MANUAL DE

OLGUŢA LUPU

PENTRU CLASA I

GRAF OART

BOGDAN VODĂ

ANCA HARALAMBIETATIANA HILCA

TEORIE, SOLFEGIU, DICTEU

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiManual de teorie, solfegiu, dicteu : pentru clasa I / Olguţa Lupu, Bogdan Vodă, Tatiana Hilca, Anca Haralambie ; ed.: Matei Bănică. - Bucureşti : Grafoart, 2017 ISMN 979-0-707657-61-4 ISBN 978-606-747-063-5

I. Lupu, OlguţaII. Vodă, BogdanIII. Hilca, TatianaIV. Haralambie, AncaV. Bănică, Matei (ed.)

78

EDITURA MUZICALĂ GRAFOART Bucureşti, str. Braşov nr. 20

LIBRĂRIA MUZICALĂ George EnescuBucureşti, piaţa Sfinţii Voievozi nr. 1

TEL.: 0747 236 278 (07-GRAFOART); 021 315 07 12E-MAIL: GRAFOART1991@GMAIL.COM

COMENZI ON-LINE: WWW.LIBRARIAMUZICALA.RO

©2018. Toate drepturile rezervate. Copierea, chiar şi parţială, se poate efectua exclusiv cu acordul scris al Editurii Muzicale GRAFOART.

PREVIZUALIZARECuvânt introductiv . . . . . . . . . . . 4

Pătrimea. Perechea de optimi . . . . . . 10Portativul. Cheia sol. Nota solPortativul . . . . . . . . . . . . . . 14Cheia sol . . . . . . . . . . . . . . 15Nota sol . . . . . . . . . . . . . . . 16Nota mi . . . . . . . . . . . . . . 18Măsura de două pătrimi. DoimeaMăsura de două pătrimi . . . . . . . . . 22Doimea . . . . . . . . . . . . . . . 23Legato-ul de prelungire . . . . . . . . . 28Pauza de pătrime . . . . . . . . . . . 30Semnul de repetiţie . . . . . . . . . . 35Nota re . . . . . . . . . . . . . . . 36Măsura de trei pătrimi. Doimea cu punctMăsura de trei pătrimi . . . . . . . . . . 41Doimea cu punct. . . . . . . . . . . . 42Nota la . . . . . . . . . . . . . . . 47Nota do. . . . . . . . . . . . . . . 54Măsura de patru pătrimi. Nota întreagă.Voltele (prima volta şi secunda volta)Măsura de patru pătrimi . . . . . . . . . 61Nota întreagă . . . . . . . . . . . . . 63Voltele (prima volta şi secunda volta) . . . . . 64

Nota fa. Tonul şi semitonul Nota fa . . . . . . . . . . . . . . . 70Tonul şi semitonul . . . . . . . . . . . 72Nota si . . . . . . . . . . . . . . . 80Pauzele de doime în măsurilede trei pătrimi şi patru pătrimi . . . . . . 86Notele do2-sol2 Nota do2 . . . . . . . . . . . . . . 91Nota re2 . . . . . . . . . . . . . . . 94Nota mi2 . . . . . . . . . . . . . . 95Notele fa2 şi sol2 . . . . . . . . . . . . 96Pauza de notă întreagă şi de măsură întreagăPauza de notă întreagă . . . . . . . . . 100Pauza de măsură întreagă . . . . . . . . 102Gama Do major . . . . . . . . . . . 106Optimea separată şi pauza de optime . . . 124Notele si, la, sol cu liniuţe suplimentaresub portativ . . . . . . . . . . . . 133Gama la minor. . . . . . . . . . . . 144Diezul şi becarul . . . . . . . . . . . 154Bemolul şi becarul . . . . . . . . . . 162ANEXĂCheia fa. Notele do1, si, la, sol, fa în cheia fa . 168Notele mi, re, do în cheia fa . . . . . . . 174

