Dr. ing.

Stanis³awKANIA

consultant ºtiinþifico-tehnic al

VG-ORTH Polska

2.13

RECOMANDÃRI DE

PROIECTARE

- EXECUÞIE

2.14

Fiecare lot de produse VG-ORTH este supus unui control

amãnunþit al calitãþii. În cazul plãcilor din gips se verificã dacã

parametrii tehnici ai acestora corespund normei PN-EN 12859

Plãci din gips. Definiþie, cerinþe ºi metode de testare. Condiþia

de îndeplinit pentru emiterea declaraþiei de conformitate cu

norma este îndeplinirea de cãtre plãci a cerinþelor normei.

În afarã de controalele proprii, plãcile VG-ORTH mai sunt

testate ºi de o unitate de cercetãri independentã. Anexa

cuprinzând rezultatele testelor efectuate de Catedra de Gips a

Institutului Materialelor de Construcþii Minerale din Opole

demonstreazã îndeplinirea cerinþelor normei.

Principalii parametri tehnici sunt chiar cu mult mai buni

decât acestea. Printre altele este vorba de:

! respectarea dimensiunilor,

! lipsa abaterilor de la nivelul suprafeþei (netezime),

! rezistenþa la îndoire mai mare decât cea

! prevãzutã de normã cu 80-100%,

! nivelul umiditãþii, între 1-2%, la un conþinut admisibil

de 6%,

! capacitatea de absorbþie a apei care atinge, în cazul

plãcilor hidrofobe de clasã H1, 2,5% iar în cazul

plãcilor hidrofobe de clasã H2, 5%.

Plãcile din gips produse de firma VG-ORTH POLSKA au

urmãtoarele dimensiuni: lungime 666 mm, înãlþime 500 mm ºi

grosime 60, 80 ºi 100 mm (imaginea 1). Produsul de bazã îl

reprezintã plãcile cu grosimea de 80 cm, produse în fabrica din

Jaworzno, a cãror densitate este de 900 kg/m3 (categoria

plãcilor de densitate medie).

PARAMETRI TEHNICI

Tipul plãcilor din gips 3Densitatea kg/m Culoarea plãcii

plãci cu densitate mare 1100 - 1500 roz

plãci cu densitate medie 800 - 1100 naturalã

plãci cu densitate micã 600 - 800 galben

Tabelul 1. Clasificarea plãcilor din gips

în funcþie de densitate, conform cu PN-EN 12859

II. CARACTERISTICILE TEHNICE ALE PLÃCILOR DIN GIPS VG-ORTHRAPORTATE LA CERINÞELE NORMEI PN-EN 12859

Imaginea 1. Placa de gips VG-ORTH

50

0 m

m

666 mm

60,80,100 mm

2.15

I INTRODUCERE

Plãcile din gips cu nut ºi feder au început sã fie folosite în

Europa la sfârºitul sec. XIX. Una din primele fabrici a fost

înfiinþatã în Germania în anul 1886, iar în 1926 a fost brevetatã

în aceastã þarã producþia ºi utilizarea “Vierfalzplatte”, adicã

plãcile din gips, care aveau nut ºi feder pe fiecare din cele

patru laturi. Construirea pereþilor despãrþitori din plãci din gips

a început sã fie practicatã mai intens dupã cel de-al doilea

rãzboi mondial, când reconstrucþia masivã a clãdirilor distruse

de rãzboi a impulsionat introducerea unor tehnologii rapide ºi

ieftine. În prezent cel mai mare consum de blocuri din gips din

Uniunea Europeanã se înregistreazã în þãri precum: Olanda,

Franþa, Belgia, Spania ºi Germania.

Norma europeanã PN-EN 12859 Plãci din gips.

Definiþie, cerinþe ºi metode de testare, care se aplicã în

Polonia din decembrie 2002, defineºte placa de gips drept un

paralelipiped care are nut ºi feder pe cel puþin doi pereþi opuºi.

În funcþie de densitate, norma enumerã trei tipuri de plãci,

produse în culori diferite (tabelul 1).

Drepturi de autor.Republicarea textelor sau imaginilor, parþial sau în totalitate, fãrã acordul autorului,reprezintã o încalcare a drepturilor de autor ºi va fi sancþionatã.

