Lacrimi de fericire - carti de dragoste PDF giannyjollys · Lacrimi de fericire Traducerea [i...

$: Lacrimi de fericire - carti de dragoste PDF giannyjollys · Lacrimi de fericire Traducerea [i adaptarea \n limba român` de ILEANA JITARU. ALCRIS. gianninajollys. Capitolul 1 –$

IRIS VALENTINE

Lacrimi de fericire

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

ILEANA JITARU.

ALCRIS

user

Formato

gianninajollys

Capitolul 1

– O s` v` coste cincizeci de „franci“ \n plus pentru fiecareetaj [i pentru fiecare om ca s` urc`m totul acolo sus.

Andie \l privi \ngrozit` pe muncitorul solid, care-[i plimbaguma de mestecat dintr-o parte \n alta a gurii, cu un aerobraznic. Ceilal]i trei care-l ajutau p`reau preocupa]i de altce-va, ca [i cum jucau un rol pe care-l [tiau pe dinafar`.

Ea se afla \n New York abia de vreo or` [i deja \ncepeauproblemele. |n spate, se \n`l]a imobilul \n care urma s` seinstaleze, dar mutarea aceasta se anun]a a fi mult mai scump`decât prev`zuse.

|[i [terse fruntea [i-[i ridic` ochelarii de soare \n cre[tet.– Nu mai \n]eleg nimic. Ieri, când am plecat din casa mea

din Winston-Salem, ne \n]eleseser`m asupra unui pre].– Asta era \nainte s` [tim c` vor fi de urcat patru etaje, \i

explic` pe \ndelete omul.El [tia bine c` ea va fi obligat` s` cedeze.Andie se \ncrunt` [i spuse, accentuându-i cu bun`-[tiin]`

intona]ia din sud:

user

Formato

gianninajollys

– Acesta-i frumosul New York! Dac` a[ fi angajat ni[teoameni de pe la mine, ei s-ar fi ]inut de cuvânt!

B`rbatul nu p`ru deloc impresionat. Evident, singurulmijloc de a-[i vedea mobilele urcate \n apartament era s`-ipl`teasc` acestui individ suma exorbitant` pe care o cerea.

– Ia s` vedem, zise ea furioas`: trei etaje \nmul]ite cu o sut`cincizeci...

– Patru etaje, doamn`...Omul ar`t` spre treptele ce duceau la u[a de la intrare

\ncadrat` de dou` statui fioroase de piatr`. De ce n-ar puteaele s` prind` via]` dintr-o dat`, [i s`-i sperie pe bandi]ii `[tia!

– Asta este ho]ie curat`! protest` ea zadarnic.Privi cu disperare \n jurul ei, ca pentru a g`si vreun ajutor.

Dar o singur` persoan` tocmai ie[ea din cl`dire, un b`rbatducând \n bra]e un copil de doi ani care-[i sugea degetul.

La \nceput el nici n-o v`zu, pentru c` privea ner`bd`torspre strad`. Când \n sfâr[it lu` cuno[tin]` de ceea ce sepetrece la picioarele lui, schi]` un zâmbet politicos.

– V` muta]i aici? \ntreb` el.Privi cu \ndr`zneal` chipul \ncruntat al fetei, cu p`rul

ro[cat ce zbura \n vânt, silueta supl` [i picioarele lungi\mbr`cate \n ni[te blugi ponosi]i.

Ochii lui aveau o lic`rire aprobatoare care poate ar fi tul-burat-o dac` n-ar fi fost mai \ntâi fascinat` de culoarea lorunic`, de un brun-auriu asem`n`tor cu p`rul. Combina]iaaceasta extraordinar` o bloc` pentru moment, \ncât nu reu[is` r`spund` imediat. El era de talie mijlocie, suplu [i viguros,iar \nf`]i[area lui seduc`toare era pus` \n valoare de croialaclasic` a hainelor, o croial` impecabil`. Sem`na cu un afi[

6 IRIS VALENTINE

publicitar dintr-o revist` de mod`, dar ar`ta chiar mai bine.|nf`]i[area lui rafinat` emana o energie [i o vitalitate tipicmasculine.

Privirile li se \ntâlnir` [i parc` un fluid electric trecu printreei, fluid \ntrerupt \ns` de c`r`torul de mobil`.

– Asta face patru etaje, ori patru oameni a câte o sut`cincizeci de om [i de etaj.

– Data viitoare probabil c` o s` num`ra]i [i fiecare treapt`!se enerv` Andie.

– Cincizeci [i trei, anun]` noul-venit.– Ce?– Cincizeci [i trei de trepte, pân` la ultimul etaj. {i n-o s`

v` fie deloc u[or s` urca]i divanul `sta cotind la fiecare palier.– Trebuie s` m` duc s` v`d! s`ri muncitorul repezindu-se

\n cas`.Andie oft`, dar b`rbatul cu copila[ul \n bra]e zâmbi. Cobor\

treptele ca s` ajung` la nivelul ei, [i zâmbetul lui parc` radiac`ldur`. O atr`gea ca un magnet, nu se sim]ea \n stare s`-[i\ntoarc` privirea. |n ciuda faptului c` ar`ta atât de seduc`tor,\n comportamentul lui exista [i ceva hazliu. Copila[ul dinbra]ele lui crea un contrast uimitor cu elegan]a b`rbatului,\mbr`cat cum era \ntr-o salopet` veche din catifea albastr`, cuc`m`[u]` alb cu albastru p`tat` toat`, cu s`nd`lu]ele lui plinede noroi. B`rbatul p`rea c` nici nu-[i d` seama de mânu]elemurdare ale copilului ag`]ate de gulerul lui imaculat. Ai fi zisc` tocmai se preg`tea s` prezideze un important consiliu, cucondi]ia s`-l scape cineva de copila[ul ag`]at de gâtul lui.

– |n]eleg c` dumneata te mu]i deasupra mea?– Da. Eu sunt Andie Maguire.

LACRIMI DE FERICIRE 7

– Sunt George Demarest. Iar el este Jose Carmichael, zisArgint-Viu sau pur [i simplu Vif...

Micu]ul o privi cu candoare atât de dezarmant` \ncât ea \izâmbi. Avea o claie de p`r castaniu [i ni[te ochi alba[tri carenici nu clipeau privind-o.

– Câ]i ani are?– Doi ani... {i iat` c`, din cauza lui, sunt \n \ntârziere la un

important dejun de afaceri, ad`ug` el nervos.Privi \n lungul str`zii, apoi \[i privi ceasul.– A[tep]i pe cineva?– Pe veri[oara mea Mindy, r`spunse el pe un ton vag.

Mama copilului.Micu]ul \ncepu s` se zvârcoleasc` \n bra]ele lui [i George \l

strânse mai tare, cu un oftat de exasperare.– M-a rugat s` am grij` de el. A zis c` lipse[te vreo or`...Andie \l privi cu oarecare curiozitate, \ntrebându-se de ce

\[i luase el r`spunderea acestui copil. Nu reu[ea s` seobi[nuiasc` deloc cu contrastul existent \ntre acest b`rbat atâtde elegant [i seduc`tor [i pu[tiul care se tot zb`tea \n bra]elelui.

– Sunt sigur` c` veri[oara dumitale va ajunge curând.– Eu nu prea sunt atât de sigur... Asta mi-a spus-o acum trei

zile.Andie f`cu ochii mari.– Vorbe[ti serios?El nu-i r`spunse, [i ea \n]elese c` era adev`rat. P`rea totu[i

c` el mai spera s-o vad` sosind la timp pe veri[oara lui, ca s`poat` ajunge la \ntâlnirea de afaceri.

|n clipa aceea, ap`ru muncitorul cel solid.

8 IRIS VALENTINE

– O s` fac` o sut` de dolari pe palier.– Asta-i culmea! exclam` Andie.|i arunc` noului sù vecin o privire acerb`.– |]i mul]umesc nespus!– |mi pare rù... murmur` acesta mecanic.Era evident c` nu-l interesau problemele ei, \i erau de

ajuns ale lui.C`r`torul se sc`rpin` \n cap [i-[i trase creionul de dup`

ureche.– Nu-i vina lui. A[ fi observat [i eu când am fi \nceput s`

c`r`m mobila... Ia s` vedem cât face asta; va s` zic`, o sut`cincizeci \nmul]it cu patru...

Scrise la repezeal` o cifr`.– Dou` mii cinci sute, de pl`tit \n avans.Andie fu cât pe ce s` se sufoce.– Dou` mii cinci sute?Nefiind altcineva c`tre care s` se \ntoarc`, \l privi cu

speran]` pe George Demarest.– L-ai auzit pe tipul `sta? |ncearc` s` m` fure!Omul la care se referea protest`:– Ce insinua]i, domni[oar`? Trebuie s` trìm [i noi! Poate

vre]i s` v` las toate lucrurile aici, pe asfalt?– N-ai \ndr`zni s` faci asta!– Nu? O s` vede]i! Hei, bìe]i, ajuta]i-m` s` descarc!Se duse la camion [i \ncepu s`-[i pun` \n aplicare

amenin]area. Andie, dep`[it` de situa]ie, privi cum m`su]a eide ceai aterizeaz` pe o pubel`, urmat` de fotoliul ei preferat,de rafturile bibliotecii, de cutiile cu discuri, vesel`, c`r]i,adev`rate comori pentru ea, [i \n sfâr[it, palmierul ei pe


care-l sprijinir` neglijent de grilajul gardului. Ochii eiaruncau fulgere ucig`toare, dar b`rba]ii \i ignorar` custoicism furia.

– Ce o s` faci dup` plecarea lor? \ntreb` George, curios.El \ncerca \n continuare s-o z`reasc` ap`rând pe veri[oara

lui disp`rut`. Andie ridic` din umeri.– Nevoia te \nva]`. O s` g`sesc eu ceva.Disperarea ei cre[tea \ns` pe m`sur` ce pachetele se

\ngr`m`deau \n strad`.– Cutiile astea pot s` le car chiar eu, remarc` ea cu voce

tare ca s`-[i mai dea curaj.– {i divanul? {i etajerele? \ntreb` George.– {i biroul? interveni c`r`torul. Ce-o s` face]i cu ele? Ei?Ea privi \ntreb`tor spre George care \ns` ridic` din umeri.– A marcat un punct, recunoa[te, remarc` el.Disperat`, Andie spuse:– Mi-ar trebui ni[te catâri ca s` urc toate astea.– A[adar, ce facem? \ntreb` ner`bd`tor muncitorul. Pe aici

nu prea sunt catâri!– A[a este, recunoscu ea. Nu sunt decât m`gari!Gr`sanul se \nfurie [i-[i chem` oamenii care scoteau din

camion ultimele pachete.– N-am s` stau aici ca s` fiu insultat. Veni]i \ncoace, b`ie]i,

plec`m!Andie r`mase pe pozi]ie. Ar fi fost prea umilitor s` cedeze

tocmai acum când camionul se \ndep`rta, l`sând-o s`mediteze asupra sor]ii ei. Se pr`bu[i pe divan, de[i consider`c` este foarte nepotrivit aici, \n mijlocul str`zii. Nu mai aveadecât s` se apuce de treab`. Cutiile de carton erau

10 IRIS VALENTINE

\ngr`m`dite \ntr-un echilibru fragil, destul de periculos, unelepeste altele. |[i lu` deci avânt [i \ncerc` s-o ridice pe prima,f`r` nici un rezultat. Descurajat`, ridic` privirea spre GeorgeDemarest care o contempla cu un ochi critic.

Pân` acum, el nu-i fusese de prea mare ajutor, drept careea nu-i ceru p`rerea.

– Pot s` fac [i eu o propunere?– Nu, r`spunse ea sec. O spinare solid` mi-ar fi mai de

folos.Apuc` o alt` cutie de carton pe care, de data asta, reu[i s-o

ridice câ]iva centimetri, dar era totu[i prea grea, [i o l`s` s`cad` la loc pe canapea.

– Dumneata e[ti \nc`p`]ânat` ca un catâr, zise George. Nicinu vrei s` ascul]i ce vreau s` spun.

Cu Vif pe bra]ul stâng, el ridic` f`r` probleme cutia greacare aterizase pe genunchii lui Andie, [i o puse jos.

– Pot s` m` a[ez [i eu?Ea oft` [i-i ar`t` locul de al`turi.– Dac` vrei.George se a[ez`, \l instal` pe micu] \ntre ei, [i exclam`:– Dar chiar c` ai accent din sud.– Fire[te. Ce este a[a de caraghios?– Credeam c` te prefaci pentru ca bandi]ilor `stora s` li se

fac` mil` de dumneata.– Nu este genul meu... ripost` ea cu demnitate.Accentul specific d`dea vocii ei profunzime [i feminitate.

{tia c` multe femei se folosesc de asta. Dar pe ea cum puteas-o acuze de o stratagem` atât de ridicol`? |l privi pe Georgecu un aer b`nuitor.


– Te afli aici ca s` m` insul]i sau ca s` m` aju]i?– Ca s` te ajut, fire[te.– Atunci, gata cu tr`nc`neala, la treab`!– Ce ner`bd`toare e[ti! Probabil c` lucrezi ca reporter sau

redactor la vreo revist` oarecare...Andie trecu imediat \n defensiv`.– De ce spui asta?– Pentru c` ziari[tii au \n general programe [i termene

foarte stricte. |ntotdeauna mi s-au p`rut gr`bi]i [i \nclina]i s`ia decizii rapide [i adeseori incorecte!

Ea \l privi, uluit`.– Sunt redactor la o revist`, m`rturisi ea, neluându-i \n

seam` zâmbetul triumf`tor. Acum \ns` scriu scenariul la ocomedie muzical` intitulat` Zi dup` zi. |n principiu, ar trebuis` \ncep lucrul mâine diminea]`, dac` reu[esc s` m` mut pân`atunci. A[adar, m` aju]i sau nu?

Deodat`, Vif care \ntre timp privise cu interes evidentgr`mada de cutii, se pr`v`li de pe canapea [i \ncepu s` scoto-ceasc` \n cutia cea mai apropiat`. George \l recuper` repede[i se a[ez` din nou la locul lui. Copilul o privea pe Andie cuun zâmbet irezistibil.

– Dl`gu]`, tanti...Andie \i zâmbi la rândul ei.– {i tu e[ti dr`gu], iubitule. Dar deocamdat`... – Mi-e foame, continu` nest`pânit copilul, scuturându-l pe

George de mânec`.– Nu acum.– Vleau s` m`nânc! insist` Vif.Dar George nu-i d`du aten]ie.

12 IRIS VALENTINE

– Iat̀ cum o s ̀facem, \ncepu el pe tonul omului de afaceri care era.– Vleau s` m`nânc! Vleau mâncale!Copilul \ncet` dintr-o dat` s` mai cear` [i \ncepu s` plâng`

zgomotos.– |i este foame, zise Andie, mângâindu-l pe cap.– {i mie \mi este, dar acum nu `sta e cel mai important

lucru.George scoase din buzunar un pache]el cu stafide pe care

Vif \l apuc` imediat. Apoi trecu \n revist` lucrurile depuse petrotuar.

– Deci, sunt cincizeci [i opt de cutii de carton pline...calcul` el rapid. Ia s` vedem... Vom duce canapeaua la sfâr[it.M`su]a de ceai nu prezint` nici o dificultate, nicilampadarele... Cu biroul, o s` avem o mic` problem` lafiecare palier, dar dac`-l lu`m \ntr-o parte... o s` mearg`... ziseel, triumf`tor.

Vif \[i \ndesa lacom stafidele \n gur`. |ncepu s` scotoceasc`prin buzunarele lui George pân` când proviziile acestuia seepuizar`.

– Nu mai sunt, zise Vif pe un ton plâng`re].– Fii cuminte. Termin`m repede treaba aici [i apoi o s`

mânc`m.Copilul fu foarte dezam`git, dar curând cutiile de carton \i

atraser` din nou aten]ia.– A[adar, care este verdictul? \ntreb` Andie.George se uit` la ceas.– Eu am o \ntâlnire \ntr-o or`. Trebuie ca pân` la

dou`sprezece [i jum`tate dumneata s` fii instalat`, deci \nexact [aizeci [i [apte de minute [i patruzeci de secunde.


– Programarea este perfect`, dar cum o s` faci ca s-o respec]i?El o privi fermec`tor, cu un zâmbet de \ncurajare.– |]i propun un târg. Te ajut, [i dumneata o s` te ocupi de

Vif \n dup`-amiaza asta. De acord?Andie [ov`i.– Depinde la ce or` ai de gând s` te \ntorci. {i eu am o

\ntâlnire cu noul meu patron, la ora trei.El se gândi o clip`. P`rea iritat de faptul c` ea \i punea be]e-n

roate, [i Andie abia \[i st`pâni un zâmbet. George p`rea atâtde sigur pe el, \ncât ea se \ntreba ce s-ar \ntâmpla dac` cinevai-ar r`spunde „nu“.

– Am g`sit. Schimb`-]i ora \ntâlnirii pentru la patru, [i va fiperfect.

Andie scutur` din cap.– Imposibil. E prima mea zi aici [i nu pot s` \ncep prin a

schimba totul.– Deocamdat` \ns`, n-ai \ncotro, \i replic` el pe un ton sec,

l`sând evident la o parte tactica dr`g`l`[eniei.– Nici gând, o s` mearg` ca pe roate.Ea \[i arunc` privirea peste toate lucrurile \mpr`[tiate pe

strad` [i se hot`r\ s` accepte planul lui George. Exista totu[i oproblem`.

– Cum ai s` urci toate astea \ntr-o or`? Ar fi nevoie de celpu]in zece oameni.

El izbucni \n râs.– Ai \ncredere \n mine.– Va trebui de asemenea s` a[ez lucrurile la locul lor...– Am s` te ajut eu disear`, \i propuse el imediat.

14 IRIS VALENTINE

– Z`u c` ar fi fost mai bine s` cau]i o baby-sitter, n-ai mai fiavut toate necazurile astea!

El o privi, iritat.– Crezi c` n-am \ncercat? Dar sunt \ncep`tor \n asemenea

treburi, s` [tii...– Asta nu-i o scuz`, insist` Andie. |n fond, se pare c` nu e[ti

un tip prea organizat.– Eu, nu sunt organizat! se indign` el.– Copiii nu pot s` depind` de un program fix, trebuie mai

mult` suple]e.– M` acuzi degeaba. Eu consider c` sunt foarte \ng`duitor

cu programul. Dar un copil \]i poate schimba via]a. Mai alesatunci când nu [tii c` va trebui s`-l ]ii mai mult de o or`...

Andie \[i \ncrunt` sprâncenele.– Va trebui totu[i s` te organizezi mai practic, s`-]i adaptezi

programul dup` cel al lui Vif.George se ridic` dintr-o mi[care, se \mpiedic` de un scaun

pe care scria FRAGIL, [i ateriz` lâng` grilajul gardului.– Sunt deja \n \ntârziere la un prânz de afaceri care poate

s` aduc` milioane, [i dumneata \mi ]ii o predic` despre cumtrebuie crescu]i copiii!

Andie r`mase impasibil` la izbucnirea lui.– Ai nevoie de asta. |n primul rând, lui Vif \i este foame. |n

al doilea rând e obosit, n-ai decât s` prive[ti cum se freac` laochi. |n al treilea rând, i-ai pus pantofii invers. |n sfâr[it, ar fitrebuit s` te gânde[ti la o baby-sitter \nainte de a-]i programaprânzul de afaceri.

George privi consternat picioru[ele copilului [i-[i \n`bu[i o\njur`tur`.


– De fapt, ce meserie ai dumneata? continu` Andie.El oft`.– Sunt consilier financiar.Ea izbucni \n râs.– Mi-a[ fi dat seama!– Afacerea mea merge foarte bine! exclam` el. Cel pu]in,

pân` ast`zi... Atitudinea dumitale este absolut nejustificat`.Dac` o s` te gânde[ti mai bine, ai s` vezi c`...

Discursul acesta plin de demnitate fu \ntrerupt de Vif, care-[ideschise larg ochi[orii alba[tri [i anun]`:

– Vleau pipi...George \l puse imediat pe genunchii lui. Gest prostesc,

pentru c` imediat o pat` umed` \i \mpodobi pantalonii...– Oricum, trebuia s`-i duc la cur`]`torie disear`, zise el.Andie \l privi de data asta cu simpatie, lu` copilul [i-l puse

al`turi de ea, pe un ziar vechi...– |]i repet: este obosit, \i este foame, iar acum, are nevoie

s` fie schimbat.George \[i mu[c` buzele [i-[i privi ceasul.– Ne-au mai r`mas [aizeci [i patru de minute. Ei, ne-am

\n]eles cum facem?– Mi se pare c` n-am de ales!– Nici eu!Dar \n loc s` se apuce de treaba urgent` a c`ratului

mobilei, George se a[ez` din nou pe canapea. Dup` o t`cerelung` [i ap`s`toare, fata \ndr`zni:

– N-ar trebui s` \ncepi?El zâmbi misterios.

16 IRIS VALENTINE

– |mi a[tept ajutoarele. Ar trebui s` ajung` aici exact pestedou` minute.

Andie \ncepea s` cread` c` el \[i bate joc de ea, când, brusc,\i v`zu privirea luminându-se.

– Ah, iat`-i! Cu optzeci [i nou` de secunde \nainte.Vreo duzin` de elevi m`ricei \n uniform` urcau strada \n

direc]ia lor. George li se adres` pe un ton u[or autoritar dar [iglume] \n acela[i timp:

– Hei, bìe]i, care dintre voi vrea s` fac` rost de ni[te banide buzunar?

Bìe]ii se \ngr`m`dir` \n jurul lor. Andie se \ntreba \ngrijo-rat` dac` nu cumva este vorba despre vreo band` ca aceea dinWest Side Story. Ei o examinau din cap pân`-n picioare,evaluând situa]ia.

– Zece dolari pentru fiecare dac` o ajut`m pe domni[oaras`-[i care mobilele \n cas`, relu` George pe un tonconving`tor.

Bìe]ii se privir`. |nc` nu rostiser` nici un cuvânt.– Cinci dolari \n plus de persoan`, dac` face]i asta \n mai

pu]in de o or`, adùg` el.|n sfâr[it, ultima ofert` \i hot`r\. Un bìat mai voinic se

desprinse din grup.– Haide]i, bìe]i, zise el brusc. S`-i d`m drumul!|ntr-o clip`, te-ai fi crezut \ntr-un spital de nebuni, fiecare

alergând \ntr-o direc]ie diferit`, c`rând \n bra]e câte trei cutiideodat`. Se repezeau spre scar` când George \i opri.

– Trebuie s` v` organiza]i. Face]i un lan].Bìe]ii \l privir` nedumeri]i. George le explic` repede

despre ce este vorba:


– Doisprezece bìe]i \mp`r]i]i la patru etaje. Vreau s` fiecâte trei bìe]i la fiecare nivel. V` ve]i trece unul altuia cutiile,f`r` s` fie nevoie s` urca]i sc`rile.

Chipurile bìe]ilor se luminar`.– Este o idee istea]`, zise unul.– Eu urc sus, zise bìatul mai voinic. V` rog da]i-mi cheile.Andie le d`du cheile, [i \n câteva minute bìe]ii se aflar` la

posturile lor, câte trei pe palier. – Hei, domni[oar`!Andie privi \n sus [i-l z`ri pe bìat la fereastra de la etajul

patru.– Prinde]i cheile!Acestea c`zur` pe o traiectorie \ntâmpl`toare, dar George

le prinse cu \ndemânare [i le puse cu un gest reflex \n buzu-narul pantalonilor.

– Start! strig` el declan[ând cronometrul ceasului sù.Andie era impresionat`. George \ntindea, una câte una,

cutiile primului bìat, care le \ntindea urm`torului, [i a[a maideparte de-a lungul \ntregului lan].

Dup` o vreme, el \[i privi ceasul.– Sunt necesare aproximativ dou`zeci [i trei de secunde

pentru ca o cutie s` ajung` sus. Ia s` vedem: cinci secundecutia, \nmul]ite cu trei bìe]i pe palier, sc`zând câtevac`z`turi, plus factorul oboseal`...

O privi pe Andie cu un zâmbet radios.– {ase minute!Ei nu-i venea s` cread`.– Este imposibil! zise ea.Dar George \i alung` scepticismul.

18 IRIS VALENTINE

– De ce nu te-ai duce s`-l schimbi pe Vif? \i suger` el. Eulocuiesc \n apartamentul aflat chiar sub cel al dumitale.

Scoase cheile lui din buzunar.– Ai s` g`se[ti tot ceea ce vei avea nevoie \n vechiul lift de

marf`... {i este \n cuptor [i ceva de mâncare.– Hr`ne[ti copilul `sta cu semipreparate?– Nu-s prea rele, [i este foarte practic, zise el.Ea d`du din cap, ne\ncrez`toare, [i \ncepu s` urce scara. O

cutie de carton tocmai trecu pe lâng` ea.– Iat` un b`rbat care mai are multe lucruri de \nv`]at...

lans` ea tare.– Oh, Andie!Ea se \ntoarse \ncet [i-i \ntâlni privirea.– L-am dus ieri la magazin [i i-am cump`rat câteva h`inu]e.

O s` g`se[ti ni[te salopete curate \n dulapul de la intrare.Pamper[ii sunt \n l`ca[ul vechiului ascensor de marf`. Au unsistem ingenios de band` adeziv`. Nu mai este nevoie s`folose[ti ace de siguran]`, sunt \ntr-adev`r foarte...

– {tiu... \i t`ie ea vorba cu non[alan]`, sunt \ntr-adev`rfoarte practice, nu-i a[a?


Capitolul 2

Andie se opri \n prag, uluit`. Locul era str`lucitor, \n\ntregime alb.

|[i scoase cu un gest reflex ochelarii de soare ca pentru acorecta o fals` impresie, dar asta nu f`cu decât s`\nr`ut`]easc` lucrurile.

– ~sta nu-i un apartament, este o sal` de opera]ie! exclam`ea.

Vif se zb`tea ner`bd`tor \n bra]ele ei [i cerea imperios:– Vleau mâncale!– O clip`, puiule, trebuie mai \ntâi s` m` obi[nuiesc cu

lumina asta...P`trunse \n salon, orbit` de albul pere]ilor, al mobilelor, al

covorului, din fericire acesta \mpodobit cu un desen geome-tric albastru-\nchis. Soarele se reflecta \n cristalul careacoperea m`su]a joas`, proiectând raze luminoase pe peretelealb [i albastru, cu motive abstracte, din spatele canapelei. |nfa]a lui se afla un perete cu oglinzi care m`rea impresia de

lumin` [i de spa]iu. Andie oft`. Era ceva grandios... dar cusiguran]` ultimul loc din lume potrivit pentru a ad`posti uncopil de doi ani.

Se a[ez` u[or pe marginea unui fotoliu din piele alb` [i,dup` ce mai privi \nc` o dat` \n jurul ei, \i m`rturisi lui Vif:

– Cred c` am murit [i am ajuns \n cer. Nu exist` altèxplica]ie...

Micu]ul se repezi spre lampadar [i \ncepu s` trag` de fir. Ease ridic` [i-l lu` \n bra]e.

– Bun, puiule, o s` te schimb`m acum, dup` vechiul obi-cei de odinioar`. Unde a zis unchiul tù c` sunt scuteceleacelea?

Dup` ce scotoci peste tot, descoperi \n sfâr[it l`ca[ulvechiului ascensor lâng` baie, ascuns \n spatele unei u[i cubalamale vechi, camuflat` de mai multe straturi de vopsea alb`l`cuit`. Pe o etajer` erau a[ezate mai multe pachete cuscutece, tampoane de vat` [i o cutie cu pudr` de talc, printreni[te vechi sfori uzate. Andie se \ntreb` \n treac`t dac` ascen-sorul mai func]iona [i trase apoi cu grij` z`vorul la loc.

O saltelu]` pus` pe jos folosea \n mod evident ca mas` de\nf`[at, [i observ` cu satisfac]ie c` era acoperit` cu un cear[afalb, cu o cuvertur` peste care se afla un urs mare de plu[.

|[i aminti de vremurile când \i schimba pe cei doi fra]i ai eimai mici, \l puse pe Vif pe saltea [i nu-i fu deloc greu s`-i vin`de hac. Arunc` scutecele murdare \n g`leata pus` \n acestscop [i concluzion`, mul]umit`:

– La urma urmei, nu arat` prea rù apartamentul `stapentru un celibatar. Cu siguran]` c` este... practic.


Dar Vif n-avea de gând s-o lase s` scape atât de u[or. Cu ungest rapid, r`sturn` pachetul cu scutece, apoi tampoanele devat` [i pudra, [i izbucni \ntr-un râs vesel.

– }i se pare nostim, nu-i a[a?– Acum, mâncale? \ntreb` copilul plin de speran]`.– Bine, ai câ[tigat, dar nu-i prea drept!Deodat`, \n buc`t`rie se auzi o sonerie care o f`cu s` tre-

sar`. |nainte ca ea s` aib` timp s` se \ntoarc`, George intr` cao vijelie.

– Masa este gata, declar` el, \ndreptându-se direct sprebuc`t`rie. Gesturile lui mecanice se \nl`n]uiau cu o asemeneaprecizie \ncât Andie nu [tia dac` trebuie s` râd` sau s`-laplaude. El opri soneria ceasului plasat pe frigider, scoase far-furia din cuptor [i o puse s` se r`ceasc` \n congelator. Apoiporni din nou alarma.

– Peste dou` minute va fi la temperatura potrivit`, \iexplic` el. Acum laptele...

R`suci butonul aragazului [i imediat biberonul plin culapte, pus \ntr-o oal` cu ap`, \ncepu s` se \nc`lzeasc`.

– Pentru asta, de câte secunde este nevoie?– |ntre [aptezeci [i optzeci [i cinci, \i r`spunse el prompt,

aruncându-i o privire care o reduse la t`cere.Se vedea bine c` [tie ce face [i \n]elegea s` r`mân` st`pân

al acestor opera]iuni. Privirea lui se opri o clip` pe chipul per-plex al fetei. Lic`rirea amuzat` din ochi a[tepta parc` un com-pliment. Siguran]a gesturilor lui o f`cea s` se minuneze [i oatr`gea \n acela[i timp.

George verific` ceasul de pe frigider.

22 IRIS VALENTINE

– Ar trebui s` sune \n clipa când farfuria va fi gata de scosdin congelator.

– Incredibil... gândi ea cu voce tare.Ca s`-l testeze, continu`:– Pun pariu c` ai putea chiar s`-mi spui exact la ce or` vor

termina tinerii aceia de c`rat...– Au terminat, acum trei minute.Dar nu mai z`bovi ca s` râd` de stupefac]ia ei [i se repezi

\n dormitor desf`cându-[i gr`bit cravata.– Vin imediat, \i strig` el din mers. M` schimb.U[a r`mase \nchis` cam un minut [i jum`tate. Andie

a[tepta, curioas`, u[or tulburat` de gândul c` George era pecale s` se dezbrace \n \nc`perea de al`turi. Nu i-ar fi displ`cuts`-i vad` trupul suplu [i musculos...

Ceasul sun`, [i \n aceea[i clip` ap`ru George, \mbr`cat \ntr-uncostum albastru-\nchis, cu pantalonii cei p`ta]i de Vif pe bra].|i ag`]` de clan]a u[ii, apoi \[i leg` cravata cea nou`. Silueta luiviril` emana un puternic magnetism.

– Te-ai mi[cat repede!– Fire[te.|[i aranj` cravata [i, din doi pa[i, fu \n buc`t`rie [i opri

soneria.– Acum, s`-i d`m copilului s` m`nânce.|nainte ca Andie s` aib` timp s` r`sufle, el lu` trei c`r]i de

telefon de pe un raft [i le puse una peste alta pe un scaun dinfa]a mesei. Apoi, turn` mâncarea \ntr-o farfurie de plastic [i ot`ie \n buc`]ele mici; \l a[ez` pe Vif pe c`r]ile de telefon [ipuse farfuria [i biberonul \n fa]a lui. Ritmul [i energiami[c`rilor lui erau fascinante... Se opri brusc când observ`scutecele [i pudra r`sturnate.


– Ce-i dezordinea asta? \ntreb` el pe un ton critic.Andie deschise gura s` spun` ceva, dar f`r` s-o asculte el

\ncepu s` adune obiectele r`spândite [i s` le aranjeze ordo-nat pe raftul din dul`piorul improvizat \n l`ca[ul ascensorului.

