Maramuresul este un judet aflat in extremitatea nord-vestica a tarii noastre situata in

cadrul muntilor Carpati, fiind o frumusete nemodificata de populatia umana, intinzandu-se pe o

suprafata de 6.304 kilometri2. Judetul Maramures ii are ca vecini in nord pe Ucraina, in vest Satu

Mare, in sud judetele Bistrita-Nasaud, Cluj, Salaj iar in est judetul Suceava.

Maramuresul facea parte din Transilvania dar obiceiurile, traditiile si arhitectura specifica

i-au adus regiunii un caracter aparte. Peisajul Maramuresului arata ca morosenii s-au gospodarit

din vechi timpuri apeland la arta creativă, cea artizanala, in locul industrializarii.

Maramuresul este una dintre putinele zone in care si astazi se foloseste cu drag portul

popular, acesta fiind purtat doar duminica, la alte sarbatori religioase sau la evenimentele

importante din viata lor. Fiecare cetatean, de la cel mai mic pana la cel mai mare, detine cate un

costum popular.

Poziţia geografică

Situat în nordul României, între paralelele 47º20´00´´ şi 48º00´15´´ latitudine nordică şi

meridianele 22º52´30´´ şi 25º07´30´´ longitudine estică, judeţul Maramureş are o distanţă de 160

kilometri între punctele extreme vest si est şi 60 kilometri de la nord la sud. Aceste coordonate îi

conferă o formă alungită în direcţie longitudinală.

Suprafaţă

Suprafaţa judeţului este de 6.304 kilometri². Din aceasta 43% aparţine zonelor de munte,

30% - sunt dealuri, podişuri şi piemonturi, iar 27% - sunt depresiuni, lunci şi terase.

Vecini

În nord se regaseste graniţa cu Ucraina: de la punctul de ieşire al Tisei din ţară, urcând pe

râu aproximativ 60 kilometri, la nord de localităţile Remeţi, Teceu Mic, Sarasău , Câmpulung la

Tisa, Tisa, Sighetu Marmaţiei, Crăciuneşti, Bocicoiu Mare până în amonte de vărsarea Vişeului în

Tisa, în nordul localităţi Valea Vişeului, apoi pe culmile Munţilor Maramureşului (Pop Ivan -

1937 metri, Corbu – 1696 metri, Stogu -1651 metri, Şuligu – 1688 metri, Coman – 1723 metri,

Preluca Căţelei – 1483 metri).

La est, judeţul Maramureş se învecinează cu judeţul Suceava – de la granite, limita

coborând spre Bistriţa Aurie până în apropiere de Şesuri.

Se invecineaza la sud cu judeţul Bistriţa-Năsăud - prin pasul Prislop (1414 m), urcând pe

culmile masivului Rodna (vârful Galaţului – 2048 metri), sudul vârfurilor Puzdrele (2.188 metri),

Rebra (2.221 metri), Repedea (2074 metri) şi Gropi (2063 metri), apoi prin pasul Şetref (817

metri), traversează Munţii Ţibleş până în sudul localităţii Suciu de Sus. Tot la sud se află judeţul

Cluj - până în dreptul localităţii Dealu Mare, dar şi judeţul Sălaj, limita fiind pe la sudul

localităţilor Drăghia, Baba, Vima Mare, Boiu Mare, Mesteacăn, Vărai, Fericea, Ţicău, Oarţa de

Jos şi Bicaz.

La vest, Maramureşul se învecinează cu judeţul Satu Mare, limita trecând peste Culmea

Codru – pe lângă localităţile Bicaz, Asuaju de Sus, Fărcaşa, Ardusat, apoi prin vestul depresiunii

Baia Mare, urmărind valea Someşului. În dreptul oraşului Seini, se abate spre este pentru a urca

apoi culmile Gutâiului prin pasul Huta (587 metri) şi mai departe până la graniţa cu Ucraina.

Relief

Relieful Maramuresului este diversificat fiind alcatuit din munti, depresiuni si vai de o

frumusete deosebita.

Din grupa nordica a Carpatilor Orientali face parte zona centrala si estica impreuna cu

muntii vulcanici Gutai – Tibles si muntii cristalini ai Maramuresului inpreuna cu depresiunea

Maramuresului.

In zona sud – vestica regasim depresiunea Baia Mare si depresiunea Lapusului, dar

si ,,insulele” cristaline Codru si Preluca, apartinand podisului Transilvaniei.

Muntii sunt de talie mijlocie, facand exceptie zona cristalinului Rodnei, unde varful

Pietrosul Rodnei atinge altitudinea maxima din judet, aceea de 2.304 metri. Principalii munti ai

judetului sunt reprezentati de muntii Rodnei, Maramures, Gutai si Tibles. Depresiunile

importante: Maramures, Lapus, Baia Mare.

Muntii

In partea nord – estica a judetului se regasesc muntii Maramuresului avand altitudini

cuprinse intre 1.600 si 1.900 metri.

Din lantul vulcanic Oas – Gutai – Tibles – Caliman – Harghita fac parte si muntii Gutai

care apara zona vestica a cristalinului Carpatilor Orientali. Acestia se evidentiaza datorita unor

intinse platouri de lave si agglomerate vulcanice andezidice, cu o altitudine mai joasa in nord –

vest si mai rididcata spre sud – est.

In continuarea multilor Gutai se afla muntii Tiblesului care fac parte din lantul vulcanic

neogen, fiind alcatuiti in mare parte din roci sedimentare, strabatute de roci sub-vulcanice, care

formeaza principalele varfuri: Tibles (1.838 metri), Hudin (1.611 metri) si Varatic (1.349 metri).

Depresiuni

Depresiunea Maramuresului este imprejmuita la nord de muntii Maramuresului, la sud

si vest de muntii Rodnei, Tibles si Gutai, depresiunea continuandu-se dincolo de granitele tarii

noastre.

Depresiunea Lapusului este situate in partea de sud a judetului la limita dintre lantul

vulcanic si Podisul Somesan. In partea de nord si est, limita este alcatuita din muntii Tibles, spre

sud de Culmea Berzei si masivul Preluca, spre vest prezentant o deschidere vasta spre

depresiunea Baia Mare.

Depresiunea Baia Mare este o zona joasa, cu o altitudine de aproximativ 200 de metri,

aflandu-se in vestul judetului, la nord este limitata de muntii Gutai si depresiunea Copalnicului, la

sud limita este alcatuita de masivul Preluca iar in vest de Culmea Codru. Depresiunea capata

forma unui amfitreatru.

Reteaua hidrografica si clima

Reteaua hidrografica

Judetul Maramures detine o retea hidrografica vasta, cu o lungime de 3.000 de kilometri.

Raul din judet apartin celor doua bazine hidrografice de mari dimensiuni: Somes si Tisa.

Tisa superioara este alcatuita din toti afluentii care au izvoarele pe versantii sud – vestici

ai muntilor Maramuresului si nordul muntilor Rodnei si paraiele care coboara din muntii Gutai –

Tibles. La iesirea Tisei din munti, acesta primeste raul Viseu, care la randul sau strabate

depresiunea Maramuresului, apoi Vaserul si Ruscova. Ca afluenti amintim: Negoiescu, Izvorul

Dragos si Repedea, care dreneaza si o parte din lacurile glaciare din muntii Rodnei.