2.14

Fiecare lot de produse VG-ORTH este supus unui control

amãnunþit al calitãþii. În cazul plãcilor din gips se verificã dacã

parametrii tehnici ai acestora corespund normei PN-EN 12859

Plãci din gips. Definiþie, cerinþe ºi metode de testare. Condiþia

de îndeplinit pentru emiterea declaraþiei de conformitate cu

norma este îndeplinirea de cãtre plãci a cerinþelor normei.

În afarã de controalele proprii, plãcile VG-ORTH mai sunt

testate ºi de o unitate de cercetãri independentã. Anexa

cuprinzând rezultatele testelor efectuate de Catedra de Gips a

Institutului Materialelor de Construcþii Minerale din Opole

demonstreazã îndeplinirea cerinþelor normei.

Principalii parametri tehnici sunt chiar cu mult mai buni

decât acestea. Printre altele este vorba de:

! respectarea dimensiunilor,

! lipsa abaterilor de la nivelul suprafeþei (netezime),

! rezistenþa la îndoire mai mare decât cea

! prevãzutã de normã cu 80-100%,

! nivelul umiditãþii, între 1-2%, la un conþinut admisibil

de 6%,

! capacitatea de absorbþie a apei care atinge, în cazul

plãcilor hidrofobe de clasã H1, 2,5% iar în cazul

plãcilor hidrofobe de clasã H2, 5%.

Plãcile din gips produse de firma VG-ORTH POLSKA au

urmãtoarele dimensiuni: lungime 666 mm, înãlþime 500 mm ºi

grosime 60, 80 ºi 100 mm (imaginea 1). Produsul de bazã îl

reprezintã plãcile cu grosimea de 80 cm, produse în fabrica din

Jaworzno, a cãror densitate este de 900 kg/m3 (categoria

plãcilor de densitate medie).

PARAMETRI TEHNICI

Tipul plãcilor din gips 3Densitatea kg/m Culoarea plãcii

plãci cu densitate mare 1100 - 1500 roz

plãci cu densitate medie 800 - 1100 naturalã

plãci cu densitate micã 600 - 800 galben

Tabelul 1. Clasificarea plãcilor din gips

în funcþie de densitate, conform cu PN-EN 12859

II. CARACTERISTICILE TEHNICE ALE PLÃCILOR DIN GIPS VG-ORTHRAPORTATE LA CERINÞELE NORMEI PN-EN 12859

Imaginea 1. Placa de gips VG-ORTH

50

0 m

m

666 mm

60,80,100 mm

2.15

I INTRODUCERE

Plãcile din gips cu nut ºi feder au început sã fie folosite în

Europa la sfârºitul sec. XIX. Una din primele fabrici a fost

înfiinþatã în Germania în anul 1886, iar în 1926 a fost brevetatã

în aceastã þarã producþia ºi utilizarea “Vierfalzplatte”, adicã

plãcile din gips, care aveau nut ºi feder pe fiecare din cele

patru laturi. Construirea pereþilor despãrþitori din plãci din gips

a început sã fie practicatã mai intens dupã cel de-al doilea

rãzboi mondial, când reconstrucþia masivã a clãdirilor distruse

de rãzboi a impulsionat introducerea unor tehnologii rapide ºi

ieftine. În prezent cel mai mare consum de blocuri din gips din

Uniunea Europeanã se înregistreazã în þãri precum: Olanda,

Franþa, Belgia, Spania ºi Germania.

Norma europeanã PN-EN 12859 Plãci din gips.

Definiþie, cerinþe ºi metode de testare, care se aplicã în

Polonia din decembrie 2002, defineºte placa de gips drept un

paralelipiped care are nut ºi feder pe cel puþin doi pereþi opuºi.

În funcþie de densitate, norma enumerã trei tipuri de plãci,

produse în culori diferite (tabelul 1).

Drepturi de autor.Republicarea textelor sau imaginilor, parþial sau în totalitate, fãrã acordul autorului,reprezintã o încalcare a drepturilor de autor ºi va fi sancþionatã.