– Trebuie s`-]i dau adresa restaurantului.Disp`ru \n cealalt` camer`, [i ea auzi clinchetul unei ma[ini

de scris. Când reveni, el flutura \n mân` o fi[` ro[ie de zececentimetri pe cincisprezece, pe care erau \nscrise numelerestaurantului [i num`rul de telefon, dactilografiate.

– De ce pe o fi[` ro[ie [i nu una alb`?– Este o chestie psihologic`... \i explic` el pe un ton

dezarmant de serios. Psihologii au f`cut, la cererea indus-tria[ilor, un studiu asupra culorii [i a impactului acesteiaasupra individului.

|ntors \n \nc`perea al`turat`, el ridic` tonul [i-[i continu`monologul.

– Ro[ul s-a dovedit a fi cea mai potrivit` culoare atuncicând este vorba despre \ntâlniri.

– Dar de ce ai b`tut la ma[in`? nu se putu ea ab]ine s`\ntrebe. Cu un stilou sau un creion ar fi fost exact acela[ilucru.

De fapt, r`spunsul lui n-o interesa prea mult, o intriga doarcomportamentul lui.

Nu auzi nici un r`spuns.– Hei, George...El ap`ru, cu o serviet` \ntredeschis` \n bra]e. Dup` ce-i

verific` con]inutul, o \ncuie [i o puse lâng` u[`.– Ai face mai bine s`-]i suni patronul [i s`-i propui s` v`

\ntâlni]i la ora trei, \i ordon` el.

24 IRIS VALENTINE

Ea se supuse automat [i se aventur` \n camera deal`turi. Aceasta era o replic` a salonului, dar maifunc]ional`. |ntr-un col], pe o m`su]`, se afla un computer[i o imprimant`. Al`turi, str`lucea biroul, gol, cu excep]iatelefonului [i a unei fi[e ro[ii asem`n`toare celei pe care eao ]inea \n mân`, pe care era dactilografiat, chiar \n centru,numele partenerului de afaceri cu care George urma s` iamasa.

Andie form` num`rul studioului.– Sunt Andie Maguire, se gr`bi ea s` spun`, vrând s` fac` o

bun` impresie. Pot s` vorbesc cu domnul Collier?Dup` o clip` de a[teptare, la cap`tul firului se auzi o voce

r`gu[it`.– Collier la telefon. Cu cine vorbesc?Ea se str`dui s` foloseasc` un ton entuziast.– Sunt eu, Andie Maguire.– Cine?Andie refuz` s` cedeze panicii. La urma urmei, abia sosise

\n acest ora[ str`in.– Andie Maguire, repet` ea prudent`, noua dumneavoastr`

redactor` la scenariul Zi dup` zi. – Senza]ional! exclam` el. Avem nevoie de sânge proasp`t,

tocmai l-am concediat pe redactorul [ef.Se opri o clip`, apoi \ntreb`:– Stai pu]in... Dumneata e[ti cea care vine din Carolina de

Sud?– P`i... da, domnule, de fapt din Carolina de Nord. V` mai

aminti]i? Am avut o \ntrevedere la Raleigh, luna trecut`.


– Când po]i s` \ncepi? r`cni Collier.– M` gândeam c` am putea s` ne \ntâlnim la un pahar [i...– La un pahar?– A[a a]i spus dumneavoastr` ultima oar`...– Eu?– Bine\n]eles, nu este obligatoriu...Chipul lui George ap`ru \n cadrul u[ii, f`cându-i semn s`

se gr`beasc` [i spunându-i \n [oapt`:– Ba da, aminte[te-]i de \n]elegerea noastr`.Andie se uit` la fi[a ro[ie pe care o ]inea \n mân` [i se auzi,

consternat`, spunându-i lui Collier:– Ba da, trebuie s` bem \mpreun` un pahar, repet` ea

cuvintele lui George, uimit` de propria-i \ndr`zneal`.– De acord! exclam` Collier pe un ton amuzat. Dup` o

diminea]` ca asta, simt [i eu nevoia de un pahar, [i chiar maimulte... Ne \ntâlnim la dou` [i jum`tate la cafeneaua dincol]ul str`zii Columbus. Este foarte aproape de studio [i...

– Nu, nu acolo, \l \ntrerupse Andie.– Cum nu?– Cunosc un loc mai pl`cut.La cel`lalt cap`t al firului, Collier oft`, [i Andie \i arunc` lui

George o privire imploratoare. Acesta \i lu` din mân` fi[a ro[ie[i i-o puse \n fa]a ochilor.

– La Clubul 21, zise ea scurt.Urm` o pauz` lung`, urmat` de un enorm hohot de râs al

patronului ei.– La Club 21?– Da, continu` cu curaj Andie dup` ce el se opri din râs.

Am adresa \n fa]a ochilor, este...

26 IRIS VALENTINE

– {tiu unde este, o asigur` Collier.– {i pentru c` ave]i nevoie de mai mult timp ca s` ajunge]i,

am putea s` ne \ntâlnim la, s` zicem... ora trei? Alo? DomnuleCollier... mai sunte]i pe fir?

– Da.{i \ncepu din nou s` râd`.– Bun. Ne-am \n]eles, la ora trei, la Club 21, repet` el.|nchise telefonul \ntr-un hohot de râs.– Este de acord? \ntreb` George.– Nu [tiu ce s` zic... m`rturisi Andie, pu]in stânjenit`.El o prinse u[or de bra] [i o conduse \n salon. Gestul lui

exprima siguran]` [i autoritate \n acela[i timp.– Ajungi \mpreun` cu Vif la Club 21 la ora trei f`r` cinci

minute [i eu ]i-l iau. Ce s-ar putea \ntâmpla nepl`cut?– Orice... r`spunse ea cu un aer sumbru.El \i zâmbi fermec`tor, dezarmant, ceea ce f`cu s`-i tresalte

inima.– Prive[te, \mi pun ceasul de mân` s` sune la ora trei f`r`

cinci.|[i potrivi cu meticulozitate ceasul, apoi se \ndrept` spre

divan. Scoase pernele [i, dup` ce trase cu \ndemânare cuver-tura, le a[ez` de o parte [i de alta a saltelei.

– Ca s` nu cad` dr`cu[orul `sta mic, \i explic` el.Scoase apoi p`turica de lân` albastr` din sertarul de sub

divan.– A[a, acum s` scot [i pernu]a lui.Andie d`dea din cap, impresionat`.– Trebuie s` recunosc c` te descurci grozav!El accept` complimentul cu pl`cere.


– Evident. Doar sunt consilier, nu uita asta...Ochii \i str`luceau, amuza]i. Cu o mân`, el lu` pantalonii

murdari, cu cealalt` servieta, [i deschise u[a cu hot`râre.Andie nu mai v`zuse niciodat` pe cineva controlând cu atâtau[urin]` o situa]ie. Dar, oare acum era \n interesul ei? Se gân-dea oare el m`car un pic [i la ea?

– George... \l strig` ea, nelini[tit`.El se \ntoarse cu o certitudine zdrobitoare.– La ora trei fix, nu uita.Cu un zâmbet condescendent, el reveni spre ea atât de

aproape \ncât era gata s-o ating`. Apropierea lui o tulbur`, nupentru c` i s-ar fi p`rut amenin]`tor, ci dimpotriv`, puternic [iseduc`tor.

Un instinct ascuns o avertiz` c` el nu-i va fi doar prietensau vecin. |ntre ei se aprinsese o scânteie, [i ea fu sigur` defaptul c` [i el era con[tient de asta. Se privir` \ndelung drept\n ochi...

– Trebuie neap`rat s` ne \ntâlnim la trei f`r` cinci, zise \nsfâr[it George. Dup` ce ai avut grij` de un copil de doi ani,\nainte s`-]i \ntâlne[ti noul patron, poate c` o s` ai nevoie s`-]iretu[ezi un pic machiajul.

Privirea lui poposi pe silueta ei m`run]ic`, pe blugiidecolora]i, pe tricou [i pe sandalele vechi.

|n fine, se \ndep`rt`, [i ea se sim]i u[urat`. Dar \n clipacând s` ias`, se \ntoarse spre ea, cu o lic`rire ciudat` \n ochi.

– I-am pus pe b`ie]i s`-]i a[eze rochiile \n primul dulap. S`]i-o pui pe cea ro[ie cu decolteul \n V.

Stupefiat`, ea \i replic` imediat:

28 IRIS VALENTINE

– M` gândeam s`-mi pun taiorul negru, este mai sobru.– E adev`rat. Dar mi-ar pl`cea s` te v`d \n rochia aia...Andie ar fi putut s` jure c` el \i f`cuse cu ochiul \nainte s`

\nchid` u[a.Dar nu avu deloc timp s` se gândeasc` mai mult la asta. Vif

terminase mâncarea. Din p`cate, nu totul \i intrase \n guri]`,cel pu]in jum`tate din mâncare era \mpr`[tiat` \n jurul lui, pejos. Se repezi, \ngrozit`, s` cure]e cu [ervete de hârtie. Lasfâr[it, [terse [i obr`jorii rotunzi ai copila[ului, mâzg`lit tot.

– |n]eleg acum de ce te-au poreclit Vif! exclam` ea.– Acum dolmim? \ntreb` el cu un aer nevinovat.– Excelent` idee, \ncuviin]` ea, uimit` cât de repede tre-

cuse deja o jum`tate de or`. Tu o s` te culci chiar acum. |ntimpul `sta eu am s` fac o baie [i o s` m` schimb.

Dup` vreo or` [i jum`tate, Andie \nc` a[tepta ca micu]ul s`se trezeasc`. F`cuse un du[ f`r` probleme \ntr-o baie de ocur`]enie sclipitoare [i se \nvelise \n halatul de baie, enormpentru ea. P`rul ei ro[cat, ondulat natural, se uscase \n valuriu[oare, [i se folosise de trusa de machiaj pe care o avea mereu\n po[et`. Era aproape dou` [i jum`tare [i nu [tia ce s` fac`.Nu era deloc recomandabil s` treze[ti un copil adormit, darnu avea \ncotro. |nc` nu avusese timp s` urce la ea ca s`-[i iahainele, [i se f`cea târziu.

– |mi pare r`u, puiule, dar acum trebuie s` te trezesc.|l mângâie cu tandre]e pe cap. O clip` mai târziu, el se trezi

[i-i zâmbi, ca [i cum nici nu dormise.– Acum, melgem la plimbale? gânguri el.– Ei bine, exclam` Andie, te cam gr`be[ti!– Plimbale?


– Da, da, ne ducem la plimbare. Dar mai \ntâi trebuie s`urc`m \n noul meu apartament, pe care nu l-am v`zut \nc`, [is` m` \mbrac.

Dup` ce-l schimb` pe Vif, urcar` la etajul de deasupra. Darajuns` \n fa]a u[ii, \i \nghe]` sângele \n vene.

– Nu se poate! Cheile mele sunt la George!|nnebunit`, cobor\ \n fug` sc`rile, cu Vif \n bra]e, intr` ca o

furtun` \n apartament [i se repezi la telefon.– Alo, informa]iile?... Da, informa]iile? A[ dori s`-mi da]i

num`rul de la restaurantul 21. Da, da acesta, Club 21.Form` apoi, cu mâna tremurând, num`rul. |i r`spunse o

voce distant`.– Aici Club 21.– Cu George Demarest, v` rog. Este...– Poftim?Vocea deveni mai pu]in distant` dar [i mult mai

politicoas`.– Este un director... Tocmai ia masa cu...Arunc` o privire pe fi[a ro[ie de pe birou.– Cu domnul Jeremie Shere, pre[edinte la Compania

General` Dinamic`.Aproape c` se sufoc` atunci când realiz` c` clientul lui

George era \ntr-adev`r o persoan` foarte sus-pus`. Se sim]ichiar foarte stânjenit` s` vorbeasc` cu atâta u[urin]` despre el.

– Mie mi-e foame ial, proclam` cu putere Vif. Vleau]iocolat`.

– Nu acum, puiule, [opti ea a[teptând la telefon. Pute]is`-l g`si]i, v` rog, este ceva urgent.

30 IRIS VALENTINE

– O clip`, doamn`. S` v`d ce pot face pentru dumneavoastr`.– Vleau ]iocolat`! \ncepu s` ]ipe Vif.Andie era u[or enervat`. B`rbatul de la telefon nu mai

venea. Dup` minute interminabile \n care Vif nu conteni s-otracaseze cu ciocolata lui, auzi \n sfâr[it:

– |mi pare r`u, doamn`, dar am ordin de la domnulDemarest s` nu-l deranjez.

– Dar nu \n]elege]i. Trebuie s`-i duc copilul [i...Andie se opri, dându-[i seama c` pentru cel de la cap`tul

firului, cuvintele ei nu aveau nici un sens.– Bun, relu` ea, disperat`. Pot s`-i las atunci un mesaj?

Spune]i-i c` vin imediat cu copilul, c` nu am haine [i...– V` rog?– M-a]i auzit bine. Nu am haine \n ce s` m` \mbrac [i vin

imediat cu copilul.– Doamn`, r`spunse omul cu nervozitate. Este inutil s`

veni]i. Voi fi foarte onorat s`-i transmit acest mesaj domnuluiDemarest imediat.

– Spune]i-i de asemenea c`, de acum, copilul este respon-sabilitatea lui, ad`ug` ea furioas`.

– Sigur, doamn`, dar...Andie \nchise telefonul, prea panicat` \ncât s`-i mai pese

de impolite]ea ei neobi[nuit`.– }iocolat`? ceru Vif de \ndat` ce ea termin` de vorbit.– Da, scumpule, r`spunse ea cu un zâmbet mali]ios. Cu

siguran]` c` la Club 21 vor avea [i ceva cu ciocolat`. Mergem.

** *


{oferului de taxi \i fu greu s` opreasc` \n fa]a restaurantu-lui, din cauza numeroaselor limuzine [i ma[ini de lux parcate\n zon`. {oferii acestora se plimbau cu un aer important \n sus[i-n jos a[teptându-[i st`pânii, dar Andie nu avea nici un chefs` priveasc` spectacolul. |n clipa când pl`tea cursa, ap`ru unom \n livrea [i-i deschise portiera. P`ru surprins s-o vad` peaceast` tân`r` \mbr`cat` \n blugi [i tricou, [i de-a dreptul uluitcând ea i-l \ntinse calm pe Vif. Omul lu` cu stâng`cie copilul[i a[tept` ca ea s` coboare ca s` i-l \napoieze.

Cu Vif \n bra]e, Andie se repezi spre intrarea restaurantu-lui. Portarul alerg` dup` ea dar nu reu[i s-o ajung` decât\nùntru. Ea abia dac` remarc` toate privirile care ourm`reau, când intr` \n sanctuarul sofisticat care era Club 21.

Clien]ilor foarte [ic ai barului nu le venea s` cread` când ov`zur` pe femeia aflat` acum la u[a s`lii de mese, cu un copil\n bra]e. Vif nu era deloc cooperant [i, sim]ind parc`disperarea lui Andie, se zb`tea ca un diavol \n bra]ele ei, \ntimp ce ea \ncerca s`-l z`reasc` pe George.

– |mi pare rù, doamn`, dar nu pute]i r`mâne aici, spuseportarul.

O apuc` ferm de bra], ceea ce f`cu s` sl`beasc` strânsoarealui Vif.

– Oooo! url` acesta, v`zând cum \i trece pe sub nas o tavìmens` cu pr`jituri, \n echilibru pe palma \ntins` a unuichelner.

– Mi-e foame! Vleau mâncale!|ntr-o frac]iune de secund`, se eliber` din bra]ele ei [i se

lans` \n urma chelnerului tropìnd pe picioru[ele-i gr`su]e,urm`rit de Andie [i de [eful de sal`, \nnebunit.

32 IRIS VALENTINE

|l prinser` lâng` o mas` la care se aflau o femeie [i doib`rba]i, \n ]inut` de gal`.

– Te-am prins, n`zdr`vanule! strig` ea, aplecându-se dup`el, f`r` s`-[i dea seama de uimirea celor de la mas`.

Zâmbetul politicos \i \ncremeni pe buze când \i recunoscupe cei trei. Erau Mia Farrow, Andy Warhol [i Steven Spielbergcare o contemplau stupefia]i. Andie se retrase, stânjenit`.

Sim]i o mân` care-i apucase bra]ul ca o menghin`, dar dedata asta nu mai era [eful de sal`. Se trezi fa]`-n fa]` cuGeorge Demarest ai c`rui ochi aruncau fulgere.

– |n sfâr[it, strig` ea, te-am g`sit! Poftim, ia copilul, deacum este \n grija ta.

– Vorbe[te mai \ncet... \i ordon` George, \ncercând s-oconduc` \ntr-un col] mai ferit. Dar ea refuza s` se mi[te.

– Sunt pierdut`, gemu Andie. Uit`-te la mine, nu pot s` m`prezint \n fa]a noului patron \n halul `sta, \mbr`cat` a[a.

– De ce nu te-ai schimbat? [uier` el printre din]i.Pe Andie o cuprinse furia, alungându-i panica.– Pentru c` ai dus pantalonii aceia la cur`]`torie cu cheile

mele \n buzunar, domnule consilier!George p`li. To]i clien]ii localului se ar`tau teribil de

interesa]i de aceast` dram` intim` care se derula \n fa]a lor.{eful de sal` \[i folosi \nc` o dat` toat` diploma]ia pentru a-i\ndep`rta pe cei doi, dar f`r` succes.

– Proste[te, m-ai f`cut s` nu pot intra \n propriul meuapartament!

– De acord, oft` George, am uitat, eram atât de gr`bi]i. Nusunt obi[nuit s` fac lucrurile \n grab`. Dac` n-ai fi complicattoat` situa]ia cu mutatul t`u...


– Dac` n-a[ fi f`cut ce?!– Ascult`, zise el autoritar ]inând-o de bra]. S` nu mai st`m

aici, \n mijlocul restaurantului, [i s` discut`m!– V` mul]umesc, zise [eful de sal`. N-a]i putea dumnea-

voastr` s`...– Nu, \i t`ie ea vorba. Este aproape ora trei, [i eu am \ntâl-

nire \n mai pu]in de un sfert de or` cu noul meu patron. Ce os` zic` atunci când o s` m` vad` astfel?

Privirea lui George se lumin` dintr-o dat`. |i venise o nou`idee.

– Un sfert de or`? repet` el. Ascult`-m`, eu nu suntdegeaba consilier. O s`-]i cumperi imediat o rochie.

Andie \l privi furioas`.– Ai \nnebunit? |ntr-un sfert de or`?– |n dou`zeci de minute. Po]i s`-]i permi]i s` \ntârzii cinci

minute.|l lu` pe Vif [i [i-l puse pe umeri.– Iat` cartea mea de credit. Cumperi totul pe cheltuiala

mea. Magazinele Bergdorf sunt la [ase minute de aici, la inter-sec]ia str`zii Cincizeci [i [apte cu bulevardul Cinci. Cump`r`prima rochie pe care o vezi. Pune]i-o chiar acolo [i te \ntorci\mbr`cat`. Dac` te gr`be[ti, \]i ajung dou`zeci de minute.

– Imposibil! protest` Andie.– Pierzi un timp pre]ios protestând, r`spunse George

punând degetul pe cadranul ceasului. Ai pierdut dejacincisprezece secunde.

– Dar...– Dou`zeci de secunde, continu` el, impasibil. Dou`zeci [i

una, dou`zeci [i dou`, dou`zeci [i trei...

34 IRIS VALENTINE

Capitolul 3

Era evident c` nu avea de ales. Dup` o ultim` privire spe-riat` adresat` lui George, plec` \n fug`. Avea impresia c`tr`ie[te \ntr-o lume de nebuni, dar ea era cea care se aruncase\n aceast` aventur`, f`r` s` se gândeasc`, iar acum trebuia s`mearg` pân` la cap`t.

– {ase minute pân` la Bergdorf... gândi ea cu voce tarealergând de-a lungul bulevardului. Era el oare expert [i \ncronometrarea deplas`rii?

Exact dup` [ase minute, cu cardul lui George \n mân`,Andie travers` ca o vijelie raionul de parfumerie [i se \ndrept`spre scara rulant`. La etajul cu rochii, privirea \i fu atras` ime-diat de un manechin suplu ce purta o elegant` toalet` bleu-marin cu decolteu p`trat, \nchis` \n fa]` cu ni[te nasturi mari.Fusta dreapt` era plisat` \n ultima treime. Nu era acesta stilulei obi[nuit, dar ]inuta era [ic [i, oricum, nu avea timp s`-[icontinue c`ut`rile.

– Am s` iau acest model, m`rimea treizeci [i opt, \i zise eaprimei vânz`toare care-i ie[ise \n cale. V` rog s` mi-o preg`ti]i,vin imediat. A]i putea s`-mi spune]i unde este raionul de\nc`l]`minte?

– Care? Avem raionul pentru juniori la etajul [ase, pantofiide firm` la opt [i...

– Care-i cel mai apropiat... o rug` Andie. Repede!Tulburat` de atâta grab`, vânz`toarea \ncepu s` se bâlbâie.– P`i... la doi... Drept \nainte [i la stânga.Andie deja plecase \n pas alerg`tor.– Cum pl`ti]i? strig` vânz`toarea dup` ea.– Cu carte de credit, \i r`spunse Andie strigând la rândul

ei. M` duc s` iau [i pantofii [i voi pl`ti totul deodat`.Tot alergând, privindu-[i ceasul la fiecare cincisprezece

secunde, lu` prima pereche de pantofi alba[tri pe care o z`ri[i se rug` Cerului s` i se potriveasc`. Ciorapi nu-[i va lua noi,Collier n-o s` observe asta.

– Mai am doar patru minute, murmur` ea, dându-[i seamac` era pe cale s` devin` la fel de meticuloas` ca GeorgeDemarest.

Lu` cutia cu pantofi [i se \ntoarse \n grab` la raionul derochii.

– V` rog gr`bi]i-v`, o rug` ea pe vânz`toare, mai am doarpatru minute. Poftim cardul.

F`r` s`-i pun` \ntreb`ri, vânz`toarea \i ar`t` unde eraucabinele de prob` [i-[i continu` treaba.

Andie se dezbr`c` repede [i-[i puse rochia cea nou`.M`sura i se potrivea [i oft` u[urat`. |[i puse apoi pantofii [iarunc` o privire \n oglind`.

36 IRIS VALENTINE

Rochia \i venea bine, [i imaginea pe care o z`ri i se p`ru\ntr-adev`r dr`gu]`. Modelul era mult mai sofisticat decât celepe care ea era obi[nuit` s` le poarte, dar \i pl`cea.

Ceasul ar`ta deja trei f`r` dou` minute. Din fericire po[etaei era destul de prezentabil`. Acesta fu ultimul ei gând coerent\nainte s` alerge la cas`.

– Poftim, doamn` Demarest, zise vânz`toarea.Andie tres`ri.– Dar eu nu sunt...|[i mu[c` buzele [i-[i \nghi]i restul frazei.– Mul]umesc, reu[i ea s` articuleze.|ntinse mâna ca s` ia stiloul s` semneze [i, vai, pierdu

atunci \nc` vreo câteva secunde pre]ioase când v`zu totalul.– Atâta face...? murmur` ea, \ngrozit`.– Este vreo gre[eal`? Nu... Oft` adânc, ridic` din umeri cu fatalism [i semn` nota de

plat`, cu numele de Andie Demarest...– O s` spun` c` este o nebunie ce-am f`cut... gândi ea cu

voce tare.– Nu v` face]i griji, r`spunse vânz`toarea. Invita]i-l la o cin`

de \ndr`gosti]i, [i l`sa]i-v` admirat` \n aceast` rochie \naintes`-i spune]i pre]ul. V` vine de minune.

– Mul]umesc, oft` Andie.Un minut mai târziu, alerga spre restaurant, \n ciuda

b`[icilor pe care i le f`cuser` pantofii cei noi. Ajunse la timp,a[a cum prev`zuse George.

– Bun` seara, doamn`, zise [eful de sal` \n timp ce \[iconsulta lista invita]ilor. Dumneavoastr` sunte]i...?


– Andie Demarest. Nu, vreau s` spun Andie Maguire, secorect` ea, \ngrozit`. Am \ntâlnire cu domnul Collier.

{eful de sal` g`si numele \n registrul s`u [i-i arunc` luiAndie o privire aprobatoare.

– Pe aici, doamn`. Domnul Collier n-a venit \nc`.– N-a venit \nc`? Este \n \ntârziere?Fu cât pe ce s` izbucneasc` \n râs, dar \[i d`du capul pe

spate [i, rec`p`tându-[i siguran]a de sine, \l urm` pe [eful desal` \n \nc`perea zgomotoas` a restaurantului. |l z`ri peGeorge a[ezat la o mas` din col] \mpreun` cu un domn \ntredou` vârste. C`]`rat pe genunchii acestuia din urm`, foarteocupat s` \nfulece o spum` de ciocolat`, se afla Vif.

|n clipa când trecu pe lâng` ei, George ridic` ochii [i o priviadmirativ. {i nu numai admirativ, remarc` ea, ci chiar impre-sionat... Impresionat de aceast` apari]ie sigur` pe ea, care tre-cea maiestuoas` prin fa]a lui. Ar`t` pe furi[ cu degetul spreceas [i-i f`cu, complice, cu ochiul.

– }i-am spus eu, exact dou`zeci de minute, zise el abiaauzit.

|nso]itorul lui se \ntoarse, curios, [i evident, fu [i elimpresionat de aceast` tân`r` foarte [ic.

George se gr`bi s`-i prezinte.– Domnul Shere, domni[oara Andie Maguire.Andie \i \ntinse mâna, str`duindu-se s` nu-l deranjeze pe Vif.– }iocolat`... zise acesta, cu un aer fericit, mâzg`lit tot pe fa]`.– V`d c` amândoi controla]i situa]ia, zise ea cu gra]ie. V`

rog s` m` scuza]i acum, am o \ntâlnire.|i \ntinse mâna lui George [i-i strecur` \n acela[i timp [i

chitan]a de la Bergdorf.

38 IRIS VALENTINE

– Fii atent!George o lu` zâmbind.– Este o pl`cere pentru mine, zise el curtenitor f`r` s` se

uite la chitan]`.O urm`ri cu privirea \n timp ce ea traversa \nc`perea,

f`când s` se \ntoarc` dup` ea toate capetele. {eful de sal` oconduse la o mas` din centru, [i ea se a[ez`, cu o ]inut` deregin`. Avu timp doar cât s` se reculeag` \nainte de sosirea luiLou Collier.

– A[adar, dumneata e[ti noua fat` din redac]ie? \ntreb` ovoce r`gu[it`.

Andie z`ri un b`rbat gras [i chel, cu pantalonii [ifona]i, cuo c`ma[` alb` cu mânecile suflecate, cu o cravat` demodat`.|[i ]inea haina pe bra] [i o arunc` pe speteaza scaunului\nainte s` se a[eze.

– Da, eu sunt Andie Maguire. Sunt \ncântat` s` v` cunosc.– Acum \mi amintesc de dumneata... Adu-mi un scotch

dublu... \i ceru el chelnerului.Apoi, scuzându-se, se \ntoarse spre Andie.– Sper c` nu te-am f`cut s` a[tep]i prea mult. Ast`zi toate

au mers pe dos la birou. Am crezut c` n-o s` ies viu din toat`harababura aia. Dumneata m`car e[ti punctual`. Este ocalitate pe care o apreciez.

– Mul]umesc, r`spunse Andie cu un zâmbet senin.„Dac` ar [ti el...“ gândi ea \n timp ce comanda o ap`

mineral`. |l z`ri deodat` pe George care o observa dincel`lalt cap`t al \nc`perii. Acesta ridic` paharul ca pentru atoasta, [i ea \i zâmbi discret \nainte s` se \ntoarc` spre noulei patron.


** *

– Pe aici, domni[oar`, domnul Demarest v` a[teapt`.Portarul ar`t` spre o limuzin` lung` neagr`, parcat` osten-

tativ chiar \n fa]a restaurantului, [i o conduse spre adâncurileei impresionante.

Andie ezit`, clipind din ochi \n soarele care se preg`tea s`apun`.

– Nu, cred c` v` \n[ela]i, nu este ma[ina mea.Dar portiera se deschise brusc [i ap`ru capul lui George

Demarest.– Vino, Andie, zise el voios.De pe bancheta larg`, el \i \ntinse un pahar cu [ampanie.– Acum, ce se mai \ntâmpl`? \ntreb` ea, uluit`.O clip` mai târziu, ap`ru la rândul ei [i o fe]i[oar`

mâzg`lit` de ciocolat`.– Am plimit o ]iocolat`, Andie! declar` mândru Vif.Cu mânu]ele unsuroase, strângea o tablet` de ciocolat`

topit` pe jum`tate.– Oh, Vif! strig` ea uitând de toate cele, e[ti dezgust`tor.Scoase o batist` din po[et` [i, \n ciuda protestelor

micu]ului, \i [terse viguros obr`jorii rotunzi.– N-ar trebui s`-l la[i s` se \ndoape cu ciocolat` [i alte

dulciuri, remarc` ea. Nu-i face bine.– Ast`zi s`rb`torim, zise George f`r` s` se tulbure. Vino,

]i-am l`sat [i ]ie pu]in caviar.

40 IRIS VALENTINE

Intrigat` la culme, Andie urc` \n ma[ina spa]ioas`. Dup`c`ldura sufocant` de afar`, aerul condi]ionat i se p`ru obinecuvântare. Se sprijini de speteaza moale [i se \ntinse cupl`cere. La dreapta lui George se afla un mini-bar, unde elpuse sticla de [ampanie \n frapier`. Televizorul mergea, evi-dent pentru fericirea lui Vif, ai c`rui ochi nu se desprindeaude ecran.

George se aplec` [i \nchise portiera. Instantaneu, nu semai auzi nimic din zgomotele ora[ului sau din fream`tulstr`zii; totul fusese estompat de geamurile fumurii. Andie secufund` \n pernele moi [i se relax` total.

– Parc` a[ fi \n paradis... declar` ea.George ridic` \ncet cupa de [ampanie.– S` bem pentru c` m-ai ajutat s` \nchei afacerea cea mai

important` din via]a mea.– Eu?– Tu [i Vif, amândoi. Când Jeremie Shere m-a v`zut \ntor-

cându-m` la masa lui cu Vif \n bra]e, bunicul din el s-a topit dedragoste.

– |ntr-adev`r, am observat [i eu.– Dar n-ai v`zut contractul pe care l-am semnat!– |mi pare r`u, probabil c` \n momentul acela eram

ocupat`.George \ncepu s` râd`.– Shere a auzit toat` discu]ia noastr` când ai ap`rut acolo.

Când te-a v`zut zburând ca o s`geat` ca s`-]i cumperi o rochie,mi-a promis c`, dac` te \ntorci \n timpul pe care l-am stabilit,m` angajeaz` ca expert-consilier la societatea lui.

Andie f`cu ochii mari.


– A[adar, amândoi a]i pariat pe mine?El d`du din cap.– {i ai reu[it s` apari... exact la timp.|[i puse mâna pe mâna ei cu un gest care se voia amical,

dar privirea \i era \nc`rcat` de sub\n]elesuri, [i mâna lui,provocatoare, \ntârzie \ndelung. Inima fetei \ncepu s` bat` cuputere.

– Felicit`ri, Andie. Ast`zi mi-ai salvat via]a de dou` ori.B`trânul Shere a fost atât de impresionat \ncât mi-a \mpru-mutat limuzina lui pentru restul zilei.

Privirea lui pân` acum serioas` se mai \mblânzi [i ochiic`p`tar` acea nuan]` aurie atât de seduc`toare.

– Nu ne-a mers prea r`u, nu-i a[a?– Deloc, recunoscu ea.Era totu[i hot`rât` s` p`streze o oarecare rezerv`. Abia se

cunoscuser`, iar Vif era coco]at al`turi de ei.– Cred totu[i c` este timpul s` ne \ntoarcem acas`. Am avut

cu to]ii o zi foarte \nc`rcat`, iar Vif trebuie s` mai m`nânce [ialtceva decât dulciuri.

George p`ru dezam`git.– De ce s` ne gr`bim? Avem la dispozi]ie ma[ina pentru

toat` seara. Ne-am putea plimba prin parc [i te-a[ conduce s`facem un tur al ora[ului.

Andie ezit`. Ideea de a str`bate ora[ul \n limuzin` \mpre-un` cu George era extrem de tentant`, dar se sim]ea epuizat`de toate evenimentele de peste zi, iar copilul pe care-lc`raser` ore \ntregi dup` ei avea nevoie de o baie [i de o mas`bun`.

42 IRIS VALENTINE

– |mi pare rù, George, poate alt` dat`, zise ea cu real`p`rere de rù, privind \n gol, \ngândurat`.