Râul Vişeu izvorăşte sub pasul Prislop, la 1414 metri altitudine şi se varsă în Tisa lângă

localitatea Valea Vişeului la circa 330 metri altitudine. Vişeul are o lungime de 80 kilometri şi

până la Borşa-Moisei, se mai numeşte şi Cisla sau Vişeuţ. Bazinul hidrografic al Vişeului este

dezvoltat, în cea mai mare parte a sa, în zona montană 67%, care îi asigură o densitate mare a

reţelei hidrografice şi o scurgere specifică dintre cele mei ridicate din ţară. Datorită precipitaţiilor

abundente, peste 1000 milimetri, densitatea reţelei hidrografice are valori de 0,7-1 km/km 2.

Râul Vaser izvorăşte din Munţii Maramureşului, se formează din izvorul Boului şi

izvorul Munceii Albi. Are 62 kilometri lungime, este cel mai important afluent al Vişeului cu

debit mai mare decât acesta. Vaserul trece peste linia marilor înălţimi dintre Pietrosul

Maramureşului şi Toroiaga. Drenează o suprafaţă de 422 kilometri 2,are o lungime de 42

kilimetri şi un debit mediu de 9 mc/s.

Cel mai mare rau care strabate judetul prin partea de sud – vest este Somesul avand ca

afluenti Salajul si Lapusul. Raul Lapus avandu-si originile de sub varful Varatecului si este cel

care colecteaza apele de pe versantii sudici ai muntilor Gutai, Tibles si Lapus. Raul Lpaus ii are

ca afluenti semnificativi: Rohia, Suciu, Cavnic si Sasar.

Reteaua hidrografica este alcatuita si de lacuri atat natural cat si antropice.

Lacurile glaciare Iezer si Buhaiescu se situeaza in altitudinile cele mai inalte din muntii

Rodnei. In zona de nord – vest a lantului volcanic exista lacuri instalate fie pe aglomerate

vulcanice, precum sunt cele de sub Creasta Cocosului sau Platoul Izvoarelor, fie pe glacisuri

precum lacurile din piemontul Satra Patrii.

Pe langa Baia Sprie se gaseste Lacul Albastru care are o adancime de 5 metri si un

diametru cuprins intre 60 si 70 metri. Acest lac este unic deoarece s-a format prin prabusirea unei

galerii de mina. La Ocna Sugatag exista lacuri de dizolvare si prabusire a unor ocne avand

caracteristica activitatea exploatarii de sare. Pe langa Baia Sprie, se gaseste Lacul Bodi.

Clima

Poziţia geografică, altitudinea, configuraţia reliefului, vegetaţia precum şi influenţele

maselor de aer Baltic, face ca regiunea să aibă un climat temperat continental cu nuanţe

moderate, cu ierni lungi şi geroase cu zapadă abundentă, lapoviţă, ploi reci şi veri scurte şi

umede. În munţi, precipitaţiile cumulează o cantitate semnificativă iar stratul de zapadă depăşeşte

90 centimetri menţinându-se aproximativ pe o perioadă de 6 luni.

. In aproximativ 275 de zile pe an se inregistreaza temperature pozitive dupa cum arata

statisticile. Cercetarea temperaturilor medii lunare au condus la concluzia ca luna iulie este cea

mai calduroasa din an, iar luna ianuarie este luna cea mai rece din an.

In judetul Maramures se regasesc cele mai mari cantitati de precipitatii din tara, in medie

70% din suprafata teritoriului primind intre 900-1.000 milimetri precipitatii pe an.

In depresiunea Baia Mare intalnim o clima diferita, cu nuante mediteranene.

Solurile

Judetul Maramures este alcatuit din variate invelisuri de soluri, ducand la o caracterizare

complexa a factorilor naturali care ajuta la formarea sa: soluri brune, brune – podzolice,

podzolice argilo – iluviale, pseudogleice, brune – acide, andosolurile, litosolurile, aluviunile si

solurile aluviale. Solurile din judetul Maramures aparţin celor specifice ariei montane şi

depresionare care determină vegetaţia şi fauna caracteristică acestora.

Fauna si flora

Vegetaţia reprezintă un element important al cadrului natural, cât şi un factor de atracţie

turistică. Varietatea formelor de relief, particularităţile elementelor climatice, hidrologice ca şi

natura diferită a rocilor, sunt elemente care au determinat un fond vegetal bogat şi variat in

judetul Maramures. În funcție de relief şi altitudine pot fi identificate următoarele etaje de

vegetație: etajul colinar, etajul montan cu trei subetaje de vegetație (montan inferior, montan

mijlociu, montan superior), etajul subalpin, etajul alpin.

Datorită reliefului muntos, vegetaţia este reprezentată de pădurile de conifere şi de

foioase, predominante fiind pădurile de fag. În compoziţia pădurii de fag mai intră paltinul,

carpenul, cireşul şi frasinul precum şi specii de arbuşti. In cadrul pădurilor de conifere specia care

predomină este cea a molidului iar spre partea inferioară apărând şi bradul, partea superioară fiind

ocupată de păşuni alpine şi subalpine alcătuite din specii de arbuşti (jneapănul), specii de ierburi

şi dicotiledonate.

Formele de vegetaţie sunt diversificate, cuprinzând specii de plante alimentare,

medicinale, aromatice şi pajişti. Dintre speciile alimentare, culinare, amintim: frăguţe, mure,

zmeură, soc, cireş pădureţ, ciuperci comestibile. Dintre plantele medicinale amintim: mesteacăn,

păducel, vindecea, jneapăn. Unele plante sunt folosite pentru conţinutul lor aromatic: chimen,

mentă, măcris iepuresc. Pajiştile sunt folosite ca fâneţe de o singură coasă, pe altitudini mai mari,

şi de două coase pe coline joase. În zonele de pajişti înalte se păşunează începând din primăvară

până la toamnă.

Fauna este moderată în specii datorită condiţiilor grele de viaţă. Caracteristică etajului

alpin, capra neagră, aceasta coboară mai ales iarna în jnepenişuri şi pătrunde în molid în căutarea

hranei. În prezent există câteva exemplare din această specie, la fel şi marmota de munte, fiind

repopulată.

Aria faunei cuprinde diferite specii de păsări, reptile şi mamifere variate: acvila de stâncă,

brumăriţa, raţa suliţar, vipera comună, şopârla de munte, broasca roşie de munte, zăganul,

vulturul negru, vulturului sur, urs, lup, mistreţ, cocoşul de mesteacăn, cocoşul de munte,

ciocănitoarea cu trei degete, forfecuţa galbenă, piţigoiul de brădet, piţigoiul de creastă, mierla

gulerată.

Fauna pădurilor mixte este bine reprezentată prin specii ca: huhurezul mare, gaiţa,

porumbelul de scorbură, uliul păsărar, uliul porumbar, şorecarul comun, şoimul, acvila ţipătoare

mica, potarnichea, fazanul comun si prepelita. Fauna apelor de munte este reprezentată prin

lostriţă, în apele Vişeului şi Vaserului, păstrăvul curcubeu, lipanul, ştiuca, babetele, clenuşteţul

dungat.