Imaginea 2 Schema peretelui dublu :1 - peretele învecinat (masiv)2 - placã din gips ORTH, grosime 80 mm3 - vatã mineralã PANELROCK, grosime 50 mm4 - bandã din plutã presatã, grosime 5 mm5 - adeziv pe bazã de gips

Pereþii despãrþitori sunt ziduri interioare care nu fac parte

din structura de rezistenþã ºi au rolul de a delimita ºi separa

încãperile unei clãdiri. Pentru a asigura beneficiarilor clãdirii

confortul ºi siguranþa necesare, pereþii despãrþitori trebuie sã

se caracterizeze în primul rând printr-o bunã izolare fonicã,

rezistenþã la foc ºi lipsa unei influenþe negative asupra

sãnãtãþii. Deasemenea, peretele despãrþitor trebuie sã fie

rezistent la lovituri ºi sã ofere posibilitatea suspendãrii

corpurilor de mobilier de bucãtãrie, a rafturilor sau altor

obiecte.

Zgomotul este unul din cei mai importanþi factori care

influenþeazã în mod negativ starea de sãnãtate ºi calitatea

vieþii omului modern. În special în mediul urban nivelul de

zgomot se intensificã continu, lucru ce duce la apariþia

oboselii, diminuarea rezistenþei sistemului nervos, afecþiuni

ale aparatului digestiv sau organelor auditive. Un rol foarte

important al clãdirii îl reprezintã protejarea locatarilor de

zgomot. Într-o clãdire bine proiectatã ºi executatã putem lucra

sau ne putem odihni eficient. Spaþiul din jurul clãdirii ºi zidurile

exterioare protejeazã de zgomotele din stradã, în schimb

zidurile interioare îndeplinesc aceastã funcþie în ceea ce

priveºte zgomotele produse în interior. Proiectantul ar trebui

sã aleagã pentru pereþii despãrþitori acele soluþii constructive

care sã corespundã cerinþelor privind izolarea fonicã a

elementelor clãdirii.

Conform normei PN-B-02151-3:1999 Acustica în

construcþii. Protejarea de zgomot în clãdiri Capacitatea de

izolare fonicã a pereþilor unei construcþii ºi a elementelur de

constucþie, pentru determinarea nivelului capacitãþii de izolare

fonicã a pereþilor se utilizeazã indicatori mononumerici:

R (C,C ),w tr

unde:

R indicatorul mãsurat al izolãrii fonice proprii [dB],w

C indicatorul spectrului de adaptare privitor la zgomotele

produse în interior [dB],

C indicatorul spectrului de adaptare privitor la zgomotele din tr

exterior.

! Capacitatea de izolare fonicã

Izolarea fonicã în funcþie de caracteristica spectralã a

sursei de zgomot este determinatã de indicatorii de mãsurare

a izolãrii fonice proprii Ra

Pentru pereþii interiori:

R = R + C,a1 w

Pentru pereþii exteriori:

R = R + C ,a2 w tr

Indicatorii de analizã a izolãrii fonice aproximative R'a1 ºi

R'a2 pot fi calculaþi folosind metoda simplã ºi formulele:

R' = R - K,a1 a1

R' = R - K,a2 a2

unde

K ameliorantul care determinã influenþa propagãrii laterale a

sunetului în clãdire [dB]. Valoarea coeficientului K este

influenþatã de greutatea peretelui despãrþitor ºi a pereþilor

laterali exprimatã în kg/m2. Valoarea acesteia poate fi

luatã din tabelele anexe ale normei. În cazul clãdirilor cu o

construcþie masivã coeficientul K are o valoare medie

pentru pereþii despãrþitori din locuinþe de 1 dB.

Pereþii din plãci de gips VG-ORT au un grad bun de izolare

fonicã, fapt confirmat de testele efectuate în decembrie

2003 la Catedrea de Acusticã a ITB. Testele au fost

efectuate pentru trei tipuri de pereþi:

I Perete simplu din plãci VG-ORTH cu grosimea de 80 3mm ºi densitatea 900 kg/m

II Perete simplu din plãci VG-ORTH cu grosimea de 100 3mm ºi densitatea 810 kg/m

III Perete dublu din douã straturi de plãci VG-ORTH cu

grosimea de 80 mm ºi, între ele, un strat de vatã

mineralã cu grosimea 50 mm (imaginea 2).