El avu o reac]ie de nemul]umire, neobi[nuit s` fie refuzat,apoi \[i re]inu un zâmbet. Poate c` refuzul acesta nu era chiaratât de rù.

– Care-i problema? \ntreb` el.– Vif are nevoie s` fie schimbat [i s` fac` o baie. Eu sunt

istovit` [i mai am multe de f`cut. De fapt, nici n-am prea mân-cat, [i dac` beau prea mult` [ampanie pe stomacul gol, o s`m` pr`bu[esc \n bra]ele tale.

Ideea o amuz`, pentru c` avea impresia clar` c` lucrul aces-ta nu l-ar fi sup`rat pe George. Dar era timpul s` revin` larealitate... Se aplec` \n fa]` [i b`tu \n geam.

– Da, doamn`?Vocea [oferului ajunse la ei prin intermediul unui microfon.– Du-ne acas`, James.– La intersec]ia bulevardului Columbus cu strada optzeci [i

unu, adùg` George, resemnat.– {i \ntâlnirea ta cum a decurs? o \ntreb` el.Andie \ncepu s` râd`.– Patronul meu este incredibil. Este absolut contrariul tù.– Adev`rat?Siguran]a lui George o provoca parc` ironic, [i ea nu

rezist` ispitei. Zâmbi mali]ios.– Pe de alt` parte, se \mbrac` aiurea, doar dac` nu cumva

ne-am \ntors la moda anilor [aizeci... |n plus, este foarte direct[i repezit. Cu siguran]` c` pe biroul lui este o dezordinetotal`... e foarte dezorganizat.

El ridic` sprâncenele.


– Nu seam`n` deloc cu mine, a[adar?– Nimeni nu poate fi ca tine, George, relu` ea, deschizân-

du-[i larg ochii verzi. Tu e[ti unic.– ~sta este un compliment?– Nu [tiu... Nu m-am gândit \nc` la toate consecin]ele

acestei afirma]ii.De data asta, George fu luat pe nepreg`tite. Dar departe de

a se ar`ta vexat, p`rea dimpotriv`, c`-i apreciaz` ironiile.Totu[i nu era genul lui Andie de a flirta atât de \ndr`zne], darnu putuse s` se ab]in`. |n fa]a perfec]iunii \ntruchipate, acontrolului de sine, a siguran]ei afi[ate, un demon feminin oincita s` r`stoarne leul de marmur` de pe piedestalul lui. |nadâncul sufletului, dorea pe undeva s`-l vad` mai vulnerabil.

– {tii, continu` ea, jucându-se cu [uvi]ele ce-i c`deau pefa]`, uneori cred c` sim]ul tù organizatoric atât de dezvoltat\]i dùneaz`...

Asta era prea mult! El o privi de parc` ea ar fi \nnebunit.– Ce vorbe[ti? Cum \]i \nchipui c` mi-ar dùna?– Vezi tu, insist` ea, nici m`car nu-]i po]i imagina o situa]ie

\n care tu s` fi gre[it.– Fire[te c` nu. Stilul meu de via]` \mi reu[e[te sut` la sut`.Andie \[i intensific` accentul sudist [i-l privi cu ni[te ochi

fermec`tori.– Pun pariu c` tu nu-]i po]i imagina ceva care s` nu fie

planificat, clasat, catalogat, cronometrat...– Nu, r`spunse el, u[or agasat. Nu-i nici un rù \n faptul c`

e[ti organizat.Va reu[i totu[i s`-l scoat` din s`rite...

44 IRIS VALENTINE

– Nu, fu ea de acord. Dar tu dep`[e[ti acest stadiu!– Ce vrei s` spui?– De exemplu, am v`zut c` clasezi inutil coresponden]a.– {i ce-i cu asta?Andie fu cât pe ce s`-[i piard` cump`tul.– Nu ]i se pare ciudat s` clasezi reclamele \n ordine alfa-

betic`? De fapt, ce faci cu ele?– Pot s` te \ntreb ce cùtai \n clasoarele mele?– Un burete.George fu gata s` se sufoce.– Un burete? |n clasoarele mele?– |mi pare rù, se scuz` ea, re]inându-[i un zâmbet. Dar

n-am putut rezista. N-am mai v`zut niciodat` un loc ca aparta-mentul tù. Pare c` totul a fost a[ezat dup` un anumit plan.C`m`[ile tale sunt toate atârnate \n acela[i sens, pantaloniipu[i la exact trei centimetri unul de altul... Cum reu[e[ti?

George f`cu o mutr` misterioas`.– Secret profesional, care cost` foarte scump ca s`-l ob]ii...Andie \l privi, uluit`. – E[ti uimitor...– Mul]umesc.De data asta, ea nu mai g`si nici un argument, iar el era

mândru de originalitatea sa.– Nu-]i cer s` faci ca mine, dar totu[i, nu eu eram azi-

diminea]` cu toate lucrurile pe trotuar.Era rândul lui s-o pun` la zid, cu logica lui implacabil`.

Andie oft`, dezam`git`. Nu reu[ise s`-l \nving`. P`cat c` eraatât de frumos... Arunc` o privire piezi[` spre profilul luienergic. Era prea perfect...

George \i surprinse privirea [i zâmbi enigmatic.


– Nu te \mbufna. Unei femei nu-i [ade bine s` aib` ideipreconcepute...

Andie r`mase blocat` v`zându-se astfel dat` \n vileag.Cu o mân` u[oar`, el \i mângâie bra]ul. – S` nu ne juc`m, Andie. E[ti prea seduc`toare, [i de

asemenea foarte inteligent`.Apoi t`cu, dar \[i intensific` mângâierea. Andie sim]i cum

inima \ncepe s`-i bat` mai repede, cu atât mai mult cu cât nuera deloc preg`tit` pentru scena asta.

– A[ vrea s` te s`rut, chiar aici, acum, [opti el, sorbind-odin priviri.

Ar`t` apoi spre Vif care era fascinat de ecranul televizoru-lui, [i continu`:

– Sunt sigur c` nici n-ar observa.Andie sim]i c` i se taie r`suflarea. |ntr-un fel, vrusese s`-l

aduc` aici, dar acum se sim]ea nesigur`. George nu era unadolescent pe care po]i s`-l manevrezi. Era un b`rbat matur,dinamic, preg`tit s` ]in` totul sub control, inclusiv pe ea.

El o privi cu aten]ie [i spuse, sorbind o gur` de [ampanie:– Dar n-am s-o fac. Cel pu]in nu imediat...Andie \[i rec`p`t` glasul:– Cu siguran]` c` nu! Gânde[te-te c` abia ne-am cunoscut.– Este adev`rat, \ncuviin]` el, cu ochii str`lucind. Dar a tre-

buit s` facem fa]` atâtor evenimente \mpreun` \ncât asta com-penseaz`. Nu po]i s` nu recuno[ti, soarta ne-a adus \mpreun`,[i vreau s` aflu de ce.

Siguran]a lui o descump`nea, dar o [i fascina.– Chiar a[a?– Dar n-am s` te for]ez, \]i promit.

46 IRIS VALENTINE

Pentru o clip`, \n ochi \i lic`ri o scânteie, apoi continu`:– {i asta face s`-mi fie mai u[or s`-]i spun ce am de spus...Andie tres`ri.– Ce anume?El \[i relu` mângâierea senzual` de-a lungul bra]ului ei.– Am pentru tine ve[ti bune [i ve[ti proaste...– Ce s-a mai \ntâmplat? se nelini[ti ea.– La urma urmei, poate c` nu este o veste atât de proast`.

Totul depinde de felul t`u de a vedea lucrurile.Andie habar n-avea unde voia el s` ajung`. – {tii pantalonii aceia pe care-i purtam azi-diminea]`,

\ncepu el \ncet. Cei pe care i-am dat la cur`]at pe bulevardulColumbus, la o cur`]`torie care, pe timp de var`, \nchide laora cinci...

Fetei \i trebuir` câteva secunde ca s` \nregistreze mesajul.Apoi \[i aminti cu precizie c` cheile apartamentului s`ufuseser` aruncate \n grab` \n buzunarul pantalonilor \nchestiune.

– Oh, George, nu se poate! exclam` ea.George d`du din cap.– Sunt lucruri care se mai \ntâmpl`...– Unui consilier-expert ca tine?– Eram gr`bit, am uitat s`-mi golesc buzunarele.Andie nu putu s`-[i ascund` consternarea.– Ai uitat?! Tu, marele George Demarest, care-[i bate la

ma[in` mesajele pe fi[e ro[ii de zece pe cincisprezece cen-timetri, care-[i claseaz` coresponden]a publicitar` \n ordinealfabetic`? Tu, ai uitat?


– Nu-]i face griji, r`spunse el repede. Sunt sigur c` se afl`tot \n buzunarul meu. O s` le lu`m mâine când deschidecur`]`toria.

– Mâine?Andie era pierdut`.– {i pân` atunci, unde \mi sugerezi s` dorm?El \i zâmbi fermec`tor.– Ei, asta ne aduce la vestea cea bun`. Eu sunt foarte sen-

sibil la farmecele tale...Se opri, fascinând-o cu privirea.– |n seara asta, continu` el ca [i cum i-ar fi f`cut o mare

favoare, vei dormi cu mine...

** *

– |mi pare r`u, domni[oar`, dar nu este chip s` descuibroasca asta. Va trebui s` a[tepta]i s` v` recupera]i cheile de lacur`]`torie.

Andie era pe palier, \n fa]a u[ii apartamentului ei. Oft` cutriste]e, [i privi fi[a galben` pe care erau dactilografiate cuvin-tele: „Depanare l`c`tu[erie“ urmate de num`rul de telefon [ide sloganul: „deschide u[i cu orice marc` de broa[te“, fi[` pecare George considerase necesar s-o claseze. Ea \i repet` acestlucru l`c`tu[ului venit s-o ajute, dar acesta ridic` din umeri.

– Bine\n]eles, pot s-o deschid. Dar numai dac` tai \n jurulei [i \nlocuiesc toat` broasca. Numai c` atunci, u[a dumnea-voastr` atât de frumoas` va fi complet distrus`.

Veni [i George, cu Vif \n bra]e, tr`gând dup` el un c`ruciorpliant.

48 IRIS VALENTINE

– Cum merge?Andie \i arunc` o privire uciga[`, \n timp ce l`c`tu[ul \[i

relu` povestea spunându-i-o [i lui George.– Este o broasc` foarte eficace... fu singurul comentariu al

lui George.– Ai \nceput s` abuzezi de acest cuvânt, \i arunc` ea,

furioas`.F`r` s` mai spun` nimic, el \i lu` fi[a galben` din mân` [i

not` pe ea marca broa[tei.– Vai, dar cum de n-o ba]i la ma[in`?El n-o lu` \n seam`.– Cât cost` deplasarea?– Treizeci de dolari.George scrise [i aceast` cifr` pe fi[` [i-[i scoase portofelul.– Pot s`-mi pl`tesc [i eu notele... \l asigur` Andie.– O iau pe cheltuiala mea, la fel ca [i rochia asta

\ncânt`toare. Dac` nu ai oricum nimic altceva s`-]i pui, este opl`cere pentru mine s` te admir \n ]inuta asta.

Râsul \n care izbucnise l`c`tu[ul se opri brusc \n fa]aprivirii glaciale a femeii.

– Dac` nu mai ave]i nevoie de mine, bâigui el, eu o [terg.|[i adun` sculele [i se gr`bi s` dispar`.– Ei bine, zise George vesel, mi se pare c` nu mai avem

altceva de f`cut decât s` petrecem o sear` pl`cut` amândoi...


Capitolul 4

Urm` o clip` de t`cere, \ntrerupt` de vocea lui Vif, plin` desperan]`:

– Mai ai ]iocolat`?George \ncepu s` râd` [i o privi pe Andie.– Hai s` \ncerc`m s` ne descurc`m! Buc`t`ria mea este de

aceea[i dimensiune cu a ta, vrei s-o \ncerci?– Credeam c` sunt invitat` la cin`, r`spunse ea, \nc`

agasat`. Acum trebuie s` [i g`tesc?– Vrei s` m`nânci ce g`tesc eu?Ea oft` amintindu-[i de semipreparatele lui.– Ai câ[tigat. A[a c`, ast`-sear` o s` mânc`m pui dup` o

re]et` sudist`... Dar trebuie s` facem cump`r`turi \nainte s` se\nchid` magazinele. Frigiderul t`u nu m` inspir` deloc... Estede-a dreptul „necorespunz`tor“.

– Ast`zi dup`-mas` era foarte eficace...– Iat` problema ta: confunzi eficace cu necorespunz`tor.– Nici mai mult nici mai pu]in!

Cu Vif coco]at pe umerii lui, George \ncepu s` coboarescara, urmat de Andie care ducea c`ruciorul pliant.

– Tu ce zici, Vif? \l \ntreb` George pe copil. Sunt eu„necorespunz`tor“?

Fe]i[oara copilului se \ncrunt` [i micu]ul p`rea s`-[icânt`reasc` r`spunsul.

– Da, zise el \n sfâr[it.Andie [i George se privir` [i izbucnir` \n râs. Fata sim]i cum

\i trece sup`rarea \ncetul cu \ncetul. Aceast` mic` glum`fusese de ajuns ca s`-i apropie din nou.

Un minut mai târziu, mergeau pe bulevardul Columbusprintre numeroasele magazine [i prin fluviul mul]imii. P`reauo tân`r` pereche ie[it` la plimbare cu copila[ul lor. Andie tre-buia s` recunoasc` faptul c` aceast` idee nu-i displ`cea deloc.De altfel, mama lui Vif tot nu ap`ruse.

Privind pe furi[ profilul frumos al lui George, ea se \ntre-ba unde s-o fi aflând Mindy [i de ce v`rul ei nu f`cuse nimicca s-o g`seasc`. Dup` cum \i era obiceiul, acesta p`rea foartelini[tit, ca [i cum totul nu era decât o problem` de organizare[i de bun-sim].

Atunci când voia, George [tia s` se arate fermec`tor. |i ar`tacu amabilitate toate locurile interesante, [i pentru prima oar`de când sosise la New York, Andie \ncepu s` priveasc` \n jurulei. Pân` acum, toat` aten]ia ei fusese concentrat` pe pro-blemele cu mutatul [i pe \ntâlnirea cu noul patron. Acum aveatimp din bel[ug s` priveasc` la ceea ce o \nconjura.

Peste tot, vitrinele expuneau m`rfuri \mbietoare. Chiar [ib`c`nia avea farmecul ei, cu rafturile de stejar pline demirodenii [i diverse borcane. Treceau prin fa]a a tot felul de


magazine. Se vedeau \n vitrine produse de patiserie ungure[ti,juc`rii mecanice, umbrele de import, pantofi de firm`,buchete japoneze, vinuri [i brânzeturi italiene[ti, mâncareindian` de luat acas`... Bulevardul era plin de restaurante, dela cele mai mari [i mai scumpe pân` la modestele pizzerii.

Aceea[i diversitate se reg`sea [i \n mul]imea de oameni. LuiAndie nu-i venea s`-[i cread` ochilor. Vedea blugi decolora]i,piept`n`turi punk, costume europene, mape [i serviete delux... Oamenii mergeau \n ritmul \n care p`rea s` trìascòra[ul, gr`bi]i, preocupa]i.

– Este un adev`rat circ aici! exclam` ea când revenir` \nfa]a cl`dirii lor. N-am v`zut \n via]a mea atâ]ia oameni la unloc. Este ca o curs` cu obstacole...

George \i zâmbi.– Este prea mult pentru tine, a[a, ca de prima dat`? Andie puse punga cu alimentele cump`rate pe trepte [i

privi \n jurul ei.– Oh, nu! Ador asta!Soarele, ajuns la orizont, colora strada \n nuan]e portocalii.

Undeva, un sunet de vioar` anun]a parc` venirea serii. Pestrad`, oamenii se \ntorceau la casele lor. O doamn`m`run]ic` [i \n vârst` \[i plimba pe trotuar cei doi dobermaniuria[i. |n fa]a por]ii imobilului al`turat, copiii se mai jucau\nc` cu bile.

Andie zâmbi \ncântat`. New York-ul putea s` fie un ora[ istovi-tor, dar niciodat` plictisitor. Se \ntoarse radioas` spre George.

– Am impresia c` \]i place totu[i faptul c` suntem vecini.– Oh, da! Nu mi-a[ fi imaginat niciodat` asta... [i nici c`

poate s` existe o fiin]` ca tine... adùg` ea ironic.

52 IRIS VALENTINE

– Este un compliment sau o critic`? \ntreb` el, s`ltându-ldin nou pe Vif pe umeri.

– S` zicem c` e[ti probabil persoana cea mai original` din\ntregul imobil.

– Te \n[eli! protest` el. A[teapt` s`-i cuno[ti pe ceilal]i. Eunu sunt nimic pe lâng` ei.

Lucrul acesta nu era prea lini[titor pentru Andie. Darinstinctul \i spunea s` nu-l mai h`r]uiasc` cu \ntreb`ri. El \ivenise \n ajutor la nevoie, [i acum, dup` ce „criza“ trecuse, nuavea nici un motiv s`-i \ntoarc` spatele. Sim]ea c` [i el esteatras de ea. Dac` \[i va juca corect c`r]ile, seara s-ar puteadovedi mult mai interesant` decât prev`zuse, mai ales dup` osingur` zi petrecut` la New York. Cât de repede se derulauaici lucrurile! se gândi ea. Cine [tie ce-i rezerva viitorul...

– De acord, George, r`spunse ea cu c`ldur` \n glas.Vorbe[te-mi despre cei ce locuiesc \n casa asta; am s` hot`r`scdup` aceea care este mai original.

Lu` punga cu alimente de pe trepte [i se preg`tea s` urce,când el o opri.

– Vezi u[a aceea de dedesubt?Ar`t` spre un grilaj din fier forjat sub scara de la intrare,

mascând u[a de intrare la subsol.– Acolo locuie[te Barnes. Nu l-a v`zut nimeni de [ase ani...Andie \l privi pe George câteva clipe ca s` se asigure c`

nu-[i bate joc de ea, [i apoi se aplec` s` examineze mai binelocul.

– De [ase ani? repet` ea. E[ti sigur c` \nc` mai tr`ie[te?– Singura dovad` a existen]ei lui este coresponden]a pe

care o prime[te, [i enormul teanc de jurnale pe care le


arunc` la fiecare sfâr[it de lun`. Cred c` cite[te tot ce etip`rit. Este incredibil. A[teapt` sfâr[itul lunii iunie [i ai s`vezi...

– Este ciudat, \ntr-adev`r. Dar tot mai r`mâi [i tu \ncompeti]ie!

– A[teapt`, exist` [i mai rù.Andie \ncepea s` urce scara, când careva \n spatele ei

\ncepu s` strige. Tres`ri [i se \ntoarse. |n mijlocul str`zii, untân`r urla:

– Daryl! Daaaryl!!– Iat` un alt rival \n aceast` competi]ie a ciuda]ilor, zise

George ar`tând spre etajul superior al imobilului, de cealalt`parte a str`zii.

Fereastra se deschise, cineva se aplec` \n afar` [i arunc` unobiect care ateriz` pe pavaj cu un zgomot metalic. Tân`rul dinstrad` \l culese [i disp`ru \n imobil.

– Acolo, sus, este Daryl; nu-i merge interfonul.– {i atunci musafirii lui \l strig` [i el le arunc` cheile. Este

\nc` destul de logic.George \ncepu s` râd`.– Crezi? A[teapt` câteva s`pt`mâni \nainte s` dai un verdict

definitiv.– De când \i este stricat interfonul?– De aproximativ patru ani. La New York totul merge

repede, \n afar` de cazul când vrei s` ob]ii ceva de la propri-etarul tù.

Lui Andie nu-i venea s` cread`.– De ce nu [i-l repar` singur? La noi acas`, tata repar` tot

ce se stric`. Este stupid s` a[tep]i s-o fac` altul \n locul tù.

54 IRIS VALENTINE

– |ntr-adev`r, dar acesta nu este punctul forte al lui Daryl.Când ajunser` la primul etaj, George \i spuse:– Familia Hernandez. |]i place salsa?– N-am mâncat niciodat`, r`spunse ea, mirat`.– Asta nu se m`nânc`, se ascult`... fie c`-]i place sau nu.

Familia Hernandez [i-a cump`rat o combin` stereo nou`. Dinp`cate, nu le-au mai r`mas suficien]i bani ca s`-[i cumpere maimulte discuri. Nu-l au decât pe `sta, pe care ador` s`-lasculte...

Andie nu f`cu nici un comentariu. La etajul doi, adulmec`o arom` dulceag`, persistent`. De fapt, arom` de be]iga[earse.

Citi pe u[` numele:– Sheila Neuman. Miroase bine...– Sheila este guru-ul nostru. Prime[te adeseori la ea corul

local al lui Swami Brhavtahambu. Asta \nseamn` cinci ore decântece acompaniate de instrumentele acelea indiene carescot sunete tânguitoare. |n compara]ie cu asta, cei din familiaHernandez sunt ni[te „lini[ti]i“.

Ar`t` apoi spre u[a din fa]` [i f`cu o grimas`.– Aici st` Candida. Este o cânt`rea]` care n-a avut niciodat`

un angajament, dar \[i petrece timpul exersându-[i vocea. {i\]i po]i da seama cu u[urin]` de ce n-a ob]inut niciodat` vreunrol!

|n sfâr[it, ajuns pe palierul lui, George \i ar`t`:– Thea Beaumont, scriitoare. Lucreaz` acas`, [i n-o v`d

deloc. |[i petrece timpul la telefon, rezolvându-[i problemeleb`ne[ti.


|ncepur` amândoi s` râd`. Dup` ce termin` cuprezent`rile, George introduse cheia \n broasc`, deschise u[a[i declar`:

– Cel ce locuie[te aici este singurul normal!

** *

O or` mai târziu, Andie se bucura de o scen` de perfect`fericire casnic`. Vif mâncase ni[te ou`-ochiuri [i un iaurt cufragi, f`cuse o baie, iar ea se afla \n buc`t`rie, \ncercând s`preg`teasc` puiul cu porumb, dup` re]eta sudist`, pentrucin`. |n salon, George \i citea copilului o poveste iar acesta \[isugea nep`s`tor degetul.

– {i mama ursule]ului spuse: cine a dormit \n patul meu?– Dolmit? gânguri Vif.Amândoi erau \ntin[i pe canapea, bra]ul lui George

cuprinzându-l pe micu], [i Andie fu frapat` de tandre]ea careemana din acest gest simplu. Se gândi c` el era de fapt multmai vulnerabil decât voia s` arate.

– {i când Cârlion] Auriu se trezi [i z`ri ur[ii, \[i lu`picioarele la spinare [i fugi...

Vif smulse cartea din mâinile lui George [i o studie cuaten]ie. Pentru prima oar`, \n apartament se f`cu lini[te. PeAndie o cuprinse o u[oar` emo]ie la gândul serii care oa[tepta. Era sigur` c` \ntre ei se va petrece ceva. George eraimprevizibil dar nu era timid. Ea se sim]ea fericit` \n rolul dest`pân` a casei. Afar`, ora[ul vibrând, \i acompania cu zgomo-tul lui de fond. Prin cele trei ferestre \nalte, se z`rea cerul carese \ntuneca \ncetul cu \ncetul.

56 IRIS VALENTINE

– Este ciudat s` m` aflu \ntr-un mare ora[, zgomotul nu\nceteaz` zi [i noapte.

– De aceea New York-ul este numit ora[ul care nu doarmeniciodat`... r`spunse George.

Vif i se c`]`r` pe genunchi [i i se ghemui la piept \n timpce el \i mângâia p`rul cu tandre]e.

– Dar se mai [i doarme uneori? \ntreb` ea \n vreme ceundeva, jos, se trântea o u[`.

– O s` te obi[nuie[ti.Andie \i privi o clip` pe cei doi, b`rbatul dinamic [i copi-

la[ul obosit. I-ar fi pl`cut s` le fac` o fotografie... Cu siguran]`c` George nici nu-[i d`dea seama de locul pe care-l ocup` \ninima lui copilul. Un bebelu[ cerea mult` munc`, dar existau[i momente binecuvântate, ca acesta...

Un gând \i \ntunec` \ns` visarea.– |n afar` de mama lui, mai [tie cineva c` Vif se afl` aici?– Nu, de ce? Ce vrei s` spui?Andie introduse pr`jitura \n cuptor [i d`du focul mic sub

crati]a \n care se aflau puiul [i boabele de porumb.|i explic` apoi:– M` refer la autorit`]i. |]i dai seama c` Vif este un copil

abandonat?– Eu nu consider c` este \ntr-adev`r. Mindy poate s` apar`

\n orice clip`.– Dar...– Eu sunt unchiul lui, de ce n-ar r`mâne o vreme s` stea cu

mine?Bra]ele i se strânser` instinctiv \n jurul copilului, [i Andie

sim]i o strângere de inim`.


– Bine\n]eles, spuse ea cu blânde]e. Poate s` r`mân` cutine o vreme. Numai c` poate ar trebui s` anun]i pe cineva,poli]ia de exemplu.

Chipul lui George se \ntunec`.– Te rog s` ui]i asta, bine? Lucrurile sunt perfecte a[a cum

sunt. Nu este pentru prima oar` când Mindy dispare.Uimirea ei fu de scurt` durat`, sim]ise ea c` se ascundea altce-

va \n povestea asta. Se a[ez` a[adar [i-l \ndemn` s` continue.– Mindy n-a fost niciodat` o mam` pentru acest copil. Avea

[aisprezece ani când s-a trezit \ns`rcinat`, [i mama ei, m`tu[aDorothee, l-a luat \n grij` pe Vif. Mindy a fost trimis` \ntr-uninternat, [i \ntotdeauna l-a tratat pe Vif ca pe un fr`]ior c`zutdin cer. Totul ar fi fost perfect dac` m`tu[a Dorothee n-ar fimurit acum [ase luni. Bietul micu] chiar c` n-are noroc.

Observ` c` Vif adormise, [i-[i puse un deget pe buze. Andiese ridic` \n vârful picioarelor [i-l lu` u[urel \n bra]e ca s`-l lasepe George s`-i preg`teasc` patul. Dup` ce-l culc`, ei \l privir`\ndelung, stinser` lumina [i se retraser` \n buc`t`rie.

– Poftim, \i zise ea \ntinzându-i o furculi]`, \ntoarce puiul.Eu verific pr`jiturile, [i când porumbul va fi fiert, am s` fac [isalata.

– E[ti foarte eficace.– Te previn, George, dac` te mai aud o dat` rostind cuvân-

tul `sta...El \ncepu s` râd`.– Dar \l spun special. Te-am observat \n timp ce g`teai. Pun

pariu c` gustul merit` toate preg`tirile.Se afla foarte aproape de ea, umplând mica buc`t`rie cu

vitalitatea lui.

58 IRIS VALENTINE

– Totul este sub control?Mai degrab` lui [i-ar fi pus aceast` \ntrebare, [i ea \i

m`rturisi:– Pentru cineva care se afl` dintr-o dat` pus \n fa]a unei ast-

fel de responsabilit`]i, pot s` spun c` te descurci destul de bine.|l privi atent o clip`, apoi \l \ntreb` direct:– De ce?Chipul lui r`mase impasibil.– M` sim]eam r`spunz`tor.Sub masca lui non[alant`, Andie b`nuia o fiin]` extrem de

sensibil` [i de profund`. A[a c` \[i puse \n glas toat` c`ldura [i\n]elegerea de care era \n stare.

– Din ce motiv?George o privi [i citi \n ochii ei sinceritate. Privirea ei lumi-

noas` merita adev`rul.– S` zicem c` Vif [i cu mine am avut parte de aceea[i expe-

rien]`, cu o diferen]` esen]ial` \ns`: el [tie cine sunt mama [itat`l lui.

Ridic` mâna ca s` \mpiedice orice manifestare de simpatiedin partea lui Andie.

– Nu este nimic dramatic \n asta. Eu sunt adult.Andie [ov`i \nainte s` vorbeasc`.– Nu cred c` ]i-a fost prea u[or... M`car [tii unde te-ai n`scut?George ridic` din umeri.– Mi s-a spus c` undeva \n Mun]ii Appala[i, sau o alt`

regiune la fel de s`rac` pe plan economic. Mama mea nu eranici ea mai \n vârst` decât Mindy, [i m-a abandonat cândaveam doar o lun`.

Foarte emo]ionat`, Andie \ntreb`:


– {i ce s-a \ntâmplat?– N-am s` te plictisesc acum cu pove[ti dramatice. Sunt

foarte mul]umit de via]a mea, [i n-am nici un regret.– Nu te cred. Trebuie s` sim]i am`r`ciune, furie...– De ce?– Pentru copil`ria ta nefericit`.– Dar copil`ria mea n-a fost nefericit`. Am fost adoptat la

vârsta de cinci s`pt`mâni de c`tre domnul [i doamnaJonathan Demarest, un cuplu burghez foarte fericit, locuind\ntr-un cartier tipic burghez. Via]a mea a decurs foarte banal:[coala unde am studiat [i am jucat baschet, universitatea,unde am avut o rela]ie lung` cu o fat` fermec`toare care m-ap`r`sit [i s-a m`ritat cu altul. Dup` ce mi-am c`utat o vremecalea, m-am instalat \ntr-un ora[ mare [i am pornit s` cautvisul american clasic. Am mai avut o leg`tur` care s-a terminatla fel de clasic. {i, din una \n alta, iat`-m` aici \n buc`t`ria mea,privindu-]i ochii \nduio[a]i.

Andie \ntoarse capul. El nu voia s`-[i manifeste \n fa]a einici o emo]ie. Dar ea era convins` c` ata[amentul lui fa]` deVif era legat de experien]a lui personal`. |n ochii ei, el nu vareprezenta niciodat` imaginea americanului de condi]iemedie, \l g`sea extraordinar [i fascinant.

– Dar tu? \ntreb` el, curios.O privea \ngândurat cu ochii lui de aur.Andie zâmbi, cu un aer un pic misterios.– Eu? eu sunt clasica „frumoas` din sud“ care a crescut

\ntre slujbele de duminic`, verile lungi [i calde, [i gospod`riafermei, incluzând aici [i buc`t`ria. Animalele mele favorite

60 IRIS VALENTINE

erau un cal numit Pretzel, o juninc`, Annabelle, [i b`trânulcâine Tatty pe care tata mi l-a f`cut cadou când am \mplinit[aisprezece ani. Pân` azi-diminea]`, singurul ora[ mare pecare l-am vizitat, \ntr-o excursie cu [coala, a fost Washington.Am urmat facultatea la Duke, unde am ob]inut o diplom` deredactor. Dup` care, am colaborat la Ora copiilor cu unchiulWiggly, din Winston-Salem. Unchiul Wiggly era un bìat dinsud, simpatic, atunci când nu era \n fa]a camerelor de luatvederi. Mai târziu, a ob]inut rolul unui veteran r`nit \n r`zboi,\ntr-o comedie muzical`, [i mi-a propus s` scriu eu scenariul,ceea ce am f`cut pân` vinerea trecut`.

– {i cu unchiul Wiggly ce s-a \ntâmplat?Ea ridic` din umeri.– Piesa a sfâr[it prin a muri de la sine. Eu voiam s`-mi

l`rgesc orizontul [i s` trìesc \ntr-un ora[ mare. David, a[a \lchema de fapt, [tia c` nu poate s` m` opreasc`. De altfel, cândam plecat, el avea deja o nou` rela]ie.

– A[adar, acum \]i vezi de via]a ta?Ea ridic` din nou din umeri [i se pref`cu c` nu observ`

privirea lui provocatoare.– Piesa aceasta nou` nu prea are succes [i poate fi oricând

retras`. Au nevoie de idei noi, [i nici nu puteau s` g`seascìdei mai noi decât ale mele!

Andie zâmbi amuzat`, [i se l`s` brusc o lini[te pl`cut`,plin` de promisiuni.

– Cina este gata... anun]` ea, o clip` mai târziu.El se apropie de ea, [i dintr-o dat` o prinse de umeri.

Foarte \ncet, dar cu hot`râre, buzele lui George le cùtar` peale ei.


Amestecul de tandre]e [i for]` pe care el \l emana oemo]ion` profund. |[i \nl`n]ui bra]ele pe dup` gâtul lui [i-ltrase spre ea. Inima \i b`tea cu putere. Se \mbr`]i[ar` plini depasiune.

Ea deschise ochii [i-l privi cu timiditate. Resim]ise el oareaceea[i tulburare ca [i ea? Chipul lui emo]ionat o umplu debucurie. George \i cuprinse din nou buzele, [i mâinile \icoborâr` \ntr-o mângâiere voluptuoas` de-a lungul sânilor [icoapselor.