Cuprins

PREVIZUALIZARE

Cuvânt introductiv

Acest manual este conceput sub semnul jocului, al bucuriei de a cânta şi de a descoperi infinitele resurse şi posibilităţi ale universului sonor. Totodată, spiritul ludic se împleteşte cu o maximă responsabilitate şi exigenţă în abordarea acestei prime şi foarte importante etape din devenirea unui muzician. Am urmărit nu doar asigurarea unei baze solide de cunoştinţe şi deprinderi muzicale, ci şi stimularea inteligenţei muzicale şi a unei atitudini active, participative. Având în vedere aceste obiective, precum şi stadiul incipient al deprinderilor de scris-citit la elevii din clasa I, am folosit foarte puţine cuvinte, alese cu multă grijă. În schimb, am dat explicaţiilor o formă non-verbală, utilizând o multitudine de imagini sugestive, atractive şi amuzante, ce evoluează concentric de la o lecţie la alta, creând astfel binevenite corelaţii logice. Pe lângă imaginile cu rol didactic, am agrementat manualul cu numeroase ilustraţii inspirate de tema cântecului sau de profilul melodico-ritmic al solfegiului, ce au rolul de a stimula interesul, implicarea şi creativitatea copiilor.

Manualul este în conformitate atât cu programa şcolară în vigoare, cât şi cu proiectul de programă şcolară finalizat în iunie 2017 de grupul de lucru – din care au făcut parte toţi cei patru autori ai prezentului manual – şi aflat în curs de aprobare la Ministerul Educaţiei Naţionale. Diferenţele minimale dintre cele două programe au facilitat această sarcină: gama la minor, prezentă doar în vechea programă şcolară, constituie subiectul antepenultimei lecţii; iar cheia fa şi notele din octava mică, incluse în noul proiect de programă, sunt plasate în cele două capitole din anexă.

În ciuda deosebirilor minimale dintre cele două programe, există diferenţe consistente faţă de manualele anterioare pentru clasa I (cele două versiuni, semnate de Ana Motora-Ionescu, respectiv de Ion Vintilă şi Valentin Gabrielescu, fiind aproape identice). Unele deosebiri derivă din modul diferit de ordonare a materiei în cadrul prezentului manual. Astfel, prin privilegierea, în primele lecţii, a coordonatei ritmice şi metrice, autorii acestui volum au ţinut cont de preferinţa copiilor pentru mişcare şi ritm, dar totodată au acordat şi răgazul necesar dezvoltării ambitusului vocal, mai redus la această vârstă. În acelaşi timp, a fost evitată vechea tendinţă de a impune sunetul do ca centru al oricărui traseu melodic. Învăţarea notelor urmează îndeaproape amplificarea ambitusului vocii (ordinea fiind sol-mi-re-la-do-si), iar rolul de centru este preluat, pe rând, de diverse sunete, ceea ce corespunde realităţii universului sonor şi creează premisele apropierii copilului nu doar de lumea tonală, ci şi de cea modală. Pornind de la evidenţa că foclorul copiilor este modal, nu tonal, autorii au acordat atenţia cuvenită scărilor de 2 - 4 sunete, rezervând apoi un spaţiu

PREVIZUALIZARE

consistent pentatoniei anhemitonice do-re-mi-sol-la. Sunetul do îşi preia rolul de lider în momentul învăţării gamei Do major.

Majoritatea deosebirilor faţă de vechea abordare rezultă însă dintr-o viziune diferită, autorii prezentului volum urmărind nu doar formarea şi dezvoltarea auzului şi deprinderilor de scris-citit muzical, ci şi dezvoltarea gândirii muzicale, a imaginaţiei şi a creativităţii.

Lecţiile conţin explicaţii teoretice (oferite îndeosebi prin imagini sugestive) şi multiple activităţi de învăţare, sub formă de exerciţii ritmice, solfegii, exemple muzicale, jocuri şi aplicaţii. În ce priveşte componenta „dicteu”, o coordonată foarte importantă a disciplinei, acest manual oferă premisele teoretice şi sugestiile metodologice ce permit profesorului să elaboreze sau să selecteze, după caz, materialul didactic adecvat.

Solfegiile fiecărei lecţii sunt ordonate gradual în funcţie de dificultate, iar prin modul în care sunt alcătuite îşi propun să-l familiarizeze pe elev, într-o manieră intuitivă, cu diverse strategii de construire a discursului sonor, care se regăsesc chiar şi în cea mai simplă lucrare muzicală (repetare, secvenţare, variere, contrast etc.). Solfegiilor li se adaugă uneori jocuri didactice (Dirijorul, Urmărirea, Şeriful, Râul şi stânca/stâncile etc.) sau canoane, care creează o atmosferă plăcută, antrenantă, dezvoltând totodată atenţia distributivă, auzul armonic, capacitatea de coordonare etc.