Peretele dublu a fost executat din douã straturi de plãci de

gips VG-ORTH cu grosimea de 80 mm, între care a fost

formatã o placã din vatã mineralã PANELROCK, produs al

firmei ROCKWOOL, cu grosimea de 50 mm. Plãcile din vatã

mineralã au fost lipite pe o parte de suprafaþa unuia din

rândurile de plãci VG-ORTH cu adeziv din gips iar între ele ºi

cel de al doilea strat de plãci VG-ORTH a fost lãsatã o distanþã

de 10 mm.

PARAMETRI TEHNICI

2.16

III PARAMETRII TEHNICI AI PEREÞILOR DESPÃRÞITORI DIN PLÃCI VG-ORTH

PARAMETRI TEHNICI

Tabelul 3. Exemple de utilizare a plãcilor din gips VG-ORTH comparativ cu cerinþele normei PN-B-02151-3.Clãdiri de locuit multi-familiale

Funcþia încãperilor separate prin perete Valoarea

cerutã R' [dB]a1

Tipul de perete VG-ORTH

Cu toate încãperile locuinþei vecine 50 III Toate încãperile locuinþei

Cu coridorul, casa scãrii 50 III

Încãperile sanitare ale aceleiaºi locuinþe 35 I, II

Camera Toate încãperile unei locuinþe cu

excepþia încãperilor sanitare 30 - 35 I, II

Rezultatele testãrii sunt prezentate în tabelul 2,iar în tabelele 3 ºi 4 sunt date exemple de utilizare a pereþilor din plãci VG-ORTH

în funcþie de nivelul de izolare fonicã cerut.

Tabelul 2. Izolarea fonicã a pereþilor dspãrþitori din plãci de gips VG-ORTH

Indicatorii mononumerici ai capacitãþii de izolare fonicã Tipul

peretelui Descrierea peretelui

Rw C Ctr

I Perete simpul din plãci VG-ORTH cu grosimea de 80 mm

3ºi densitatea 900 kg/m

38 0 -2

II Perete simpul din plãci VG-ORTH cu grosimea de 100 mm

3ºi densitatea 810 kg/m

39 -1 -4

III Perete dublu din plãci VG-ORTH cu grosimea de 80 mm ºi vatã mineralã cu grosimea de 50 mm

54 -1 -4

2.17

1

2

3

5

4

80

1

0

50

8

0

22

0

Imaginea 2 Schema peretelui dublu :1 - peretele învecinat (masiv)2 - placã din gips ORTH, grosime 80 mm3 - vatã mineralã PANELROCK, grosime 50 mm4 - bandã din plutã presatã, grosime 5 mm5 - adeziv pe bazã de gips

Pereþii despãrþitori sunt ziduri interioare care nu fac parte

din structura de rezistenþã ºi au rolul de a delimita ºi separa

încãperile unei clãdiri. Pentru a asigura beneficiarilor clãdirii

confortul ºi siguranþa necesare, pereþii despãrþitori trebuie sã

se caracterizeze în primul rând printr-o bunã izolare fonicã,

rezistenþã la foc ºi lipsa unei influenþe negative asupra

sãnãtãþii. Deasemenea, peretele despãrþitor trebuie sã fie

rezistent la lovituri ºi sã ofere posibilitatea suspendãrii

corpurilor de mobilier de bucãtãrie, a rafturilor sau altor

obiecte.

Zgomotul este unul din cei mai importanþi factori care

influenþeazã în mod negativ starea de sãnãtate ºi calitatea

vieþii omului modern. În special în mediul urban nivelul de

zgomot se intensificã continu, lucru ce duce la apariþia

oboselii, diminuarea rezistenþei sistemului nervos, afecþiuni

ale aparatului digestiv sau organelor auditive. Un rol foarte

important al clãdirii îl reprezintã protejarea locatarilor de

zgomot. Într-o clãdire bine proiectatã ºi executatã putem lucra

sau ne putem odihni eficient. Spaþiul din jurul clãdirii ºi zidurile

exterioare protejeazã de zgomotele din stradã, în schimb

zidurile interioare îndeplinesc aceastã funcþie în ceea ce

priveºte zgomotele produse în interior. Proiectantul ar trebui

sã aleagã pentru pereþii despãrþitori acele soluþii constructive

care sã corespundã cerinþelor privind izolarea fonicã a

elementelor clãdirii.