Se privir` \ndelung \n t`cere. Apoi Andie se str`dui s`-[irecapete st`pânirea de sine. Aveau toat` seara \naintea lor, [iea nu voia s` gr`beasc` lucrurile.

– Pr`jiturile sunt coapte, zise ea, aplecându-se ca s` lescoat` din cuptor.

Se arseser` de fapt pu]in, dar George p`rea s` nu observe.T`cut, sorbea din priviri silueta supl` din fa]a lui.

Masa fusese aranjat` foarte aproape de locul \n caredormea Vif, [i se a[ezar` u[urel, f`r` zgomot.

– Este ziua cea mai ireal` din via]a mea, [opti ea.Privirea lui George ar fi putut s` topeasc` [i pietrele, iar

degetele lui \i mângâiau foarte provocator palma. Ea se ridic` s` sting` lumina [i s` aprind` cele dou`

lumân`ri de pe mas`. Se trezir` sc`lda]i \n intimitatea luminiilor calde.

Zgomotele ora[ului ajungeau \n`bu[ite pân` la ei... Trecuun autobuz, un câine \ncepu s` latre... Andie se sim]ea accep-tat` \n acest univers. O adiere lini[titoare p`trundea prinfereastra \ntredeschis`.

62 IRIS VALENTINE

– Nu-mi vine s` cred c` sunt cu adev`rat aici, murmur` ea.– Vrei s`-]i dovedesc?– Cum?– S`rutându-te.Ea \ncepu s` râd`, pentru a mai amâna scaden]a. Totul

mergea atât de repede... Nu voia totu[i s` precipite lucrurile,mai ales când sim]ea atâtea promisiuni...

– Nu acum, George, mai \ntâi s` mânc`m [i...– Nu fi nervoas`, Andie, mai devreme sau mai târziu tot vei

fi a mea; eu sunt un om r`bd`tor.Tân`ra nu g`si nimic s`-i r`spund`, dar inima \i b`tea s`-i

sparg` pieptul când el se aplec` [i, prinzându-i fa]a \n mâini,o s`rut` cu tandre]e.

– E[ti o mic` zân` venit` din Sud ca s` m` tulburi... Nicim`car nu [tiu dac` e[ti real`, dar sunt foarte hot`rât s`descop`r asta.

Andie era de-a dreptul cucerit`. Ochii i se \nchiser` instinc-tiv când el \i cuprinse din nou buzele. Dar visul fu \ntrerupt cubrutalitate de un urlet venit din strad`:

– Daaaryl!– Oh, nu! gemur` amândoi deodat`.Vif se mi[c`, [i-[i puse mânu]a peste fa]`.– Daryl!Urletul f`cea s` zorn`ie geamurile.– Daryl! Daaaryl!Gata, era prea târziu; b`ie]elul se ridic` \n [ezut, arunc` o

privire \nspre masa \nc`rcat` cu bun`t`]i [i hot`r\ imediat :– Mi-e foame! Vleau mâncale!


Capitolul 5

– Bine, a[az`-te.George puse iar`[i trei c`r]i de telefon pe un scaun [i

instal` copilul. Andie sim]ea o oarecare \ncordare \n vocea lui.Se vedea c` era la fel de dezam`git ca [i ea de aceast` \ntreru-pere, dar hot`rât s` ia partea bun` a lucrurilor.

Vif se arunc` pe puiul aflat \n fa]a lui, de parc` n-ar fi mân-cat nimic toat` ziua.

– M` \ntreb unde bag` atâta...– Este \n cre[tere.George se a[ez` la rândul lui [i-[i puse [ervetul.Foarte curând, micu]ul pierdu orice interes pentru farfuria

din fa]a lui [i-[i \ndrept` aten]ia spre cele dou` lumân`ri.– Flumoas` lumina, zise el \ntinzând mânu]a spre flac`r`.– Aten]ie, arde!Unchiul lui \l opri imediat [i puse lumân`rile \n afara razei

lui de ac]iune.– Unde eram, va s` zic`? Ah, da, vorbeam despre...

– Aten]ie! Paharul!Prea târziu. Vif \l r`sturnase \ncercând s` ajung` la pr`jituri.

Vinul se prelinse pe fa]a de mas`, dar Andie \l [terse repede.– Nu sunt pagube prea mari, remarc` ea, u[urat`.{i \ntorcându-se spre copil, \l amenin]` cu degetul.– Data viitoare când o s` mai vrei ceva, te rog s` ceri!– Lapte? zise imediat micu]ul.George se ridic` repede.– M` duc s` aduc. Supravegheaz`-l pân` atunci.– Poate c` ar trebui s` a[tept`m s` termine el de mâncat ca

s` ne continu`m masa.– Nu-i nevoie.Puse bolul cu lapte pe mas`, [i se servi cu poft` din puiul

cu porumb.– Este delicios...Un minut trecu \n lini[te. Prezen]a lui Vif o f`cea pe Andie

s` fie \ncordat`, dar \ncerc` s` relanseze discu]ia.– De cât timp ]i-ai f`cut propria ta afacere?– Nu de prea mult` vreme.Se aplec` s` ia de jos o buc`]ic` de pui c`zut`.– Am lucrat timp de zece ani ca analist \ntr-o mare

societate. Apoi serviciul nostru a fost desfiin]at, f`r` preaviz.Ea \l asculta doar pe jum`tate, f`r` s`-l piard` din ochi pe

Vif.– Dup` care, nereu[ind s` g`sesc ceva de lucru cu un

salariu echivalent...– Te-ai hot`rât s`-]i creezi propria societate, \ncheie ea

repede \n locul lui, ar`tând spre cu]itul pe care copilul \ncercas`-l apuce.


George \l lu` imediat, ceea ce provoc` un urlet de protest.– |l vleau! Vleau!– Nu, este periculos pentru tine, \i spuse unchiul cu

fermitate, punând cu]itul departe de el.Apoi se \ntoarse spre Andie [i relu` discu]ia.– Ideea asta \mi umbla prin minte de ceva vreme. Acum era

ocazia, sau niciodat`, s` m` lansez.Prinse la timp farfuria care era gata s` cad`.– Zolz, mai vleau!– Eu cred mai degrab` c` pic` de somn, zise Andie.George p`rea c` este pe punctul de a-[i pierde

r`bdarea, dar se st`pâni, t`ie câteva buc`]ele [i le d`ducopilului care, \n loc s` le m`nânce, le arunc` peste mas`.Dou` buc`]ele aterizar` \n paharul lui Andie, stropindu-irochia cea nou`.

– Asta mai lipsea! strig` ea, cu o privire crunt`. |]i repet c`b`ie]elul `sta este obosit. Nu-i e foame.

– Vrei s` m`nânci puiul `sta? \ntreb` George pe un tonsever.

Vif scutur` din cap, [i-[i plimb` linguri]a prin farfurie\nainte s` [i-o \ndese \n gur`.

– Cel mai nostim este \ns`, relu` George discu]ia, c`societatea care m-a concediat a fost primul meu client.

– Vleau unt! ceru micu]ul.– Aveam zece ani de experien]` la ei, continu` George

impertubabil. Când au avut nevoie de un expert, eu amcâ[tigat f`r` probleme contractul. {i i-am \ncasat cu salariulmeu pe un an \ntreg...

66 IRIS VALENTINE

– Flumos! exclam` Vif.F`r` nici un avertisment se c`]`r` pe mas`, punându-[i

genunchiul \n untier`. George \l prinse rapid [i-l a[ez` dinnou pe c`r]ile de telefon.

– Vleau asta! Vleau asta! urla copilul zb`tându-se ca undr`cu[or.

– Te asigur c` este epuizat.Dar unchiul scutur` din cap [i lu` copilul pe genunchi.– Ce vrei?– Vleau asta! zise el ar`tând lumân`rile.– Lumân`rile?– Da, lumân`lile! veni r`spunsul repede.– Nu, zise scurt Andie.– Nu, repet` [i George. Este periculos.Vif \ncepu s` suspine.– Lumân`lile! Vleau lumân`lile!– Asta este numai vina lui Daryl! exclam` Andie. O s`-l scu-

tur eu pe idiotul `sta [i pe prietenii lui tâmpi]i c` au trezitcopilul.

Vif continua s` plâng`; George f`cu gre[eala s` nu-l maistrâng` \n bra]e. Imediat, copilul se urc` iar`[i pe mas`,r`sturnând totul: pui, porumb, farfurii, vinul, un adev`ratdezastru.

– Ajunge! exclam` Andie pierzându-[i r`bdarea. Du-te lalocul t`u!

{i, iritat`, ad`ug`:– |i trebuie un scaun \nalt cu bare. Nu-l po]i pune pe un

teanc de c`r]i de telefon [i s` te a[tep]i ca el s` fie cuminte.


– Este vina mea? Nu eu am avut ideea acestei cinefanteziste. Ai vrut s` m` impresionezi!

– Un scaun \nalt este eficace, domnule expert, c`r]ile detelefon nu sunt.

Din nou, copilul \[i \ncerc` norocul [i porni spre lumân`ri,dar Andie fu mai rapid`.

– |n pat, dr`cu[orule!– Dolm, Zolz? \ntreb` Vif, smiorc`indu-se.– Este obosit, traduse George. Vrea s` doarm`.– Nu mai spune! zise ironic fata.– Dolm... repet` Vif.– Da, scumpule, \ncuviin]` ea, acum o s` te culci. De altfel,

cu to]ii o s` facem asta...Se opri, stânjenit`, \n mijlocul frazei. Dar din fericire,

George nu auzise nimic. Cur`]a cu eficacitate dezastrul de pemas`. Pân` la urm`, remarc` stânjeneala ei.

– Ce cau]i?– Tu unde ai s` dormi? Ai vreun pat pliant sau vreun sac de

dormit?El nu-i r`spunse, ceea ce nu f`cu decât s`-i creasc`

nervozitatea.– Poate câteva p`turi groase, puse una peste alta?– |mi pare r`u, dar n-am decât un singur pat. |n general,

nu opresc pe nimeni s` doarm` la mine... adic` \n \nc`pereaal`turat`.

Ea ro[i [i arunc` o privire \n dormitor. Patul, dublu, eradestul de larg pentru dou` persoane, dar destul de strâmtpentru a favoriza intimitatea. Andie \nghi]i cu dificultate.

68 IRIS VALENTINE

– C`m`[ile mele sunt atârnate \n dulap, po]i s` iei una cas` dormi \n ea.

Andie nu avea de ales. Fi[a galben` pe care se afla num`rulde telefon al l`c`tu[ului era pe birou. Sau sp`rgea broasca [icheltuia apoi o avere pe una nou`, sau dormea cu George.Dup` cele dou` luni de chirie pl`tite \n avans, f`r` s` maipun` la socoteal` comisionul agen]iei [i comisionul pentrumutat, chiar c` nu-[i mai putea permite s` pl`teasc` o noaptela hotel.

Ghemuit \n bra]ele ei, Vif adormise, [i ea \[i d`du dintr-odat` seama cât este de obosit`.

George lu` copilul [i-l culc`, a[ezat bine \ntre perne.Lini[tit acum, micu]ul se ghemui confortabil sub p`turic`.Andie remarc` tandre]ea cu care unchiul s`u \l s`rut`. Apoi, \nvârful picioarelor, veni lâng` ea.

– Sunt d`râmat, [opti el. Haide, \n pat toat` lumea.Ea \l privi cu un aer sever care \ns` nu avu nici un efect

asupra lui. El disp`ru, desf`cându-[i \ntre timp cravata, [ireveni o clip` mai târziu cu o c`ma[` curat` pe care i-o arunc`.Ea o prinse din zbor f`r` s` spun` nimic. La rândul lui, George\[i scoase c`ma[a, dând la iveal` torsul viril [i puternic. Apoise duse \n dormitor, l`sând u[a deschis`.

Cu siguran]` c` se purta special a[a. Visaser` amândoi la osear` romantic`, dar `sta nu era un motiv s` se joace cu ea.Doar dac` nu c`uta o scuz` bun` ca s-o atrag` \n patul lui.Andie oft` [i se retrase cu demnitate \n baie.

Dar fire[te, fu obligat` s` ias`, \mbr`cat` \n c`ma[a apretat`care-i venea pân` la jum`tatea coapsei. Vif dormea, [idormitorul era cufundat \n \ntuneric.


Intr` cu precau]ie, ne[tiind ce o s` g`seasc` [i, consternat`,z`ri silueta lung` sub cear[afuri, ca o mumie \nf`[at`.

– George, strig` ea \ncet. Dormi?T`cere. Se apropie de ceea ce se presupunea c` este partea

ei de pat [i murmur`, \n cazul \n care el ar fi ascultat:– Nu-mi place deloc aranjamentul `sta...Deodat`, \i veni o idee [i \ncepu s` râd`. O idee foarte

simpl`... [i foarte eficace... gândi ea. Trase cuvertura care erabine prins` sub saltea la picioarele patului [i se strecur` \n pat\n sens invers.

– Noapte bun`, zise ea vesel`. {i vise pl`cute...George r`mase nemi[cat, [i f`r` \ndoial` c` ar fi r`mas a[a

toat` noaptea, dac` n-ar fi fost trezit cu brutalitate dou`zeci deminute mai târziu.

Chiar \n clipa când Andie \ncepea s` a]ipeasc`, o muzic`asurzitoare izbucni undeva \n apropiere. Parc` ar fi fost \ntr-odiscotec` din New Orleans. Se auzeau trompete, tobe mari,instrumente de percu]ie care acompaniau un cor spaniol.

Se gândi la \nceput c` poate viseaz`. Dar o lovitur` maiputernic` \n tob` o f`cu s` tresar`. Se ridic` \n pat [i se trezinas \n nas cu George. Acesta p`rea s` admire sistemul inge-nios pe care ea \l inventase ca s` se culce, [i o privea amuzat.

Noroc c` Vif nu se trezise.Deodat` \n]elese ce se \ntâmpl`.– Familia Hernandez! exclam` ea.– Ei da, este melodia de care-]i spuneam, Los caballos de

Madrid.– Dar este atât de tare... Nu se plânge nimeni?– Ba da, toat` lumea. A[teapt` un pic.

70 IRIS VALENTINE

– Hei! Hernandez! Opre[te imediat muzica aia!Dup` câteva secunde, acela[i ordin se repet`. {i slav`

Domnului, muzica \ncet`, l`sând locul zgomotelor ora[ului.Andie se \ntinse la loc, u[urat`. George \[i a[ez` bine perna

[i se preg`ti s` se culce. Privind cu respect spre fereastr`,Andie murmur`:

– |]i mul]umesc, suflet bun, oricine ai fi...George [opti râzând:– Sufletul bun este Daryl...

** *

Prima s`pt`mân` petrecut` de Andie la New York fu unadev`rat caleidoscop de impresii noi. Munca ei, destul derigid` la \nceput, deveni destul de repede interesant`.Cunoscu o mul]ime de oameni [i intr` \ntr-un fel de rutin` dincare f`ceau parte Vif [i George.

Prima noaptea petrecut` la el \n apartament crease unprecedent, [i acum cina destul de des cu ei.

|n fiecare sear`, când se \ntorcea acas` pe la ora [ase, urcarepede scara [i g`sea pe u[` câte un mesaj dactilografiat, deexemplu:

„Am cump`rat un pui enorm. Ai [ti s`-l g`te[ti?...“ Sau:„Po]i s`-l iei pe Vif la tine sâmb`t` pe la dou`?“... Sau: „Câttimp trebuie s` fierbi un ou ca s` fie moale?“ etc...

Dup` noaptea lor de pomin`, George p`stra distan]a.Andie nu [tia dac` s` se simt` u[urat` sau dezam`git`, dar cuexcep]ia câtorva s`ruturi rapide pe palier, intimitatea lor fizic`


user

Formato

gianninajollys

r`mânea \ntr-un punct mort. Deveniser` buni prieteni, \ngeneral prea gr`bi]i sau prea obosi]i ca s` se mai gândeasc` [ila altceva. Atrac]ia fizic` era \n continuare prezent` dar ]inut`deoparte. Prezen]a permanent` a lui Vif \i \mpiedica s` deafrâu liber sentimentelor.

|n prima s`pt`mân`, Andie se sim]i u[urat` c` nu trebuies` g`teasc` la ea acas`. |nc` nu-[i desf`cuse toate bagajele [i segândea s-o fac` \n weekendul urm`tor. Doar patul [i câtevamobile fuseser` instalate la locul lor.

Totul se \nvârtea \n jurul lui Vif, [i Mindy tot nu d`dusevreun semn de via]`.

– Trebuie s` prive[ti realitatea \n fa]`, \i spuse ea vineri luiGeorge. Nu e[ti preg`tit s` ai grij` de un copil de doi ani.Acesta are nevoie de o prezen]` permanent`; nu pun lasocoteal` orarele tale adaptate [i r`bdarea \ngereasc` pe careo ai.

Tocmai \l culcaser` pe Vif, [i George era lâng` p`tu]ul lui,cu fa]a r`v`[it`.

– Nu uita c` mâine este rândul t`u, ai promis c` te ocupide el \n weekend.

Andie \ncuviin]`. |l va ]ine pe copil la ea dou` zile, cât timpunchiul lui va fi plecat la Syracusa pentru afaceri. |l privi peGeorge cu simpatie.

– Pari istovit.– Aparen]ele \n[al`...O lu` de bra] [i o conduse \n dormitor, unde se l`s` s` cad`

pe pat, complet descump`nit.– Am dep`[it stadiul epuiz`rii. Ai \n fa]a ta \ntruchiparea

totalei disper`ri.

72 IRIS VALENTINE

– Dar tot nu vrei s` abandonezi aventura asta. Când m`gândesc c` m-ai f`cut \nc`p`]ânat` ca un catâr... Sunt sigur` c`s`pt`mâna asta nici n-ai putut s` lucrezi.

– Nu, recunoscu el. Am \ncercat totu[i. Luni de exemplu,am avut trei convorbiri importante la telefon, [i de fiecare dat`Vif a \nceput s` urle. Imagineaz`-]i ce \nseamn` s` vorbe[ti latelefon, cu un copila[ care plânge \n bra]e. Adineauri, m`str`duiam s` conving un client \nr-o problem`, când a trebuits` m` scuz ca s` m` duc s`-l extrag pe n`zdr`van din ascen-sorul de marf` \n care reu[ise s` se ca]ere, numai Dumnezeu[tie cum.

Andie se l`s` s` cad` al`turi de el.Deveniser` o obi[nuin]` aceste schimburi zilnice de impre-

sii, fiecare aprecia faptul c` poate s` se descarce la urecheaunui prieten.

– Acum este rândul t`u, relu` el. Ai g`sit vreo idee \n sce-nariu \n privin]a noii neveste a lui Foster, dup` ce cealalt` a\nviat din mor]i? Cum o cheam`? Ah, da, Fredonia.

– Te-ai uitat la spectacolul nostru? \ntreb` ea, surprins`.– Asta \mi umple timpul când aranjez lucrurile lui Vif sau \i

preg`tesc mâncarea. De fapt, unul din sponsorii vo[tri \mieste client.

– Da? Care?– Dusty Dan, fabricantul de cear`. A avut ni[te dificult`]i de

produc]ie la uzina lui din Jersey, pentru care m-a consultat.Acum func]ioneaz` cu randament maxim.

Ea \ncerc` s` [i-l imagineze pe George rezolvând oproblem` complex` \ntr-o uzin`, cu Vif zb`tându-i-se \n bra]e.


– Prive[te lucrurile \n fa]`, George, zise ea, \ngrijorat`; ainevoie de ajutor.

– Vrei s` spui de o baby-sitter?– M` refer la o p`rere profesionist`, \i explic` ea cu

blânde]e. Sunt sigur` c` exist` speciali[ti pentru astfel desitua]ii.

El o privi de parc` ar fi avut \n fa]` un tr`d`tor.– Vif nu are nevoie de nimeni decât de mine. Dac` Mindy

nu-[i vrea copilul, am s` m` ocup eu de el.– Dar cum? E[ti epuizat, dep`[it de situa]ie, surmenat. Nu

po]i s` faci totul singur [i Vif are nevoie de o familie adev`rat`.– Habar n-ai ce vorbe[ti!– Ba da. Nu spun c` n-ar trebui s`-l p`strezi, ci doar c` nu

mai po]i continua astfel. Nu este bine nici pentru el nicipentru tine.

– Adic`, tu nu m` crezi \n stare s` fiu un tat` bun?– Dimpotriv`, e[ti perfect pentru Vif, [i te admir mult.– Atunci care-i problema?– Nu vrei s` accep]i inevitabilul: mai devreme sau mai

târziu, va trebui s` urmezi calea legal`.– O s` vedem asta când se va \ntoarce Mindy. Pân` atunci,

de ce s` ne facem probleme?– {i ce o s` se \ntâmple dac` ea vine anul viitor [i-[i cere

copilul? Ce o s` spui atunci? C` l-ai g`sit \n pragul u[ii [i c` aisuferit de amnezie timp de un an? O s` par` ciudat c` nu aisemnalat dispari]ia mamei. Cu cât \ntârzii mai mult, cu atâtmai mult complici lucrurile.

– Nu-]i face tu griji pentru complica]ii, eu sunt expert \nacest domeniu, [tii bine.

74 IRIS VALENTINE

– Am remarcat, r`spunse ea cu un zâmbet.Nu voia s`-l h`r]uiasc`, ci doar s`-l ajute, [i de aceea ad`ug`

cu c`ldur` \n glas:– Te por]i minunat cu Vif, George. N-am mai v`zut nicio-

dat` un b`rbat atât de tandru [i atât de atent cu un copil.Se f`cu lini[te, o lini[te profund`. Andie putea aproape s`

palpeze fluidul ce trecea \ntre ei.El \i lu` mâna [i i-o mângâie \ncet.– Ne-am cunoscut acum o s`pt`mân`, [i totu[i am impre-

sia c` te cunosc dintotdeauna.– Ce lini[te este acum, spuse ea dup` o vreme.– Este adev`rat, prietenii lui Daryl sunt departe. Familia

Hernandez lucreaz` pân` târziu, Candida are curs de canto lacel`lalt cap`t al ora[ului, Sheila este \n mun]i cu guru-ul ei, iarVif doarme adânc.

Privir` copila[ul adormit cu degetul \n gur`. O adiereu[oar` p`trundea prin fereastra deschis`, aduc`toare de pace.George se aplec` spre Andie [i-[i \ncol`ci bra]ele \n jurul gâtu-lui ei. Absolut firesc, buzele li se contopir`.

– Am a[teptat mult` vreme... murmur` el lâng` obrazul ei.– {tiu, dar Vif...– Nu este numai din cauza lui... Nu voiam s` te gr`besc.Ea nu-i r`spunse, plecându-[i ochii sub privirea lui

p`tima[`.

George o s`rut` din nou. Mâinile lui calde [i puternice \imângâiau spatele, apoi \i desf`cur` bretelele care-i ]ineau cor-sajul sub]ire pe dup` gât, eliberându-i astfel sânii mici.


Andie \[i pierdu siguran]a de sine. |ntotdeauna consi-derase c` silueta ei este prea slab` ca s` fie cuceritoare. DarGeorge \i prinse delicat \n palme sânii albi ca laptele,mângâindu-i cu voluptate [i [optindu-i:

– E[ti fermec`toare...Fascinat` [i mândr` de ea, Andie gemu de pl`cere, când el

se aplec` s-o s`rute. O strânse cu putere la piept. Era minunats`-l simt` atât de aproape, era excitant [i lini[titor \n acela[itimp. Sim]ea c` poate avea \ncredere \n el, atunci când el oacoperea cu s`rut`ri, [i era preg`tit` s`-[i deschid` [i sufletul.

– Zolz! se auzi o voce sub]iric` din camera al`turat`.– Oh, nu! protest` el.Andie zâmbi, resemnat`.– R`zboinicul nu are voie s` se odihneasc`...Se ridic` [i-[i aranj` la loc corsajul.– Nu-i nimic, nu era nici momentul cel mai bun, nici locul

potrivit...– Este adev`rat, zise George cu p`rere de r`u.Apoi ochii lui aurii \[i rec`p`tar` str`lucirea [i, \nainte s` se

ridice ca s` r`spund` la apelul copilului, el \i m`rturisi cu ovoce cald`:

– Când vom face dragoste, Andie, vom fi complet singuri,[i vom avea \naintea noastr` o ve[nicie...

76 IRIS VALENTINE

Capitolul 6

Luni diminea]a, la studioul de filmare era o stare de criz`.Noua actri]` din serial fusese grav accidentat` \n timpul week-endului, [i scenariul trebuia ref`cut \nainte de oraunsprezece.

{i, ca lucrurile s` fie [i mai complicate, George, care tre-buia s` se \ntoarc` duminic` seara pentru a o elibera pe Andiedup` dou` zile \n care fusese baby-sitter, nu putuse s`decoleze din cauza ce]ii, [i-i promisese la telefon c` va lua untren. Dar luni diminea]a \nc` nu ajunsese, astfel c` ea se hot`r\s`-l ia pe Vif la studio.

|n holul plin de lume la ora aceea matinal`, nu o remarcasenimeni, [i reu[i astfel s` duc` copilul pân` \n biroul ei. Abiaajunse, [i form` imediat num`rul lui George.

– Bun` ziua, se auzi r`spunzând robotul. Aici estesocietatea Demarest-Consilier Expert. Dac` dori]i s` l`sa]i unmesaj...

Andie a[tept` ner`bd`toare semnalul sonor [i spuse:

– Sunt Andie. Ai promis c` te \ntorci pân` azi-diminea]` laora opt. Comportamentul t`u este total iresponsabil. |]i daiseama c` stau cu Vif de sâmb`t`? Mi-am \nceput serviciul doarde o s`pt`mân`, [i aici la studio suntem \n plin` stare decriz`...

C`ut` un final potrivit disper`rii ei:– AJUTOR!!!Puse brusc receptorul \n furc` [i-l privi pe micu] care se

juca cu creioanele ei colorate. Deja \i ap`ruse o musta]` dea-supra gurii [i acum era pe cale s` adauge favori]ii. Ea \i trasecreionul din mâini. |n clipa aceea, se auzi interfonul, f`când-os` tresar`.

– Hei, Maguire! r`sun` vocea patronului. E[ti la curent cuvestea proast`?

Vif tot \ncerca s` pun` mâna pe carioci, [i ea i le l`s` pân`la urm`, ca s` nu-l fac` s` plâng`.

– Da, sunt la curent, repet` ea, \ncordat`, privind cum semâzg`le[te copilul.

– Avem [edin]` \n cinci minute, la sala de conferin]e. Maiavem dou` ore ca s` refacem scenariul, ceea ce \nseamn` c`mai r`mâne doar o jum`tate de or` pentru repeti]ii.

|nchise interfonul f`r` ca m`car s`-i spun` la revedere.Disperat`, Andie implor` Cerul:

– Doamne, adu-l repede pe George!Se auzi o b`taie \n u[`, [i imediat ap`ru Gail Conway. Cele

dou` tinere se simpatizaser` chiar de la \nceput. Gail juca unrol secundar, dar stabil, \n serialul muzical, de mai mul]i ani\ncoace. {tia de existen]a lui George [i nu p`ru deloc sur-prins` s` g`seasc` un copila[ a[ezat pe biroul prietenei sale.

78 IRIS VALENTINE

– S` nu spui nimic, o avertiz` Andie, ocupat` s` frece cu un[erve]el fa]a micu]ului.

Gail \l lu` apoi pe Vif pe genunchi [i continu` ea s`-lcure]e. Copilul p`rea s-o accepte, spre marea u[urare a luiAndie.

– Presupun c` acest copil \i apar]ine imposibilului acela deGeorge.

Andie \ncuviin]`, cu o mutr` jalnic`.– Nu crezi c` abuzeaz` un pic de tine?– Ce vrei s` fac? Chiar are nevoie de ajutor.– Are nevoie mai ales de o baby-sitter adev`rat`.Andie \[i aminti seara de vineri. Dac` ar fi fost singuri [i

liberi s` urce \n apartamentul ei...– Cred c` se teme s`-l lase pe Vif singur cu o necunoscut`.– V-ar pl`cea amândurora s` ave]i o sâmb`t` de libertate?

Eu nu sunt o necunoscut`...Andie se lumin` la fa]`.– Ai face tu asta?– Bine\n]eles, \n schimbul unui mic serviciu.– Adic`?– S` inventezi un nou scenariu, astfel ca eu s` nu fiu

nevoit` s` m` „m`rit“ cu actorul acela oribil pe care l-a anga-jat Lou. Este un mitocan. De fiecare dat` când m` s`rut` peplatoul de filmare, merge mult mai departe decât este nevoie,dac` \n]elegi ce vreau s` spun...

Andie f`cu o grimas` de simpatie [i Gail se \nfior` la gân-dul de dinainte.

– Nu pot s` suport ideea c` va trebui s` joc cu el scene dedragoste tot sezonul `sta.


– N-o s` fie u[or. Va trebui s`-i convingem [i pe ceilal]i sce-nari[ti, iar Lou se gânde[te s` v` fac` s` turna]i vreo dou`scene, pot s` spun, destul de \ndr`zne]e...

Gândul de a petrece o sear` singur` cu George era foarteispititor. Ar preg`ti specialit`]ile ei culinare: kulibiak cusomon [i pr`jitur` cu scor]i[oar`...

– Am s` v`d ce pot face, Gail. Poate c` voi fi obligat` s`-lprind pe iubitul t`u din film „asupra faptului“ [i astfel s`\nchei rela]ia cu el.

– Oh, \]i mul]umesc! |]i mul]umesc din suflet!Apuc` \n ultima clip` mânu]a lui Vif care voia s` decoreze

cu creioanele colorate manuscrisul de pe birou.– Am s` ]i-l iau chiar acum, ca s` ne cunoa[tem un pic...

Apropo, ce o s` scrii pentru personajul care ne lipse[te?Fredonia tocmai a reap`rut, nu po]i s-o elimini imediat...

– Ei bine, se gândi Andie, poate oricând s` aib` un accidentde ma[in`. O s` acoperim cu pansamente o \nlocuitoare, opunem pe un pat de spital, [i o ]inem \n com`, pân` cândactri]a noastr` \[i va relua munca.

– Asta nu va avansa prea mult ac]iunea.– Ar trebui introdus un element nou...– Am putea s` introducem o amant`, pentru ca Foster s`

aib` remu[c`ri, atât fa]` de tân`ra [i frumoasa lui so]ie, cât [ifa]` de fosta, aflat` sub pansamente.

– Nu, r`spunse imediat Andie, f`r` s`-[i ia ochii de la copil.Este prea neverosimil, chiar [i pentru o comedie muzical`. Netrebuie un mister... Ia s` ne gândim. De ce s` dispar`Fredonia?

80 IRIS VALENTINE

– Pentru c` ar fi deprimat`? propuse Gail.– E exagerat.– Pentru c` a crezut c` o s` moar`?– Prea complicat.– Sufer` de amnezie?– Ls`-m` s` m` gândesc...C`ut`rile lor fur` \ntrerupte de Vif, a c`rui mânu]` reu[ise

s` ajung` la creioanele colorate. Dar spre marea lui disperare,acestea se rostogolir` pe jos, urmate de \ntreg manuscrisul.

Andie oft`, exasperat`.– Tu n-ai nici o idee, Vif?Deodat` chipul i se lumin`. |l privi, radioas`, ca [i cum

ideea care-i venise ar fi fost chiar a lui.– Asta ar trebui s` mearg`... zise ea.– Ce anume? \ntreb` Gail, ner`bd`toare. La ce te gânde[ti?Andie \i f`cu semn prietenei sale s` tac` [i-[i not` rapid

câteva idei pe o foaie de hârtie.– Str`lucit... [i atât de simplu...! exclam` ea cu o emo]ie

crescând`. Vif, e[ti un de[tept!Gail tocmai voia s` spun` ceva când Lou Collier intr` ca o

vijelie \n \nc`pere, f`r` s` bat` la u[`. Evident nervos [i pre-ocupat, nici m`car nu remarc` prezen]a copilului, a[ezat pejos \n mijlocul creioanelor.

– Maguire! r`cni el. Credeam c` te-am anun]at c` avem o[edin]` de urgen]`. Trebuie s`-]i trimit o invita]ie special`?

– Am g`sit o idee... \i replic` ea repede, obi[nuit` de acumcu furiile patronului ei.

Collier ridic` mirat sprâncenele.