Exemplele muzicale ce ilustrează diversele subiecte au fost selectate atât din rândul celor destinate acestei vârste de către diverşi compozitori, cât şi din muzica tradiţională (românească, dar şi franceză, engleză sau americană). Textul cântecelor nu este scris în dreptul notelor, ci sub portativ, pentru a nu impune citirea acestuia şi pentru a evita focalizarea atenţiei asupra conexiunii notă-silabă. Din acelaşi motiv, autorii au optat pentru ortografia instrumentală a optimilor, care evidenţiază gruparea valorilor pe timp şi nu asocierea acestora cu textul. Sunt pentru prima dată integrate într-un volum de Teoria muzicii cântece selectate dintr-o lucrare monumentală a etnomuzicologiei universale – culegerea de folclor românesc realizată de Béla Bartók în primele decenii ale secolului XX, ce conţine valori autentice inestimabile.

Aplicaţiile nu mai au ca idee centrală scrierea mecanică a unor note sau valori de note, ca în abordările anterioare; foarte important, multe dintre ele nu au o singură variantă de rezolvare. Autorii acestui manual au imaginat tipologii diversificate de aplicaţii, o parte consistentă a acestora permiţând multiple rezolvări corecte. De la alegerea unor valori de note pentru linii melodice date (sau a unor înălţimi pentru trasee ritmice date) la completarea unor melodii, de la alcătuirea unor cântece prin ordonarea unor fragmente muzicale date la crearea unor poveşti muzicale cu note în chip de personaje, elevul este încurajat să experimenteze diverse variante de rezolvare şi să ia cunoştinţă de cele propuse de

PREVIZUALIZARE

colegi. Toate acestea îi vor îmbogăţi vocabularul muzical, îi vor facilita operarea cu diverse desene melodico-ritmice, îi vor accelera dobândirea deprinderilor de scris-citit şi, cel mai important, vor contribui la dezvoltarea auzului interior, a gândirii muzicale şi a creativităţii. Astfel, lumea sunetelor devine o lume mirifică, de poveste, în care copilul joacă uneori rolul de regizor sau scenarist. Se creează astfel un cadru atent echilibrat şi direcţionat, care evită ambele extreme (libertatea nelimitată sau constrângerea excesivă).

În realizarea acestui manual, punctul de pornire, la care ne-am raportat permanent (cu multă preţuire, dar şi cu necesarul spirit critic), a fost manualul Anei Motora Ionescu. Tocmai de aceea, plecând de la ideea că orice realizare este perfectibilă, merită punctată şi corectarea unor mici inexactităţi teoretice, strecurate în abordarea anterioară şi perpetuate timp de decenii. De pildă, treapta a VIII-a (în realitate, inexistentă) este înlocuită de repetarea treptei I, dat fiind că gamele tonalităţilor sunt scări cu şapte trepte (heptacordice), încheiate prin repetarea treptei I la octava superioară. Copilul dobândeşte astfel percepţia corectă, pe care o regăseşte şi în ora de instrument, în care adesea parcurge gama pe mai multe octave (evitând crearea unor false corelaţii, ce pot conduce la succesiuni aberante ale treptelor, precum VIII-IX-X-XI etc.). Pauza de măsură întreagă (sinonimă cu cea de notă întreagă şi neavând nicio legătură cu numărul timpilor sau cu valoarea unităţii de timp) este repusă în drepturi, iar măsura de patru pătrimi îşi recapătă cel de al doilea accent metric (secundar), omis în vechiul manual. Am socotit că scrierea convenţională a măsurii nu poate preceda învăţarea valorii de notă întreagă, folosirea cifrei 4 ca simbol al pătrimii devenind posibilă abia odată cu echivalenţa (intuitivă) pătrime=sfert. Din aceleaşi considerente am folosit termenul „durată” (mai accesibil la această vârstă) în locul sintagmei „valoare de notă” (care presupune conştientizarea proporţiilor, ceea ce va surveni mai târziu). În fine, legato-ul de prelungire este utilizat doar în situaţiile în care scrierea cu o singură valoare nu este posibilă, evitând astfel producerea unor confuzii cu privire la descompunerea valorilor normal plasate metric. De pildă, doimea cu punct nu este explicată ca rezultând din unirea prin legato de prelungire a unei doimi cu o pătrime (descompunere inutilă şi derutantă), ci prin folosirea unei echivalenţe, bazată pe operaţii matematice simple (doimea cu punct durează cât o doime plus o pătrime).

Credem că acest volum reprezintă un instrument de lucru util, eficient şi atractiv, ce asigură temelia solidă necesară formării unui muzician, punând nu doar bazele scris-cititului muzical, ci stimulând dezvoltarea auzului muzical, a gândirii muzicale şi a imaginaţiei.