Conform normei PN-B-02151-3:1999 Acustica în

construcþii. Protejarea de zgomot în clãdiri Capacitatea de

izolare fonicã a pereþilor unei construcþii ºi a elementelur de

constucþie, pentru determinarea nivelului capacitãþii de izolare

fonicã a pereþilor se utilizeazã indicatori mononumerici:

R (C,C ),w tr

unde:

R indicatorul mãsurat al izolãrii fonice proprii [dB],w

C indicatorul spectrului de adaptare privitor la zgomotele

produse în interior [dB],

C indicatorul spectrului de adaptare privitor la zgomotele din tr

exterior.

! Capacitatea de izolare fonicã

Izolarea fonicã în funcþie de caracteristica spectralã a

sursei de zgomot este determinatã de indicatorii de mãsurare

a izolãrii fonice proprii Ra

Pentru pereþii interiori:

R = R + C,a1 w

Pentru pereþii exteriori:

R = R + C ,a2 w tr

Indicatorii de analizã a izolãrii fonice aproximative R'a1 ºi

R'a2 pot fi calculaþi folosind metoda simplã ºi formulele:

R' = R - K,a1 a1

R' = R - K,a2 a2

unde

K ameliorantul care determinã influenþa propagãrii laterale a

sunetului în clãdire [dB]. Valoarea coeficientului K este

influenþatã de greutatea peretelui despãrþitor ºi a pereþilor

laterali exprimatã în kg/m2. Valoarea acesteia poate fi

luatã din tabelele anexe ale normei. În cazul clãdirilor cu o

construcþie masivã coeficientul K are o valoare medie

pentru pereþii despãrþitori din locuinþe de 1 dB.

Pereþii din plãci de gips VG-ORT au un grad bun de izolare

fonicã, fapt confirmat de testele efectuate în decembrie

2003 la Catedrea de Acusticã a ITB. Testele au fost

efectuate pentru trei tipuri de pereþi:

I Perete simplu din plãci VG-ORTH cu grosimea de 80 3mm ºi densitatea 900 kg/m

II Perete simplu din plãci VG-ORTH cu grosimea de 100 3mm ºi densitatea 810 kg/m

III Perete dublu din douã straturi de plãci VG-ORTH cu

grosimea de 80 mm ºi, între ele, un strat de vatã

mineralã cu grosimea 50 mm (imaginea 2).

Peretele dublu a fost executat din douã straturi de plãci de

gips VG-ORTH cu grosimea de 80 mm, între care a fost

formatã o placã din vatã mineralã PANELROCK, produs al

firmei ROCKWOOL, cu grosimea de 50 mm. Plãcile din vatã

mineralã au fost lipite pe o parte de suprafaþa unuia din

rândurile de plãci VG-ORTH cu adeziv din gips iar între ele ºi

cel de al doilea strat de plãci VG-ORTH a fost lãsatã o distanþã

de 10 mm.

PARAMETRI TEHNICI

2.16

III PARAMETRII TEHNICI AI PEREÞILOR DESPÃRÞITORI DIN PLÃCI VG-ORTH

PARAMETRI TEHNICI

Tabelul 3. Exemple de utilizare a plãcilor din gips VG-ORTH comparativ cu cerinþele normei PN-B-02151-3.Clãdiri de locuit multi-familiale

Funcþia încãperilor separate prin perete Valoarea

cerutã R' [dB]a1

Tipul de perete VG-ORTH

Cu toate încãperile locuinþei vecine 50 III Toate încãperile locuinþei

Cu coridorul, casa scãrii 50 III

Încãperile sanitare ale aceleiaºi locuinþe 35 I, II

Camera Toate încãperile unei locuinþe cu

excepþia încãperilor sanitare 30 - 35 I, II

Rezultatele testãrii sunt prezentate în tabelul 2,iar în tabelele 3 ºi 4 sunt date exemple de utilizare a pereþilor din plãci VG-ORTH

în funcþie de nivelul de izolare fonicã cerut.