Structura administrativă

Din punct de vedere administrativ, Judeţul Maramureş este împărţit în: 2 municipii, 11

oraşe şi 63 de comune.

Municipii : Baia Mare si Sighetu Marmaţiei.

Oraşe :Baia Sprie, Borşa, Cavnic, Dragomireşti, Săliştea de Sus, Seini, Şomcuta Mare, Ulmeni,

Târgu Lăpuş, Tăuţii Măgherăuş si Vişeul de Sus.

Comune: Ardusat, Ariniş, Asuaju de Sus, Băiţa de sub Codru, Băiuţ, Bârsana, Băseşti, Bicaz,

Bistra, Bocicoiu Mare, Bogdan Vodă, Boiu Mare, Botiza, Budeşti, Călineşti, Câmpulung la Tisa,

Cerneşti, Cicârlău, Coaş, Coltău, Copalnic Mănăştur, Coroieni, Cupşeni, Deseşti, Dumbrăviţa,

Fărcaşa, Gârdani, Giuleşti, Groşi, Groşii Ţibleşului, Ieud, Lăpuş, Leordina, Mireşu Mare, Moisei,

Oarţa de Jos, Ocna Şugatag, Onceşti, Petrova, Poienile de sub Munte, Poienile Izei, Recea,

Remetea Chioarului, Remeţi, Repedea,Rona de Jos, Rona de Sus, Rozavlea, Ruscova, Săcălăşeni,

Săcel, Sălsig, Săpânţa, Sarasău, Satulung, Şieu, Şişeşti, Strâmtura, Suciu de Sus, Vadu Izei, Valea

Chioarului, Vima Mică, Vişeu de Jos.

Stema judetului

Este adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 684 din 30 septembrie 1998 și publicată în

Monitorul Oficial nr. 416 din 15 octombrie 1998.

Descrierea stemei: Stema județului Maramureș este compuna dintr-un scut, în dreapta părții de

sus se află un cap de zimbru, având între coarne o stea de aur; în dreapta de o roză, iar în stânga,

de o semilună de argint; în stânga părții de sus este reprezentată o capră neagră stând pe piscul

unui munte de argint, fiind conturat, în centru, intrarea într-o mină; muntele este aparat de doi

brazi naturali; în partea inferioară, se află o biserică din lemn, de aur, văzută dinspre altar, cu

acoperiș în două ape, fiecare nivel fiind terminat cu câte o cruce având trei brațe orizontale și a

cărei turlă se înalță până la mijlocul câmpului superior.

Semnificația elementelor însumate: Capul de zimbru, este un vechi simbol maramureșan, care

amintește de legenda descălecatului, plecarea lui Dragoș și Bogdan I din Maramureș pentru a

forma statul feudal independent Moldova. Roza este blazonul voievodului Bogdan I. Capra

neagră și brazii evocă relieful și principalele bogății naturale ale zonei. Intrarea în mină reprezintă

bogațiile subsolului a căror exploatare a avut o importantă pondere în economia județului.

Biserica din lemn atestă faptul că în acest județ se păstrează cele mai impunătoare construcții de

acest fel din țară.

Traditii

Costumul popular din zona Codru

Costumul popular din zona Codru (ce caracterizeaza anumite zone din judeţele

Maramureş, Satu Mare şi Sălaj) se încadrează în tiparul costumurilor populare din vestul tarii

noastre, dar croiala si compozitia diferentiaza portul. Culoarea alba este specifica portului

popular din zona Codru dar şi tehnica de încreţire artistică a pânzei. Costumul femeilor este

alcatuit din cămaşă („spăcel”), poale („pindileu”), zadie („şorţ”), apoi şopa (din pănură sură),

sumanul (din pănură albă), cojocul. Costumul bărbătesc se caracterizeaza prin tipologia portului

popular din vestul Transilvaniei, si anume: cu cămaşă scurtă, largă, purtată fără cingătoare

(„slobodă”), cu pantaloni („gatii”) largi. Și cioarecii din pănură sunt mai largi decât în alte zone

ale țării.

Costumul femeiesc

Costumul femeiesc se compune din cămaşă („spăcel”), poale („pindileu”), zadie („şorţ”),

încălţămintea, apoi şopa (din pănură sură), sumanul (din pănură albă), cojoc. Cămaşa este

încreţită in zona gâtului, dar cu mâneca prinsă de la umăr, cu poalele asemănătoare fustei și este

fixată la mijloc printr-un brâu ce-i cuprinde talia femeii. În faţă se poartă un şorţ altfel numit si

„zadie”, încreţită pe un cordon ce se leagă la spate. La spate, poalele rămân descoperite. În

costumul femeiesc a pătruns, încă de la începutul secolului XX, forma de cămaşă cu platcă.

Cămăşile costumului popular din Codru sunt infrumusetate prin cusătură. Cusăturile de

unire a foilor, dar şi cele de încreţire a pânzei, au primit de-a lungul timpului şi calităţi artistice;

mai ales sistemele de încreţit, care în zona descrisa au devenit adevărate opere de artă. Există

două tipuri de cămăşi femeieşti în zona Codru: „spăcelul cu spate”, care este diferit de „spăcelul

cu guler şi gură”.

In funcţie de starea civilă şi de vârstă, pieptănătura şi îmbrăcămintea capului se

diferenţiază. Fetele poată părul împletit în două cozi din 3-5-7-9 suviţe care se strâng într-un

conci în formă rotunda, capul fiind descoperti. În jurul conciului, fetele se infrumuseteaza cu

zgărzi din mărgele şi flori naturale prinse pe o panglică („ruji pe primă”). Năframa, („zadie de

cap”) are un colorit deschis şi e purtată de fete în zilele in care muncesc. Femeia care este

căsătorită poartă părul împletit deasupra cefei în două cozi, încolăcite în conci, capul fiind

acoperit intotdeauna. Năframa mare este de dimensiuni mai mari decât cea de cap şi este purtata

de femei peste cămaşă, încrucişată în faţă şi legată la spate. Este confecţionată din lână neagră cu

ciucuri pe margine.

Poalele (fusta) sunt încreţite şi prinse pe un cordon lat de 10-12 cm, denumit guler,

confecţionat din acelaşi material. Poalele sunt compuse din 6-8 randuri de pânză în lungime de

0,8-1 m şi sunt unite printr-o cusătură numită „rupturiţă”. Cordonul (gulerul) este întărit cu o

cusătură de tighele („călcături”), care au şi un rol ornamental.

Încălţămintea femeilor a fost iniţial opinca, apoi înlocuită cu ghete pentru femeile mai în

vârstă şi cu pantofi pentru cele mai tinere.

Zadia din faţă, în formă de şorţ încreţit, este confecţionată din pânză albă iniţial de casă,

mai recent, din „jolj” industrial. Femeile în vârstă, poartă zadii negre din material industrial, satin

sau mătase. Mai nou, zadiile sunt plisate mărunt pe „pături mânânţăle”.