– Ascult. Dar n-am timp de pierdut cu prostii.Deodat`, \l z`ri pe Vif, care-i zâmbea [i arunc` spre el un

creion. Lou evit` obiectul [i \ntreb` cu severitate:– Ce caut` copilul `sta aici?– Este noul nostru personaj din scenariu, \ndr`zni Andie,

f`r` s` clipeasc`. Fredonia a disp`rut de doi ani, nu-i a[a? Eibine, f`r` [tirea nim`nui, are un fiu pe care l-a crescut \nsecret. Dar iat` c` acum se afl` la spital, \nf`[urat` \n pansa-mente, \ntr-o stare critic`...

Privea chipul ca de marmur` a lui Collier, care continua s`fixeze copilul.

– Problema cea mare este: ce s` fac` acum cu copilul?– Da, ce este de f`cut?– R`spuns: tat`l copilului va trebui s` aib` grij` de el. Acum

intervine \ntrebarea de o mie de puncte: cine este tat`l?– Mi se pare o idee bun`... zise Gail. Dar, vorba aceea, eu

nu sunt decât o actri]`, p`rerea mea nu conteaz`, ce zici, Lou?Acesta \[i freca b`rbia [i r`mase o clip` t`cut. Apoi d`du din

cap, \ngândurat.– Nu-i deloc rù... [i dac` adev`ratul tat` nu se arat`,

copilul va trebui adoptat de cineva... Asta va smulge lacrimipublicului...

|[i \ndrept` capul [i b`tu din palme, vizibil u[urat.– Bun` treab`, Maguire. Ne salvezi via]a. Sun` imediat la

Serviciul de Ajutorare a Copilului, astfel ca s` avem toate infor-ma]iile necesare, ca s` fim cât se poate de autentici. Dupàceea, \ntinde-o la [edin]`!

{i adùg` zâmbind:

82 IRIS VALENTINE

– Felicit`ri...Andie se umfl` \n pene la complimentul lui, dar \ntrebarea

urm`toare o f`cu s` tresar`:– Am altceva s` te \ntreb. Cum de a ap`rut copilul `sta aici

atât de repede?– Sunt obligat` s` r`spund la \ntrebarea asta?El se gândi o clip`.– Nu. Numai s` fii peste un sfert de or` \n biroul meu, cu

toate informa]iile necesare, [i pune-i pe p`rin]ii micu]ului s`semneze un formular de contract. Dar de acum \ncolo, s` numai angajezi nici un actor!

Ea \ncuviin]` slab [i, dup` plecarea lui, se l`s` s` cad` \ntr-unfotoliu, acoperit` toat` de o sudoare rece.

– Uf! oft` ea, [tergându-[i fruntea.– Bravo! strig` Gail. Dintr-un foc, ai dat trei lovituri: come-

dia este salvat`, Vif are un motiv s` se afle aici, [i tu [i cuGeorge ve]i avea o sear` de libertate!

Lu` copilul [i se \ndrept` spre u[`.– Eu iau copilul, tu telefonezi, [i dup` aceea te duci la

[edin]`.Andie \ncepu s` r`sfoiasc` gr`bit` cartea de telefon când se

auzi o b`taie \n u[`.– Intr`, r`spunse ea, f`r` s` ridice ochii.– Bun` ziua, se auzi o voce cunoscut`.Ea tres`ri. George se afla \n fa]a ei, vizibil cu sufletul la

gur`. Aproape c` uitase cât este de seduc`tor, [i \n ce m`sur`prezen]a lui este lini[titoare.

– Iat`-m` \n sfâr[it! Unde este Vif!Pe chipul lui se citea oboseala.


– Este cu prietena mea, Gail, \n hol.– Perfect, m` duc s`-l iau [i plec.– Oh, nu! Nici nu-]i imaginezi ce se \ntâmpl`... Te rog s`

m` ascul]i [i, mai ales, s` nu m` \ntrerupi. Am nevoie de coo-perarea ta, [i am prea pu]in timp ca s`-]i explic.

– |mi pare r`u c` am \ntârziat, dar n-am g`sit nici un trenmai devreme, [i...

– Te rog, ia loc...|l \mpinse \ntr-un fotoliu [i se aplec` spre el.George o privea cu un aer vinovat.– Cred c` \]i par teribil de iresponsabil...– |n urm` cu câteva minute, chiar a[a era...– {i p`rerea ta s-a schimbat brusc?– Exact.|nainte ca ea s` poat` face vreun gest, el o trase pe

genunchii lui.– George, este imposibil acum! protest` ea.Dar vocea ei era lipsit` de convingere. Era atât de bine s`-l

simt` aproape! Putea foarte bine s`-i explice cum staulucrurile, a[ezat` pe genunchii lui...

– Ce s-a \ntâmplat? Ce este atât de urgent?Andie lu` scenariul de pe birou [i i-l flutur` pe sub nas.– Asta! N-am la dispozi]ie decât dou` ore ca s`-l rescriu. A[a

c`, las`-m`.Dar el, dimpotriv`, \[i \nte]i strânsoarea.– F`r` \ndoial` c` au nevoie de un bun consilier-expert...

zise el.|i lu` textul din mâini [i \ncepu s`-l citeasc`, \n timp ce ea

r`mânea prizoniera bra]elor lui, de bun`-voie.

84 IRIS VALENTINE

– Nu glumesc, este important. {i slujba mea [i Vif depindde asta. Dar acum n-am timp s`-]i explic.

El continua s` r`sfoiasc` manuscrisul, f`r` s` dea aten]iespuselor ei.

– Tu ai scris asta?– Da, de ce?Ochii lui str`luceau cu lic`riri ironice.– Parc` ar fi scris exact pentru mine...O strânse mai tare la piept.– „Oh, draga mea“, citi el pe un ton teatral. „Nu vezi c`

soarta ne-a apropiat? Orice s-ar \ntâmpla, suntem f`cu]i unulpentru altul...“

– Te rog \nceteaz`... zise Andie. Sunt deja \n \ntârziere.Dar el continu`, imperturbabil:– „|n toate aceste zile cât n-ai fost aici, nu m-am gândit

decât la tine. Mi-ai lipsit \ngrozitor...“Fa]a lui era atât de aproape, ochii aurii parc` o vr`jeau...– „M` faci s` \nnebunesc de dor...“– Exagerezi! protest` ea.– Eu? Dar sunt cuvintele tale...El relu` textul, [i ochii \i sclipir` veseli.– Ah, iat` partea cea mai interesant`. Vrei s` ]i-o citesc?– Eu am scris scena asta, oft` Andie. Deci cunosc

urmarea...– Atunci [tii ce trebuie s` fac...|i cuprinse cu tandre]e \n palme fa]a. Ea \i \ntâlni privirea

de aur, [i toate hot`rârile se topir`. Pân` la intrarea lui \n\nc`pere, nu-[i d`duse seama cât de mult \i lipsise. Azi-diminea]`, ar fi vrut s`-l strâng` de gât [i acum se sim]ea ca decear` \n mâinile lui.


El o \mbr`]i[` [i foile se risipir` pe jos. Andie se abandon`cu pl`cere, ca [i cum nu mai avea nimic de f`cut, nicicercet`ri, nici telefoane de dat, nici o [edin]` la care trebuia s`se duc`.

– Este pentru prima oar` când ne afl`m singuri \ntr-o\nc`pere, f`r` Vif \n preajm`, observ` el pe un ton cald,acoperindu-i cu s`rut`ri gâtul [i umerii. Mi se pare minunat...

– {i mie, r`spunse ea, cu ochii ei verzi cufunda]i \ntr-ai lui.El zâmbi [i-i duse mâinile la buze. Acest simplu gest o f`cu

s` pluteasc`. Dac` m`car ar putea acum s` scape cumva [i s`se bucure de un moment mai lung de singur`tate...

– Am o surpriz` pentru tine, relu` ea. Te invit sâmb`t` lamine la cin`, f`r` copil, doar \ntre adul]i. De Vif va avea grij`Gail. Dar pân` atunci, n-am deloc timp pentru tine. Am delucru pân` peste cap [i n-a[ vrea s` amân`m \ntâlnirea.

– M` pedepse[ti pentru \ntârzierea mea?– Nu, \i m`rturisi ea sincer. Este singurul meu mijloc de

existen]`. Am o s`pt`mân` supra\nc`rcat`, [i la sfâr[itul zileinu visez decât la patul meu. Ca s` dorm... ad`ug` ea \n grab`.

– |n]eleg, zise el dup` o clip`, cu o privire \ntunecat`. Darmai d`-mi numai un s`rut, ca s` pot suporta a[teptarea.

– Unul adev`rat, ca s` ]in` toat` s`pt`mâna... r`spunse ea,cu fa]a deja \ntoars` spre el.

Buzele li se contopir` cu sete. George o strânse cu puterela piept.

|n clipa aceea, u[a se deschise la perete.– Hei, Maguire! strig` Collier. Unde este mama copilului

`luia? Trebuie s`-mi semneze contractul [i...Se opri brusc [i ridic` mirat sprâncenele.

86 IRIS VALENTINE

– E[ti pe cale s` faci cercet`ri, sau ce?Andie s`ri jos din bra]ele lui George, [i-[i aranj` \n grab`

bluza.– Puteai m`car s` ba]i la u[`, Lou! exclam` ea.F`r` s`-i r`spund`, Lou \l privi pe George.– Dumneata cine e[ti?Acesta r`spunse f`r` s` clipeasc`:– Mama copilului, evident!Urm` un moment lung de t`cere, apoi Collier spuse:– Urmeaz`-m` \n biroul meu ca s` semnezi contractul. O

s`-l punem pe copil s` joace numai ast`zi.Apoi, \ntorcându-se spre Andie, continu`:– Ai ob]inut informa]iile de care ]i-am spus?– Imediat... am avut doar... o clip` de pauz`.– Gr`be[te-te, ceilal]i redactori au \nceput deja s` lucreze

pe marginea ideii tale.Ea \i privi ie[ind. George \i f`cu discret cu ochiul \nainte s`

treac` pragul. S`pt`mâna va fi lung`, dar gândul la sâmb`ta ceurma \i ridica moralul. Sâmb`t` diminea]a va dormi pân`târziu, iar seara \n doi va fi minunat`... Asta \i d`du curajul s`se apuce de treab`.

Câteva clipe mai târziu, tocmai r`sfoia cartea de telefon,când o voce \n interfon o f`cu s` tresar`.

– Hei, Maguire!Mai \ntâi, crezu c` este Lou, dar nu era el.– Bun` idee s` ne g`se[ti o baby-sitter pentru sâmb`t`. Nu

mai visez decât la \ntâlnirea noastr`...– George! se sup`r` ea. Dac` merge tot a[a, o s` fiu dat`

afar`. Unde este Lou?


– M-a l`sat aici [i s-a dus s` caute nu [tiu ce documentpentru [edin]a asta a redactorilor. {i dac` tot a[tept, m-amgândit c` putem relua aceast` discu]ie pasionant`.

– Eu chiar trebuie s` lucrez, George!|nchise interfonul [i lu` din nou cartea de telefon, apoi,

totu[i, ispita fu mai tare. Ap`s` pe butonul interfonului.– Dragule, mai e[ti acolo?Dar nu vocea lui George \i r`spunse.– Ajunge, Maguire! Scenariul t`u trebuie s` fie gata la ora

unsprezece. {i telefoneaz` la Serviciul Social. Ai \n]eles...drag`?

– Oh... da, Lou.|[i retrase degetul de pe buton de parc` ar fi curentat-o, [i

gemu, exasperat`:– Ce zi!|n timp ce c`uta num`rul de telefon al Serviciului Social, \i

trecur` prin minte ultimele evenimente petrecute.Sosise la New York, \i cunoscuse pe George [i pe Vif.

Imediat, se trezise amestecat` \n via]a lor. Pentru c` Georgetrebuise s` plece, ea luase copilul pe perioada weekendului,dar el nu se \ntorsese la timp. Urmase \ncurc`tura de ast`zi [ifolosirea lui Vif \n scenariu ca ultim` solu]ie. Form` num`rul,iritat` dintr-o dat` f`r` s` [tie de ce.

Apoi, totul \n minte i se limpezi. La ce bun s` se maiprefac`? Pentru ce sim]ea nevoia s` afle aceste informa]ii de laServiciul Social pentru Ajutorarea Copilului? Farsa aceasta cuVif nu putea s` mai dureze. Nu puteau s` mai jongleze cu elastfel. Ast`zi, de fa]` cu Lou, se descurcase bine când acesta\ntrebase de mama copilului, dar data viitoare când va \ntrebaaltcineva?

88 IRIS VALENTINE

Oare aceast` situa]ie era bun` pentru copil? Sau care?Habar nu avea care va fi hot`rârea legal`, dar ce-o s` se \ntâm-ple când i-l vor lua pe Vif lui George? Oricât de greu ar fi fost,nu era mai bine s` afle chiar acum cum stau lucrurile? {i dac`Vif se ata[eaz` profund de unchiul lui [i apoi vor trebuidesp`r]i]i? Gândul la fe]i[oara aceea micu]` cu p`rul ciufulit [ila lacrimile lui, \i frânse inima.

Trebuia f`cut ceva. Mama lui trebuia s` ia o hot`râredefinitiv`: fie s` aib` grij` de el, fie s`-i permit` s`-[i g`seasc`o familie iubitoare \n care s` fie fericit. {i dac` Mindy nud`duse nici un semn de via]` pentru c` i s-o fi \ntâmplat ceva:accident, boal`, sau Dumnezeu mai [tie ce?

Hot`rât`, Andie lu` telefonul [i form` \nc` o dat` num`rul.– Alo, Serviciul de Ajutorare Social` a Copilului? A[ vrea s`

[tiu care este calea legal` de urmat când un copil este...Se opri, cuprins` de remu[c`ri. Avea oare dreptul s` fac`

asta? |[i reaminti hot`rârea \nver[unat` a lui George de a-lp`stra pe Vif cu orice pre], dar oare interven]ia ServiciuluiSocial l-ar \mpiedica? Era absolut posibil ca s`-i fie l`sat \n grij`copilul f`r` probleme, [i s` nu aib` nici o dificultate \n a-[idovedi competen]a [i buna-credin]`.

Adunându-[i tot curajul, relu`, cu o oarecare triste]e \nglas:

– A[ vrea s` v` semnalez abandonul unui copil.


Capitolul 7

Dup` o s`pt`mân` de munc` intens`, vineri seara Andie sepr`bu[i pe pat [i nu se trezi decât a doua zi la prânz, \n ciudafamiliei Hernandez, a prietenilor lui Daryl [i a vocalizelorCandidei.

Ora[ul \n s`rb`toare zumz`ia ca un stup. Aparatele deradio erau date la maximum, copiii strigau, ma[inile, \n careerau \ngr`m`dite provizii pentru plaj` sau pentru mers la ]ar`,circulau f`r` \ntrerupere. Era mult-a[teptata zi de odihn`, \ncare ea va putea s` preg`teasc` seara visurilor ei...

Reu[ise s`-[i alunge din minte telefonul pe care-l d`duse laServiciul Social. Persoana care-i r`spunsese fusese foarte\n]eleg`toare [i-i d`duse de \n]eles c` nu se va face nimic\nainte de câteva zile. Erau de verificat multe detalii, iarsitua]ia descris` de Andie nu era la drept vorbind de maxim`urgen]`. Dup` ce f`cuse ceea ce considerase a fi de datoria ei,hot`râse s` lase evenimentele s`-[i urmeze cursul.

Bucuroas` de timpul frumos de afar`, d`du la o parte plan-ta verde [i se aplec` pe fereastra care d`dea chiar deasupracelei a lui George.

– Bun` ziua! strig` ea. E cineva acolo jos?Daryl tocmai trecea strada, cu un rucsac \n spate, parc` ar

fi plecat undeva pentru weekend. Ce noroc! gândi ea.Capul lui George ap`ru pe balcon.– Abia te-am z`rit \n s`pt`mâna asta. Mai avem \ntâlnire

disear`?– Sigur! Preg`te[te-te s` m`nânci cel mai bun kulibiak din

via]a ta.– Eu am s` aduc vinul.– {i \n nici un caz altceva!Andie ar`t` spre Vif, care reu[ise s` se ca]`re prin spatele

lui pe marginea balconului.– Aten]ie! strig` ea alarmat`.George \l prinse rapid, apoi spuse:– Cred c` a[ face mai bine s` \nchid fereastra.– Sau s`-i pui ni[te bare, domnule expert, de aceea exist`

bare.– Am s` \ncerc [i asta. S`pt`mâna a fost foarte obositoare.

De \ndat` ce \ntorc spatele, Vif face numai prostii. Azi-diminea]` s-a ascuns \n l`ca[ul ascensorului pentru a patraoar` de luni \ncoace.

– Str`duie[te-te s`-l ]ii \ntreg pân` se \ntoarce Mindy. Totnu te-a sunat?

El scutur` negativ din cap.– O s` mai vorbim disear` despre asta.– Da, r`spunse ea, cuprins` brusc de remu[c`ri.


Nu mai [tia nimic despre interven]ia celor de la Asisten]aSocial`, [i acum nu [tia cum s` dea ochii cu George [i s`-im`rturiseasc` ceea ce f`cuse. Se \ntreba cu nelini[te care va fireac]ia lui.

Apoi, gândindu-se la minunata sear` care o a[tepta, \ireveni optimismul. Poate c` el va fi chiar u[urat c` ea f`cuseacest demers. Nu era cazul s`-[i fac` griji dinainte.

Dup` un mic dejun copios, se \mbr`c` \ntr-o c`ma[` \ncarouri [i blugi, [i cobor\ scara \n grab`. Afar` o a[tepta unspectacol uimitor. |n fa]a intr`rii se \ngr`m`deau tone deziare, \n cinci pachete enorme bine f`cute.

Cu siguran]` c` erau ale lui Barnes. Ea se uit` la muntelede ziare [i reviste: nici una nu era mai veche de o lun`. Prividin nou cu stupoare grilajul ferestrelor \n spatele c`rora tr`iaomul.

„M`car el nu face zgomot...“Unul dintre prietenii lui Daryl \ncepu s` strige de pe

trotuarul din fa]`. Dar nu se ar`t` nimeni.– Tocmai a plecat, \l inform` ea.Oaspetele tres`ri, de parc` s-ar fi aflat \n fa]a unei fantome,

o privi de sus \n jos, ridic` din umeri [i plec`.Andie o lu` \n direc]ia opus`, spre nenum`ratele magazine

de pe bulevardul Columbus. |nc` nu avusese timp s` leexploreze, dar avea de gând s-o fac` chiar ast`zi, \ncepândprin a-[i cump`ra o rochie \n fa]a c`reia \nsu[i domnul-per-fec]iune nu va putea decât s` se \ncline...

|ndeletnicirea aceasta pl`cut` \i lu` dou` ore, tot \ncercânddiferite modele \n vreo duzin` de magazine. Dar merita! Cevarietate de stiluri, de la cele mai delirante, mai \ndr`zne]e,

92 IRIS VALENTINE

pân` la adev`rate nebunii... |[i alese pân` la urm` o rochieneagr` f`r` mâneci, strâns` \n talie, care-i punea \n eviden]`silueta frumoas`. Sandalele cu toc \nalt, colierul [i br`]ara deargint \i completar` ]inuta. |n sfâr[it, dup` câteva ezit`ri, \[icump`r` [i o e[arf` neagr` cu care s`-[i prind` p`rul.

Constatând c` se f`cuse deja ora patru, se gr`bi s`-[i fac`cump`r`turile pentru cin` [i se \ntoarse acas` \nc`rcat` depachete. La ora [apte, kulibiakul era gata iar faimoasa pr`jitur`cu scor]i[oar` se r`cea pe marginea ferestrei. F`cu un du[, dince \n ce mai emo]ionat`, [i se stropi cu ap` de colonie. Prinaburii care se formaser` \n baie, \[i z`ri \n oglind` obrajii\mbujora]i, iar \n ochii verzi dansau numai scântei. „{tii ce tea[teapt` ast`-sear`, [i e[ti preg`tit`...“ gândi ea, scuturându-[ibuclele ro[cate ce-i \ncadrau fa]a.

** *

George \ntârziase deja dou`zeci de minute. Arzând dener`bdare, Andie hot`r\ s` coboare. Poate c` Gail nu venise\nc`, era mai bine s` se asigure.

Prietena ei \i deschise u[a.– Ce se \ntâmpl`? \ntreb` Andie.Tân`ra \i flutur` \n fa]a ochilor cinci fi[e de culori diferite.– {tii tu ce sunt astea?– Am o mic` b`nuial`...Gail amestec` fi[ele [i i le \ntinse.– Ia-o pe oricare dintre ele.Andie ezit`, dar Gail insist`. Trase la \ntâmplare o fi[` ro[ie,

intitulat` Urgen]e.


– Prive[te! A notat aici toate dramele posibile: otr`viri,r`niri, fracturi din cap pân`-n picioare, asfixie, cu numele [ispecialitatea fiec`rui spital.

– Are sim]ul r`spunderii, atâta tot.– Prietenul t`u George ar fi trebuit s` fie profesor.–Trebuia s` te previn, este un pic cam meticulos când e

vorba de Vif.– Este chiar mai mult, continu` Gail. Ia mai trage o fi[`.Andie trase una albastr` de data asta [i citind-o, izbucni \n

râs. Scria: Instruc]iuni privind scutecele.– Exact! {i \n cazul c` n-a[ pricepe, exist` [i o schem` pe

verso, \nso]it` de o demonstra]ie. Vrei s` mai vezi [i altele?Andie i le lu` din mân` [i-[i arunc` ochii pe ele. George

prev`zuse totul, de la felul cum se \nc`lze[te un biberon, pân`la pove[tile preferate ale copilului, clasate \n ordine alfabetic`.

– Z`u, Andie, gemu prietena ei, e[ti sigur` c` [tii ce faci?Tipul `sta e teribil. N-are \ncredere \n nimeni. Parc` ar plecas` fac` \nconjurul lumii!

Deodat`, se auzi vocea lui George:– Gail, vrei s` vii un minut, s`-]i ar`t cum func]ioneaz` tele-

fonul. Am programat urgen]ele, astfel c` nu ai de ap`sat decâtun buton.

– Vezi, e sonat! Un tat` adev`rat nu [i-ar face atâteaprobleme...

Andie intr` \n camer`, unde George tocmai mai punea ofi[` lâng` telefon, cu Vif \n bra]e. Ea \i lu` copilul, privi fi[a [id`du din cap.

– E[ti complet ridicol, George! O s` fii la etajul de dea-supra [i nu la Tombuktu. Am preg`tit o cin` excelent` care o

94 IRIS VALENTINE

s` fie toat` uscat` dac` n-o mânc`m imediat. Gail este absolutcapabil` s` telefoneze, s` \nc`lzeasc` laptele, s` schimbecopilul [i s`-l culce. Vii, sau trebuie s` te iau cu for]a?

El o privi cu o mutr` jalnic`.– Cred c` sunt un pic nervos.– Este o reac]ie normal`, r`spunse ea cu blânde]e. Dar

adaug` la nervozitate [i originalitatea ta care \nseamn` aprevedea totul. Eu te cunosc, dar Gail nu. A[a c`, vino!

La aceste cuvinte, expresia lui Vif se schimb`.– Peci, Zolz?George se crisp`.– Vezi, este nelini[tit la gândul c`-l las singur.– Nu, nu peci, Zolz! \ncepu s` scânceasc` micu]ul.– Vino! zise Andie.Dar George nu se clinti.– Poate c` ar trebui s` cin`m aici, [i...– Nu!Strig`tul lui Andie \l f`cu pe Vif s` tresar`.– Nu, repet` ea mai calm. E[ti nebun? Este prima noastr`

sear` singuri, nu o strica...– Zolz! Nu peca!El \l privi cu tandre]e pe copil care, brusc, se arunc` la

gâtul lui [i se ag`]`, de parc` ar fi fost o problem` de via]` [ide moarte.

– D`-mi-l mie, zise Andie.Dup` câteva scâncete, Vif se l`s` convins [i se ag`]` de ea,

la fel de disperat.– Andi! Nu peca!Ea \[i control` cu fermitate emo]iile.


– Pleac` tu mai \ntâi, \i suger` ea lui George. Eu am s` i-ldau apoi lui Gail [i vin imediat.

– Nu! striga Vif, panicat, zb`tându-se cu picioarele [i cupumnii lui mici ca s`-[i recapete unchiul.

– Haide, pleac`! \i ordon` ea. Nici un copil nu moare cândse desparte de cineva.

|n urletele micu]ului, George ajunse la u[`, dar nu se putuhot`r\ s` treac` pragul.

– O s`-l mai s`rut o dat`, ca s`-i spun noapte bun`.Andie sim]i o strângere de inim` la gândul c` poate fusese

prea dur` cu el. Chipul i se \mbun` [i-i \ntinse copilul. Darcând vru s`-l ia \napoi, George era cel care nu-i d`dea drumul.

– E[ti sigur` c` e bine ce facem? Vezi c` are nevoie de noi. – Las`-l, o s`-i fie foarte bine dup` ce vom pleca.– E[ti \ntr-adev`r o figur`! interveni Gail \mpingându-l

afar`.De \ndat` ce unchiul lui disp`ru, Vif \[i ascunse capul la

um`rul lui Andie, plângând cât \l ]ineau puterile.– Zolz! urla el. Zooolz!Tân`ra femeie se sim]ea \ngrozitor de vinovat`, apoi \[i

reveni, considerând c` purtarea ei era absolut normal`. |lpotoli pe micu] care pân` la urm` se calm`, [i vru s` i-l dea luiGail.

Se repet` \ns` aceea[i scen`, chiar mai dramatic`.– V`d c` este foarte ata[at [i de tine! constat` prietena ei cu

uimire.Andie \[i st`pâni emo]ia [i \l puse jos pe micu]. Dar acesta

se ag`]` de piciorul ei [i refuza s`-i dea drumul. Ea\ngenunchie [i-l lu` \n bra]e.

96 IRIS VALENTINE

– M` \ntorc imediat, scumpule, stai pu]in cu m`tu[a Gail.– Nu! urla copilul, \ncercând s-o re]in`.Dar Gail fu mai rapid` [i o \mpinse pe Andie spre u[`.Aceasta [ov`i.– Poate c` George are dreptate. Ar trebui s`...– Ah, nu! Nu \ncepe [i tu! Cu cât pleci mai repede, cu atât

mai repede am s` pot s`-l culc. Vezi bine c` pic` de somn.– {tiu, dar...– Este un ordin!Gail trânti volent u[a \n urma ei. Andie r`mase o clip` sin-

gur` pe palier, ascultând ]ipetele, un pic mai amortizate det`blia groas` de stejar a u[ii. Tulburat`, \ncepu s` urcetreptele. George o a[tepta, cu o mutr` vinovat`. Urletele dedisperare continuau. Andie se sim]ea o nemernic`.

– O s` mearg`... zise ea cu stâng`cie.– Desigur.– Este o reac]ie normal`.– To]i copiii fac la fel.T`cur` o clip`, \ncorda]i amândoi, gata s` se repead` jos la

cea mai mic` alarm`. |n sfâr[it, plânsetele se mai potolir`, apoise oprir` de tot.

– Cred c` este \n regul`, oft` Andie, u[urat`.|i \ntâlni privirea [i sim]i c` se tope[te \n calda ei tandre]e.– |n sfâr[it singuri... E[ti fermec`toare...Ea se apropie de el [i se \mbr`]i[ar`.– }i-e foame?El zâmbi cu sub\n]eles, devorându-i cu privirea silueta

supl`. Andie se apropie iar`[i, [i buzele li se contopir` \ntr-uns`rut p`tima[. Sim]i c` prin vene \ncepe s`-i curg` foc, dar sest`pâni.


– S` mergem... murmur` ea.Mai traser` cu urechea, dar totul era acum lini[tit. Urcar`

scara, mân` \n mân`, ca doi adolescen]i care fugiser` de la[coal`.

– Ce frumos! admir` George a[ezându-se \n fa]a mesei pecare o aranjase Andie.

Lumân`rile erau pe jum`tate consumate, dar mâncarea eracald` \nc` [i suportase destul de bine a[teptarea.

– Seara va fi minunat`...– F`r` \ntreruperi, ad`ug` ea. Familia Hernandez nu se

\ntoarce \nainte de ora unsprezece, [i pe Daryl l-am v`zutplecând azi-diminea]`.

– Sheila este la munte \mpreun` cu guru-ul ei, iar Candidaare laringit`...

|i lu` mâna [i i-o strânse. Tocmai \n clipa aceea, Vif scoaseun ]ip`t \ncât \i f`cu s` tresar`. Privirile li se \ntâlnir`, \ngrijo-rate, dar nu se mai auzi nici un zgomot.

– Gail este perfect \n stare s` se ocupe de el, \l asigur` ea.S` \ncepem masa!

|[i zâmbir`, plini de promisiuni. Aveau \naintea lor o sear`\ntreag`, infinit`...

Andie aduse primul fel de mâncare, un gazpacho rece pecare-l turn` \n dou` boluri de faian]`.

– Este o sup` spaniol`, foarte r`coritoare atunci când esteclad, \i explic` ea.

– V`d c` este eficace... [i excelent`, coment` George.Ea zâmbi, uimit` de propria reac]ie. |n urm` cu un foarte

mult timp, remarca asta ar fi iritat-o; acum \ns`, o \nduio[a.Acesta era el...

98 IRIS VALENTINE

Surâz`toare, \ncepu s` m`nânce, plin` de \ncredere \n felulcum va continua masa. Deodat`, r`mase cu lingura \n aer: prinfereastra deschis`, ajunse pân` la ei... un ]ip`t de copil.

– Ce se \ntâmpl`? \ntreb` George nelini[titEa nu-i r`spunse imediat.– Nu era Vif?– Poate c` era alt copil.}ip`tul se auzi din nou. George \[i puse jos lingura.– Sunt sigur c` este el, l-a[ recunoa[te oriunde.– Te asigur c` Gail [tie ce s` fac`.Se aplec` spre el [i-i mângâie mâna. Apoi re\ncepu s`-[i

m`nânce supa. George \ns` r`mase nemi[cat, cu urechileciulite.

Andie \[i \n`bu[i un oftat.– Dac` e[ti atât de \ngrijorat, de ce nu dai un telefon?Ea se \ncrunt`.– Nu vreau s` exagerez. Doar abia am plecat de lâng` el.– A[a este.George \[i apuc` din nou lingura [i \ncepu s` m`nânce, dar

Andie vedea bine c` o f`cea f`r` tragere de inim`.– Sun-o pe Gail, insist` ea. Dup` aceea, o s` fii lini[tit, [i o

s` putem profita \n tihn` de seara noastr`. – O s` spun` c` mi-am pierdut min]ile... protest` el.Dar \[i arunc` totu[i [ervetul pe mas` [i alerg` la telefon.– Alo, Gail, sunt George... Nu, nu, totul este \n ordine...

Dar acolo?... Ah! Bine, foarte bine, credeam doar c` l-am auzitpe Vif plângând.

Urm` o pauz` \n care el p`ru foarte stânjenit.


– Nu-i nici o nenorocire dac` verific... se ap`ra el. Bine, deacord, pe curând.

{i \nchise u[urat telefonul.– Zice c` este foarte bine. Nu el plângea.– Trebuie s` m`rturisesc c` sunt bucuroas` c` ai

telefonat...Privirile li se \ntâlnir`, [i izbucnir` \n râs.– {i când te gânde[ti c` nici m`car nu suntem p`rin]ii lui!

exclam` ea.Se l`s` o t`cere stânjenitoare, [i Andie se gândi c`, de fapt,

trebuia s` \nceap` fraza cu: „nici m`car nu suntemc`s`tori]i“...

– Poate c` ar trebui s` ne gândim s` g`sim pe cineva cares` stea cu el tot timpul. Noi lucr`m amândoi [i...

Se \ntrerupse, [i-[i lu` capul \n mâini.– Dac` ne-ar auzi cineva, [i-ar imagina c` suntem un cuplu

vechi de acum!– De când ne-am cunoscut, reac]iile noastre au fost mai

degrab` de p`rin]i decât de prieteni sau aman]i, remarc`el.

– Ceea ce nici nu suntem! Aman]i, vreau s` spun.El zâmbi, u[or ironic.– Ce nu suntem? Repet`.– {tii foarte bine ce vreau s` spun.– Da, foarte bine. E[ti \ndr`gostit`... de noi...Ei abia \i veni s` cread` ce auzea.– „De noi“? Ce \n]elegi prin asta, George?Dar el nu mai era atent la spusele ei.