Tabelul 2. Izolarea fonicã a pereþilor dspãrþitori din plãci de gips VG-ORTH

Indicatorii mononumerici ai capacitãþii de izolare fonicã Tipul

peretelui Descrierea peretelui

Rw C Ctr

I Perete simpul din plãci VG-ORTH cu grosimea de 80 mm

3ºi densitatea 900 kg/m

38 0 -2

II Perete simpul din plãci VG-ORTH cu grosimea de 100 mm

3ºi densitatea 810 kg/m

39 -1 -4

III Perete dublu din plãci VG-ORTH cu grosimea de 80 mm ºi vatã mineralã cu grosimea de 50 mm

54 -1 -4

2.17

1

2

3

5

4

80

1

0

50

8

0

22

0

PN-EN 1364-1:2001

Testarea rezistenþei la foc a elementelor neportante.

Partea I: Pereþii

Pentru a determina rezistenþa la foc a fost construit un

perete de probã, conform cu cerinþele normei PN-EN 1631-1,

din plãci de gips cu grosimea de 80 mm ºi densitatea 900

3kg/m , produs VG-ORTH POLSKA, str. Promienna 51,

Jaworzno.

Dimensiunea peretelui în secþiunea ramei de testare:

3,00x3,00 m (imaginea 3).

În locul de îmbinare a peretelui cu podeaua s-a folosit un

suport din plutã presatã de lãþime 80 mm ºi densitate 280

3kg/m .

- propagarea focului,

- izolarea la foc,

- etanºeitatea la foc.

Pentru pereþii care nu fac parte din structura de rezistenþã

se aplicã ultimele douã criterii.

Apartenenþa peretelui la una din clasele de rezistenþã la

foc se marcheazã prin simbolurile E (etanºeitatea la foc)

respectiv I (izolarea la foc). De exemplu simbolul EI 90

semnificã faptul cã elementul analizat menþine etanºeitatea ºi

izolarea la foc timp de 90 de minute.

În luna iulie 2004 s-au efectuat testele de rezistenþã la foc

pentru pereþii din plãci de gips VG-ORTH cu grosimea de 80

mm. Testele s-au efectuat în Centrul de Tehnicã Navala din

Gdañsk, în conformitate cu normele în vigoare pentru acest

domeniu:

PN-EN 1363-1:2001

Testarea rezistenþei la foc. Partea I: Cerinþe de ordin

general.

! Rezistenþa la foc

Asigurarea protecþiei împotriva incendiilor este una din

principalele condiþii pe care trebuie sã le îndeplineascã

zidurile unei clãdiri.

În caz de incendiu peretele despãrþitor nu poate sã ia foc

ºi nici sã emitã substanþe toxice. Deasemenea, ar trebui sã

protejeze cât mai mult timp încãperile învecinate cu cea în

care a izbucnit focul, pentru a împiedica rãspândirea

incendiului. Din aceastã cauzã peretele trebuie sã fie executat

din material ignifug ºi sã aibã asemenea parametri care sã-i

permitã sã-ºi îndeplineascã funcþia de “despãrþire” un timp cât

mai îndelungat.

Rezistenþa la foc a elementelor unei clãdiri înseamnã

îndeplinirea de cãtre acestea a unor norme stabilite pentru

condiþiile fizice normale care sunt constatate în timpul unui

incendiu. Mãsura acestei caracteristici este datã de timpul

care se scurge din momentul începerii testului pânã când se

atinge unul din cele trei puncte extreme de bazã:

PARAMETRI TEHNICI

2.18

1

2

3

3

4

5

3 m

3 m

PARAMETRI TEHNICI

2.19

Tabelul 4. Exemple de utilizare a plãcilor din gips VG-ORTH comparativ cu cerinþele normei PN-B-02151-3.Alte clãdiri

Tipul clãdirii Funcþia încãperilor separate prin perete Valoarea cerutã

R’ [dB]a1 Tipul de perete

VG-ORTH

Camere de hotel 50 Hotele de categorie 3

stele sau mai mult Camere de hotel

Coridorul 45

III

45

45

Hotele de categorie sub 3 stele, pensiuni

Camere de hotel

Încãperi sanitare comune 50

III

Sãli pentru copii 50 III Cãmine, grãdiniþe Sãli pentru copii

Încãperi de uz gospodãresc 50 III

Încãperi pentru activitate administrativã 35 I, II

50 III Clãdiri

administrative

Încãperi pentru activitate

administrativã

Coridorul 35 I, II

Camere de hotel

Coridorul

Încãperi pentru desfãºurarea activitãþilor ce necesitã concentrare,

cabinete director

Imaginea 3.