Costumul bărbătesc

Costumul bărbătesc se caracterizeaza prin tipologia portului popular din zonele de vest ale

Transilvaniei, si anume: cămaşă scurtă, largă, purtată „slobodă”, fără cingătoare, cu pantaloni

(„gatii”) largi. Cioarecii din pănură, purtaţi iarna, au de asemenea, o formă mai largă decât în alte

zone ale ţării. Pe timp de iarna, bărbaţii poartă cuşmă, iar cand zilele devin foarte calduroase se

poarta pălărie de paie cu calota foarte înaltă.

Cămaşa bărbătească este confecţionată din pânză de casă şi este croită din patru randuri de

pânză în faţă şi două randuri în spate, cu mâneca din 1 ½ randuri susţinută jos cu un „pumnăşel

cu gură” şi cu gulerul drept, se aseamănă întru totul cu cămaşa femeii. Singura deosebire este

„chinga” cămăşii bărbăteşti – adică o bentiţă lată de 4 cm cusută pe lungimea umărului, care

acoperă cusătura de unire arandurilor de pânză din faţă şi din spate ale cămăşii.

Gatiile sunt foarte largi, croite din opt randuri („laţi”) de pânză, fiecare parte fiind din

patru foi. Sunt croite din laţi drepţi, fără niciun fel de răscroitură. Ornamentaţia gatiilor se aplică

la tivul de jos, unde la gatiile de purtat apar două cerculeţe alăturate, cusute cu punct de rupturiţă

(„prinsori”), iar la cele de sărbătoare găsim ornamentul de „roitură” (ciucuri), făcuţi din fâşii de

pânză din care s-au scos câteva rânduri de fire din ţesătură.

Elemente comune

Pe prioada rece, atât femeile, cât şi bărbaţii poartă haine lucrate din pănură. Sumanul cu

glugă, se face din pănură albă, croit în randuri drepte, cu spatele dintr-un lat şi faţă din patru clini,

cu mânecile prinse în linie dreaptă. Gluga, croită separat, se prinde pe cusătura de răscroitură a

gâtului, fiind purtată pe spate „de nelcoşag”. Şopa – care reprezintă o formă mai nouă de

îmbrăcăminte – este lucrata din pănură de culoare cenuşie. Este o haină scurtă care reflectă

influenţa oraşului, având guler cu revere, două rânduri de buzunare şi o „chingă” la spate. Pe

timpul gerurilor şi aici sunt prezente cojoacele, care – lucrate din blană de miel cu pielea albă –

sunt decorate prin cusături cu motive florale lucrate cu lână. Pe margini cojoacele au bordură de

blană neagră de miel.

Costumul popular din zona Chioar

Costumul din zona Chioar este din zona hotarului de vest a Transilvaniei, a cărei ultimă

subzonă este zona Chioarului. Costumul femeiesc este compus din îmbrăcămintea capului,

spăcel, poale, rochie, zadie sau şorţ şi încălţăminte. In perioada rece, femeia mai poartă gubă, o

năframă mare care se aseaza pe umeri („zadie după cap”) şi cojoc. Costumul bărbătesc este

alcatuit din îmbrăcămintea capului, cămaşa, pantalonii (gatii sau cioarecii), laibărul, cureaua şi, în

perioada rece, căputul şi cojocul. Pe timpul gerurilor, bărbaţii poartă cuşmă din blană de miel,

înaltă, iar cand zilele devin foarte calduroase poarta pălărie de paie împletită din şapte fire de pai.

Guba și cojocul pot fi purtate atat de femei cat si de barbati.

Costumul femeiesc

Costumul femeiesc este alcatuit din îmbrăcămintea capului, spăcel, poale, rochie, zadie

sau şorţ şi încălţăminte. Pet imp de iarna, femeia mai poartă gubă, o năframă mare care se aseaza

pe umeri („zadie după cap”) şi cojoc. Fetele poartă capul acoperit cu basma („zadie”). Părul este

pieptănat cu cărare pe mijloc, dupa care se împleteste la ceafă în două cozi, care apoi se ridică în

jurul capului, peste creştet. La ceafă se pune în păr un pieptene de cap. Femeile căsătorite se

piaptănă fără cărare, cu o singură coadă răsucită la spate în conci. Mireasa se deosebeşte de restul

zonelor din Maramureş prin simplitatea gătelii.

Cămaşa femeiască („spăcelul”) este lucrata din pânză ţesută, este scurtă şi are platcă în

partea din faţă, de care se prind cu „creţele” mâneca şi partea de la piept în jos. Cămaşa este

încheiată cu nasturi în mijlocul feţei. În decoratia cămăşii femeieşti din zona Chioaruluii se

regăsesc broderia plină cusută pe desen, colţi festonaţi, creţuri făcute pe fir în diverse motive

geometrice. Punctul de tighel folosit la cămaşa femeiască se numeşte „călcătoreşte”.

Rochia se lucrata din pânză pusă pe lăţime, folosindu-se pana la 6 metri. De acest lat se

mai prinde în partea de jos încă 1/3 din alt lat de pânză. Poalele sunt alcatuite din 6-8 laţi pentru

ţinuta de sărbătoare şi din 4 laţi pentru ţinuta de fiecare zi. La talie, pânza este strânsă „în pături”

şi fixată într-un cordon „guler”. Zadia este ţesută în război, în 4 iţe, nevedită în brăduţ sau în

motive de zigzag. La talie e strânsă în cute („pături”) şi fixată pe un şnur „(frâmbie”).

Costumul bărbătesc

Costumul bărbătesc se caracterizeaza prin tipologia portului popular din zonele de vest ale

ţării. Este alcatuit din îmbrăcămintea capului, cămaşa, pantalonii (gatii sau cioarecii), laibărul,

cureaua şi, în perioada rece, căputul şi cojocul. In anotimpul rece, bărbaţii poartă cuşmă din blană

de miel, înaltă, iar pe timp de vara poarta pălărie de paie împletită din şapte fire de pai.

Cămaşa, scurtă şi largă, este lucrata din pânză ţesută din cânepă cu bumbac sau doar din

bumbac şi se compune din 3 ½ laţi de pânză astfel: 2 laţi la stanii de la piept şi ceilalţi la stanul

din spate. Gulerul drept la cămăşile mai vechi se încheie cu nasturi. Decoratiile cămăşii, formată

din pături, cutele executate artistic, apoi gulerul şi pumnăşeii au decorul alb, fie din cusătură pe

fire la cămăşile vechi, fie din broderie pe desen. Gatiile – sau izmenele largi – sunt lucrate din 8-

10 laţi de pânză.

Laibărul este o vestă din postav negru purtată vara atunci când este mai răcoare. Cioarecii

din „pănură sură” dată la piuă sunt drepţi, în faţă au două buzunare decorative din şiret negru.

Căputul – lucrat din pănură, cu 5 buzunare, se încheie cu nasturi şi are gulerul şi manşetele din

catifea neagră.