PREVIZUALIZARE

Sugestii metodologice

Corporalizarea

Pentru că la această vârstă învăţarea trebuie să apeleze la elemente concrete şi să fie cât mai legată de mişcare, recomandăm ca percepţia ritmului şi a înălţimii să fie corporalizate. În cazul ritmului, prin mers, alergat, bătăi din palme, bătăi în bancă etc.; în cazul înălţimilor, prin asocierea cu gesturi care contribuie la conştientizarea diferenţelor (spaţializarea „mai sus - mai jos”, fără a apela la simbolurile speciale utilizate în fonomimie). În primele lecţii, pătrimea şi perechea de optimi pot fi asociate cu silabe sugestive (pas – iu-te sau ta – ti-ti). Pot fi organizate mici jocuri, în care elevii schimbă valoarea marcată prin mers/alergat, bătăi din palme etc., în funcţie de valoarea indicată de profesor sau de un coleg (pe tablă sau pe cartonaş). Asocierea cu diverse mişcări se poate aplica şi în cazul exerciţiilor ritmice. Pentru consolidare, se recomandă repetarea (de 2-4 ori a) aceluiaşi exerciţiu, variind de fiecare dată mişcarea asociată ritmului. După învăţarea notei sol, se recomandă să se reia exerciţiile ritmice din lecţia precedentă, parcurgându-le pe grupe, alternativ: o grupă cântă ritmul simplu (cu silabe sau cu diverse bătăi), altă grupă cântă ritmul pe sunetul sol. Elevii vor fi încurajaţi să creeze ei înşişi mici fragmente ritmice, pe care mai întâi le vor cânta şi apoi le vor nota. Pot face apoi schimb de caiete cu colegul, fiecare cântând ce a realizat celălalt.

Crearea unor modele sonore corecte şi formarea auzului interior

Auzul interior nu poate funcţiona în absenţa unor modele sonore deja achiziţionate, la care să se raporteze. De aceea, atenţia profesorului trebuie să se îndrepte mai întâi către construirea unui vocabular ritmico-intonaţional. În acest scop, se recomandă ca anumite cântece (mai ales cele din debutul unei lecţii) să fie învăţate mai întâi după auz (cu text sau cu silabele „Tra-la-la”). Abia după ce s-a ajuns la o intonare corectă, iar copiii au descoperit ei înşişi elementele noi (etapa intuitivă, euristică), textul cântecului va fi înlocuit de denumirile notelor. În acest fel se vor crea corelaţiile corecte ce vor face posibilă solfegierea, care presupune crearea în auzul interior a sunetului care va fi ulterior intonat. Foarte utilă pentru formarea auzului interior este cântarea în gând a unui traseu deja ştiut. Astfel, se vor crea diverse jocuri, în care, la semnalul (sonor sau vizual) al profesorului sau al unui coleg, se va alterna cântarea efectivă cu cântarea în auzul interior. Ca o etapă premergătoare, clasa va fi împărţită în două grupuri: unul care cântă efectiv, altul care cântă în gând; grupurile se vor inversa la semnalul profesorului.

PREVIZUALIZARE

Dicteul este una dintre formele importante de educare a auzului interior, pentru că fiecare fragment, odată reţinut, trebuie repetat şi analizat în auzul interior. Tocmai de aceea, profesorul trebuie să se asigure că fragmentul a fost corect reţinut, abia apoi invitând la notarea acestuia (la început, notarea poate fi înlocuită de identificarea şi aranjarea cartonaşelor cu pătrimi şi perechi de optimi). Este indicat ca primele forme de dicteu să vizeze doar dicteul ritmic (fragmente de 3-4 timpi, crescând apoi gradual numărul timpilor).

O altă formă incipientă de dicteu este dicteul melodic. Recomandăm lucrul cu grupuri (mulţimi) de 2-5 sunete, ale căror elemente să fie de la început comunicate elevilor şi din care să fie alcătuite diverse combinaţii (fragmente). De pildă, mulţimea sunetelor re, mi, sol, la, în combinaţiile: re-mi-sol-la; sol-la-mi-re; mi-sol-re-la; la-mi-sol-re etc. Astfel, elevul va fi determinat să realizeze şi corelaţii la distanţă între sunete, comparând toate elementele mulţimii, nu doar sunetele succesive – deprindere extrem de importantă pentru formarea gândirii muzicale. Această „viziune de ansamblu” asupra profilului melodic al unui fragment este bine să fie dezvoltată, profesorul direcţionând permanent atenţia către determinarea sensului melodiei (ascendent/descendent) sau a plasării celui mai înalt sau grav sunet (primul, al doilea, ultimul etc.).