Vedere a peretelui

de probã

1 rama de

testare

2 placa din gips

gr. 80 mm

3 bandã din plutã

presatã gr. 5

mm

4 umplere cu

spumã

poliuretanicã

rezistentã la

foc

PYROPLEX

5 fantã lãþ. 20

mm umplutã cu

vatã mineralã

- propagarea focului,

- izolarea la foc,

- etanºeitatea la foc.

Pentru pereþii care nu fac parte din structura de rezistenþã

se aplicã ultimele douã criterii.

Apartenenþa peretelui la una din clasele de rezistenþã la

foc se marcheazã prin simbolurile E (etanºeitatea la foc)

respectiv I (izolarea la foc). De exemplu simbolul EI 90

semnificã faptul cã elementul analizat menþine etanºeitatea ºi

izolarea la foc timp de 90 de minute.

În luna iulie 2004 s-au efectuat testele de rezistenþã la foc

pentru pereþii din plãci de gips VG-ORTH cu grosimea de 80

mm. Testele s-au efectuat în Centrul de Tehnicã Navala din

Gdañsk, în conformitate cu normele în vigoare pentru acest

domeniu:

PN-EN 1363-1:2001

Testarea rezistenþei la foc.

Partea I: Cerinþe de ordin general.

În lungul uneia din muchiile verticale s-a efectuat o

îmbinare elasticã folosind bandã din plutã presatã de lãþime

80 mm.

Cea de a doua muchie verticalã a fost executatã “liber”

lãsând o fantã de 30 mm între perete ºi rama de testare. Fanta

a fost apoi umplutã cu vatã mineralã, prod. ROCKWOOL

MARINE FIREBATS 130.

Îmbinarea orizontalã a muchiei superioare a peretelui s-a

fãcut în douã moduri:

- pe o jumãtate din lungimea peretelui s-a folosit bandã din

plutã presatã,

- pe cealaltã jumãtate a îmbinãrii s-a lãsat o fantã de aprox.

15 mm între perete ºi latura orizontalã a ramei, care mai

apoi a fost umplutã cu spumã poliuretanicã ignifugã

PYROPLEX prod. REDDIPEX GROUP PLC, Marea

Britanie.

PN-EN 1364-1:2001

Testarea rezistenþei la foc a elementelor neportante.

Partea I: Pereþii

Pentru a determina rezistenþa la foc a fost construit un

perete de probã, conform cu cerinþele normei PN-EN 1631-1,

din plãci de gips cu grosimea de 80 mm ºi densitatea 900

3kg/m , produs VG-ORTH POLSKA, str. Promienna 51,

Jaworzno.

Dimensiunea peretelui în secþiunea ramei de testare:

3,00x3,00 m (imaginea 3).

În locul de îmbinare a peretelui cu podeaua s-a folosit un

suport din plutã presatã de lãþime 80 mm ºi densitate 280

3kg/m .

- propagarea focului,

- izolarea la foc,

- etanºeitatea la foc.

Pentru pereþii care nu fac parte din structura de rezistenþã

se aplicã ultimele douã criterii.

Apartenenþa peretelui la una din clasele de rezistenþã la

foc se marcheazã prin simbolurile E (etanºeitatea la foc)

respectiv I (izolarea la foc). De exemplu simbolul EI 90

semnificã faptul cã elementul analizat menþine etanºeitatea ºi

izolarea la foc timp de 90 de minute.

În luna iulie 2004 s-au efectuat testele de rezistenþã la foc

pentru pereþii din plãci de gips VG-ORTH cu grosimea de 80

mm. Testele s-au efectuat în Centrul de Tehnicã Navala din

Gdañsk, în conformitate cu normele în vigoare pentru acest

domeniu:

PN-EN 1363-1:2001

Testarea rezistenþei la foc. Partea I: Cerinþe de ordin

general.

! Rezistenþa la foc

Asigurarea protecþiei împotriva incendiilor este una din

principalele condiþii pe care trebuie sã le îndeplineascã

zidurile unei clãdiri.