Elemente comune

Guba poate fi purtată atât de femei cât şi de bărbaţi, croiala fiind aceeaşi ca în Maramureş,

atâta doar că aici guba este mai lungă. Coloritul este alb, uneori gri. Cojocul se poartă deopotrivă

de femei şi de bărbaţi şi e confecţionat de cojocari, din lână de oaie. Atât femeile cât şi bărbaţii

poartă opinci cu obiele din pănură sură, iar pe deasupra obiele din pânză de tort. Opincile au fost

înlocuite cu cizme, ghete şi pantofi.

Costumul popular din zona Lăpuş

Costumul de Lăpuş se diferenţiază faţă de celelate zone, de Codru, Chioar şi Maramureş,

fiind apropiat de portul popular de pe Valea Someşului, spre Ţinutul Năsăudului. Costumul

femeiesc din zona Lăpuş este alcatuit din îmbrăcămintea capului, cămaşă, poale, două zadii, brâu

şi încălţăminte. Costumul bărbătesc de Lăpuş se aseamănă cu cel din Năsăud, împărţindu-se în

două subzone: Zona Lăpuşului propriu-zisă şi Zona Suciului. Este alcatuit din îmbrăcămintea

capului, cămaşa, izmenele, gatiile, cioarecii şi chimirul. În perioada rece costumul se completează

cu pieptar şi suman – piese vestimentare ce sunt purtate atat de femei şi bărbaţi. Sumanul e făcut

din ţesătură de lână de culoare neagră (pănură) şi este lung până la genunchi. Pieptarul – făcut din

piele de oaie - la bărbaţi are o deschizătură în faţă, sub gât. La femei este rotunjit în zona gâtului

şi este decorat cu blană neagră.

Costumul femeiesc

Piesa principala a costumului femeiesc este cămaşa cu mânecile încreţite de la gât.

Cămaşa e decorata prin cusătură cu acul şi prin ornament („teară”) ţesut în război. Decoratiunile

sunt dispuse la guler, la piept, peste cot, la încheietura mâinii pe încreţitura („trăsura”) volanului

(„bezeri”). Mâneca se termină cu o dantelă numită „îmbreajă”. Cămaşa este despărţită de poale,

având lungimea până la brâu. Poalele făcute din cinci laţi, sunt încreţite pe un „brăcinar”. Peste

poale sunt cele două zadii vinete sau „mnerii”, cu decoratiuni geometrice în partea de jos în

nuanţe de roşu şi alb. Zadiile se poartă legate mai sus de talie cu „frâmbii” ţesute din lână, înguste

de 3- 4 cm. Fetele înfăşoară brâul în rânduri suprapuse formând o legătură mai lată în talie. Fetele

poartă părul împletit în două cozi lăsate pe spate, iar la sărbători şi ocazii îşi pun pe cap o cunună

de flori din hârtie colorată şi o zgardă din mărgele.

Costumul bărbătesc

Costumul bărbătesc de Lăpuş se aseamănă cu costumul din Năsăud, fiind împărţit în două

subzone: Zona Lăpuşului propriu-zisă şi Zona Suciului. Este alcatuit din îmbrăcămintea capului,

cămaşa, izmenele, gatiile, cioarecii şi chimirul, iar în perioada rece se poarta pieptarul, cojocul şi

sumanul. Cămaşa e croită din patru laţi de pânză ţesută în casă. Mâneca e prinsă de umăr cu

încreţele, prinsă în manşetă cu pumnăşel care se încheie cu nasturi coloraţi. Gulerul are partea

interioară dreaptă iar cea exterioară răsfrântă („înturnată”) şi este lat de 4 cm. Cămăşile barbatesti

a celor două subzone – Lăpuş şi Suciu – se deosebesc între ele prin lungime, cea de la Suciu fiind

până aproape de genunchi. Cămaşa de Lăpuş e decorata cu motive geometrice, cea de Suciu de

decorată pe guler, umăr şi pumănşei cu motive florale făcute din mărgele.

Gatiile sunt croite din 4 randuri de pânză, fiind mai lungi decât cele specifice portului de

Maramureş. În subzona Lăpuş se poartă libere jos sau se leagă cu aţa opincilor sau se vâră în

cizme. Pe perioada rece, bărbaţii poartă căciulă neagră înaltă, lucrata din blană de miel, iar pe

timpul verii se poata pălării din pâslă – la sărbători – şi pălării de paie în zilele de lucru. Pălăria

de pâslă este mai mică, are borurile răsfrânte şi e ornamentata cu zgardă din mărgele şi cu un struţ

din flori. În zona Suciu, pălăria are borurile late, iar calota joasă este îmbrăcată cu mai multe

rânduri de zgărzi din mărgele. Are în faţă un struţ format din ciucuri şi flori artificiale.

Elemente comune

Pe timp de iarna, costumul se completează cu pieptar şi suman – piesele vestimentare

putand fi purtate atat de femei şi bărbaţi. Sumanul e confctionat din ţesătură de lână de culoare

neagră (pănură) şi este lung până la genunchi. Pieptarul – este confectionat din piele de oaie, în

trecut de culoare albă, acum de culoare brună - la bărbaţi are o deschizătură în faţă, sub gât. La

femei este rotunjit la baza gâtului şi este decorat cu blană neagră.

Costumul popular din zona Maramureşului Istoric

Costumul popular din zona Maramureş prezintă diferenţe importante fata de cele patru

microzone, situate pe apele principale – Mara, Iza, Vişeu, Tisa. Diferenţierile constau mai mult la

sistemul de decorare şi la coloritul lor. Pentru cămăşi, poale şi gatiii se folosește pânza ţesută de

in, cânepă, bumbac. Lâna de oaie are largă utilizare pentru piesele de port specifice zonei: gube

miţoase, pieptare, ciorapi, mânecări, traiste. Costumul femeiesc este alcatuit din îmbrăcămintea

capului, cămaşa (cu poalele), două zadii, brâul, încălţămintea, apoi pieptarul şi guba, sau lecricul

(din pănură) purtate în lunile răcoroase. Costumul bărbătesc de vară este lucratt din pânză şi este

foarte simplu.

Costumul femeiesc

Costumul femeiesc de Maramureş aparţine tipului de costum cu două catrinţe, denumite

aici zadii. El este alcatuit din îmbrăcămintea capului, cămaşa (cu poalele), două zadii, brâul,

încălţămintea, apoi pieptarul şi guba, sau lecricul (din pănură) purtate în lunile răcoroase.

Cămăşile costumului femeiesc au răscroiala pătrată în jurul gâtului, mânecile încreţite la

umăr, terminate cu un volan. Motivele decorative sunt dispuse în jurul gâtului, pe umăr şi la

volanul mânecii încreţite. Peste poală se poartă zadiile ţesute din lână în dungi late dispuse

orizontal, care prin coloritul lor puternic de roşu, portocaliu, galben, verde, albastru. În funcţie de

culoarea dungilor, se recunoaşte satul din care provine costumul.

Costumul femeiesc este completat de cojocul de blană de miel, bogat colorat. Năframa

este colorată,aceasta purtandu-se in fiecare zi. Femeile – ca şi bărbaţii – poartă în picioare opinci.

La gât poartă zgărzi din mărgele colorate. Costumul copiilor este identic cu al adulţilor.

Costumul bărbătesc

Costumul bărbătesc pentru perioada calduroasa este lucrat din pânză şi este foarte simplu.