Formarea auzului funcţional (inclusiv a auzului armonic)

Orice structură sonoră presupune funcţii şi, deci, o anumită ierarhie a sunetelor componente. Pentru a conştientiza rolul mai important al sunetului final şi pentru a da stabilitate întregului, se recomandă adăugarea unei introduceri de două sau patru măsuri, în care să fie cântat (pe diverse ritmuri) doar sunetul final (procedeu recomandat şi în cazul solfegiilor cu final la alegere).

Pentru formarea auzului armonic, se recomandă ca profesorul să acompanieze armonic anumite exemple muzicale sau solfegii. Chiar de la învăţarea notei sol se pot utiliza acorduri în a căror alcătuire intră sunetul sol (ca fundamentală, terţă sau cvintă); culoarea diferită dată de aceste acorduri sunetului sol va fi cu siguranţă remarcată şi savurată de elevi. După învăţarea gamei Do major, se pot folosi în acompaniament cele trei funcţii armonice, utilizând preponderent acordurile de pe treptele principale. Astfel, elevilor li se stimulează auzul armonic-funcţional, chiar dacă etapa conştientizării acestor sonorităţi va veni mai târziu. Este de asemenea utilă armonizarea diferită a aceluiaşi traseu melodic (mai ales în cazul solfegiilor cu final la alegere). Armonizarea nu va fi utilizată exhaustiv, ci se va alterna cântarea acompaniată armonic cu cea monodică.

PREVIZUALIZARE

Gestionarea simultană a mai multor planuriÎn muzică, gestionarea simultană a mai multor planuri este esenţială. Pentru început, crearea unor scurte

fragmente ritmice şi utilizarea acestora drept ostinate pentru a acompania ritmic diverse cântece şi solfegii se va dovedi în acelaşi timp amuzantă şi utilă. De asemenea, cântarea în canon va contribui semnificativ la dezvoltarea atenţiei distributive şi a auzului armonic, constituind totodată, prin componenta ludică, un moment atractiv în cadrul lecţiei.

Creativitate şi joc (gamificare)Aproape orice activitate poate fi transformată într-un joc, iar acest mod de abordare stă la baza noţiunii recente de

„gamificare”. De îndată ce elevul ştie două note diferite, se vor crea diverse jocuri în care notele vor juca rolul unor personaje. De pildă, se vor scrie pe tablă notele sol şi mi, iar profesorul va indica, pe rând, una dintre ele: „acum vorbeşte sol ” (în pătrimi). Se recomandă alternarea lucrului individual cu cel pe grupe sau în colectiv, alternarea cântului în gând cu cel propriu-zis, suprapunerea cu un ostinato ritmic, cântatul ca păsărelele, iepuraşii sau ursuleţii etc. Aplicaţiile care admit mai multe soluţii corecte constituie principala resursă în sprijinul creativităţii. Recomandăm ca rezolvările diferite ale acestui tip de aplicaţii să fie cântate în clasă, ceea ce nu doar va facilita contactul elevilor cu alte rezolvări posibile, ci va crea şi o atmosferă benefică de emulaţie. De asemenea, este bine ca uneori aceste aplicaţii să fie rezolvate chiar în clasă, pe grupe sau chiar în colectiv. Astfel, ideile se vor naşte din directa conlucrare între elevi (o formă de brainstorming), cei mai timizi vor fi încurajaţi, iar profesorul va putea face la rândul său anumite sugestii.

EficientizareSe recomandă ca notele să nu fie scrise ca buline albe, care trebuie umplute ulterior. Acest procedeu consumă mult

timp, iar incidenţa doimilor sau notelor întregi este mult mai mică decât cea a pătrimilor şi optimilor. Este preferabil ca elevul să înveţe să scrie nota ca punct, pe care îl măreşte până la obţinerea unui contur oval.

InterdependenţăDe bună seamă, organizarea sugestiilor metodologice pe câteva idei principale s-a făcut din nevoia de structurare.

