Mariaj pentru o viata - carti de dragoste PDF giannyjollys · care o \ntemeiase cu patru ani \n...

$: Mariaj pentru o viata - carti de dragoste PDF giannyjollys · care o \ntemeiase cu patru ani \n urm` \ncepuse s` se dez-volte, astfel \ncât nu avea de ce s`-[i fac` griji \n privin]a$

GINA DOUGLAS

Mariaj pentru o via]`

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

CORNEL ROMO{AN.

ALCRIS

user

Formato

gianninajollys

Capitolul 1

– Ooo, nu, iar`[i spanac! se tângui Anna. B`trân` nebun`!– Hmm... Absorbit` de lectura unui ziar financiar, Nicky

nu acord` o aten]ie prea mare lament`rilor prietenei sale.– Uit`-te [i tu, Nicky! relu` Anna iritat`. Ieri au fost fructe

fle[c`ite, alalt`ieri, ]elin`, ast`zi, spanac. Asta nu mai poatecontinua!

– Despre ce vorbe[ti?L`sând ziarul jos, Nicky arunc` o privire \ntreb`toare spre

Anna, pe deasupra ochelarilor.– Uit`-te la peluza noastr`! E pres`rat` cu frunze pe

jum`tate putrezite. Iar [i-a aruncat gunoaiele \n curtea noas-tr`!

Oftând resemnat`, tân`ra femeie renun]` la lectur` [i puseziarul pe mas`.

– B`nuiesc c` vorbe[ti despre doamna Fazackerley. Iar aaruncat ceva, nu-i a[a?

user

Formato

gianninajollys

– Ei, da.

– Dumnezeule! Ce ghinion!

Nicky se post` la rândul ei \n fa]a ferestrei. Chiar \n clipa

aceea, un bra] de frunze zbur` peste zid [i ateriz` pe gr`mada

care se afla deja pe peluz`.

– Nicky, cum s-o facem s`-n]eleag` c` nu mai putem

suporta?

– Este o chestiune delicat`, ea \[i \nchipuie c` ne face un

serviciu.

– N-a[ prea crede! Vrei s` spui c` ne d` cu generozitate tot

ce arunc` ea la gunoi! Planteaz` de trei ori mai multe legume

decât are nevoie [i folose[te gr`dina noastr` ca s` se

debaraseze de surplus. Pe noi nu ne-a \ntrebat niciodat` dac`

vrem legumele ei jalnice.

Nicky ridic` din umeri [i \[i petrecu o [uvi]` neagr` peste

ureche.

– Poate ai dreptate. |n tot cazul, nu-mi plac fle[c`iturile,

dar sunt sigur` c` dac` alegem spanacul, avem pentru o salat`.

Anna f`cu o grimas`. Iar \ncepea corvoada zilnic` a alesu-

lui [i cur`]atului.

– Nu mai avem o]et, relu` Nicky. Eu trag o fug` pân` la

b`c`nie \n timp ce tu aduni prada, de acord?

– De acord, r`spunse Anna f`r` entuziasm.

Pe drum, Nicky \ncepu s` râd` gândindu-se la excentrica

lor vecin`. Poate c` mânca prea multe verzituri, \ntr-adev`r,

6 GINA DOUGLAS

dar, \n afar` de câteva probleme minore pe care le punea

vecina, via]a lor era frumoas`. Mica firm` de informatic` pe

care o \ntemeiase cu patru ani \n urm` \ncepuse s` se dez-

volte, astfel \ncât nu avea de ce s`-[i fac` griji \n privin]a

viitorului. La \nceput, cele dou` tinere \nchiriaser` casa din

strada Wrenfold, unde st`teau [i acum, dar afacerile lui Nicky

prosperaser` atât de mult \ncât, când i s-a propus s` cumpere

casa, n-a stat pe gânduri nici o clip`. Doamna Fazackerley

reprezenta singura umbr` \n tablou, dar o umbr` de multe

ori simpatic` [i uneori chiar comic`. Vecina lor, o femeie

original`, nu \nceta s` le surprind`. |n schimb, Anna suporta

mai greu excesele de fantezie ale doamnei Fazackerley.

Dup` un sfert de or`, când Nicky se \ntoarse acas`, o g`si

pe Anna treb`luind \n fa]a chiuvetei.

– Ai avut un vizitator cât ai lipsit, \i spuse Anna peste

um`r.

Din surescitarea din glasul Annei, Nicky \[i d`du seama c`

aceasta murea de curiozitate.

– B`nuiesc c` Michael.

Ba nu, se \n[ela. Niciodat` vizitele lui Michael, mâna

dreapt` a lui Nicky la Forest Software, nu o surescitaser`

chiar atât pe prietena ei.

– Nu, te-n[eli! declar` Anna mali]ioas`.

– Atunci, cine?

– Nu [tiu, nu s-a prezentat.

MARIAJ PENTRU O VIA}~ 7

– Dumnezeule! M` pui pe gânduri. Doar am achitat toate

facturile. Sau cel pu]in, eu a[a cred.

– N-are mutr` de port`rel, te asigur.

– Tu [tii cum arat` port`reii?

– M` \ndoiesc c` sunt teribil de sexy [i vorbesc cu un

minunat accent englezesc.

Nicky p`li brusc. |ntreb` cu o voce tremur`toare:

– Vrei s` repe]i, te rog?

– Spuneam c` e \nalt, sub]ire [i... Nicky, nu ]i-e bine?

– Nu, n-am nimic. }i-a spus... ]i-a spus pentru ce-a

venit?

– Nu, s-a m`rginit s`-mi spun` doar c` vrea s` te vad`.

Nicky, ce-i cu tine? Parc-ai v`zut o...

– O fantom`, chiar a[a. Of, Anna, dac` e vorba de cel la

care m` gândesc eu, avem de a face cu un strigoi.

– Doar nu vrei s` spui c` ar putea fi...

– De unde vrei s` [tiu eu? replic` Nicky iritat`. A spus c-o

s` se \ntoarc`?

– Nu.

Nicky se pr`bu[i pe un scaun, n`ucit`.

– N-are de ce s` se \ntoarc`, se gr`bi s` completeze Anna,

pentru c` te a[teapt` \n salon.

– Dumnezeule! {i de ce nu mi-ai spus de la \nceput?

– Pune-o pe seama curiozit`]ii mele. Vreau mai \ntâi s`

aflu cine este acest don juan.

8 GINA DOUGLAS

– M` duc, declar` Nicky hot`rât`.

Aruncând o privire nehot`rât` asupra [ortului s`u ro[u [i a

tricoului mulat, ezit` o clip` apoi se r`zgândi. N-avea rost s`

se schimbe. O s-o vad` a[a cum era. Tr`gând adânc aer \n

piept porni c`tre salon, dar un val de amintiri \i revenir` \n

minte. Trebui s` se opreasc` o clip` \n pragul u[ii.

Unsprezece ani, unsprezece ani lungi trecuser` de când se

desp`r]ise de Julian. |n acest interval nu primise decât un

telefon scurt \n care o \ntrebase dac` nu voia s` desfac`

definitiv c`s`toria. |nnebunit` de teama pe care i-o inspira

\ns`[i ideea de divor], \i r`spunsese c` pu]in \i p`sa, [i

lucrurile r`m`seser` a[a cum erau. Din când \n când,

Henriette, vechea menajer` a unchiului ei care locuia tot \n

Montreal, \i mai d`dea ve[ti despre el. Nicky [tia c` era mereu

v`zut \n compania altor femei. A dedus c` nu era interesat de

divor], pentru c` de[i nu exista decât pe hârtie, mariajul lor \i

oferea un pretext minunat ca s` nu se mai complice. |n felul

acesta avea ocazia s` aib` aventuri dup` pofta inimii, p`strân-

du-[i \n acela[i timp libertatea.

F`cându-[i curaj, tân`ra femeie \[i compuse o figur` impa-

sibil` \nainte de a deschide u[a spre trecutul ei.

– Bun` Julian, Ce mai faci?

Slav` Domnului, reu[ise s`-[i st`pânbeasc` vocea

imprimându-i doar un mic accent de plictiseal` cât s`

marcheze o schimbare.


B`rbatul care st`tea \n picioare \n fa]a ferestrei nu se

schimbase deloc. La fel de senzual [i tulbur`tor, zâmbetul lui

discret \i trezi \n minte amintirea primei lor \ntâlniri. La fel \i

zâmbise [i atunci [i feti]a de [apte ani c`zuse prad` farmecu-

lui acelui zâmbet vr`jit. Avea buze seduc`toare, bine

conturate [i pline. O gropi]` \n col]ul gurii, o alta pe b`rbia

energic`, un nas drept, ochi, cenu[ii, p`trunz`tori, ascun[i

dup` gene lungi [i p`rul negru \ntregeau portretul celui

care-i d`duse via]a peste cap. |nalt, cu umerii atletici, era o

prezen]` atât de puternic` \ncât Nicky sim]i c` o cuprinde

ame]eala.

|nchizând ochii pentru o clip`, \ncerc` s`-[i st`pâneasc`

emo]iile care o asaltau.

Deschizând ochii din nou, constat` cât de impenetrabil

p`rea vizitatorul nea[teptat \n costumul lui sobru,

irepro[abil.

– Bun`, Veronica. Dar tu, ce mai faci?

La auzul acestei voci grave [i melodioase care-i rostea

adev`ratul nume, pe Nicky o cuprinse o mare triste]e. Furia

ei se trezi brusc, aducându-[i aminte de suferin]ele pe care

le \ndurase sub acest nume. S-a dus, calmul ei! Ochii alba[tri

ai tinerei femei devenir` mai aspri \n timp ce-[i studia inter-

locutorul cu o privire glacial`.

– Julian, de mult` vreme, toat` lumea m` cunoa[te sub

numele de Nicky Forest.

10 GINA DOUGLAS

– De ce-ai schimbat numele nostru?

– „Numele nostru”! Forester n-a fost niciodat` numele

„nostru”, replic` Nicky cu triste]e. Purt`m amândoi acela[i

nume de când ne-am n`scut, bine\n]eles, dar nu cred c` farsa

pe care a reprezentat-o mariajul nostru \]i d` dreptul s`-l

folose[ti \n sensul \n care vrei tu.

La aceste cuvinte, Julian se \nnegur`.

– Poate c` ai dreptate s` nume[ti a[a mariajul nostru, e

drept, dar `sta nu-i un motiv ca s`-]i schimbi numele „t`u”.

– Nu l-am schimbat oficial. |n acte, sunt tot Veronica

Forester, dar voiam o ruptur` definitiv` cu tot ce m` lega de...

trecutul meu. {i pe urm`, Forest sun` mult mai bine pentru

o femeia de afaceri.

Julian studie cu un ochi ne\ncrez`tor tr`s`turile fine ale

lui Nicky, ovalul perfect al fe]ei, silueta gra]ioas` [i fin`. Era

clar c` se \ntreba cum putea s` se ascund` o femeie de afaceri

dup` acest fizic de manechin, dar din pruden]` evit` s`-[i

exprim` p`rerea cu voce tare.

– Adev`rat, uitasem c` e[ti o femeie de afaceri realizat`.

Henriette mi-a spus.

– Henriette? Ai fost pe la ea?

– Datorit` ei ]i-am aflat adresa.

– Ei bine, dup` cum vezi, nu te-a min]it. Am pus pe

picioare Forest Software acum patru ani [i firma merge foarte

bine. Acum am doisprezece angaja]i.


Nicky se ruga s` nu-i mai bat` inima ca o nebun`. Julian

nu trebuia s`-[i dea seama de tulburarea pe care i-o

pricinuise.

– M` impresionezi, murmur` el.

Nicky nu avea \ncredere \n tonul lui admirativ: s`-l

uimeasc` diferen]a dintre feti]a fragil` [i timid` pe care [i-o

amintea [i femeia \mplinit` pe care o avea \n fa]a lui asta era

de \n]eles, dar de aici pân` la a-l impresiona...

O lini[te ap`s`toare se instal` \ntre cei doi. Se studiau ca

doi du[mani. Curând, teama o cuprinse. Va [ti s` \nfrunte

situa]ia? De ce ap`rea el de nic`ieri, f`r` s` se anun]e? |n fa]a

lui, \ncrederea lui Nicky se dezagrega, avea senza]ia

nepl`cut` c` se aventura pe un teren plin de capcane. Dar \n

primul rând, se temea s` nu cedeze \n fa]a puterii lui de

seduc]ie. Atrac]ia irezistibil` pe care o exercitase dintotdeau-

na asupra ei, era \nc` acolo, ascuns` \n sufletul ei.

Cât despre el, Julian \i cânt`rea farmecele cu o uimire pe

care nu \ncerca s-o ascund`. F`r` \ndoial` c` se a[teptase s`

reg`seasc` o tân`r` femeie [tears`, [i nu bruneta seduc`toare

cu picioare de vis care devenise.

Totu[i, Nicky \l cuno[tea suficient de bine ca s`-[i dea

seama c` de[i era surprins, chiar derutat, n-avea s`

recunoasc`. Cum n-avea s` recunoasc` nici insuccesul de a

nu fi st`pân pe situa]ie. Privirea lui reflecta un amestec de

arogan]` tipic masculin` [i ne\ncredere. Da, era clar c` meta-

12 GINA DOUGLAS

morfoza Veronic`i Forester \l uimea. {i asta nu era ultima sur-

priz`: \n curând avea s`-[i dea seama c` femeia de afaceri era

\n stare nu doar s` se apere, ci chiar s` atace.

– Julian, nu s`ri peste cal, spuse femeia cu agresivitate.

V`d bine din zâmbetul t`u c` reu[ita mea te las` rece. De alt-

fel, nici mie nu-mi pas`. {i n-am nevoie de aprobarea ta!

– Ai avut vreodat` nevoie?

De data asta, surprinderea lui nu era pref`cut`. Deci nu-[i

d`duse niciodat` seama c` alt`dat`, cel mai ne\nsemnat, gest,

sau cuvânt al ei nu ascultau decât de un singur \ndemn: s`-i

fac` lui pl`cere, s`-i vin` \n \ntâmpinarea dorin]elor, s`-i

atrag` aten]ia asupra ei? Nu [tiuse niciodat` de dragostea

nebun` pe care i-o stârnise?

– Nu, r`spunse Nicky deta[at`. Ar fi trebuit s` am?

– Habar n-am, recunoscu Julian. |n orice caz, nu v`d cu ce

drept a[ fi condescendent cu tine. De fapt, eu speram doar

s` te cuceresc cu cel mai fermec`tor zâmbet.

|i adres` un zâmbet devastator care, odinioar`, ar fi f`cut-o

s` se piard`.

– |mi pare bine c` te-am rev`zut, Veronica.

– Nicky! Spune-mi Nicky!

|n clipa aceea \[i d`du seama cât de mult contrasta ]inut`

ei cu cea a lui Julian. Descul]`, \mbr`cat` doar cu [ort [i tri-

cou, \n mijlocul dezordinii care domina salonul, trebuia s`

par` o adev`rat` ]iganc`. Un covor de ziare acoperea


podeaua, masa era plin` de cutii, o pereche de espadrile

ie[eau de sub canapeaua plin` de c`r]i, haine [i alte fleacuri.

„Ei, acum... asta sunt!” \[i spuse \n sinea ei.

– Ia loc, te rog, \i propuse ea.

Invita]ia \l f`cu pe b`rbat s` zâmbeasc` ironic.

– E[ti foarte dr`gu]`, dar unde s` m-a[ez? \ntreb` Julian

trecând \n revist` toat` camera. Pe teancul de c`r]i sau pe

haine? E vreun scaun sub mormanul `la de ziare? Dup` câte

v`d, nu te-ai schimbat, Veronica, e[ti la fel de dezordonat`.

Glasul lui aproape tandru stârni din nou exasperarea lui

Nicky. Era timpul s`-l aduc` pe Julian la realitate: era o femeie

adult`, responsabil`, nu mai era pu[toaica adolescent`.

– Niciodat` nu mi-a pl`cut s` m` ocup de salon, dar de[i

aici e totul cu josu-n sus, s` nu-]i \nchipui c` la fel stau

lucrurile \n biroul meu. {i pe urm`, \nchipuie-]i c` nu tutur-

or le displace faptul c` sunt dezordonat`. Anna pretinde

chiar c` `sta-i un lucru atr`g`tor la mine.

– Atr`g`tor? B`nuiesc c` aceast` persoan` ]ine mult la tine

ca s` suporte o asemenea anarhie.

– E prietena mea cea mai bun`. De altfel, ea are grij` s`

fac` ordine dup` mine, recunoscu Nicky.

– Cât` abnega]ie! |n locul ei, te-a[ obliga s` faci singur`

cur`]enie.

– Dragul meu, perioada \n care puteai face din mine orice

cu un zâmbet, a trecut.

14 GINA DOUGLAS

– Poate, zise el mângâindu-i picioarele lungi [i bronzate cu privirea.

– Nu poate, ci cu siguran]`. {i pentru numele lui

Dumnezeu, ia loc dac` n-ai de gând s` pleci.

– |mi pare r`u, dar n-am de gând s` plec. Dar tu nu te

a[ezi?

Cum s`-i spun` c`, \n prezen]a lui, nu putea s`-[i g`seasc`

locul? F`r` s`-i dea nici o explica]ie, Nicky declar`:

– Prefer s` stau \n picioare.

– |n cazul `sta, [i eu.

– Cum vrei, replic` Nicky ridicând din umeri.

Un alt zâmbet exasperant se desen` pe buzele lui Julian.

Nicky tocmai se preg`tea s`-i spun` interlocutorului ei s` ter-

mine cu maimu]`reala, când Anna b`g` capul pe u[a \ntre-

deschis`.

– Eu plec. M` \ntâlnesc cu Bill peste o jum`tate de or`. V`

las singuri.

Anna disp`ru, nu \nainte de a le face complice cu

ochiul.

– Dac` ea se a[teapt` la o reg`sire pasionat`, se \n[al`

amarnic! exclam` Nicky.

Dându-[i seama c` o luase gura pe dinainte, tân`ra femeie

se duse \n fa]a ferestrei ca s`-[i ascund` subita \mpurpurare a

obrajilor.

Cum Julian t`cea, Nicky se \ntoarse [i v`zu c` o examina

cu o expresie de regret. El \i confirm` imediat impresia.


– Ideea acestei reg`siri nu e lipsit` de atrac]ie, dar pentrumoment, nici nu poate fi vorba.

– |ntr-adev`r, \nt`ri Nicky sec.Oare credea el c` era nevoie s`-i precizeze acest am`nunt

evident?– Asta m` face s`-]i dezv`lui motivul vizitei mele.– Da? Credeam c` ai trecut doar s` m` salu]i [i pentru

pl`cerea de a fi cu mine câteva clipe.– Sarcasmul nu ]i se potrive[te, Nicky, mai ales atunci

când e deplasat.Deplasat? Crezu c` viseaz`. S` nu fi avut deci nici o idee de

fascina]ia pe care o exercitase \ntotdeauna asupra ei?Ignora torturile la care o supunea prin atitudinea lui afec-

tuoas` dar distant` \n timpul c`s`toriei lor? Disperarea \ncare o l`sase plecând atâta timp \n Anglia, l`sând-o singur` \nfa]a \ndoielii [i nesiguran]ei?

O cuprinse o imens` sfâr[eal`.– De ce-ai venit, Julian? \ntreb` ea cu voce stins`.– Am venit s`-]i cer s`-mi mai dai o [ans`, Veronica. Dac`

m` refuzi, atunci s` punem cap`t acestei c`snicii care n-arenici un sens. De data asta legal, cu un divor] \n toat` regula.

16 GINA DOUGLAS

Capitolul 2

Având un nod \n gât, Nicky \l privi \ncercând s`-[ist`pâneasc` emo]ia.

– Cât` vreme aceast` c`snicie n-are nici un sens, de cevorbe[ti despre o alt` [ans`? C`snicia noastr` n-a avut nici ceamai mic` [ans` de reu[it` [i nu v`d de ce situa]ia s-ar schimba.

– Veronica, trecutul nu mai are nici o importan]`, eu m`gândesc la viitor! Am treizeci [i nou` de ani, tat`l meu este \ngri-jorat c` se stinge neamul, fratele meu nici nu vrea s` s` aud` de\nsur`toare, iar eu vreau s`-mi \ntemeiez o familie. Cât despretine, tu n-ai dat nici un semn c` ai vrea s` te rec`s`tore[ti cualtul, a[a \ncât m-am gândit...

– |n]eleg! Te-ai gândit c` o s` accept afacerea, nu-i a[a?Ochii lui Julian c`p`tar` o sclipire t`ioas`. Aceast` privire \i

trezi brusc lui Nicky ni[te amintiri foarte limpezi, [i anumefaimoasa zi când se duseser` la notar pentru deschiderea testa-

mentului unchiului Charles. Julian apar]inea unei ramuri

engleze[ti a Foresterilor, dar notarul ceruse prezen]a lui pentru

citirea testamentului. Acesta stipula c` to]i beneficiarii trebuiau

s` fie prezen]i la citire, adic` Nicky, Julian, Henriette [i

pre[edintele unei organiza]ii de caritate \n beneficiul marina-

rilor, de care unchiul Charles se ocupase mult timp.

Unchiul Charles l`sa o sum` mare Henriettei [i organiza]iei

de caritate, dar cea mai mare parte a averii lui [i casa din

Montreal reveneau nepotului sù, Julian Forester, cu condi]ia

s` se \nsoare cu nepoata lui, Veronica. Dac` Julian [i Veronica

refuzau s` se c`s`toreasc`, atunci nepoata mo[tenea casa [i o

mic` rent` de \ntre]inere, dar restul averii se ducea \n scopuri

de binefacere.

|nso]ind ultimele lui dorin]e, b`trânul l`sase [i un text

destul de scurt \n care povestea bucuria pe care o adusese \n

casa lui prezen]a Veronicì, pe care o adoptase când avea cinci

ani, dup` moartea p`rin]ilor ei. Dragul de el! Voia s` for]eze

destinul, el care cuno[tea adop]ia Veronicì, fa]` de v`rul ei

englez.

Tân`ra femeie \[i aduse aminte reac]ia lui Julian la citirea tes-

tamentului. Dincolo de stupefac]ie, ea b`nuia o ne\ncredere

care sem`na cu reticen]a.

Crezuse c` Julian o s` se gr`beasc` s` ia primul avion cu des-

tina]ia Anglia, ca s` fug` de ea, dar \n ciuda a[tept`rilor, el

acceptase foarte repede.

18 GINA DOUGLAS

De fapt, explica]ia era foarte simpl`: Julian \[i f`cea socoteala

s` profite de aceast` mo[tenire nesperat` ca s` pun` la

Montreal bazele ramurii canadiene a imperiului financiar

Forester. Cât despre ea, avea [aisprezece ani, \[i iubea v`rul la

nebunie [i, \n naivitatea ei de adolescent`, \[i spunea c` [i Julian

avea s-o iubeasc` pân` la urm`.

Deci, de la bun \nceput fusese vorba de o ne\n]elegere,

fiecare având motivul lui s`-[i doreasc` aceast` unire: Nicky, din

dragoste, Julian, din interes... Cu nostalgie, tân`ra femeie

reveni la realitate. R`ul era f`cut, regretele sterile n-aveau nici

un rost.

– Nu sunt de acord, Nicky, spuse sec Julian. Tu ai darul de

a prezenta lucrurile sub o lumin` odioas`. Nu m-am gândit

niciodat` c` o s` accep]i „afacerea”.

– Nici acum [aisprezece ani?

– Veronica! Acum treisprezece ani tu erai o pu[toaic` de

[aisprezece [i eu aveam dou`zeci [i [ase de ani. Dac` tu crezi c`

m` amuza s` m` c`s`toresc cu un copil...

– |nchipuie-]i c` mi-am dat seama! Nu erai niciodat` acas`.

– Cum voiai s` fie altfel? Afacerile m` acaparau, firma mea se

dezvolta \n mare vitez`, [i apoi...

Julian se \ntrerupse o clip`, având o expresie ciudat` pe fa]`,

o expresie care sem`na a... stânjeneal`. Julian, personificarea

siguran]ei de sine, s` se \ndoiasc` de el? Cu siguran]` c` Nicky se

\n[ela. Dar cum putea s` verifice când el \[i \ntorcea privirea?


– Am f`cut o \n]elegere pentru o c`snicie alb`, adu-]i aminte.

Tu te a[teptai s`-mi \ndeplinesc datoria conjugal`.

– Nu [tiu ce a[teptam.

O decep]ie imperceptibil̀ umbri chipul lui Julian care se a[tepta

la un r`spuns afirmativ. Dar Nicky se am`gea singur ̀cu gândul. Ceea

ce ei i se p`rea decep]ie nu era decât indiferen] .̀ Iat ̀de ce nu putea

s -̀i recunoasc ̀\n fa] ̀c ̀sperase ca \ntr-o zi o s-o iubeasc ̀[i el.

Timp de doi ani de via]` \n comun, Julian o \nconjurase cu

aten]ii dar n-a considerat-o femeie, n-a luat-o drept so]ia lui.

Datorit` Henriettei, el se asigura c` nu-i lipsea nimic [i p`rea s`

cread` c` acea via]` o mul]umea. Totu[i, doar Dumnezeu [tia

cât de goal` [i de insipid` i se p`rea lui Nicky via]a! Tânjea dup`

el, eternul abscen, pierzându-[i speran]a cu fiecare zi ce trecea.

O dat` se \ntorsese din c`l`torie cu un buchet minunat de

lalele, [i o speran]` nebun` o cople[ise pe Nicky, ca s` dispar`

imediat: buchetul acela nu \nsemna nimic deosebit. Era doar o

dovad` de afec]iune pentru o adolescent` care adora florile.

|n mod curios, Julian se ar`ta rezervat cu adul]ii, dar \i adora

pe copii. Când era mic` se juca câte o dup`-amiaz` \ntreag` cu

ea. Adora]ia ei se n`scuse \n acele clipe privilegiate petrecute cu

el. |n adolescen]`, adora]ia se transformase \n pasiune. Din

p`cate, dac` \n timpul mariajului lor Julian r`m`sese simpatic,

afectuos [i tandru, el nu \ncercase niciodat` s` citeasc` \n Nicky,

s` ghiceasc` din ce cauz` pe so]ia lui o cuprindeau bru[te

accese de melancolie.

20 GINA DOUGLAS

– Nici eu n-am [tiut niciodat ̀ce a[teptai de la c`snicia noastr ,̀

relu ̀Julian. Ca s ̀fiu sincer nici m`car n-am \n]eles de ce ai acceptat

s ̀te m r̀i]i cu mine. Pe atunci \mi \nchipuiam c ̀teama de a r̀ mâne sin-

gur̀ te-a \mpins \n bra]ele mele, c ̀tu c`utai protec]ia mea, dar m-am

\n[elat. Faptele dovedesc c ̀te-ai descurcat foarte bine f`r ̀mine.

– |ntr-adev`r.

Dac` voia explica]ii, n-avea decât s` le-a[tepte! \[i spuse

Nicky revoltat`. Cu atât mai r`u dac` fusese atât de orb ca s` nu

vad` c` \l iubea din toat` inima, n-avea s`-i m`rturiseasc` acum

cât de mult contase pentru ea. Dac` avea de gând s` se a[eze,

cum spunea el cu atâta cruzime, trebuia s`-[i g`seasc` pe

altcineva. Mândria ei \i d`duse puterea s` tac` alt`dat` [i n-avea

s` s` vorbeasc` nici acum.

– Atunci, de ce-ai acceptat? Spune-mi, Veronica.

– A trecut atâta timp... Probabil pentru c` unchiul Charles a

dorit atât de mult [i pentru c` tu aveai nevoie de ace[ti bani ca

s` te lansezi \n afaceri.

Julian tres`ri.

– Atunci, chiar c` nu mai \n]eleg nimic! Ce importan]` avea

pentru tine ca eu s` dispun de ace[ti bani?

– Eu n-aveam nevoie de ei [i tu \i meritai \ntr-un fel. Tu ai

fost \ntotdeauna atât de dr`gu] cu mine. Mai pu]in ziua \n care

mi-ai dat o b`taie la fund.

Nicky evocase premeditat acest incident, ca s` destind`

pu]in atmosfera.


– S` nu-mi spui c` m` ur`[ti de dou`zeci de ani! Dar s` [tii

c` ai meritat-o. Cum ai putut s` traversezi strada cu capul \n

p`mânt, f`r` s` te ui]i \n stânga [i-n dreapta? Trebuia s`-]i atrag

serios aten]ia. {i \]i amintesc c` dac` nu te-a[ fi salvat \n ultima

clip`, te-ar fi c`lcat ma[ina.

– Nu mi-a pl`cut ce s-a-ntâmplat dup` ce m-ai salvat.

– {tiu, \mi aduc [i acum aminte de vocifer`rile tale: ]ipai \n

gura mare, pentru to]i cei care voiau s` te asculte, c` n-o s` mai

vorbe[ti niciodat` cu mine, c` eram un tor]ionar tic`los, [i te-ai

]inut de cuvânt. M-am sim]i extrem de vinovat. Tat`l meu a

abuzat, de crava[` a[a \ncât s` am oroare de pedepsele corpo-

rale. Dup` ce te-am b`tut, am crezut c` te-am r`nit, dar ce vrei,

\mi pierdusem capul. Am fost \nsp`imântat v`zându-te aproape

sub ro]ile ma[inii.

– Fii lini[tit, nu mi-ai r`nit decât orgoliul. De altfel, pân` la

urm` am admis c` te-ai purtat a[a pentru c` ]ineai la mine.

– {i sentimentele mele pentru tine nu s-au schimbat,

Veronica. Dar ca s` revenim la oile noastre, \mi vine greu s`

cred explica]iile tale. Chiar voiai s` m` vezi beneficiind de

aceast` mo[tenire? De ce?

Nicky ar fi trebuit s` se a[tepte la a[a ceva. |n ciuda anilor care

trecuser`, Julian r`m`sese acela[i \nc`p`]ânat! N-ar fi l`sat-o \n

pace pân` n-o convingea. Nicky o ]inea pe-a ei.

– F`r` nici un motiv anume. {i pe urm`, \]i repet c` n-aveam

nevoie de bani.

22 GINA DOUGLAS

– S` zicem, declar` Julian gânditor. Acum, dac` tot am

ajuns la explica]ii, mai e un lucru pe care a[ vrea s`-l

l`murim. |]i aminte[ti? Ai refuzat s` facem dragoste dup`

c`s`torie.

Nicky p`li, gata s`-[i piard` cump`tul. Nu, nu uitase acel

episod penibil. Julian, glacial [i distant, ea, ca [i paralizat`.

Dumnezeule, cât de greu \i fusese s`-l resping`! M`car de-ar fi

f`cut un gest tandru, de-ar fi rostit un cuvânt de dragoste...

Totul ar fi fost altfel.

– Julian, r`ceala ta ar fi descurajat-o [i pe cea mai \nfocat`

femeie! {i pe urm`, de ce-a[ fi acceptat? Nu ne iubeam.

– E drept, uitasem.

– A doua zi ai plecat \n Anglia pentru cinci luni, f`r` nici o

explica]ie, f`r` un r`mas bun.

— {i tu m-ai p`r`sit, pu]in dup` aceea. De ce?

– Hot`râsem c` eram destul de mare, c` puteam s`-mi iau

via]a \n propriile mâini. Dup` ce am convins-o pe Henriette c`

n-am s` cad \n ghearele vreunui aventurier, am venit aici, \n

Victoria. Dup` ce am ob]inut licen]a, mi-am pus pe picioare

firma.

– N-ai nici un regret?

Julian vorbea cu o voce u[or \ngro[at` ca [i cum ar fi luptat

cu o mare tulburare.

– De ce-a[ fi regretat orice s-ar fi \ntâmplat? |ar tu, \mi

\nchipui c` ai fost bucuros. Plecând, ]i-am l`sat drumul liber.


– Foarte generos din partea ta!

Din ce \n ce mai stânjenit`, Nicky nu mai [tia ce s` spun`.