Cămaşa de tip mai nou este mai lungă decât cea veche, aceasta trecând peste talie, largă cu

mâneca încreţită din umăr, cu încreţele. Jos, mâneca se termină fie largă, slobodă, fie prinsă într-o

manşetă. Gatiile sunt simple încreţite în talie. Cureaua este lată, din piele, cu decoratii presate şi

se încinge peste cămaşă.

Cojocul lucrat din blană de miel este decorat cu broderie din lână policromă sau cu

aplicaţii de piele. Pălăria este din pâslă sau din paie, iar pe perioada iernii se poartă cuşmă din

blană de miel. Bărbaţii poartă mânecări şi traistă – ţesută din lână.

Manifestări tradiționale

Maramureșul este caracterizat prin tradiţiile şi obiceiurile care provin din zone deja

cunoscute din punct de vedere etnofolcloric, precum Ţara Maramureşului, Ţara Lăpuşului, Ţara

Chioarului, Ţara Codrului. Prin urmare si numărul evenimentelor cultural – folclorice importante

care duc mai departe aceste frumoase tradiții și obiceiuri este la nivel inalt, evenimentele si

spectacolele putand fii vizionate aproximativ in fiecare luna a anului.

„Horea cu noduri”, „Tânjaua de pe Mara” de la Hoteni, „Festivalul datinilor şi

obiceiurilor de iarnă - Marmaţia” de la Sighetu Marmației, „Udătoriul din Şurdeşti”, „Horea la

Prislop”, „Sânzienele” reprezinta doar cateva evenimente ce se regasesc in judetul Maramures.

Tot aici este recunoscut un festival care si-a capatat unicitate in lume, acela fiind „Drumul lung

spre Cimitirul Vesel”.

Tematica evenimentelor si a festivalelor este reprezentata de jocuri, cantece, dansuri,

colinde, targuri si concursuri, printer care enumeram cateva festivaluri, targuri si evenimente:

„Colinde ucrainene”, în ajunul Crăciunului pe stil vechi, Repedea;

Joc cu coşarca – 30 ianuarie, Copalnic Mănăștur.

„Udătoriul din Şurdeşti” (străvechi obicei agrar) – a doua zi de Paşti, Şişeşti –Şurdeşti;

Danțul la șură, a doua zi de Paști / a doua zi de Rusalii/ Sfânta Mărie Mică, Groși.

Joc de pe Cosău, prima săptămână din mai, Sârbi, comuna Budeşti

Tânjaua de pe Mara, prima sau a doua săptămână din mai, Hoteni;

Sărbătoarea cântecului şi portului popular – a doua săptămână din mai, Cupșeni;

„Floare mândră de pe Iza” (Festival interjudeţean pentru solişti vocali şi instrumentişti), a

treia săptămână din mai, Şieu.

„Mândru-i danţu` pe la noi” (Festivalul concurs de dansuri populare) – ultima săptămână

din mai, Recea;

Festivalul Narciselor – ultima duminică din mai, Repedea;

Mira la huțuli - ultima duminică din mai, Bistra.

Sărbătoarea Cireşelor, prima duminică din iunie, Săcălășeni – Coruia;

Sărbătoarea păcurarilor, început de iunie, Pasul Ştefăneşti (hotarul dintre Săcel-

Maramureş şi Romuli - Bistrița Năsăud)

„Sânzâienele” (Festival interjudeţean), al treilea week-end din iunie, Borșa;

„Cununa de Sânzâiene” (festival folcloric), al treilea week-end din iunie, Tăuţii

Măgherăuşi;

Târgul Sânzienelor, a treia duminică din iunie – Băița de sub Codru;

„Nu vă uitaţi că-s micuţ” (Festival al ansamblurilor folclorice de copii), a treia duminică

din iunie , Budeşti;

,,Jocul Vălenarilor” (obicei folcloric), a treia duminică din iunie, Văleni, comuna

Călineşti.

„Florile Someşului” (Festival concurs de cântece şi dansuri din Ţara Chioarului pentru

copii până la vârsta de 15 ani), ultima duminică din iunie, Mireşu Mare.

Festivalul portului, dansului şi cântecului de pe Fisculaş – prima duminică din iulie,

Dumbrăvița;

Concurs de cosit și plăcinte crețe, a doua duminică din iulie, Mesteacăn, Valea

Chioarului;

Joc între hotare – a doua duminică din iulie, Copalnic Mănăștur;

„Maramureşul răsună” (Festivalul cântecului şi dansului din Ţara Chioarului), al treilea

week-end din iulie, Satulung

Festivalul de cântece şi dansuri ucrainene, prima săptămână din august, Repedea;

„Cântec, joc şi voi e bună pe Valea Ronişoarei”, de Sfânta Mărie (15 august), Rona de

Jos;

,,Păntru mândra din Botiza”, după Sfânta Mărie, Botiza

„Glasul rădăcinilor” (Festivalul „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel) - 14-16 august

2014, Săpânța.

Festivalul stuparilor, început de septembrie, Cernești

Balul coşercilor, a doua săptămână din septembrie, Săbişa;

Târgul cepelor și Festivalul interjudeţean al folclorului din Ţara Codrului - a doua

săptămână din septembrie – Asuaju de Sus;

Festivalul „Toamna Chioreană” – septembrie, Remetea Chioarului;

„Alină-te, dor, alină” (Festival concurs de folclor românesc şi al minorităţilor

conlocuitoare), ultimul weekend din septembrie, Cicârlău.

Balul strugurilor, prima sâmbăta din octombrie – Câmpulung la Tisa.

Obiceiuri de toamnă la ucraineni (Festival judeţean cu invitaţi din Ucraina - ansambluri

artistice de tineret), prima săptămână din octombrie, Remeţi.

„Veniţi creştini la Viflaim” (Festival interjudeţean de colinde şi datini, coordonat de

Asociaţia Internaţională de Folclor), al doilea weekend din decembrie, Vişeu de Sus;

„Crăciun în Maramureş”, înainte de Crăciun, Baia Mare - Muzeul Satului;

Festivalul de colinde şi obiceiuri de iarnă, decembrie, Târgu Lăpuș;

Festivalul de datini şi obiceiuri de iarnă „Marmația” - ultima dumincă din decembrie,

Sighetu Marmației.

HOREA CU NODURI

Horea cu noduri reprezinta un cantec. Acest cantec este cunoscut de catre muzicieni sub

denumirea mai populara de ,,hora lunga” sau ,,doina maramureseana” fiind o forma de

interpretare mai profunda a taranului. Acest cantec se mai pastreaza din pacate doar in cateva sate

din Tara Lapusului si din Maramures, cantandu-se doar la nunti, in sezatori sau pe deal.

Aceasta doina se canta de unul singur.

