şi poate

face o paralelă între aceasta şi legislaţia altor două ţări din UE;• Participă la o sesiune de management al voluntarilor;• Face parte din echipa de organizare a CL/ CU pentru cel puţin

două activităţi de voluntariat cu impact local, organizate în parteneriat cu cel puţin un alt ONG;

• Participă la dezvoltarea unui program de voluntariat cu o durată de cel puţin 2 luni, pentru cercetaşii din grupele de vârstă mai mici din CL şi sprijină liderii în implementarea acestuia;

• Face voluntariat pentru cel puţin şase luni (20 ore/lună) în cadrul unei alte organizaţii, pe unul dintre domeniile personale de interes.

Capitolul V

58

Împărtăşire

• Susţine cel puţin două sesiuni/stagii de formare, referitoare la subiecte privind managementul şi motivarea voluntarilor, dintre care unul pentru membrii CL/CU;

• Participă la cel puţin o conferinţă în domeniul voluntariatului şi susţine o lucrare referitoare la acest subiect;

• Organizează o campanie de promovare a voluntariatului în comunitatea în care locuieşte;

• Coordonează un proiect de voluntariat (mediu, social, participare publică etc.) cu o durată de cel puţin trei luni, pentru cercetaşii din CL/CU;

• Propune şi coordonează cel puţin o activitate în folosul comunităţii, în care să implice cercetaşii din CL şi membrii cel puţin ai unei alte organizaţii/instituţii.

6. Scouting

Descoperire

• Cunoaşte misiunea, principiile, metoda scout, Legea şi Promisiunea Cercetaşului şi ştie care este relaţia dintre acestea;

• Cunoaşte principalele evenimente din viaţa lui Robert Baden-Powell;• Cunoaşte dimensiunea internaţională a mişcării şi structura

generală de organizare a WOSM;• Cunoaşte principalele evenimente şi personalităţi care au marcat

(în mod pozitiv sau negativ) dezvoltarea cercetăşiei în România;• Are cunoştinţe generale asupra statutului şi regulamentului ONCR;• Cunoaşte principalele personalităţi româneşti şi din lume care au

fost cercetaşi;• Cunoaşte structura de organizare a CL şi ştie care sunt

responsabilităţile specifice în cadrul consiliului centrului local;• Participă la cel puţin două acţiuni de promovare a cercetăşiei în

comunitate;• Colaborează cu seniori din cel puţin trei CL diferite din ţară, pentru realizarea

unei activităţi sincron;• Participă şi se implică activ în câte cel puţin două întâlniri/activităţi ale

cercetaşilor de la grupele de vârstă mai mici din CL (unde nu există toate cele trei grupe mai mici, seniorul caută un CL apropiat)

Dezvoltare

• Cunoaşte principalele ceremonii utilizate în cercetăşie (depunerea promisiunii, trecerea de la o grupă de vârstă la alta etc.) şi participă la organizarea unei ceremonii pentru cercetaşii din unitate sau CL/CU;

• Cunoaşte structura de organizare a ONCR şi ştie care sunt principalele echipe naţionale;

• Cunoaşte structura de organizare a ESO şi ştie care sunt organizaţiile care fac parte din ESR;

• Cunoaşte celelalte organizaţii de cercetaşi din România şi ştie principalele elemente dinstinctive ale acestora;

• Cunoaşte principalele responsabilităţi, drepturi, obligaţii şi metode de sancţiune, atât pentru membrii organizaţiei, cât şi pentru CL;

Capitolul V

59

• Realizează o activitate de promovare a cercetăşiei în comunitate, implicând cel puţin seniorii din patrula/unitatea din care face parte;

• Colaborează cu cel puţin trei cercetaşi din afara ţării, pentru organizarea unei activităţi sincron;

• Îşi asumă responsabilităţi punctuale în cadrul unei echipei din CL;• Realizează un material în care să prezinte anumite evenimente din istoricul CL

din care face parte, pe care-l prezintă cel puţin cercetaşilor din cadrul CL/CU.

Împărtăşire

• Organizează o ceremonie/ritual specific pentru membrii noi ai unităţii de seniori;

• Îşi asumă responsabilităţi punctuale în cadrul unei echipei naţionale;

• Se implică în mod activ în realizarea şi organizarea a două activităţi naţionale, dintre care o activitate sincron, care să implice şi cercetaşi din afara ONCR;

• Susţine cel puţin 3 sesiuni de formare referitoare la mişcarea scout, pentru membrii unităţii sau CL/CU;

• Realizează un material despre istoricul ONCR sau despre anumite evenimente din trecutul ONCR, pe care-l prezintă cel puţin cercetaşilor din cadrul CL/CU.

7. Echipa şi leadership

Descoperire

• Participă la un curs de management şi dinamică organizaţională;

• Aplică testul Belbin pentru a-şi identifica rolul într-o echipă;

• Îşi asumă roluri bine definite şi diferite, în cadrul a cel puţin patru echipe, pe parcursul etapei de progres;

• Cunoaşte portretul ideal al unui lider şi ştie să facă diferenţa între manager şi lider;

• Cunoaşte diferitele tipuri de management şi identifică stilul predominant al coordonării CL şi al unei unităţi specifice din CL, alta decât unitatea de seniori;

• Cunoaşte etapele şi sistemul de formare ale liderului cercetaş.

Dezvoltare

• Participă la un curs de management al resurselor umane;• Colaborează cu alte două organizaţii din comunitate sau din

regiune şi identifică stilul de management practicat în cadrul acestora;• Coordonează o echipă a unui proiect cu impact local, format atât

din cercetaşi, cât şi din persoane din afara organizaţiei;• Aplică din nou testul Belbin (la o distanţă de cel puţin un an de

testul anterior), pentru identificarea rolului într-o echipă şi face o analiză comparativă cu rezultatele primului test.

• Se implică activ în echipa de resurse umane din cadrul CL şi participă la organizarea de acţiuni de formare şi motivare pentru liderii din CL;

Capitolul V

60

• Identifică stilul predominant de management şi calităţile de lider pe care le are;• Îşi propune un plan de dezvoltare a abilităţilor de coordonare şi comunicare în

echipă, realizând o evaluare periodică a acestuia, odată la trei luni;• Se implică în organizarea unui proiect naţional, asumându-şi un rol bine

definit, şi îşi evaluează prestaţia în acea echipă (relaţionare, comunicare, îndeplinire de sarcini etc.).

Împărtăşire

• Işi evaluează implementarea planului de dezvoltare a abilităţilor de lider şi îl revizuieşte în consecinţă;

• Susţine cel puţin 2 sesiuni de formare în management organizaţional şi management al resurselor umane;

• Realizează sau participă la realizarea unei analize complexe, referitoare la managementul organizaţional şi al resurselor umane, în cadrul CL/CU, identificând atât punctele tari, cât şi punctele slabe;

• Se implică în departamentul de resurse umane al ONCR, asumându-şi responsabilităţi punctuale;

• Coordonează o echipă a unui proiect naţional sau internaţional.

8. Exprimare şi comunicare

Descoperire

• Cunoaşte regulile de bază în comunicare şi metode de prezentare;• Cunoaşte principalele elemente din domeniul limbajului trupului;• Participă la un seminar de comunicare şi PR organizaţional;• Realizează propriul site/blog;• Utilizează în mod constant cel puţin două metode de comunicare

online: Facebook, Scoutface etc.;• Se familiarizează cu două tehnici de promovare media (video,

foto, audio, etc.);• Realizează cel puţin o prezentare .ppt a unui subiect din domeniul

exprimării şi al comunicării;• Se implică în realizarea unui eveniment de promovare a CL/CU în comunitate;

Dezvoltare

• Cunoaşte şi aplică (cel puţin două) diferite metode non-formale de comunicare şi exprimare (teatru forum, photovoice, mim etc.);

• Participă activ la Jamboree online (JOTA/JOTI);• Pune în scenă o piesă de teatru;• Organizează o activitate de promovare a cercetăşiei în

comunitate;• Se implică într-o echipă de media la nivel local sau naţional

(ex.: Infoscout etc.).

Capitolul V

61

Împărtăşire

• Participă activ la Jamboree online (JOTA/JOTI), implicându-se în dezvoltarea şi moderarea unor subiecte de discuţie;

• Realizează cel puţin o sesiune/stagiu de formare, referitoare la metode de promovare a organizaţiei;

• Realizează cel puţin o sesiune/ stagiu de formare, referitoare la metode non-formale de comunicare şi exprimare;

• Se implică în mod activ în promovarea organizaţiei la nivel naţional;• Coordonează o campanie de promovare a unui eveniment sau

proiect, folosind diverse canale de comunicare la nivel local;

9. Educaţie Eco

Descoperire

• Cunoaşte principalele caracteristici ale florei şi faunei din regiunea în care trăieşte;

• Cunoaşte principalele probleme de mediu ale comunităţii în care trăieşte;

• Cunoaşte principalele categorii de factori dăunători pentru mediul înconjurător;

• Cunoaşte principalele evenimente naţionale şi internaţionale referitoare la protecţia mediului (ex.: Ora Pămntului, Ziua Pământului etc.) şi se implică în realizarea unui calendar de activităţi pentru unitatea/CL (CU) din care face parte;

• Învaţă tehnici de obţinere a apei potabile;• Se implică într-un proiect de reciclare selectivă a deşeurilor;• Participă sau propune o activitate de utilizare a materialelor reciclate (ex.:

Junk Craft);• Participă la o acţiune de ecologizare organizată de CL /CU sau de alte ONG-uri

din comunitate.

Dezvoltare

• Identifică la nivel local elemente specifice florei şi faunei şi organizează o acţiune de promovare a acestora în CL /CU;

• Realizează un documentar (studiu, film etc.) referitor la problemele de mediu identificate la nivel local şi îl promovează în cadrul unei activităţi specifice;

• Se implică activ în organizarea unui proiect de reciclare selectivă a deşeurilor din localitate, în parteneriat cu cel puţin un alt ONG;

• Organizează o activitate în care să se utilizeze deşeurile reciclate, pentru a promova sau atrage atenţia asupra importanţei reciclării selective;

• Construieste puncte de colectare selectivă a deşeurilor (în camp, activitate, ieşire etc.);

• Se implică în organizarea unei activităţi de plantare de copaci şi ecologizare.

Capitolul V

62

Împărtăşire

• Susţine/prezintă o lucrare din domeniul educaţiei pentru mediu în cadrul unui eveniment specific (conferinţă, workshop etc.);

• Pregăteşte şi prezintă un mini-curs/sesiune de pedagogie eco şi resurse naturale (colectare, testare, neutralizare, reciclare);

• Organizează un proiect de reciclare selectivă a deşeurilor din localitate în parteneriat cu cel puţin un alt ONG;

• Organizează o activitate care are ca scop protejarea mediului înconjurător, la care să participe şi cercetaşi din alte centre şi persoane din afara organizaţiei (plantare de copaci, ecologizare etc.);

• Cunoaşte cel puţin o metodă ecologică de obţinere a energiei electrice şi realizează o activitate în care să prezinte această metodă.

10. Cultural

Descoperire

• Cunoaşte principalele comunităţi culturale din localitatea în care trăieşte;

• Cunoaşte caracteristici esenţiale pentru cel puţin două din comunităţile culturale din localitate;

• Cunoaşte cel puţin un ritual specific zonei în care trăieşte, putând explica importanţa fiecărui element (nuntă, botez, înmormântare etc.);

• Ştie principalele puncte de atracţie culturală din comunitatea din care face parte şi cunoaşte cel puţin date generale despre acestea;

• Participă la cel puţin două activităţi culturale importante în comunitate (ex.: expoziţii, festivaluri, piese de teatru etc.);

• Promovează acceptarea şi diversitatea culturală în cadrul unei activităţi desfăşurate (workshop, sesiune de informare, proiecţie de film, piese de teatru, etc.).

Dezvoltare

• Adună informaţii legate de cel puţin două monumente /zone/ locuri cu însemnătate istorică sau culturală din localitatea proprie şi participă la realizarea unui material de prezentare a acestora;

• Identifică regiuni, zone, clădiri cu potenţial turistic sau cultural slab sau deloc promovate şi realizează o acţiune de promovare a acestora;

• Organizează un tur cultural pentru cercetaşii din CL, în care să prezinte principalele obiective turistice, culturale şi istorice din comunitate;

• Se implică în a deprinde un meşteşug specific zonei din care face parte;

• Se implică activ într-un proiect cultural (ex.: proiect de conservare a patrimoniului, expozitii, festivaluri, lansari de carte etc.).

Capitolul V

63

Împărtăşire

• Organizează un proiect cultural în colaborare cu o organizaţie de profil din comunitate;

• Susţine o lucrare de profil în cadrul unui workshop/simpozion/conferinţă etc.;

• Susţine un atelier pe unul dintre meşteşugurile deprinse în etapa a doua;

• Organizează o activitate de promovare a valorilor culturale, împreună cu cercetaşii din CL/CU, dar şi cu alţi cercetaşi (ex.: piese de teatru, mini-concert în parc, spectacole , expozitii foto etc.).