Discu]ia lua o turnur` periculoas` [i se temea s` nu se tr`deze

mai devreme sau mai târziu.

– A[az`-te, odat`! exclam` ea cu arogan]`. Nu pot s` conti-

nuu aceast` discu]ie dac` tu te \nvârte[ti \n jurul meu ca un

tigru gata s`-[i \nha]e prada.

– Imaginea e un pic exagerat`, dar dac` tu ]ii...

Julian se a[ez` pe canapea dup` ce d`du câteva c`r]i la o

parte.

– Veronica, spune-mi, n-ai vrut s`-]i reg`se[ti libertatea pen-

tru a te c`s`tori cu altul? Seduc`toare cum e[ti, nu cred c` n-ai

avut asemenea ocazii.

„Seduc`toare, poate, dar nu destul pentru tine”, se ab]inu s`

nu riposteze Nicky.

R`spunsul ei veni amar:

– O c`snicie mi-a ajuns. N-am avut nici un chef s` re\nnoiesc

o... trist`... experien]`.

– ~sta este motivul pentru care n-ai luat niciodat` leg`tura

cu mine ca s` divor]`m?

– Nu exagera. Dar tu? Cuceririle tale nu ]i-au trezit dorin]a

s` te „a[ezi”?

Nicky a[tepta r`spunsul, r`scolit` de o gelozie

sfâ[ietoare. Pentru c` \n ciuda aparentei sale r`celi, \l mai

iubea pe Julian. Dragostea pentru el nu murise, vibra \n

24 GINA DOUGLAS

adâncul inimii ei, ascuns` dar \nc` vie. Totu[i, pentru nimic

\n lume n-ar face gre[eala s` reia o c`snicie f`r` dragoste.

– Exagerezi, Veronica, nu sunt un c`l`u al inimilor... |n

orice caz, dac`-]i \nchipui c` am timp s` colec]ionez aventuri, te

\n[eli. Nu, pur [i simplu mi-am dat seama c` anii trec pe

nesim]ite [i deodat` am sim]it nevoia s`...

– ... S`-]i \ntemeiezi un c`min, s` ai urma[i?

– Cam a[a. Dar tu, tu nu te-ai gândit niciodat` la asta?

Ea? Ea visa de ani de zile la un c`min fericit! De unsprezece

ani, nu trecuse nici o zi \n care s` nu se gândeasc` la copiii pe

care nu-i va avea niciodat`. Pentru c` nu putea s` accepte

ideea de a avea un copil cu altcineva decât Julian. Dar el nu

trebuia s` [tie asta.

– Nu, Julian, eu n-am sim]it aceast` nevoie.

– Atunci, propunerea mea nu te intereseaz`?

– Dac` e vorba s` \ncepem din nou prima noastr` expe-

rien]` atunci, nu, nu m` intereseaz`!

Lui Julian nu-i pl`cu acest r`spuns. Tân`ra crezu chiar c` o

s`-ncerce s-o fac` s` se r`zgândeasc`. Julian f`r` \ndoial`, nu era

obi[nuit s` i se opun` rezisten]`. Apoi, r`zgândindu-se, se

mul]umi s` ridice din umeri.

– Foarte bine, Veronica, spuse el sec. |n cazul `sta am s`

\ncep demersurile pentru divor].


U[urin]a cu care renun]ase o surprinse pe Nicky. Reprezenta

pentru el atât de pu]in \ncât s-o abandoneze atât de repede? Nu

era \n ochii lui altceva decât o femeie oarecare? C`reia \i po]i

g`si cu u[urin]` o \nlocuitoare.

Ideea i se p`ru odioas`. |n câteva minute, el avea s` plece,

s-o p`r`seasc` [i n-avea s`-l mai vad` niciodat`. Trebuia s`-i

spun` [i ea ceva! Cum el se \ndrepta spre u[`, Nicky se smuci

cu o mi[care atât de brusc` \ncât fu cât pe ce s` cad`.

– Julian...

Nicky \ntinse mâna, atingând um r̀ul so]ului ei. El se r̀ suci pe c l̀câie.

– Da?

– Eu... eu...

Confuzia pe care o citi \n ochii lui Nicky \l tulbur`. Brusc i se

p`ru atât de fragil`.

– Veronica, nu vrei s` reflectezi un timp la propunerea mea?

– Nu.

– Cum vrei tu.

|n fa]a ei, p`rea nesigur, vulnerabil [i el. Când Nicky ridic`

spre el ochii ei alba[tri sclipind de lacrimi pe care nu le l`sa s`

curg`, el nu mai [ov`i.

– Veronica, ast`-sear` cineaz` cu mine, te rog. Locuiesc \ntr-

o pensiune, la doi pa[i.

– Cum? Locuie[ti la doamna Fazackerley?

Ideea c` elegantul Julian locuie[te la excentrica ei vecin` o

amuz` copios.

26 GINA DOUGLAS

– Da, e o idee original`. Date fiind \mprejur`rile, asta mi s-a

p`rut a fi solu]ia cea mai simpl`, dar cum vecina ta refuz` s`-mi

serveasc` altceva decât micul dejun, a[ fi foarte fericit s`-mi

petrec seara \n compania ta.

Ar fi foarte fericit s`... Nicky nu-[i credea urechilor. Era prima

oar` \n via]` când se declarase fericit s-o vad`.

Euforia ei nu dur` prea mult. |n orice caz, asta nu schimba

cu nimic hot`rârile pe care le luase \n privin]a lui. Mai hot`rât`

ca niciodat` s` p`streze distan]a, se preg`tea s`-l refuze, când

Julian declan[` zâmbetul lui irezistibil. {i ea se trezi acceptând

invita]ia pe care voia totu[i s-o refuze...

Nehot`rât`, Nicky contempla buchetul de gura-leului plasat

\n mijlocul mesei. Ar fi ar`tat mai bine a[ezat pe margine?

Imediat puse mâna [i \l deplas`, apoi cânt`ri echilibrul noului

aranjament. Nu, pân` la urm` era mai bine \n pozi]ia ini]ial`.

Cât timp pierdut pentru detalii! Nicky nu reu[ise s` se

hot`rasc`. Era cel pu]in a patra oar` când schimba florile. Se

\ntreba dac` f`cuse bine alegând farfuriile acestea.

Julian venea la cin`. Iat` de ce era \ntr-o asemenea stare

de nervozitate. Ini]ial, trebuiau s` cineze la un restaurant

dar \nnebunit` de perspectiva de a petrece o sear` \ntreag`

\ntre patru ochi, \i d`duse telefon ca s`-i propun` s` vin` s`

cineze la ea \mpreun` cu Anna [i Bill. Prezen]a prietenilor

s`i o f`cea s` se simt` mai protejat` cu el al`turi, se sim]ea


\n stare s`-[i \nfrunte so]ul. Solu]ia nu-l \ncânt` pe Julian

care pân` la urm` se resemn`, acceptând cu inima strâns`.

Tân`ra femeie tocmai a[eza un cu]it la locul lui când auzi

soneria de la intrare. Se uit` la ceas: opt fix! Era clar c` Julian

era personificarea punctualit`]ii. Nicky o auzi pe Anna

deschizând u[a [i prezentându-i-l pe Bill lui Julian. Cuprins` de

panic`, se gr`bi spre scar`, urc` treptele câte patru [i se refugie

\n camera ei, cu inima b`tând s`-i sparg` pieptul.

|[i verific` pentru ultima oar` ]inut` cu o privire nelini[tit`,

dar imaginea din oglind` o f`cu s` se lini[teasc`. Rochia \i venea

de minune.

|n cursul dup`-amiezii, tân`ra femeie \[i schimbase ]inuta de

nenum`rate ori, ceea ce suscitase ironia Annei, care o g`sea

ridicol`. Dup` p`rerea ei, Nicky risca s` fie surprins` de Julian

\n desuuri dac` nu se hot`ra mai repede!

– De altfel, cât` vreme ]ii s`-i atragi atât de mult aten]ia, m`

\ntreb dac` n-ar fi mai bine s` te g`seasc` a[a, declarase amuzat`

prietena ei privindu-i \ncerc`rile cu un interes amuzat.

– N-am nici o inten]ie s`-l seduc pe Julian!

Rostind aceste cuvinte, Nicky ro[ise ca un bujor.

– Chiar a[a? ripostase Anna cu o mutr` sceptic`. Nici nu

\ndr`znesc s`-mi imaginez cât timp ai pierde pentru preg`tiri, \n

cazul `sta.

Fusese o remarc` pertinent`, [i Nicky, jignit`, se retr`sese

\ntr-o t`cere trufa[` care stârnise râsul Annei.

28 GINA DOUGLAS

Vocea grav` a lui Julian r`sun` \n salon. Nicky arunc` o

ultim` privire \n oglinda mare, \[i strânse centura care-i sublinia

talia fin` [i cobor\ pentru \ntâlnire.

O a[tepta la baza sc`rii [i \i \ntinse mâna s-o ajute, dar de

team` s` nu observe cât de tare tremura, Nicky \i ignor` gestul.

|mbr`cat cu pantaloni gri \nchis [i o c`ma[` tot gri, dar de o

nuan]` mai deschis` care sem`na cu ochii lui, el emana un

farmec plin de siguran]` care o tulbur` [i mai mult. Ce femeie

ar fi putut s` r`mân` insensibil` \n fa]a unui asemenea b`rbat?

|n nici un caz ea.

– Bun` seara, Veronica. E[ti adorabil` ast`-sear`, murmur`

noul-venit.

– Mul]umesc.

{i dac` i-ar fi spus [i ea c`-l g`sea atr`g`tor, irezistibil,

„adorabil”? Cum ar fi reac]ionat?

Dar n-avu timp s`-[i pun` \ntreb`ri despre reac]ia so]ului ei.

|ntr-un col] al salonului, o scen` nea[teptat` \i atrase aten]ia.

Bill o ajuta pe Anna s`-[i \mbrace haina.

– Unde pleca]i? \ntreb` Nicky intrigat`. |n curând ne a[ezam

la mas`.

– A ap`rut o schimbare \n program, r`spunse Anna. Bill m`

duce la restaurant. |n felul `sta o s` r`mâne]i lini[ti]i amân-

doi...

– Anna! Nu po]i face asta! |n sfâr[it... Am preg`tit cina pen-

tru patru [i...


– N-ai decât s` dai la o parte dou` tacâmuri, asta-i tot.

Anna \i adres ̀un zâmbet larg [i Nicky se ab]inu cu greu s ̀nu trag`

un [ut \ntr-un scaun ca s ̀se r`zbune pentru aceast̀ subit̀ dezertare.

– Anna, r`mâi, te rog. Te asigur c` prezen]a voastr` n-o s` ne

deranjeze, spuse Nicky.

– Tu [i Julian ave]i o mul]ime de lucruri s` v` spune]i, sunt

sigur`. Poate cu alt` ocazie?

Luându-l de mân` pe Bill, Anna ie[i l`sându-[i prietena \ntr-o

stare de furie neputincioas`.

Tr`d`toarea! \[i spuse Nicky \n sinea ei. Mâine o s` mi-o

pl`teasc` scump!

Nicky \i urm`ri cu o privire disperat` apoi, cu moartea \n

suflet, se \ntoarse spre Julian care era chiar \n spatele ei.

Rezemat de zid, el arbora un zâmbet cinic.

– Ce mutr` ai! Veronica, ]i-e fric` s` r`mâi singur` cu mine?

|]i promit s` fiu cuminte.

– Fric`! Mie? Nicidecum, ripost` Nicky. Ui]i c` am locuit

\mpreun` doi ani?

– Nu, nu uit. Când m` gândesc la toate ocaziile pe care

le-am ratat! Ce p`cat!

|n ochii lui str`lucea o sclipire amuzat` pe care nici m`car nu

\ncerca s-o ascund`. Monstrul, flirta deschis cu ea, glumind f`r`

pic de jen` pe seama faptului c` nu se \nfruptaser` niciodat`...

– Din vina cui? Dac` tu preferai s` faci pe donjuanul prin alte

locuri decât la tine acas`...

30 GINA DOUGLAS

Aluzia \l \n]ep` \n plin, ghici Nicky din tonul lui t`ios.

– Veronica, ]i-am mai spus c` sarcasmul nu ]i se potrive[te.

Nu-i pl`cea? Cu atât mai bine!

– Ast`-sear` am dreptul s` m` a[ez?

Neluând \n seam` ironia, Nicky \i ar`t` canapeaua. Cu

aceast` ocazie o debarasase de mul]imea de lucruri care o

acoperea mereu.

– Ia loc, te rog. Ca aperitiv, ce vrei s` bei?

– Las`-m` pe mine.

Julian se duse la bar [i \[i turn` un gin tonic.

– Pentru \ncânt`toarea mea gazd`, toast` el contemplând-o

admirativ.

Se privir` lung, dup` care Julian se a[ez` pe canapea \n timp

ce Nicky lu` loc pe un fotoliu la o distan]` apreciabil`.

T`cerea se prelungea. Nemaiputând s-o suporte, Nicky interveni:

– Poveste[te-mi un pic despre tine, Julian.

Ca \nceput de discu]ie, s-ar fi putut g`si [i ceva mai bun, dar

pentru moment, prezen]a lui Julian \i inhiba inspira]ia.

– Dac` te intereseaz`... Mai bine-ar fi s` iau lucrurile de la

\nceput. Am venit \n Canada pentru c` nu m`-n]elegeam cu

tat`l meu. Ideile noastre \n materie de gestiune erau total diver-

gente: tat`l meu ]inea la metodele tradi]ionale [i refuza orice

alt` solu]ie.

Nicky \[i aduse aminte c` auzise de acest unchi, tat`l lui

Julian.


– Nu l-am v`zut niciodat` pe tat`l t`u.

– Nu, el n-a vrut niciodat` s` vin` \n America. Ca s` revin la

povestea mea, m-am \ntâlnit cu tata \n societate, chiar dup` ce

mi-am terminat studiile. Atunci aveam dou`zeci [i patru de ani.

Eram preocupat de ni[te idei noi pe care tata le considera

inep]ii. Ne certam de câte ori aveam ocazia. Când am aflat c`

unchiul Charles \mi l`sa mo[tenire o parte din averea sa, eram

deja hot`rât s` plec \n Canada. L-am l`sat pe Marc, fratele meu

mai mic, s` se descurce cu toate [i am pornit s` cuceresc Lumea

Nou`.

– ...Unde ai reu[it perfect \n afaceri. O singur` umbr` \n

acest tablou: te-ai trezit \nsurat cu for]a cu o femeie pe care nu

o doreai.

– Veronica...

Julian vru s` protesteze dar renun]`.

– |ntr-adev`r, am reu[it, relu` el cu o voce din care r`zb`tea

\ncrederea. Poate c` \n alte condi]ii nu m-a[ fi \nsurat cu tine,

dar acest aranjament p`rea s` ne convin` amândurora. Pe de o

parte eu aveam nevoie de banii unchiului Charles, [i tu p`reai

s` a[tep]i mult de la mine: am crezut c` voiai s` te sim]i prote-

jat`.

Nu, nu protec]ie spera de la el, ci pur [i simplu dragoste.

Am`r`ciunea lui Nicky transp`ru din glasul ei, de[i nu voia...

– {i ca s` ajungem la sfâr[itul istoriei, ai acceptat s`-]i \mpar]i

via]a cu cineva care nici nu conta pentru tine. A[a e?

32 GINA DOUGLAS

– Veronica! Cum po]i s` spui asemenea lucruri? Tu

\ntotdeauna ai contat mult pentru mine. A[ min]i spunând

c` eram \ndr`gostit de un copil de [aisprezece ani, dar

speram ca rela]iile noastre s` devin` mai profunde, cu tim-

pul. |n testamentul lui, unchiul Charles sugera c` aveai

nevoie s` fii protejat`, ajutat`. Am vrut s`-i \mplinesc

ultimele dorin]e.

– N-aveam nevoie de tine!

– Acum [tiu, dar \n cazul `sta, de ce-ai acceptat s` te m`ri]i

cu mine, Veronica?

– Nicky, spune-mi Nicky.

Din privirea lui insistent`, \[i d`du seama c` nu s-ar fi

mul]umit cu un r`spuns evaziv. |ns` nu putea s` dea \napoi.

Chiar dac` explica]ia pe care i-o d`duse deja nu era prea plau-

zibil`, acum nu putea s-o schimbe.

– }i-am spus deja, Julian: m-am supus dorin]ei unchiului

Charles [i \n acela[i timp \]i f`ceam [i ]ie un serviciu. Dar s`

revenim la tine: dac` te \n]elegeai atât de r`u cu tat`l t`u, de ce

te-ai \ntors \n Anglia pentru cinci luni?

– Pentru c` deja zburam cu aripile mele [i credeam c` venise

vremea s` ne \mp`c`m.

– Atunci m-ai p`r`sit?

– Tu tocmai \mi confirmase[i c` nu vrei s` consum`m mari-

ajul nostru. Nu m-am gândit nici o clip` c` ai fi vrut s` vii cu

mine. Nu gre[eam, nu-i a[a?


– Nu, nu voiam s` te \nso]esc.

– Asta \n]elesesem [i eu.

Julian p`ru u[urat de o mare greutate. Era posibil ca el s` fi

vrut s`-l \nso]easc`. Haide, f`r` presupuneri fanteziste, \[i spuse

Nicky, care sim]ea n`scându-se \n ea o slab` speran]`.

– M-am \mp`cat cu tata [i când m-am \ntors, pas`rea \[i

p`r`sise cuibul.

– Asta nu trebuia s` te surprind`.

– Te \n[eli, am fost surprins. De[i a[ fi putut s` m`-ndoiesc.

Totu[i, curios...

Nicky a[tepta, s`-i soarb` cuvintele de pe buze. Julian arbor`

un zâmbet straniu.

– Am fost surprins, dar, mai ales, am fost decep]ionat.

Nicky se str`dui s` nu trag` ni[te concluzii pripite. Era mai

bine s` mimeze indiferen]a. |n definitiv, nu [tia ce urm`rea

Julian. Dar dac` numai se juca cu ea, cu sentimentele ei?

– Te mai \ntâlne[ti cu tat`l t`u?

– Da. Marc [i tata \[i conduc afacerea cu o mân` de fier. Eu

locuiesc cea mai mare parte a timpului la Montreal [i, o dat` sau

de dou` ori pe an, \l las pe asistentul meu s` se ocupe de afa-

ceri ca s` m` duc s` m` \ntâlnesc cu familia \n Sco]ia. De altfel,

s`pt`mâna viitoare m` \ntâlnesc cu ei la o partid` de pescuit.

– {i m`tu[a Gillian? Ce mai face?

– Mama a murit acum trei ani.

– Scuz`-m`, n-am [tiut.

34 GINA DOUGLAS

user

Formato

gianninajollys

– Nu te scuza, n-aveai de unde s` [ti.

Nicky \l privi piezi[. Cufundat \n amintiri p`rea altfel,

tr`s`turile i se \mblânzeau, \[i pierdeau aparen]a de duritate...

Deodat`, un miros care venea din buc`t`rie o alert` pe Nicky.

Dumnezeule, cina! S` nu se fi ars! Nicky se ridic` brusc.

– M` duc s` v`d ce-i cu mâncarea. Te rog, mai serve[te-te cu

un gin.

Dup` câteva minute se a[ezar` la mas`, pu]in cam protoco-

lar. Nicky mai mut` o dat` buchetul de flori de pe mas` [i aduse

antreurile.

– Salata pare grozav`, spuse Julian admirând aspectul rafinat

al salatei. Ce este?

– Nimic deosebit. Salat` de spanac \mbun`t`]it`.

– Ia te uit`, am impresia c` [i vecina ta are o mare pasiune

pentru spanac. Are gr`dina plin`.

Nicky fu cât pe ce s` pufneasc` \n râs.

– Ce-am spus atât de amuzant? \ntreb` el nedumerit.

Nicky \ncepu s`-i explice povestea cu doamna Fazackerley [i

cu ceea ce Anna numea „legumele ei zbur`toare”. Când termin`

de povestit atmosfera se destinsese [i zâmbetul lui Julian era

mai irezistibil ca oricând...

Din ce \n ce mai pu]in st`pân` pe reac]iile sale, Nicky se

gr`bi s-o [tearg` la buc`t`rie imediat dup` consumarea

antreurilor. Era clar c` nimic nu se-ntâmpla dup` cum

prev`zuse ini]ial. Ar fi vrut s` se arate rece [i distant`, dar nu


reu[ea. |n jurul mesei se crease o atmosfer` intim`, [i mai mult

ca oricând Julian putea s`-[i etaleze farmecul. A[a \ncât ea risca

s`-i cad` \n plas`... Juda de Anna!

Dup` ce-[i mai potoli pu]in furia, Nicky reveni \n salon cu

un pui la tav`, cu o prezentare demn` de o expozi]ie culinar`.

– Ia te uit`! exclam` Julian. Ai devenit o veritabil` maestr` \n

arta culinar`! N-am cuvinte, Veronica.

– Te rog, nu-mi mai spune Veronica! {i \nchipuie-]i c` [tiam

s` g`tesc [i atunci când eram \mpreun`. }i-ai fi dat seama dac`

ai fi r`mas seara cu mine.

De team` s` nu-[i tr`deze tulburarea, Nicky devenea agre-

siv`. Fii calm`! \[i spuse ea. |n primul rând nu trebuia s`-l lase

s`-[i dea seama cât era de chinuit`.

– Pardon, am impresia c` tocmai am f`cut o gaf`, declar`

Julian.

– Fii lini[tit. P`rerea ta m` las` indiferent`.

– Dar alt` dat` conta, nu-i a[a? Asta s` sub\n]eleg, Veronica?

Ea se preg`tea s` replice, dar el i-o lu` \nainte.

– N-are rost s`-mi cer s`-]i spun Nicky, refuz. Pentru mine,

tu vei fi totdeauna Veronica.

Nu va mai exista un „totdeauna”, \[i spuse Nicky. Dar ce mai

conta? Dup` seara asta, n-avea s`-l mai revad` niciodat`.

– Spune-mi cum vrei, zise ea \ncet, dezgustat`.

„{i mai ales, pleac`, las`-m`!” Dar asta bine\n]eles c` nu

putea s` rosteasc` cu glas tare.

36 GINA DOUGLAS

– Perfect! A[a \mi place. {i dac` continui s` folose[ti tonul

`sta, pân` la urm` o s` m` sup`r.

– Nu m` mai sperii, s` [tii c` nu mai am cinci ani! {i n-ai nici

un drept asupra mea, Julian.

– A[a crezi tu. Dar n-am divor]at \nc`, draga mea, [i \n fa]a

legii r`mân so]ul t`u.

Nicky \[i d`du seama, dintr-o privire, de furia care-i sclipea

\n ochi, de mâna care i se strângea \n jurul paharului. Era mai

bine s` nu-l provoace.

– Bine, uit` ce-am spus adineauri, murmur` ea.

– Necazul cu tine, Veronica, este c` nu [tii niciodat` când s`

te opre[ti.

Avea dreptate: agresivitatea ei era total deplasat`, friza ridi-

colul. {i pe urm`, \nfruntându-l, nu \nsemna s`-[i tr`deze teama

pe care el i-o inspira? Julian era prea versat ca s` nu trag` con-

cluziile corecte.

– De ce s` ne facem r`u \n mod inutil, Veronica?

O mângâie cu un deget pe gât [i \i zâmbi atât de tandru \ncât

Nicky se topi.

– Veronica, nu mi-ai r`spuns la \ntrebare. Alt`dat` p`rerea

mea conta pentru tine?

Era mai bine s` spun` adev`rul. |n orice caz, aceast` m`rtu-

risire n-o obliga cu nimic, trecuser` atâ]ia ani de atunci.

– Da, conta. Ba conta chiar foarte mult \n perioada când mi-ar

fi pl`cut s` preg`tesc tot felul de bun`t`]i ca s`-]i fac pl`cere.


– De lucrurile astea nu se ocupa Henriette?

– Ba da, dar ea m-a \nv`]at s` g`tesc. Cum tu mâncai acas`

foarte rar, Henriette prefera s` se ocupe ea singur` de asta, ca

s` nu-mi petrec eu ore \ntregi \n buc`t`rie, s` fac mâncarea de

care tu s` nu te atingi. Se obi[nuise: nici unchiul Charles nu

avea obiceiul s` anun]e când venea la cin`. Se pare c` lipsa de

considera]ie e o tr`s`tur` comun` a Foresterilor.

– Lipsa de considera]ie? Recunosc c` nu mi-am dat seama. {i

pe urm`, aveam dreptul s` m` comport cum voiam eu, nu-i a[a?

– Bine\n]eles! Nimeni nu poate nega c` ai uzat [i abuzat de

acest drept.

– |mi pare r`u. E un comportament dezinvolt [i egoist,

recunosc, dar atunci n-a[ fi b`nuit c`-]i lezez sensibilitatea.

– P`streaz`-]i scuzele pentru Henriette.

Julian nu remarc` \n]ep`tura lui Nicky. P`rea agasat.

– |n orice caz, iat` de ce descoperi talentul meu culinar abia

ast`-sear`.

– Atunci las`-m` s` recuperez timpul pierdut. Ce nu mai [tiu

despre tine? Poveste[te-mi.

Julian \[i puse mâinile pe mas` [i se sprijini pe sp`tarul

scaunului.

– Ce vrei s`-]i spun? C` [tiam s` cos, s` dansez, c` scriam

poezii ca orice adolescent` un pic romantic`? Acum lucrurile

s-au schimbat, sunt pe cale s` devin expert` \n programe infor-

matice.

38 GINA DOUGLAS

– Poeziile trec, dar informatica nu! Asta m` uime[te la tine.

Reu[esc cu greu s` mi te \nchipui ca om de afaceri.

– Cu toate astea, \n domeniul meu am reu[it la fel de bine

ca tine.

– Departe de mine gândul de a nu-]i recunoa[te meritele.

Pur [i simplu, mi-e greu s` m` obi[nuiesc cu gândul c` nu mai

e[ti o adolescent` adorabil`. M` ier]i?

De data asta, zâmbetul nu mai era deloc protector, [i Nicky

se \ntreb` dac` nu-l prefera pe Julian \n rolul de frate mai mare.

Ar fi fost m`car la ad`post de ravagiile farmecului s`u.

– Acum e rândul t`u s`-mi pove[te[ti via]a ta \n ace[ti

unsprezece ani.

– S` nu-mi spui c` te-ar interesa!

– Via]a ta m` intereseaz`. E a[a de greu de admis?

Da, lui Nicky \i venea greu s` admit`. O ignorase timp de

unsprezece ani apoi ap`rea pe nea[teptate, dup` o lung`

t`cere, [i spera s-o prind` \n mrejele lui cu câteva cuvinte fru-

moase? Nu numai c` era o pilul` amar` pe care i-o \ntindea, dar

din p`cate o lua drept ceea ce nu mai era!

Dar pân` la urm`, dac` ]inea s`-i cunoasc` am`nun]it via]a

\n perioada cât fuseser` desp`r]i]i, de ce nu?

Niky se duse s` aduc` desertul, apoi \ncepu povestea

am`nun]it` a aventurilor ei. |i povesti cum, dup` ce-[i luase

r`mas bun de la Henriette, plecase la Victoria la pu]in timp

dup` plecarea lui Julian \n Anglia. Cu ajutorul economiilor


realizate \n contul pe care-l avea la banc`, \[i terminase studiile

[i se specializase la universitate \n gestiunea \ntreprinderilor,

dup` care lucrase timp de doi ani la o firm` de informatic`.

|ntr-o bun` zi [i-a dat demisia ca s`-[i lanseze propria afacere

\mpreun` cu Anna. Cum softurile ei se vindeau din ce \n ce mai

bine, afacerile prosperau.

– De asemenea, mi-am cump`rat casa asta, \ncheie ea.

– Ce reu[it` impresionant`! Bravo.

|n glasul lui nu era nici un pic de sarcasm. P`rea c` o admir`

sincer. Ne[tiind ce s` r`spund`, Nicky strânse farfuriile [i le

duse la buc`t`rie. Când se \ntoarse cu tava cu cafea, \l g`si pe

Julian instalat pe canapea.

– Vino lâng` mine, spuse el b`tând cu palma locul de lâng` el.

– Nu, eu...

– Fricoaso! {tii bine c` n-o s` te m`nânc!

Cu un gest autoritar, Julian o lu` de \ncheietura mâinii [i o

oblig` s` se a[eze atât de brusc \ncât Nicky fu cât pe ce s`

r`stoarne tava.

– Fii atent! ]ip` ea furioas`. Nu sunt un copil c`ruia s`-i dai

ordine. Vremurile s-au schimbat!

– Oho, cât de bine-mi dau seama. Adolescenta pe care am

cunoscut-o, flutura[ul, a ie[it din crisalid`. Ai devenit o femeie

seduc`toare, tulbur`toare.

Julian \[i \nso]i remarca cu o privire elocvent` la picioarele

lungi pe care le dezv`luia rochia scurt`.

40 GINA DOUGLAS

– O femeie, da, dar nu so]ia ta, Julian.

Tem`toare, Nicky se refugie la cap`tul canapelei.

– Ia te uit̀ , fugi? Credeam c ̀nu ]i-e fric ̀de mine, spuse ironic Julian.

– Nu mi-e fric`.

Ca s`-[i fac` de lucru, Nicky b`u o \nghi]itur` de cafea. Dar

\n graba ei, reu[i s` verse pu]in` cafea [i pe rochie.

Dumnezeule! Dac` continua a[a, urma s` se acopere de ridicol.

|ntr-o t`cere mai umilitare decât cea mai rea batjocor`,

Julian \i \ntinse batista. Nicky o lu` [i tres`ri când atinse mâna

lui. Aceast` simpl` atingere, atât de scurt`, \i electriz`, nu se mai

puteau desprinde unul de cel`lalt.

– Ap` rece, se cur`]` imediat, spuse \ncet Nicky cu o voce

impersonal`, ridicându-se de pe canapea.

A[ezând batista pe mas`, Nicky atinse involuntar genunchii

lui Julian. Ridicând capul, el o privi p`trunz`tor. Ea \l privi fix,

tremurând dinainte de team` [i de dorin]`. Fascinat, \mpins de

o for]` invincibil`, el \ntinse mâna, \i d`du p`rul la o parte [i \[i

strecur` palmele pe ceafa ei. |ncet, se aplec` spre ea, o trase

lâng` el [i \i atinse buzele cu buzele lui care n-o atinseser` nicio-

dat` decât pentru un s`rut cast. Vibrând de emo]ie ea descoperi

pentru prima oar` incredibila lor dulcea]`.

Cu o bucurie de nespus, Nicky se oferi mângâierii lor. Un val

de pl`cere o r`scoli, trezindu-i senzualitatea adormit`. Fiind

prea fericit` s` fure aceste clipe pre]ioase unui timp trecut,

Nicky se abandon` cu totul \mbr`]i[`rii lui Julian.


Capitolul 3

Timid la \nceput, s`rutul lor deveni arz`tor. V`zând c` nu-lrespinge, Julian o \mbr`]i[` [i mai strâns. |n ochii lui sclipea odorin]` atât de arz`toare \ncât Nicky r`spunse cu \nfl`c`rare,purtat` de un elan care-i st`pânea \ntreaga fiin]`.

Chiar \n clipa aceea, un râs \nfundat se auzi de afar`,frângând brutal farmecul momentului.

Julian se d`du \napoi \n momentul \n care u[a se deschise[i ap`rur` Anna [i Bill. Imediat se uit` la Nicky. Cu ochiiaprin[i, respira]ia t`iat`, \l privea [i ea tulburat`.

– |mi pare r`u, spuse Julian \ncet, cu o voce r`gu[it`.Purtarea mea e de neiertat.

|ntr-o tres`rire de orgoliu, Nicky g`si puterea s`-[i ascund`violen]a emo]iei.

– Nu-i decât un s`rut, Julian.Julian \i ]inu piept.

– Bine\n]eles. Pentru o femeie cu experien]a ta, nu-i nimic.

– Dac` prin asta vrei s` sugerezi c` nu mai [tiu num`rul

aman]ilor...