100 IRIS VALENTINE

– A[teapt` o clip`, mi s-a p`rut c` aud ceva jos.– Te rog, lini[te[te-te, nu strica prima noastr` sear`

\mpreun`.– Ai dreptate, recunoscu el. Copilul `sta m-a f`cut \ntr-

adev`r s`-mi pierd min]ile.– {i eu m-am ata[at de el, m`rturisi Andie. {i mie mi-a fost

la fel de greu ca [i ]ie s`-l las singur. Dar nu este totu[i copilulmeu, nici al t`u, [i este pe mâini bune. A[a c`, s` ne con-tinu`m masa!

George lu` o buc`]ic` de pâine [i o unse cu unt.– Cum va continua scenariul pentru serialul de televiziune?

Adev`ratul tat` al copilului se \ntoarce sau nu?– Secret profesional... Va trebui s` a[tep]i dou` luni ca s`

afli finalul palpitant.– Apropo, tocmai voiam s` aflu dac` scenele de dragoste

sunt scrise tot de tine...– Poate c` da, poate c` nu...– Atunci nu v`d decât o singur` cale de a afla. La ce or`

i-ai spus lui Gail c` m` \ntorc acas`?– Eu nu i-am spus nimic... zise ea zâmbind. Cum ]i-ai mai

petrecut s`pt`mâna?I se p`ru din nou c` aude un copil plângând, [i tres`ri.

Arunc` o privire spre George, dar acesta p`rea s` nu fi auzitnimic. Probabil c` era doar \nchipuirea ei.

– Am jucat rolul de mam`, r`spunse el. Vif [i cu mine ne-amdus \n parc s` ne plimb`m. I-am cump`rat o b`rcu]` teleghi-dat` [i am pus-o pe lac s` pluteasc`.

Andie oft` când auzi din nou un plânset. Ce naiba i se\ntâmpla? Era obsedat`? Ridicol!


– Ce este?– Nimic... Continu`, vorbeai despre zoo...– Nu, vorbeam despre parc...– A[a este.El puse furculi]a \n farfurie.– |l ascultai pe Vif, nu-i a[a?– Nu, mi s-a p`rut doar c` aud un zgomot.George radia.– Nu cumva venea din apartamentul de jos?– S-o sun`m pe Gail ca s` ne lini[tim con[tiin]a...El fu acela care se repezi la telefon. Soneria r`sun` iar \n

apartamentul lui [i Gail ridic` receptorul.Auzindu-i vocea, George se crisp`.– Eu sunt, \mi pare r`u c` te deranjez iar, dar... iart`-m`...

mi s-a p`rut c`...O privi uluit pe Andie.– Mi-a \nchis telefonul \n nas!Aceasta \ncepu s` râd`.– Am \nnebunit-o amândoi, a[a c` are dreptate s-o fac`! S`

l`s`m lucrurile \n seama ei, [i s` profit`m de seara noastr`.Pân` aduc felul urm`tor, tu deschide sticla.

Ea se \ndrept` spre buc`t`rie, apoi se opri brusc. |n imobilse auzir` ni[te bufnituri, urmate de un râs de copil, \ntreruptbrusc de un zgomot ca de c`dere.

Amândoi fur` cuprin[i de panic`.– Ce s-a \ntâmplat?– Cu siguran]` c` Vif a c`zut din pat!George porni \n fug`, cu Andie pe urmele lui.

102 IRIS VALENTINE

– Eram sigur c` a[a o s` se \ntâmple! strig` el, coborândscara aproape \n zbor.

– Gr`be[te-te!El deschise u[a, [i se trezir` \n fa]a lui Gail care p`rea uluit`

s`-i vad`. A[ezat` pe p`tu]ul copilului, aceasta \i citea opoveste. Pe jos se aflau ni[te c`r]i, a c`ror c`dere provocasezgomotul auzit de ei.

Vif \i z`ri [i s`ri spre ei, dar Gail \l prinse la timp.– Zolz, Zolz, nu peca! \l implora micu]ul.– Pleca]i imediat de aici! le ordon` Gail, str`duindu-se s`-l

]in` pe Vif care se zb`tea \n bra]ele ei. Dac` v` mai v`d sau v`mai aud la telefon o singur` dat`, eu plec.

|i \mpinse afar` din \nc`pere [i lu` cheile lui George carer`m`seser` \n u[`.

– Pentru mai mult` siguran]`! V` dau afar` din cas` \nnoaptea asta... [i scot [i telefonul din priz`...

Vif \nc` mai plângea, când ea le trânti u[a \n nas.– Cred c` am meritat-o... constat`, sp`[it`, Andie.Ceva mai lini[ti]i, ascultar` la u[` cum Gail se str`duia s`

potoleasc` copilul. George se sprijini de perete, pref`cându-seresemnat.

– Cred c`, pentru a supravie]ui acestei nop]i [i pentru auita de Vif, trebuie s` ne concentr`m foarte puternic asupraunui punct...

– Care? \ntreb` ea, b`nuind r`spunsul.El o trase spre sine [i o \mbr`]i[` cu pasiune. Andie \[i

\ncol`ci bra]ele pe dup` gâtul lui.– Ai dreptate, va trebui s` ne concentr`m nebune[te

asupra acestui punct...


Capitolul 8

George se cufund` \n fotoliu, ca o \ntruchipare perfect` asatisfac]iei.

– Trebuie s`-i mul]umim lui Gail; n-am mâncat \n via]a meaceva mai bun, [i nu m-am mai gândit la Vif decât o dat`, s`zicem de dou` ori.

Andie \ncepu s` râd`.– Cred c` ne-am vindecat!– {tii ce a[ mai vrea acum? Un \nt`ritor bun.– |]i aduc imediat.Ea se ridic` s` se duc` la buc`t`rie, dar \nainte s` poat` face

un pas, el o prinse de talie [i o a[ez` pe genunchi.– A[teapt` un pic, m` duc s` aduc ni[te lichior de ment`.– ~sta nu-i suficient de tare, r`spunse el râzând. Prefer

altceva...{i se \mbr`]i[ar` cu o pasiune care crescuse \ncetul cu \nce-

tul de-a lungul serii... de-a lungul s`pt`mânii, de fapt, se gândiea, ghemuindu-se \n bra]ele lui.

Privirea \i c`zu pe mas`.

– S` facem mai \ntâi pu]in` ordine, [i apoi toat` seara \]i vafi consacrat` ]ie.

George \i adres` un zâmbet cuceritor.– Tu ai fost cea care a g`tit, este rândul meu s` cur`].

Termin \ntr-o clip`.Buzele li se contopir` iar. Andie se abandon` cu pl`cere

acestui s`rut, apoi se eliber` [i fugi \n dormitor.Ridicat` \n vârful picioarelor, lu` de pe raftul de sus al

[ifonierului o c`ma[` de noapte pe care o cump`rase \ntr-o zi denebunie. Nu \ndr`znise \nc` niciodat` s-o poarte, p`rându-i-sec` nu are o siluet` suficient de frumoas` pentru o asemeneac`ma[`. |n seara asta \ns`, se sim]ea dorit` [i iubit`.

Deodat`, ajunse pân` la ea vocea lui George, cam nesigur`:– Andie?Pe un ton calm, dar \nc`rcat de dorin]`, ea \i r`spunse:– Sunt \n dormitor... Stinge lumina la buc`t`rie...O clip` mai târziu, tot apartamentul se cufund` \n \ntune-

ric, cu excep]ia lumân`rilor care \nc` mai ardeau pe mas` [iluminau calea.

Andie era \ntins` pe pat, când el ap`ru \n pragul u[ii, silue-ta lui viguroas` deta[ându-se \n lumina slab` ca o umbr`chinezeasc`. O cuprinse un val de dorin]`.

– Abia te z`resc, [opti el.– O s` te obi[nuie[ti cu semi\ntunericul.El se \ndrept` \ncet spre pat [i se a[ez`. Ea \i atinse u[or

bra]ul.– Mai vrei ceva de b`ut?Andie \i v`zu expresia fa]ei transformându-se, \ntr-un

amestec de uimire [i senzualitate.


– Ochii mi se obi[nuiesc cu \ntunericul. Am crezut mai\ntâi c` imagina]ia \mi joac` feste...

– {i nu era a[a...Ea \i mângâie \nceti[or bra]ul, sim]ind mu[chii \ncorda]i

sub ]es`tura c`m`[ii. Inima \ncepu s`-i bat` mai repede cândel \i lu` mâna [i i-o acoperi cu s`rut`ri.

– Parc` ar fi un miraj... [opti el.Privirea lui George poposi pe dantela fin` a c`m`[ii de

noapte, [i mâinile \i alunecar` cu o \ncetineal` chinuitoare de-alungul trupului ei.

– E[ti fermec`toare, dar mi-ai pl`cea [i mai mult f`r`... ziseel cu o voce r`gu[it`, sco]ându-i cu delicate]e lenjeria fin`. |isorbea din ochi sânii mici [i tari, coapsele rotunde, risipind oploaie de s`rut`ri pe pielea cald`.

– E[ti o mic` zân`, trimis` pe p`mânt ca s` m`\nnebune[ti...

– Atunci, tu e[ti zeul p`durilor... Cum \l chema, oare?Andie \nchise ochii, \mb`tat` de pl`cerea pe care i-o

provocau mângâierile lui abile.– |l chema George, evident... r`spunse el.Ea râse, [i \ntregu-i trup se arcui spre el. George se

dezbr`c` repede, [i ea se ag`]` cu mâinile de el ca s`-i simt`mai bine mu[chii puternici, [oldurile \nguste.

|n ochii lui aurii str`luceau for]a, tandre]ea, dragostea...Excitat` peste m`sur`, ea se abandon` \n totalitate b`rbatuluipe care-l iubea...

Se iubir` cu pasiune, dorindu-[i amândoi o uniune total`,absolut`... Se cufundar` \n acela[i timp \ntr-un val de pl`cereintens`...

106 IRIS VALENTINE

Istovi]i de fericire, r`maser` t`cu]i timp \ndelungat, Andiecuib`rit` \n bra]ele protectoare ale lui George. Mintea \i zburaprintre nori, cu o singur` certitudine: momentul acesta eraunic prin perfec]iunea cu care George [i cu ea se contopiser`\ntr-o singur` fiin]`...

|n adâncul sufletului, [tia c` unirea lor definitiv` se va pro-duce, nu era decât o chestiune de timp. Dar pân` atunci, mair`mânea totu[i \n suspensie problema lui Vif...

** *

Când Lou Collier intr` ca o furtun` \n biroul ei, lunidiminea]a, Andie era pierdut` cu pl`cere \n gândurile ei.|ncerca s` determine exact momentul \n care se \ndr`gostisede George Demarest. Oare atunci când \l ]inuse pe Vif \nbra]e, cu o expresie plin` de tandre]e pe chip, [i când copilulnu voia s`-l lase s` plece? Sau \n clipa \n care ap`ruse \n u[adormitorului ei, atât de puternic [i atât de \ndr`gostit?

|n acela[i timp \ns`, era cuprins` de \ngrijorare la gândulacelui nefericit demers pe care ea \l f`cuse la Societatea deAjutorare a Copilului, [i pe care nu i-l m`rturisise \nc`. Acesteemo]ii amestecate, dragoste [i \ngrijorare, o f`ceau s` se simt`un pachet de nervi.

Ridic` distrat` ochii spre patronul s`u.– Oh, bun` diminea]a, Lou.Acesta, obi[nuit s` vad` oamenii stând \n pozi]ie de drep]i

de fiecare dat` când el intra \n birourile lor, fu evidentsurprins.


– Hei, Maguire, te sim]i bine?Ea nu-i r`spunse.– Am ve[ti proaste pentru tine, continu` el, privind-o cu

curiozitate.Dar Andie nici nu clipi.– Hei, Maguire! r`cni el, fluturându-i o mân` prin fa]a

ochilor. Unde e[ti?– Sunt aici.– Foarte bine, r`spunse el cu un aer de \ndoial`. Vreau s`

refaci scenariul. Fredonia nu va veni s` lucreze \nainte de celpu]in [ase luni...

Lou se opri, con[tient c` vorbele lui nu ajungeau la ea.– Iart`-m`, vrei ceva? zise \n sfâr[it Andie.El oft` exasperat [i ridic` bra]ele spre cer.– Ce se \ntâmpl`? Când a[tept ni[te rezultate, vreau s` le [i ob]in!Andie r`spunse cu un zâmbet amenin]`rilor patronului ei.

Aflase \ntre timp c` firea lui moroc`noas` ascundea un sufletsensibil [i perspicace. |i veni ideea c` el poate ar putea s-oajute s` descurce i]ele \ncurcate ale existen]ei ei actuale. |nplus, un punct de vedere masculin ar fi interesant.

A[a c` se aventur`:– Pot s` te \ntreb ceva, Lou?– Dac` vrei o m`rire de salariu...– Oh, nu, nimic de felul `sta. A[ putea s`-]i fac o confiden]`?El f`cu o mutr` b`nuitoare.– Aici, nimeni nu-mi face confiden]e, n-ar fi corect. {i [tii

de ce?Ea scutur` din cap, privindu-l cu ochii ei mari [i verzi plini

de interes.F`r` voia lui, Lou f`cu o scurt` pauz`, apoi continu`:

108 IRIS VALENTINE

– Pentru c` eu sunt patronul. Se presupune c` trebuie s`mi se ascund` ni[te lucruri, nu s` mi se dezv`luie. Asta \mipermite s` strig la ei, s` m` \nfurii. Dac` ar \ncepe to]i s`-mifac` confiden]e, a[ fi obligat s` m` port amabil cu ei.

Andie f`cu o mutr` atât de ab`tut` \ncât expresia lui Loudeveni [i mai sever`. Se \ntoarse ca pentru a pleca din\nc`pere, apoi reveni, b`tu cu pumnul \n mas` [i se pr`bu[i\ntr-un fotoliu.

– Bun, d`-i drumul, dar repede.Andie zâmbi slab.– Nici nu [tiu de unde s` \ncep...Apoi, brusc, \ncepu s`-i spun` toat` povestea cu George [i

cu Vif, f`r` s` omit` nici un detaliu. Lou o asculta, \ncruntat,[i ea avu pl`cut` impresie c` el chiar o lua \n serios.

– Iat` unde m` aflu: am o munc` palpitant`, ni[te veciniextravagan]i, un copil de doi ani a c`rui mam` disp`rut` poates` apar` \n orice moment, [i un b`rbat care \[i claseaz`mânc`rurile semipreparate \n ordine alfabetic`... {i, colacpeste pup`z`, George nu [tie despre demersul meu laAsisten]a Social`. Dac` ar afla, m-ar ucide, [i eu n-am curajuls`-i m`rturisesc.

Ea se l`s` iar`[i s` cad` pe scaun [i-l privi implorator.– Nu crezi c` am motive serioase s` fiu preocupat`? Lou \ncepu s` râd`.– Dac` tot ce mi-ai spus ar fi proiectul unei telenovele, l-a[

refuza ca prea neverosimil.Tân`ra femeie a[tepta din partea lui simpatie, nu o critic`.Collier ridic` mâna, nel`sând-o s` vorbeasc`.


– Mai \ntâi, situa]ia cu copilul este prea exagerat`. Nimeninu \ncredin]eaz` cuiva un copil pentru o or` [i nu apare nicidup` trei s`pt`mâni.

– Doar lui George i s-a \ntâmplat a[a...– |n al doilea rând, n-am putea folosi niciodat` \n film un

caracter ca al lui George. Este prea excentric.Andie fu surprins` de p`rerea lui Lou. Acum, c` se

obi[nuise cu George, nu i se mai p`rea excentric ci maidegrab` \nduio[`tor cu originalit`]ile lui.

– Publicul nostru n-ar aprecia deloc asta. El are nevoie s`se identifice cu personajele pentru ca s` le iubeasc`. Cine s-arputea \ndr`gosti de un asemenea tip?

– Eu... m`rturisi ea \ncet.Lou \i accept` dezv`luirea a[a, \n treac`t.– Ei bine, feti]o, \nseamn` c` ai o problem`. Eu am v`zut

multe scenarii dintr-astea terminându-se prost...– Dar asta nu-i o telenovel`! protest` ea disperat`, este

chiar via]a mea.– Vrei s` [tii p`rerea mea? S` nu zici c` nu te-am prevenit.

Ar trebui s`-i spui c` ai anun]at Asisten]a Social` pentru copil[i s`-i spui [i motivul. Nu aveai dreptul s` faci asta f`r` [tirealui, [i ai s` vezi, când va afla, va fi foarte nepl`cut surprins. Tesf`tuiesc s` i-o spui chiar tu, [i repede, \nainte s` se trezeasc`cu un inspector acas`.

Andie oft` [i-[i plec` privirea. Lou avea perfect` dreptate.Refuzase \nainte s` cear` p`rerea cuiva pentru c` [tia c` va fisf`tuit` s`-i spun` lui George. Dac` n-o f`cuse, era pentru c`nu voise s` pun` nimic \n calea dragostei lor abia \nfiripate.Voise s-o protejeze cât mai mult timp cu putin]`.

Collier p`rea s`-i citeasc` gândurile.

110 IRIS VALENTINE

– Nu po]i s` joci pe dou` planuri: s`-l denun]i pe tip c`]ine ilegal un copil, [i \n acela[i timp s` te a[tep]i ca el s` teiubeasc`...

Ea \ncuviin]` din cap, pierdut` \n gânduri.– {i acum, am vorbit destul despre \ndr`gosti]i... }i-am

spus, nu-mi place s` fac pe confidentul.Andie \[i ascunse un zâmbet.– Trebuie s`-mi rescrii scena aceea de la spital, relu` el pe

obi[nuitul lui ton ursuz. Când crezi c` o s-o termini?– Peste vreo dou` ore.– S` mi-o pui pe birou \nainte de prânz [i ia-]i o dup`-

amiaz` liber`.Chipul tinerei se lumin` de recuno[tin]`.– Oh, Lou, \]i mul]umesc, e[ti \ntr-adev`r...– Nu, nu, o \ntrerupse el. S` nu mai spui c` sunt dr`gu],

am oroare de asta. Vreau doar ca via]a ta personal` s` nu seamestece cu cea de la serviciu, e limpede?

Ea \ncuviin]`, entuziasmat`, str`duindu-se s` par` \ncurcat`de amabilitatea lui, [i-l privi ie[ind maiestuos din birou.

De \ndat` ce r`mase singur`, izbucni \ntr-un hohot de râsvesel, care \ns` se opri brusc când \[i aminti c` acum va trebuis`-i m`rturiseasc` adev`rul lui George.

** *

O or` mai târziu, George fu uimit s-o vad` pe Andieap`rând atât de devreme acas`, dar o \ntâmpin` cu un s`rutcare f`cu s`-i bat` inima cu putere. Mâinile lui posesive aler-gar` pe trupul suplu al fetei.


– A[teptam s`-mi fie livrat un nou fi[et, dar asta este osurpriz` mult mai pl`cut`...

Andie lu` din vestibul punga cea mare cu proviziile pe carele cump`rase, [i spuse:

– Am dup`-amiaza liber`, am adus prânzul...|n clipa aceea, \l prinse pe Vif care era cât pe ce s` cad`

peste o can` cu cafea pe jum`tate plin`.George \i lu` din bra]e pachetele [i le duse \n buc`t`rie.– De ce e[ti liber` dup`-amiaz`? Tu nu te \ntorci niciodat`

devreme acas`.Ea fu cuprins` de panic`. Nu putea s`-i spun` chiar acum,

abia ajuns` acas`, de ce venise. A[a c` improviz` pe loc:– Ast`zi este aniversarea noastr`. Ne-am cunoscut mai bine

acum dou` s`pt`mâni...– Atât de mult? Cum trece timpul!Andie, nervoas`, se a[ez` [i \ncepu s` caute cuvintele cu

care s` \nceap` discursul rezonabil pe care [i-l preg`tise pedrum, dar nu mai g`sea nimic.

– George, \ncepu ea, eu... adic`, noi...Trase aer adânc \n piept [i spuse dintr-o suflare:– Am s`-]i spun ceva important care nu poate s` mai

a[tepte.El se a[ez`, atent, al`turi de ea.– Bine\n]eles, draga mea, ce este?Tonul lui tandru o tulbur` [i mai mult. |nghi]i \n sec [i-[i

plec` privirea, mototolind \ntre degete ]es`tura fustei.– Recent, via]a ta... s-a schimbat, nu-i a[a? Vreau s` spun

c`...Se \ntrerupse, continuând s` caute cuvintele potrivite.

112 IRIS VALENTINE

– Vrei s` te ajut eu? \ntreb` George cu un zâmbet discret.Pentru c` cred c` [tiu ce vrei s` spui...

– Oh, nu, nu [tii...Andie oft`, distrus`. Inima \i era plin` de dragoste; el era

atât de frumos, atât de puternic... De ce trebuia s`-l iubeasc`atât?

– Ba da, insist` el.|i ridic` u[or b`rbia lui Andie, [i-[i cufund` privirea

seduc`toare \n ochii ei.– De când te-am cunoscut, via]a mea s-a schimbat.– Dar nu crezi c` Vif ]i-a schimbat mai degrab` via]a?El zâmbi cu un aer sigur de sine.– Vif era aici \naintea ta. Acum eu nu vorbesc despre el, m`

refer doar la tine [i la mine, la noi doi.George nu-[i putea da seama cât era ea de nefericit`,

sfâ[iat` \ntre dou` sentimente contradictorii. Murea dedorin]a de a-[i deschide sufletul \n fa]a lui, de a-i m`rturisidragostea ei, dar calea \i era t`iat` de demersul pe care-lf`cuse \n privin]a viitorului lui Vif.

El se aplec` pentru a o s`ruta cu duio[ie.– La mul]i ani...Andie tres`ri.– Oh, nu, nu cred c` vor mai fi...El se \ndrept`, surprins de r`spunsul ei, dar amuzat \n

acela[i timp, evident convins c` nici un obstacol nu va putea\mpiedica inevitabilul. Cum ea \ncerca s`-[i fereasc` privirea,el \i lu` fa]a \n mâini.

– Ce este, Andie?Deodat`, se auzi soneria de la intrare.


– Trebuie s` fie fi[etul meu, zise el cu p`rere de rù. M`\ntorc imediat.

Se ridic`, ap`s` pe butonul care deschidea u[a de la intrare[i ascult` cum persoana intr` \n imobil.

Apoi, lini[tea brusc` din jurul ei o frap` pe Andie. Unde eraVif? Privi prin toate col]urile \nc`perii.

– Vif, unde e[ti?|l z`ri \n buc`t`rie, \n momentul când copilul se c`]`ra cu

agilitate \n vechiul ascensor, [i se a[eza confortabil, strângândla piept ursule]ul de plu[.

– Vif, [tiu c` aceea este ascunz`toarea ta preferat`, dar \mipare rù, nu te po]i juca acolo!

Se \ndrept` spre el ca s`-l scoat`, când i se p`ru c` percepeo u[oar` mi[care a scripetelui. Clipi din ochi ca s` se asigurec` nu era doar efectul imagina]iei sale. |ntr-adev`r, b`trânelecorzi se mi[cau, de data asta mai evident. Sim]i un nod \n gât,[i se repezi spre Vif care \ncepuse s` trag` de corzi.

|n clipa aceea, George se \ntoarse [i o v`zu, incon[tient\nc` de pericol. Cu un gest, o opri pe Andie din elanul ei, [iaceasta se lovi de el.

– Repede! Repede! Prinde-l!– Dumnezeule! exclam` el, z`rindu-l abia atunci pe Vif.Dar era prea târziu. Mânu]ele mici [i gr`su]e d`dur` o lovi-

tur` brusc` [i, cu o scutur`tur` zdrav`n`, b`trânul ascensordisp`ru spre \n`l]imi, \n spatele peretelui.

– Vif! url` Andie.George se arunc` spre deschiz`tur`, \ncercând \nnebunit

s`-l prind`, pe pipìte.– Cu-cu! r`sun` ecoul vocii lui Vif, undeva \n interiorul

imobilului.

114 IRIS VALENTINE

– Se \ndreapt` spre apartamentul meu! strig` Andie, \ngrijorat`.Urc` \n fug` scara, cu cheile \n mân`, cu George pe urmele

ei, [i se repezi spre l`ca[ul ascensorului. |l vor putea a[teptaastfel aici pe copil.

– Este blocat` u[a! url` George. D`-mi ceva, o [urubelni]`,un cu]it.

Speriat` la culme, ea \i d`du [urubelni]a pe care o g`si \nsertarul mesei.

– }ine-te bine, Vif! Te iau acum...|n ciuda eforturilor lui, u[a rezista.– Trebuie s-o sparg! exclam` el.Cu un ultim efort, reu[i s` smulg` totu[i u[a din balamale

[i c`zu \mpreun` cu ea pe spate.Vif st`tea lini[tit pe platforma ascensorului care se balansa

la fiecare mi[care a lui. Mânu]ele lui mici se jucau cu corzile,[i ei \[i d`dur` seama c` la orice mi[care brusc` din partea lor,copilul va \ncepe din reflex s` trag` de corzi.

– Prinde-l! exclam` Andie, \n timp ce George se ridica [i seapropia \nceti[or.

– Nu te mi[ca, nu vreau s`-l sperii.Vif \i privea cu un zâmbet nevinovat, continuând s` se

aga]e de corzi. |l privea cu interes pe George apropiindu-se.Deodat`, un strig`t de la etajul de dedesubt \l f`cu s`

tresar`.– Alo! Nu este nimeni acas`?Descump`nit`, Andie se \ntoarse [i z`ri \n u[`, pe palier,

un tân`r sub]irel [i serios, \n costum gri.– Bun` ziua, aici este biroul domnului Demarest? \ntreb`

el cu o voce nazal`.


– Ssst! [opti Andie. Avem o problem`.Tân`rul ridic` privirea [i-l z`ri pe George \ntinzând cu pre-

cau]ie bra]ele spre copilul care se leg`na \nceti[or. Andie \[i]inea r`suflarea.

– Dumnezeule! url` tân`rul.Asta fu de ajuns. Vif reac]ion` brusc [i se ag`]` cu disperare

de corzi. |ntr-o secund`, disp`ru din nou.– Pa, pa... se auzi gl`sciorul lui.George se aplec` \n gol, dar degeaba.– Spre acoperi[! strig` Andie.– Nu, nu, privi]i, zise tân`rul ar`tând spre deschiz`tura

ascensorului.Dispera]i, \l v`zur` pe copil trecând prin fa]a ochilor lor, \n

drum spre etajul inferior. Vif, râzând, le f`cu semn cu mâna.Alergar` to]i trei pân` \n apartamentul lui George, dar

copilul deja trecuse.– Sheila este acas`?– Dac` nu este, for]ez u[a! strig` George, fluturând

[urubelni]a.Dar Sheila era acas`. |mbr`cat` \ntr-un caftan larg, \i primi

cu un aer lugubru:– Mi-a]i \ntrerupt medita]ia, când tocmai \ncercam s`-mi

deschid al treilea ochi...F`r` s`-i dea nici o aten]ie, Georges o \mpinse, croindu-[i

drum spre ascensorul a c`rui u[` era ascuns` aici sub unenorm portret al guru-lui. F`r` s` stea pe gânduri, \l smulsedin perete nervos.

Furioas`, siderat`, Sheila \ncepu s` strige:

116 IRIS VALENTINE

– Ai \nnebunit? Este Maharishi!– |n spatele lui este un copila[, \ncerc` s`-i explice Andie.Femeia \i privi pe rând f`r` s` \n]eleag`.– Un copila[?Andie \ncuviin]`, c`utând \n jurul ei vreun instrument cu

care s`-l ajute pe George, dar nu g`si nimic. Fumul de t`mâie[i be]iga[e arse \ntunecau \nc`perea ai c`rei pere]i erauacoperi]i cu pânze indiene \n tonuri sp`l`cite.

– Ave]i un ciocan?– Un copila[? murmura \ntruna Sheila, perplex`. {tiam eu

c` ast`zi karma mea era ciudat`...George zgâria cu frenezie marginile lipite ale u[ii, \ncer-

când s-o mi[te.– Aproape c` am reu[it! strig` el. Este lipit` din cauza stra-

turilor de vopsea, dar...Trase de ea dintr-o mi[care [i u[a se deschise brusc, dând

la iveal` corzile, mi[cate \ns` de o for]` invizibil`.Tân`rul \naint` cu un aer autoritar, \mpingându-l pe

George, [i se aplec` \n gol.Ar fi f`cut mai bine dac` ar fi privit \n sus. Chiar \n clipa

aceea, platforma ascensorului \i c`zu \n cap, [i el scoase unurlet de durere.

George \l apuc` de mijloc [i-l trase, dar \[i pierdur` amân-doi echilibrul [i c`zur` pe spate, \n timp ce Vif, lini[tit, trecuiar prin fa]a lor f`cându-le cu mâna.

– Era un copila[ adev`rat... \n spatele lui Maharishi, con-stat` cu un aer solemn Sheila.

Cu ajutorul unui chibrit, George examin` interiorul pr`fuital casei liftului.


– |l v`d... A trecut de apartamentul familiei Hernandez.O clip`, studie atent corzile, apoi \[i rec`p`t` siguran]a de

sine, cu fa]a luminat` de o nou` idee. Le f`cu semn s` se dea\napoi, [i \ncepu s` trag` \ncet de coard` ca s-o \ncetineasc`.

– Se opre[te!Din mâinile lui se ridic` un nor de praf, [i \ncepu s`

tu[easc`. Strìnul se apropie [i el, curios.– Trage [i dumneata, \i ordon` George. Ajut`-m`.Tân`rul accept̀ cu bun`voin]̀ , [i cei doi b`rba]i \ncepur ̀s ̀trag .̀Deodat`, strìnul fu cuprins de un acces de tuse.– Sunt alergic la praf... spuse acesta.– Trage! insist` George.– Asta [i fac...Fe]ele lor erau murd`rite acum de sudoare [i praf, iar

covorul Sheilei era \ntr-o stare dezastruoas`.– Oh, [i \n seara asta am o \ntâlnire cu adep]ii lui

Maharishi, gemu ea. Nu m` vor crede niciodat`...– Continua]i s` trage]i! \i implora Andie pe cei doi, f`r` s-o

asculte pe Sheila.– |l z`resc... Aproape c` am reu[it!Andie se repezi, gata s` prind` copilul. Dar, spre con-

sternarea lor, platforma ascensorului era goal`.– Trebuie s` fi coborât la subsol!F`r` s` mai spun` un cuvânt, ie[ir` \n tromb` din aparta-

mentul Sheilei.– Aten]ie la biciclet`! \i avertiz` Andie.Dar \n panica general`, nimeni n-o auzi. George se

\mpiedic` primul, urmat de strìnul care, f`r` s` vrea, se ag`]`de ea. Andie se ridic` repede [i se trezi chiar la baza sc`rii dela intrare, \n fa]a apartamentului de la subsol.

118 IRIS VALENTINE

U[a se deschise [i ap`ru un b`rbat \nalt, ursuz, \mbr`cat\ntr-un halat de cas`, ]inându-l pe Vif \n bra]e. Pu[tiul râdea cupoft`, ca [i cum participaser` cu to]ii la un joc deosebit deamuzant.

B`rbatul \i privi uluit pe cei trei.– Cred c` bebelu[ul apar]ine unuia dintre voi.George \ntinse bra]ele ca s`-l ia pe Vif.– V` mul]umesc mult, domnule...Se \ntrerupse, \ncurcat, dar Andie complet` \n locul lui:– Domnul Barnes, nu-i a[a?Acesta \ncuviin]`, ca [i cum era evident acest lucru.– Fire[te. {i acum, v` rog s` m` scuza]i, eu m` \ntorc s` m`

culc.|l privir` disp`rând [i \nchizând u[a \n urma lui. Ai fi zis c`

este apari]ia unei fantome...– Acesta este deci Barnes... zise George, \ngândurat.|l privi apoi pe Vif \ndelung [i d`du din cap.– Probabil c` m` crezi foarte iresponsabil, puiule...– Este vina mea, interveni Andie. Ar fi trebuit s` m` mi[c

mai repede.– Nu, insist` George. Totul este numai din vina mea. Ar fi

trebuit s` verific dac` ascensorul nu reprezint` nici un pericol\nainte s`-l folosesc ca dul`pior. Se presupune c` sunt „con-silier-expert“ [i c` m` gândesc la astfel de lucruri.

Andie fu frapat` de tulburarea lui.– Nu fi prea sever cu tine, George. Ai f`cut imposibilul.

Nimeni nu poate s` conduc` o afacere [i \n acela[i timp s` seocupe [i de un copil de doi ani, f`r` ajutor. Era inevitabil caVif s` aib` un accident. De data asta, am avut noroc.