11. Social

Descoperire

• Poate identifica probleme sociale ale unei comunităţi şi le poate diferenţia de alt tip de probleme care poate afecta o comunitate;

• Cunoaşte principalele tipuri de probleme sociale cu care se confruntă comunitatea în care trăieşte,

• Cunoaşte principalele organizaţii care desfăşoară proiecte sociale în comunitate;

• Se implică în mod activ în cel puţin două proiecte de implicare socială în comunitate;

• Participă la o conferinţă organizată pe tema problemelor sociale existente;

• Realizeaza un studiu/material referitor la o problemă socială din comunitate şi îl prezintă patrulei sau unităţii din care face parte.

Dezvoltare

• Participă la organizarea unui workshop/conferinţe referitoare la o problematică socială;

• Se implică în mod activ ca voluntar, pentru o perioadă de cel puţin şase luni, într-o organizaţie cu profil social din comunitate;

• Propune cercetaşilor din CL/CU sau din unitate şi organizează cel puţin o activitate social-umanitară împreună cu aceştia (vizite active la batrani, centre de plasament, stângere de fonduri pentru o anumită cauză, sprijinire a sinistraţilor etc.);

• Se implică în cel puţin o campanie de sensibilizare a societatii (antidrog, eco, antitutun, antidiscriminare sociala, drepturile omului etc.);

• Propune şi scrie un proiect social orientat pe o problemă majoră a comunităţii locale, cu care aplică la un fond de finantare.

Împărtăşire

• În cadrul unei conferinţe/workshop etc., pe problematică socială , prezintă o lucrare proprie (studiu, eseu, referat, material video, etc.);

• Pregăteşte şi susţine un training, în cadrul CL/CU, unităţii sau patrulei, despre modul de organizare şi de desfăşurare a unui proiect social;

Capitolul V

64

• Propune şi organizează un proiect social în cadrul CL/CU, care să implice cercetaşi din cel puţin două grupe de vârstă (acolo unde este posibil) şi cel puţin o altă organizaţie din comunitate;

• Se implică cel puţin şase luni într-un proiect social al unui alt ONG de profil din comunitate, în cadrul căruia îşi asumă o responsabilitate înaltă din punct de vedere al organizării;

• Colaborează cu un alt ONG pe un proiect social, realizează împreună cu acesta evaluarea proiectului iar apoi o prezintă unităţii.

12. Principii şi valori

Descoperie

• Cunoaşte Legile Scout, principiile şi misiunea cercetăşiei şi este capabil să le explice însemnătatea;

• Îşi identifică propriile valori şi principii după care se călăuzeşte în viaţă şi realizează o Cartă personală a acestora;

• Identifică o persoană pe care să o considere model pentru propria viaţă şi dezvoltare personală, recunoscându i acele calităţi care îl inspiră;

• Participă la activităţi cu caracter spiritual, atât în comunitatea, cât şi în patrula din care face parte;

• Cunoaşte specificul şi moştenirea spirituală a comunităţii din care face parte;

• Identifică propriile calităţi şi defecte şi încearcă să se accepte aşa cum este ca persoană, cultivându şi încrederea în sine;

• Trasează propria dezvoltare profesională, bazată pe interesele şi abilităţile personale.

Dezvoltare

• Integrează în propriul sistem de valori şi principii, valorile şi principiile cercetăşiei;

• Îşi revizuieşte Carta principiilor şi valorilor (etapa 1) şi îşi defineşte misiunea proprie, încercând să le transpună activ în viaţa de zi cu zi;

• Se implică în organizarea de activităţi cu caracter spiritual în patrulă /grup de interes/centru local;

• Cunoaşte caracteristicile esenţiale ale confesiunilor şi comunităţilor religioase din comunitatea din care face parte;

• Participă la o sesiune de formare spirituală (camp, drumeţie, activităţi spirituale);

• Îi acceptă pe cei din jurul lui aşa cum sunt, încercând să dezvolte relaţii bazate pe încredere şi susţinere reciprocă;

• Îşi identifică domeniile de interes şi îşi revizuieşte traseul profesional în funcţie de acestea, implicându se în mod activ în acţiuni, atât de formare, cât şi experienţiale, care să-l sprijine în dezvoltarea sa profesională.

Împărtăşire

• Organizează două sesiuni de formare în care să prezinte în mod coerent şi atractiv principiile şi misiunea cercetăşiei, Legea şi Promisiunea Scout;

• Organizează două sesiuni de formare în domeniul spiritualităţii şi al activităţilor spirituale în cercetăşie;

Capitolul V

65

• Planifică şi animează activităţile din cadrul unui hike, camp etc., îmbinându-le cu momente spirituale, de reflecţie şi/sau de rugăciune;

• Cunoaşte caracteristicile esenţiale ale comunităţilor religioase la nivel naţional, fiind capabil să transmită informaţii esenţiale despre acestea celor din patrula/unitatea sau CL/CU din care face parte;

• Cunoaşte şi frecventează locuri şi lăcaşuri cu însemnătate spirituală, atât din comunitatea proprie, cât şi din alte comunităţi;

• În relaţiile pe care le dezvoltă, urmăreşte să confere încredere, grijă şi afecţiune celor cu care interacţionează.

13. Educaţie pentru pace

Descoperire

• Cunoaşte şi înţelege conceptele specifice: diversitate, diversitate culturala, diversitate etnica, egalitate de şanse, conflict, conflict armat, xenofobie, rasism etc.;

• Cunoaşte principalele idei ale Cartei Drepturilor Omului şi ştie care sunt ţările care nu au aderat la acest document;

• Cunoaşte caracteristicile esenţiale ale principalelor tipuri de comunităţi la nivel local (două comunităţi religioase, două comunităţi etnice, două comunităţi culturale, incluzând şi comunitatea predominantă);

• Identifică la nivel de comunitate cel puţin trei situaţii cu caracter conflictual sau potenţial conflictual;

• Desfăşoară o activitate care să promoveze dialogul şi cooperarea între reprezentanţii a cel puţin două comunităţi (etnice, religioase, culturale) din localitate;

• Prin comportamentul personal, împărtăşeşte atitudini de deschidere, acceptare şi egalitate de şanse atât la nivel inter-personal, cât şi la nivel inter-comunitar (între diferitele tipuri de comunităţi din localitatea din care face parte);

• Se implică în activităţile şi promovarea unui proiect naţional al ONCR ce susţine pacea;

Dezvoltare

• Participă la un curs de mediere a conflictelor;• Desfăşoară un proiect cu o durată de cel puţin o lună, prin care

să promoveze acceptarea, dialogul şi cooperarea între reprezentanţii principalelor comunităţi (etnice, religioase, culturale) din localitatea de provenienţă;

• Realizează un studiu despre caracteristicile esenţiale ale unuia dintre tipurile de comunităţi (ori religioase, ori etnice, ori culturale etc.) din comunitatea şi zona în care locuieşte;

• Se implică în organizarea unuia dintre proiectele naţionale ale ONCR care promovează conceptul de pace;

• Promovează acţiuni care implică atitudini de deschidere, acceptare şi egalitate de şanse, atât la nivel inter-personal, cât şi la nivel inter comunitar (jocuri, filme, festivaluri etc.);

• Se implică voluntar într-o organizaţie care militează pentru drepturile omului sau pentru pace, cel puţin o perioadă de trei luni.

Capitolul V

66

Împărtăşire

• Organizează un proiect naţional care promovează principalele concepte ale educaţiei pentru pace (acceptare, deschidere, egalitate de şanse etc.);

• Susţine două cursuri de mediere a conflictelor în cadrul organizaţiei, cel puţin unul dintre ele pentru membrii CL/CU;

• Organizează un proiect cu o durată de cel puţin trei luni, care să reunescă persoane din comunităţi diferite, pentru a încuraja acceptarea şi renunţarea la prejudecăţi;

• Realizează un proiect multimedia pentru promovarea caracteristicilor comunităţilor principale (etnice, religioase sau culturale) de la nivel zonal;

• Implică cercetaşii de la grupele de vârstă mai mici într-un proiect pentru promovarea diversităţii culturale în localitate.

14. Implicare şi participare civică

Descoperire

• Cunoaşte şi înţelege conceptul de participare civică şi a noţiunilor conexe;• Participă la un curs de participare şi implicare civică;• Participă la realizarea unui studiu referitor la principalele

probleme cu care se confruntă comunitatea în care trăieşte;• Se implică în derularea unui proiect de consultare civică şi găsire

de soluţii referitoare la una dintre problemele identificate;• Cunoaşte elementele principale ale documentelor Cartea

Drepturilor Omului şi Cartea Drepturilor Copilului;• Cunoaşte cel puţin 5 metode de implicare şi participare civică

(dezbatere, cafenea publică etc.).

Dezvoltare

• Participă la un curs de lobby şi/sau advocacy;• Cunoaşte structura de organizare a autorităţilor publice

locale şi judeţene şi principalele responsabilităţi;• Participă la organizarea unui eveniment de implicare

civică, în parteneriat cu cel puţin o altă organizaţie din comunitate;

• Participă la organizarea unei campanii de lobby şi advocacy, pentru soluţionarea unei probleme identificate la nivel local/naţional;

• Susţine un atelier pentru membrii CL în domeniul participării publice, prezentând cel puţin una dintre metodele de implicare civică.

Împărtăşire

• Organizează şi promovează o campanie publică pentru susţinerea unei cauze sau soluţionarea unei probleme (la nivel local sau naţional);

• Susţine cel puţin două sesiuni de formare în participare publică, atât pentru membrii CL/CU, cât şi pentru persoane din afara organizaţiei;

• Susţine un atelier de implicare civică în cadrul unui camp naţional;• Organizează o campanie de consultare civică în privinţa unei

probleme identificate la nivel de comunitate.

Capitolul VI

67


LEGEA ŞI PROMISIUNEA

Pe parcursul acestui capitol, liderul:• va înţelege care este scopul legii şi a promisiunii, conform obiectivelor educaţionale ale Mişcării Cercetăşeşti;

• află cum şi când se pot folosi şi aplica legea şi promisiunea seniorului.

Capitolul VI

68

6.1 Promisiunea Cercetaşului

Promisiunea Cercetaşului reprezintă angajamentul voluntar pe care tânărul îl face pentru a conştientiza, pentru a şi asuma şi pentru a şi exprima dorinţa de a face parte din mişcarea scout, implicându-se în mod activ în dezvoltarea proprie, conform celor trei planuri de relaţionare propuse de cele trei principii definitorii ale cercetăşiei şi în dezvoltarea şi crearea unei societăţi mai bune, conform misiunii cercetăşiei.

La grupa de vârstă seniori, este indicat ca tânărul cercetaş să depună promisiunea după cel puţin etapa de integrare, conform sistemului de progres personal, perioadă care durează cel puţin 3 luni, timp în care acesta este îndemnat să cunoască, să înţeleagă şi să-şi asume misiunea, principiile şi Legea Cercetaşului, precum şi principalele elemente definitorii ale grupei de vârstă.

Promisiunea constă în rostirea, în cadrul unei ceremonii speciale, a textului următor:

La baza cercetăşiei stau trei principii: principiul personal, principiul social şi principiul spiritual, care abordează tânărul şi dezvoltarea acestuia prin prisma celor trei dimensiuni de relaţionare în care acesta se află pe parcursul vieţii: relaţia cu el însuşi, relaţia cu cei din jur şi relaţia cu divinitatea.

Cercetăşia propune două elemente, două modalităţi prin care tânărul este ajutat să se identifice cu principiile şi misiunea cercetăşiei, şi să le poată pune în practică în viaţa de zi cu zi: Legea şi Promisiunea Cercetaşului.

Aceste două elemente se constituie ca parte a metodei scout, alături de celelalte 6 elemente menţionate la începutul capitolului.

Eu ...... promit, pe onoarea mea, să fac tot posibilul să slujesc lui Dumnezeu şi ţării mele, să-mi ajut aproapele în orice moment şi să mă supun Legii Cercetaşului.

Capitolul VI

69

6.2 Legea Cercetaşului

Dacă promisiunea reprezintă angajamentul luat de către senior pentru îndeplinirea misiunii cercetăşiei, Legea Cercetaşului reprezintă instrumentul care îl ajută să transpună şi să trăiască în viaţa de zi cu zi acest legământ, fiind un ghid minimal de a şti cum să acţioneze şi de a şti cum să fie ca om pentru a contribui la crearea şi dezvoltarea unei lumi mai bune.

Legea Cercetaşului conţine 10 îndemnuri simple şi uşor de pus în practică, formulate într-un stil nedirectiv şi neimperativ, care prezintă cum este un cercetaş şi nu cum trebuie să fie acesta.

Pentru a marca acest angajament, este indicat ca ceremonia să se organizeze într-un cadru şi o atmosferă speciale. Astfel, acest moment poate avea loc atât în aer liber, în natură, cât şi la sediu sau în alte locaţii considerate speciale de către lideri, atât în cadrul unui camp, al unei ieşiri, cât şi în cadrul unei ceremonii religioase, în funcţie de specificul şi tradiţia centrului local.

Indiferent de cum va decide liderul să organizeze acest moment, e bine să nu uite ca acest ceremonial să fie simplu şi, în acelaşi timp, solemn. Este o celebrare în care patrula sărbătoreşte faptul că unitatea de seniori a crescut cu cel puţin un membru.

Promisiunea, la nivel simbolic, va consta în primirea de către senior a eşarfei grupei de vârstă, reprezentând legământul depus şi angajamentul luat, fiind recunoscut astfel ca membru cu drepturi depline a comunităţii seniorilor şi, în acelaşi timp, fiind pregătit să treacă la următoarea etapă de progres personal.