Apari]ia Annei [i a lui Bill o \mpiedic` s` termine. V`zând

chipul congestionat al lui Nicky [i privirea prea aprins` a lui

Julian, Anna, uns` cu toate alifiile, \n]elese c` prin venirea lor

nea[teptat` tocmai \ntrerupseser` o scen` tandr`.

– Cucu! Noi suntem! Ne-am \ntors ca s` bem cafeaua

\mpreun`. Nu te deranja, Niky, m` ocup eu.

Luându-l de mân` pe Bill \l trase spre buc`t`rie, dar Nicky

o strig` \n timp ce Julian se ridica spunând c` trebuie s`

plece.

– Nu trebuie s` te sim]i obligat s` pleci! exclam` Anna.

– |ntr-adev`r, cred c` e timpul, spuse Nicky.

Cum amândou` vorbiser` \n acela[i timp, Julian le servi

amândurora un zâmbet dezarmant.

– Bill, \ntreb` el, pe cine trebuie s` ascult? Pe Anna sau pe

Nicky?

– P``i... Prefer s` nu am nici o opinie, \ntr-o chestiune atât

de delicat`, r`spunse Bill prudent.

– |n cazul `sta, pentru c` suntem doi la unu, am s` plec.

M` conduci pân` la u[`, Veronica?

F`r` s` mai stea pe gânduri, Nicky \l \nso]i.

– De ce te dedai la aceast` \nscenare? \ntreb` ea iritat`

când erau deja singuri la u[`.


– Ce \nscenare?

– {tii foarte bine despre ce vorbesc.

– Scuz`-m`, reveni el seme].

Julian p`rea [i el nervos, agasat, ca [i cum \i p`rea [i lui r`u

c` o s`rutase, c` se l`sase purtat de val... Dar dac` purtarea

lui urma un plan premeditat? Dac` s`rutul nu era decât o

stratagem` menit` s-o fac` s` cedeze, stratagem` anihilat`

de venirea intempestiv` a lui Bill [i a Annei? Dac` a[a era

\ntr-adev`r trebuia s` fie furios.

Cu mâna pe clan]a u[ii, Julian se \ntoarse spre ea.

– Veronica...

– Da?

Ea \i adres` o privire pe care o voia rece [i trufa[`.

– Mai am ceva s`-]i spun.

– Te ascult.

– Nu acum. Nu e nici locul, nici momentul. Trebuie s` ne

lini[tim pu]in.

Julian reflect` o clip`, \nainte s` continue:

– Ascult`, hai s` ne-ntâlnim mâine \n parc. Terenul este

suficient de neutru [i...

– Chiar avem nevoie s` ne \ntâlnim pe un teren neutru?

– |ncep s` cred c` da.

– Fie, dac` vrei tu. Dar nu v`d ce am mai avea de spus.

– Eu mai am ceva de ad`ugat. Vin s` te iau mâine pe la

zece, e bine?

44 GINA DOUGLAS

– Foarte bine.

– Atunci, la revedere.

O clip`, Niky crezu c` o s-o mângâie pe obraz, când Julian

ridic` bra]ul, dar el se mul]umi s`-[i treac` mâna prin p`r cu

un gest gr`bit, \nainte s` ias` \n strad`. Nicky \i privi silueta

\ndep`rtându-se, apoi disp`rând pe u[a casei doamnei

Fazackerley.

Oft` f`r` s`-[i dea seama, \nchise u[a [i se \ntoarse \n salon.

Instala]i pe canapea, Anna [i Bill se priveau vinova]i. Cu o

dispozi]ie foarte proast`, Nicky era dispus` s`-[i verse furia pe

ei, dup` la[ul lor abandon.

– Uita]i-v` la voi! exclam` ea. Parc-a]i fi doi idio]i!

– Mul]umim de compliment, ripost` Bill.

Nicky se \nveseli \n fa]a expresiei lui amuzate.

– Scuza]i-m`, n-am avut o sear` prea pl`cut`.

– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Anna cu obi[nuita ei

non[alan]`.

– Ai uitat deja gluma proast` pe care mi-ai f`cut-o aban-

donându-m`?

– Am plecat de la cele mai bune sentimente, am vrut s` v`

las lini[ti]i, spuse Anna. E[ti nebun` dup` el, se vede de la o

po[t`, [i m-am gândit c` un pic de intimitate nu v-ar deranja!

Dup` unsprezece ani...

– Nu sunt deloc nebun` dup` el! exclam` Nicky furioas`. E

un mojic, un oportunist, un infam.


– N-am sus]inut niciodat` contrariul, i-o t`ie Anna, dar [i

un mojic poate s` fie foarte seduc`tor.

– Dac` vrei tu, accept` Nicky. Julian a venit aici cu un sin-

gur scop, s` ne relu`m via]a \mpreun`; domnul a hot`rât s`-[i

\ntemeieze o familie, \nchipuie-]i. {i nu e firesc? |n definitiv,

noi suntem c`s`tori]i legal. Dar e totu[i prea mult! Uit`

unsprezece ani de t`cere, neglijeaz` s` se informeze despre

via]a mea sentimental`, apare pe nea[teptate, [i sper` s` o

accept cedând farmecului s`u. E aberant!

– S`rmana mea Nicky! exclam` Anna plin` de compasiune.

N-am [tiut...

– Slav` Domnului, am ie[it din impasul `sta f`r` prea

multe pagube. Acum, scuza]i-m` v` rog, seara m-a epuizat, m`

duc s` m` culc. Noapte bun`!

– Iart`-m` c` te-am abandonat, nu [tiam cum stau

lucrurile, murmur` Anna.

– Nu conteaz`.

O sfâr[eal` imens` o cople[i pe Nicky. Nu-[i mai dori decât

s` fie singur` \n camera ei.

Când urc` \n pat, tân`ra femeie remarc` pe noptier` ziarul

financiar pe care-l r`sfoise diminea]a \n buc`t`rie. O aten]ie

delicat` din partea Annei, se gândi ea. Prietena ei [tia c` profita

de weekend ca s` citeasc` cu aten]ie ziarele financiare pe care

\n timpul s`pt`mânii \[i arunca doar o privire. Apari]ia lui Julian

\i d`dea peste cap toate planurile pentru weekend. {i dac` ar fi

46 GINA DOUGLAS

fost vorba doar de weekend, ar fi sc`pat ieftin! Dar nu se

mul]umea s-o \nfrunte prin incredibila lui cutezan]`, ci \i spul-

bera lini[tea sufleteasc`, \i ar`ta sl`biciunile, o ame]ea din nou.

De ce acceptase \ntâlnirea de a doua zi? Nu-[i spuseser` tot?

Nicky acceptase propunerea doar pentru a evita o alt` discu]ie,

dar nu vedea unde putea s` duc` aceast` nou` \ntâlnire.

Tân`ra femeie se r`suci \n pat, \ncercând s` alunge

amintirea acelui s`rut, dar \n zadar. Pusese tot sufletul \n el.

Julian o s`rutase cu atâta patim` \ncât la un moment dat,

crezuse c` [i el o iubea.

Chicoti cinic. Nici o [ans` \n privin]a asta... De ce se

compl`cea \n jocul acestor iluzii care o sfâ[iau?

Epuizat`, Nicky nu r`spunse acestei \ntreb`ri [i c`zu \ntr-un

somn profund.

– Nicky? S` nu-mi spui c` e[ti \n acela[i stadiu?

Anna b`g` capul pe u[a camerei lui Nicky.

– Ce stadiu?

– E[ti la al zecelea schimb de \mbr`c`minte. Acum cinci

minute te-am v`zut cu bluz`, pantaloni [i hain` neagr`, [i

acum te g`sesc \n costumul verde.

– Azi e prea cald afar` pentru haine negre, declar` Nicky

pref`cut`. Doar dac`... Crezi c` rochia bleumarin ar merge

mai bine?

Anna ridic` ochii spre cer.


– Nu. {i \]i atrag aten]ia c` Julian trebuie s` vin` la zece [i

acum e zece f`r` un minut.

– Fir-ar s` fie! {i el e punctualitatea \ntruchipat`!

– Poate c` n-ar strica s`-l faci s` a[tepte un pic. Nu face [i

asta parte din tactica de a seduce un b`rbat?

– De câte ori trebuie s`-]i repet c` nu ]in s`-l seduc pe

Julian! {i pe urm`, dac`-l fac s` a[tepte, o s` ob]in rezultatul

contrar: o s` plece f`r` mine.

– Nu e deloc atr`g`tor portretul lui donJuan al t`u. Cu

toate astea, face parte din specia acelora pe care ai vrea s`-l

prinzi \n plas`?

– La ce specie te referi? Biban, crap, sardele?

– Nu face pe proasta.

|n clipa aceea se auzi soneria de la u[`. Coborând pe sc`ri

s` deschid` u[a, Anna \i azvârli peste um`r:

– Pe mine m` face s` m` gândesc la o baracud`: când te

prive[te las` impresia c` e gata s` te devoreze bucat` cu

bucat`.

– De ce nu piranha, a[a ca tine? ripost` Nicky izbucnind

\ntr-un râs nervos.

Când Anna deschise u[a de la intrare, Julian \[i declan[`

zâmbetul str`lucitor.

Peste câteva clipe, Nicky cobor\ pe sc`ri cu o dezin-

voltur` perfect`. Anna era surprins` de talentele de

actri]` ale prietenei sale: \n aparen]` p`rea c` nimic n-o

48 GINA DOUGLAS

tulbura. Tân`ra femeie \i \ntinse mâna lui Julian, zâm-

bindu-i mieros. Totu[i inima \i b`tea s`-i sparg` pieptul.

– Bun`, Julian. Intri o clip`?

– Nu. Mi-ar pl`cea s` plec`m imediat, dac` e[ti gata.

Hot`rât` s` p`streze distan]a, Nicky \ncuviin]` dând din cap

[i trecu prin fa]a lui, cu capul sus. Ajun[i \n fa]a casei, Julian

z`ri o furc` \n`l]ându-se peste zidul care desp`r]ea cele dou`

gr`dini. Gazda lui se ocupa de activitatea ei preferat`:

gr`din`ritul... Pu]in dup` aceea, deasupra zidului ap`ru brusc

capul doamnei Fazackerley, urm`rindu-le plecarea cu o privire

circumspect`. De \ndat` ce-l v`zu pe Julian c` a surprins-o,

b`trâna se ascunse dup` gardul de c`r`mid`. Cu zâmbetul pe

buze, glumind pe seama nest`vilitei curiozit`]i a doamnei

Fazackerley, Julian o cuprinse cu un gest posesiv pe Nicky de

mijloc. Avu exact timpul s` vad` ce p`l`rie purta vecina... care

nu pierduse nimic din scena plec`rii lor. Se trezi deodat`

punând mâna pe [oldul lui Nicky, \mpins de un impuls de

moment. Asta se a[tepta b`trâna s` vad`. Gluma nu era deloc

pe placul lui Nicky. Ea \ncerc` s`-i dea mâna la o parte dar nu

\ndr`zni s` fac` scandal prea mare, fiind con[tient` de aten]ia

cu care \i urm`rea vecina. |n`l]ându-[i b`rbia cu un aer trufa[,

ea \ncerc` s` ignore tulburarea care o cuprindea. Mâna lui

Julian pe coapsa ei devenea insistent`, mângâietoare...

O dat` ajun[i \n parc, Julian lu` distan]`, spre regretul lui

Nicky.


Se a[ezar` lâng` o salcie, pe marginea râului, \n apa c`ruia

câteva ra]e f`ceau baie. Nicky nu \ndr`znea s` fac` nici o

mi[care: Julian era atât de aproape \ncât se temea c`

mi[cându-se o s`-l ating`.

T`cut, el se uita la ap` gânditor. O adiere u[oar` leg`na

crengile salciei. Nicky ridic` b`rbia ca s` simt` mai bine

adierea c`ldu]`, când Julian spuse:

– Voiam s` m` ier]i pentru ce s-a-ntâmplat asear`. N-am

vrut s` te s`rut.

– Da? Mie nu mi-a f`cut impresia asta.

– Mi-am pierdut capul, dar \]i promit c` a[a ceva nu se va

mai \ntâmpla... decât dac` vrei tu.

Julian [tia foarte bine c` [i ea \[i dorise acel s`rut, la fel ca

el, dar dac` deschidea din nou discu]ia era pierdere de

vreme.

– Nu-]i port pic`, dar a[ vrea s` nu se mai \ntâmple. Asta-i

tot ce-aveai s`-mi spui?

– Nu.

– Vrei totu[i s`-mi ceri s` relu`m via]a \mpreun`? Dac` te

gânde[ti la asta, \]i pierzi timpul!

– N-aveam nici o \ndoial`.

Lini[tea ap`s`toare care a urmat, a fost rupt` de Nicky care

puse o \ntrebare \n leg`tur` cu ceea ce o intriga:

– De ce ai f`cut un drum atât de lung ca s` vii s` m` vezi?

A[ fi putut s`-]i r`spund [i la telefon.

50 GINA DOUGLAS

– Drept cine m` iei? |]i \nchipui c` a[ fi putut s`-]i cer a[a

ceva la telefon? A fost o chestiune de minim` polite]e s` vin

personal.

Julian avea dreptate, dar Nicky regreta c` sensibilitatea lui

nu se ridica la nivelul corectitudinii sale.

– Ca s` fiu sincer, speram s` accep]i. Nicky, nu \n]eleg de

ce refuzi.

– Dup` p`rerea ta, e suficient s` pocne[ti din degete ca s`

vin gr`bit` \n bra]ele tale? Visezi, prietene!

– Ideea mi se pare seduc`toare, nu crezi?

Ochii lui Julian mângâiar` curbele voluptuoase ale trupu-

lui ei, apoi o privi \n adâncul ochilor ei alba[tri [i se apropie

\ncet de ea. Tân`ra femeie se sim]ea hipnotizat`, prizoniera

pupilelor lui \n care str`lucea o lumini]` juc`u[`. Când el

pocni brusc din degete sub nasul ei, Nicky tres`ri [i \[i reveni

\n sim]iri.

– Foarte nostim! Sunt dezolat`, dar cu mine nu-]i merge.

– Nici eu nu mi-am f`cut iluzii c` ar merge, dar era atât de

tentant \ncât n-am putut s` rezist!

Dumnezeule, cum [tia s`-[i foloseasc` atuurile... Nicky

avea de dus o lupt` \ndârjit` ca s`-i poat` rezista farmecului

diabolic. Dup` câteva minute, voin]a ie[i triumf`toare.

– Julian, \]i dau un sfat: abandoneaz`-]i planurile.

Vocea ei serioas` o uimi pe ea \ns`[i. Dumnezeu [tia cum

f`cuse, c`ci \n adâncul sufletului ei era nesigur`.


– Deci, refrenul t`u nu se schimb`? coment` el zâmbind.

Avea tupeul s` glumeasc`! Exasperat`, Nicky strig`:

– Haide, Julian! Gânde[te-te un pic. Chiar credeai c` am s`

accept? Nu ne-am v`zut de atâ]ia ani!

– Tocmai. Dac-ar fi existat un alt b`rbat \n via]a ta, ai fi

cerut de mult divor]ul. Cum nu ai f`cut-o, am dedus c` erai

liber`.

– N-am auzit vorbindu-se despre tine, dar nici nu-mi

f`ceam probleme pentru via]a ta amoroas`. {i pe urm`, nu te

[tiam atât de demodat. Crezi c` e nevoie ca s` te c`s`tore[ti ca

s` iube[ti? Ce te face s` crezi c` nu mai e altcineva \n via]a

mea?

Ce mincinoas`! De câte ori se trezise gândindu-se la

cuceririle amoroase ale lui Julian, la femeile care-i umpleau

nop]ile... Totu[i \[i atinsese scopul: Julian p`rea mai serios ca

niciodat`. Nicky \i studie pe furi[ profilul care se desena \n

lumin`. Nasul drept [i fin, b`rbia voluntar`, buzele senzuale,

acum [tia cât de dulci.

Se ridic` brusc, nemaiputând s` \ndure acest supliciu.

– Julian, acum ar fi mai bine s` plec`m.

Ea \i \ntinse mâna s`-[i ia la revedere dar el o prinse [i o

oblig` s` se a[eze la loc.

– Nu pleca.

Din \ncordarea din glasul lui, Nicky ghici o nelini[te vag`,

ca [i cum re]inând-o, se supunea unui impuls interior.

52 GINA DOUGLAS

– Vreau s` te mai rog ceva.

– Ce mai vrei?

Ea se apropie de trunchiul salciei cu o mi[care brusc` [i se

frec` de um`rul lui. Aceast` atingere o f`cu s` tresar` de parc`

ar fi atins-o un fier \nro[it; aceast` reac]ie nu-i sc`p`

\nso]itorului ei care zâmbi r`ut`cios. P`rea \ncântat c` provo-

case aceast` tulburare.

– Veronica, n-ai vrea s`-]i cuno[ti familia englez`?

– Care familie? Unchiul Maurice [i Marc?

– Exact, tata [i fratele meu.

– Ce idee ciudat`!

– Nu face mutra asta intimidat`, Veronica! |]i propun doar

s`-i \ntâlne[ti pe tat`l [i pe fratele meu.

– Intimidat`? Te \n[eli.

– Dac` te-ai vedea...

– Julian, te rog, sugestia ta este ridicol`! Mai bine las-o balt`!

El se sprijini cu spatele de copac, atingând deliberat cu

bra]ul um`rul gol al tinerei,care frem`ta la acest contact.

Totu[i, ea nu f`cu nici o mi[care, prea agasat` ca s`-i arate cât

de mult o excita apropierea lui.

– Julian, te rog, nu \ncerca s` flirtezi cu mine! E ridicol.

– Draga mea, sunt \ntru totul de acord cu tine. Dar mai

gânde[te-te, propunerea mea e serioas`. Vino cu mine \n

Sco]ia. Chiar dac` refuzi s` tr`im \mpreun`, vino m`car s`-]i

cuno[ti unchiul [i v`rul.


Capitolul 4

– }i-ai pierdut min]ile! ]ip` Nicky stupefiat`. Cum pot s`-]itreac` prin cap asemenea idei?

– De ce crezi c` ideea asta e prosteasc`? Tu, care ai tr`itmereu izolat`, e timpul s` vezi [i tu ce \nseamn` via]a defamilie, nu? |n privin]a asta \nc` din copil`rie n-ai prea fostr`sf`]at`.

– Nu se poate, visez! Iat`-te iar`[i gata s` iei o hot`râre \nlocul meu. Din câte [tiu, eu nu ]i-am cerut nimic! {i pe urm`,contrar celor spuse de tine, am cunoscut via]a de familie cuunchiul Charles [i... cu tine.

– Cu mine... Eu n-am cu ce s` m` laud pentru felul cumm-am purtat cu tine pân` acum.

– Da... Tu mai degrab` ai str`lucit prin absen]`.– Ce vrei, abia ast`zi \mi dau seama de unele realit`]i. Cam

târziu, e drept. Nu mi-am dat seama cât erai de singur`. }i-ai

pierdut p`rin]ii când erai foarte tân`r` [i-mi \nchipui c` nu

]i-a fost u[or s` dep`[e[ti vidul provocat de dispari]ia lor. Cum

am putut s` fiu atât de orb \n urm` cu treisprezece ani?

Afacerile mele m-au acaparat \ntr-atât \ncât te-am neglijat cu

totul.

– S` [tii c` \mi vedeam rar p`rin]ii. Meseria lor \i obliga s`

fac` mereu deplas`ri. Ei supervizau lucr`rile pe [antierele

arheologice din toat` lumea \ncât nu-i vedeam decât \n

treac`t. De fapt, chiar \nainte de moartea lor, \l cuno[team pe

unchiul Charles chiar mai bine decât pe ei.

– Da, \ns` unchiul Charles era b`trân.

– Da, dar ]inea la mine, asta era important.

– Totu[i, cred c` ]i-a fost groaznic de greu când te-ai trezit

orfan` peste noapte.

– Da, \mi aduc aminte de co[marul din perioada aceea. |n

fiecare sear` plângeam ore \ntregi, spunându-mi c` n-o s`-mi

mai rev`d p`rin]ii niciodat`... M` chinuia nesiguran]a, m`

ag`]am de speran]e proste[ti: condi]iile \n care au disp`rut

au r`mas foarte misterioase. S-au volatilizat \n mijlocul

p`durii amazoniene, f`r` s` se [tie ce s-ar fi putut \ntâmpla

cu ei. De-a lungul timpului, am crezut c-or s` se \ntoarc` pe

nea[teptate.

– Mai crezi \nc`?

Julian o mângâie pe obraz cu tandre]e.

Frem`tând, tân`ra femeie \ntoarse capul.


– Nu, s-a terminat, oft` ea. Am devenit realist`. De altfel

`sta e motivul pentru care nu \n]eleg propunerea ta. Ce-i \n

capul t`u?

– Nimic ascuns. Ideea mi-a venit a[a, pur [i simplu.

Pe Nicky o cuprinse un val de furie. De când ap`ruse

Julian, nimic nu mai mergea pe f`ga[ul firesc al lucrurilor [i

nu se mai \n]elegea pe ea \ns`[i. Prad` unei fr`mânt`ri care

cre[tea, se ridic` brusc.

– Cum vrei s` vin cu tine?

– Simplu ca bun` ziua: e de ajuns s` rezerv un bilet de

avion.

– Oh, Julian! E[ti imposibil! Niciodat` nu e[ti serios când

trebuie.

Nicky \l contempl` cu pic` pe Julian, \ntins pe iarb`. Avea

el dreptul s` fie atât de frumos \n timp ce urzea ceva \n spatele

ei? Tân`ra femeie turba cu atât mai mult cu cât fascina]ia pe

care o exercita asupra ei cre[tea pe minut ce trecea. O sl`bi-

ciune perfid` o \mpingea s` accepte [i trebui s`-[i mobilizeze

toat` voin]a ca s` nu cedeze.

– Atunci? A[tept s`-mi r`spunzi.

Cu mâinile sub cap, el o privea [iret, superb \n relaxarea lui.

– Nu te mai uita a[a la mine, Julian!

– Lini[te[te-te, m` ridic.

Se ridic` cu un salt elastic [i se a[ez` \n fa]a lui Nicky,

dominând-o cu \n`l]imea lui.

56 GINA DOUGLAS

– Prefer s` fiu st`pân pe situa]ie. Acum, ascult`-m` [i las-o

mai moale cu capriciile tale.

Vorbind, o apuc` pe Nicky de umeri.

Degetele lui ap`sar` u[or umerii tinerei femei, ca [i cum ar

fi \ncercat s` o destind` cu acest subtil [i tulbur`tor masaj.

Frem`tând, ea renun]` s` mai lupte.

– Te ascult, [opti ea.

– Vreau s` m` \nso]e[ti din mai multe motive. Pe de o parte

vreau s`-mi \ntâlne[ti familia, e drept, dar pe de alt` parte mi-ar

pl`cea s` stabilesc cu tine ni[te leg`turi mai solide. Sunt con-

vins c` am putea fi ferici]i \mpreun`, foarte ferici]i, dac` ai

vrea. Nu pretind c` sunt un sfânt, dar nu sunt nici mai bun

nici mai rù decât ceilal]i. Cine [tie dac` cu timpul ideea de a

trì cu mine nu te va seduce [i pe tine?

Julian o contempl̀ cu o privire impenetrabil̀ \nainte de a continua.

– Vino, Veronica. Dac` la sfâr[itul sejurului, perspectiva de

a trì cu mine \]i repugn` la fel de mult, atunci o s` punem

cap`t acestei... farse. Parc` a[a ai numit c`snicia noastr`, nu?

Tulburat`, Veronica ridic` spre el o privire r`t`cit`. Nu-i

oferea oare visul ei dintotdeauna pe o tav` de argint? S`

trìasc` cu el, s`-l iubeasc`, s` fie iubit`... Nu, trebuia s` revin`

la realitate: dragostea nu \nsemna nimic pentru el. Nu sim]ea

pentru ea nimic altceva decât afec]iune.

Cu inima zdrobit`, Nicky se dep`rt`, f`când trei pa[i \n

echilibru pe o r`d`cin` groas`.


– Julian, cu riscul de a m` repeta \]i spun c` ideea ta mi se

pare ridicol`. Ce [anse avem s` mearg`? Nu, pe bune, toate

astea n-au s` duc` la nimic.

Nicky se \ndep`rt` cu pas hot`rât. Din trei salturi Julian o

ajunse [i o apuc` de mân`.

– Veronica, a[teapt`!

Nu departe de ei, trei copii \nso]i]i de o supraveghetoare

demn` se jucau lâng` un b`trân. Acesta \i privea pe Julian [i

Nicky amuzat [i indulgent. Credea, f`r` \ndoial`, c` asista la o

ceart` din dragoste. Ce \n[el`toare pot fi aparen]ele! Julian o

strânse atât de tare \ncât lui Nicky i se umezir` ochii. Dac`

\ncerca s`-i scape, el s-ar fi sup`rat. Atunci, \n ciuda

reticen]elor ei, Veronica \n]epeni locului f`r` s` se \ntoarc`.

Julian se apropie astfel \ncât \i sim]i corpul suplu [i mus-

culos lipit de al ei. |i sim]ea r`suflarea cald` \n ceaf`. Cople[it`

de valul de senza]ii care o asaltau, Nicky se lipi strâns de el.

– Ce vrei, Julian?

– Vreau s` te gânde[ti la oferta mea. O s`-]i plac` tat`l meu

[i Marc. Sper c` pân` la urm` o s` ]ii pu]in [i la mine. {i pe

urm`, ar`]i cam obosit`; câteva zile de vacan]` ]i-ar prinde

bine.

– Poate, dar...

– Nici un dar, Veronica. N-am s` fac nimic care ar putea s`

te r`neasc` sau s` te ofenseze. Vreau doar s` repar gre[eala

c` te-am neglijat atâta timp, [i a[ vrea s` fii foarte sigur`

58 GINA DOUGLAS

\nainte de a refuza s` relu`m via]a \mpreun`. Promite-mi c` o

s` te gânde[ti \n lini[te. Am s` vin mâine s`-mi dai r`spunsul.

Glasul lui \i r`suna pl`cut [i inconfundabil \n urechi.

Preferând s` adopte un ton agresiv ca s` nu cedeze tulbur`rii

care o st`pânea, Nicky replic`:

– Imposibil. Mâine lucrez.

– Dar nu [i mâine sear`, b`nuiesc?

– Nu

– Atunci te invit la restaurant.

Nemaiputând s` \ndure aceast` tortur`, Nicky se eliber` [i

porni pe alee f`r` s` r`spund`.

Din fericire, Anna nu era când se \ntoarse acas`. Putea s` se

gândeasc` \n lini[te la evenimentele din ultimele dou`zeci [i

patru de ore [i s`-[i revin` din [irul de \ntâmpl`ri [ocante

declan[ate de apari]ia din nou a lui Julian \n via]a ei. De ce

]inea atât de mult s`-l \nso]easc` \n Sco]ia? Recunoscând c`

voia s` re\nnoade rela]ia cu ea, Julian avea o bil` alb` pentru

sinceritatea lui. Totu[i, nu \n]elegea \nc`p`]ânarea lui. Nu

fusese destul de explicit`? Atunci? Se \nc`p`]âna pentru c` nu-i

pl`cea s` fie ]inut \n [ah.

Extrem de \ncurcat`, Nicky se pr`bu[i \ntr-un fotoliu. Era

bine s` se lase \nduplecat`? |l iubea pe Julian [i nimic nu

putea schimba acest lucru. Dar de aici pân` la a suporta ce

mai \ndurase cândva, de aici pân` la a tr`i cu el [tiind clar

c` nu sim]ea pentru ea decât o puternic` atrac]ie fizic`, era


un pas mare pe care nu se hot`ra s`-l fac`. Via]a \n doi nu

se rezuma la \mbr`]i[`ri scurte, cât de intense ar fi fost ele.

{i apoi, dac` petrecea dou` s`pt`mâni \mpreun` cu el \n

Sco]ia era vreo [ans`, una cât de mic`, s` se schimbe \n pri-

vin]a ei? Cine [tie? Atrac]iei fizice putea s`-i urmeze un senti-

ment mai profund, mai durabil. Putea s`-nve]e s-o iubeasc`.

„Vino-]i \n fire, Nicky, \i [opti glasul ra]iunii. Dac` a ratat

ocazia timp de treisprezece ani, de ce-ar fi altfel ast`zi?”

Aruncând o privire pe fereastr`, Nicky v`zu o gr`mad` de

frunze pe gazon. Evident, vecina lor \ntrecea m`sura! Gr`dina

lor nu era o groap` de gunoi! Trebuia s` se duc` s` fac`

cur`]enie la locul faptei, pu]in` mi[care n-avea cum s`-i strice.

Câteva minute mai târziu, \narmat` cu o grebl`, Nicky ie[i

din cas` [i cobor\ sc`rile care d`deau \n gr`din`. Doamna

Fazackerley n-avea interes s` apar`.

A doua zi, dup ̀ o noapte alb ,̀ ajunse la birou mai târziu [i o

t̀ r̀ g`n ̀toat̀ ziua \ncât, pe la ora trei, Michael \i suger̀ s ̀se duc ̀acas .̀

– Tu cloce[ti ceva. N-am crescut degeaba cinci copii [i

recunosc imediat când v`d simptomele gripei.

Poate c` Michael nu ducea lips` de experien]` \n domeniu,

dar de data asta se \n[ela. De[i nu era deloc bine dispus`,

Nicky nu se putu ab]ine s` nu zâmbeasc`.

– Dragul meu Michael, nu-i vorba de grip`! Pur [i simplu

am ni[te necazuri. Mi-e sufletul bolnav. {i asta din cauza

60 GINA DOUGLAS

so]ului meu [i a zâmbetului s`u devastator. Acestea fiind zise,

accept propunerea ta cu inima u[oar`, cât` vreme ai tu cura-

jul s` iei afacerea \n mân`.

– M`car o dat` te-am v`zut gata s` la[i programele tale

sacrosancte. Apropo, n-ai putea s`-mi ar`]i [i mie ce \nseamn`

un zâmbet devastator?

– A[aa... profit` de sl`biciunea mea, ca s`-]i ba]i joc de

mine monstrule! N-ai decât s` râzi pân` mâine diminea]`,

numai c`... ai grij` s` nu faci remarci deplasate pe seama mea

când o s` vin eu!

Râsul lui Michael o \nso]i când ie[i pe u[`.

O jum`tate de or` mai târziu, Nicky se privea \n oglind`

disperat` [i mul]umea Cerului c` Anna nu se \ntorsese \nc`

de la birou. Aceasta n-ar fi iertat-o dac` ar fi v`zut mor-

manul de haine din camera ei. Dup` mai bine de zece

\ncerc`ri, Nicky se hot`r\ \n sfâr[it pentru o rochie un furou

bej. O curea ro[u-aprins ca s` aduc` o not` vesel` [i era

gata.

Când se \ntoarse Anna, pu]in mai târziu, se minun` s-o

g`seasc` pe Nicky instalat` la masa din buc`t`rie, \n fa]a unor

impresionante coloane de cifre.

– Ei, cum a[a? F`r` strip-tease ast`zi?

– Nu! Nicky \mbufnata \[i revine pe linia de plutire.

– Asta \nseamn` c` pleci \n Sco]ia?

Zâmbetul lui Nicky p`li un pic.


– Pì... de fapt habar n-am.

– Ei bine, \mbufnato... \ncepu Anna, cât` vreme tu nu e[ti

\n stare s` iei o hot`râre am s`-]i spun eu ce s` faci: du-te, nu

mai [ovì!

– Chiar crezi c` ar trebui s` accept?

– E clar ca lumina zilei. Julian n-o s` vin` mai repede de dou`

ore [i tu e[ti deja preg`tit` [i stai pe c`rbuni aprin[i. Te-a adus

exact unde a vrut, frumoasa mea. Deci, du-te \n Sco]ia [i

hot`r`[te o dat` pentru totdeauna dac` \ncerci sau nu expe-

rien]a. Nicky, te cunosc de mult timp. Te-am urm`rit [i am

v`zut triste]ea din privirea ta atunci când crezi c` nu te vede

nimeni. Nu l-ai uitat pe Julian. Atunci, pune lucrurile la punct

definitiv. Dup` aceea o s` po]i trì lini[tit`, \mp`cat` suflete[te.