– Dar data viitoare? S` privim adev`rul \n fa]`, eu nu sunt\n stare s` am grij` de el.

Andie ar fi vrut s`-l consoleze, dar spaima prin care trecuseaproape o amu]ise.

– Nu, nu-i adev`rat... articul` ea \n sfâr[it.– Eu sunt celibatar, apartamentul meu nu este conceput

pentru Vif. Totul a fost creat doar \n func]ie de mine, singur,f`r` copil.

Andie \ncuviin]`, cu un aer nefericit, când \n fine str`inulinterveni discret.

– Oh, scuz`-m`, zise George! Uitasem de dumneata. Aivenit s`-mi livrezi fi[etul, nu-i a[a?

– S` livrez?Tân`rul scutur` din cap, mirat.– Nu, eu sunt Morty Carlson, relu` el scuturându-se de

praf [i [tergându-[i fa]a cu o batist`.– |]i mul]umesc oricum pentru ajutor. M` bucur c` te-am

cunoscut.– M` tem c` nu, r`spunse sec Morty, neluând \n seam`

mâna \ntins` a lui George. Mai ales dup` discu]ia pe caretocmai am auzit-o...

Andie [i George \l privir`, ului]i.– Eu nu sunt un comisionar, a[a cum se pare c` a]i crezut.

Vin din partea Asisten]ei Sociale a Copilului.

120 IRIS VALENTINE

Capitolul 9

George \ncremeni ca o statuie, sprijinit de [emineu,[i a[ar`mase \n timpul celor dou` ore cât dur` ancheta social` a luiMorty Carlson, chiar [i atunci când inspectorul \i punea vreo\ntrebare sau f`cea vreun comentariu. De fiecare dat` când Andie\ncerca s` intervin`, el o \ntrerupea sau o ignora \n totalitate.

Vif dormea fericit \n \nc`perea al`turat`, incon[tient c`viitorul lui era \n joc. Morty se ridic`, arunc` o privire sprecopilul adormit [i-[i not` ceva \ntr-un carne]el.

– |ncerca]i s` pune]i ni[te perne \n jurul lui ca s` nu cad`.N-am vrea s`-l vedem pe Jose rostogolindu-se pe jos.

George nu-i r`spunse, dar o fulger` pe Andie cu privirea. – Este vina mea... se gr`bi ea s` r`spund`. Eu l-am pus pe

Vif \n pat [i...Se \ntrerupse, apoi continu` jalnic:– |mi pare r`u...Morty \[i mai not` ceva [i-[i \ndrept` din nou aten]ia spre

George.

– Mi-ar trebui o fotografie de-a veri[oarei dumneavoastr`Mindy, precum [i un certificat de la notar care s` dovedeasc`\nrudirea dumneavoastr` cu Jose.

– Toate astea le ve]i avea pe birou mâine diminea]` la oranou` fix.

– Eu pot s` ajut cu ceva? \ntreb` timid Andie.Pre] de o frac]iune de secund`, privirea lui \n fl`c`ri parc`

o arse. Oft` adânc, sigur` c` inspectorul putea [i el s` simt`aceast` ostilitate.

– Nu, domni[oar` Maguire. Este o problem` strictfamilial`, [i a[a trebuie s` r`mân`, \i r`spunse Morty. Dup`[tirea noastr`, domnul Demarest este ruda cea mai apropiat`.Deocamdat`, asta va fi de ajuns.

– {i acum ce se va \ntâmpla? \ntreb` scurt George.Morty ridic` o sprâncean` [i tu[i.– P`i...|[i lu` noti]ele [i le parcurse rapid.– Vom \ncerca s-o g`sim pe mam`. Pute]i s`-l p`stra]i deo-

camdat` pe Vif. Dup` ce o vom localiza pe veri[oaradumneavoastr`, atunci vom lua o hot`râre.

– {i asta depinde [i de dumneata, nu-i a[a?– Oh, nu, este foarte complicat. Toat` procedura dep`[e[te

cu mult un simplu raport.– {i dac` Mindy nu va fi g`sit`? interveni Andie.– Da, zise [i George, f`r` s-o priveasc`. |n cazul acesta \l voi

putea p`stra [i adopta pe Vif ?Morty inspir` adânc, luând un aer important, ca [i cum mai

auzise de mii de ori \ntrebarea asta.

122 IRIS VALENTINE

– Legile sunt atât de \ncurcate...– Adic`? \ntreb` ner`bd`tor George.– Problema casnic` are o foarte mare importan]`. Vreau s`

spun, timpul pe care un p`rinte \l consacr` copilului s`u.Dac` a]i fi femeie, ar fi mult mai simplu.

– Dar nu este drept! interveni Andie.– Poate, zise Morty. Dar la ora actual`, aceasta este p`rerea

lumii, nu a mea. Eu v` spun doar prejudec`]ile la care trebuies` v` a[tepta]i.

|i privi apoi pe amândoi, pândindu-le reac]iile.– Acum trebuie s` plec.Se ridic`, se \ndrept` spre u[`, apoi se \ntoarse, cu o expre-

sie ceva mai \mblânzit`.– Pot s` v` fac o sugestie?George afi[a o masc` \mpietrit`.– Te rog, spune.– Apartamentul acesta ar necesita câteva lucr`ri de reame-

najare pentru ca s` devin` un cadru potrivit pentru un copilde doi ani.

|[i r`sfoi carne]elul [i scoase o fil` pe care i-o \ntinse luiGeorge.

– Asta o s` v` ajute s` evita]i accidentele ca acela deadineauri. V` mai sf`tuiesc s` v` goli]i dul`piorul cu medica-mente de toate pastilele periculoase [i de lamele de ras. Dac`Jose poate s` se ca]`re \n ascensor, cu siguran]` c` este \nstare s` escaladeze [i lavaboul [i s` ajung` la dul`piorul cumedicamente.

George \ncuviin]`, [i inspectorul \i \ntinse mâna.


– O zi bun` amândurora.Urm` o scurt` pauz`, apoi George \i strânse mâna [i-i

deschise u[a.R`ma[i singuri, cei doi ascultar` pa[ii lui Morty \ndep`rtân-

du-se pe sc`ri. Andie \[i ]inu privirea plecat` pân` ce se f`culini[te total`. Când \[i ridic` ochii, v`zu c` George \nc` mai]inea u[a deschis`.

– A fost destul de aspru, remarc` ea.El nu-i r`spunse.– Te rog, nu m` mai privi astfel! El tot nu rosti nici un cuvânt.– Ascult`, [tiu c` ai motive s` fii furios, dar am s`-]i explic...– Pleac`! zise el pe un ton dur, ar`tându-i u[a.Andie tres`ri, dar continu` s` se apere.– Te rog, George, am vrut doar s` te ajut.– Pleac` imediat!Ordinul era atât de ustur`tor, [i furia lui era evident`.Ochii ei se umplur` de lacrimi. Nu-l mai v`zuse niciodat`

astfel.– Este adev`rat, am ac]ionat f`r` [tirea ta, \[i pled` ea

cauza. Dar am f`cut-o spre binele t`u, cât [i pentru al lui Vif.El nu se l`s` impresionat.– Nu m` intereseaz`!{i din nou, \i ar`t` u[a cu degetul.– A[tept s` pleci...Andie se ridic`, \ncercând cu disperare s`-[i p`streze

st`pânirea de sine. De \ndat` ce ie[i, u[a se trânti \n urma ei,l`sând-o \ntr-o lini[te glacial`. Alerg` pân` \n apartamentul ei[i se arunc` pe pat, \n hohote de plâns.

124 IRIS VALENTINE

** *

Nu mai avu nici o veste despre George. Sfâr[itul zilei trecu\ntre crize de plâns [i examene de con[tiin]`. Spre sear`, pu]inmai calm`, \ncerc` s` dea de el la telefon, dar nu-i r`spunsedecât robotul.

Pierzând speran]a unei \mp`c`ri rapide, a doua zi abia setâr\ pân` la serviciu, total deprimat`. La ora trei, ea \nc` nuf`cuse nimic, [i se sim]ea din ce \n ce mai nefericit`. Cu capulascuns \ntre mâini, \[i rememor` \nc` o dat` chipul mânios allui George, [i dou` lacrimi mari i se prelinser` pe obraji.

Tocmai acesta fu momentul pe care Collier [i-l alese ca s`intre ca o vijelie \n birou.

– Hei, Maguire!|i arunc` pe mas` ni[te foi de hârtie.– Ceea ce ai scris azi-diminea]` nu face doi bani!Ea \[i ridic` fa]a inundat` de lacrimi.– Ei, las`, relu` el cu stâng`cie, nu trebuie s` plângi pentru

asta. Eu [tiu c` tu po]i face mai mult [i mult mai bine. Textulde s`pt`mâna trecut` a fost formidabil.

Lu` un pumn de [erve]ele din cutie [i i le \ntinse.– Mul]umesc, Lou...Andie \[i [terse fa]a, cu toat` demnitatea posibil`.– Nu plâng din cauza criticilor tale...Collier p`ru dezam`git. |[i \ncruci[` bra]ele [i se a[ez` pe

marginea biroului.


– {i eu care credeam... S` nu-mi spui c` tot expertul t`u \]ijoac` feste.

Ea \ncuviin]` cu triste]e.– Ce s-a \ntâmplat? }i-a descoperit tr`darea mai \nainte ca

tu s` ai timp s`-i vorbe[ti? Tocmai de asta m` temeam [i eu...Andie \ncepu s` spere din nou. Cel pu]in Lou nu o blama,

[i poate c`-i va fi [i un sfetnic bun. |[i [terse nasul [i \ntreb`:– Acum ce trebuie s` fac?– Vrei s`-]i spun p`rerea mea?– Desigur. Am nevoie de tot ajutorul posibil.A[tept` ner`bd`toare, \n timp ce el \[i freca \ngândurat

b`rbia. Dup` o vreme, fa]a i se lumin`, [i ridic` un deget.– {tii care este problema ta?Ea scutur` din cap.– Nu, nu v`d care ar fi.– E[ti mult prea tulburat` de toat` povestea asta. De fapt,

el ar trebui s` fie.– Oh, dar este, crede-m`!– Ceea ce vreau eu s` spun este c` tu nu ai de ce s`-]i ceri

scuze fa]` de el. A[a c`, \nceteaz` s` mai plângi. Tu n-ai f`cutaltceva decât ceea ce ]i s-a p`rut drept s` faci. Se poart` preaaspru cu tine. El trebuie s` vin` [i s`-[i cear` scuze.

Fata se sim]i str`b`tut` de un fior [i oft` adânc.– {tiu [i eu... Nu cred c` o s` vin`. F`r` \ndoial` c` eu am

mers prea departe.– |n aceste condi]ii, este de datoria ta s` creezi

\mprejur`rile favorabile ca el s` vin` la tine.– {i cum s` fac asta?Lou zâmbi.

126 IRIS VALENTINE

– E[ti scenarist`, folose[te-]i imagina]ia. Eu nu fac decât s`dau ordine, aminte[te-]i.

** *

Pân` s` se \ntoarc` acas`, Andie inventase deja vreo [asepretexte diferite ca s`-l poat` vedea pe George, unul maineverosimil ca altul. S` coboare la el [i s` \mprumute ni[tezah`r era prea cusut cu a]` alb`. S` fac` pe somnambula eraprostesc. S`-l ispiteasc` cu o pr`jitur` cu scor]i[oar` n-ar darezultate. Celelalte trei pretexte erau prea dramatice \ncât s` semai gândeasc` la ele. Nu avea decât s` se cuib`reasc` \ntr-unfotoliu [i s` a[tepte derularea evenimentelor...

Ceva mai târziu, era \nc` pierdut` \n gândurile ei, când seauzi soneria.

– George! strig` ea alergând s` deschid`.A[adar, domnul Collier avea dreptate, el venea s`-[i cear`

scuze. Dar \n locul lui George, se trezi fa]`-n fa]` cu un b`rbatrobust care ]inea \n bra]e o cutie enorm`.

– Scuza]i-m`, domni[oar`. Trebuie s`-i livrez asta domnu-lui George Demarest, dar nu este acas`.

Andie z`ri \n spatele b`rbatului \nc` doi muncitori carea[teptau cu o mul]ime de pachete.

– Sunte]i amabil` s` prelua]i dumneavoastr` comanda?|i \ntinse o hârtie de semnat. F`r` s-o citeasc` \n am`nunt,

ea \[i semn` numele pe linia punctat`.– Gata, b`ie]i! strig` comisionarul. Urca]i toate astea aici!– Vre]i s` l`sa]i toate astea la mine?


– Ca o m`sur` de siguran]`, dac` nu v` deranjeaz`.Un sfert de or` mai târziu, ai fi zis c` ea tocmai se mutase

din nou. Peste tot erau \ngr`m`dite cutii, unele mai mari chiardecât o mobil`.

Curioas` s` vad` ce este, lu` bonul de livrare ca s`-lciteasc`.

– Lumea copiilor, citi ea antetul cu voce tare.Trecu \n revist` toate articolele, bifându-le pe m`sur` ce-i erau

aduse \n apartament. G`sea aici de toate, de la p`tu]ul copilului,dul`pior, pân` la un scaun \nalt [i chiar un c`lu]-balansoar. Sead`ugau o gam` \ntreag` de scutece, creme, pudre, vat`, pre-cum [i un manual de \ngrijire a copilului, pe care comisio-narul i-l \nmân` direct.

Acum, cel pu]in, avea o scuz` de a-l vedea pe George. Poatec` s-o mai fi calmat un pic. Dar când \l auzi \ntorcându-seacas`, trebui s`-[i adune tot curajul ca s` coboare la el. Reac]ialui o dezam`gi cumplit.

– George! \l strig` ea cu o voce timid`. Eu sunt, Andie. E[tiacas`?

Dup` un moment de a[teptare, de cealalt` parte a u[ii \ir`spunse o voce furioas`:

– Da, sunt acas`!– Am putea sta de vorb`?– Dar acum ce facem, nu vorbim?– N-am putea discuta fa]`-n fa]`?U[a se deschise \ncet [i ap`ru George, ciufulit, neb`rbierit,

cu o [urubelni]` \n mân`, iar \n spatele lui se z`reau omul]ime de cutii de carton de toate m`rimile, nedeschise \nc`.|nc`perea era toat` plin` de rumegu[ [i de scule risipite pe

128 IRIS VALENTINE

jos, toate mobilele fuseser` \mpinse \ntr-un col], acoperite cucear[afuri. U[a dormitorului era \nchis`, [i Andie presupuse càcolo dormea acum Vif.

– Am instalat ni[te rafturi, explic` el ca r`spuns la privireaei mirat`. Trebuie s` nu fie la \ndemâna lui Vif.

El arunc` o privire pe foaia de hârtie pe care i-o l`saseMorty Carlson [i citi cu voce tare:

– Un metru [aizeci, dep`rtate de orice obiect care l-arputea ajuta s` se ca]`re.

Andie privi spre peretele pe care se afla oglinda. Acolofuseser` f`cute ni[te gùri, [i vreo [ase scânduri de lemn eraua[ezate lâng` perete.

– Ce p`rere ai?El nu p`rea dispus s` aib` o discu]ie, ci mai degrab` curios

s`-i afle p`rerea.– Sunt destul de \nalte ca s` fie pe placul inspectorilor?– Al inspectorilor?– Da, dup` ce tu m-ai denun]at, m` str`duiesc s` fac tot ce

este necesar ca s` ob]in custodia temporar` a lui Vif. Trebuies` lucrez repede, pentru c` dup` spusele prietenului tùMorty Carlson, ei pot s` apar` pe domeniul meu privat \norice clip`, [i s` m` ia prin surprindere.

O privi cu ni[te ochi ce aruncau fulgere, [i furia i se stârnidin nou. Se preg`tea s`-i \nchid` u[a \n nas.

– Acum, te rog s` m` la[i, sunt ocupat.Dar Andie nu era dispus` s`-l lase s-o alunge din nou. Furia

i se amestec` cu disperarea, [i-i \nl`tur` orice sentiment devinov`]ie.


– {tii, a[ putea s` te ajut [i eu, zise ea pe un ton glacial.– N-am nevoie de ajutorul tù!Aceasta fu pic`tura care umplu paharul. Ea intr` ca o fur-

tun` \n apartament [i, cu pumnii strân[i pe coapse, \i replic`:– Ascult`-m`, catârule! Poate c` m-am amestecat \n ceea ce

nu m` prive[te, f`când apel la Asisten]a Social`, dar nu e[tideloc drept cu mine. Am s` te ajut, fie c` vrei sau nu!

Spunând acestea, se \ndrept` spre peretele din fundr`sturnând \n trecere ni[te scânduri sprijinite de u[`, care sepr`bu[ir` cu zgomot. Amândoi r`maser` nemi[ca]i o clip`,rugându-se Cerului ca Vif s` nu se fi trezit.

Dup` un moment ce i se p`ru o ve[nicie, Andie oftù[urat`.

– Uf! Era cât pe ce...George se \ncrunt`.– Ascult`, \mi pare rù...– Acum, pleac`! \i r`spunse el ar`tând spre u[`.Ea ridic` bra]ele spre cer, \ntr-un gest de exasperare.– O s` continui s` m` dai pe u[` afar` la fiecare cinci

minute? |n cazul acesta, a[ vrea s` aflu imediat. Dac` nu,str`duie[te-te s` fii un pic mai amabil.

– Pleac`!Andie nu mai putea accepta asta. Era absolut nedrept. |n

plus, nu se sim]ea \n stare s` mai suporte \nc` o zi de sin-gur`tate \ngrozitoare \n apartamentul ei. Dac` nu f`cea cevaacum, o s` \nnebuneasc`.

|l privi pe furi[ pe George. Acesta era impasibil, dar ei nu-ivenea s` cread` c` el voia \ntr-adev`r s-o alunge din via]a lui.

130 IRIS VALENTINE

user

Formato

gianninajollys

– Ar trebui s` ie[i [i s` te plimbi pu]in, \i suger` ea. Am s`r`mân eu aici s` instalez rafturile. Dup` ce te vei calma sufi-cient, te vei \ntoarce [i vom sta de vorb`, de acord?

Ea lu` [urubelni]a, ca [i cum problema fusese rezolvat`, [istrânse câteva [uruburi. Apoi travers` \nc`perea ca s` m`soarespa]iul dintre rafturi, con[tient` c` George nu se clintise.

– Haide, du-te... repet` ea dup` o interminabil` clip` det`cere.

Dar el r`mânea pe loc, fulgerând-o cu privirea, [i furia care\l domina era aproape palpabil`.

– Ce \nc`p`]ânat, acest George Demarest! se adres` eaperetelui din fa]`.

Pân` la urm`, nemaisuportând, arunc` [urubelni]a [i se\ntoarse cu fa]a spre el.

– Dac` eu am s` plec acum, George, nu conta pe mine s`m` mai \ntorc!

Era o minciun`, fire[te, dar \n clipa aceea ea aproape c` \[idorea s` fie adev`rat. Pentru ca o via]` \n doi s` fie reu[it`, tre-buia ca fiecare s` lase câte pu]in de la el, [i George nu f`ceanimic \n acest sens.

– Pot s` te \ntreb un singur lucru? continu` ea cu r`ceal`.– Da?– Ai avea amabilitatea s` urci [i s`-]i recuperezi obiectele de

la Lumea Copiilor? |mi umplu apartamentul.Se a[tepta la o replic` glacial` din partea lui, dar chipul lui

George se lumin`.– Cum? Le-au adus [i tu nu mi-ai spus nimic? De ore \ntregi

le a[tept!


– Ei bine, sunt toate sus la mine.El se repezi pe scar`, l`sând u[a s` se \nchid` \n urma lui.

Andie ascult` pe palier, \l auzi \ncercând clan]a. Era \nchis`.Un zâmbet fugar r`s`ri pe buzele ei auzindu-l c` se \ntoarce.|nchise \ncet u[a lui.

– Andie, [opti el. Am nevoie de chei, u[a ta este \nchis`.– {tiu, r`spunse ea.– D`-mi-le, deschide!– Deschide cu cheile tale, eu sunt ocupat`.– Dar nu le am la mine, nu pot s` intru!– Asta pic` bine... Pe curând! Profit` [i f` plimbarea pe care

]i-am sugerat-o...El \ncepu s` bat` zadarnic \n u[`.– S` nu te \ntorci pân` ce n-o s` fii \ndeajuns de calm ca s`

putem vorbi normal. Este mult mai eficient a[a...|i r`spunse un bomb`nit furios, apoi ea \l auzi cu satisfac]ie

\ndep`rtându-se.Trecu o or` bun` pân` când George se \ntoarse.– Cine e? \ntreb` ea auzind soneria.– Ghice[te...– Te-ai calmat suficient?– Destul...Andie deschise, [i constat` c` el p`rea tot furios. Inima i se

strânse.– Pari \nc` sup`rat...– Pleac` imediat! r`spunse el ar`tându-i drumul.Disperat`, Andie murmur`:– M-ai min]it.– Orice [iretlic este bun, \n dragoste ca [i \n r`zboi. {i aici

este definitiv r`zboi!

132 IRIS VALENTINE

Privi \n jurul lui cu un ochi critic, ca [i cum s-ar fi a[teptatca, \n lipsa lui, ea s` fi spart sau s` fi stricat ceva. Dar privirea\i c`zu pe rafturile pe care le instalase [i, f`r` voia lui, zâmbi.

– Ei bine, probabil c` sunt unchiul unei maimu]e...– Zi mai degrab` a unui n`zdr`van... \i suger` ea, \nc` afec-

tat` totu[i de asprimea lui de adineauri.F`r` \ndoial` c` era impresionat de ceea ce ea f`cuse.

Expresia ursuz` de pe fa]` \i disp`ruse, [i o scânteie, pe careea nu sperase s-o mai revad` vreodat`, str`luci \n ochii lui.

– |ntotdeauna o s` m` uime[ti...|i arunc` o privire p`trunz`toare, care p`rea s-o judece,

apoi se duse s` controleze etajerele de aproape, [i le m`sur`cu metrul.

– Impecabil! La milimetru...– Degetul meu m`soar` exact doi centimetri [i jum`tate...

declar` ea.Urm` o t`cere lung`, \n timpul c`reia Andie a[tepta, cu

sufletul la gur`, ca el s` sparg` ghea]a. Privirile li se \ntâlnir`,ca \n ziua \n care se cunoscuser`, afar` \n strad`. Era evidentc` \[i apar]ineau unul altuia... Zâmbetul lui deveni radios.

George p`rea un pu[ti prins \n propria lui capcan`,ne[tiind acum ce atitudine s` adopte. Pân` la urm`, se apropiede ea, atât de aproape \ncât inima lui Andie tres`ri.

– |]i dai tu seama câte necazuri mi-ai f`cut? Nu, cu sigu-ran]` c` nu...

– Gre[elile pot fi reparate.– Da, dar este mult mai greu s` le repari decât s` le comi]i.Bariera dintre ei \ncepea \ncetul cu \ncetul s` dispar`. Ochi

\n ochi, \[i l`sar` sentimentele ascunse s` se exprime \n t`cere.


– Când am f`cut acest demers, m-am gândit la tine la fel demult ca la Vif, spuse ea.

Profit` de ocazia acestui r`gaz de pace ca s` pun` lucrurilela punct, [i ca s`-[i dea curaj [i s`-[i \ndulceasc` vorbele, \i lu`mâna.

– Eram convins` c` tu te ascunzi cu capul \n nisip, castru]ul. Ne jucam amândoi având grij` de Vif. Dar pentru el nueste un joc. Erai ca un jongleur la circ... Copilul `sta arenevoie de stabilitate [i de altceva decât un acoperi[ deasupracapului...

|[i termin` discursul, f`r` s`-[i dea seama c` \ntre timp seag`]ase de-a binelea de mâna lui George.

El r`mase \ndelung cu ochii pleca]i, l`sându-[i mâna pri-zonier` \n mâna ei.

|n sfâr[it, \i r`spunse pe un ton foarte serios:– Nu cred c` realizezi ce \nseamn` Vif pentru mine, Andie.

Bine\n]eles, la \nceput am f`cut gre[eli. Dar simt pentru el oafec]iune care trece peste orice. Eu \nsumi sunt un copil adop-tat, [tii bine.

Ea \i scrut` fa]a, emo]ionat` de convingerea lui profund`.– |mi imaginez c` tu [tii mai bine decât oricine ce

\nseamn` asta...El scutur` din cap.– Nu, s` nu faci o melodram` din via]a mea. Te asigur c`

am avut o copil`rie absolut fericit`. Numai c` eu poate suntmai con[tient decât altcineva de responsabilitatea pe care mi-ovoi asuma.

Andie \ncepea acum s` \n]eleag`.

134 IRIS VALENTINE

– A[adar, tu voiai custodia permanent` a lui Vif ?– Fire[te, r`spunse el ner`bd`tor. Tu ce credeai ?– Dar nu mi-ai spus niciodat`... Credeam c` voiai s` te

ocupi de el numai pân` la \ntoarcerea lui Mindy.– Nu fi ridicol`. Acum, cine este pe cale s`-[i ascund` capul

\n nisip? Nu trebuie s` ne facem iluzii, Andie. Mindy nu este \nstare s` se ocupe de el, niciodat` n-a fost. |]i imaginezi c` ams`-i las s`-i \napoieze acest copil?

Andie digera acum \ncet toate aceste informa]ii, reconsti-tuia piesele unui joc de puzzle. Sim]i o strângere de inim`când \[i aminti episodul cu ascensorul, [i aerul lugubru al luiMorty Carlson evaluând situa]ia.

– |mi pare r`u, George, zise ea, cu lacrimi \n ochi. Dac`mi-ai fi spus m`car toate astea...

– |nc` nu trebuie s` ne \ngrijor`m, afirm` el. Deocamdat`,am controlul situa]iei...

– Nu m` mir`, zise ea cu o umbr` de zâmbet, fericit` s`vad` c` rela]ia dintre ei se restabile[te.

– Dac` asta poate s` te ajute, am s`-i telefonez lui MortyCarlson [i am s`-i cer s` suspende definitiv ancheta pân` cândva aduna toate datele necesare. Pân` atunci, noi o s` trans-form`m acest apartament \ntr-un cadru ideal pentru un copilde doi ani.

Ochii ei se luminar` cu o nou` idee, [i continu`:– {i a[ putea s`-l \nscriu la gr`dini]`. Este una remarcabil`

pe strada {aptezeci [i opt, condus` de dou` englezoaice,extrem de distinse [i cu bun-sim]. Ele primesc câte [aisprezececopii pe an, [i este un adev`rat rai.


– De unde [tii toate astea?– Pì... m-am informat... M-am dus s` v`d, de curiozitate...

bâigui ea.– De curiozitate, sau din alt motiv?Ea \i atinse u[or bra]ul, [i aceast` simpl` atingere \i \mpinse

unul \n bra]ele celuilalt.– Oh, George, \mi pare atât de rù. Zù c` am vrut s` fac

un bine.– Ssst... totul o s` fie bine, cu ajutorul nostru.Ea ridic` ochii spre el.– Al nostru?El \i zâmbi [i ea i se cuib`ri la piept. Buzele li se cùtar` cu

sete. George o acoperi cu s`rut`ri, pentru a pecetlui astfel\mp`carea lor, [i \i mângâia p`rul cu o tandre]e care otulbur`.

Andie [tia acum ce vrea, mai mult ca niciodat`. Lou avusese\n parte dreptate: George trebuia s` vin` spre ea. Dar nu ca s`se scuze... Ceea ce-[i dorea ea era mult mai profund [i trebuias` dureze mult mai mult decât o noapte trec`toare.

136 IRIS VALENTINE

Capitolul 10

Li se p`ru absolut firesc s`-[i petreac` noaptea \mpreun`.Totul era atât de perfect când erau astfel, cu toate sup`r`rileuitate.

{i totu[i, \n lumina dimine]ii, Andie se sim]ea ciudat detimid`. George era \n schimb atât de sigur, de imprevizibil...Nu \ndr`znea s`-i spun` ce simte. De fapt, poate c` [tia? Elp`rea s` aib` \ntotdeauna r`spuns la toate. Dar o noapte depasiune nu rezolva neap`rat toate problemele \n suspensie.

Nu avea timp s` analizeze mai mult lucrurile. Trebuia s` se\mbrace [i s` alerge la studio.

Toat` ziua, avu \n minte doar problemele lui George [i alelui Vif, [i se \ntoarse acas` de \ndat` ce putu s` plece,ner`bd`toare s`-l vad` pe George [i s`-i m`rturiseasc` \ngrijo-rarea ei.

Dar, dup` ce urc` \n fug` scara [i ajunse \n fa]a u[ii lui,sun` dar nu primi nici un r`spuns. Dezam`git`, urc` la ea [ig`si pe u[` un bilet, dactilografiat cu grij`:

Am g`sit-o pe Mindy la Los Angeles. Plec imediat \ntr-acolo.Te sun de \ndat` ce m` \ntorc. Te iubesc. George.

Asta era tot. Nu-i l`sase nici m`car un num`r de telefon.Descump`nit`, Andie reciti biletul, \ncercând s` \n]eleag`.George se ducea acolo ca s` se str`duiasc` s-o aduc` pe Mindy\napoi, sau s`-i cear` s` i-l lase pe Vif ?

F`r` s` [tie de ce, gândul micu]ului c`rat prin California oirit`. F`cea parte acum din via]a lor, a ei [i a lui George, \[id`du ea brusc seama. Cum de fusese atât de oarb`? Bebelu[ulacesta de doi ani \[i f`cuse un loc \n inima ei, [i gândul de a-lpierde o aducea la disperare.

Nu era de mirare c` George se sup`rase pe ea atât de tarecând se adresase Asisten]ei Sociale.

Ea fusese cea care-i diminuase astfel [ansele de a devenidefinitiv tat`l lui Vif. Se pr`bu[i pe un fotoliu.

– Ce idioat` am fost! exclam` ea cu voce tare.Se gândi s`-l sune pe Morty Carlson, dar asta n-ar fi f`cut

decât s` \nrùt`]easc` lucrurile, gândi ea cu disperare. Nuavea decât s` a[tepte. Noapte de noapte, pândi \ntoarcerea luiGeorge.

Pe la mijlocul s`pt`mânii urm`toare, era la cap`tul pute-rilor. Era miercuri seara, [i se uita neatent` la televizor, totaldescump`nit`. |[i readucea f`r` \ncetare \n memorie cele maimici detalii ale minunatelor clipe pe care le trìse al`turi deGeorge. Cum de putuse ea s`-[i lase via]a s` se contopeascàtât de strâns cu a lui, [i s` se \ndr`gosteasc` atât de repede?

– Sunt un caz disperat, murmur` ea. Nu pot s` maicontinuu astfel...

138 IRIS VALENTINE

Ea cât pe ce s` ridice receptorul [i s` sune la toatehotelurile din Los Angeles, dar \[i d`du seama c` ar fi fost onebunie. Oft` [i-[i \ndrept` iar`[i aten]ia spre jocuriletelevizate.

Se auzi, la un moment dat, soneria. F`r` s` se gândeasc`prea mult, \[i puse pe ea un capot vechi.

– Cine este?– Eu sunt.Inima \ncet` s`-i mai bat`.– George! Nu se poate! A[teapt` o clip`.Intrase \n panic`. Imposibil s` se lase v`zut` \n halul `sta.– Deschide. Am s`-]i spun ceva.Andie arunc` o privire speriat` \n jurul ei, \[i trecu \n grab`

peria prin p`r, lu` la \ntâmplare o crem` [i o sticlu]` cuparfum.

– Andie! Gr`be[te-te! Deschide.Ea deschise \n sfâr[it u[a, emo]ionat`. El era aici, atât de

drag [i atât de apropiat \ncât ar fi vrut s` i se arunce \n bra]e[i s` r`mân` acolo. Vif era c`]`rat pe um`rul lui, [i mutri[oarai se lumin` când o v`zu. George ]inea \n mân` un buchet detrandafiri, [i inima fetei se umplu de bucurie.

– Totul este \n ordine, o anun]` el \nainte ca ea s` poat`rosti vreun cuvânt. Asisten]a Social` a declarat c` eu pot s`p`strez copilul.

Andie r`mase stupefiat`.– {i Mindy? Ai g`sit-o la Los Angeles? Ce s-a \ntâmplat? Ai fi

putut s`-mi dai [i mie un telefon!Privirea ei trecea de la Vif la trandafiri [i apoi la chipul

radios al lui George.