Capitolul VI

70

După cum se observă, Legea Cercetaşului surprinde aspecte din viaţa de tânăr adult şi le transpune într-un mesaj ce semnifică un angajament al acestuia faţă de cei din jurul său, constituindu-se în acelaşi timp într-un set de valori care sunt descoperite, cultivate şi împărtăşite de către acesta.

Legea este, astfel, un instrument de autoeducare, un impuls şi un instrument care îl ajută pe tânăr în procesul de dezvoltare personală, un sprijin în atingerea propriilor limite şi depăşirea propriilor slăbiciuni.

Legea Cercetaşului asociată cu Promisiunea devine astfel un instrument puternic şi eficace în educarea atitudinii şi comportamentului tinerilor.

Cele 10 legi ale cercetaşului sunt:

1.Cercetaşul îşi iubeşte patria sa, România, şi pune interesele ţării şi ale colectivităţii deasupra celor personale.

2. Cercetaşul crede în Dumnezeu şi respectă credinţa celorlalţi.

3. Cercetaşul este loial, îşi respectă cuvântul dat, spune adevarul, este curat în gând, în vorbă şi în faptă.

4. Cercetaşul este util şi îşi ajută semenii în orice situaţie, este un prieten pentru toţi şi frate cu toţi cercetaşii.

5. Cercetaşul este econom şi cumpătat, respectă munca şi proprietatea, este îngăduitor cu alţii şi sever cu sine, îşi îngrijeşte corpul şi duce o viaţă sănătoasă.

6. Cercetaşul iubeşte şi ocroteşte natura şi este bun cu animalele.

7. Cercetaşul îşi iubeşte şi ascultă părinţii, respectă profesorii şi şefii, este disciplinat în tot ceea ce face, respectă părerile altora şi îşi asumă răspunderea faptelor sale.

8. Cercetaşul este curajos şi încrezător în puterile lui, vioi şi plin de însufleţire.

9. Cercetaşul iubeşte învăţătura şi la rândul său îi învaţă şi pe alţii.

10.Cercetaşul se străduieşte să facă în fiecare zi o faptă bună, oricât de neînsemnată ar părea ea.

Capitolul VII


SISTEMUL PATRULELOR

71

Capitolul VII

72

7.1 Cum a început totul

Principiile Sistemului de Patrulă au fost introduse pentru prima dată de către Robert Baden-Powell, pe timpul când se afla în India, în armata britanică. Sistemul permitea soldaţilor să acţioneze în grupuri mici şi să aibă iniţiative în privinţa campării.

Aceste concepte au fost adunate în „Aids for Scouting”. Când Mişcarea Cercetăşească a fost fondată şi „Scouting for Boys” a fost publicată, sistemul patrulelor a devenit unul dintre elementele de bază ale Cercetăşiei.

7.2 Patrula: rol şi componenţă

„Patrula” reprezintă un grup de 4-8 membri, reuniţi în participarea la activităţile cercetăşeşti. Sistemul patrulelor nu numai că a dat un aspect de aventură programului şi de responsabilizare a tinerilor, dar, în acelaşi timp, s-a conformat perfect cu nevoia copiilor şi a tinerilor de a se aduna în grupuri sociale.

În cadrul patrulei, cercetaşii îşi împart responsabilităţi pentru o cât mai bună funcţionare (şef de patrulă, trezorier etc), se întâlnesc periodic, îşi propun obiective comune pe care le ating prin colaborare. O unitate de cercetaşi este alcătuită din 3 – 4 patrule, iar liderul de unitate coordonează şi supraveghează activitatea acestora.

Sistemul patrulelor eficientizează activitatea tinerilor pentru că o concentrează la nivelul unui grup mai mic, alcătuit conform afinităţilor existente la nivelul grupului mai mare. Astfel, beneficiile lucrului în echipă sunt valorificate, iar comunicarea şi organizarea sunt facilitate prin impunerea unei limite de maxim 8 persoane în cadrul unei patrule.

La seniori se păstrează sistemul de lucru în patrulă, ca element formal de organizare scout. Cu toate acestea, atribuţiile şi modul de funcţionare al patrulei sunt diferite faţă de celelalte ramuri de vârstă.

În primul rând, autonomia patrulei în cadrul unităţii este mult mai ridicată, având

în vedere specificul vârstei seniorilor. Prin urmare, seniorii vor fi liberi să-şi gestioneze activitatea de patrulă cum cred ei de cuviinţă, fără o impunere din exterior, pentru o anumită împărţire a responsabilităţilor membrilor, sau o frecvenţă a întâlnirilor, dar cu supervizarea liderului de unitate. Se recomandă totuşi ca întâlnirile patrulei de seniori să aibă un caracter periodic, fără a fi neglijate de către membrii acesteia.

Capitolul VII

73

7.3 Grupul de interes

Un element nou de organizare, pe care-l propunem pentru activitatea la seniori, este grupul de interes.

Un grup de interes reuneşte seniorii dintr-un centru local, sau din centre locale diferite, care au un interes comun, reprezentat de unul sau mai multe dintre domeniile de progres sau dintre ariile de lucru prezentate în capitolul Activităţi. Apartenenţa la acest grup se materializează prin participarea şi efectuarea de stagii şi sesiuni de formare, şi organizarea de proiecte sau activităţi specifice, conform sistemului de progres personal. Sesiunile de formare, activităţile şi proiectele desfăşurate pot fi realizate şi în afara ONCR, lăsând astfel posibilitatea seniorilor de a căuta singuri mediul proprice pentru a se dezvolta.

Iniţial, cel puţin până la accederea în etapa 1 de progres, grupul de apartenenţă al seniorului este patrula din cadrul centrului local din care face parte şi în interiorul căreia îşi caută drumul pe care îl va alege.

Pe măsura ce se dezvoltă, şi ariile în care activează se restrâng, tânărul adult îşi va dedica mai mult timp atingerii obiectivelor specifice domeniilor de progres şi, astfel, va fi mai implicat în activităţile desfăşurate în cadrul grupului de interes.

De asemenea, pe măsură ce va înainta spre finalul sistemului de progres personal, seniorul va activa mai mult într-un număr restrâns de domenii şi, implicit, în cadrul a mai puţine grupe de interes.

Seniorii dintr-un grup de interes vor fi persoanele alături de care seniorul va forma echipa în care vor lucra pentru atingerea obiectivelor strabilite pentru fiecare dintre domeniile de progres asumate.

În al doilea rând, la grupa de vârstă seniori pot interveni des situaţii în care membrii aceleiaşi patrule se vor implica în activităţi şi proiecte diferite, în funcţie de domeniile de interes ale fiecăruia. Gradul de închegare al activităţii la nivel de patrulă va fi uşor mai scăzut decât pentru celelalte ramuri de vârstă, dar acest lucru nu va anula apartenenţa fiecărui senior la o patrulă anume.

Activitatea patrulelor şi a unităţii de seniori va fi supervizată de către liderul de seniori (vezi rolul liderului).

Capitolul VII

74

Activităţile grupului de interes sunt independente de cele ale patrulei, organizarea acestora fiind responsabilitatea seniorilor, cu îndrumarea mentorilor proprii, ţinându-se cont de nivelul din sistemul de progres atins de fiecare.

Aşa cum este prezentat şi în capitolul Rolul Liderului, mentorul ales de către senior este o persoană specializată în cel puţin unul dintre domeniile de progres şi este persoana care poate oferi consultanţă şi sprijn pentru atingerea obiectivelor personale ale seniorului şi ale grupului de interes.

7.4 Relaţia dintre patrulă şi grupul de interes

Concretizând, între cele două forme de organizare există următoarele relaţii şi, în acelaşi timp, diferenţe:

1. Patrula reprezintă modul formal de organizare a seniorilor din cadrul unui Centru Local sau Centru Universitar, pe când grupul de interes reprezintă modul informal de organizare a seniorilor, atât din cadrul aceluiaşi CL sau CU, cât şi din CL şi CU diferite, care urmăresc dezvoltarea proprie într-unul sau mai multe dintre domeniile specifice sistemului de progres personal la această grupă de vârstă.

2. Activitatea patrulei şi a unităţii de seniori din cadrul unui CL sau CU este supervizată de către liderul de seniori, pe când în cadrul grupului de interes această responsabilitate revine seniorilor care formează acel grup, cu sprijinul acordat de către mentorul / mentorii acestora.

3. Întâlnirile patrulei vor avea un caracter preponderent administrativ şi vor fi modalitatea de a asigura continuitatea aparteneţei la un CL sau CU al seniorilor, pe când întâlnirile şi activităţile grupului de interes se vor baza pe îndeplinirea obiectivelor ce au stat la baza constituirii acestora.

4. Spre deosebire de patrulă, grupul de interes are o durată de viaţă limitată, acesta constituindu-se doar pentru îndeplinirea obiectivelor specifice fiecărui domeniu de progres.

5. Dacă la început seniorul se va implica mai mult în activităţile de patrulă şi va aloca acestora mai mult timp, spre final vor predomina activităţile din cadrul grupului de interes, timpul alocat patrulei fiind mai mic. Totuşi, seniorul va avea responsabilitatea de a se implica în continuare în patrula din care face parte, aceasta asigurându-i, aşa cum spuneam la punctul 3, apartenenţa la un CL sau CU şi, implicit, apartenenţa la ONCR.

Capitolul VIII

75


ACTIVITĂŢI

“Treziţi vă! Fiţi ocupaţi! Aveţi la dispoziţie doar o viaţă să trăiţi, aşa că luaţi totul de la fiecare minut pe care îl aveţi!”

Robert Baden Pawel “Rovering to success”

Pe parcursul acestui capitol, liderul:• va afla care este importanţa activităţilor desfăşurate în unitatea de seniori, tipuri de activităţi şi caracteristicile generale ale acestora;• va afla despre caracteristicile jocurilor, clasificările şi derularea lor, precum şi de importanţa feedback ului şi moduri de a l primi de la seniori;• va învăţa funcţiile animaţiei şi va identifica idei cât mai potrivite pentru

desfăşurarea de activităţi pentru seniori.

Capitolul VIII

76

8.1 Necesitatea activităţilor în lucru cu seniorii

În cercetăşie, tinerii învaţă prin acţiune, deoarece totul este făcut sub formă de activităţi, astfel încât, în patrule şi în unitate, ei sunt principalii jucători. Cu sprijinul liderilor adulţi, ei le propun, le aleg, le pregătesc, le dezvoltă şi le evaluează. Prin activităţi, tinerii capătă experienţe care îi ajută să se dezvolte, urmărind propunerile obiectivelor educaţionale pentru această grupă de vârstă.

Senioratul propune tânărului continuarea drumului de autoeducaţie, spre definitivarea procesului de maturizare, de acceptare şi înfruntare, după caz, a experienţelor şi oportunităţilor ivite, oferindu i posibilitatea ca, prin implicarea în activităţile propuse sau prin realizarea altor activităţi noi, să ajungă să îi cunoască atât pe ceilalti cât şi pe sine.

8.2 Atingerea obiectivelor prin intermediul activităţilor

În cercetăşie, metoda de educare a tinerilor se bazează pe principiul learning by doing a învaţa descoperind.

Activităţile oferă un mod foarte plăcut tinerilor de a se dezvolta şi de a avea o experienţă individuală unică. Deosebirea dintre activităţi şi experienţa câştigată în urma acestora este că activităţile se fac în grupuri de interes, împreună cu alţi membri din unitate sau din alte centre locale, pe când experienţa devine un aspect personal, dobândindu-se la nivel individual în funcţie de stadiul şi progresul fiecăruia.

Prin metoda de a învăţa descoperind, seniorii asimilează cunoştinţele într-un mod profund şi de durată care îi stimulează să se implice mai activ în propria lor formare şi dezvoltare. Ei nu trebuie să uite rolul important al activităţilor în completarea caracterului lor.

Trăsături generale legate de activităţi

• O singură activitate poate genera o varietate de experienţe pentru fiecare tânăr care participă, în funcţie de caracterul fiecăruia;

• O activitate poate decurge foarte bine şi poate avea succes pentru toţi participanţii, există totuşi posibilitatea ca pentru unii seniori să nu aibă rezultatul dorit şi aceştia să nu reuşească să asimileze experienţa la nivelul dorit;

• Pe de altă parte, se poate lua în considerare o activitate care nu a fost foarte reuşită, dar care le a oferit tinerilor ocazia unei experienţe pentru a şi clădi caracterul;

Capitolul VIII

77

Deoarece experienţa este o relaţie personală între fiecare tânăr şi realitate, liderii nu o pot afecta, manipula sau prevedea cu certitudine. Activităţile pot fi conduse astfel încât să genereze sau să faciliteze experienţe care să ducă la deprinderea comportamentului vizat prin intermediul obiectivelor educaţionale pentru această grupă de vârstă.

8.3 Cheia unei activităţi de succes

Activităţile ajută într-un mod gradat şi indirect la atingerea obiectivelor educaţionale pe care fiecare lider şi le propune.

Nu există o cauză şi un efect direct, imediat, în relaţia dintre activităţi şi obiectivele educaţionale. O singură activitate nu conduce neapărat la atingerea rezultatului dorit. Ceea ce determină progresul şi educarea fiecărui senior o constituie întregul pachet de activităţi făcute în cadrul patrulei şi unităţii sale, care puţin câte puţin prinde rădăcini în caracterul şi formarea fiecăruia. Aceasta înseamnă că la sfârşitul fiecărei activităţi, singurul lucru care poate fi evaluat este felul în care a decurs activitatea în sine, doar per ansamblu; după mai multe activităţi se poate vorbi şi despre un feedback în ceea ce priveşte dezvoltarea seniorului.