La opt fix, Julian sun` la u[`. |n camera ei, Nicky se chinuia

cu \nchiz`torul colierului ei, nelini[tit` la gândul c`-l face s`

a[tepte. Deodat`, \[i d`cu seama c` se comporta ca o adoles-

cent`. Hot`rât` s` se fac` dorit`, se piept`n` din nou, \[i

ref`cu machiajul, \[i mai aranj` o dat` centura [i nu cobor\

decât dup` zece minute.

Se a[tepta la o remarc` aspr` pentru lipsa ei de punctuali-

tate, dar spre marea ei uimire, Julian nu spuse nimic. Se

mul]umi s-o examineze cu o privire elogioas`.

– E[ti superb`! E[ti la superlativ, ast`-sear`!

– Sunt \ncântat` c`-]i place, r`spunse Nicky etalând cel mai

fermec`tor zâmbet.

62 GINA DOUGLAS

Pu]in mai târziu, Julian comanda aperitivele \ntr-un mic

restaurant cu vedere spre port.

– Ei, m-am s`turat de atâta suspans. Vii \n Sco]ia?

|ntrebarea o puse pe Nicky \ntr-o mare \ncurc`tur`.

|ntr-adev`r, pe drum se gândise [i se r`zgândise de o sut` de

ori. Nici m`car \n clipa asta nu se hot`râse. Ce s` fac`?

– Anna e de p`rere c` ar trebui s` te urmez.

– Anna e o tân`r` cu mult bun-sim], dar nu `sta-i r`spun-

sul pe care-l a[tept.

– Aha, ai remarcat, deci?

– Veronica, n-am chef de glume.

– Nu-]i place?

– |n momentul `sta, nu. Care e r`spunsul t`u?

– Cred c`...

Nicky se preg`tea s`-l refuze, dar \n clipa aceea privirile lor

se \ntâlnir`. Citi \n ochii lui Julian o real` nelini[te. {i totul se

r`sturn`: \[i d`du brusc seama c` acum avea ultima [ans` ca

\ntr-o bun` zi dragostea ei s` se \mplineasc`. De ce s` nu

profite? Julian p`rea atât de nelini[tit \ncât aceast` speran]`,

oricât de infim` ar fi fost, \i dict` r`spunsul:

– Ei bine, cred c` nu pot s` te refuz.

Julian \ncuviin]` lini[tit. Ea \i ghici u[urarea, sentimentul

de triumf.


– Perfect. Po]i pleca vineri?

Cu cât` siguran]` lua situa]ia \n mâini! |n ce viespar intrase?

Mii de \ntreb`ri \i treceau prin cap \n timp ce se trezi r`spun-

zând cu glas ferm.

– Nici o problem`. Michael o s` se descurce f`r` mine. Cât

timp voi sta acolo?

– Nu [tiu. Nu-]i face griji, am s` m` ocup eu de biletele de

\ntoarcere.

Bine\n]eles! {i o s-o trimit` \napoi ca pe un bagaj incomod

dac` lucrurile nu se vor desf`[ura cum voia el...

– Mul]umesc, Julian. Dar nu-]i face iluzii, la sfâr[itul seju-

rului am de gând s` m` \ntorc \n Victoria [i s` reiau direc]ia

firmei mele. Am nevoie de o vacan]` [i sunt \ncântat` s`-]i

cunosc familia, dar asta nu \nseamn` c` sunt de acord cu visul

t`u de a urm`ri arborele genealogic al familiei Forester.

– Cum vrei tu, draga mea.

Julian orient` cu u[urin]` discu]ia c`tre alte subiecte mai

pu]in delicate [i restul cinei se desf`[ur` vorbind despre

ploaie [i timp frumos, despre Victoria [i Montreal, despre

am`nuntele c`l`toriei. Hot`rât s` r`mân` pe un teren neutru,

reu[ir` atât de bine \ncât la sfâr[itul mesei se plictiseau de

moarte.

P`r`sind restaurantul, Julian atinse ceafa lui Nicky cu o

mângâiere ajutând-o s`-[i \mbrace mantoul. |n clipa aceea \[i

d`du seama c` era gata s` riposteze. |n realitate, tân`ra femeie

64 GINA DOUGLAS

era \ngrijorat` de viitor, \[i repro[a c` cedase \n fa]a lui Julian.

Ca s` se apere adopt` o atitudine trufa[` [i distant`. Julian,

bine\n]eles, f`cu la fel.

Când parc` ma[ina \n fa]a casei lui Nicky, v`zur` amândoi

o perdea ridicându-se la doamna Fazackerley.

Un zâmbet ap`ru \n col]ul gurii lui Julian.

– Am impresia c` fermec`toarea mea gazd` nu aprob`

purtarea vecinei sale.

– Ea e \n culmea fericirii: s` g`zduie[ti un om de afaceri

seduc`tor nu i se-ntâmpl` \n fiecare zi! De obicei, g`zduie[te

studen]i f`r` bani sau turi[ti \n trecere. Dar tot nu \n]eleg de

ce-ai ales-o pe ea gazd`. Nu prea e stilul t`u, de[i e mult mai

comod.

– A[a mi-a venit s` aleg. |n ultima vreme am f`cut o

mul]ime de lucruri \n care nu m` recunosc.

„Ca de exemplu s` invi]i \n Sco]ia o so]ie neglijat`

unsprezece ani? gândea Nicky c`reia \i venea greu s` [i-l

\nchipuie pe Julian urmându-[i impulsurile. Dar poate c`,

cine [tie, nu-l cuno[tea chiar a[a de bine.

Cu obi[nuita lui galanterie, Julian \i deschise portiera.

V`zând c` nu-l invit` s` intre, el se m`rgini la un s`rut pe

obraz.

– Noapte bun`, Veronica

Nu asta a[tepta de la el, dar Julian nu-i lu` \n seam`

privirea pe care i-o adres`.


– Nu m` privi ca [i cum a[ fi comis o f`r`delege! N-a fost

decât un mic s`rut inocent.

– |ntr-adev`r, murmur` ea. Pe vineri, Julian.

– Pe vineri.

– Veronica?

– Hmmm...

Simulând un interes pe care era departe de a-l sim]i, Nicky

se adânci \n lectura ziarului.

De la plecarea din Vancouver, \ncercase s` lase impresia c`

era interesat` de articolele din ziarele pe care le luase cu ea.

|n realitate, n-ar fi fost \n stare s` povesteasc` ce citise.

Apropierea lui Julian o tulbura prea mult, n-o l`sa s` se con-

centreze. Uneori, mâinile lor se atingeau \ntâmpl`tor [i un fri-

son pl`cut o \nfiora.

Nu se mai v`zur` dup` seara când se \ntâlniser` la restau-

rant. Julian a profitat de sejurul de la Victoria ca s`-[i pun` la

punct ni[te afaceri. Despre ce fel de afaceri era vorba? Se ferise

s`-i dezv`luie lui Nicky. Ea n-avea dreptul la nici un am`nunt.

{i de ce-ar fi avut? Nu tr`iau ca doi str`ini de-atâta timp?

Al`turi, Julian d`dea semne de nervozitate.

– Veronica? M` ascul]i?

– Nu.

Julian l`s` \n jos ziarul pe care Nicky \l folosea ca un para-

van de ap`rare.

66 GINA DOUGLAS

– |n sfâr[it! exclam` el.

– Ce maniere! Cine te crezi?

– So]ul t`u... Gata cu glumele, m` chinuiesc de câtva timp

s`-]i atrag aten]ia. |n zadar. Doamna m` ignor`. Dac` tu crezi

c` e frumos...

Cu un gest aproape tandru \i d`du jos de pe nas ochelarii

lui Nicky [i \i b`g` \n buzunarul hainei zâmbind.

Nicky ridic` ochii spre cer.

– Po]i s`-i iei, n-am neap`rat nevoie de ei.

– Vreau doar s` m` ascul]i.

– {i ce-o s`-mi spui? Pun pariu c` o s` \ncerci s`-]i lustru-

ie[ti argumentele ca s` m` convingi s` r`mân cu tine.

– Oo! Nu, lini[te[te-te, recunosc \nfrângerea. Cel pu]in,

temporar`!

– Cu atât mai bine! Dar s`-]i intre bine \n cap c` n-am s`

m` r`zgândesc.

– Vom vedea. Rar mi se \ntâmpl` s` nu ajung la rezultatul

pe care mi-l doresc, [tii bine.

– Trebuie s` existe un \nceput \n toate, dragul meu Julian.

Preg`te[te-te s` cuno[ti gustul e[ecului.

– Nu ]ii seama de \nc`p`]ânarea mea.

Ce rost avea s`-i r`spund`? Nicky prefer` s` tac`. Oricum

era clar c` n-avea ultimul cuvânt.

– Voiam s` vorbim de c`snicia noastr`, Veronica. S`

\ncerc`m s` \n]elegem.


– Ce c`snicie?„Aranjamentul” nostru, vrei s` spui. Dac`-mi

aduc bine aminte, n-am avut niciodat` o c`snicie demn` de

acest nume.

– Ba da, adu-]i aminte de mica ceremonie dintr-o biseric`

din Montreal. Exact acum treisprezece ani ne juram dragoste

[i fidelitate pentru o via]`.

Degetele lui Julian se \ncle[tar` pe bra]ul scaunului [i

Nicky sim]i tensiunea care-l cuprindea.

– Ne-am luat un angajament serios, dar nu ne-am dat

seama. Tu [tiai c` te iau de so]ie pentru c` aveam nevoie de

banii unchiului Charles, [i eu credeam c`-]i fac un serviciu

oferindu-]i protec]ia mea. M` ur`[ti [i acum pentru superfi-

cialitatea de care am dat dovad`, [i nu te condamn.

– A[a sper.

Julian o apuc` de b`rbie [i o oblig` s`-l priveasc`.

– De ce nu vrei s` m` ier]i, Veronica? |mi pare foarte r`u

pentru atitudinea mea. {tiu cât e de greu s` te sim]i singur [i

neglijat. A[ vrea s` devii din nou femeia f`r` griji [i vesel` pe

care am cunoscut-o. A[ vrea s` te fac fericit` [i s`-mi

r`scump`r gre[elile fa]` de tine.

– Promisiuni \n van, toate astea... |mi pare r`u, Julian, dar nu

mai pot s` te cred. {i niciodat` n-am s` redevin ce-am fost \nainte.

Dac` el ar fi [tiut cât o costau minciunile astea! Nicky

rezista cu greu dorin]ei de a se ghemui la pieptul lui, de a râde

cu el. E[ecul leg`turii lor n-avea s` se [tearg`. Ba dimpotriv`,

68 GINA DOUGLAS

o f`cea atent`, n-o l`sa s` viseze. Un vis care s-ar fi destr`mat

definitiv \n ziua \n care Julian ar fi abandonat-o din nou sin-

gur`t`]ii ei.

– |mi dau seama, murmur` el. Aproape c` am uitat cum

zâmbe[ti.

– N-are nici o importan]`.

– Ba da, are o mare importan]`. Pentru c` e[ti mai fru-

moas` când zâmbe[ti [i c` vreau s` fii so]ia mea.

Vorbea cu atâta convingere [i sinceritate \ncât Nicky nu-i

puse la \ndoial` vorbele. De-ar fi rostit aceste cuvinte cu mul]i

ani \nainte, s-ar fi aruncat la pieptul lui, f`r` nici o [ovìal`.

Din p`cate, aceast` m`rturisire venea prea târziu [i nu putea

[terge r`nile [i anii \n care retrìse ne\ncetat am`r`ciunea.

– Julian, altfel spus ai vrea s`-mi fac datoria de so]ie [i s`-]i

d`ruiesc copii. Bine\n]eles, \n felul `sta s-ar evita multe com-

plica]ii, \n primul rând un divor]. F`r` s` mai punem la

socoteal` faptul c` n-ai timp s` g`se[ti femeia ideal`.

– Prezin]i lucrurile \ntr-un mod atât de nepl`cut! Vreau din

toat` inima s` fii so]ia mea. Mi se pare c` sun` altfel, nu-i a[a?

– Ei bine, eu nu vreau s` m` trezesc sub papucul tù.

Agasat`, Nicky \ncepu s`-[i \mp`tureasc` ziarul. Urm` o

t`cere pe care \ntr-un târziu o rupse Julian.

– Am recep]ionat mesajul. Dar \]i mai spun o dat`: am s`

revin la atac. Acum, ce-ar fi s`-mi vorbe[ti despre firma ta?

Subiectul m` intereseaz`.


|ntinzându-[i picioarele, Julian se instal` confortabil.Nicky se uit` pu]in la \ntinderea de nori deasupra c`rora

pluteau, \nainte de a se hot`r\ s`-i fac` rezumatul aventuriisale. De ce s` persiste \n agresivitate? Oricum, aveau s`-[ipetreac` dou` s`pt`mâni \mpreun` a[a \ncât n-avea rost s`\nvenineze lucrurile chiar de la \nceput. {i de altfel, Julian sedovedise \ntotdeauna un interlocutor plin de spirit, când nuabordaser` subiecte... arz`toare.

Restul zborului se desf`[ur` f`r` nepl`ceri. Se z`rea ]`rmulenglezesc, când Nicky \l \ntreb` pe Julian ce avea de gând s`fac` dup` ce se \ntorcea din Sco]ia.

– S` m` stabilesc \mpreun` cu tine, doamn` Forester.– {i dac` planul `sta e[ueaz`?– Am [i alte proiecte de rezerv`.Ce fel de proiecte de rezerv`? Voia s` spun` c` avea de

gând s` se \nsoare cu alta?La aceast` perspectiv`, Nicky sim]i chinurile geloziei. Un

sentiment de o violen]` uimitoare, a c`rei intensitate o sperie.|nchise ochii [i ziarul \i sc`p` din mâini f`r` s`-[i dea seama.

70 GINA DOUGLAS

Capitolul 5

Luxosul Jaguar al lui Marc intr` pe o strad` m`rginit` de ste-jari care ducea spre un castel imens, vizibil \n dep`rtare. Peluzele\ngrijite, impresionanta poart` de la intrare, \nf`]i[area venera-bil` a acestui edificiu, toate acestea ar`tau importan]a pe caretrebuia s-o fi avut cândva aceast` locuin]`.

Nicky nu-[i putu st`pâni o exclama]ie de admira]ie.– Ce loc minunat! Eu m` a[teptam la un modest conac de

]ar`!– Foresterii locuiesc aici \n fiecare var` de secole, declar`

Julian.Uimirea lui Nicky \l amuz` pe Marc.– |mi \nchipuiam c` \n Statele Unite [i Canada sunt case mult

mai frumoase.– Nu exist` nimic care s` se poat` compara cu ce-i aici.– Nicky, vezi tu, castelul Glenaron e o oaz` de pace. Aici ui]i

de toate grijile.

Nicky f`cu o mutr` sceptic` pe care n-o remarc` nimeni. Marc

parc` Jaguarul \n fa]a hotelului. Julian s`ri din ma[in` ca s`-i

deschid` portiera lui Nicky.

– Sunt \ncântat c`-]i place locuin]a noastr` „darling”, mur-

mur` el \ncercând s` imite accentul americanilor de pe Coasta

de Est.

– |]i dau un sfat Julian: nu face pe actorul. }i se potrive[te

mult mai bine rolul de finan]ist.

– Ah! E[ti neiert`toare, doamn` Forester. Nu pierzi nici o

ocazie s` m` pui la punct.

– Meri]i, nu?

Julian era sup`rat? Sau amuzat. Nicky n-ar fi [tiut s` spun`.

La recep]ie, o femeie \ntre dou` vârste \i conduse pân` la

camera lui Julian [i \i p`r`si repede ca s` fie gata s` primeasc` [i

al]i turi[ti. Marc se duse \n apartamentul lui [i Julian duse baga-

jele lui Nicky \n camera ei, nu departe de a lui.

Când a[eza valizele \n fa]a u[ii, o femeie tân`r` cu p`rul

blond, tuns scurt, ap`ru de dup` col]ul culoarului [i se opri

brusc v`zându-l pe Julian.

– Julian, e[ti aici! Ai venit deja! Nu [tiam c` ai ajuns! exclam`

ea zâmbind.

Chipul lui Julian se lumin` imediat.

– Ce mai faci, Catherine?

– Din glasul lui r`zb`tea tandre]ea, afec]iunea. O s`rut` pe

noua venit` pe obraz, sub privirile lui Nicky.

72 GINA DOUGLAS

– Cum a fost c`l`toria? \ntreb` Catherine.

– A fost foarte bine. Catherine, a[ vrea s`-]i prezint pe cineva.

|ntorcându-se spre Nicky, Julian \[i trecu mâna prin p`r, ceea

ce la el era un semn de nervozitate.

– Veronica, ]i-o prezint pe Catherine. Catherine, iat-o pe

Veronica... so]ia mea.

Catherine nu-[i ascunse stupefac]ia.

– |ntr-adev`r, e o surpriz`! Nu [tiam c` v-a]i \mp`cat. Ar fi tre-

buit s` ne anun]i.

Catherine \i \ntinse mâna lui Nicky, cu un zâmbet for]at.

– |mi pare bine s` te cunosc, Catherine. S` nu m` \n]elegi

gre[it, dar noi nu ne-am reluat via]a \mpreun`. {i tu e[ti \n

vacan]` la Glenaron?

– Da. Familiile noastre se \ntâlnesc \n fiecare var` aici, din-

totdeauna. Anul ̀ sta sunt singur`: p`rin]ii mei au plecat \n Africa

pentru un safari [i unchiul Maurice mi-a propus s` vin s`-mi

petrec vacan]a cu el [i cu ai lui.

Tensiunea dintre cele dou` femei era evident`. Julian p`rea

absent. Sau mai bine zis alesese politica de a ignora animozi-

tatea care exista \ntre ele. „Monstrul!” F`r` \ndoial` c` se gândea

la Catherine ca la o „so]ie de rezerv`” \n cazul \n care Nicky

refuza s` tr`iasc` cu el. |n orice caz, `sta era un motiv \n plus

pentru Nicky s` fie ne\ncrez`toare.

Ofensat`, ea vru s` intre \n camera ei [i s` se \ndep`rteze cât

mai repede de Catherine. Era atât de nervoas` \ncât nu reu[i s`


descuie u[a. Julian trebui s`-i ia cheia din mân` [i s` descuie \n

locul ei. F`r` un cuvânt, el duse valizele \n camer` [i ie[i imediat

pe culoar.

– Mul]umesc, Julian, murmur` ea f`r` s`-l priveasc`.

– Cu pl`cere. Te las s` te instalezi. Am s` trec s` te iau la cin`,

pe la opt.

Nicky ar fi vrut s`-l trimit` la dracu’, dar nu \ndr`zni. N-avea

rost s`-i arate cât \i displ`cea prezen]a lui Catherine care \i

stârnea gelozia. N-avea nici un chef s` se ia la ceart`. |ncepea s`

simt` efectul decalajului orar [i nu voia s` fie singur`.

– De acord, spuse ea. Am s` fiu gata. Pe curând.

Nicky \nchise u[a, exasperat` de zâmbetul cople[itor a lui

Julian, [i se \ndrept` spre pat.

Cum putuse s` ia \n serios argumentele pe care i le pusese \n fa]`

când o invitase? Naivitatea ei o speria. El c`utase pur [i simplu s`-i

stârneasc` gelozia! Sperând c` \n felul ̀ sta o s`-i cedeze mai repede.

Nu, era absurd. Julian nu era nebun. Doar nu-[i \nchipuia c-o

s`-i cedeze ar`tându-i ostentativ o rival`... {i oricum, dac` voia s`

se c`s`toreasc` cu Catherine, de ce [i-ar fi dat osteneala s-o invite

pe Nicky \n Sco]ia? Ea nu mai \n]elegea nimic din situa]ia asta! {i

ce [tia despre el \n fond? Nu mare lucru... doar c` putea da

dovad` de o mare \nc`p`]ânare. Lungit` \n pat, Nicky sim]i cum

o cuprinde o toropeal` pl`cut` [i \nchise ochii. Se ridic` brusc.

Nici nu putea fi vorba s` adoarm` acum. Un pic de aer proasp`t

ar trezi-o.

74 GINA DOUGLAS

Tân`ra femeie se duse la fereastr`, dar aceasta care nu se

deschise. Mormìnd, ie[i pe culoar unde v`zuse mai devreme o

fereastr` deschis`. A[ezându-se cu coatele pe pervazul ferestrei,

trase adânc aer \n piept, fericit` s` poat` contempla dealurile

care se ondulau la orizont.

Ni[te glasuri \i \ntrerupser` reveria. Glasuri cunoscute, chiar

sub fereastra ei.

– De acord, Julian, spuse Catherine, dar ai fi putut m`car s`

ne anun]i c` vine!

– De ce? Din câte [tiu eu, e \nc` so]ia mea! replic` Julian

aspru.

– {tiu bine, dar ne-ai luat pe nepreg`tite. To]i credeam c`

sunte]i desp`r]i]i. {i pe urm`, nu e o mi[care prea abil` fa]` de

tat`l tù care [tii bine c` n-a fost de acord cu c`s`toria ta. E foarte

agitat!

– Ce-i de mirare? Tata m-a criticat mereu pentru tot ce

f`ceam. De altfel, opozi]ia lui a jucat un rol important \n afacerea

asta: dac` am luat hot`rârea s` m` \nsor, am luat-o \n mare

m`sur` [i ca s`-l contrazic.

– Julian! Vorbe[ti prostii.

– Nicidecum. |n perioada aceea, \ntre noi erau ni[te rela]ii

foarte proaste.

– Poate, dar este totu[i tat`l tù.

– Sper c-o s` se bucure s` m` vad` \n aceea[i situa]ie. Totul

o s` se rezolve când o s` aib` nepo]i.


user

Formato

gianninajollys

Livid`, Nicky strânse pumnii \nfigându-[i unghiile \n carne.

– Dup` p`rerea mea, el ar fi preferat s` iei o englezoaic` de

familie bun`, Julian.

„Bine\n]eles, pe tine de exemplu”, \[i spuse Nicky.

– |mi cere prea mult! N-am de gând s` fiu atât de amabil ca

s`-i fac pl`cerea asta.

Nicky oft` u[urat`, uimit` de am`r`ciunea care r`zbea din

glasul lui Julian.

– E drept, exagereaz`, murmur` Catherine. Ca de obicei.

– Ascult`, Catherine, apreciez afec]iunea pe care o ai fa]` de

tata, dar...

– Ui]i de Marc [i de tine.

Julian \ncuviin]` dând din cap.

– Sunt \n stare s`-mi organizez via]a cum vreau eu. S` nu te

ofenseze sinceritatea mea, [tii cât de mult \nsemni pentru mine

[i vei \nsemna mereu.

Urm` o lini[te atât de ap`s`toare \ncât Nicky, cu inima strâns`,

nu putu rezista tenta]iei s` se aplece s` vad` ce se-ntâmpla jos.

V`zu dou` capete foarte apropiate unul de cel`lalt. Luând-o

pe Catherine de b`rbie, Julian o s`rut` pe frunte.

– Catherine, nu-]i face griji. Totul o s` fie bine, o s` vezi.

Acum te las, m` duc s`-mi despachetez bagajele.

Se auzi zgomot de pa[i, apoi o u[` \nchizându-se.

De team` s` nu se \ntâlneasc` cu Julian, Nicky se preg`tea

s`-[i p`r`seasc` postul de observa]ie, când o siluet` ap`rut`

76 GINA DOUGLAS

dintr-un ungher \i atrase aten]ia. Marc! El arunc` o privire plin`

de repro[ spre Catherine care se \ndep`rta [i apoi, cu mâinile \n

buzunare, porni \n direc]ia opus`, vizibil furios.

Uluit`, Nicky \l urm`ri cu privirea o clip` \nainte s` se

\ntoarc` \n camer`. Ce \nsemna schimbarea asta?

Câteva minute mai târziu, se instala comod \ntr-o baie par-

fumat` [i curând oboseala drumului disp`ru.

|n schimb, grijile ei urmau drumul \n cel`lalt sens. Se \ntreb`

pentru a suta oar` cum putuse s` fie atât de nebun` \ncât s`

accepte s` vin` \n Sco]ia.

Nebun` f`r` \ndoial` c` era, dar n-avea nici un rost s` se

lamenteze. Nicky [tia de ce Julian nu avusese nici o greutate s-o

conving`. |n sufletul ei, nu-[i dorea decât un singur lucru: s` se

termine odat`!

Deodat` izbucni \ntr-un râs amar. Bine\n]eles, ea \[i dorea

din toat` inima s` tr`iasc` cu Julian, dar r`mânea un obstacol

important: Julian n-o iubea.

Rev`zu \n minte scena la care tocmai asistase. Cuvintele aspre

ale lui Julian \i revenir` \n minte. Nu o luase de nevast` numai

din interes ci [i ca s` fac` \mpotriva voin]ei tat`lui s`u. S` nu fi

fost decât un instrument de r`zbunare \ntr-o ceart` familial`? {i

uite c` dup` treisprezece ani \[i amintea de existen]a ei [i voia

s`-i d`ruiasc` urma[i. Unde era dragostea \n aceste calcule?

De furie, Nicky arunc` cu toat` puterea buretele \n peretele

din fa]`.


Gândul la Catherine n-o l`sa \n pace. Catherine care-l iubea

pe Julian [i voia s` se m`rite cu el. Catherine pe care conta atât

de mult [i pe care o considera o posibil` candidat` \n cazul \n

care Nicky persista \n refuzul ei.

{i Marc? Ce rol juca el? Privirea uciga[ ̀ pe care i-o aruncase

Catherinei dovedea c ̀aceasta nu-i era deloc indiferent ,̀ ba chiar

dimpotriv .̀ De ce pretindea Julian c ̀fratele lui nu voia s ̀se \nsoare?

Apa din cad` parc` se r`cise brusc. Nicky ie[i [i se [terse ener-

gic. O dat` ajuns` \n camer`, iar o cuprinse toropeala. De ce s`

se \mpotriveasc` dorin]ei de a dormi? |n orice caz, voia doar s`

trag` un pui de somn. Oftând lini[tit`, Nicky se \nveli cu

cear[aful [i c`zu repede \ntr-un somn adânc.

– Veronica, e[ti gata?

– Hmmm...

Nicky se agit` \n somn, deranjat` de vocea tulbur`toare.

– Veronica, e[ti acolo?

Pe jum`tate adormit`, Nicky d`du la o parte cear[afurile [i se

a[ez` pe marginea patului clipind din ochi.

– Veronica.

Deodat`, \[i aduse aminte totul: Sco]ia, hotelul [i Julian care

b`tea \n u[`.

– O clip`! strig` ea, c`utându-[i halatul.

Fir-ar s` fie! Halatul era la fundul unei valize [i Nicky

nu-[i amintea unde pusese cheile. Cu atât mai r`u, \n

78 GINA DOUGLAS

lips` de ceva mai bun, merge [i cear[aful. F`r` s` mai stea

pe gânduri, lu` cear[aful de pe pat [i se \nf`[ur` \n el.

– Ce g`l`gie! Ce se-ntâmpl`? spuse ea deschizând u[a.

Julian o privea cu o expresie sumbr`. Dup` nelini[tea [i exas-

perarea pe care i-o citi \n priviri, Nicky \[i d`du seama c` era pe

punctul s` for]eze u[a.

– E trecut de opt. Am venit s` te iau la cin`.

– Dumnezeule, dar nu sunt preg`tit`!

– Nu e[ti...

Julian se opri. V`zu expresia n`uc` a tinerei femei, p`rul ciu-

fulit [i ]inuta lejer`.

– |ntr-adev`r, nu e[ti preg`tit`, cel pu]in pentru cin`...

Nici m`car nu se obosi s`-[i ascund` gândurile pe care i le

inspira ]inuta ei. Nicky sim]i cum \i iau foc obrajii.

– |mi pare r`u, adormisem.

– Nu te scuza, e firesc. Ziua a fost lung .̀ Vrei s ̀cobori la cin ,̀ sau

preferi s ̀a[tep]i pân ̀mâine diminea] ̀ca s -̀l \ntâlne[ti pe tat l̀ meu?

Nicky credea c` viseaz`! |n locul predicii la care se a[tepta, el

\i propunea s` se \ntoarc` \n pat! Propunerea era tentant`... Dar

pe de alt` parte, cu cât \ntâlnirea cu domnul Forester se petre-

cea mai curând, cu atât era mai bine.

– Vin, las`-m` s` m` \mbrac.

Nicky \mpinse u[a, dar Julian n-o l`s` s-o \nchid`.

– Nu v`d de ce s` nu te a[tept. {i n-am de gând s` mai r`mân

pe culoarul `sta \nghe]at.


– Dar... n-am nimic pe mine.

– Am remarcat, mul]umesc.

– |n cazul `sta, prefer s` m` a[tep]i \n alt` parte.

– Nu-]i face griji. Am s` m` a[ez pe fotoliul acesta mare, lâng`

fereastr`, [i am s` contemplu superbul peisaj care mi se ofer`

ochilor, cât timp te \mbraci.

Cu un gest autoritar, o \mpinse pe Nicky, intr` \n camer` [i

\nchise u[a \n urma lui.

– Uite-a[a, spuse el a[ezându-se \n fotoliu. Acum, nu m` mai

privi ca pe un gangster cu pistolul \n mân` [i \mbrac`-te.

– Julian, nu pot...

– Cum a[a? {i pe urm`, cine-ar fi uimit s`-l vad` pe so]ul t`u

\ntârziind \n camera ta? Gata, ai pierdut destul timp. Gr`be[te-te.

– Ce dur! Exagerezi!

– {i tu exagerezi. R`bdarea mea are o limit` [i dac` nu e[ti

gata \n scurt timp, nu mai r`spund de mine!

Tân`ra femeie \l fulger` cu privirea. Cât i-ar fi pl`cut s`-i

arunce \n cap frumosul vas care trona pe comod`! Dar pentru

moment, avea altceva de f`cut. |n primul rând s`-[i g`seasc`

cheile. Când deschise valiza, primul lucru pe care-l v`zu a fost

rochia ro[ie pe care o purtase \n seara când venise Julian. Din

fericire, nu era prea [ifonat`.

Nicky se \mbr`c` \n grab`, supraveghindu-l \n permanen]` pe

Julian cu coada ochiului. A[a cum a promis, el nu s-a mi[cat din

loc. O perie \n p`r, \n baie, [i era gata.

80 GINA DOUGLAS

– Sunt gata, Julian.

Julian \ntoarse capul spre ea.

– E[ti superb`! E un veritabil succes, mai ales c` ai fost con-

tra cronometru.

Complimentul f`cu s` bat` mai repede inima lui Nicky. Ea se

mul]umi \ns` s` zâmbeasc` pentru a-[i ascunde emo]ia. Julian o

lu` de bra] cu un gest autoritar când coborâr` sc`rile. O dat` \n

plus era nevoit` s` lupte ca s` nu-[i tr`deze emo]ia.

Când ajunser` \n hol, Julian declar`:

– Ceilal]i ne a[teapt` \n sufragerie. Catherine a crezut c` vrei

s` vorbim \ntre patru ochi.

Glasul acesta, privirea care hipnotiza... Era prea mult pentru

Nicky care-[i pierdu echilibrul. Julian o prinse \n ultima clip` [i

tân`ra femeie se blestem` pentru ne\ndemânarea ei. Trebuia

s`-[i vin` \n fire! Altfel, n-ar fi reu[it s` reziste o sear` \ntreag`

zbuciumului senza]iilor arz`toare care o chinuiau.

Cu atât mai mult cu cât Julian avea pl`cerea r`ut`cioas` s-o

ating`, s-o strâng` pu]in mai tare.

|n mod miraculos, Nicky reu[i s` p`streze o voce deta[at` ca

s` \ntrebe:

– Despre ce vrea Catherine ca noi s` vorbim?