TANJAUA DE PE MARA de la HOTENI

Tanjaua de pa Mara reprezinta un stravechi obicei agrar, ajungand la a 45-a editie care se

sarbatoreste in luna Mai participand satele Hoteni, Sugatag si Harnesti. Localnicii se imbraca cu

costumele traditionale pentru a-l sarbatori pe primul gospodar care isi arata pamantul lucrat cu

sudoarea fruntii. Gospodarul este asezat pe o caruta ( tileguta) impodobita cu covoare colorate

trasa de un grup de tineri, facandu-si mandra aparitia pentru primirea titlului bine meritat. De

caruta in care va sta gospodarul se vor lega 12 tanjele (proţapuri folosite pentru a prinde perechile

de vite în jug) fiind impodobite cu ramuri de mesteacan, panglici colorate, clopotei si stergare

inflorate lucrate manual, care sunt carate de catre flacai spre casa gospodarului.

Grupul impreuna cu sarbatoritul, pornesc spre pamantul intai lucrat pe care-l inconjoara

de trei ori in sensul de rotire a Soarelui. Odata terminate turele, grupul se opreste iar gospodarul

se ridica in picioare dupa care lasa tanjelele jos, moment in care conducatorul grupului spune o

invocatie. Apoi, pe Valea Darasca are loc o ceremonie prin care sarbatoritul este spalat si

purificat, urmand dupa sa fie udat cu apa din parau pentru ca viitoarele semanaturi sa ii rodeasca.

In timpul ceremoniei se rostesc cateva cuvinte incurajatoare:

„Maneci largi oi sufulca

Si cu apă te-oi spăla

Să rodească tarina

Ca s-avem roade bogate

Si aici si-n alte sate’’

Tanjaua de pe Mara de la Hoteni este cel mai renumit obicei de acest gen din judetul

Maramures, motiv pentru care numerosi turisti atat romani cat si straini vor sa urmareasca acest

eveniment. Turistii se pot bucura la finalul acestui obicei de momente artistice sustinute de artistii

consacrati ai folclorului autentic maramuresean pe scena pregatita de catre organizatori.

FESTIVALUL DATINILOR SI OBICEIURILOR DE IARNA - MARMATIA

de la SIGHETU MARMATEI

Acest festival este unul dintre evenimentele de mare importanta cu care se mandreste

Sighetul, care acesta propune sa fie o modalitate prin care datinile si obiceiurile stravechi capata

un continut nou, valorificand autenticitatea Maramuresului in arta popular ace a fost dusa de la o

generatie la alta de catre moroseni. Festivalul a devenit cu timpul atat un semn al locului, o

dovada de creatie o oamenilor, cat si un semn a solidaritatii spiritual, captand atentia turistilor

romani si straini privind costumele traditionale, traditiile si obiceiurile de iarna desfasurate de la

Craciun pana la Boboteaza.

Festivalul dateaza din anul 1969, ajungand in anul 2014 la cea de-a 46-a editie. La acest

eveniment participa si alte regiuni precum Banat, Moldova, Bucovina, Dobrogea si Oltenia,

impreuna cu artistii deja consacrati ai folclorului maramuresean, acestia reunindu-se e dragul

obiceiurilor stramosesti. Festivalul se prezinta sub forma unui grup ce are loc pe strazile

Sighetului. Fiecare formative va fi imbracata in costumele populare specifice zonei de care

apartin, vor prezenta un colind, un obicei de iarna sau un joc cu masti. Cei care fac placut

evenimentul sunt calaretii, carutele, personajele mascate si dracii.

Odata terminat festivalul, grupurile participante isi vor prezenta propriul repertoriu in

cadrul unui spectacolo de gala. In perioada Craciunului, strazile Sighetului se vor umple atat de

privitori ce li se vor incanta ochii cat si de participanti ai festivalului, draci, calareti, carute cu

colindatori, mascati, copii si adulti imbracati in costumele traditionale, acestia impartasind o parte

din sufletul lor prin intermediul datinilor si obiceiurilor de iarna.

UDATORIUL DIN SURDESTI

Udatoriu reprezinta un stravechi obicei agrar avand ca scop celebrarea celui mai harnic

om din sat. Acest obicei era pastrat in mai multe sate, dar cu timpul a disparut din mai multe

motive precum, plecarea tinerilor de la sate inspre orase, reforma din agricultura de dupa 1945

etc. Obiceiul putea fi gasit in satele de pe Fisculas (Surdesti, Plopis, Cetatele, Bontaieni, Rus,

Dumbravita) dar din pacate astazi se mai pastreaza la Surdesti. Gospodarii se pregatesc din timp

pentru acest eveniment ce se va desfasura in a doua zi de Pasti. Flacaii au ca sarcina organizarea

ceremoniei de sarbatorire.

La baza acestui obicei agrar stau credintele populare privind rodnicia pamantului preluate

odata cu ocuparea Daciei de catre romani. Mihai Pop, un celebru folklorist afirma ca Udatoriul

este cel mai important obicei agrar al romanilor. Evenimentul a avut un impact pozitiv in vederea

dezvoltarii turismului rural, unde cantecul, jocul si portul popular originare din Tara Chioarului si

a subzonei Fisculas atrag atentia turistilor.

Udatoriul din Surdesti, ca manifestare traditionala reuseste sa ocupe un loc in calendarul

celor mai importante evenimente a culturii romanesti, dovada constand in numeroasele participari

a turistilor straini. Ulterior se hotaraste cine va fi ,,udatoriu” dupa care aceste va desemna cateva

functii pentru flacaii satului pe care va trebuii sa le indeplineasca: patru feşnicii, un comarnic,

patru jendari, un judecător, un înmulţitor, un scăzător, un doctor, un boacter. Apoi intregul grup

impreuna cu sarbatoritul se vor strange la casa acestuia pentru a sarbatori cu joc si voie buna,

unde ii va servi cu sortimente de prajituri si horinca.

HOREA LA PRISLOP

Horea la Prislop reprezinta un festival interjudetean de folclor reunind dansatori si

cantareti din trei judete (Maramures, Suceava si Bistrita-Nasaud) datand din anul 1968

desfasurandu-se in perioada lunii august. Evenimentul se va incepe cu o slujba religioasa

organizata la Manastirea din Pasul Prislop, apoi se va continua cu parade costumelor traditionale,

iar seara se va incheia cu muzica, dans si voie buna in jurul focurilor de tabara.

Acest festival este un bun moment pentru trocul intre producatorii de vinuri, cereal,

branzeturi precum si alte produse specifice zonei din care provin. Lainterfata celor trei judete se

allege locul pentru hora, admirand frumusetea muntilor, putand asculta doinele si cantecele,

putand viziona dansurile populare prezentate pe sceana de ansamblurile participante.

SANZIENELE

In satele maramuresului inca se mai pastreaza sarbatoarea sanzienelor in data de 24 iunie,

fiind un eveniment vechi, bogat in obiceiuri. Se spune ca sanzienele sunt niste zane bune ce

traiesc pe campurile cu flori protejand natura si dragostea. De sanziene, fetele culeg flori si fac

din ele cununi care apoi le arunca pe acoperisul casei pentru a afla cand se vor marita. Din popor

se mai spune ca cei care vor purta aceste cununi pe cap vor fi feriti de boli si de necazuri.

Zanele daca nu sunt sarbatorite se pot supara, aruncand ,,rele” asupra oamenilor, de aceea

Maramuresul le cinsteste in fiecare an. Micile flori galbene se impletesc in forma de cerc pentru

fete iar pentru baieti in forma de cruce. Aceste impletituri se pun in casa, pe poarta, pe usa, la

ferestre, in culture, in speranta ca le vor apara casele si gospodaria, ca le vor aduce noroc si

sanatate.