Asta înseamnă că prin intermediul activităţilor nu numai că reuşim să ne atingem scopurile propuse în educarea tinerilor, dar şi că acestea sunt un mod practic de implementare a Metodei Scout.

Pentru a avea impactul dorit atât asupra seniorilor, pe termen lung, cât şi în societate, programele cercetăşesti trebuie să îmbine aspectul practic şi vizibil (activităţile în sine) cu un fundament solid (Metoda Scout şi obiectivele educaţionale urmărite).

Astfel, o activitate (ex: un proiect ecologic) porneşte de la stabilirea unei ţinte (ex: seniorul cunoaşte şi respectă natura... ) şi se termină cu evaluarea proporţiei în care acest obiectiv a fost atins.

Totodată, folosirea tuturor elementelor Metodei Scout (Cadrul simbolic, Sistemul de progres personal, respectarea Legii şi Promisiunii, existenţa suportului adult, lucrul în patrule, desfăşurarea activităţilor în natură şi învăţarea prin acţiune) este ingredientul cheie pentru orice activitate scout de succes.

CE?

Activităţi

DE CE?

Obiective Educaţionale

CUM?

Metoda Scout

Capitolul VIII

78

Tipuri de activităţi

Pentru atingerea obiectivelor educaţionale specifice ramurii de vârstă, se folosesc de mai multe tipuri de activităţi, care pot fi împărţite astfel:

• Întâlnire de patrulă sau de unitate, Ieşire, Camp, Tură, Şcoală, Concurs, Festival (în funcţie de durată şi specificul activităţilor, pentru mai multe detalii consultaţi Standardele Naţionale de Activităţi)

• Activităţi Interne (sunt activităţile induse de un program scout, fie că au loc în cadrul şedinţei de unitate sau în afara ei) şi Externe (sunt activităţile pe care tinerii le fac în mod obişnuit şi nu au nicio legatură cu unitatea sau cu cercetăşia.)

• Activităţi locale, regionale (minim trei centre locale din aceeaşi regiune), naţionale (minim trei centre locale din regiuni diferite) şi internaţionale (participanţi din minim două centre locale din ONCR şi două centre locale din străinătate)

• Activităţi Fixe şi Variabile

Activităţile fixe sunt organizate cu regularitate şi intră constant în planul de activitate anual al centrului local, fiind specifice organizaţiei sau de tradiţie pentru centrul local (Ceremonia de deschidere a anului cercetăşesc, Campul centrului local, proiecte cu ocazia zilelor de 1 Decembrie, Crăciun, 22 Februarie, 1 sau 8 Martie, Sărbătorilor Pascale, Zilei Pământului, Zilei Europei, 1 Iunie etc.). Consecvenţa acestor activităţi este un factor esenţial în stabilitatea şi continuitatea procesului educaţional în ansamblu.

Activităţile variabile sunt proiecte de sine stătătoare, care odată finalizate reuşesc să atingă nişte obiective educaţionale specifice şi care nu sunt repetate ulterior, decât în cazuri particulare. În această categorie se încadrează, de exemplu, ateliere de confecţionare a hârtiei manuale, vizitarea unor obiective turistice, evenimente culturale, concursuri de fotografie, reportaje, proiecte sociale etc. Avantajul acestui tip de activităţi este asigurarea diversităţii programelor scout, care dau caracterul activ al educaţiei cercetăşeşti, şi permanenta adaptare a organizaţiei la nevoile emergente ale societăţii aflate în continuă schimbare.

Activităţi fixe

Întâlnirea de patrulă

Scopul unei întâlniri de patrulă poate fi pregătirea unui proiect, evaluarea informală în cadrul grupului restrâns după un eveniment mare sau camp şi completarea unui jurnal de patrulă sau schimbul de poze şi păreri, chestiuni administrative sau pentru diverse pasiuni, interese şi activităţi comune ale membrilor, ca un grup de prieteni.

Locaţia aleasă poate fi la sediul de centru local (poate chiar într-o cameră sau colţ al seniorilor pregătit de ei înşişi), la facultate, acasă la unul dintre ei, în natură, sau oriunde altundeva unde grupul are resursele necesare şi toţi se simt în largul lor.

Capitolul VIII

79

Întâlnirea de unitate

Întâlnirile de unitate sunt cele mai des utilizate activităţi fixe, fiind modalitatea de asigurare a progresului personal continuu al seniorilor. Acestea se desfăşoară, în mod normal, săptămânal sau o dată la două săptămâni şi urmăresc diferite obiective pe termen scurt sau lung în funcţie de perioada anului sau alte proiecte în desfăşurare.

Aspectele care sunt utile, de urmărit, de către liderii de unitate, în planificarea întâlnirilor sunt următoarele:

1. Salutul: Deschiderea întâlnirii este marcată într-un mod specific în cazul fiecărei unităţi, dar existenţa unui element cheie cu acest scop este foarte importantă, pentru a sublinia intrarea în cadrul specific scout. Astfel de elemente pot fi salutul cercetăşesc, careul, un cântec, o rugăciune sau alte modalităţi, la alegere.

2. Sistemul de progres: Pentru ca seniorii să-şi poată duce la îndeplinire cerinţele din cadrul sistemului de progres, este recomandat ca şi liderii să planifice şi să aloce timp necesar activităţilor cu pricina atât la întâlnirile de unitate cât şi în general, în planul de activităţi anual sau în campuri.

3. Cadru simbolic: Pentru a păstra credibilitatea cadrului simbolic şi pentru ca acest element al Metodei Scout să fie cu adevărat util, el trebuie folosit cu fiecare ocazie în activitatea unităţii.

4. Proiectul: Multe din activităţile variabile, proiectele unităţii sau ale centrului local, sau campurile necesită pregătire în prealabil, sau evaluare, în cadrul întâlnirilor de unitate.

5. Jocul: Animaţia este o parte importantă a Metodei Scout şi jocurile nu trebuie să lipsească din nicio întâlnire, datorită efectului pe care acestea îl au asupra dinamicii grupului, în funcţie de tipul de joc.

6. Aspecte administrative: Acestea includ de obicei informarea cu privire la activităţi care urmează, strângerea cotizaţiilor sau a adeziunilor, fişelor de participare, acordurilor parentale sau a altor documente care ţin de buna funcţionare a organizaţiei.

Chiar dacă timpul scurt al întâlnirilor (1-2 ore în medie) nu permite întotdeauna acoperirea tuturor acestor aspecte, este important ca, pe parcursul anului cercetăşesc, să existe un echilibru între timpii alocaţi fiecărui aspect, iar salutul şi jocul să nu lipsească de la nicio întâlnire de cercetaşi.

De exemplu, dacă timp de o lună, toţi seniorii au lucrat împreună la pregătirea unui proiect de unitate, e important ca lucrul pe însemne de merit şi sistem de progres să nu fie nici el neglijat şi în perioada consecutivă finalizării proiectului să fie acordat mai mult timp în acest sens.

Capitolul VIII

80

Campul

Campul este cea mai importantă activitate fixă dintr-un program scout. Metoda Scout nu are cum să fie aplicată cu eficienţă fără acest tip de activitate. În cadrul unui plan anual, există de obicei între 3 şi 6 campuri pe an, cu o durată variabilă între 2 şi 5 zile (în jur de 20 de zile de camp însumat), cu excepţia campului de vară care durează între 7 şi 10 zile.

Calendarul anual de activităţi ale unităţii trebuie să curpindă:• Câte o activitate de un week end în fiecare anotimp• Un camp de 3 5 zile într-una din vacanţele scurte ale studenţilor• Campul de vară

În planificarea unui camp, liderul trebuie să aibă în vedere:• Obiectivele educaţionale urmărite, pe arii de dezvoltare;• Etapa de progres în care se află seniorii pentru ca activităţile să se potrivească

nevoilor;• Utilizarea tuturor elementelor metodei scout, în special sistemul patrulelor;• Resursele disponibile;• Cadru simbolic în concordanţă cu mediul natural ales ;• Factorul motivaţional (ceremonii, program de seară, animaţie, badge uri);• Respectarea standardelor naţionale de activitate;• Hike-urile, care sunt modalitatea prin care seniorii cunosc mult mai bine

atât natura, cât şi propriile lor limite; trebuie să fie în conformitate cu abilităţile şi nivelul de rezistenţă fizică a tuturor participanţilor.

Capitolul VIII

81

Activităţi variabile

Pot fi împărţite, la rândul lor, în:• Activităţi de patrulă• Activităţi de unitate• Proiecte

Aşa cum sugerează şi numele, activităţile variabile cuprind o diversitate de tipuri de subactivităţi care depind în general de ce vrea seniorul să facă şi de cerinţele cadrului imaginar în care lucrează liderul unităţii.

Pentru a fi inclusă în programul patrulei sau al unităţii, o activitate variabilă trebuie să fie: ~ incitantă,

~ utilă, ~ atrăgătoare, ~ recompensatoare.

O activitate înseamnă o combinaţie de experienţe care oferă tânarului adult posibilitatea de a acumula cunoştinţe, aptitudini şi atitudini care corespund unuia sau mai multor obiective educaţionale.

Orice activitate, care reprezintă o provocare, este utilă pentru dezvoltarea personală a tinerilor, îi atrage şi îi face să simtă că au realizat ceva, este o activitate educativă şi de aceea, de interes pentru patrulă şi unitate.

Activităţile seniorilor sunt din cele mai diverse, pot lua variate forme şi sunt organizate în cele mai diferite moduri. Această diversitate contribuie la o experienţă bine conturată. Învăţarea în programul seniorilor se va împărţi în activităţi fixe, activităţi variabile şi proiecte.

Programul de activităţi al seniorilor aduce tinerilor o gamă variată de acţiuni, menite să ajute tinerii să înfrunte provocările specifice vârstei lor.

În acest sens, acest program, propune fiecărui senior să implementeze, pe parcursul progresului personal, patru tipuri de activităţi. Acestea sunt patru arii de lucru:

1. Călătorii interactive şi experienţe interculturale;2. Aventuri în sălbaticie;3. Serviciu în comunitate;4. Integrare socială şi economică.

Capitolul VIII

82

1. Călătorii interactive şi experienţe interculturale

Adulţii tineri simt nevoia să descopere alte ţări şi alte comunităţi. Simbolistica programului seniorilor recunoaşte această nevoie. Senioratul înseamnă călătorii, explorare şi descoperiri. Călătoriile interactive ar trebui să fie o activitate comună în rândul seniorilor. Ei nu călătoresc ca şi turişti, care sunt în general interesaţi de obiective, idei şi experienţe turistice convenţionale.

Seniorii sunt călători activi ceea ce înseamnă că vor să afle cum trăiesc oamenii în

diferite medii, cultura lor, credinţele şi idealurile acestora. Seniorii sunt curioşi, ei vor să descopere, să exploreze, să înţeleagă.

Călătoriile interactive şi experienţele interculturale ar trebui pentru început dezvoltate în comunitatea din care fac parte. Mulţi dintre tinerii din ziua de astăzi nu cunosc bogaţia culturală a propriei ţări foarte bine. Primul pas în a-ţi iubi ţara, este a fi un cetăţean implicat şi responsabil în comunitate. Programul de activităţi pentru seniori ar trebui să ofere acestora o serie de experienţe prin care să descopere diferite aspecte ale propriei ţări.

2. Aventuri în sălbăticie

Activităţile de exterior şi în natură sunt elemente foarte importante ale metodei Scout. Acestea nu ar trebui neglijate nici de către seniori, care sunt implicaţi de obicei în foarte multe activităţi şi întâmpină diferite dificultăţi în organizarea timpului propriu şi în menţinerea unui echilibru în viaţă. Activităţile în natură – înfruntarea elementelor naturii în sălbăticie sunt esenţiale pentru ei, îi ajută să îşi menţină balanţa naturală şi să se antreneze fizic pentru a face faţă în toate împrejurările vieţii. Seniorii ar trebui să îşi dezvolte şi să menţină un gust pentru sălbăticie: hike-uri pe munţi şi în păduri, canoe, rafting, căţărare etc. De asemenea aceste activităţi trebuie să îi responsabilizeze şi să conşientizeze că trebuie să înţeleagă concepul de protecţie a mediului înconjurător şi să trăiască fără să îşi risipească resursele de care dispun.

3. Serviciul în comunitate

„A servi” este motto ul propus de Baden Powell pentru seniori. Acesta este în acord cu misiunea cercetăşiei de a crea o lume mai bună. Pe parcursul călătoriilor lor, seniorii descoperă propria comunitatea şi ţara cât şi lumea din jurul lor. Ei dezvoltă un spirit de solidaritate faţă de alţi oameni, învaţă să identifice şi să sesizeze problemele cu care se pot confrunta oamenii cu care intră în contact sau comunitatea proprie şi să înţeleagă natura cauzelor acestora. Acest lucru îi determinaă să realizeze proiecte care să aducă o schimbare pozitivă şi impact în societatea în care se desfăşoară.