– Se pare c` sunt de neiertat c` te-am adus aici f`r` s` previn pe

nimeni. Dup` p`rerea ei, tu ar trebui s` te sim]i teribil de jignit`.

Din zâmbetul lui, Nicky \n]elese c` pu]in \i p`sa de

repro[urile Catherinei.


– Deci? F`r` predici? E[ti oare mai indulgent` decât Catherine?

– Nu. |ntr-adev`r, totul ar fi fost atât de simplu dac` i-ai fi

preg`tit pentru venirea so]iei tale de care te [tiau desp`r]it de

mult` vreme. Ce [oc trebuie s` fi fost pentru tat`l t`u!

Julian o privi b`nuitor.

– Nu cumva ai auzit discu]ia mea cu Catherine, din \ntâmplare?

– |nchipuie-]i c` v-am [i v`zut. Din \ntâmplare, cum spui tu.

Catherine e una dintre posibilele mele \nlocuitoare?

– Poftim?

– Nu mi-ai declarat \n avion c` ai mai multe solu]ii de rezerv`,

dac` persist \n refuzul meu?

– |n]eleg.

Julian nu r`spunse imediat. Nicky \[i d`du seama c` \l luase

pe nepreg`tite. |n cele din urm`, el spuse \ncet:

– E o idee de re]inut! E[ti geloas`, din \ntâmplare?

– Nici vorb`!

– M-ai lini[tit.

– B`d`ranule!

– Ca s ̀revenim la subiectul care ne preocup ,̀ aveam motivele

mele ca s ̀fac o surpriz ̀familiei. Tat̀ l meu n-a v`zut niciodat̀ mari-

ajul nostru cu ochi buni. De aceea, am preferat s -̀l iau pe nepreg t̀ite.

– Mul]umesc! Ce tablou fermec`tor! Abia a[tept s`-i \ntâlnesc

pe to]i... Julian, sunt \n stare s` m` descurc singur`. N-are rost s`

m` menajezi. Gânde[te-te la to]i anii \n care a trebuit s` conduc

singur` barca...

82 GINA DOUGLAS

– Am \n]eles.

Pornir` spre sufragerie [i Julian o conduse spre o mas`

rotund`. Nicky i-a fost \n sfâr[it prezentat` socrului ei, un b`rbat

cu p`rul argintiu.

– Bun` seara, Veronica. Iat` o pl`cere nea[teptat`, spuse tat`l

lui Julian ridicându-se.

Doamne, ce privire! Formal, era perfect, dar atitudinea

b`trânului \i dezmin]ea vorbele. Vocea grav` [i tìoas` avu efec-

tul unui bici asupra tinerei femei. Ostil, el o cercet` cu ochii lui

cu reflexe metalice, acelea[i reflexe ca \n privirea lui Julian când

era furios.

– Bun` seara, unchiule Maurice, spuse Nicky a[ezându-se.

– Unchiul Maurice? Veronica, nu sunt chiar unchiul tù. Cel

mult un v`r \ndep`rtat, chiar foarte \ndep`rtat.

O remarc` perfid` care urm`rea s` pun` \ntre ei cea mai

mare distan]`. Un val de indignare o cuprinse pe Nicky. Nu

numai c` Julian i-o impunea pe Catherine, acum trebuia s`

fac` cuno[tin]` [i cu dispre]ul tat`lui sù! Dar n-avea s` se

\ntâmple a[a! De altfel, riposta era la \ndemân` [i o g`sise

deja.

– Dac` nu-]i place, \]i pot spune Maurice, pur [i simplu.

F`r` \ndoial` c` atâta familiaritate nu-i convenea deloc unei

persoane atât de simandicoase ca domnul Forester! Lâng` ea,

Julian \[i f`cea de lucru degustând vinul \n timp ce Marc, mai

pu]in discret, pufni \ntr-un hohot \nfundat. Catherine o studia


cu o privire \n care se amestecau surpriza [i dezaprobarea. Cât

despre „Maurice pur [i simplu”, el p`rea \n pragul unui atac de

apoplexie.

– Cred c` v`rul Maurice ar fi mai potrivit, draga mea

Veronica, declar` el jenat.

– Cum vrei.

Iat` c` reu[ise \nc` de la primul contact s`-l contrarieze pe

[eful familiei. Nicky nu regreta nimic, ]inea s` arate c` nu se

intimida u[or, chiar dac`, \ntr-un fel, \n]elegea reac]ia tat`lui

lui Julian. Fiul lui se c`s`torise f`r` consim]`mântul lui cu o

necunoscut`. F`r` \ndoial` c` ar fi preferat ca Julian s` se

\nsoare cu fata unui vechi prieten decât cu o str`in`, chiar

dac` aceasta f`cea parte – e drept, mai pe departe – din

familie.

|n timpul mesei, Catherine f`cu tot posibilul ca s` destind`

atmosfera destul de tensionat`. O \ntreb` pe Nicky despre

Canada [i aceasta trebui s`-[i revizuiasc` p`rerea pripit` despre

prietena lui Julian. Ea avea reale disponibilit`]i de comunicare [i

un „know-how” care o desemna ca st`pân` a casei ideal`, mam`

ideal`, so]ia ideal` pentru un om de afaceri ca Julian. Nicky f`cu

aceste constat`ri cu inima strâns`, dar nu putu rezista elanului

de simpatie care o \mpingea c`tre Catherine.

Dac` Marc a f`cut eforturi l`udabile s` intre \n conversa]ie,

Julian s-a cantonat \n t`cere [i „Maurice pur [i simplu” nu a

catadicsit s` deschid` gura deloc.

84 GINA DOUGLAS

O dat` cina de co[mar terminat`, luar` o cafea \n salon.

Dornic` s` plece cât mai repede, Nicky se gr`bi s`-[i termine

cea[ca, apoi pretextând oboseala c`l`toriei se desp`r]i de come-

senii ei.

Julian se ridic` imediat ca s-o \nso]easc`. O lu` de bra] atât de

ferm \ncât ea nu se gândi nici o clip` s` se \mpotriveasc`. |n timp

ce p`r`seau sufrageria, Nicky sim]i trei perechi de ochi a]intite

asupra lor.

|n fa]a u[ii camerei sale, se \ntoarse spre Julian s`-i spun` la

revedere.

– Julian?

– Da?

– Ochelarii mei au r`mas \n haina ta.

El p`ru decep]ionat. Se a[tepta s`-l invite s` \mpart` patul.

– M` duc s`-i caut, m` \ntorc \ntr-un minut.

Nicky abia \nchisese u[a, când el s-a [i \ntors.

– Mul]umesc, spuse ea \ntinzând mâna.

Julian nu f`cu nici o mi[care. O privea intens, f`r` a \ncerca

s`-[i ascund` dorin]a. Cu inima b`tându-i cu putere, Nicky \l

privea la rândul ei fascinat` de emo]ia pe care o citea \n ochii lui.

Dorin]a puse st`pânire pe ea, imperios, violent. Nimic \n

lume n-ar fi putut-o \mpiedica s`-i \ntind` bra]ele lui Julian. S`-i

ofere buzele \ntr-un murmur care sem`na foarte bine cu o

rug`minte...


Capitolul 6

|ntr-o clip`, Julian \nchise u[a \n urma lui [i o cuprinsepe Nicky \ntr-o \mbr`]i[are pasionat`. O strânse \n bra]e cuo violen]` abia st`pânit`, o ardoare care r`spundea inten-sit`]ii senza]iilor care o asaltau pe tân`ra femeie, eliberândfluxul dezl`n]uit al unei pasiuni prea mult timp re]inute.Când \i strivi buzele, un val de fericire \l inund` ca [i cumsufletele lor s-ar fi g`sit \n sfâr[it. Din instinct, ea \ir`spunse s`rutului participând la \mbr`]i[are cu\nfl`c`rarea unei femei libere \n sfâr[it s`-[i exprimedragostea.

F`r` \ncetare, Julian \i acoperea tot corpul cu mângâierivoluptuoase care le a]â]a dorin]a. Se s`rutar` \ndelung,nebune[te, ca [i cum via]a lor ar fi depins de acest s`rut.Totu[i, \n punctul culminant al vâltorii, o intui]ie violent` ofulger` pe Nicky, aceast` clip` unic` pe care o tr`iau \n sfâr[it

\mpreun` avea s` dureze cât un foc de paie, fericirea lor se

reducea la o flac`r` efemer`.

Aceast` con[tientizare \i exacerb` patima. |ntr-un elan dis-

perat, Nicky exclam`:

– Julian, te rog, iube[te-m`!

El se bloc`. O privi \n adâncul ochilor, brusc nesigur [i vul-

nerabil, c`utând s` \n]eleag` motivul strig`tului ei.

– E[ti sigur`?

|n ochii lui aprin[i de patim` ardea o flac`r` pe care ea

n-o mai v`zuse pân` atunci, o flac`r` arz`toare \n care se citea

o \ndoial` care-i sfâ[ia inima.

Brusc, Nicky \[i veni \n fire.

Julian n-o iubea! Acolo unde ea punea tot sufletul, el nu c`uta

decât s`-[i satisfac` o nevoie fizic`. Totu[i, dac` se d`ruiau unul

altuia, poate c` ar fi descoperit [i el dragostea adev`rat`, cea care

unea inimile [i sufletele, dragostea la care ea aspira cu toat` fiin]a

ei. De ce s` nu cedeze elanului care-i \mpingea pe amândoi?

Julian o atingea pe ceaf` cu o mângâiere demen]ial`, \n

timp ce o alt` \ntrebare o str`fulger` pe Nicky. N-ar fi mers

niciodat` pân` la cap`t, dac` nu [tia r`spunsul.

– Julian, spune-mi... Catherine e amanta ta?

– Cum?

|mpietrit de spaim`, Julian o \mpinse furios.

– Drept cine m` iei, ce dracu’? N-am fost destul de clar? Am

vrut s` te aduc aici \n speran]a s` fac din tine nevasta mea, nu


s` te atrag \n patul meu ca s` zdrobesc inima alteia. B`rba]ii

nu sunt pentru tine decât ni[te fiin]e f`r` credin]` [i f`r` lege?

– Julian, eu...

Mâinile lui se crispar` pe umerii ei.

– Dac` ]ii atât de mult s` [tii, Catherine nu e \ndr`gostit`

de mine, a[a cum nici eu nu sunt \ndr`gostit de ea.

– Dar spuneai c` te gândeai la posibilitatea s`...

|nainte s`-[i sfâr[easc` fraza, Nicky \[i d`du seama c` vor-

bele ei \i vor \nzeci furia lui Julian. Dar, dac` tot n`ruise

printr-o \ntrebare singura ei speran]` de a-l vedea pe Julian

iubind-o \ntr-o bun` zi, atunci putea s` mearg` pân` la cap`t.

El spumega. Nicky crezu o clip` c-o s-o loveasc`, dar con-

trar a[tept`rilor ei, Julian se potoli [i figura lui se \ntunec`

brusc, ochii c`p`tar` un luciu rece, metalic, insuportabil. El \i

d`du drumul cu o expresie dezgustat`.

– Pentru c` am ajuns la capitolul dezv`luirilor, pot s`-]i

m`rturisesc c` \ntr-o vreme m-am gândit s` m` \nsor cu

Catherine. Totu[i n-am abordat niciodat` subiectul `sta cu ea

[i cred c` mi-ar fi respins propunerea. Cât despre ce ]i-am

spus despre o eventual` c`s`torie cu ea, adu-]i aminte \mpre-

jur`rile. Tu tocmai mi-ai m`rturisit c` ascultase[i discu]ia

noastr`. Eram agasat [i am vrut s` v`d cum reac]ionezi.

– |ntr-adev`r, inteligent.

– Recunosc c` am fost meschin, dar tu ai cerut-o. {tii foarte

bine cum s` m` \nfurii atunci când vrei.

88 GINA DOUGLAS

Urm` o lini[te ap`s`toare. Trist, Julian spuse \ncet:

– Flac`ra pasiunii noastre n-a durat...

– Vai! Julian! Nu mai [tiu ce-i cu mine, nu mai [tiu ce vreau.

|]i cer iertare c` te-am judecat gre[it.

Julian se \ntunec` [i mai mult, cu privirea \mpietrit`. Totu[i

dincolo de aceast` aparent` duritate, ea \ntrev`zu ceva vul-

nerabil, un sentiment pe care el \ncerca s`-l ascund`. Era posi-

bil oare ca dincolo de aceast` aparen]` glacial` s` se ascund`

un b`rbat tandru [i sensibil?

– {i mie-mi pare r`u, spuse Julian \ndreptându-se spre u[`.

El \nsu[i punea cap`t clipei lor de r`t`cire. Nicky nu

\ncerc` s`-l re]in`: prea multe incertitudini o chinuiau pentru

a \ndr`zni s` se arunce din nou \n bra]ele lui.

Chiar \nainte s` ias`, el scoase ochelarii lui Nicky din buzu-

nar.

– Poftim, era s` uit de ei.

– Mul]umesc.

Degetele lor se atinser`. {i o dat` \n plus, acest contact

scurt a fost de ajuns s` le trezeasc` dorin]a. Privirile li se \ntâl-

nir`, dezv`luind intensitatea emo]iei lor. Fiecare era con[tient

de pericol: dac` Julian nu pleca imediat, atunci nu mai exista

cale de \ntoarcere.

Cu pre]ul unui efort supraomenesc, Julian o mângâie pe

Nicky pe obraz. Câteva secunde mai târziu, u[a se \nchise f`r`

zgomot \n urma lui.


Epuizat` de lupta ei cu sine, Nicky se \ntinse \n pat

\mbr`cat`, cu ochii larg deschi[i. Camera lui Julian era al`turi.

|l auzi deplasându-se, lovindu-se de o mobil`. Cu sim]urile \n

alert`, ea ciuli urechile dar nici un alt zgomot nu mai tulbur`

lini[tea. Curând, leg`nat` de [uieratul vântului, Nicky adormi.

A doua zi diminea]`, Nicky se trezi cu sentimentul c` avea

de f`cut o alegere dificil`. Era rândul ei la mutare. Fie accepta

o c`snicie f`r` dragoste, fie se desp`r]eau. Nicky nu putea lua

\n considerare o leg`tur` trec`toare, \l iubea prea mult pe

Julian ca s` suporte ideea c` s-ar putea desp`r]i.

Se uit` distrat` la ceas [i se ridic` \ngrozit`. Era trei dup`-

amiaz`! Asta nu \mbun`t`]ea p`rerea lui „Maurice [i atât”

despre ea! |n definitiv, ce importan]` avea? Pu]in \i p`sa de

opinia acestui b`trân ar]`gos.

Dup` un du[ rapid, Nicky se \mbr`c` \n grab` cu ni[te pan-

taloni de lân` bej [i o c`ma[` raiat`, apoi cobor\. Pe hol, nici

urm` de Julian, nici de Maurice. |n schimb, Catherine era acolo

adâncit` \n lectura unei c`r]i despre flora Sco]iei. De \ndat` ce-o

v`zu pe Nicky, l`s` cartea la o parte [i o invit` s` ia loc lâng` ea.

– Bun` ziua! o primi ea zâmbind. Ai dormit bine?

– Ca un bebelu[! r`spunse Nicky. M` a[teptai?

– Dac` vrei... Julian [i taic`-su au plect la pescuit dis de

diminea]`. Cum nu s-au v`zut de mult` vreme, am crezut c` e

mai bine s`-i las singuri. Marc a plecat s` joace golf.

90 GINA DOUGLAS

Nicky \n]elegea manevra celor doi pentru a-[i vorbi \ntre

patru ochi. Totu[i, nu se putu ab]ine s` nu-i repro[eze lui

Julian c` o abandoneaz` \nc` din prima zi a [ederii \n Sco]ia.

– |mi pare r`u c` m-am trezit atât de târziu.

– N-ai de ce s` te scuzi, ai fost obosit` de pe drum.

– Decalajul orar nu s-ar zice c` l-a deranjat pe Julian.

– Nimic nu-l poate re]ine pe Julian mai mult \n pat, spuse

Catherine. |n sfâr[it, vreau s` spun c`...

Dându-[i seama de gafa ei, zâmbi confuz`.

– Când se \ntorc? \ntreb` Nicky.

– Nu [tiu. |mi \nchipui c` [i-au petrecut toat` ziua

ciond`nindu-se, ca de obicei. Pentru ei, totul este subiect de

ceart`. M`rimea pe[tilor sau ultimul contract al firmei

Forester.

– De ce se ceart` atât de des?

– Din p`cate, `sta e singurul lor mod de a comunica.

Nicky \[i privi intrigat` interlocutoarea. Poate c` era mai

perspicace decât \[i \nchipuise.

– Ce vrei s` spui?

– |nc` din copil`rie, Julian era un tip foarte voluntar [i

\nc`p`]ânat la fel ca taic`-su! Pân` \n perioada adolescen]ei lui

Julian, Maurice a beneficiat de avantajul pe care i-l conferea

vârsta [i autoritatea, \ns` dup` aceea, când Julian a vrut s` se

afirme, rela]iile au devenit conflictuale. Maurice tot n-a \n]eles

c` fiul lui devenise un adult a c`rui opinie conta la fel ca [i a lui.


– Chiar nu aveau decât asemenea raporturi de for]`?

– Da. Aceste rela]ii cu tat`l s`u au forjat \ncet-\ncet per-

sonalitatea lui Julian.

– Adic`?

Surprinzând expresia de uimire a Catherinei, Nicky vru s`

se explice.

– Nu [tiu multe lucruri despre Julian. Eram foarte tân`r`

când ne-am c`s`torit.

Catherine cl`tin` din cap.

– |n]eleg. Julian e \nchis, intransigent, uneori cinic. Din instinct,

n-are \ncredere \n ceilal]i [i nu-[i arat` niciodat` sentimentele.

Nicky r`mase pu]in pe gânduri, Apoi Catherine se ridic`.

– Vrei s`-]i aduc un sandvi[ de la buc`t`rie? Cred c` mori

de foame.

– Nu te osteni.

– M` \ntorc \ntr-o clip`, s` nu pleci!

|ntr-adev`r, Catherine se \ntoarse foarte repede, aducând

un sandvi[ apetisant.

– Somon afumat [i salat` verde. Merge? Ce-ar fi s` ie[im? E

soare, hai s` profit`m de el!

Câteva minute mai târziu, cele dou` tinere se a[ezar` pe o

banc` pe marginea unei peluze minunat \ngrijite. |n zare se

\n`l]au dealurile, sub razele unui soare generos.

– Ce peisaj idilic! exclam` Nicky entuziasmat`. Nu-i de

mirare c` Foresterii vin aici \n fiecare var`.

92 GINA DOUGLAS

– Din p`cate, nu e mereu a[a de frumos. De multe ori plou`.

Catherine \i câ[tigase \ncrederea, a[a \ncât Nicky lu` taurul

de coarne, ca s` risipeasc` orice stânjeneal` dintre ele.

– Catherine, sper c` prezen]a mea nu te stânjene[te.

– Nicidecum.

Dumnezeule, cât era de greu!

– Vreau s` spun c` dac`... dac`... \n sfâr[it... poate ai de

gând s` te m`ri]i cu Julian?

Catherine izbucni \n râs \n fa]a expresiei \ncurcate a lui

Nicky.

– S` m` m`rit cu Julian? Cu siguran]` nu...

– Curios, credeam c` Maurice dore[te aceast` c`s`torie.

– Un motiv \n plus ca Julian s` refuze.

– {i tu? Ce vrei?

– Nici eu nu vreau.

Urm` o scurt` t`cere, \ntrerupt` de Nicky.

– Catherine, de ce m` pândeai pe hol?

– Din curiozitate. Voiam s-o cunosc mai bine pe miste-

rioasa so]ie a lui Julian.

– Nu sunt misterioas`.

– Ba da, [i \nc` cum! Sunte]i c`s`tori]i de treisprezece ani,

totu[i nu tr`i]i \mpreun` [i nimeni nu te cunoa[te. Ciudat, nu?

O s` relua]i traiul \n comun?

– M` \ndoiesc, r`spunse Nicky posomorât`.

– Via]a nu e niciodat` a[a cum ]i-ai dori-o, nu-i a[a?


user

Formato

gianninajollys

Nicky o privi stupefiat`. |n felul `sta, Catherine nu-i

m`rturisise deschis c` [i ea avea numeroase probleme?

Aparent, Julian nu f`cea parte dintre ele. Asta era important.

– |ntr-adev`r, nu, aprob` Nicky.

Amândou` se cufundar` \ntr-o lini[te adânc` [i când veni

Marc, el fu frapat de mutrele lor moroc`noase.

– Dumnezeule! Ce mutre de \nmormântare! Julian s` fie

oare cauza acestei melancolii? Nutri]i gânduri negre pe seama

lui? Sper, asta i-ar face un mare bine.

– Ce-ai cu Julian? \ntreb` Catherine.

– Nimic, r`spunse sec Marc.

Luând-o de bra], Marc o conduse spre hol.

Nicky \i urm`ri cu privirea, uimit` de furia care r`zb`tea

dincolo de atitudinea foarte vesel` a lui Marc. Aplecat spre

Catherine, o privea atât de tandru \ncât \ntr-o clip` totul

deveni foarte clar: Marc o iubea pe Catherine ca un nebun [i

aceasta consim]ea. Dac` a[a st`teau lucrurile, Maurice

Forester nu va \ntârzia s` aib` un mo[tenitor.

|n mod ciudat, \n loc s-o umple de bucurie, aceast` con-

statare \i provoc` lui Nicky o mare decep]ie. Avea o dispozi]ie

groaznic` atunci când s-a \ntâlnit cu Marc [i Catherine \n hol,

\n clipa \n care Maurice [i Julian se \ntorceau de la pescuit. |i

m`sur` din cap pân`-n picioare cu o privire glacial`.

Maurice o privi cu aceea[i r`ceal`, \n schimb Julian nu-[i

ascunse surpriza.

94 GINA DOUGLAS

– Dac` privirile ar putea ucide, a[ fi mort, remarc` el.

– Nu fi ridicol.

– Ce dispozi]ie „minunat`”!

El se \ntoarse c`tre Catherine.

– Pot s`-]i ofer un aperitiv, Catherine?

Aceasta [ov`i o clip`, arunc` o privire \ntreb`toare spre

Nicky, apoi accept`.

Se \ndep`rtar` f`r` s` le pese de privirile criminale cu care

Marc [i Nicky \i urm`reau. |n schimb, Maurice jubila.

Furioas`, Nicky se refugie \n camera ei. N-avea alt` alegere

mai potrivit`! |i repro[a lui Julian c` o abandonase, dar \l

a[tepta la \ntoarcere ca un c`]elu[. Cum s`-l blameze pentru

atitudinea lui? De ce se ar`ta odioas` f`r` motiv? Ea, care se

umfla \n pene c` \[i p`streaz` sângele rece \n orice situa]ie,

nu mai \n]elegea nimic din propriul comportamen... \n afar`

de \mbr`]i[`rile lui Julian. Atunci, se topea sub mângâierile

lui, se consuma de dorin]a care devenea din ce \n ce mai

acut` pe m`sur` ce zilele treceau. Dac` voia s` nu-[i piard`

capul definitiv, trebuia s` plece imediat \n Canada, s` uite cât

mai repede Sco]ia cu dealurile ei verzi, s`-l alunge pe Julian

din via]a ei.

Nicky lu` decizia \ntr-o frac]iune de secund`. |[i scoasele

valizele [i \nghesui hainele \n ele, l`sând afar` doar o rochie

de m`tase alb` cu pic`]ele ro[ii. |n ultima sear` petrecut` la

Glenaron, voia s` fie cât mai seduc`toare.


Când ]es`tura fin` \i alunec` pe piele se \nfior` de pl`cere,

aducându-[i aminte c` [i mâinile lui Julian o mângâiau la fel

de u[or.

Când Julian b`tu la u[`, \l a[tepta deja preg`tit`.

– |]i st` bine \n alb. E[ti superb` \n seara asta.

– Mul]umesc pentru compliment.

– Ar fi minunat dac` mi-ai oferi un zâmbet. De ce e[ti prost

dispus`?

– Nu sunt prost dispus`, r`spunse Nicky cu rea-credin]`.

– Atunci, dovede[te-mi. S`rut`-m`.

– N-am nici un chef.

– E[ti sigur`?

O \mbr`]i[` cu o surprinz`toare blânde]e [i o atinse pe

spate cu o mângâiere senzual`. C`ldura buzelor lui pe gât \i

anihil` lui Nicky orice inten]ie de a-i rezista. La ce bun s` lupte

\mpotriva a ceea ce-[i dorea cel mai mult? |[i petrecu mâinile

pe dup` gâtul lui, oferindu-i buzele \ntr-un lung [i arz`tor

s`rut.

O pereche de b`trânei trecu pe lâng` ei aruncându-le o

privire indignat`. Se desp`r]ir` cu obrajii \n fl`c`ri [i respira]ia

t`iat`. O und` de tandre]e \nsenin` chipul lui Julian.

Surprins`, Nicky zâmbi.

– Uite c` se poate. Am \n sfâr[it dreptul la un zâmbet.

Acum, s` mergem la mas`. |nc` e prea devreme s` continu`m

acest \nceput promi]`tor.

96 GINA DOUGLAS

– Julian, nu e nimic promi]`tor.

– Vom vedea.

Julian nu se \n[elase. |nc` un s`rut [i i-ar fi cedat. Ar seches-

tra-o \ntr-un mariaj \n care ea singur` ar fi iubit, ar fi \ndurat

violen]a unei emo]ii care, ne\mp`rt`[it`, era insuportabil`.

Cina se anun]a a fi mai cumplit` fa]` de cea din ajun, se

gândea Nicky apropiindu-se de mas`. Ceilal]i trei comeseni

n-aveau nici ei expresii prea vesele.

De \ndat` ce se a[ez`, Nicky declar`:

– Julian, mâine plec. Po]i s`-mi rezervi un bilet de avion?

Aceast ̀ declara]ie stârni \ncurc`tur ̀ printre cei afla]i la mas .̀

Catherine se \ntoarse, [i Marc, stânjenit, \[i drese glasul. Julian l̀ s ̀jos

paharul [i se \ntoarse spre ea. |n jurul mesei to]i \[i ]inur ̀r`suflarea.

– Nici vorb`, Veronica.

– Ce vrei s` spui? Vreau s` m` \ntorc acas`, a[a e cel mai

bine pentru to]i. De altfel, mi-am [i f`cut bagajele.

– Ei bine, n-ai decât s` le despachetezi.

– Julian...

Marc interveni \ncercând s` pun` lucrurile la punct:

– Cred c` Julian [i-a propus s`-]i arate \mprejurimile

mâine. Poate ai putea s`-]i prelunge[ti pu]in sejurul.

– V` mul]umesc amândurora pentru aceast` idee, dar e

inutil, trebuie s` m` \ntorc [i...

– N-are rost s`-mi mul]ume[ti, nu pleci, i-o t`ie Julian cu

un ton care nu admitea replic`.


– Julian, n-ai dreptul s`-mi vorbe[ti cu tonul `sta, nici s`-mi

spui tu ce s` fac, ripost` Nicky ofensat`.

– Ba da, am dreptul. Ui]i un lucru.

– Care?

– E[ti nevasta mea.

O tensiune aproape palpabil` se instal` la mas`. Catherine

l`s` ochii \n jos [i Maurice \i adres` o privire incendiar` lui

Julian strângând pumnii.

– Veronica are dreptate, interveni el. Ea n-are ce c`uta aici.

– Maurice...

– Nu mai e nimic de ad`ugat, tun` el lovind cu pumnul \n

mas`. Veronica trebuie s` plece.

– Chiar trebuie s` ne p`r`se[ti, Veronica?

Ignorându-[i tat`l, Julian pusese \ntrebarea cu un glas

extrem de calm, fixând-o cu o privire care ascundea promi-

siuni infinite.

Nicky se \ntoarse ca s` scape de sub hipnoza ochilor lui. |n

clipa aceea surprinse surâsul satisf`cut al lui Maurice, aerul lui

triumf`tor. Era prea mult! Exasperat`, se hot`r\ \ntr-o

secund`.

– Pân` la urm`, poate c` a[ mai putea s` mai \ntârzii câte-

va zile.

|i veni rândul lui Julian s` arboreze o expresie de triumf.

Nicky \ntrevedea altceva, dar ce? U[urare, bucurie? Greu de

spus. Ridicând paharul, el \i adres` o mul]umire mut`. Dar

98 GINA DOUGLAS

zâmbetul d`du totul peste cap. Un zâmbet fermec`tor care o

f`cu pe Nicky s` turbeze. Furioas` c` se l`sase \nduio[at`, nu

putu rezista tenta]iei s`-i trag` un [ut pe sub mas`.

Julian resim]i [ocul dar \ncerc` s`-[i mascheze grimasa. Câteva

secunde mai târziu se r`zbun` c`lcând-o pe picior pe Nicky.

– Au! ]ip` ea.

– A[a-]i trebuie, pacoste ce e[ti!

Marc tu[i stânjenit. Era clar c` to]i se \ntrebau ce-i pi[case

pe Julian [i pe Nicky.

– Scuza]i-m`, bomb`ni ea, m-am lovit cu genunchiul de

piciorul mesei.

Nimeni n-o crezu, dar nimeni nu \ndr`znea s` fac` vreun

comentariu, spre u[urarea lui Nicky, totu[i asta nu avu darul

s-o lini[teasc`. Ce nebun` fusese s` accepte s` r`mân`! S` fac`

o drume]ie cu Julian? Asta nu era o partid` de pl`cere!

|n orice caz, era prea târziu ca s`-[i retrag` cuvântul. Nu-i

mai r`mânea altceva de f`cut decât s`-[i despacheteze

valizele. {i s`-[i promit` s` nu mai ia niciodat` decizii pripite.

|n orice caz, asta a fost concluzia la care a ajuns Nicky

\nainte de a adormi \n seara aceea.

A doua zi, când Nicky se trezi, ploua cu g`leata. Excursia

p`rea total compromis`, dar Julian nu era de aceast` p`rere.

Când Nicky propuse s` renun]e la expedi]ia pl`nuit`, el strig`

\n gura mare.


– Ce? S` renun]`m? Doar n-o s`-mi spui c` ]i-e fric` de

câ]iva stropi de ploaie? Nu trebuie niciodat` s` dai \napoi din

cauza climei de aici, altfel nu faci niciodat` nimic. N-am decât

s`-mi petrec toat` ziua jucând bridge.

Pu]in mai târziu, \n ciuda vântului \nghe]at [i a ploii

biciuitoare, Julian [i Nicky \nc`rcar` dou` p`turi [i co[ul de

picnic \n ma[in` [i plecar` pe o furtun` \nfior`toare la asaltul

regiunii.

Pe coama unui deal, o rafal` de vânt zgudui serios ma[ina

\n timp ce copacii fragili de pe marginea drumului se aplecau

pân` la p`mânt.

– Nu crezi c-ar trebui s` ne \ntoarcem? \ntreb` Nicky.

– De ce?

Julian p`rea \n largul lui \n mijlocul stihiilor dezl`n]uite.

– Haide, Julian, nu se vede la zece metri!

– O s` treac`. Unde vrei s` mergem?

– |ntr-un loc uscat.

– |n cazul `sta, avem de ales \ntre distileria local` [i

castelele din \mprejurimi: Craigievar, Fyvie sau Brodie.

Personal, eu a[ \nclina spre distilerie. Am putea s` ne \nc`lzim

gustând diferitele feluri de b`uturi.

– Eu n-am nevoie s` m` \nc`lzesc.

– Crezi? Totu[i pantalonii t`i nu par s` fie prea c`lduro[i.

|i urm`ri cu privirile picioarele lungi, tulburând-o ca de

obicei.

100 GINA DOUGLAS

– S` mergem la castelul cel mai apropiat, propuse ea.

– Dorin]a ta e porunc` pentru mine, doamn`! La drum

spre Craigievar!