In Maramures, sarbatoarea sanzienelor este considerate o sarbatoare a dragostei.

DRUMUL LUNG spre CIMITIRUL VESEL

DANTUL LA SURA - GROSI

Este un obicei reactualizat de taranii din Grosi, obicei desfasurat in a doua zi de Paști, a

doua zi de Rusalii, de Sfânta Mărie Mică, acesta constand ca in fiecare duminica oamenii se

aduna pentru a se relaxa cu muzica si dansuri populare in curtea unuia dintre gospodari. In fiecare

duminica petrecerea se desfasoara la cate un alt satean.

SARBATOAREA CANTECULUI SI PORTULUI POPULAR – CUPSENI

In fiecare an intr-o comuna aflata in inima Tarii Lapusului, Cupseni, se desfasoara in

aproprierea sarbatorii Sfintilor Constantin si Elena, festivalul cantecului si a dansului popular.

Acest festival dureaza de obicei 2 zile la finalul saptamanii. Tot in aceasta perioada are loc si

festivalul interjudetean pentru solisti vocali si instrumentisti ,,Floare mandra de pe Iza” in Sieu.

FLOARE MANDRA DE PE IZA – SIEU

Reprezinta un festival interjudetean pentru solisti vocali si instrumentisti care se

desfasoare pe decursul a doua zile (21-22 mai), evenimentul bucurandu-se de success in ciuda

eforturilor financiare deosebite. Organizatorii dorind ca festivalul sa aiba continuitate doarece ca

generatia tanara sa capete respect pentru traditie si folclor, contribuind la perpetuarea valorilor

invate de la batrani.

In ziua de sambata (21 mai), se desfasoara un concurs de interpretare vocala si

instrumental, copii inscrisi la acest concurs venind din Maramuresul istoric, Baia Mare, Cluj-

Napoca si Satu Mare. Concurentii urmand sa interpreteze o doina si un cantec din zona din care

provin, fara acompaniamnet.

Duminica (22 mai) dupa ce se vor decerna premiile, va avea loc un spectacol de muzica

populara susutinut de vechii castigatori ai editiilor anterioare. Tot in aceeasi zi se va desfasura o

parade a calaretilordar si a costumelor populare, cu scopul de conserva si promova folclorul si

costumele populare autentice.

MANDRU-I DANTU` PE LA NOI – RECEA

Reprezinta un festival-concurs de dansuri populare care se desfasoara in comuna Recea, in

data de 18 mai, evenimentul ajungand in randul concursurilor concursurilor interjudetene de dans

popular. Participantii provin din Maramures, Bihor, Mures si Caras-Severin.

FESTIVALUL NARCISELOR – REPEDEA

In fiecare an, in localitatea Repedea are loc festivalul narciselor, aici venind participant

din diferite locuri din tara si din strainatate. Evenimentul se desfasoara pe versantul stang al Vaii

Repedea, pe Culmea Tomnatecu, unde se afla renumita poiana a narciselor. Aici va avea loc un

spectacol folkloric ucrainean cu dansuri si cantece cu grupuri de copii si interpreti talentati.

SARBATOAREA PACURARILOR – PASUL STEFANESTI

La limita dintre Maramures si Bistrita, lasatul ciobanilor la vatra este celebrat cu expozitii

pastorale, primirea celor mai buni crescatori de oi, meniu ciobanesc, jocuri si intreceri, parade

portului popular, totul intr-un ambient placut pe ritmurile muzicii populare.

JOC INTRE HOTARE – COPALNIC MANASTUR

Reprezinta o sarbatoare campeneasca, desfasurata in data de 8 iulie, in cadrul careia vor fi

expozitii de produse artizanale traditionale, concursuri de produse culinare si de port popular. La

aceasta sarbatoare vor participa si ansambluri de dansatori de muzica populara din Cicarlau, Baia

Sprie, Copalnic Manastur.

BALUL COSERCILOR – SABISA

Evenimentul tinde sa devina o traditie, avand un numar de participant venind din diferite

localitati cu scopul de a se bucura de roadele toamnei prezentate in coserci.

BALUL STRUGURILOR – CAMPULUNG LA TISA

Reprezinta un festival dedicat strugurilor, desfasurat la sfarsitul lunii septembrie in

Campulung la Tisa. Acest eveniment sarbatoreste si tinerii di sat, care in curand isi vor face

intrarea in societate.

VENITI CRESTINI LA VIFLAIM ! – VISEUL DE SUS

In Viseul de Sus inca sunt pastrate cu sfintenie obiceiurile si traditiile specifice

sarbatorilor de iarna, mai ales de copii si tineri, in data de 15 decembrie. Evenimentul incepe cu o

parada a costumelor si a mastilor traditionale de iarna urmat de un spectacol de colinde si

obiceiuri sustinute de ansambluri din mai multe judete, Suceava, Iasi, Alba, Mures, Salaj, Cluj,

Bistrita-Nasaud, Satu-Mare si Maramures. Ansamblurile pun in evidenta frumusetea obiceiurilor

de iarna, iar acesta este un bun prilej de a promova atat zona cat si evenimentul in randul turistilor

nationali si internationali.

CRACIUN IN MARAMURES, BAIA MARE – MUZEUL SATULUI

Cu ocazia acestei sarbatori, Muzeul Satului din Baia Mare doreste sa reface ajunul

Craciunului, asa cum se petrecea in satul arhaic maramuresean. Gospodariile din muzeu se vor

umple de viata, casele vor primi colindatorii care au venit sa le bucure sufletele. In cadrul acestui

eveniment vor participa 8 primariii (Bistra, Borşa, Botiza, Călineşti, Cerneşti, Dragomireşti,

Groşii Ţibleşului, Oarţa de Jos) care vor veni cu oameni dispusi sa faca pomana porcului in stilul

traditional al zonei.

Colindatorii imbracati in portul popular merg din casa in casa, primind dulciuri, mere,

nuci, colaci, putand degusta si din carnati, jumari, caltabosi si tocanita de porc cu mamaliga,

preparate in curtile gospodarilor. Nelipsite vor fi sarmalele, vinul fiert, muzica si voia buna.

Numarul participantilor creste de la an la an.

FESTIVALUL DE COLINDE SI OBICEIURI DE IARNA – TARGU LAPUS

Festivalul va avea loc la Casa de Cultura din Targu Lapus in data de 13 decembrie. La

acest festival si-au anuntat participarea 260 de colindatori din diferite zone precum, Libotin,

Grosii Tiblesului, Suciu de Sus, Dumbrava, Dumbravita, Lapus, Bucovina, Brasov si Baia Mare.

Nelipsite din eveniment va fi parada portului popular.

In catedrala ortodoxa din oras, elevii din toata Tara Lapusului vor sustine un concert de

colinde, manifestarile de acest gen vor dura pana in apropierea Craciunului. Recitalurile de

colinde si poezii sunt prezentate de grupuri de student din Oradea dar si de corul ,,Izvorul

Lapusului”.