Capitolul VIII

83

În procesul lor de implicare în comunitate, seniorii ar trebui să evite să se limiteze doar la „schimbări favorabile”, având în vedere atât implicarea în diferite activităţi specifice serviciilor de urgenţă, dar şi activităţi care să îi ajute să îşi dezvolte abilităţile de cetăţeni responsabili: gândire analitică, rezolvarea de probleme, managementul conflictului, managementul proiectelor, comunicare etc.

4. Integrare socială şi economică

În multe ţări tinerii înfruntă probleme în a intra pe piaţa muncii şi în a se pregăti pentru o viitoare viaţă de familie. Implicarea în activităţi în folosul comunităţii îi pregăteşte pe tineri pentru a fi cetăţeni responsabili, dar şi pentru a fi pregătiţi din punct de vedere profesional şi personal, pentru a avea succes în asumarea rolului de adult.

Programul propus pentru seniori oferă multiple oportunităţi să ajute tinerii să îşi găsească loc pe piaţa muncii:

Grupuri vocaţionale (grupuri de interes) în cadrul cărora seniorul împreună cu alţi seniori din CL sau din alte CL lucrează pentru implementarea de activităţi comune, având acelaşi interes. Astfel, ei se pot documenta şi pot împărtăşi mai uşor informaţii referitoare la domeniile de interes, inclusiv informaţii despre potenţiale locuri de muncă sau oportunităţi de internship.

Un sistem de servicii de voluntariat care să îi ajută pe seniori să-şi dezvolte diferite abilităţi utile în dezvoltarea profesională: lucru în echipă, managementul timpului, luare de decizii etc.

Un sistem de consiliere (reprezentat de mentor şi lider) pentru a-i ajuta pe tineri să-şi găsească propriul drum în funcţie de abilităţile pe care le au.

Susţinere şi suport pentru scrierea de proiecte şi obţinerea de finanţare, precum şi implicare în coordonarea acestora, astfel încât seniorii să poată experimenta cum funcţionează economia pentru a putea oferi servicii care răspund unor nevoi ale societăţii.

Capitolul VIII

84

8.4 Funcţiile animaţiei

1. Funcţia de socializare - Animaţia apare ca un mijloc de integrare şi de adaptare, favorizează comunicarea, orientează energiile spre sarcini colective.

2. Funcţia ludică şi recreativă - Animaţia reprezintă o modalitate foarte importantă de organizare a timpului liber.

3. Funcţia educativă şi de culturalizare - Animaţia apare ca o alternativă la actualul mod de realizare a educaţiei, care vine să completeze formarea şcolară, eventualele carenţe, reprezentând totodată un instrument de transmitere a culturii.

4. Funcţia inovatoare - Animaţia oferă posibilitatea descoperirii unor noi stiluri, moduri de viaţă, având o funcţie inovatoare prin însăşi alternativa pe care o oferă.

5. Funcţia de educare socială - Animaţia permite corectarea într-o manieră lejeră a anumitor carenţe, fiind un fel de asistent cultural care completează lipsurile formării şi educaţiei, readaptându i şi integrându i pe cei marginalizaţi, reducând într-o anumită măsură, aşa zisele “deficienţe sau handicapuri culturale”.

8.5 Jocul – cea mai placută modalitate de dezvoltare la orice vârstă

Jocul este elementul fundamental al Metodei Scout, element constructiv pentru creşterea personală şi nu numai, în perioada copilăriei, dar şi în adolescenţă şi la vârsta adultă. Jocul constituie mijlocul pedagogic formator al vieţii în unitate.

Prin joc, seniorul învaţă să observe regulile liberului consimţământ, să aibă respect faţă de alţii, să fie loial faţă de sine însuşi şi faţă de alţii, să colaboreze cu alţii, să-şi accepte propriile limite, făcând întotdeauna tot posibilul pentru a se depăşi. În afara activităţilor ce ţin de cercetăşie, el îşi exercită funcţiile motrice, perceptive şi imaginative şi trăieşte propria sa experienţă cu specificul cercetăşiei.

Activităţile care se desfăşoară la seniori au în vedere cadrul imaginar existent pentru aceştia. Utilizarea corectă a cadrului imaginar cere prezenţa fantasticului în fiecare activitate, aceasta fiind un liant între ambianţe şi simboluri diverse inspirate de tema de bază.

Elementele care contribuie la realizarea unui cadru imaginar, care oferă stabilitate şi continuitate pedagogică şi care prezintă utilitate educativă fie pentru senior, fie pentru lider, sunt:

• să se respecte psihologia tânărului;• prezenţa unei figuri care permite adultului să se integreze în joc;• prezenţa unui conţinut moral prevăzut de succesiuni şi personaje cu o viaţă

ideală;• prezenţa unui drum de creştere personală şi comunitară;• referinţa la natură văzută ca o ocazie pedagogică pentru a l ajuta pe tânăr să

culeagă şi să aleagă un stil de viaţă;• posibilitatea de a adapta subiectul jocului.

Capitolul VIII

85

Derularea jocului

1. Elemente de care trebuie să ţinem cont atunci când organizăm un joc

Număr de jucători, vârstă, sex, pregătirea fizică a fiecăruia, gradul de pregătire a jucătorilor, vreme, îmbrăcăminte (trebuie adaptată), mentalitatea jucătorilor (gusturile lor), obişnuinţa de a se juca (care ne ajută să alegem jocuri mai dificile sau mai uşoare), loc, materiale de care dispunem, durata, momentul zilei.

2. Înainte de începerea jocului

Se vor aduce materialele necesare pentru jocul planificat. Se va crea dispoziţia necesară, vedem dacă toată lumea este prezentă, dacă au o ţinută practică (atenţie la obiectele ce pot cauza accidente).

Pentru a da explicaţii clare, se creează linişte şi li se stârneşte interesul. Acest lucru se poate realiza:

- printr-un calm imperturbabil şi verificând periodic timpul;- începerea explicaţiilor cu voce joasă ;- prin diferite strigăte zgomotoase: «Cric crac ! …mai tare… cric crac!» ; - prin strigătul patrulei, dacă se joacă pe patrule.

Liderul sau seniorul care prezintă jocul vorbeşte tare, rar, astfel încât fiecare tânăr să înţeleagă şi să vizualizeze desfăşurarea jocului. Înţelegerea jocului va fi facilitată dacă sunt utilizate scheme vizuale sau exemple. Este indicat ca liderul sau organizatorul jocului să se gândească cum vor percepe jucătorii o schemă faţă de un discurs lung. Explicaţia trebuie să fie completă, dar scurtă şi progresivă, explicaţiile trebuie ordonate şi dacă se poate să se facă mereu în aceeaşi ordine (să avem o fişă de joc).

Capitolul VIII

86

3. Ordinea în care se dau explicaţiile. Exemplu :• teren, limite;• împărţirea pe echipe (cu semne distinctive şi nume);• scopul şi spiritul jocului;• regulile principale, în număr mic, şi, dacă se poate, reguli secundare în timpul

jocului;• semne de arbitraj (fluier, mijloace vizuale);• timp limită;• reguli particulare: ce nu trebuie făcut;• sugerarea unor tactici, tehnici;• întrebaţi dacă sunt necesare explicaţii suplimentare.

Este recomandat ca liderul să se asigure că toţi jucătorii au înţeles, apoi, dacă este posibil, să se joace o tură sau două de probă.

Pentru ca un joc să aibă un feedback pozitiv trebuie ca liderul:

1. Să cunoască multe jocuri sau să aibă materialul necesar pentru a le pune în practică;

2. Să aleagă jocul adecvat situaţiei;3. Să pregătească în avans tot ce îi trebuie;4. Să stabilească reguli simple şi să le exprime clar de la început: seniorii trebuie

să înţeleagă cum va decurge jocul şi cum pot câştiga sau pierde;5. Să îi încurajeze constant fără a se implica ca jucător;6. Să nu lase pe nimeni exclus, decât dacă a ieşit din joc, iar în acest caz, dacă

regulile permit, să intre din nou în joc;7. Să lase jocul să decurgă natural şi să nu întrerupă fără un motiv bun;8. Să termine jocul înainte ca seniorii să-şi piardă interesul, bazându-se pe faptul

că sfârşitul poate fi coordonat (unele jocuri au un final impus într-un timp specificat). Un joc care se termină la timpul potrivit va fi ţinut minte cu plăcere, iar seniorii vor vrea să-l joace şi altădată.

9. Să se asigure că cel care a pierdut nu este luat în râs, iar cel care a câştigat este felicitat;

10. Să nu se reia jocul foarte des;11. Să evalueze cu restul liderilor jocul şi sarcinile atribuite.

Există o multitudine de publicaţii sau carneţele cu diferite tipuri de jocuri pentru tineri, pentru fiecare arie de dezvoltare. Cu toate acestea, nimic nu poate înlocui cartea de jocuri personală a liderului, în care se ţin notiţe despre cele mai bune jocuri pe care le-ai experimentat în timpul întâlnirilor.

Capitolul VIII

87

Fişa de activitate

Fişele de activitate, împreună cu alte anexe din partea de instrumente al acestui ghid sunt foarte utile pentru lideri dar şi pentru patrulele de seniori în elaborarea unui program de întâlnire. O fişă de activitate conţine un număr şi numele activităţii în cauză. De asemenea, este punctat pe ea şi aria de dezvoltare care beneficiază cel mai mult în ceea ce priveşte atingerea obiectivelor educaţionale.

Fişa de activitate ar trebui să cuprindă o descriere despre locul unde se poate implementa, desfăşura activitatea respectivă, cât durează, numărul de participanţi necesari, cum vor lua aceştia parte la activitate şi materialele necesare pentru o bună desfăşurare.

De asemenea, sunt punctate şi obiectivele dorite a se obţine în urma acestei activităţi şi obiectivele specific educaţionale la care contribuie. În descrierea ei se vor da şi câteva sfaturi despre cum putem să o realizăm în cel mai bun mod.

Când activitatea necesită anumite cunoştinţe tehnice pe care liderii sau organizatorii acelei întâlniri s-ar putea să nu le aibă, acestea vor fi scrise într-un rezumat în anexa tehnică. Astfel se asigură că informaţia este transmisă într-un mod uşor de înţeles iar cei care organizează întâlnirea vor economisi timp nemaifiind nevoiţi să consulte cărţi sau să facă o muncă de cercetare.

Prin intermediul activităţilor sunt atinse obiectivele educaţionale pentru această grupă de vârstă. Dacă sunt alese cum trebuie şi sunt prezentate în modul potrivit, activităţile vor fi un real ajutor în dezvoltarea seniorului, în progresul pe care liderul şi l doreşte pentru el şi mai ales pentru evoluţia să personală.

Pentru că acum există o bază teoretică despre caracteristicile activităţilor, a jocurilor şi moduri de implementare, în continuare se vor putea aprofunda noţiuni despre Natură, mediul în care se ţin câteva din activităţile menţionate mai sus, precum campul, ieşirea sau hike-ul.

Capitolul IX

89


NATURA

Pe parcursul acestui capitol, liderul:• va conştientiza importanţa naturii în desfăşurarea activităţilor pentru seniori;• va înţelege de ce sunt necesare activităţile în natură pentru seniori;• va afla importanţa naturii pentru dezvoltarea tanarului adult.

Capitolul IX

90

9.1 CONŞTIENTIZAREA NATURII

Cercetăşia, de-a lungul celor peste 100 de ani de existenţă, a contribuit la formarea de oameni care respectă natura în activităţile pe care le desfăşoară, respect venit dintr-o convingere interioară şi nu din anumite canoane impuse de societate. Tinerii au devenit, astfel, conştienţi că natura nu mai poate fi văzută la nesfârşit ca o resursă, ci ca un partener, ca model în tot ceea ce noi facem ca oamenire, fiind unul dintre fundamentele existenţei noastre.

Prin natura activităţilor, seniorul, spre deosebire de ceilalţi cercetaşi mai mici, se implică mult mai mult în comunitate, percepând într-un mod mult mai conştient, raţional şi responsabil importanţa implicării personale. De asemnea, ca urmare a activităţilor şi a proiectelor desfăşurate, atât în natură, cât şi în comunitate, tinerii adulţi îşi dezvoltă propria conştiinţă şi înţelegerea faţă de problemele fundamentale ale interacţiunii omului cu mediul natural şi a cauzelor care produc aceste probleme.

Seniorii, fiind la o vârstă la care jocurile specifice grupelor de vârstă mai mici îşi pierd din farmec, au nevoie de mai multă aventură, de noi provocări, care să îi ţină permanent „în priză”, de noi mistere care aşteaptă să fie descoperite şi, de ce nu, de experienţe care să le testeze rezistenţa fizică şi psihică, ajungând, astfel, să-şi cunoască limitele şi chiar să şi le depăşească.

Pentru cei care provin din mediul urban, natura reprezintă o lume mirifică, plină de mister dar şi de pericole pe care ei trebuie să le înfrunte. De asemenea, întâlnirea cu natura este şi o întâlnire cu frumosul în starea sa cea mai pură, precum şi o întâlnire cu un templu al creaţiei. Individul descoperă astfel că există mult mai mult decât ceea ce reprezintă televizorul sau jocurile electronice. (M. Ştefan, 2001, p.104).

Contactul tinerilor cu natura reprezintă una din cele 7 elemente ale Metodei Scout, reprezentată prin participarea seniorilor la activităţi variate, fie ele formatoare de aptitudini, prin intermediul jocurilor, fie prin implicarea în comunitate. Nevoia tânărului adult de a acţiona, de a se simţi util, de a-şi depăşi limitele prin înfruntarea provocărilor ce apar, cât şi dorinţa de aventură, îşi pot găsi un răspuns în mediul natural, îmbinându-se armonios cu învăţarea prin acţiune şi cu celelalte elemente ale Metodei Scout.