Dup` un sfert de or`, parcau ma[ina pe culmea unui deal,

\n fa]a unui impozant edificiu de granit. Mân` \n mân` aler-

gar` prin ploaia biciuitoare ca s` se refugieze \n`untru. Nicky

abia avu timp s` z`reasc` turnurile crenelate care \nconjurau

castelul, un giuvaier al patrimoniului sco]ian.

Castelul se ridica la \n`l]imea reputa]iei sale: tapiserii

somptuoase, camere cu tavane boltite, pere]i cu lambriuri

sculptate din lemn de stejar, nimic l`sat la voia \ntâmpl`rii. Pe

to]i pere]ii erau frize cu picturi care evocau scene de

vân`toare sau scene de lupt`.

Nicky se entuziasm` de cele v`zute \n fiecare \nc`pere.

Totu[i, \n ciuda interesului sincer, \i era greu s` uite de

prezen]a lui Julian lâng` ea. El avea grij` s` p`streze distan]a,

s` n-o ating` din \ntâmplare, dar asta nu f`cea decât s` spo-

reasc` am`r`ciunea lui Nicky. O imens` triste]e o cople[i pe

tân`r`, ca [i cum fericirea ar fi fost acolo, la \ndemân`, dar nu

putea s-o apuce.

Ajunser` \n marele turn pr`bu[it, când ploaia se oprise.

Norii disp`ruser` alunga]i de un vânt violent [i soarele inun-

da acoperi[ul turnului. |n fa]a lor se \ntindea pân` \n zare

]inutul Highland, str`lucitor sub lumina irizat` a soarelui

dup` ploaie.


Pe urm` vizitar` gr`dinile castelului, o combina]ie bizar` de

stiluri italian, francez [i englez, apoi se \ndreptar` spre ma[in`.

– Mul]umesc, Julian. E superb.

– |ntr-adev`r.

Julian o privea pe ea. Aprobarea lui se referea la Nicky, mai

frumoas` ca niciodat`, \mbujorat` de r`coarea din gr`din`. O

devora din priviri, ca [i cum nu se mai putea s`tura de spec-

tacolul pe care i-l oferea.

– Ai remarcat deviza lui Red John? \ntreb` Julian. „S` nu

treze[ti câinele când doarme”.

La ce f`cea aluzie? Cu siguran]` nu la barometrul din

secolul al optsprezecelea. Atunci, la ea? Nicky zâmbi la aceast`

idee bizar`. Julian nu p`rea s`-i \mp`rt`[easc` veselia. Cu o

figur` \ntunecat`, el p`rea \ntr-o dispozi]ie groaznic`.

Ajunser` la ma[in` \n t`cere [i p`r`sir` curtea castelului

\nainte ca Julian s` rosteasc` vreun cuvânt. „Mare bine-i f`cea”

\[i spuse Nicky. Dac` voia s` fac` pe taciturnul, n-avea decât.

Dup` o lung` plimbare peste dealuri, Julian opri ma[ina

lâng` o stânc` la baza c`reia curgea un torent. |n fa]a lor, o

colin` impozant` acoperit` cu iarb` neagr` se contura pe

cerul de ardezie.

Julian lu` p`turile [i co[ul cu sandvi[uri apoi o conduse pe

Nicky spre un ad`post natural – câ]iva copaci formând o bolt`

care-i putea proteja de intemperii. P`mântul era uscat [i aerul

era c`ldu].

102 GINA DOUGLAS

F`r` un cuvânt, \ntinse p`turile [i-i f`cu semn lui Nicky s`

se a[eze. Dup` o clip` de [ov`ire, se conform`. Ce rost avea s`

protesteze? Se instal`, f`când tot posibilul s` nu-l ia \n seam`.

|mp`r]ir` sandvi[urile preg`tite pentru ei de buc`t`reas`.

Doar zgomotul vântului [i al torentului umpleau lini[tea.

Nicky observ` c` expresia lui Julian se \ntuneca din minut \n

minut. |i p`rea r`u c` se afla aici, \n acest decor romantic, \n

compania ei? {i totu[i el insistase s` fac` drume]ia asta...

Dup` ce terminar` de mâncat, Julian se \ntinse pe o p`tur`,

privind-o fix. Nicky \l a[tepta s` catadicseasc` s` renun]e la

mu]enia lui. Julian schi]` \n sfâr[it un surâs palid.

– Idioat` idee, nu? spuse el.

– Poftim?

– Plimbarea asta. Iat`-ne singuri \n acest ]inut pustiu [i

s`lbatic.

– De ce-ar fi idioat`?

– Nu face pe inocenta. Te doresc, Veronica, [i tu [tii. Din

p`cate, dac-a[ \ncerca s` te ating, ai fugi.

Julian \[i m`rturisea \n felul `sta cauza groaznicei lui dis-

pozi]ii.

– Veronica, spune-mi dac` m` dore[ti [i tu. Am nevoie s` [tiu!

Nicky avu de gând s`-i spun` adev`rul. Ce rost avea s` nege

ceva evident?

– Da, Julian, te doresc. Dar nu vreau s` fac dragoste cu

tine.


– De ce?

– Pentru c` asta nu e de ajuns.

El se \ntunec` [i ea [tiu c`-l r`nise. Pe Nicky o cuprinse o

dorin]` nebun` s` \ntind` mâna spre el, s`-i [tearg` ridurile

adânci care-i br`zdau fruntea.

– Tu ce m` sf`tuie[ti? S`-mi transfer afec]iunea c`tre

Catherine?

Cum [tia s-o r`neasc`!

– Julian, Catherine \l iube[te pe Marc.

– Ce-nseamn` povestea asta?

– {i Marc o iube[te.

– Nu fi proast`! Marc nu e decât un prieten pentru ea [i

Catherine dac` vrea s` se m`rite cu vreunul dintre noi, cu

mine s-ar m`rita.

– Cât` siguran]`! Pe tine nu te-a respins nimeni niciodat`?

– O singur` persoan`, spuse el \ncet. Una singur`...

Julian se ridic`. Nicky nu f`cu nici o mi[care, fascinat` de

flac`ra din adâncul ochilor lui. Speriat` de violen]a senza]iilor

care se trezeau \n ea, \[i pierdu cump`tul. Emo]ia ei nu sc`p`

ochiului perspicace al lui Julian.

– }i-e fric`? S` [tii c` nu te-n[eli. Locul e pustiu [i foarte

s`lbatic. Nicky \i sim]i r`suflarea pe obraz, c`ldura trupului, \n

timp ce se apropia, se apropia...

– M` sperii, Julian.

– Cu atât mai bine, e un \nceput.

104 GINA DOUGLAS

– |nceput pentru ce?– Vrei s`-]i ar`t?O atinse u[or cu un deget pe coaps`.– Nu, Julian, opre[te-te, nu e nimic altceva decât dorin]`.– {i ce-i r`u \n a sim]i dorin]a?– Nu e dragoste, spuse ea \ncet.Julian \[i retrase mâna de pe coapsa ei.– Dragoste! |ntr-adev`r, no]iunea asta romantic` mi s-a

p`rut \ntotdeauna lipsit` de sens.Din vocea lui Julian r`zb`tea atâta am`r`ciune \ncât Nicky

avu o revela]ie: sub masca indiferen]ei, el ascundea o maredisperare!

Instinctiv, \ntinse mâna spre el [i-l atinse pe obraz. Cu omi[care brusc`, Julian o prinse de mân` [i o trase spre el.

– De ce s` ne cert`m, Veronica?– N-o s` ne cert`m.El se l`s` s` cad` pe spate, antrenând-o [i pe ea \n c`dere.

Ochi \n ochi, se privir` tulbura]i, \mp`rt`[ind \n sfâr[it certi-tudinea c` unirea lor era inevitabil`. {i de data asta nici oamintire nu se \nterpuse \n calea pasiunii lor.


Capitolul 7

Julian \[i trecu degetele prin p`r f`r` s`-i dea drumul luiNicky, ca [i cum se temea s` nu-i scape. Totu[i, amândoi [tiauc` acum fuga nu mai era o solu]ie.

Buzele lor se atinser`. Ochi \n ochi, \[i ]inur` o clip`r`suflarea apoi se \mbr`]i[ar` cu patim`, dând frâu liber pasi-unii. Mâinile lor se c`utau frem`t`toare, arz`toare, \necându-lpe cel`lalt sub o ploaie de mângâieri. Se rostogolir` \nl`n]ui]i,cu buzele sudate, prad` unei exalt`ri aproape de delir.

Julian \i acoperi gâtul, p`rul, fa]a de s`rut`ri arz`toare.Febra o cuprindea pe Nicky, o febr` \ncânt`toare, vertiginoas`.

– Veronica, e[ti atât de frumoas`, atât de tulbur`toare.F`r` rezerve, Nicky se arcui la pieptul lui. Cu gesturi

tremur`toare se dezbr`car` unul pe cel`lalt, \ncânta]i [i uimi]i.Când r`maser` goi, lipi]i unul de cel`lalt, Julian deveni

foarte tandru. Gesturile lui pline de ardoare o conduser` pe

Nicky spre ]`rmurile pl`cerii. Valuri arz`toare o cople[ir`,

pu]in câte pu]in pân` când, frem`tând, \l chem` oferindu-i-se

cu toat` puterea dorin]ei ei.

O durere scurt` o str`b`tu. Julian \ncremeni, dar ea \i

re\nsufle]i ardoarea prin mângâieri savante, pân` când volup-

tatea \i purt` \ntr-o alt` lume, lumea aman]ilor.

Suflul brizei r`coroase pe pielea ei goal` o readuse pe

Nicky pe p`mânt. Se cutremur`. Julian nu mai era lâng` ea. |l

z`ri cum aduna hainele lor \mpr`[tiate.

– |mbrac`-te, spuse el aruncându-i hainele, o s` r`ce[ti.

De ce era a[a de \ncordat, de ce acest glas impersonal? se

\ntreb` Nicky \mbr`cându-[i tricoul.

Julian nu o l`s` prea mult s` se fr`mânte.

– |mi pare r`u, Veronica. Nu [tiam c` e[ti fat` mare. De ce

nu mi-ai spus?

– Asta ar fi schimbat ceva? |n definitiv, suntem

c`s`tori]i.

– Da, dar sunt mul]i ani de când ne-am desp`r]it. Uimirea

mea e de \n]eles, nu-i a[a? E[ti atât de frumoas`, atât de

pasional`. N-ai \ntâlnit niciodat` pe nimeni de care s` te

\ndr`goste[ti? Pe care s` vrei s`-l iube[ti? Spune-mi.

– Nu, eu...

Nicky se opri. S`-i spun` adev`rul? S`-i spun` c` nu dorise

s` fac` sex f`r` iubire, nu \nsemna s` recunoasc` faptul c` nu

iubise pe altcineva decât pe el? |i era mult prea fric` s` citeasc`


consternarea pe chipul lui, poate comp`timirea. Neputând s`

dea c`r]ile pe fa]`, Nicky r`mase cât mai aproape de adev`r.

– N-am avut niciodat` ocazia, asta-i tot.

– Niciodat`?

Julian o privi stupefiat.

– Nu, \n sfâr[it, o dat`, dar am e[uat.

– Poveste[te-mi.

– Ei bine, unul dintre colaboratorii mei de la firm` nu mi-a

ascuns faptul c` m` g`sea seduc`toare. Flirta cu mine, m`

urm`rea cu asiduitate. Eu... am acceptat \n cele din urm` s`

ies cu el \ntr-o sear`. Am fost la restaurant, m-a condus apoi

acas`. {i... n-am putut s` merg pân` la cap`t.

Nicky arunc` o privire pe furi[ spre Julian. N-avusese cura-

jul s`-l priveasc` \n timpul confesiunii ei. Avea o privire

stranie, indescifrabil`. Se ]inea foarte rigid, ca [i cum se ferea

s` n-o ating`. De ce p`stra aceast` distan]` \ntre ei? De ce

ap`ruse brusc aceast` r`ceal`? Mariajul lor devenise realitate,

o realitate minunat`. Atunci de ce avea aceast` impresie de

e[ec? Sentimentul c` reveneau la punctul de unde plecaser`?

Deslu[i pe chipul lui un fel de confuzie, de furie, pe care n-o

mai v`zuse niciodat`. |mpotriva cui era \ndreptat`?

– De ce-ai vrut s` faci dragoste cu mine, Veronica?

– Te rog, f`r` ipocrizii! {tii foarte bine c` \ntre noi exist` o

atrac]ie foarte puternic`. Am cedat farmecului t`u. Ce e

uimitor \n asta? E[ti foarte seduc`tor, Julian.

108 GINA DOUGLAS

Nimic din vocea sa calm`, din aparenta lini[tit` nu-i tr`da

tumultul interior. Ar fi vrut atât de mult s`-i vorbeasc` despre

dragostea ei, s`-l strâng` \n bra]e, m`rturisindu-i c` \n via]a ei

n-a fost [i nu va fi nimeni altul. Dar putea s-o fac` atunci când

se uita la ea ca la o str`in`, ca [i cum \i p`rea r`u de fericirea

pe care tocmai o \mp`rt`[iser`? O clip`, pre] de o clip`

magic`, fuseser` atât de aproape s` devin` aman]i. Julian se

dovedise blând, tandru [i pasionat apoi, dup` ce-[i satisf`cuse

dorin]a, \[i reluase masca rece [i sever`.

|n orice caz, r`spunsul lui Nicky p`ru s` nu-i plac`. Furios,

o apuc` de mâini [i o sili s` se ridice.

– Sper c` am fost la \n`l]imea a[tept`rilor tale?

– Julian, cum \ndr`zne[ti?

Umilit`, Nicky vru s`-i trag` o palm`, dar el \i prinse mâna.

– Nu-ncerca, frumoasa mea, \ntotdeauna pl`tesc cu aceea[i

moned`.

– Asta nu m` mir` din partea unui om lipsit de scrupule ca

tine!

La aceste cuvinte Julian sl`bi strânsoarea [i o eliber`.

– Ai dreptate. |mi pierd capul. De ce s` ne cert`m când nu

m` gândesc la altceva decât s` te s`rut?

|nso]indu-[i vorba cu fapta, Julian puse st`pânire pe buzele

ei [i Nicky sim]i furia topindu-i-se ca de fiecare dat` când o

\mbr`]i[a. Arz`tor [i voluptuos, s`rutul lor spunea totul

despre nevoia care \i poseda de a se descoperi iar [i iar.


– Sper c` nu-]i pare r`u, Veronica.

– Nu, Julian. N-am s` uit niciodat` clipa asta.

– Nici eu, spuse el strângând-o foarte tare. A meritat

a[teptarea.

– Mai bine spune c` am pierdut prea mult timp... Timp

pre]ios.

Julian \i arunc` o privire p`trunz`toare, apoi se aplec`

s` strâng` p`turile pentru c` ploaia \ncepea s` cad` din

nou.

– Poate, dar tinere]ea ta de atunci \mi inspira team`. Voiam

s` mai cre[ti.

El nu \n]elesese c`-i m`rturisise deschis pasiunea ei [i

Nicky nu vru s`-l contrazic`.

– Uite cum stau lucrurile. Anii au trecut [i adolescenta pe

care o cuno[teai a devenit adult`. {tii, Julian, ce s-a-ntâmplat

ast`zi va r`mâne unic.

– De ce?

– }i-am spus motivele mele de nenum`rate ori.

Doar n-avea s-o sileasc` s` se mai explice \nc` o dat`. Asta

ar fi \nsemnat s` r`suceasc` cu]itul \n ran`. |nc` nu [tia c` ea

nu-[i dorea o c`snicie f`r` dragoste?

Cu inima strâns`, \l privea pe Julian care strângea lucrurile.

|ncepuse s` plou` des. O lu` de mân` s-o ajute s` urce pe o

piatr` apoi o lu` \n bra]e [i o s`rut` pe frunte, un s`rut care-o

\nfior`.

110 GINA DOUGLAS

O dat` ajun[i \n ma[in`, Julian porni \n tromb` [i cobor\

dealul cu o vitez` \nfrico[`toare; apoi opri \ntr-un scrâ[net de

pneuri. |nnebunit`, Nicky exclam`:

– E[ti nebun? Vrei s` ne omori? N-ai nici un pic de vizibili-

tate pe drumul `sta!

– R`mâi cu mine, Veronica. Fii din nou nevasta mea.

– Eu... nu pot.

– Veronica, am nevoie de tine.

Cu inima plin` de speran]`, ea a[tept` cuvintele pe care

visa s` le-aud`.

– Veronica, te vreau, te doresc la nebunie! R`mâi! Nu

\n]elegi?

Ba da, \n]elegea. M`car de-ar fi spus „te iubesc”! Dar, nu.

Nimic nu se schimbase. Nu-i spusese clar c` pentru el

dragostea era o no]iune lipsit` de sens?

– Nu pot, Julian. Cuplul nostru n-ar avea nici o [ans`.

Ast`zi, spune-]i c` am trìt o aventur` f`r` viitor.

Cu mâinile crispate pe volan, Julian privea faleza din fa]a lui.

– Asta e p`rerea ta despre ce s-a \ntâmplat mai devreme?

Doar o aventur` f`r` viitor?

– |mi pare rù, da.

– Nu trebuie s`-]i par` rù, Veronica. Am trìt un moment

de neuitat.

Afar`, ploaia r`pìa pe parbriz. O imens` oboseal` se

\ntip`ri pe chipul lui Julian.


– Poate, murmur` Nicky, dar mâine am s` m`-ntorc acas`

[i acest moment va apar]ine trecutului.

– Nu! Nu po]i pleca.

Nicky tres`ri când el lovi volanul cu toat` puterea.

– Julian...

– R`mâi, Veronica. Nu te pot l`sa s` pleci.

|l privi fix, stupefiat` de violen]a care emana din el. |l

sim]ea tensionat la maxim, prad` unui vârtej de emo]ii. Lui

Nicky i se f`cu fric`. Doar Cel de Cus [tia ce era \n stare s` fac`

\n asemenea momente. Apoi violen]a disp`ru, f`când loc

apatiei. Julian puse fruntea pe volan [i nu mai mi[c`.

Vulnerabil, solitar... Poate c` nu putea s` iubeasc`, dar asta nu

\nsemna c` nu putea s` \ncerce sentimente.

{ov`itoare, Nicky puse mâna pe um`rul lui. El o d`du la o

parte cu un gest violent, apoi o fix` cu privirea plin` de

suferin]`.

– Nu pleca, te rog.

De data asta nu mai era un ordin ci o rug`minte. |nvins` de

blânde]ea din glasul lui, Nicky nu mai avu curajul s` se

\mpotriveasc`.

– Dac` vrei, mai r`mân câteva zile.

Capitularea era o nebunie, dar dup` re\ntâlnirea lor, Nicky

nu se mai speria de pericole ca \nainte.

Julian demar` pe dou` ro]i. |n ciuda furtunii care se

dezl`n]uia din nou, rular` foarte repede, \n ciuda tuturor peri-

112 GINA DOUGLAS

colelor, pe drumurile \nguste [i \ntortocheate. Când z`ri silue-

ta bondoac` a castelului Gloneran, Nicky r`sufl` u[urat`. |n

tot timpul c`l`toriei de \ntoarcere nu fusese sigur` c` vor

ajunge s`n`to[i la destina]ie...

Nicky se sprijini cu coatele pe pervazul ferestrei [i privea

ploaia cu o expresie ab`tut`.

Trecuser` trei zile de când acceptase s`-[i prelungeasc`

[ederea. Trei zile lungi \n care retr`ia [i cele mai mici detalii

ale orelor minunate petrecute lâng` torent. Acele momente a

c`ror amintire o va p`stra mereu \n suflet.

|n acest timp, Nicky a suportat cu greu situa]ia. Dac` Julian

se ar`ta fermec`tor cu Catherine, amical cu Marc, politicos cu

tat`l lui, fa]` de ea nu dovedea decât r`ceal` [i resentimente.

De ce insistase s` mai r`mân` dac` o trata de parc-ar fi fost ciu-

mat`?

Catherine p`rea c` pusese ochii pe Julian pe care nu-l mai

p`r`sea nici o clip`. Nicky nu mai \n]elegea nimic din ati-

tudinea ei. Nu-i m`rturisise Catherine c` nu era deloc intere-

sat` de Julian? Pe Marc \l iubea! Doar dac`... Nicky se \ntreb`

dac` intui]ia n-o \n[ela.

Julian \i mai propusese de câteva ori s` fac` excursii \n

\mprejurimi, dar, de team` s` nu-[i r`scoleasc` am`r`ciunea,

Nicky \l refuzase de fiecare dat`. |n schimb, ca s`-[i uite

necazul, f`cu plimb`ri lungi de una singur`. Spectacolul


naturii violente [i agitate, cerul capricios acoperit de nori grei

cenu[ii, stâncile de granit care se \n`l]au pân` la nivelul

colinelor; totul \n acest decor impozant se potrivea cu starea

ei sufleteasc`.

Cnd se \ntorcea dup` ore de mar[ epuizant, se sim]ea

destul de calm` pentru a \nfrunta detestabila corvoad` care

era cina.

{i Marc p`rea c` era prad` acelea[i profunde melancolii. Zi

dup` zi, veselia lui se [tergea, \nlocuit` de o mahmureal` pe

care nici m`car nu \ncerca s-o ascund`.

Nicky mul]umi cerului c`-[i adusese dosarele. Când timpul

nu-i permitea s` ias`, r`mânea \n camera ei [i se cufunda \n

munc` ore \n [ir ca s` n-o apuce disperarea.

Seara, la cin`, Nicky \ndura un adev`rat calvar. Julian

st`tea tot lâng` ea, [i pentru asta se supraveghea f`r`

\ncetare s` nu-[i tr`deze sentimentele cu vreun gest sau o

privire.

Julian manifesta fa]` de ea o curtuazie \ncânt`toare. Nimic

din atitudinea lui nu ar`ta experien]a pe care o tr`iser` \mpre-

un`. Uneori \l surprindea totu[i privind-o fix. |n ochii lui lucea

o furie surd` [i \nc` altceva care sem`na foarte mult a

suferin]`.

Zâmbi plin` de am`r`ciune. Ce-[i \nchipuia Julian, s`

sufere? Julian consumându-se din dragoste pentru ea.

Imposibil, imagina]ia \ncepea s`-i joace feste.

114 GINA DOUGLAS

Pe de alt` parte, cum s` g`seasc` curajul s` plece? Nu

suporta prezen]a lui Julian, dar ideea s` plece de lâng` el i se

p`rea [i mai rea.

Femeia se ridic`, chinuit`. Se sufoca \ntre ace[ti patru

pere]i, trebuia s` ias`, s` respire aer curat dac` nu voia s`

\nnebuneasc`.

Coborând pe aleea central`, Nicky z`ri o siluet` cunoscut`

care-i venea \n \ntâmpinare!

Maurice! El mai lipsea!

Atitudinea b`trânului fa]` de ea era aceea[i. Nu vorbea cu

ea decât for]at de \mprejur`ri [i cu un ton atât de dispre]uitor,

atât de lipsit de c`ldur`, \ncât Nicky prefera s`-l ignore. Din

p`cate, \n clipa asta, era greu s`-l evite. Nicky \i adres` cel mai

fermec`tor zâmbet.

– F`r` pescuit ast`zi, vere Maurice?

– Nu, m` odihnesc. |n schimb, cred c` a plecat la pe[te

Catherine \mpreun` cu Julian.

– M` bucur pentru ei!

R`spunsul ei avu darul s`-l agaseze pe interlocutorul ei

care declar` cu o voce [uier`toare.

– Dac` n-ai fi ap`rut \n prim-planul scenei, Julian ar fi

divor]at deja [i la ora asta ar fi fost logodit cu Catherine.

– Dragul meu v`r, s` [tii c` n-a[ fi ap`rut dac` Julian nu m-ar

fi invitat \n Sco]ia s`-i cunosc \ncânt`toarea familie. Dar fii cinstit,

n-o iube[te pe Catherine dar nici pe mine nu m` iube[te.


|mpotriva dorin]ei ei, vocea i se frânse odat` cu ultimele

cuvinte. Cu un efort suprem, reu[i s`-[i st`pâneasc` lacrimile.

Nicky avu impresia c` vede o sclipire de comp`timire \n

privirea lui Maurice.

– Iart`-m`, Veronica, dar o cunosc pe Catherine de când

era mic` [i totdeauna mi-am dorit s` se m`rite cu unul dintre

fii mei. Pentru c` Marc refuz` cu \nc`p`]ânare s` se angajeze,

\ntotdeauna m-am gândit c` \ntr-o bun` zi Julian o s`-mi

\mplineasc` visul. Julian s-a \nsurat cu tine f`r` voia mea. Nu

te condamn pe tine, gre[eala e a lui, dar, vezi tu, n-am s` dau

voie nim`nui s` se \nterpun` \ntre el [i Catherine.

Pentru prima oar` \n vocea lui se sim]ea un pic de c`ldur`.

Nu mai putu suporta [i Nicky o rupse la fug` neputând s`-[i

mai st`pâneasc` hohotele de plâns.

Alerg` de-a lungul aleii, orbit` de lacrimile amare, care-i

[iroaia din ochi, apoi se duse s` se a[eze pe peluz` \ntr-un loc

unde iarba era mai rar`. Printre lacrimi v`zu nori sumbri care

se \ngr`m`deau pe cer, anun]ând ploaia.

Fusese de ajuns ca Maurice s` dea dovad` de o f`râm` de

bun`tate pentru ca s-o fac` s` izbucneasc` \n lacrimi. |ngrozit`

de sl`biciunea ei, Nicky plânse mult timp, Când se lini[ti,

r`mase nemi[cat`, uitându-se la norii r`v`[i]i de vânt [i nu

auzi ma[ina lui Julian apropiindu-se. El opri v`zând-o.

Julian alerg` spre ea, foarte nelini[tit. Când v`zu c` n-are

nimic, ]ip` furios:

116 GINA DOUGLAS

– La naiba, te amuz` s` m` sperii de moarte? Ce faci aici?

– Vezi bine, profit de soare.

– Hotelul pune la dispozi]ie [ezlonguri pentru nebunii

c`rora le place s` stea \n ploaie. De ce ai disp`rut a[a? Mi-am

\nchipuit ce-i mai r`u.

– Vrei s` spui c` te bucurai dinainte. So]ia stânjenitoare a

disp`rut! |n sfâr[it, erai liber!

Julian \naint` cu un pas amenin]`tor, dar Catherine, care

venise \ntre timp, interveni.

– Julian, lini[te[te-te, Veronica, nu fii sup`rat` pe Julian, el

\[i f`cea o mul]ime de gânduri pe seama ta.

Interven]ia ei lini[ti spiritele. Veronica [i Julian schimbar`

o privire ostil`, dar se m`rginir` la atât. El \i propuse s` urce

\n ma[in`. Nicky voia s` refuze, dar tocmai atunci \ncepu s`

plou` toren]ial, a[a \ncât, neavând \ncotro, se conform`.

Drumul scurt se desf`[ur` \ntr-o t`cere ap`s`toare.

|nc` o dat`, Nicky se temea de cin`. Tensiunea cre[tea din zi

\n zi, o stânjeneal` palpabil` plana deasupra micului lor grup.

De data asta, temerile ei se dovedir` nejustificate. Julian

\ntre]inu conversa]ia [i, cum o minune nu vine niciodat` sin-

gur`, Maurice binevoi s` se adreseze de mai multe ori nurorii

lui, f`r` ca vorbele lui s` fie pline de fiere. |n aceast` atmos-

fer` de bun`voin]` general`, Marc [i Catherine f`cur` [i ei tot

posibilul s` fie la unison. Dar amabilitatea aceasta era doar o

fa]ad`, nu era f`cut` s` dureze.


Dup` cin`, Nicky pretext` o migren` pentru a se retrage [i

se refugie \n camera ei. Afar`, ploaia era [i mai deas`, r`p`ind

f`r` \ncetare la fereastr`. Camera era sc`ldat` \ntr-o lumin`

sinistr`, care parc` anun]a o lovitur` fatal` a destinului.

Nicky \ncerc` s` citeasc`, f`r` succes, s` lucreze, \n zadar.

M`sur` cu pa[i mari \nc`perea, singur`, nelini[tit`, \ntr-o dis-

pozi]ie mizerabil`. Afar`, furtuna era [i mai puternic`, vântul

sufla cu rafale zdruncinând obloanele. Nicky era \n culmea

disper`rii. Migren` sau nu, trebuia s` coboare, s` se-ntâl-

neasc` cu cineva, indiferent cine, ca s` nu cedeze deprim`rii.

|n momentul \n care \nchidea u[a, femeia z`ri dou` umbre

pe culoar. Julian [i Catherine. Instinctiv, se lipi de u[` ca s` nu

fie v`zut`.

– N-am s` uit niciodat` clipele minunate pe care le-am

petrecut pe malul torentului, spuse Catherine cu o voce

vibrant`.

– Nici eu, Catherine.

Julian se \ntoarse spre ea [i o strânse \n bra]e. Catherine

ridic` spre el o privire radioas`. Se s`rutar` timid, apoi se

desp`r]ir`, \nainte de a se \ndep`rta mân` \n mân`.

Mul]umind Cerului c` nu fusese v`zut`, Nicky intr` f`r`

zgomot \n c`mer` [i se rezem` cu spatele de u[`, cu ochii

umezi [i inima zdrobit`. Auzi voci pe culoar. O alt` voce se

al`tur` celor ale lui Julian [i a lui Catherine, apoi lini[tea

reveni [i vocile se stinser`, l`sând-o prad` durerii ei.

118 GINA DOUGLAS

Nicky \nchise ochii ca s` alunge viziunea de co[mar care o

obseda. Degeaba: \n fa]a ochilor ei Catherine [i Julian se

s`rutau \mbr`]i[a]i.

Cum putuse s` fie atât de naiv` s`-i cread` când o asi-

guraser` c` nu sim]eau nimic unul pentru cel`lalt? O furie

oarb` o cuprinse, \[i [terse ochii furioas` [i-[i \nghi]i lacrimile.

Nicky nu era furioas` pe Catherine, sim]ea doar o imens`

decep]ie c`-i acordase \ncrederea ei. |[i rezerva ar]agul pentru

Julian. Acest monstru al pref`c`toriei care-i ceruse s`-[i pre-

lungeasc` [ederea, dar era clar c` nu se mul]umea cu o femeie

\n via]a lui.

Femeia se a[ez` \ntr-un fotoliu cu capul \n mâini. Pu]in

câte pu]in, \ndoiala \nlocui furia. Putea oare s`-i

repro[eze lui Julian atitudinea lui dac` o luase \n serios

hot`rându-se s` caute o femeie mai \ng`duitoare? Nicky

trecu \n revist` zilele care se scurseser` [i concluzia ap`ru

clar`: nu era el singurul vinovat. Prin schimb`rile ei

bru[te, ezit`rile ei, ea \l \mpinsese mai mult sau mai pu]in

\n bra]ele Catherinei.

Acum, nu era timpul de lament`ri, ci de ac]iune. Hot`rârea

ei luat`, era irevocabil`. Nu avea s` mai r`mân` nici o noapte

\n acest hotel.

Agitat`, Nicky scoase valizele [i \ncepu s`-[i adune

lucrurile. Terminase când cineva b`tu la u[`. Se auzi glasul lui

Julian, plin de solicitudine.


– Veronica, te mai doare capul?

Cu inima b`tându-i tare \n piept, ea r`spunse:

– Mi-e mai bine, mul]umesc. Sunt \n pat.

– Foarte bine. Odihne[te-te.

R`bd`toare, Nicky a[tept` ca zgomotul pa[ilor s` se sting`.

Dup` ce-[i rec`p`t` calmul \ncerc` s` nu se mai gândeasc` la

omul pe care-l p`r`sea acum pentru totdeauna [i cobor\

sc`rile cu valizele \n mâini.

O veioz` r`spândea o lumin` slab` pe culoar. Casa sc`rilor

[i holul aveau un aspect lugubru, aproape \nsp`imânt`tor.

Cufundate \ntr-o semiobscuritate mobilele masive din holul

de la intrare proiectau umbre impresionante pe care Nicky le

travers` tremurând cu pa[i nesiguri.