– Când te-ai \ntors?– Azi-diminea]`. {i nu \ncepe chiar acum s`-mi pui

\ntreb`ri... r`spunse el cu bun` dispozi]ie. Poftim, trandafiriisunt pentru tine.

– Andie! strig` Vif cu vocea lui pi]ig`iat`.|ntinse bra]ele spre ea [i Andie \l prinse, \nchizând ochii de

fericire când strânse la piept copila[ul. A[adar, \[i amintea deea, [tia cum o cheam`... Vif o strânse [i el cu toate puterile.

– Mi-ai lipsit, puiule, murmur` ea, s`rutându-i obr`joriiroz. Ai fost cuminte?

– Foarte cuminte, r`spunse George, [i eu la fel. Putem s` intr`m?– Bine\n]eles.Se retrase din u[`, f`r` s`-[i mai fac` griji pentru harababu-

ra din cas`. Surprinse \n ochii lui George o lic`rire, ostr`lucire pe care o [tia prea bine. |l puse pe Vif jos, pusetrandafirii pe mas` [i-l \ntreb` direct:

– Ce este?– Ce vrei s` spui? Am venit s` te v`d. Exist` vreo lege care

\mi interzice asta?– Eu te cunosc, \mi ascunzi ceva.El p`ru vexat de suspiciunea ei.– Nu \n]eleg ce vrei s` spui.Andie \l privi cu un aer b`nuitor.– Ca prin minune, totul s-a aranjat dintr-o dat`. Ai disp`rut

la Los Angeles f`r` un cuvânt, l`sându-m` \ngrozitor de \ngri-jorat`. {i acum apari, proasp`t ca o floare, [i ai vrea ca asta s`mi se par` normal?

– Coboar` la mine, zise el pe un ton lini[titor, evitândevident \ntrebarea ei.

Se \ndrept` spre ie[ire, [i cum ea ezita, el ad`ug`:

140 IRIS VALENTINE

– Vino, nu te mu[c...– Las`-m` doar s` m` \mbrac.Nu avea rost s` tergiverseze, \i fusese prea dor de el.

George \l lu` pe Vif, iar ea \[i puse repede blugii [i un tricou.Când fu gata, el o conduse cu un aer misterios spre aparta-mentul lui. Acolo trebuia c` se afl` secretul... Andie \l urm` cuo curiozitate crescând` [i se opri pe palier. El lu` cheile [ispuse pe un ton m`re]:

– Contempl` te rog acest apartament...Deschise foarte \ncet u[a, pentru a m`ri efectul surprizei.Totul fusese transformat... Andie r`mase stupefiat`.

Canapeaua [i fotoliile disp`ruser`, \nlocuite de patul [i dula-pul din dormitor. La ferestre fusese instalat un grilaj, l`ca[ulascensorului fusese sigilat, iar col]urile m`su]ei joase fuseser`\nvelite \n burete. Un fel de barier` de lemn \nchidea drumulspre buc`t`rie, iar o alta accesul c`tre dormitor.

George, mândru de isprava lui, o invit` s` intre, [i Andie serepezi \n`untru, mut` de uimire. Atunci v`zu [i p`tu]ulacoperit cu o p`turic` \nflorat` [i animale de plu[, o l`di]`plin` de juc`rii noi, o triciclet` [i o m`su]` \nconjurat` descaune miniaturale. |nc`perea fusese tapetat` cu un modelvesel, \n care ursule]i alba[tri se jucau cu baloane ro[ii pe unfond alb.

Prizele electrice erau ascunse de c`p`cele protectoare dinplastic. Ceea ce pân` acum fusese interiorul str`lucitor al unuicelibatar „eficace“, se transformase \ntr-un cuib c`ldu] pentru uncopila[ de doi ani, foarte aventuros, [i un adult foarte grijuliu.

– Nu-mi vine s` cred! exclam` Andie. Când ai avut timp s`faci toate astea?


– Am \nceput \nainte de plecarea mea. Tapi]erii au plecatabia acum o or`. |]i place?

– Este... foarte eficace... zise Andie, neg`sindu-[i cuvintele.– A[adar, \]i place?– |n orice caz, cei de la Asisten]a Copilului trebuie s` fi fost

foarte mul]umi]i. |mi imaginez c` Morty te-a [i felicitat.– Am trecut cu brio testele, radia George. Morty chiar a

spus c` am un suflet de tat`.– Dar pe Mindy, ai g`sit-o?– Da, r`spunse el scurt. Tr`ie[te cu un tip pe care l-a

cunoscut pe plaj`. Zice c` e prea tân`r` [i prea instabil` ca s`poat` avea grij` de Vif, [i este total de acord s` mi-l\ncredin]eze pân` când va fi luat` o hot`râre definitiv`.

El schimb` brusc subiectul.– Ce facem ast`-sear`?Andie era sigur` c` el ascundea ceva.– Ai avut o discu]ie cu ea?El \ncuviin]`, iritat de \ntrebare.– Da, Morty a ]inut neap`rat la asta. |ncât, eu [i cu Vif abia

am mai avut timp s` ne facem bagajele [i s` ajungem la aero-port \n ziua \n care am plecat.

Se \ntrerupse, [ov`ind dac` s` mai continue sau nu. Daremo]iile prin care trecuse \l \ndemnar` s-o fac`.

– Morty m-a asigurat c` restul nu va fi decât o formalitate.Curând am s`-l pot adopta legal.

– Este senza]ional, George! Toate necazurile tale au luatsfâr[it!

|l apuc` vesel` de bra]. El nu-i r`spunse nimic, mul]umin-du-se s` zâmbeasc` r`bd`tor, [i din nou, ea avu impresiaobsedant` c` el nu-i spunea totul. Mai \ncerc` s`-l descoase:

142 IRIS VALENTINE

– Ai g`sit-o pe Mindy? O s` vin` aici?– Nu, va r`mâne acolo. {i-a luat deja adio de la Vif. Va veni

din când \n când s`-l vad`, dar atâta tot.P`rea u[urat, [i totu[i oarecum nervos.Andie \l observ` cu aten]ie. El \[i luase o foarte mare

r`spundere. Probabil c` ea \i punea acum prea multe\ntreb`ri... Cu siguran]` c` George avea nevoie mai degrab`de \ncuraj`ri.

– Ce-ai zice s` facem o mic` plimbare pe bulevardulColumbus? suger` el. Am putea s` ne oprim la patiseriaitalian` [i s` lu`m un capuccino, apoi s` mergem la cine-matograf sau la un concert...

Andie, cu un zâmbet nesigur, ar`t` spre Vif care a]ipise \npatul cel mare.

– Dar ui]i de...– Totul este aranjat. Gail va fi aici \n zece minute. I-am spus

c` Vif va fi deja adormit când va ajunge ea.– |n]eleg... Ai f`cut toate astea pe ascuns; ai reu[it [i s`-l

faci pe Vif s` adoarm`.– Da, pentru c` \n felul `sta vom evita „chinurile

desp`r]irii“.– {i apoi, mai este ceva! exclam` ea, brusc exasperat`. De

ce ai aranjat totul f`r` s`-mi spui nimic? {tii c` toat` s`pt`mânaam fost un pachet de nervi? Ai fi putut m`car s`-mi dai untelefon!

F`r` s`-i ia \n seam` repro[urile, George lu` copilul ador-mit \n bra]e [i-l duse \nceti[or \n p`tu]ul lui.

Andie veni al`turi de el, uitând de sup`rare, [i amândoi \lcontemplar` dormind.


– Toat` s`pt`mâna, s-a culcat foarte târziu, pentru c` eu amavut foarte mult de lucru, murmur` el. Este epuizat [i dincauza decalajului orar. Cred c` \n noaptea asta nici muzica dela familia Hernandez n-o s`-l trezeasc`.

Ea oft`.– Când ai avut timp s` organizezi [i seara asta?– Ce conteaz`? Important este ca ast`-sear` s` fim \mpre-

un`. Sunt unele lucruri despre care a[ vrea s`-]i vorbesc.– Ce lucruri?Ea nu se putea \mpiedica s` aib` iar`[i b`nuieli.– Lucruri pl`cute, oricum... zâmbi el.Andie \[i r`suci pe deget o [uvi]` de p`r, [i-i arunc` o

privire piezi[`.– Ai vreo idee n`stru[nic`, nu-i a[a?El zâmbi misterios.– Recunosc...– Dar nu vrei s`-mi spui nimic?– Fiecare lucru la vremea lui...Pân` la sosirea lui Gail mai trecur` vreo dou`zeci de

minute, ceea ce-i d`du lui Andie timpul s` se \mbrace. Nu-l\nvinov`]ea pe George c` vrea s`-[i s`rb`toreasc` succesul, darceva totu[i nu-i d`dea pace. Oricum, \[i zise pân` la urm`,privindu-se \n oglind` \mbr`cat` \n rochia pe care [i-ocump`rase de la Bergdorf, oricum, va afla ast`-sear` adev`rul.

De \ndat` ce ie[ir` din cas`, ea nu mai pierdu nici unminut.

– Ei, care este surpriza cea mare?– }i-am mai spus, fiecare lucru la timpul s`u... \i r`spunse

George prinzând-o de talie.

144 IRIS VALENTINE

user

Formato

gianninajollys

Era cald, dar o adiere u[oar` p`rea c` aduce numai promi-siuni. Andie sim]ea c` plute[te, [i toate b`nuielile disp`rur`,\n timp ce mergeau al`turi, \n acela[i pas. Se sim]ea extraor-dinar de fericit` [i se hot`r\ s` nu lase nimic s`-i strice clipeleacestea.

Se oprir` \n fa]a unei agen]ii de voiaj, atra[i de afi[ele carereprezentau ]`ri \ndep`rtate.

– {tii ce mi-a pl`cut prima dat` la tine, \n ziua \n carene-am cunoscut?

Ea mergea pu]in \naintea lui, [i se opri \n fa]a uneiflor`rese.

– Las`-m` s` ghicesc... Accentul meu, nu-i a[a?George \ncepu s` râd`.– |mi place felul cum vorbe[ti.El lu` o garoaf` de pe tejghea [i i-o d`du cu un zâmbet

tandru.Dup` ce-i pl`ti flor`resei, o lu` pe Andie de mân` [i, \mpre-

un`, coborâr` strada.– Dar tu [tii ce mi-a pl`cut la tine prima dat`? \l \ntreb` ea.– Totala mea spontaneitate, nu-i a[a?Ea \ncepu s` râd`.– Tu n-ai fost spontan \n via]a ta! Chiar dac` ar c`dea ful-

gerul, tu \nc` ai g`si, pre] de o frac]iune de secund`, un planpentru a-l opri!

George o strânse \n bra]e [i o s`rut`.– {i asta nu este spontaneitate?Andie \ncerc` s` se elibereze, dar el refuz` s`-i dea drumul,

acoperindu-i fa]a cu s`rut`ri.Ea se str`dui s` r`mân` calm`.


– M` uime[ti, ai f`cut progrese.– {i \nc` n-ai v`zut totul...El puse un genunchi \n p`mânt, \n mijlocul trec`torilor

care-l priveau.– Andie Maguire, vrei s` fii so]ia mea?Stânjenit`, Andie privi \n jurul ei.– Oh, z`u, George, \nceteaz`! Ridic`-te.El p`ru \ndurerat de reac]ia ei.– Sunt absolut serios, Andie. Te cer \n c`s`torie, nu este

cazul s` fii ironic`.Ea tres`ri.– Chiar vorbe[ti serios? M` ceri \n c`s`torie, aici, \n

mijlocul str`zii Columbus?El \ncuviin]`.– Dar... nu [tiu ce s` spun...– Spune da.– Dar suntem... vreau s` spun c`...Brusc, ea \l trase de mân`.– Ridic`-te, George, te rog. Toat` lumea se uit` la noi.– Nu-i adev`rat. La New York, nimeni nu d` aten]ie

celorlal]i.Ea \l privi cu ochii ei limpezi drept \n fa]`, cerându-i

adev`rul.– E[ti \ntr-adev`r serios?– Da.R`spunsul era clar, privirea direct`, f`r` nici un echivoc.Andie sim]i cum i se ia o greutate de pe inim`, [i \ncepu s`

ame]easc`. Fire[te c` nu putea s`-i dea decât un singur

146 IRIS VALENTINE

r`spuns. Pu]in \i p`sa acum de numeroasele probleme nere-zolvate \nc`. Conta doar faptul c` b`rbatul pe care-l iubea ocerea \n c`s`torie.

– Da! strig` ea, dându-[i capul pe spate [i râzând vesel`.El p`rea nespus de fericit.Andie \l for]` s` se ridice [i, \ncol`cindu-[i bra]ele pe dup`

gâtul lui, \l s`rut` cu \nfl`c`rare. |n sfâr[it, \[i d`dea frâu liberemo]iilor atât de mult timp st`pânite [i nu mai sim]ea niciurm` de timiditate.

– Te iubesc, George! exclam` ea. |n via]a mea n-am fostatât de fericit` ca acum.

Pe buzele lui se ivi un zâmbet ciudat, [i chipul lui exprimao infinit` mul]umire.

– Ei bine, atunci este perfect...– Asta este tot ce ai de spus? zise ea râzând.Nu-i l`s` \ns` timp s` r`spund` [i, luându-l de bra], se lipi

de el.– Vino, dragul meu, am o mul]ime de planuri pentru seara

asta.– Sper s` fac [i eu parte din ele...Andie se ridic` pe vârfuri [i-l s`rut` pe nas.– Tu e[ti invitatul de onoare. O s` \ncepem prin a bea o

[ampanie \n restaurantul acesta cu gr`din`. Sunt atât deemo]ionat` \ncât n-a[ putea s` m`nânc nimic, dar dac` ]ie \]ieste foame, am putea cina. Dup` aceea, am putea s` ne con-tinu`m discu]ia la mine.

Ochii verzi ai lui Andie str`luceau de emo]ie.– Ce zici?El o cuprinse cu bra]ele [i o trase spre sine.


– |mi place mult ce spui, mai ales ultima parte a programului...Andie nu era obi[nuit` s` bea, [i [ampania i se urc` repede

la cap. Dup` dou` pahare, plutea \ntr-o euforie total`.Strângând \n mâna ei mâna lui George, tr`nc`nea \ntruna f`r`efort, \i povestea diverse fapte ne\nsemnate ce se petrecuser`\n absen]a lui, dezv`luindu-i gândurile ei cele mai intime.

|n drum spre cas` \n noaptea r`coroas`, sprijinit` de el,Andie se \nfior` dintr-o dat`. Toat` seara, George nu spusesemare lucru, dar poate c` era vina ei. Sim]i c`-l tracaseaz` ceva.Dar era absurd. Se str`dui s`-l fac` s` vorbeasc`.

– Dumnezeule, zise ea repede, eu tr`nc`nesc \ntruna [i nute-am l`sat s` sco]i o vorb`. Cred c` mi s-a urcat [ampania lacap... Oh, iat` c` iar \ncep. Te rog, f` ceva ca s` tac!

{i, f`cându-i cu ochiul, ad`ug`:– Pot chiar s`-]i [optesc ce metod` s` folose[ti...– Ah, da?El zâmbi, [i ochii lui aurii str`lucir` de dorin]`.– Vino \n patul meu [i am s`-]i ar`t...Urcar` \n fug` scara, mân` \n mân`, cu inima b`tându-le cu

putere.De \ndat` ce intrar` \n apartament, se pr`bu[ir` unul \n

bra]ele celuilalt, s`rutându-se p`tima[.Andie i se abandon` cu pl`cere. El \i desf`cu cu

\ndemânare nasturii rochiei, eliberându-i apoi sânii [imângâindu-i cu o \ncetineal` chinuitoare.

Buzele lui se r`t`cir` pe pielea cald` [i frem`t`toare.Ea scoase un geam`t r`gu[it [i \nchise ochii. El o lu` \n

bra]e [i o duse pe pat. Andie, cuprins` de o dorin]` intens`,se ghemui la pieptul lui.

148 IRIS VALENTINE

– Oh, George, curând vom putea s` ne iubim \n fiecarenoapte, pân` la sfâr[itul zilelor noastre.

– |n fiecare noapte... \n fiecare zi... murmur` el.Andie se \nfior` sub privirea lui pasionat` care \i lumina

ochii aurii.– Andie, vrei \ntr-adev`r s`-]i \mpar]i via]a cu mine, orice s-ar

\ntâmpla?Ea d`du din cap, prea tulburat` ca s` poate vorbi. |l iubea

atât de mult \ncât avea impresia c` inima o s`-i explodeze.– {i nu numai cu tine, ci [i cu Vif, reu[i ea s` articuleze.Privirea lui George parc` se mai lini[ti, [i o cuprinse iar`[i

\n bra]e. F`r` \ndoial` c` asta \l nelini[tea, se gândi ea, cucapul pe um`rul lui. Dar n-ar fi trebuit, [tia bine c` ea ]inea laVif. Totul va fi minunat pentru ei trei. |n clipa aceea, \ndoielilei se risipir`.

Din nou, buzele lor se contopir` cu pasiune. Urm` oincredibil` explozie de bucurie, de voluptate, care-i \n`l]` sprez`ri ne[tiute. Andie se ag`]` cu toat` puterea de George pen-tru ca fericirea acestei nop]i s` nu piar` niciodat`.

Dar o dat` vraja risipit`, \n vreme ce se odihnea lini[tit` \nbra]ele lui, gata s` adoarm`, \ndoiala i se strecur` din nou \nminte, [i deodat` eviden]a o orbi.

Nemi[cat`, \ntins` aici \n \ntuneric lâng` el, \[i d`du seamace anume o preocupa: ea i se d`ruise lui George trup [i suflet,[i-i strigase dragostea ei. Dar el, el nu-i spusese niciodat` c` oiube[te...


Capitolul 11

– Felicit`ri!Andie tres`ri când auzi vocea nazal` a lui Morty Carlson la

telefon.– De ce? \ntreb` ea.– Am auzit vorbindu-se c` v` c`s`tori]i, mi-a spus George

ieri dup`-amiaz`. Tocmai am terminat de completat hârtiilenecesare pentru adop]ie.

Andie r`mase blocat`.– Hârtiile de adop]ie? Ieri?– Da, r`spunse ner`bd`tor Morty. De ce? Este vreo

problem`?Ea se gândi repede, c`utând s` câ[tige timp.– Nu... nu sunt prea sigur`...Se f`cu o lini[te ciudat`. Apoi Morty relu`, prudent:– O s` v` c`s`tori]i, nu-i a[a?– P`i... da... bâigui ea. Dar cum de ai [tiut \naintea mea?

George nu m-a cerut \n c`s`torie decât asear`.

R`maser` amândoi mu]i, \ncercând s`-[i dea seamafiecare ce se \ntâmplase. Nu era de mirare c`, asear`,George fusese atât de misterios [i reticent. Cererea lui \nc`s`torie f`cea parte a[adar din planul lui de a-l p`stra peVif. Se pare c` ea era doar o ultim` solu]ie pentru un rolindispensabil...

– Nu se poate, murmur` ea, tulburat`.Morty tu[i, u[or stânjenit, [i spuse:– Sunt convins c` totul va fi perfect. Dup` câte am v`zut

eu, voi doi forma]i perechea ideal`, iar acum când ve]i avea [iun copil, ve]i fi cople[i]i de fericire.

Andie abia dac`-l mai asculta.– |n ce m-am amestecat? oft` ea, l`sând s`-i cad` recep-

torul.– Alo, domni[oar` Maguire, mai e[ti acolo?– Da, am s` v` sun eu.|nchise telefonul f`r` s` mai a[tepte r`spunsul lui.|n clipa asta nu voia s` vad` pe nimeni, dar Lou intr` ca o

vijelie, evident preocupat de problemele studioului.– Ei, Maguire! Mi-a pl`cut mult ideea pe care ai propus-o

ieri comitetului de redac]ie.Fata \ndrept` spre el o privire fix`.– Oh, nu! bomb`ni el. Iar`[i... De data asta nu vreau s` te

ascult. Problemele tale personale trebuie s` r`mân`... perso-nale.

– Despre ce probleme personale e vorba? \ntreb` Gail,vesel`, privind prin u[a \ntredeschis`. Bun`, Andie!

Andie nu-i r`spunse.


– Hei, Andie!Gail intr` [i-[i flutur` mâna prin fa]a ochilor prietenei sale.

|l privi apoi pe Lou Collier.– Ce i s-a \ntâmplat?– Am s`-]i spun eu ce i s-a \ntâmplat, \i r`spunse Lou

agasat. Este \ndr`gostit` de un maniac, nu-i a[a? Hei, Maguire!Ea \ns` nu-i asculta.– Nu-mi vine s` cred c` George poate s` fie \n stare de a[a

ceva, murmur` ea \n sfâr[it. Nu pot s`...Gail d`du din cap.– Pare s` fie grav...– Da, ca o telenovel` cu surprize, zise sec Lou.Dar se \ntrerupse \n fa]a privirii severe a lui Gail.– Haide, drag`, poveste[te-mi. Ce s-a \ntâmplat?– O s` m` m`rit...– Felicit`ri! se mir` Lou. Adineauri \mi f`ceam griji pentru

tine.– Am s` m` m`rit cu un mincinos [i un tri[or... ad`ug` ea,

zdrobit`.– Ar fi trebuit s` bat la u[` \nainte s` intru, observ`

patronul ei. Nu [tiam peste ce dau...Se ridic` s` plece, dar Gail \l opri.– R`mâi, Lou. Am putea avea nevoie de p`rerea ta. Se pare

c`-l cuno[ti pe George la fel de bine ca [i mine.Cu un oftat, el se a[ez` pe biroul lui Andie.– Bine, hai s` ascult`m [i ultimul episod...Explica]iile lui Andie fur` scurte. Lou [i Gail cuno[teau

faptele [i ascultar` aten]i urmarea.

152 IRIS VALENTINE

– M`rit`-te cu el, zise Gail dup` ce prietena ei termin` relatarea.Andie o privi sincer uimit`.– Poftim? – M-ai auzit bine. M`rit`-te cu el.– De ce?– Pentru c`-l iube[ti, proasto!Ochii lui Andie se umplur` de lacrimi.– Dar el nu m` iube[te!– De unde [tii? }i-a spus el?– Nu, dar nici nu mi-a spus c` m` iube[te. Atunci când ceri

\n c`s`torie pe cineva, nu este nevoie s` men]ionezi acest fapt?Nu este totu[i un am`nunt minor!

– Poate c` pentru el este, interveni Lou.– Exact, \nt`ri [i Gail. Poate c` a[tep]i prea mult de la el. La

urma urmei, n-are prea mult` experien]`.– Ce vrei s` spui? se r`sti Andie, \n defensiv`.F`r` voia ei, \ncepu imediat s`-i ia ap`rarea lui George.– Nu-i adev`rat. Afl` c` nu-i n`scut de ieri, nu este un

nevinovat, s` [tii...Prietena ei oft`, exasperat`.– Ce naiba, nu-]i dai seama c` este un timid?Asta era prea mult pentru Andie. – George, timid?{i râse zeflemitor, apoi continu`:– |]i ba]i joc de mine...Gail se a[ez` pe cel`lalt col] al biroului [i se aplec` spre ea.– Acum, ascult`-m`. {tiu c` el o fi avut [i alte leg`turi, doar

este b`rbat. |n unele domenii foarte importante, oricât deb`rba]i ar fi, indivizii `[tia r`mân ni[te ignoran]i.


– Ce vorbe[ti!? exclam` Lou, cu un aer b`nuitor.Gail ridic` din umeri.– A[a stau lucrurile, aproape to]i b`rba]ii au nevoie de

pu]in „antrenament“ sentimental.Andie nu se putu ab]ine s` zâmbeasc`, [i \nsu[i Lou Collier,

interesat dintr-o dat`, \ncepu s` asculte ra]ionamentul fetei.– George exceleaz` \n tot ce face, nu-i a[a? Andie \ncuviin]`.– Este vesel, fermec`tor, captivant, [i nu-]i las` nici un

r`gaz de plictiseal`, a[a este?Ea \ncuviin]` din nou.– Iat` unde am vrut s` ajung... George [i-a petrecut

aproape toat` via]a \ncercând s`-[i creeze o anumit` imagine.{i a reu[it s` se disting` \n profesia pe care o face. Toate asteasunt bune [i frumoase... dar cam aici se opre[te totul...

– Cred c` \n sfâr[it \ncep s` \n]eleg...– Ei bine, eu nu pricep nimic din p`l`vr`geala voastr`!

izbucni Lou.– Este foarte simplu, relu` Andie pe un ton serios, privin-

du-[i prietena cu al]i ochi. George nu mi-a spus c` m` iube[tepentru c` nici nu i-a trecut prin minte. La urma urmei, cred c`dac` [i-ar fi pus \n gând s` m` \n[ele \ntr-adev`r, n-ar fi uitats`-mi jure dragoste etern` pentru a-mi ob]ine consim]`-mântul.

– Exact, o aprob` Gail. Ai \n]eles bine.– El este foarte abil, zise Andie, \nc` u[or \ngrijorat`. Va tre-

bui ca eu s` fiu mai mult decât el.Sim]i o strângere de inim` la gândul c`-l b`nuise pe

George a fi atât de [iret.

154 IRIS VALENTINE

– Dumnezeule, Gail, sper s` ai dreptate!Privirea lui Collier trecu de la una la alta.– Când o s` termina]i amândou` cu deduc]iile?|n clipa aceea, sun` telefonul.– Alo, domni[oara Maguire?Era Morty Carlson, mai grav [i mai trist ca niciodat`.– Da?– A]i putea s` fi]i acas` la domnul Demarest la ora cinci

fix?Era aproape un ordin.– Da. Dar ce se \ntâmpl`? Vreun necaz?– Nu, doar c` a ap`rut un nou element care-l prive[te pe

micu]ul Jose. Oricum, nu este nici un pericol s` v` schimba]iplanurile de nunt`.

El refuz` s`-i dea mai multe detalii. Andie \[i not` ora [i\nchise, distrat`, telefonul.

Lou zâmbi cu sub\n]eles, ca [i cum [tia ce urma s` se\ntâmple.

– A[a cum spunem noi \n meserie, ac]iunea se precipit`...

** *

La ora cinci fix, a[ezat` lâng` George care p`rea destul destânjenit, Andie \l privea nelini[tit` pe Morty a[ezând ni[te foipe m`su]a din fa]a lor. Al`turi, Vif se juca pe jos, \n mijloculunei gr`mezi de juc`rii. George, \ncordat, strângea nervos demânerele fotoliului.


– M` tem c` am ni[te ve[ti proaste pentru voi doi, \i anun]`Morty. Se pare c` Mindy s-ar fi r`zgândit. Refuz` s` semnezehârtiile de renun]are. A hot`rât s`-l p`streze pe Jose.

– Nu pot s` cred! strig` George cu o fa]` r`v`[it`.Se ridic` [i se aplec` s` examineze hârtiile, ca [i cum ar fi

fost ceva de v`zut.– Mi-am petrecut toat` s`pt`mâna s` pun la punct lucrurile

cu ea, [i m-a asigurat c` dac` eu nu-l adopt pe Vif, \l va\ncredin]a unei institu]ii de ocrotire a copilului.

– |mi pare r`u...Morty lu` una dintre file.– Ea a semnat acest formular \n care cere ca Vif s` fie dus

imediat \n California. S-a hot`rât s`-[i exercite drepturile demam`.

Ai fi zis c`, \ntre ei, explodase o bomb`. George era livid.Chipul lui exprima dezam`gire [i furie. Andie nu-[i puteast`pâni lacrimile. Disperat`, privi expresia r`v`[it` a luiGeorge, ne[tiind cum s`-l \ncurajeze.

– Oh, George, sunt atât de nec`jit`! exclam` ea.El o cuprinse \n bra]e [i, la rândul lui, se str`dui s-o con-

soleze.– Ce vrei! Poate c` Mindy s-a maturizat \ntre timp. Poate c`

lui Vif \i va fi mai bine \n alt` parte. Nu este asta cea mai bun`solu]ie, Morty? \l \ntreb` el cu disperare.

Inspectorul r`mase t`cut.– Nu-mi vine s` cred, suspin` Andie. |mi va lipsi atât de

mult!Glasul lui George era nesigur, ca [i cum se str`duia [i el

s`-[i st`pâneasc` plânsul.

156 IRIS VALENTINE

– O s` avem copiii no[tri.– Ai no[tri?Ea \l privi, surprins`.– Tot vrei s` te mai c`s`tore[ti cu mine? Chiar dac` nu vei

mai putea s`-l p`strezi pe Vif ?De data asta, fu rândul lui George s` fie stupefiat.– Ce vrei s` spui? Evident c` vreau s` m` c`s`toersc cu tine.

Ce are Vif de-a face cu toate astea?Andie [ov`i, stânjenit` s` vorbeasc` \n fa]a lui Carlson,

inchizitorul. Dar se gândi c` probabil el este deja la curent. |nafar` de asta, nu era momentul pentru discre]ie, miza era preamare.

– Nu voiai s` te \nsori cu mine numai pentru a-l puteap`stra pe Vif ? Morty [tia despre hot`rârea ta \n leg`tur` cuc`s`toria, \nc` de ieri dup`-amiaz`, \naintea mea.

George p`ru uluit [i jignit \n acela[i timp. Se \ntoarse c`treMorty Carlson.

– Este [i p`rerea dumitale?– Sincer s` fiu, da, r`spunse acesta. Trebuie s` recunosc

faptul c` toate astea mi s-au p`rut foarte bine calculate. Daracum, nu mai sunt atât de sigur...

|l privi atent pe George [i-l \ntreb` direct:– Domnule Demarest, dumneata o iube[ti pe aceast`

femeie?George p`ru de-a dreptul [ocat, dar se \ntoarse spre Andie

[i, \nv`luind-o cu privirea lui aurie, afirm` pe un ton sigur:– Da, o iubesc...Tulburat`, Andie \i cuprinse fa]a \n mâini [i-l s`rut` cu

tandre]e.


– Felicit`ri! proclam` Morty. Acum pot s` declar c` forma]io familie.

Chicotind de mul]umire, \[i not` repede ceva pe unul dinnumeroasele formulare aflate pe m`su]`. Cei doi \l privir`buim`ci]i.

– Punct final... relu` Morty. |n ziua nun]ii voastre, nu ve]ifi doar so] [i so]ie, ci [i mam` [i tat`!

|n lini[tea care se l`s`, se putea sim]i \ncordareageneral`.

– V-am min]it, m`rturisi vesel Morty. Mindy nu vrea s`-l iape Vif, vrea ca amândoi s`-l adopta]i.

|i \ntinse lui George o hârtie.– Poftim, aici jos este semn`tura ei, certificat` de tribunal.

Documentul este perfect legal.– Dar de ce tot acest [iretlic?– A[ putea s`-]i pun aceea[i \ntrebare, domnule Demarest,

\i replic` cu severitate Morty. M-ai asigurat c` domni[oaraMaguire acceptase deja cererea \n c`s`torie, iar dumneata nicim`car n-o f`cuse[i asta!

– Da, adev`rat, am devansat pu]in lucrurile. Po]i s`nume[ti asta ca fiind cel de al [aselea sim] al meu. {tiam c` eava accepta. Poate c` am fost pu]in cam gr`bit, dar vezi c` num-am \n[elat \n privin]a r`spunsului ei.

P`rea foarte mândru de el, [i Andie izbucni \n râs.– Aveai perfect` dreptate...Deodat`, ea sim]i o mânu]` tr`gând-o de rochie. Privi

chipul buc`lat [i serios ridicat spre ea [i-i zâmbi printrelacrimile de fericire.

158 IRIS VALENTINE

– Ce este, scumpule?– Mi-e foame! declar` Vif. Vleau ]iocolat`!George se scotoci imediat prin buzunare [i scoase o tablet`

de ciocolat`.– Poftim, zise el.|l puse pe micu] pe genunchii lui, [i l`sându-[i obrazul \n

cârlion]ii lui, \nchise ochii o clip`.Se l`s` o t`cere impresionant`, \n timp ce Andie \i privea,

plin` de dragoste.– Sunte]i foarte preg`ti]i s` ave]i grij` de acest copil, nu

exist` nici o \ndoial` \n privin]a asta, remarc` Morty dup` ovreme.

– Fire[te, \l asigur` Andie, radiind de fericire. George esteun b`rbat foarte... eficace, s` [tii.

Sfâr[it


user

Formato

gianninajollys

Lacrimi de fericire - carti de dragoste PDF giannyjollys · Lacrimi de fericire Traducerea [i...

Documents

Transcript of Lacrimi de fericire - carti de dragoste PDF giannyjollys · Lacrimi de fericire Traducerea [i...