Natura este elementul metodei scout care facilitează implementarea cadrului simbolic menit, în primul rând, să elimine diferenţele socio-culturale, să îi determine pe seniori să iasă din cotidian, dar şi să ofere o notă mai atractivă activităţilor propuse cercetaşilor. Acest întreg ansamblu are ca finalitate dezvoltarea capacităţilor fizice, intelectuale, emoţionale, sociale şi spirituale prin care ei vor contribui la a lăsa lumea un pic mai bună decât au găsit-o.

Capitolul IX

91

„Viaţa în aer liber, vastitatea spaţiului ce permite desfăşurarea a tot felul de jocuri şi de activităţi, varietatea spectacolelor naturale oferită curiozităţii, singurătatea misterioasă ce stimulează gustul de aventură fac din pădure un mediu din cele mai favorabile.” (M. Debesse apud M. Stefan, 2001, p.66).

Făcând un paralelism, natura este o forţă pe care omul nu a învăţat să o stăpânească pe deplin. Este ca o mamă răbdătoare şi înţelegătoare, atunci când este respectată, însă îşi poate pedepsi foarte aspru copiii atunci când, aceştia nu mai ţin cont de regulile ei. Din acest punct de vedere, seniorul cunoaşte pericolele care îi ameninţă viaţa în natură şi cum să se ferească de ele, dar şi pericolele care ameninţă natura şi cum să o protejeze de acestea.

Natura ocupă un rol important în cadrul cercetăşesc, fiind o ambianţă

indispensabilă pentru dezvoltarea sănătoasă a tinerilor. Natura lărgeşte orizonturile celui care o descoperă şi, astfel, îi sprijină pe aceştia să înţeleagă profunzimea lucrurilor trăite într-un mediu natural. (S. Marcus, 1938, p.33). Iată cum prezenta Mircea Eliade una din taberele sale:

„Acest Sibiu păstrează alături de el un minunat codru de stejari, care

poartă pitorescul nume ”Dumbrava Sibiului”. Aici am descălecat noi, cincizeci de cercetaşi, plus comandanţii respectivi, ne-am întins optsprezece corturi mici, două corturi mari…” (M. Eliade, 2004, p. 67)

Seniorul care participă la activităţi în natură continuă să-şi dezvolte creativitatea şi abilitatea de a coopera şi de a se descurca în diferite situaţii. El va acumula experienţe de viaţă şi îşi va modifica selectiv şi sistematic conduita sub influenţa acţiunilor mediului înconjurător. Din punct de vedere fizic, exploratorul va fi mai rezistent, iar sistemul său imunitar mai întărit.

În zilele noastre, relaţionarea cu natura s-a schimbat, deoarece a trăi în armonie cu natura nu mai înseamnă astăzi doar a te bucura de darurile acesteia, ci şi de a o proteja. Astfel, cercetaşii acţionează în acest sens având o atitudine ecologistă, fiind conştienţi că generaţia actuală este responsabilă de ceea ce vor găsi generaţiile viitoare şi că ceea ce nu demult era doar o ştire la televizor, devine o problemă personală, care ne implică pe toţi ca umanitate, şi care trebuie rezolvată prin aportul fiecăruia la protejarea mediului înconjurător.

Capitolul IX

92

9.2 ACTIVITĂŢI ÎN NATURĂ

Activităţile în natură diferă foarte mult de orice alt tip de activităţi căci, în cadrul acestor activităţi, vor apărea mai des oportunităţile de a cunoaşte mai bine colegii de patrulă şi de unitate, precum şi pe liderul/liderii decât în activităţile desfăşurate în alte contexte. Mai mult, activităţile de bază desfăşurate în natură (şi aici ne gândim la montatul cortului, gătit, adunat lemne, hike-uri, etc.) sunt activităţi ce pot consolida relaţiile dintre membrii grupului şi care vor încuraja interacţiunea între aceştia. Regulile care trebuie respectate se schimbă şi apar unele noi, în vreme ce altele dispar. Ei au oportunitatea de a cunoaşte şi un alt mod de viaţă, cu alt gen de pericole decât cele întâlnite în viaţa cotidiană, dar cu atât mai frumos.

Seniorii sunt la vârsta la care au nevoie de provocare, vârsta la care entuziasmul descoperirilor mari creşte, fiind în acelaşi timp şi vârsta caracterizată de nevoia de aventură. Acest lucru este resimţit tot mai puternic încă de la exploratori, fiind nevoie de activităti palpitante, antrenante, care să-i solicite fizic şi psihic şi să le trezească interesul. Desfăşurând activităţi în natură, ceea ce învaţă şi experienţa trăită se vor imprima mult mai pregnant decât o întâlnire la sediu.

Deşi între seniori pot exista diferenţe în ceea ce priveşte cunoştinţele cu privire la traiul în natură, faptul că vor fi nevoiţi să lucreze în echipă, să convieţuiască în acelaşi loc pentru o anumită perioadă de timp, îi va face să se considere camarazi în această aventură, formând o comunitate mică, împărţindu-şi sarcinile, iar prietenia lor se va lega mult mai strâns şi mai uşor.

Pe de altă parte activităţile în natură au efecte pozitive în procesul de creştere şi dezvoltăre fizică şi mentală. A face mişcare înseamnă a antrena în permanenţă organismul, a-l fortifica, menţinându-l în formă. Cele mai multe sporturi au efecte benefice precum: creşterea capacităţii de rezistenţă la efort, a capacităţii de coordonare şi concentrare. Contactul cu natura, petrecerea timpului în aer liber, construind un adăpost în zăpadă sau făcând un traseu de escaladă, transformă învăţarea într-un proces evolutiv, realizat într-o manieră activă.

Activităţile în natură presupun o organizare mult mai atentă. Ele pot dura de la câteva ore până la una sau mai multe zile. În funcţie de durată, pregătirea pentru o asemenea activitate este mai mult sau mai puţin solicitantă. Seniorii vor alcătui sub supravegherea liderului de unitate lista cu lucruri necesare (apă, haine de schimb, mâncare, etc.) şi vor concepe împreună cu liderul regulamentul activităţii, care va fi acceptat de toţi şi respectat întocmai.

Capitolul IX

93

Liderul, în acest caz, joacă un rol secundar, activităţile fiind planificate aproape în totalitate de către seniori. Liderul va asista la ateliere. Nu va interveni decât dacă este solicitat, când grupul este într-un impas pe care nu îl poate depăşi, dându-le tinerilor posibilitatea de a fi independenţi, de a învăţa să se descurce pe cont propriu, dar totodată, în siguranţă.

Exemple de activităţi în natură sunt numeroase. Ele pot varia de la o ieşire de o zi prin împrejurimile oraşului, unde să li se prezinte anumite noţiuni teoretice, pe care după aceea le vor putea aplica în cadrul unui camp de 2 zile (montare cort, gătit, hike, etc).

Ieşirile de mai multe zile presupun asigurarea unui loc de campare sigur şi a unor facilităţi minime. În timpul unor asemenea ieşiri ei pot învăţa cum să se descurce în mijlocul naturii (de ex. tehnici esenţiale de supravieţuire), cum să monteze un cort, cum să-şi gătească singuri mâncarea, cum să aprindă un foc (diferitele tipuri de vetre), acordarea primului ajutor în caz de accidente, prevederea condiţiilor meteo după semnele atmosferice, orientare cu busola şi fară busolă, citirea uneri hărţi, speologie, tehnici de hike, tehnici de alpinism, noduri sau alte deprinderi pe care orice cercetaş, poate să le stapânească.

Între cercetăşie şi natură există o adevarată simbioză, care s-a dezvoltat de-a lungul anilor, cercetaşul găsind în ea adăpost, hrană, posibilităţi de antrenament şi dezvoltare personală, natura găsind la rândul ei în cercetaş un adevărat prieten şi ocrotitor, care ştie să o respecte.

Capitolul X

95

CAPITOLULI II III IV V VI VII VIII IX X

ROLUL LIDERULUI DE SENIORI

„Le poţi oferi iubirea ta, dar nu gândurile tale, pentru că ei au propriile lor gânduri. Le poţi adăposti trupurile, dar nu sufletele, pentru că sufletele lor sălăşluiesc în casa viitorului, pe care nu o poţi vizita, nici măcar în visele tale.”

Kahlil Gibran, „Profetul”

Prin prezentarea acestui capitol urmărim:• clarificarea responsabilităţilor ce revin liderului de seniori;• explicarea rolului mentorului, ca tip nou de lider apărut pentru această

ramură de vârstă;• prezentarea relaţiei ce trebuie dezvoltată între lider şi senior.

Capitolul X

96

Concepte cheie

Lider de seniori - adult care coordonează unitatea de seniori, oferind suport pentru ca aceasta să funcţioneze în bune condiţii şi conform Metodei şi Principiilor Scout.

Mentor - persoană ce oferă suport individual unui senior.

10.1 Idei preliminare

În termeni generali, rolul liderilor de seniori este de a oferi sprijin tinerilor în descoperirea, valorificarea şi dezvoltarea potenţialului propriu, formulare ce concretizează atribuţiile cheie ale liderului, specifice pentru această ramură de vârstă:

Sprijn = suportul necesar oferit tânărului în procesul său de maturizare.

De reţinut faptul că liderul oferă sprijin, deci nu şi-l impune şi nu este el cel care acţionează direct în cadrul acestor procese. Foarte important acest lucru, întrucât defineşte modelul cercetăşesc de educaţie: educaţia „din interior” şi nu instructajul din exterior. Tânărul este principalul actor al dezvoltării sale. El este cel care descoperă, înţelege, decide.

Sprijinul oferit se concentrează în trei direcţii, ce reflectă trei nevoi importante ale tânărului aflat la această vârstă:

- cea de descoperire = căutarea tânărului de a se înţelege şi a se cunoaşte pe sine, de a-şi conştientiza potenţialul cu care este înzestrat;

- cea de dezvoltare = progresul dorit, odată ce tânărul devine conştient de propriile limite şi puncte forte;

- cea de valorificare = nevoia tânărului de a activa într-un cadru propice, în care calităţile cu care este el înzestrat să fie utile şi necesare.

Toate aceste direcţii au ca obiect potenţialul propriu al tânărului, pentru care, de altfel, este dedicată întreaga pedagogie de educaţie non-formală cercetăşească.

Esenţa sprjinului adult oferit este aceea a colaborării voluntare, ca de la egal la egal, cu seniorii. Să nu uităm că cercetăşia nu este o mişcare dedicată tinerilor, ci este o mişcare a tinerilor, sprijiniţi de adulţi.

Capitolul X

97

Există o serie de provocări în privinţa sprijinului adult cu care se confruntă şi cercetaşii din alte ţări:

• Numeroase centre locale aleg să se concentreze pe activitatea desfăşurată cu ramurile de vârstă mai mici. Prin urmare, acestea au prioritate în alocarea de lideri.

• Numărul relativ mic de lideri face ca mulţi dintre seniori să fie direcţionaţi să devină lideri pentru ramurile mai mici.

• Necesitatea de a redefini atribuţiile liderului de seniori şi de a îmbunătăţi trainingurile oferite pentru formarea de astfel de lideri.

• Anumite centre locale au probleme în a găsi echilibrul potrivit al relaţiei cu seniorii, nelăsându-i pe aceştia să se implice total în luarea deciziilor.

• Permanenta transformare a condiţiilor de viaţă face ca tranziţia de la tânăr la adult să fie diferită faţă de trecut; astfel, noţiunile cheie pentru această ramură de vârstă a seniorilor trebuie mereu redefinite şi adaptate.

În dezvoltarea programelor de seniorat, este indicat ca centrele locale să definească, să sprijine şi să încurajeze:

• leadership-ul la tineri;

• parteneriatul pe poziţii egale dintre seniori şi adulţi;

• participarea la/sau livrarea de traininguri de calitate pentru formarea de lideri şi mentori competenţi;

10.2 Liderul de seniori: rol şi implicare

Modul şi gradul de implicare al liderilor se modifică de la o ramură de vârstă la alta. Tendinţa este de creştere progresivă a autonomiei tânărului, odată cu maturizarea sa. Astfel, seniorii vor ajunge să aibă cea mai mare putere de decizie şi cel mai înalt grad de autonomie, prin comparaţie cu exploratorii, temerarii şi lupişorii. Ei îşi vor asuma responsabilităţi de toate tipurile, inclusiv pe cele de lider la ramurile de vârstă mai mici, asistaţi fiind în activităţile lor de către lider şi mentor.

Rolul liderului de seniori este mult mai delicat în aceste condiţii şi responsabilitatea sa ceva mai dificilă. Să nu uităm că el va lucra cu tineri care au trecut deja prin mai multe etape de formare şi care se află la începutul stadiului de adult. Iar această trecere nu este tocmai uşoară şi implică decizii importante ale tânărului, care îşi vor pune amprenta hotărâtor asupra drumului său în viaţă.