Lasând bagajele lâng` biroul de recep]ie, se \ndrept` spre

cabina telefonic` din cap`tul holului.

Orologiul monumental de deasupra u[ii de la intrare b`tu

miezul nop]ii. Sunetele r`sunar` sonore [i sinistre sub cupola

\nalt` [i Nicky tres`ri speriat`

Miezul nop]ii era ora crimei...

Crezu c-o s` cad` când v`zu o siluet` ridicându-se dintr-un

fotoliu. Cuprins` de panic`, femeia scoase un ]ip`t de groas`

[i \nlemni.

– Te-am speriat? \ntreb` Julian acuzator. Ce vrei, draga

mea, tinerele care r`t`cesc pe culoare la miezul nop]ii cu

valize \n mân` caut` senza]ii tari.

120 GINA DOUGLAS

Capitolul 8

|n[f`când-o brutal pe Nicky de umeri, Julian se apropie decapul ei amenin]`tor. Mirosea a whisky [i teama femeii se \nzeci.

– Ce faci aici? \ntreb` ea.Frica \i f`cea glasul de nerecunoscut.|nchipuie-]i c` am ie[it s` fac o mic` plimbare ca s`-mi

limpezesc gândurile. Când m-am \ntors, am z`rit \ntâmpl`toro siluet`, care se furi[a pe hol. Da, cineva care p`[ea f`r` zgo-mot [i avea valize \n mâini. La miezul nop]ii. Curios, nu? Amvrut s` fiu sigur [i m-am a[ezat \n fotoliu ca s` [tiu cine plecape furi[ la ora asta. Acum, a[tept explica]iile tale, Veronica.Totu[i spuneai c` te sup`r` o migren`. Am impresia c` a fostvorba de un pretext ca s`-]i faci bagajele \n lini[te. M` \n[elcumva?

– Nu, ai ghicit. Plec ca o hoa]`, pentru c` n-am avut de ales.Dac` ]i-a[ fi spus, ai fi \ncercat iar`[i s` m` opre[ti.

user

Formato

gianninajollys

– De ce nu respec]i \n]elegerea noastr`? Trebuia s` r`mâi.

– Julian, n-am s` fiu a ta. {i pe urm`, nu v`d de ce ]ii s`

r`mân. Acum, d`-mi drumul, e[ti beat.

– Eu beat? |mi trebuia mai mult de dou` pahare ca s`

m`-mb`t. Nu sunt omul care s` caute consolarea \n

alcool, de[i, crede-m`, a[ fi avut motive s` cedez

tenta]iei.

Nicky \l privi cu dispre]. Sentimentul de culpabilitate pe

care-l nutrea fa]` de ea [i Catherine \i tulbura con[tiin]a, era

clar. Cu atât mai r`u pentru el.

– Bine, acum, c` ]i-ai satisf`cut curiozitatea, las`-m`, Julian.

Trebuie s` dau un telefon s` chem un taxi.

– Nici s` nu te gânde[ti!

O strânse [i mai tare. Nicky ]ip` de durere.

– Auu! D`-mi drumul, brut`!

– D`-mi un motiv plauzibil pentru fuga ta [i te las.

– Trebuie s` m` \ntorc acas`.

– Cum adic` „trebuie” s` te \ntorci acas`?

Luat` pe nepreg`tite, Nicky invent` primul pretext care-i

veni \n minte.

– Anna are nevoie de mine.

– Pentru ce?

– E \ns`rcinat`.

– Ce veste bun`! {i pe când este prev`zut fericitul

eveniment?

122 GINA DOUGLAS

– Trebuie s` nasc`!

– M` crezi prost? Când am v`zut-o pe Anna \nainte de

plecare, era la fel de sub]ire ca tine, a[a \ncât caut` altceva

[i nu-]i mai bate joc de mine, mincinoaso!

– N-am vrut s` te mint, pur [i simplu am crezut...

– ...C` \n felul `sta po]i s` m` p`r`se[ti, nu-i a[a? N-am nici

m`car dreptul s` [tiu adev`rul?

– Care adev`r, Julian?

– Tocmai asta te \ntreb [i eu. Tot ce [tiu este c` ]i-am cerut

s` r`mâi aici dou` s`pt`mâni [i te-am surprins \n flagrant

delict de fug` la miezul nop]ii f`r` s`-]i iei m`car r`mas bun.

– La ce-ar fi folosit manierele elegante?

– |ntr-adev`r, la nimic. Explic`-mi totu[i de ce pleci?

La gândul c` trebuia s`-i descrie cum surprinsese scena de

pe culoar, Nicky se revolt`. S`-i m`rturiseasc` c` s`rutul pe

care-l v`zuse era motivul plec`rii ei precipitate, \nsemna s` se

vâre singur` \n gura lupului.

– Plec pentru c` trebuie s` plec, asta-i tot. Nu suntem f`cu]i

s` fim \mpreun`. E mai bine s` te c`s`tore[ti cu Catherine.

– La naiba, cât po]i s` fii de \nc`p`]ânat`! }i-am spus deja

c` n-o vreau pe Catherine. Pe tine te vreau. {i pe urm`, dup`

tine, Catherine e \ndr`gostit` de Marc. Sau cel pu]in a[a mi-ai

spus mie.

– M-am \n[elat. Femeia t`cu, gata de ripost`. Plecând nu

m` gândesc decât la fericirea ta, Julian.


– Singurul lucru care m-ar face fericit ar fi s` r`mâi cu mine.

– Acum e rândul meu s` te acuz de minciun`!

– Nu, e adev`rul pur [i simplu, [opti el gâtuit de emo]ie [i

nu-]i cer decât s` m` la[i s`-]i dovedesc.

Julian o \mbr`]i[` dintr-o dat`. Veronica nu f`cu nici un

gest, paralizat` de dorin]a care-i curgea prin vene ca o lav`

incandescent`. O s`rut` cu voluptate, ardoare [i tandre]e.

Pentru ultima oar`, f`r` \ndoial`... pentru c`, \n curând dru-

murile lor se vor desp`r]i. Disperat`, Nicky se arcui \n bra]ele

lui [i r`spunse cu aceea[i ardoare s`rutului lor.

Senzuale, mâinile lui Julian alunecar` pe coapsele ei,

\mpingând-o spre el, tr`dându-[i t`ria dorin]ei. Nicky g`si

totu[i puterea s`-l resping`, gândindu-se la Catherine, cea pe

care o ]inea \n bra]e acum câteva ceasuri.

Cu pre]ul unui efort suprem de voin]`, Nicky reu[i s` se

\ndep`rteze.

Julian o privi fix, interzis.

– Ce se-ntâmpl`? De ce m` respingi?

– Julian, [tii foarte bine ce se-ntâmpl`. S-a terminat.

Las`-m`-n pace! [i las`-m` s` dau un telefon.

Prinzând-o de \ncheietura mâinii, o strânse cu r`utate [i \i

spuse cu un glas amenin]`tor.

– S` nu-mi vorbe[ti a[a!

– D`-mi drumul!

Se \nfruntar` câteva secunde, apoi Julian capitul`.

124 GINA DOUGLAS

– Dorin]ele tale sunt ordine pentru mine, Veronica. Te rog

s` m` scuzi pentru purtarea mea.

Pu]in câte pu]in tensiunea se domoli. Oboseala o cuprinse

pe Nicky care l`s` ochii-n p`mânt obosit`. Numai de n-ar trece

din nou Julian la atac! Nu mai putea s` lupte mult timp

\mpotriva dorin]ei ei.

Julian o atinse pe obraz.

– Veronica, nu pleca.

– De ce?

– Pentru c` vreau s` fii cu mine. N-ai \n]eles \nc`?

O dorea, cum o dorea [i pe Catherine. {i totu[i, dac` \n

clipa asta i-ar fi spus c-o iube[te, ar fi l`sat-o \n pace pe

Catherine [i ar fi r`mas. Dar el se ferea s` rosteasc` cuvintele

magice.

– Eu nu vreau, atunci ]i-a[ fi recunosc`toare dac` m-ai l`sa

s` dau un telefon.

– Nu.

– Cum nu?

– N-o s` telefonezi.

– Doar nu-]i \nchipui c` po]i s` m` ]ii aici prizonier`!

– Nu am de gând a[a ceva. Dar dac` insi[ti s` pleci, am s` te

conduc eu la Prestwick. Unde vroiai s` mergi cu taxiul la ora asta?

– La Aberdeen.

– E[ti incon[tient`! Nici m`car n-ai bilet de avion.

– Sunt \n stare s`-mi cump`r [i singur` un bilet.


– }i-am spus c-o s` m` ocup de \ntoarcerea ta [i o s` merg

pân` la cap`t. Acum, dac` m` a[tep]i câteva minute, m` duc

s`-i las o vorb` lui Marc [i vin s` iau ma[ina.

– Julian, n-are rost.

– Ba da. A[eaz`-te [i a[teapt`-m`. M` \ntorc imediat.

Autoritar, Julian o sili s` ia loc \n fotoliul \n care [ezuse el, acum

câteva minute. Nicky se supuse, prea obosit` ca s` mai comenteze.

Dou` ore mai târziu, Nicky ar fi dat orice s` rup` t`cerea

ap`s`toare care domnea \n ma[in`.

Pân` la autostrad` totul fusese \n regul`. F`r` s` vorbeasc`

prea mult reu[ir` s` salveze aparen]ele [i s` nu dep`[easc`

limitele polite]ii. Apoi, chiar \nainte de Edinburg se sparse

cauciucul din dreapta fa]`. Blestemând, Julian trase ma[ina pe

banda de refugiu.

|ntunecat la fa]`, el ie[i din ma[in` trântind portiera. Când

Nicky se oferi s`-l ajute el o fulger` cu privirea.

– Mul]umesc, am deja suficient` treab` cu pneul `sta [i f`r`

s` m` bat` la cap o femeie.

– {i eu sunt \n stare s` schimb o roat`, superman! Nu te-am

obligat eu s` m` conduci, [i \]i atrag aten]ia c` m-am s`turat

pân` peste cap de aerele tale se superioritate [i de proasta ta

dispozi]ie.

– Nu sunt prost dispus! ]ip` Julian aruncând o cheie de

p`mânt. Pur [i simplu, nu pot suporta o femeie care vrea s`

fac` pe mecanicul la ora dou` noaptea.

126 GINA DOUGLAS

Lui Nicky \i venea s`-i trag` una \n cap cu po[eta, dar bunul

sim] o opri s` fac` un asemenea gest: dac` vroia s` ajung` cu

bine era de preferat s`-[i st`pâneasc` impulsurile.

– Foarte bine, a[ fi proast` dac` a[ mai insista. Dac` te

amuz` s` te murd`re[ti de unul singur, n-ai decât.

– E[ti amabil`!

Nicky \l observ` cât \[i scoase haina. O \mp`turi [i o arunc`

\n ma[in` furios.

– D`-te jos din ma[in`, trebuie s-o ridic pe cric.

Cauciucul spart \i d`dea un pretext ideal pentru a se ar`ta

odios fa]` de ea. |nc` de la plecare, femeia l-a sim]it cum abia

\[i st`pânea furia.

Nicky se \ndep`rt` strângându-[i mâinile la piept zgribu-

lit`. Lene[`, \l contempla pe Julian. Mu[chii lui se \ncordau

pe sub c`ma[` \n timp ce lucra, briza \i flutura p`rul de pe

ceaf`.

Deodat`, lui Nicky \i veni \n minte un gând. {i am`r`ciunea

era cauza proastei lui dispozi]ii. Cine putea s`-i garanteze c`

nu \ncerca [i el sentimentul unei pierderi inevitabile? Pentru

o clip`, o speran]` nea[teptat` o cuprinse apoi reveni la reali-

tate. Julian era furios pentru c` nimic nu se desf`[ura cum

voia el. Aceast` pan` de cauciuc era pic`tura care umpluse

paharul.

F`r` un cuvânt, Julian puse cutia de scule \n portbagaj, [i

se [terse pe mâini cu o cârp`, apoi urc` \n ma[in`.


Nicky r`mase afar`, cu bra]ele \ncruci[ate a[teptându-l s`

ias` s`-i deschid` u[a. |n alte \mprejur`ri femeii pu]in i-ar fi

p`sat de acest am`nunt, dar acum, dep`[ea m`sura. Dup` un

schimb de priviri du[m`noase, Julian se conform` neavând de

ales, [i Nicky urc` \n ma[in` f`r` s`-i spun` un cuvânt de

mul]umire.

Dup` acest episod, fiecare se cufund` \ntr-o mu]enie ostil`

pân` la Prestwick.

|n zori, luar` micul dejun \ntr-un hotel nu departe de aero-

port. Cerul \ncepea s` se lumineze, colorând str`zile din

preajm` cu o lumin` ireal`. Pu]in câte pu]in, tensiunea dintre

ei se risipi, Julian se destinse, r`ceala disp`ru din privirea lui.

O p`r`si o clip` s`-i ia biletul de avion [i se \ntoarse foarte

repede. Avionul ei pleca dup`-amiaz`.

– Vrei s`-]i rezerv o camer` ca s` te odihne[ti \nainte de

plecare? \ntreb` Julian. Cred c` e[ti epuizat`.

Iar`[i \ntre patru pere]i s` fie chinuit` de gânduri negre?

Nici vorb`!

– Nu, mul]umesc. A[ prefera s` m` plimb sau s` st`m

lini[ti]i de vorb` \ntr-o cafenea.

– S` st`m de vorb`?

Julian ridic` sprâncenele uimit. Era clar c` nu vedea despre

ce-ar mai putea sta de vorb`.

– {tiu c` discu]iile noastre din noaptea asta n-au fost prea

prietene[ti, dar...

128 GINA DOUGLAS

– Spune mai bine „ostile”, e mai aproape de realitate. S`

facem un armisti]iu [i s` \ncerc`m s` ne lu`m bun r`mas \n

condi]ii suportabile.

Se plimbar` pe str`zi, f`r` s`-[i spun` mare lucru. Totu[i,

Nicky, sim]ea \ntre ei un fel de armonie. Aerul rece al

dimine]ii \i \nvior`. Lini[ti]i, se \ntoarser` la hotel, unde mai

luar` o cafea. Julian \[i ceru scuze pentru purtarea lui [i

\ncepur` s` vorbeasc` de problemele lor profesionale.

– Veronica, crezi c` o s`-]i dezvol]i afacerea?

– Poate, dar nu imediat. Dar tu?

– Posibil da.

Julian \i arunc` o privire ciudat`. De ce? |i ascundea ceva?

Dar ce? Ora plec`rii veni foarte repede [i o dat` cu ea revenir`

la trista realitate. Nicky s-a a[teptat la un r`mas bun scurt,

ni[te zâmbete stânjenite, nicidecum s-o ia Julian \n bra]e s-o

strâng` pasionat. Când \i atinse buzele, femeia \l s`rut` cu o

ardoare disperat`.

Ag`]ându-se de el, Nicky \nchise ochii [i \i urm`ri cu

degetele conturul fe]ei ca [i cum ar fi vrut s` [i-l \ntip`reasc`

\n minte. Bulversat`, ea se \ntoarse [i porni \n fug` f`r` s`

arunce o privire \napoi.

|ncordat, sumbru, Julian o urm`ri cu privirea pân` disp`ru.

|n avion, Nicky se str`dui s` se lini[teasc`. |n zadar. |n ochi

\i ap`rur` perle de lacrimi care i se prelinser` pe obraji.


Capitolul 9

Pasagerii cursei de Vancouver intrau \n aerogar`.Surprins`, Nicky o z`ri pe Anna care \i pândea venirea.

– Anna! cum ai aflat c` vin?– So]ul t`u a telefonat s` m` anun]e c` iei avionul de

Vancouver [i iat`-m`.– Julian a telefonat?Nu-i venea s`-[i cread` urechilor.– Mi-a spus c` o s` fii obosit` [i, judecând dup` ochii t`i

ro[ii nu s-a \n[elat.– |mi pare bine c` te v`d. Mul]umesc c` ai venit s` m`

a[tep]i.– B`nuiesc c` lucrurile au luat o \ntors`tur` proast` dac`

te-ai \ntors a[a repede.Tot vorbind, Anna lu` cu autoritate bagajele lui Nicky [i

porni c`tre parcare.

Pe traseul pân` la ma[in`, Nicky se hot`r\ s`-i explice pri-

etenei ei situa]ia. Mai devreme sau mai târziu tot trebuia s`-i

povesteasc`, atunci, de ce s` mai \ntârzie [edin]a? A[tept` s`

urce \n ma[in` ca s` \nceap`.

– ...{i c`snicia noastr` a devenit realitate, Anna. Din p`cate,

am impresia c` \n loc s` se limpezeasc` lucrurile, asta mai r`u

le-a \ncurcat.

– |ntr-adev`r dar asta nu explic` de ce ai mutra asta de

\nmormântare.

Nicky nu-[i putu re]ine un zâmbet.

– Ca s`-]i ridic moralul, s` [ti c` [i tu semeni cu mine. Chiar

am o expresie sinistr`?

– Barracuda a f`cut tot felul de [otii, nu-i a[a?

Nicky nu se putu ab]ine [i pufni \n râs. Nu uitase com-

para]ia pe care o f`cuse Anna pe seama lui Julian.

– Nu chiar. Poate c` [i-a dat seama pu]in cam târziu c` so]ia

lui avea farmec pân` la urm`. Trebuie s` recunosc \n ap`rarea

lui c` am fost resemnat`. Dar el nu m` iube[te [i vrea s` se

c`s`toreasc` cu alta.

– Nu mai spune! Ce b`d`ran! Chiar c` n-ai avut noroc cu

el, biata de tine.

– S` zicem c` aspira]iile noastre nu se potrivesc.

– Adic`?

– El vrea s` \ntemeieze un c`min, s` aib` copii [i o amant`,

de ce nu?


– Pentru el ar fi un aranjament minunat.

– Acum \n]elegi de ce-am plecat?

– Da. Sper c` i-ai spus-o verde \n fa]` ipocritului `stuia ce

fel de om de nimic e.

– P``i... de fapt...

Alertat` de tonul evaziv al lui Nicky, Anna \i arunc` o

privire critic`.

– Ce i-ai spus mai precis?

– I-am spus c` e[ti \ns`rcinat`.

– Cum? Anna opri atât de brusc ma[ina \n fa]a casei \ncât

izbi violent cu roata din fa]` trotuarul. }i-ai pierdut min]ile?

– Ascult`, i-am spus primul lucru care mi-a trecut prin cap.

Nu v`d ce-i r`u \n asta.

– E drept, admise Anna, totu[i!

– |n orice caz, Julian nu m-a crezut.

– |ndr`znesc s` sper. E de ajuns s` aib` spirit de

observa]ie. Ai gre[it c` nu i-ai spus adev`ratul motiv pentru

care ai plecat. Rela]iile s`n`toase se bazeaz` pe sinceritate.

– Dar trebuia s`-[i dea seama c` \l iubesc! N-am vrut s`-i

m`rturisesc pentru c` ar fi profitat f`r` scrupule de acest avantaj.

Anna f`cu o mutr` ne\ncrez`toare [i deschise portiera.

Cele dou` tinere femei coborâr` din ma[in`.

– Hai s` ne gr`bim s` ducem bagajele \nainte ca vecina s`-[i

dea seama c` te-ai \ntors [i s` se apuce de gr`din`rit ca s` ne

spioneze.

132 GINA DOUGLAS

|n clipa aceea, p`l`ria b`trânei ap`ru deasupra zidului.

– Prea târziu, ripost` Nicky. Spionul este deja la postul de

observa]ie. Ai uitat c` vecina are o mare acuitate vizual` [i se

mi[c` repede? Apropo, cum se mai poart`?

– Cum nu se poate mai bine! |nchipuie-]i c` ieri am

surprins-o tocmai când stropea cu furtunul fereastra

mea.

Nicky izbucni \n râs.

– S` [tii c` nu-i deloc amuzant! Parc-a \nnebunit. |mi plac

oamenii excentrici, dar ea exagereaz`.

– Ai dreptate, \ncuviin]` Nicky râzând \n continuare. A

venit timpul s-o rug`m s` \nceteze.

– Pentru mine problema e rezolvat`, frumoasa mea. Am s`-]i

dau o veste mare: m` m`rit! Bine\n]eles, am s` plec de aici de

\ndat` ce vom g`si o locuin]`.

– Nu se poate! A]i stabilit \n sfâr[it o dat`?

– Da, o s` fie \n octombrie. Din p`cate va trebui s-o suport

pe b`trâna cum`tr` pân` la sfâr[itul sezonului.

– Sunt \ncântat` pentru tine. S` [tii c-o s`-mi lipse[ti.

– Ei bine, n-ai decât s`-mi urmezi exemplul. Bine\n]eles, cu

altul, nu cu Julian.

– {tii bine c` e imposibil.

– Nicky, tu e[ti imposibil`.

Anna nu mai insist`, con[tient` fiind de confuzia \n care se

g`sea prietena ei.


|n noaptea aceea, neputând s` \nchid` ochii, Nicky se

gândi c` Anna poate avea dreptate. Nu trebuia s-o rup` defi-

nitiv cu trecutul? Din moment ce \[i revenise dup` o prim` rup-

tur` cu Julian, putea foarte bine s` se descurce [i a doua oar`.

F`r` \ndoial` numai c` de data asta d`duse ce avea mai de

pre]. Se abandonase cu totul. |n fiecare clip` se trezea

regretându-l pe Julian, ardoarea \mbr`]i[`rilor lui, mângâierea

mâinilor sale, c`ldura trupului s`u. De multe ori retr`ia acele

momente magice [i atunci c`dea \ntr-o adânc` melancolie.

Cum putea s`-[i \nchipuie via]a f`r` el? Viitorul ei solitar i se

p`rea trist, inutil, lipsit de interes. Totu[i, n-avea de ales.

Greu sau nu, trebuia s` lupte pentru a-[i reg`si echilibrul,

pentru a alunga triste]ea.

Nicky \nchise ochii hot`rât` s` doarm`. Pe obraji i se ros-

togoleau lacrimi [i abia târziu de tot reu[i s` adoarm` adânc,

f`r` vise.

A doua zi, Nicky se trezi f`r` entuziasm, cu o expresie de

câine b`tut. Perspectiva \nc` unei s`pt`mâni de vacan]` n-o

umplea deloc de bucurie. Dar, lucru nemai\ntâlnit pân` acum,

nici munca n-o atr`gea. Avea nevoie de o schimbare, de o

schimbare radical`.

Sorbindu-[i cafeaua, tân`ra femeie reflecta. Ce-ar fi s`-[i

schimbe \nf`]i[area?

134 GINA DOUGLAS

Câteva ore mai târziu, Nicky ie[ea de la coafor. |ncântat` de

noul ei look, cu p`rul scurt f`cut permanent se hot`r\ s`-i fac`

o scurt` vizit` lui Michael la birou, dar reac]ia colaboratorului

ei n-a fost cea care se a[tepta. Aceea[i decep]ie [i pentru

doamna Fazackerley, care nici n-a recunoscut-o.

|ntorcându-se acas` Nicky \ncepu s` aib` serioase \ndoieli.

Orele treceau [i nelini[tea ei cre[tea. Ce nebunie f`cuse?

|ndemându-se la calm se hot`r\ s` a[tepte ner`bd`toare pân`

la venirea Annei. Verdictul prietenei sale urma s` fie decisiv.

Din nefericire pentru ea, Bill o \nso]ea pe Anna.

– Ajutor! ]ip` Bill z`rind-o pe Nicky \n salon. Cine e ani-

malul care a comis masacrul `sta?

– Taci, Bill! spuse Anna s`getându-l din priviri. Ei... este...

\n sfâr[it, ar`]i foarte bine, Nicky.

Expresia stânjenit` a Annei era suficient de elocvent` [i

Nicky [tiu \n clipa aceea c` ideea ei str`lucit` se solvase cu un

e[ec. P`rul scurt \i scotea \n eviden]` sl`biciunea fe]ei [i ochii

\ncerc`na]i. Cât despre culoarea orange, nu era cea mai feri-

cit` alegere...

– Dac`-]i schimbi hainele, ar fi deja mai bine, suger` Anna.

– Chiar a[a de r`u e? \ntreb` Nicky cu jum`tate de glas.

{i eu care vroiam s`-mi schimb look-ul ca s`-mi refac

moralul...

– Ei bine, ai reu[it! Pân` la urm`, principalul e s` te sim]i bine.

S` sper`m c` permanentul t`u se va mai \ndrepta peste noapte.


– S` sper`m.

Anna avea dreptate. Diminea]a urm`toare, p`rul p`rea mai

pu]in \ncre]it. Nicky avu grij` s` aleag` o ]inut` mai clasic` [i

se sim]ea deja mai bine. |nf`]i[area ei surprindea, dar nu mai

[oca. |nseninat`, porni spre birou.

O s`pt`mân` mai târziu, Nicky lucra \n fa]a calculatorului

ei la un nou program când Michael d`du buzna \n biroul ei.

– Am auzit ni[te zvonuri surprinz`toare, Nicky.

– Despre ce-i vorba?

– Despre v`rul t`u, acel Forester pe care l-ai \nso]it \n

Sco]ia. Se pare c`-[i deschide o filial` aici, \n Victoria.

{ocul era atât de mare pentru Nicky \ncât ap`s` gre[it o

tast` pe claviatur`. Calculatorul sun` imediat.

– Ce-ai aflat mai precis? \ntreb` ea cu o voce nesigur`.

– Ast̀ zi am luat masa cu un prieten care lucreaz ̀la o societate

financiar .̀ El mi-a spus c ̀acest Forester \[i deschide o filial̀ \n Victoria.

– B`nuiesc c` e adev`rat. Julian a f`cut ni[te aluzii la ni[te

\ntâlniri de afaceri, \n timpul sejurului s`u aici, [i...

Nicky se opri aducându-[i aminte de expresia lui Julian când

o \ntreb` dac` se gândea s`-[i dezvolte firma. De[i el nu-i spu-

sese nimic despre planurile lui, vestea aceasta n-o surprindea

prea mult. De altfel nu-[i f`cea nici o iluzie despre motivele lui

Julian. Deschiderea acestei filiale la Victoria \i permitea s` se

apropie de ea. O s-o h`r]uiasc` pân` când o s`-i cedeze!

136 GINA DOUGLAS

user

Formato

gianninajollys

Cople[it`, Nicky \nchise ochii. De când se \ntorsese \[i

mobiliza toat` energia ca s` lupte \mpotriva sup`r`rii [i

triste]ii. Cât timp ar rezista dac` Julian era \n preajma ei, dac`

se temea \n orice clip` s` nu dea nas \n nas cu el! Totu[i \i

r`mânea o speran]`.

– Poate c` n-o s` preia el \nsu[i direc]ia acestei filiale. Are

deja prea multe pe cap la Montreal [i \n Anglia.

– Nu [tiu, r`spunse Michael. Am s`-l \ntreb pe prietenul

meu dac` vrei..

Dou` s`pt`mâni trecur` pân` când prietenul respectiv s`-i

poat` furniza r`spunsul a[teptat. |ntr-o diminea]`, Michael d`du

buzna \n biroul lui Nicky ca s-o anun]e c` filiala urma s` se

deschid` curând [i c` directorul era un canadian din Montreal.

Nicky se lini[ti: Julian ar fi ]inut s`-[i p`streze na]ionalitatea

englez`. Avea pu]ine [anse s` dea peste Catherine sau Julian.

Informatorul lui Michael fusese prost informat, pentru c` a

doua zi Nicky \l z`ri pe Julian pe strada Principal`. Era absorbit

de contemplarea vitrinei celui mai mare bijutier din Victoria.

Nicky \ncetini pasul, se apropie. Julian n-o v`zuse. Ce for]`

obscur` irezistibil` o \mpinse atunci s`-i pun` mâna pe um`r? Era

atât de aproape! |n clipa când \l atinse, Julian se \ntoarse spre ea,

o cercet` o secund` cu o privire indiferent` apoi se \ntoarse.

Nicky r`mase \nm`rmurit`. Nici m`car n-o recunoscuse!

Cum se putea s-o fi uitat deja? De ce r`ceala asta?


Dup`-amiaz`, Nicky r`t`ci ceasuri \ntregi, mergând la

\ntâmplare pe str`zi, pierdut`, disperat`.

Când se \ntoarse acas`, Anna scoase un ]ip`t v`zând-o cât

era de ab`tut`. Autoritar`, ea o oblig` s` bea un coniac \nainte

s` se preg`teasc` de culcare. Epuizat`, Nicky nu se \mpotrivi

[i adormi imediat.

A doua zi, Nicky lucr` cu frenezie \ncercând s` uite

am`r`ciunea. Dar, de \ndat` ce se \ntoarse acas`, deprimarea o

cuprinse din nou. Neputând s`-[i st`pâneasc` nervi, Nicky

m`sura casa \n lung [i-n lat. Curând, Anna nu se mai putu ab]ine.

Nicky, m`-nebune[ti plimbându-te a[a. F` ceva! Uite,

draga noastr` vecin` tocmai a aruncat frunzele moarte peste

zid. Du-te [i adun`-le. Spor la treab`, [i ne vedem mai târziu!

Bill tocmai venise. El [i Anna trebuiau s` cineze la restau-

rant. Dup` ce plecar` prietenii ei, Nicky se gr`bi s` se duc` \n

gr`din` unde se apuc` de treab`.

Câteva minute mai târziu, un BMW nou-nou] era parcat \n

fa]a casei. Din el ie[i un b`rbat care se \ndrept` spre casa lui

Nicky. Aceasta, nu-l v`zu venind.

– Sper c` nu te deranjez! spuse noul venit cu o voce

pl`cut` de bariton.

Nicky \[i \n`bu[i un ]ip`t de surpriz` [i se \ntoarse \n grab`.

Julian arunc` o privire ne\ncrez`toare spre p`rul lui Nicky \n

timp ce zâmbetul \i disp`ru instantaneu.

138 GINA DOUGLAS

Capitolul 10

– Dar... ce s-a-ntâmplat? Ce-ai f`cut cu p`rul t`u? \ntreb`Julian \ngrozit.

Indignarea o f`cu pe Nicky s`-[i revin` \n sim]iri.– Ai putea m`car s` spui bun` seara \nainte s`-ncepi s` m`

critici!– N-am de gând s` fiu politicos când te v`d a[a. Coaforul

care te-a tuns e un asasin!– Nu-]i place? Asta se poart` acum, e ultima mod`.Nicky lupta \mpotriva irezistibilei dorin]e de a se arunca de

gâtul lui [i de a i se cuib`ri la piept. Subita lui apari]ie o umpleade bucurie. N-avea nici o importan]` motivul venirii lui: era aici.Regreta doar c` o surprinsese \n ]inut` de gr`din`rit. {ortul rozultrascurt \i dezv`luia pulpele \ntr-un mod jenant. Din felulsugestiv \n care o privea Julian era clar c` prin minte \i treceagânduri nu prea ortodoxe.

– Ba da, sigur c`-mi place! E fermec`tor... Nu m` \ndoiesc c`

acesta e visul oric`rui b`rbat care vrea s` se \nsoare cu o femeie

„punk”.

– |n ceea ce te prive[te, n-are nici o importan]` cât` vreme

o s` divor]`m.

– Adev`rat?

Nicky nu se l`s` intimidat` de Julian, privindu-l \n ochi cu

inima b`tând. Ce \nsemnau vorbele lui? S` mai poat` spera?

– Ce vrei s` spui?

– Ce-ar fi s` intr`m \n cas`? A[ vrea s` st`m pu]in de vorb`,

dac` po]i s` la[i o clip` frunzele astea. Un cadou din partea

vecinei b`nuiesc?

– Da, ea continu` s` considere gr`dina noastr` o groap` de

gunoi. Ieri, am avut parte de spanac ve[tejit, alalt`ieri de flori

ofilite...

Femeia lu` g`leata de plastic [i \l urm` pe Julian \n cas`. Se

duse \n buc`t`rie s` se spele pe mâini, Julian, sprijinit de

perete, cu mâinile \n buzunare o studia, cu un zâmbet [iret pe

buze. Nicky sim]i cum se topea ca de fiecare dat` când o privea

a[a. Monstrul! {tia perfect efectul pe care-l producea asupra ei.