În realitate, ele interacţionează permanent: corporalizarea ajută la gestionarea simultană a mai multor planuri, la crearea unor modele sonore corecte şi la formarea auzului interior, jocul este o modalitate de eficientizare a lecţiei şi poate deveni o coordonată quasi omniprezentă, auzul funcţional şi auzul armonic contribuie la buna formare a auzului interior etc.

Autorii

PREVIZUALIZARE

q q

Pãtrimea qPerechea de optimi

10

LUCRARE PROTEJATĂFOTOCOPIEREA

(CHIAR ŞI PARŢIALĂ)ESTE INTERZISĂ

PREVIZUALIZARE

Doimea 2

= =+ +

23

PREVIZUALIZARE

Pauza de pătrime

30

PREVIZUALIZARE

Semnul de repetiţie

35

PREVIZUALIZARE

O.L.

T.H.

O.L.

O.L.

A.H.

38

PREVIZUALIZARE

A.H.

T.H.

T.H.

T.H.

B.V.

57

PREVIZUALIZARE1. Păstrând ritmul solfegiului de la pagina 55, compuneţi un alt cântecel. Apoi cântaţi.

2. Creaţi un cântecel, completând măsurile rămase libere.

3. Creaţi un cântecel, completând măsurile rămase libere.

60

PREVIZUALIZARE

Măsura de

A - ri - pi - le flu - tu - ri - lor> >

Spre deosebire de cuvintele din patru silabe, care au un singur accent, în măsura de patru pătrimi există două accente, cel de pe timpul 1 fiind cel mai important.

1

4

32

41 2 3 61

PREVIZUALIZARE

O.L.

* Solfegiul se poate cânta şi în canon la 1 şi/sau 2 măsuri.

Dans transilvancolecţia Ioan Căianu, sec. XVII

Răţuştele meleN. Gany

Răţuştele mele pe apă s-au dus, (x2)Stau cu capu-n apă şi codiţa-n sus. (x2)

Răţuştele mele înoată în iaz, (x2)Dau din aripioare şi fac mare haz. (x2) 77

PREVIZUALIZARE

Pauza de notă întreagă

O.L.

100

PREVIZUALIZARE

O.L.

T.H.

B.V.

O.L.

*) Când primul grup ajunge la semn, începe şi al doilea grup (de la început).

*)Canon

101

PREVIZUALIZAREAlegeţi un coleg care să primească semnul de pauză de măsură întreagă. Apoi cântaţi în

cor cântecele: a. Răţuştele mele (pag. 77) şi Cucul (pag. 78) de la lecţia Nota fa; b. Masă mare (pag. 62) de la lecţia Măsura de patru pătrimi. Când colegul ridică semnul, trebuie să cântaţi respectiva măsură în gând (pentru început, semnul va fi utilizat doar câte o măsură; mai târziu, poate fi utilizat şi pentru 2-3 măsuri succesive).

1. Înlocuiţi una din măsurile melodiei Valsul (pag. 43) cu o pauză de măsură întreagă. Propuneţi mai multe variante de plasare a pauzei de măsură întreagă, cântaţi-le şi apoi alegeţi-o pe cea mai potrivită.

2. Puneţi pauzele corespunzătoare în cântecelul de mai jos. Apoi cântaţi-l (simplu sau în canon la o măsură).

J

O

CŞeriful

105

PREVIZUALIZAREÎmpărţiţi-vă în două grupuri şi cântaţi mai întâi separat

cele două roluri (râul şi stânca). Apoi cântaţi-le în acelaşi timp. Repetaţi cântecul, inversând rolurile.

Arpegiul în gama Do major

Cântecul cangurului

Râul şi stâncaJ

O

C

T.H.

114

PREVIZUALIZARE

Drag mi-e jocul românesc

din folclorul copiilor

Optimea separată şi pauza de optime

124

PREVIZUALIZARE

Puişorul cafeniu

A ieşit din nou la soare Cel din urmă puişor,

Se ridică pe picioareŞi-o porneşte binişor,

Tip, tip, tip, tip, tip, tip, hop!Tipa, tipa, tipa, tip, tipa, tipa, tipa, hop!

Muzica: Jean LupuVersurile: O. Cazimir

125

PREVIZUALIZARE

Diezul şi becarul

Diezul ( )

Becarul ( )

Diezul urcă înălţimea notei în faţa căreia se află cu un semiton. Efectul său durează până la finalul măsurii.Becarul anulează efectul diezului.

fa1

sol1

fa1fa 1

sol1

sol1

la1

sol1sol 1

la1

154

PREVIZUALIZARE

Aria

Furnicuţa

Vals

160