Tânărul trebuie ajutat să îşi descopere înclinaţiile specifice şi calităţile cu care este înzestrat. Acestea definesc elementul său de unicitate pentru că, indiferent de felul lui de a fi şi de personalitate, el reprezintă o valoare în plan uman. Ajutat corespunzător în procesul de şlefuire, el va putea „să înflorească” în felul lui unic. Dezvoltarea sa ghidată în direcţia unui tipar prestabilit este contraindicată şi se opune modelului de educaţie cercetăşesc la care vom face din nou referire: educaţie din „interior” şi nu instructaj din exterior.

Capitolul X

98

Aşadar, liderul de seniori va trebui să intervină cu mult tact, lăsând tânărului libertatea necesară de acţiune şi respectând alegerile acestuia. Rolul său fundamental este de a crea şi susţine un cadru benefic de dezvoltare pentru tineri, în care aceştia să poată activa în felul propriu, punându-şi în valoare potenţialul cu care au fost înzestraţi şi învăţând permanent lucruri noi. Instrumentele principale de lucru ale liderului sunt:

• Principiile şi valorile scout – ca elemente fundamentale ce vor genera direcţia de lucru şi cadrul general de manifestare al activităţilor;

• Unitatea de cercetaşi, patrulele şi grupurile de interes – ca elemente organizatorice de care liderul se foloseşte în coordonarea şi sprijinirea seniorilor;

• Informaţia – oportunităţile de implicare pentru tineri. Liderul se asigură că seniorii sunt informaţi permanent cu oportunităţile de dezvoltare şi implicare existente şi că deciziile pe care ei le iau sunt „informate”. Nu este obligatoriu să fie el cel care îi informează, ci le poate pune la dispoziţie pârghiile necesare.

În continuare, pentru a puncta atribuţiile sale specifice, vom propune următoarea distincţie: lider şi mentor.

Cei doi termeni definesc 2 tipuri de abordare a relaţiei cu seniorii, astfel:

Liderul de seniori este liderul adult care oferă sprijin întregii unităţi de seniori, în diverse feluri, în mod special pe parte administrativă, pe care le vom detalia mai jos.

Mentorul este persoana care îşi concentrează sprijinul acordat seniorului în două moduri: ori pentru dezvoltarea acestuia într-unul dintre domeniile de progres personal specifice grupei de vârstă, ori pentru dezvoltarea integrală a acestuia.

Atât Liderul, cât şi Mentorul trebuie percepuţi ca prieteni apropiaţi, aliaţi ai seniorului, care îl vor sprijini în procesul de dezvoltare personală.

Capitolul X

99

10.2.1 Liderul de seniori – stimulare şi suport pentru întreaga echipă

Liderul de seniori îşi desfăşoară activitatea atât în cadrul unui centru local recunoscut ca atare prin actualul statut al organizaţiei, cât şi în cadrul unuia dintre centrele universitare, recunoscute la nivel naţional (deocamdată la nivel informal – termenul urmând a fi propus pentru introducerea în statutul ONCR). Acesta este propus sau i se încredinţează această responsabilitate de către CCL (Consiliul Centrului Local) sau de către structura de organizare a centrului universitar.

Liderul de seniori are rolul de a spriji seniorii din cadrul Centrului Local sau în Centrul Universitar în care activează pentru alcătuirea unităţii de cercetaşi şi a patrulelor. El este coordonatorul de unitate, având toate atribuţiile administrative pe care le are un lider de unitate: coordonare / supraveghere, strângere cotizaţii, evidenţă membrii, evidenţă activităţi şi proiecte în derulare, planificare anuală, evaluare sistem de progres personal etc.

Totodată, el veghează ca unitatea şi patrulele să fie funcţionale şi să asigurare un mediu dinamic şi atractiv de învăţare pentru seniori. În acest sens:

• Se asigură că unitatea oferă un cadru armonios de dezvoltare, bazat pe respect reciproc între toţi membrii ei;

• Sprijină funcţionalitatea unităţii şi a patrulelor de seniori;

• Ajută seniorii să identifice provocările personale şi să îşi stabilească obiectivele;

• Deschide „porţile” către noi arii de descoperire, acţiune şi responsabilitate;

• Ajută seniorii să realizeze activităţi personale, de echipă sau comunitare;

• Oferă sau promovează oportunităţi de training, în vederea dezvoltării personale a membrilor unităţii;

• Încurajează seniorii să progreseze şi să îşi depăşească limitele;

• Ajută seniorii să evalueze corect progresul personal şi să îşi identifice potenţialul;

• Monitorizează progresul personal al seniorilor, conform sistemului de progres personal propus;

• Ţine legătura cu mentorii.

Capitolul X

100

La toate aceste responsabilităţi se mai adaugă două, foarte importante, pe care liderul le are la nivel de unitate:

1. Veghează ca activitatea să decurgă conform principiilor şi a valorilor scout şi să fie implementată Misiunii Cercetăşiei:

„de a contribui la educarea tinerilor, printr-un sistem de valori bazat pe legea şi promisiunea scout, de a ajuta la construirea unei lumi mai bune, în care oamenii să fie împliniţi ca indivizi şi să joace un rol constructiv în societate”.

2. Este un exemplu al respectării valorilor cercetăşeşti. Nu ezită să atragă atenţia atunci când aceste valori sunt încălcate şi este deschis şi sincer atunci când el este cel reclamat.

Pentru a fi lider de seniori se impune formarea în concordanţă cu sistemul de formare al liderului, conform standardelor ONCR, vârsta minimă cerută pentru ca o persoană să fie lider la această grupă fiind 21 de ani.

10.2.2 Mentorii – sprijinirea seniorilor la nivel individual

Mentorul, spre deosebire de liderul de seniori, este o persoană aleasă de senior, conform afinităţilor şi necesităţilor acestuia, în vederea sprijinirii în dezvoltarea sa personală.

Sunt două direcţii în care un mentor poate sprijini un senior:- oferirea de sprijin pentru dezvoltarea acestuia într-unul dintre domeniile de

progres personal, specifice grupei de vârstă;- oferirea de sprijin pentru dezvoltarea integrală a acestuia.

În funcţie de necesităţile specifice seniorilor, mentorii pot fi aleşi şi din afara organizaţiei (ex.: specialişti într-un anumit domeniu etc).

De asemenea, o persoană poate fi mentor pentru mai mulţi seniori în acelaşi timp, fiind conştientă însă de responsabilitatea pe care o presupune acest rol în procesul de dezvoltare al seniorului.

Responsabilităţile principale ale mentorului, pentru ambele tipologii prezentate mai sus, sunt:

• Oferirea de ajutor în identificarea propriilor provocări şi în alcătuirea planurilor personale ale seniorilor;

• Oferirea de oportunităţi diverse pentru descoperiea, dezvoltarea şi valorificarea potenţialului propriu;

• Oferirea de sesiuni de formare şi traininguri;

Capitolul X

101

• Încurajarea progresului personal şi a depăşirii limitelor proprii;

• Ajutor în evaluarea progresului personal şi în identificarea propriului potenţial.

În funcţie de nivelul de spriijin oferit seniorului, pentru a fi mentor o persoană trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a. Pentru a fi mentor pentru un domeniu de progres, să aibă experienţă recunoscută în acel domeniu (la nivel formal, ori informal) şi vârsta minimă de 21 de ani. Această persoană poate fi atât din interiorul ONCR, cît şi din afara organizaţiei.

b. Mentorul pentru dezvoltarea integrală a seniorului trebuie să aibă vârsta minimă de 24 de ani, să fie lider cercetaş cu experienţă de cel puţin 3 ani sau, dacă este o persoană din afara organizaţiei, să fie recunoscută cel puţin de senior şi liderul de unitate ca model/ exemplu. De asemenea, acestă persoană trebuie să fie recunoscută ca fiind o persoană cu valori şi principii personale asemănătoare celor transmise prin cercetăşie.

10.3 Colaborare de pe poziţii egale

Relaţia dintre lider şi senior trebuie construită în baza unui respect reciproc. Chiar dacă sunt tineri adulţi, seniorii trebuie să fie trataţi ca nişte adulţi, iar relaţia cu ei să fie dezvoltată sub forma unei colaborări de pe poziţii egale.

„În vederea unei colaborări de succes cu tinerii, este esenţial să se evite adultismul. Acest termen se referă la toate atitudinile şi comportamentele ce derivă din asumpţia că adulţii sunt superiori tinerilor.

Liderii trebuie să respecte sincer ideile şi abilităţile seniorilor. Ei îi vor lăsa pe seniori să acţioneze şi să decidă, dar le vor pune la dispoziţie toate informaţiile necesare pentru ca ei să poată lua decizii informate.

Acest lucru nu este uşor pentru foarte mulţi adulţi, care cad uşor în roluri autoritare, fără măcar să îşi dea seama de acest lucru.”

(Barry Checkoway – „Adults as Allies”)

Capitolul X

102

10.4 „Împuternicirea” tinerilor

Vă invităm să reflectăm împreună asupra următoarei istorioare:

În povestea Vrăjitorului din Oz, Leul cel Laş îl roagă pe Vrăjitor să-i dea curaj. În cele din urmă, vrăjitorul îi oferă acestuia o panglică ce semnifică curajul. De fiecare dată când leul privea la această panglică el credea că are putere; simţind asta, acţiona cu curaj. Dar, aşa cum a remarcat şi vrăjitorul, „Nu înţeleg de ce oamenii îmi cer lucruri pe care le au deja”.

De cele mai multe ori, educaţia în direcţia dezvoltării este văzută ca un proces în care o persoană sau o instituţie ajută tinerii să dezvolte calităţi ce lor le lipsesc. Optica diferită pe care o promovăm este aceea că tinerii deţin deja în interiorul lor toate resursele necesare, doar că unele dintre acestea nu sunt îndeajuns de dezvoltate. Altfel spus, tinerii deţin deja toate „puterile” necesare, au nevoie doar de călăuzire pentru a le descoperi, pentru a le dezvolta şi pentru a le pune în valoare.

10.4.1 Nivele de implicare în comunitate

Liderul îi ajută pe seniori să descopere că şi ei au puterea necesară de a acţiona şi de a face diferenţa.

Tabelul de mai jos ilustrează 3 nivele de implicare ce pot fi observate la membrii unei comunităţi:

3. Oameni ce percep problemele comunităţii, au soluţii pe care le controlează, arată încredere în abilităţile proprii şi întreprind acţiuni decisive, ce au rezultate pozitive în comunitate.

2 Oameni care sunt conştienţi de problemele existente ale comunităţii şi se implică, dar la un nivel minim şi fără un impact vizibil.

1. Oameni care se confruntă cu probleme, dar nu cred că schimbarea este posibilă.

Rolul liderului ( şi, implicit, al mentorului) este de a ajuta tânărul să se dezvolte de la nivelul 1 la nivelul 3 de implicare în societate.

10.4.2 Dezvoltarea leadership-ului

Este important ca, pentru această grupă de vârstă, liderul să asigure un climat propice seniorilor, atât la nivel de activităţi şi formare, cât şi la nivel de asumare a responsabilităţilor, care să le permită acestora şi să i ajute să îşi dezvolte capacităţi şi abilităţi de lider – leadership.

Capitolul X

103

Elementele cheie pentru dezvoltarea leadership-ului, pe care liderul şi mentorul trebuie să le pună la dispoziţia seniorilor, sunt:

Dezvoltarea relaţiilor interumane: înainte de a ne asuma responsabilităţi pentru binele altora, avem nevoie să ne simţim noi înşine sprijiniţi. Învăţăm cel mai bine de la persoanele care ţin la noi şi ne sprijină. Pentru a avea succes în dezvoltarea personală avem nevoie de un mentor, prieten, consilier care să ne sprijine şi să ne încurajeze.

Identificarea potenţialului individual: potenţialul de leadership cel mai adesea nu este foarte evident. Uneori, liderii agresivi au câteva defecte asociate cu caracterul lor dominant, iar cei care ies mai puţin în evidenţă şi sunt mai puţini populari şi persuasivi pot demonstra un potenţial mai bun.

Punerea accentului pe rezultate: sarcinile pe care seniorii şi le asumă pentru binele comunităţii trebuie să aibă rezultate vizibile. Liderul de seniori este responsabil să stabilească standarde înalte în activităţile desfăşurate la nivelul unităţii.

Oferirea de oportuniţăţi de dezvoltare: prin experienţele oferite de activităţile desfăşurate, în special cele care implică gândire constructivă, planificare, organizare, management, stabilire de obiective, alcătuirea planului de acţiune etc.

Capitolul X

104

10.4.3 Senior vs lider la ramuri de vârstă mai mici

Având in vedere caracteristicile, în mod special ca vârstă, dar şi potenţialul oferit de sistemul de progres personal, o persoană poate îndeplini în acelaşi timp ambele roluri, fiind lider-ajutor la una dintre ramurile de vârstă mai mici (lupişori sau temerari) şi senior.

În ceea ce îi priveşte pe seniorii care doresc să lucreze la una dintre grupele de vârstă lupişori sau temerari, aceştia trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să urmeze sistemul de formare al liderului, propus de ONCR;- să aibă acordul în primul rând al liderilor de unitate de la grupa de vârstă la care doreşte să activeze, apoi al liderului de la unitatea de seniori din care face parte, şi acordul CCL;- să beneficieze de sprijinul unui lider cu experienţă de cel puţin un an, de la grupa de vârstă respectivă.

10.5 Concluzii

Persoana care îşi asumă unul dintre rolurile menţionate mai sus, fie lider de seniori, fie mentor, trebuie să fie conştientă atât de dificultatea de a lucra cu această grupă de vârstă, cât şi de importanţa pe care o are în sprijinirea dezvoltării personale a seniorului.