Ea se [terse pe mâini [i hot`r\ c` era timpul s` mearg` pân`

la cap`t.

– Despre ce vrei s` vorbim, Julian?

– Despre noi. Ne putem a[eza?

– Bine\n]eles.

140 GINA DOUGLAS

Nicky se a[ez` pe un scaun [i Julian o imit`. Femeiea se

pierdea \n presupuneri. Ar putea s` revin` la atac dup` ruptura

lor? Mai vroia s` reia via]a \n comun? La acest gând, emo]ia ei se

\nzeci. Ca s`-[i fac` de lucru [i s` nu-[i tr`deze tulburarea, se

ridic` [i \ncepu s` aranjeze vasele pe care le l`sase s` se scurg`.

– Aha! E[ti atât de dr`gu]` când zâmbe[ti. {i parc`-]i revine

pu]in culoarea \n obraji. E[ti atât de palid`... doar n-ai fost bolnav`?

– Ascult`, Julian, dac` ai venit s` faci remarci la adresa

\nf`]i[`rii mele...

– Nu, fii lini[tit`. Am venit s`-]i vorbesc despre noi.

Nicky se temea de acest moment crucial Oare urma s-o

anun]e c` \ncepea ac]iunea de divor]? Sau c` se \nsura cu

Catherine. Suspansul era insuportabil. Chiar dac` avea parte de

un mare necaz, cu cât [tia mai repede, cu atât mai bine! Palid`

[i nelini[tit`, Nicky \l a[tepta s` rup` t`cerea:

– Marc [i Catherine se c`s`toresc.

Speran]a ren`scu din nou \n Nicky. Ne\ndur`toare, ea o alung`.

– |mi pare bine pentru ei.

– Ai avut dreptate.... Catherine [i Marc se iubeau de mult timp,

numai c ̀Marc nu vroia s ̀recunoasc .̀ Din fericire, situa]ia s-a l̀ murit.

– Asta v`d [i eu.

– Cât entuziasm! C`s`toriile nu te emo]ioneaz` deloc?

– De ce m-ar emo]iona?

– Speram c` perspectiva propriei tale c`s`torii te va mi[ca

mai mult.


– Ce c`s`torie? A mea a avut loc acum treisprezece ani [i a

fost un fiasco total!

– Nimic de ne\n]eles cât` vreme atunci m-am purtat ca un

egoist mâr[av. Nu vrei s` m` la[i s`-mi \ndrept gre[eala?

Vorbea r`gu[it, nesigur. Nicky prefer` s` ignore emo]ia pe

care o b`nuia \n el.

– Am discutat de nenum`rate ori despre problema asta. De

ce s-o punem din nou pe tapet? Crezi c` sunt gata s`-mi iau \n

primire rolul de \nlocuitoare dac` draga ta Catherine \]i d`

plas`? }i-am repetat de o mie de ori, nu sunt femeia care-]i tre-

buie ]ie. De altfel, am avut dovada ieri, \n fa]a bijuteriei.

– Ce bijuterie? Vrei s` spui?... Dumnezeule, tu ai fost!

Nicky nu r`spunse sim]ind un nod \n gât.

– Tu ai fost, nu-i a[a?

– Da, [i tu nici nu m-ai recunoscut!

– Cum a[ fi putut s` te recunosc? Ultima dat` când te-am

v`zut aveai p`rul lung. {i ast`zi, parc-ai fi o punk-ist`! |n sfâr[it,

nu exagerez. Dar recunoa[te c` am avut circumstan]e atenu-

ante!

Nicky era \n pragul unei crize. Punk-ist`! De data asta \ntre-

cuse orice limit`! {i mai pretindea c` vroia s` reia via]a \mpre-

un`? Minunat!

– Coafura mea nu este deloc hidoas`.

– Dar din cauza ei n-am putut s` te recunosc.

– Ascult`, Julian...

142 GINA DOUGLAS

– Iat`-ne iar`[i gata s` ne cert`m. {i unde mai pui c` pentru

o bagatel`! N-am venit cu gând s` ne cert`m, s` [tii. Vroiam s`

te mai rog o dat` s` m` prime[ti \n via]a ta.

Julian revenea la asta numai c` de data asta \[i \nso]ea vor-

bele de o mângâiere pe ceaf` care-i provoca femeii un frison

delicios. |n ciuda dorin]ei de a preda armele, Nicky mai g`si

\nc` puterea de a rezista.

– Dac`-mi ceri s` te primesc \n via]a mea numai pentru c`

te-a respins Catherine...

Julian trase o \njur`tur`.

– Ce dracu’, Veronica! Pân` la urm` o s` cred c` o faci

expres! De unde ]i-a venit ideea asta stupid`? Te rog,

accept`!

Cu inima b`tându-i ca o tob`, Nicky se sili s`-[i st`pâneasc`

emo]ia. Julian nu rostise \nc` cuvintele pe care le a[tepta.

– Nu pot.

El o \mbr`]i[`.

– De ce?

– Ei bine, pentru c` suntem deja c`s`tori]i, \]i aduc aminte.

– Ai perfect` dreptate. Asta \nseamn` c`...

– Nu.

– Nu m` iube[ti?

– Eu...

Nicky nu era \n stare s` rosteasc` un cuvnt. Julian, \ncordat

la maxim, a[tepta r`spunsul ei ca pe o sentin]`.


– Ai uitat ce era mai important, [opti el.

– Lini[tete-te, ai fost foarte clar.

– Nu. Dac-ai [ti cât de stânjenit m` simt. Ajut`-m`, Veronica!

cum s` ]i-o spun? Te iubesc, te iubesc ca un nebun, de asta

vreau s` fii so]ia mea. Nu mai pot tr`i f`r` tine.

Julian o strânse \n bra]e \ntr-o \mbr`]i[are care-i t`ie

r`suflarea.

– Am \n]eles puterea dragostei mele acum câteva zile, pe

malul torentului. De asemenea, mi-am dat seama c` te iubesc

dintotdeauna f`r` s` mi-o m`rturisesc. F`r` \ndoial` c` `sta e

motivul pentru care nu m-am \ndr`gostit de nici o alt` femeie

de când ne-am desp`r]it. Exista \ntotdeauna o barier`, ceva care

m` \mpiedica s` merg pân` la cap`t. Ce orb am fost!

– Julian, cum ai \ndr`zneala s`-mi spui asta! Adu-]i aminte ce

s-a \ntâmplat \n ziua aceea!

Nicky se gândea la Julian [i Catherine \mbr`]i[a]i, la s`rutul lor.

– Veronica, recunosc c` am f`cut multe lucruri de care mi-e

ru[ine, dar nu te-am min]it niciodat`.

– {i Catherine?

– Catherine! Mereu Catherine! Dar e o obsesie pentru tine! de

câte ori trebuie s -̀]i repet c ̀ea n-a fost pentru mine decât o prieten .̀

Foarte emo]ionat`, Nicky ridic` ochii spre Julian. Era gata s`

izbucneasc` \n lacrimi! Tensiunea era prea mare, dar ea nu

vroia s` plâng`! Trase adânc aer \n piept, \[i mu[c` buzele pân`

la sânge. Degeaba. Lacrimile ]inute \n frâu prea mult, izbucnir`.

144 GINA DOUGLAS

Atunci Julian o s`rut` cu o asemenea pasiune \ncât uit` triste]ea

[i \ndoielile. Cuprins` de o febr` arz`toare, Nicky nu c`uta s`-[i

ating` sentimentele.

Când buzele lor se desp r̀]ir̀ , r̀ mase câteva lungi clipe ochi \n ochi.

– Draga mea, dac-ai [ti... Mai avem \nc` multe lucruri s` ne

spunem, murmur` Julian tandru.

Nicky se mul]umi cu un surâs \n loc de r`spuns [i se l`s`

condus` spre salon. Pe canapea, se a[ez` pe genunchii lui [i se

refugie lâng` um`rul lui.

– Julian, dac` [tii c` m` iube[ti din ziua picnicului, de ce

n-ai spus nimic? De ce-ai s`rutat-o pe Catherine pe hol.

– Habar n-am avut c` ai... De asta ai plecat?

Pentru prima oar ̀\n via] ̀Nicky \l v`zu pe Julian intimidându-se.

– Te sim]eai vinovat?

– Eu? Nicidecum. Ce ai v`zut tu \n noaptea aceea n-a fost

decât, mascarad`.

– Cum a[a?

– M`car dac` m-ai fi l`sat s`-]i explic!

– Ei bine, a venit clipa! Te ascult.

– La fel ca tine, \n ziua sosirii noastre la Glenanon, Marc a

surprins discu]ia mea cu Catherine, [i asta l-a \nfuriat. Asta era o

dovad` c` ]inea la ea. Catherine era \n al nou`lea cer v`zându-l

atât de gelos. Ea mi-a cerut s` joc rolul \ndr`gostitului curteni-

tor ca s`-l fac` pe Marc s` treac` la ac]iune. Din clipa aceea, eu

[i Catherine ne-am lansat \ntr-o mic` \nscenare: partidele noas-


tre de pescuit repetate, plimb`rile, privirile ei languroase

f`ceau parte din joc. Ideea nu m` \ncânta, dar am acceptat-o din

prietenie, pentru ea [i pentru a-i da o lec]ie fratelui meu. Scena

emo]ionant` la care ai asistat [i tu \n seara aceea \i era desti-

nat` lui. Marc ne urm`rea \ndeaproape [i cred c` nu mult a

lipsit s`-mi sparg` capul, cât era de furios!

|ntr-adev`r, Nicky \[i aduse aminte de glasurile r`stite pe

care le auzise pe culoar dup` ce \nchisese u[a. |n orice caz,

dezv`luirea lui Julian o stupefia.

– Vrei s` spui c` am \ndurat infernul `sta de trei s`pt`mâni

pentru c` tu [i Catherine a]i c`utat s`-l provoca]i pe Marc?

Spune-mi c` visez!

– Dac` asta te poate consola, afl` c` [i eu am traversat un

infern draga mea.

– Tu ai meritat-o din plin. Ba chiar \mi pare r`u c` Marc c`

nu te-a trimis la podea. S`rmanul Marc!

– S`rmanul Marc! Fii lini[tit`, el nu e de comp`timit. Pentru

el totul e pus la punct. N-o mai p`r`se[te pe Catherine, o sor-

bea din ochi [i amândoi \mi sunt recunosc`tori pe via]`. Ceea

ce e normal, dup` cât` osteneal` mi-am dat!

– Modest [i \n plus mul]umit de tine. |ntr-adev̀ r, Julian, e[ti irezistibil.

– {i b`rbatul cel mai fericit de pe p`mânt.

– De ce?

– Femeia pe care o iubesc m` g`se[te irezistibil. E un

\nceput bun, nu-i a[a?

146 GINA DOUGLAS

Reveni la tonul serios pentru a continua.

– Veronica tot nu mi-ai r`spuns la \ntrebare. Nu m` mai chinui.

Ea l`s` ochii \n jos.

– Te-am \ntrebat dac` m` iube[ti, draga mea.

Ce [oc s`-l vad` pe Julian \n ipostaza asta! S`-l descopere vul-

nerabil nelini[tit el care era mereu atât de sigur pe sine!

– Vai, Julian! Te-am iubit \n fiecare zi \nc` \ncepând din

copil`rie. |n via]a mea n-a existat decât un singur b`rbat tot timpul.

Strângând-o cu toate puterile el o s`rut` pe fa]` de mii de

ori. Când ridic` privirea, ochii lui str`luceau de iubire [i triste]e.

– Vr`jitoareo. Te iubesc, te ador! Te po]i l`uda c` m-ai f`cut

s` trec prin momentele cele mai grele ale vie]ii mele.

– Julian, de ce nu mi-ai spus nimic \n ziua picnicului? Când

m` gândesc la triste]ea care nu m-a p`r`sit o clip` dup` ruptura

noastr`... Cât timp pierdut!

– Orgoliul, blestematul meu orgoliu, Veronica. ~sta e

r`spunsul.

Julian oft` din tot sufletul.

– Sunt multe lucruri pe care nu le [tii despre mine, draga

mea. Erai foarte tân`r` [i am \nv`]at s` fiu mai aspru ascunzân-

du-mi sentimentele. Tata nu ne d`dea voie s` ne exprim`m sen-

timentele pentru c` nu era „viril”, spunea el. Când c`utam s`-i

dovedesc afec]iunea mea, nu primeam \n schimb decât jigniri

[i umilin]e. Atunci ca s`-i atrag aten]ia, am luat obiceiul de a-l

\ncorda sistematic.


user

Formato

gianninajollys

– Mama ta ar fi trebuit s` compenseze r`ceala tat`lui, nu?

– Mama ducea o via]` foarte monden` [i ne consacra foarte

pu]in timp. Marc suferea mai pu]in decât mine pentru c` el era

mai pu]in rebel decât mine. Cât despre mine, pentru c` cei la

care ]ineam nu m` acceptau a[a cum eram, eu m` \nf`]i[am

mereu cu o min` \ntunecat`. |n ziua \n care am f`cut dragoste,

eram pe punctul s`-]i dezv`lui totul, pe urm` tu mi-ai spus c`

era vorba de o aventur` f`r` viitor [i n-am putut hot`r\ s`-]i

dezv`lui sentimentele. Puteam s`-mi pun sufletul pe mas` \n

fa]a unei femei care tocmai m` respinsese?

– {i pe mine mândria m` pierdea.

– Orgoliul, mândria... Defecte care aproape c` ne-au distrus.

Julian se \ntrerupse o clip`, \ncruntat, apoi relu`:

– Când am plecat pentru acel mai lung sejur \n Anglia, acum

unsprezece ani, fugeam de tine f`r` s`-mi dau seama. Te

iubeam deja [i aceast` dragoste pe care o sim]eam crescând \n

mine m` speria. M` sim]eam vulnerabil. Unde mai pui c` m`

gândeam c`-]i fac o favoare nemaiimpunându-]i prezen]a mea.

– S` nu-mi mai faci niciodat` asemenea favoruri!

– N-ai de ce s` te temi. N-o s` te mai p`r`sesc niciodat`.

– Dar de ce refuzai s` m` iube[ti?

– M` supuneam instinctului meu, unor sentimente confuze

pe care nu le-am aprofundat niciodat`. De fapt, eram c`s`tori]i

de doi ani, dar \n ochii mei tu r`mâneai acea[i feti]` pe care o

cunoscusem cu mult timp \n urm`. Te doream, m` obsedai zi [i

148 GINA DOUGLAS

noapte, dar p`reai atât de fragil` \ncât m` dispre]uiam s`

nutresc asemenea gânduri fa]` de tine. Cu o alta, n-a[ fi avut

atâtea scrupule, dar cu tine era altceva. |]i respectam inocen]a.

Julian atinse piciorul lui Nicky cu un gest provocator.

– Totu[i, aveam optsprezece ani când m-ai p`r`sit.

– N-am putut s`-mi schimb atitudinea. A[ fi avut sentimentul

c` te tr`dez, c` m` tr`dez pe mine \nsumi. |ntr-o sear`, cum m`

\ntorceam târziu, te-am z`rit strecurându-te \n camera ta. Aveai

o c`ma[` de noapte ca o pânz` de p`ianj`n. Când m-am culcat

n-am putut \nchide ochii. Pân` la urm` n-am mai putut [i m-am

dus \n camera ta. Dormeai adânc [i p`reai \n acela[i timp atât

de vulnerabil`, atât de senzual`, atât de atr`g`toare \ncât nu [tiu

cum am reu[it s` g`sesc puterea s` ies din camer` f`r` s` te

ating.

– Dac` m-a[ fi trezit...

– Poate c` s-ar fi schimbat cursul vie]ii noastre, murmur`

Julian vis`tor. |n noaptea aceea, am reflectat \ndelung [i am

ajuns la concluzia c` ajunsese[i la vârsta adult`, c` erai so]ia

mea [i c` te doream. Pe scurt, a doua zi ]i-am propus o c`snicie

adev`rat` [i tu ai refuzat.

– Erai atât de rece. Parc` mi-ai fi f`cut aceast` propunere sub

amenin]area torturii!

– Dac-ai fi [tiut cât m` sim]eam de vinovat. N-aveam de unde

s` b`nuiesc c` erai \ndr`gostit` de mine. Ce prost am fost!

M`car de-a[ fi vorbit cu tine \n loc s` plec ca un ho]!


– Nu te-a[ fi respins dac` ai fi venit \n camera mea. De-ai [ti

cât de mult am regretat dup` aceea c` ]i-am spus nu.

– Tic`loaso! Eu care m` gândeam cum s`-]i ap`r virtutea [i

tu, erai gata s`-mi cazi \n bra]e...

– Modest, ca de obicei! Ce vrei, niciodat` n-am fost \n stare

s`-]i rezist. Tu e[ti cea mai mare feble]e a mea.

Julian o \mbr`]i[` [i o s`rut` \nfocat [i abia dup` câteva

minute Nicky \ntreb`:

– Julian, de ce te-ai \ntors?

– Dar... mi se pare c` e clar.

Nicky zâmbi \n fa]a nelini[tii lui.

– S` nu-mi \n]elegi gre[it \ntrebarea. Când ne-am desp`r]it

la Prestwick, \n ochii mei era o desp`r]ire definitiv`. Ce te-a

f`cut s` te r`zgânde[ti?

– Poate vrei s` m`-ntrebi „cine” m-a f`cut s` m` r`zgândesc?

– Unde vrei s-ajungi?

– Vorbesc de tat`l meu.

– „Maurice pur [i simplu”?

– Ei da! Tat`l meu care \ncearc` dintotdeauna s` m` fac` s`

m` supun voin]ei lui. |n sfâr[it, am \n]eles c` sub aparen]a lui

posac` m` iube[te mult, \n felul lui. De fapt, noi avem o

mul]ime de lucruri \n comun. Suntem atât de \nc`p`]âna]i unul

fa]` de cel`lalt, ne n`pustim f`r` s` pierdem timpul ca s` ne

analiz`m sentimentele. Când m-am hot`rât s` m` \nsor, m-am

gândit la câteva femei care au trecut prin via]a mea [i mi-am dat

150 GINA DOUGLAS

repede seama c` doar pe tine te vroiam lâng` mine. |n loc s` m`

ia cu bini[orul, am plecat ca o vijelie f`r` s` m`-ndoiesc o clip`

c` tu o s` g`se[ti ceva de obiectat.

– Cu cât` arogan]` mi-ai dat vestea cea mare! exclam` Nicky

râzând. Dar [i cât de seduc`tor... Mi s-a tìat r`suflarea.

– Cu atât mai bine! S` dea Dumnezeu ca aceast` dispozi]ie

fericit` s` nu te p`r`seasc` niciodat`, nevast` drag`.

– Nu-mi doresc altceva decât s` ]i se-nplineasc` dorin]ele,

b`rbate drag`.

|nso]indu-[i vorba cu gestul, Nicky \l atinse pe piept nu o

mângâiere senzual`. F`cu o mutr` plouat` când Julian \i d`du

mâna la o parte.

– Mai târziu draga mea. |nc` n-am terminat de vorbit.

Nicky se resemn`.

– Bine, de acord, dar tot nu \n]eleg ce amestec are tat`l tù

\n \ntoarcerea ta.

– Ei bine, dup` anun]ul logodnei lui Marc cu Catherine, tata

era \n al nou`lea cer, \]i dai seama. O dat` \n via]` s-a ar`tat mai

expansiv ca de obicei, chiar vorb`re]. Dintr-o dat` [i-a dat seama

c` ai o mul]ime de calit`]i ajungând pân` acolo \ncât s` m`

\ndemne s` relu`m via]a \mpreun`. Când i-am replicat c` nu te

interesez, mi-a spus c` e[ti nebun` dup` mine [i c` nu-]i dore[ti

nimic altceva decât s` trìe[ti cu mine.

Nicky \[i aduse aminte de \ntâlnirea cu Maurice pe aleea de

la Glenaron. B`trânul era mult mai perspicace decât \l crezuse.


– {i l-ai crezut?

– Pe jum`tate. Am hot`rât s` verific eu \nsumi. Am hot`rât

de asemenea c` dac` avea dreptate, am s` te omor cu mâna mea

pentru cât m-ai f`cut s` suf`r.

– Exagerezi! Parc` eu n-am suferit! {i pe urm`, asta ]i-ar fi dat

de gândit?

– Vr`jitoareo! murmur` Julian. O s` veghezi s` nu m` culc

pe laurii victoriei, nu-i a[a?

– Po]i conta pe mine cât` vreme e spre binele t`u.

– Dumnezeu \mi h`r`ze[te femei care-mi vor binele!

Se aplec` s`-i dea un pupic pe nas.

– Veronica, pot s`-]i fac o m`rturisire? \ntreb` el. Te previn

c` m`rturisirea mea n-are nimic romantic \n ea... dar \n grab` s`

te te re\ntâlnesc, n-am mâncat nimic de azi diminea]`. Sper c`

frigiderul t`u e bine garnisit.

– Ce femeie ar putea s` reziste unui asemenea argument?

Cu regret, Nicky se smulse din bra]ele lui [i porni spre

buc`t`rie.

– O salat` de spanac? {tiu c`-]i place. Materia prim` e cadou

de la vecina.

– Sincer s` fiu, nu.

– Doar n-o s` faci acum pe ]âfnosul. E excelent` pentru

s`n`tate [i nu prea am altceva s`-]i ofer.

Julian veni [i el \n buc`t`rie [i \[i puse haina pe sp`tarul unui

scaun.

152 GINA DOUGLAS

– {tii, \ncepu Nicky vis`toare, am putea s`-i mul]umim

doamnei Fazackeley.

Julian o cuprinse de mijloc.

– Da? Din cauza acestei cumetre, va trebui s` m`nânc

spanac, pe care-l detest [i s`-i mai fiu [i recunosc`tor?

– Ascult`-m` \n loc s` te lamentezi! Dac` \n loc s` m` duc la

b`c`nie \n ziua \n care ai venit, a[ fi r`mas acas` [i ]i-a[ fi deschis

u[a, cu siguran]` c` ]i-a[ fi trântit-o \n nas. N-ai mai fi intrat

niciodat`, n-ai fi putut s`-]i faci num`rul [i s` m` farmeci, n-ai fi

venit la cin` [i...

– De acord, recunosc c` sunt dator fa]` de vecina ta. Acum,

pot spera c` pot s` bag ceva \n gur`?

– Ce-ai zice de o omlet` cu [unc`?

– E paradisul!

– |mpreun` cu o salat` de spanac.

Julian f`cu o grimas` dar se ab]inu s` relanseze

polemica. Câteva minute mai târziu, Nicky aducea \n

salon o omlet` magnific`. |n timp ce mâncau, ea exclam`

brusc:

– Julian, dar mai este o problem`.

– Ce problem`? Veronica, te rog, nu \ncepe iar`[i!

– Cum vrei s` tr`im \mpreun` dac` tu lucrezi la Montreal [i

eu aici \n Victoria.

– Nu v`d unde-i problema. N-ai decât s`-]i vinzi firma [i s`

m` urmezi la Montreal.


– Cuuum? ]ip` Nicky s`rind de pe scaun. Am muncit din greu

ca s`-mi pun pe picioare firma, [i s-o fac \nfloritoare [i tu-]i

\nchipui c` am s` abandonez totul ca s`...

Nicky se opri v`zându-[i interlocutorul gata s` izbucneasc`

\n râs. Era clar c`-[i b`tea joc de ea.

– Julian!

– Hopa! Fii calm`!

– Nu-mi vorbi pe tonul `sta!

– N-are rost s` te \nfurii! A[teapt` s` termin ce am de spus.

N-am avut niciodat` inten]ia s`-]i cer s` vinzi, Veronica, dar nu

m` po]i acuza c` am pus [i problema asta.

– Poate, dar pân` atunci cum s` tr`im \mpreun` dac` locuim

la mii de kilometri unul de cel`lalt? Ce catastrof`!

Nicky p`rea n`ucit`. Julian o lu` \n bra]e.

– Lini[te[te-te, draga mea. N-am vrut s`-]i vorbesc despre

asta \nainte de semnarea actelor dar am cump`rat societatea

Fast & Campbell.

– Consultan]a?

– Exact. Deschid o filial` aici, \n Victoria. Vezi, n-o s` mai fim

desp`r]i]i de mii de kilometri.

– Pentru asta ai venit ieri?

– Printre altele. Am venit de asemenea ca s` te informez c`

pân` la urm` nu mai vreau s` divor]ez.

Urcar` sc`rile ]inându-se tandru \n bra]e dar Nicky se opri,

lovit` de o idee nea[teptat`.

154 GINA DOUGLAS

– Cum o s` faci s` te ocupi de afacerile tale din Montreal, Julian.

– Mâna mea dreapt` e un om extrem de eficace [i am s`

merg s`-i fac cu regularitate câte o vizit`. Acum, s` l`s`m cele-

lalte probleme pentru mai târziu. Pari a fi uitat c` avem un pro-

gram \nc`rcat ast`-sear`.

– Da?

Atingându-i coapsa cu o mângâiere languroas`, Julian \i

[opti la ureche:

– Nu [tii c` [ortul ro[u a fost creat cu un singur scop?

– Care?

– S` fie dat jos. De mine [i de preferat imediat.

Nicky ridic` spre el o figur` radioas`.

– De ce s` ne mai pierdem timpul cu discu]ii \n van?

– {i eu m`-ntreb.

Julian o lu` \n bra]e ca pe un fulg [i urc` ultimele trepte care

duceau la camera lui Nicky.

Câteva ore mai târziu, Anna se \ntoarse \mpreun` cu Bill [i

g`sir` buc`t`ria \ntr-o dezordine de nedescris. O hain`

b`rb`teasc` pe sp`tarul unui scaun. Cu un zâmbet de

satisfac]ie, tân`ra femeie \[i spuse c` domnul [i doamna

Forester p`reau s` aib` \n sfâr[it bunul sim] s` se \mpace.

Nicky se frec` la ochi [i \l privi pe Julian adormit lâng` ea. |n

clipa aceea, el deschise ochii.


user

Formato

gianninajollys

– E[ti irezistibil când te treze[ti cu p`rul ciufulit.

– {i tu... n-ar`]i rù... numai c` eu nu vreau s` m` trezesc

al`turi de o femeie coafat` punck. Nu po]i face nimic s`-]i

ajustezi look-ul?

– Poate c`, „nu vreau”!

Julian o privi uimit.

– Uneori \mi pare rù c` nu mai ai [apte ani. O b`tì]` la

fund nu ]i-ar strica deloc. Dac` m` gândesc bine, nici la

dou`zeci[inou` de ani nu e[ti prea b`trân`.

Cum Julian ridic` mâna spre ea, Nicky se eschiv` s`ri din

pat.

– Aten]ie, am luat lec]ii de judo.

– {i eu, atunci e bine.

– |n cazul `sta, sunt obligat s` declar forfait.

– Eu sunt \nving`torul [i \]i impun s`-]i schimbi coafu-

ra.

– Atunci, nu-mi r`mâne decât s` m` rad \n cap.

– Asta ar fi mai rù decât actuala ta coafur`.

– R`bdare, \n câteva luni situa]ia o s` se schimbe.

– Nu po]i m`car s` te descre]e[ti?

– |n felul `sta s-ar deteriora. {i la urma urmei, tu e[ti vino-

vatul, o s` m` supor]i a[a!

– Cum adic` eu sunt vinovatul?

– Din cauza la un vrut s` m` schimb.

Julian ridic` ochii spre cer, apoi privirea lui se \mblânzi brusc.

156 GINA DOUGLAS

– |mi pare rù ca te-am f`cut nefericit`.

– Acum nu mai sunt. De fapt, n-am fost niciodat` atât de

fericit` ca \n diminea]a asta.

– {i eu la fel.

Mult mai târziu, Julian o trezi pe Veronica, cuib`rit` pe

um`rul lui.

– Veronica?

– Hmmm?

– Veronica, vrei s` ne c`s`torim din nou?

– Dar, suntem deja c`s`tori]i, Julian... Eu nu...

Punându-i un deget pe buze, el o \mpiedic` s` continue.

– Nu, dragostea mea. C`s`toria aia nu conteaz`. Vreau s` te

iau de so]ie dup` toate regulile [i pentru totdeauna de data

asta.

Nicky \[i arunc` bra]ele \n jurul gâtului sù.

– Julian, ce idee minunat`! S` uit`m trecutul, s-o lu`m de la

\nceput.

– A[ vrea s` prime[ti asta \n loc de promisiune.

Julian se ridic`, se duse s` cotrobìe prin buzunarul de la

pantaloni. Scoase o cutiu]` de velur pe care i-o \ntinse lui

Nicky. Emo]ionat`, ea o deschise [i descoperi o verighet` ornat`

cu diamante. Când \[i puse inelul pe deget, sim]i lacrimi de

bucurie pe obraji. F`r` [ansa de a gre[i, ea recunoscu verigheta

din vitrina de pe strada Principal`.


Abia dup` [ase luni au re\nnoit leg`mântul c`s`toriei \n

cursul unei ceremonii discrete.

Nicky \l refuzase pe Julian s`-i pun` verigheta pe deget

\nainte s`-i creasc` p`rul. Stabilise deci data ceremoniei \n luna

martie [i nu cedase \n ciuda rug`min]ilor lui Julian care pusese

pe tapet problema cu regularitate.

Vându casa din strada Wienfold pentru a se muta \mpreun`

cu Julian \ntr-o cas` spa]ioas` cu o arhitectur` futurist`, cu

vedere spre Pacific.

|n ziua c`s`toriei pe cer str`lucea un soare cu din]i. Doar

Anna [i Bill, c`s`tori]i de pu]in timp au asistat la ceremonie.

Maurice le-a trimis o telegram` lung` de felicitare [i Henriette

le-a trimis [i ea una, promi]ându-le s` vin` de la Montreal, la

na[terea primului copil.

– N-o s` aib` prea mult de a[teptat, spuse Julian luând-o pe

Nicky pe genunchi când r`maser` singuri \n vastul salon al noii

lor case.

Nicky arunc` o privire la burta ei umflat`.

– Pu]in mai mult de trei luni, murmur` ea \nduio[at`. De ce

nu reu[im noi s` facem niciodat` lucrurile a[a cum trebuie?

– Care lucruri?

– Ei bine, prima oar` te-ai \nsurat cu mine f`r` s` [tii c` m`

iubeai [i, de data asta, eram trei \n fa]a altarului.

– Dac` vrei, eu sunt gata s-o iau de la \nceput \n fiecare lun`,

ador s` m` \nsor cu tine, ripost` Julian zâmbind. Dar cu o condi]ie.

158 GINA DOUGLAS

user

Formato

gianninajollys

– Ce condi]ie?– Refuz s` fiu c`s`torit cu o femeie care \[i spune Nicky

Forester când are unul dintre cele mai frumoase nume posibile.– Ce propui?– Nu [tiu... Angelina, Araminte, Arabelle...– De ce nu Veronica?– Exact la asta m` gândeam [i eu! Cum ai ghicit?– Intui]ie.Julian o strânse tandru \n bra]e.– Te iubesc, Veronica, chiar dac` m` \nnebune[ti.– Glume[ti! Eu te \nnebunesc?– Nu exist` decât o singur` femeie pe lume pentru care

suport cauciucurile sparte \n plin` noapte, o singur` femeie pecare accept s-o urmez \n toat` lumea.

– Ce noroc pe mine! {i eu am visat \ntotdeauna s` vizitezTibetul, sau Birmania...

– Nu abuza de avantajele tale, „Nicky”.Când ea vru s` propun` Patagonia sau Amazonia, el o

\mpiedic` cu cel mai languros s`rut.

Sfâr[it


user

Formato

gianninajollys

Mariaj pentru o viata - carti de dragoste PDF giannyjollys · care o \ntemeiase cu patru ani \n...

Documents

Transcript of Mariaj pentru o viata - carti de dragoste PDF giannyjollys · care o \ntemeiase cu patru ani \n...