Această persoană trebuie să fie deschisă şi sinceră şi să accepte felul de a fi al seniorului, fiindu-i practic un îndrumător şi prieten, care nu încearcă să-i impună un fel de a fi sau un fel de a acţiona, ci îi oferă sfaturi şi îl încurajează să îşi depăşească propriile limite.

Asumarea rolului de lider de seniori sau mentor este în acelaşi timp o posibilitate de evaluare a capacităţilor proprii şi o perspectivă de autodepăşire, prin expunerea la multiple şi felurite provocări.

INDEX

105

INDEX

INDEX

106

Animatorul = liderul care îşi asumă responsabilitatea grupului pe un timp determinat în cadrul activităţilor, în momente importante ale vieţii cotidiene (trezire, masă, activităţi, repaus, somn);

Ariile de dezvoltare = cele şase dimensiuni ale structurii de dezvoltare a personalităţii vizate de Metoda Scout: fizic, intelectual, social, afectiv, spiritual şi de caracter;

Cadru simbolic = o sugestie de model de societate în care copiii cresc, se joacă şi învaţă în toată perioada petrecută la o anumită ramură de vârstă, ajutându-i să trăiască şi să înţeleagă mai repede şi mai uşor Metoda Scout;

Camp = ieşire de cel puţin două zile în aer liber/ natură, în aceeaşi locaţie;

Careu = aşezarea exploratorilor şi liderilor lor în forma unui pătrat, exploratorii fiind grupaţi în patrule ce ocupă trei dintre laturi, iar liderii pe cea de-a patra;

Centru Local (CL) = denumirea sub care sunt înregistrate toate structurile teritoriale ale ONCR, conform statutului; un centru local poate funcţiona juridic ca filială (cu personalitate juridică proprie), sau sucursală (centru local fără personalitate juridică);

Cercetăşia = mişcare educativă a copiilor şi tinerilor, bazată pe voluntariat, cu caracter apolitic, deschisă tuturor, fără deosebire de naţionalitate, rasă, sex, credinţă sau condiţie socială, în concordanţă cu principiile şi Metoda Scout;

Cercetaş = orice persoană cu vârsta de peste 7 ani, care îşi desfăşoară activitatea în formaţiuni specifice cercetăşiei (centre locale, unităţi, patrule) conform ramurilor de vârstă;

Consiliul Şefilor de Patrulă = structura locală compusă din toţi şefii de patrulă ai unei unităţi de cercetaşi dintr-un centru local;

Explorator = cercetaşul cu vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani;

Eşarfa de cercetaş = unul din principalele elemente de identificare a cercetaşilor din toată lumea, individualizată prin modul în care se poartă (răsucit) şi prin modul în care se leagă (nodul prieteniei). Eşarfa exploratorilor este albastră cu bordură albă;

Fişa de activitate = documentul care conţine descrierea completă a unei activităţi, incluzând denumirea acesteia, locaţia posibilă de desfăşurare, obiectivele urmărite, precum şi resursele necesare desfăşurării ei;

Hike = drumeţie de maxim 48 de ore a unui grup de cercetaşi, într-o anumită zonă;

Întâlnire = activitatea unui grup de cercetaşi care durează câteva ore, desfăşurată de obicei în aceeaşi locaţie;

Însemn de merit = distincţie obţinută de un cercetaş, care atestă cunoştinţele sau abilităţile dobândite de acesta, într-un domeniu specific;

INDEX

107

Învăţarea prin acţiune = element al Metodei Scout ce presupune învăţarea prin experimentare, cercetaşii fiind implicaţi activ şi având un rol principal în desfăşurarea tuturor activităţilor;

Jamboree (termen tradus din dialectul indienilor americani) = “întâlnire paşnică între triburi”; desemnează în general campurile în care se întâlneşte un număr foarte mare de cercetaşi, adesea din mai multe ţări;

Legea cercetaşului = un set de norme ce reflectă principiile cercetăşeşti aşa cum au fost ele promovate de fondatorul mişcării, Lordul Robert Baden-Powell; fiecare ramură de vârstă are propria variantă a legii;

Lider = orice adult de peste 18 ani care are responsabilităţi educative sau organizatorice în cadrul ONCR;

Lupişor = cercetaşul cu vârsta între 7 şi 10 ani;

Metoda Scout (cercetăşească) = un sistem de auto-educaţie progresivă bazată pe şapte instrumente educaţionale: Legea şi Promisiunea Cercetaşului, învăţarea prin acţiune (learning by doing), lucrul în grupuri mici (sistemul patrulelor), cadrul simbolic, sistemul de progres personal, viaţa în natură si sprijinul adulţilor;

Obiective educaţionale = obiective pedagogice urmărite în dezvoltarea lupişorilor pe parcursul celor patru ani petrecuţi la această ramură de vârstă, stabilite în funcţie de ariile de dezvoltare şi de caracteristicile acestora.

Organizaţia Naţională Cercetaşii României (ONCR) = structură asociativă de tineret, îndrumată de lideri adulţi, unitară, independentă, apolitică, neguvernamentală şi fără scop patrimonial, ce activează pe întreg teritoriul României şi îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legile ţării; este singura asociaţie de cercetaşi din România ce este membră fondatoare a OMMS, fiind înfiinţată în anul 1913 şi reînfiinţată în 1990, cu sediul la Bucureşti;

Patrula = formaţiunea de bază în funcţionarea unei unităţi, formată din 4 – 8 cercetaşi din aceeaşi ramură de vârstă, având un şef de patrulă ales din rândul membrilor săi;

Planul de activitate = plan ce se realizează la începutul anului cercetăşesc împreună cu toţi liderii de unitate, urmărind atingerea unor obiective educaţionale pentru fiecare ramură de vârstă;

Promisiunea = unul din elementele esenţiale ale pedagogiei cercetăşeşti, care reprezintă acceptul voluntar al valorilor mişcării de către o persoană; promisiunea are valoare personală şi permanentă;

Ramurile de vârstă = presupun o împărţire a membrilor organizaţiei, în funcţie de vârsta acestora (7-10 ani – lupişori; 11-14 ani – temerari; 15-18 ani – exploratori; 18-21(24) ani – seniori);

Sistemul de progres personal = un cadru de referinţă creat în scopul orientării şi evaluării creşterii fiecărui tânăr, având ca prioritate absolută satisfacerea cererilor şi nevoilor fiecărui copil în parte;

INDEX

108

Sistemul patrulelor = unul din elementele Metodei Scout ce presupune împărţirea cercetaşilor în grupuri de 4-8 persoane din aceeaşi ramură de vârstă, ce se autoguvernează şi în cadrul cărora aceştia pot avea iniţiative proprii în privinţa activităţilor pe care le desfăşoară;

Temerar = cercetaşul cu vârsta între 11 şi 14 ani;

Unitatea = structura la nivelul centrului local compusă din 2-5 patrule aparţinând aceleiaşi ramuri de vârstă, îndrumată de unul sau mai mulţi lideri adulţi;

Bibliografie

109

BIBLIOGRAFIE

Bibliografie

110

1. Robert Baden Powell – Scouting for boys, Londra, 1999, ediţia 35

2. Sorin Boroş et all – Mapa centrului local de nota 10, Bucureşti, 2007

3. Rita Doru – Aventura cercetaşului, Bucureşti, 2002

4. Organizaţia Naţională „Cercetaşii României” – Suport stagiu animaţie, Bucureşti, 2005

5. Organizaţia Naţională „Cercetaşii României” – Pachetul de Resurse al Liderului Cercetaş, Bucureşti, 2002

6. Dominique Bernard Collier Jespersen Jacqueline – Renewed Approach to Programme, Saligues, Franţa, World Organization of the Scout Movement, World Scout Bureau,2005;

7. Rodney Abson – The value of Non-Formal Education: The Scouting Game, Australia, 2004

8. Mircea Ştefan – Drumul Cercetaşilor României, Bucureşti, 1994

9. Mircea Ştefan – Educaţia extracurriculară, Bucureşti, 2001

10. E. Abt. Lawrence, Paul Mendenhall, E. D. Partridge – The Interests of Scouts and Non-Scouts, Journal of Educational Sociology, 1940

11. Simone Marcus – LE SCOUTISME, Comme Méthode de rééducation des troubles du caractère chez l’enfant et l’adolescent, Paris, 1938

12. Gabriel Giurea – Cercetaşii, Biblioteca Asociaţiei Cercetaşii României, Bucureşti, 1916

13. Ursula Şchiopu, Emil Verzea – Psihologia vârstelor, Bucureşti, 2006

14. Greta Harja - Importanţa jocului în aer liber pentru dezvoltarea spontaneităţii copiilor - http://www.eva.ro/casa-si-familie/copii/importanta-jocului-in-aer-liber-pentru-dezvoltarea-spontaneitatii-copiilor-articol-5267.html

15. Adrian Ibiş - Adolescentul deviant în confruntare şi dialog cu profesorii, Bucureşti, 2004

***http://www.en.wikipedia.org/wiki/Scouting

***http://www.scout.ro/inceputurile-cercetasiei

***http://www.bsatroop780.org/history/Statistics.html

***http://www.en.wikipedia.org/wiki/List_of_Scouts

***http://www.cltgjiu.lx.ro/istoric/Istoric.htm

***http://www.rojam.scouthub.org

***http:///www.scout.org

Bibliografie

111

Fotografii si desene

Simona Schiaupagina 74 – Cetatea Meteşului

Andra Toth pagina 13 - Zilele oraşuluipaginile 32, 51 şi 91 – Back to the future Apuseni eXperimentpaginile 87 şi 92 – Naufragiaţi la Roica pagina 96 - Stagiul Naţional de Pedagogie 2010

Darie Nicolae pag 68 - Campul naţional de exploratori 2010

Iuliana Radapagina 99 - Cupa Izvoarelor 2009

Anton Cristian Balintpagina 28 - Turnirul Ciocanelor 2010

Marius Barticel (grafice si desene)paginile 26, 27, 35-37, 53 - 66

Ioana Avram paginile 73 şi 85 – Back to the future Apuseni eXperiment

Georgiana Hlihor pagina 90 – Cetatea Meteşului

Cătălin Cătanăpagina 30

Paricipanţii la concursul naţional “Urme de Cercetaş” ediţiile 2008 şi 2009paginile 20, 21, 22

FLORIN MIHALACHEpaginile 33 şi 83 - Camp Făgăraş 2010 C.L. Orionpagina 52

Cristina Ciobanupaginile 38 şi 50 - Campul naţional de exploratori 2010

Mihaela Ciobanu pagina 69 - Bipiloniada 2008

Misco Marianpagina 80 - Campul naţional de exploratori 2010

pagina 103 - Marşul pentru pace (Italia)paginile 98 şi 101 - Turnirul Ciocanelor 2010pagina 81 - Camp Făgăraş 2010 C.L. Orion

ULTIMUL MESAJ AL LUI ROBERT BADEN-POWELL

Dragi cercetaşi, Dacă aţi văzut comedia Iui Peter Pan, vă veţi aminti că şeful piraţilor repeta în

orice ocazie ultimul mesaj (ultimul său discurs), fiindu-i teamă că nu va avea timp să-l spună atunci când va sosi timpul morţii. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu mine şi, deoarece încă nu a sosit ceasul morţii care va veni într-o zi sau alta, doresc să vă transmit un ultim salut.

Înainte de a ne despărţi pentru totdeauna, amintiţi-vă că sunt ultimile cuvinte pe care le veţi auzi de la mine: meditaţi-le!

Eu am dus o viaţă deosebit de fericită şi doresc ca fiecare dintre voi să aibă o viaţă tot atât de fericită.

Cred că Dumnezeu ne-a trimis pe acest pământ minunat să fim fericiţi şi să ne bucurăm de viaţă. Fericirea nu ţine nici de bogăţii, nici de cariere strălucite, nici de satisfacerea propriilor plăceri.

Veţi face un pas mare spre fericire când veţi dobândi “putere şi sănătate”, pentru că sunteţi tineri şi dornici de a fi utili şi de a vă bucura din plin de viaţă.

Viaţa în mijlocul naturii vă va arăta cu câte lucruri frumoase şi minunate

Dumnezeu a înzestrat Pământul pentru ca voi să fiţi fericiţi.

Mulţumiţi-vă cu ceea ce aveţi şi încercaţi să trageţi învăţăminte din toate. Priviţi partea frumoasă a lucrurilor şi nu partea urâtă a acestora.

De fapt adevărata fericire este atunci când aduci fericire altei persoane. Încercaţi

să lăsaţi această lume un pic mai bună decât aţi primt-o, iar când ceasul morţii voastre va sosi, veţi putea muri cu conştiinţa împăcată că trăind, n-aţi pierdut vremea degeaba, ci aţi dat tot ceea ce era mai bun în voi.

“Fiţi pregătiţi” pentru a trăi şi a muri fericiţi, menţineţi-vă Promisiunea

Cercetăşească făcută, chiar şi când nu veţi mai fi tineri, iar Domnul să vă ajute în toate.

Al vostru prieten,Robert Baden-Powell

Marius Barticel Alexandru Bu Alexandru Butţ Oana Comşa...

Documents

Transcript of Marius Barticel Alexandru Bu Alexandru Butţ Oana Comşa...