În caz de incendiu peretele despãrþitor nu poate sã ia foc

ºi nici sã emitã substanþe toxice. Deasemenea, ar trebui sã

protejeze cât mai mult timp încãperile învecinate cu cea în

care a izbucnit focul, pentru a împiedica rãspândirea

incendiului. Din aceastã cauzã peretele trebuie sã fie executat

din material ignifug ºi sã aibã asemenea parametri care sã-i

permitã sã-ºi îndeplineascã funcþia de “despãrþire” un timp cât

mai îndelungat.

Rezistenþa la foc a elementelor unei clãdiri înseamnã

îndeplinirea de cãtre acestea a unor norme stabilite pentru

condiþiile fizice normale care sunt constatate în timpul unui

incendiu. Mãsura acestei caracteristici este datã de timpul

care se scurge din momentul începerii testului pânã când se

atinge unul din cele trei puncte extreme de bazã:

PARAMETRI TEHNICI

2.18

1

2

3

3

4

5

3 m

3 m

PARAMETRI TEHNICI

2.19

Tabelul 4. Exemple de utilizare a plãcilor din gips VG-ORTH comparativ cu cerinþele normei PN-B-02151-3.Alte clãdiri

Tipul clãdirii Funcþia încãperilor separate prin perete Valoarea cerutã

R’ [dB]a1 Tipul de perete

VG-ORTH

Camere de hotel 50 Hotele de categorie 3

stele sau mai mult Camere de hotel

Coridorul 45

III

45

45

Hotele de categorie sub 3 stele, pensiuni

Camere de hotel

Încãperi sanitare comune 50

III

Sãli pentru copii 50 III Cãmine, grãdiniþe Sãli pentru copii

Încãperi de uz gospodãresc 50 III

Încãperi pentru activitate administrativã 35 I, II

50 III Clãdiri

administrative

Încãperi pentru activitate

administrativã

Coridorul 35 I, II

Camere de hotel

Coridorul

Încãperi pentru desfãºurarea activitãþilor ce necesitã concentrare,

cabinete director

Imaginea 3.

Vedere a peretelui

de probã

1 rama de

testare

2 placa din gips

gr. 80 mm

3 bandã din plutã

presatã gr. 5

mm

4 umplere cu

spumã

poliuretanicã

rezistentã la

foc

PYROPLEX

5 fantã lãþ. 20

mm umplutã cu

vatã mineralã

- propagarea focului,

- izolarea la foc,

- etanºeitatea la foc.

Pentru pereþii care nu fac parte din structura de rezistenþã

se aplicã ultimele douã criterii.

Apartenenþa peretelui la una din clasele de rezistenþã la

foc se marcheazã prin simbolurile E (etanºeitatea la foc)

respectiv I (izolarea la foc). De exemplu simbolul EI 90

semnificã faptul cã elementul analizat menþine etanºeitatea ºi

izolarea la foc timp de 90 de minute.

În luna iulie 2004 s-au efectuat testele de rezistenþã la foc

pentru pereþii din plãci de gips VG-ORTH cu grosimea de 80

mm. Testele s-au efectuat în Centrul de Tehnicã Navala din

Gdañsk, în conformitate cu normele în vigoare pentru acest

domeniu:

PN-EN 1363-1:2001

Testarea rezistenþei la foc.

Partea I: Cerinþe de ordin general.

În lungul uneia din muchiile verticale s-a efectuat o

îmbinare elasticã folosind bandã din plutã presatã de lãþime

80 mm.

Cea de a doua muchie verticalã a fost executatã “liber”

lãsând o fantã de 30 mm între perete ºi rama de testare. Fanta

a fost apoi umplutã cu vatã mineralã, prod. ROCKWOOL

MARINE FIREBATS 130.

Îmbinarea orizontalã a muchiei superioare a peretelui s-a

fãcut în douã moduri:

- pe o jumãtate din lungimea peretelui s-a folosit bandã din

plutã presatã,

- pe cealaltã jumãtate a îmbinãrii s-a lãsat o fantã de aprox.

15 mm între perete ºi latura orizontalã a ramei, care mai

apoi a fost umplutã cu spumã poliuretanicã ignifugã

PYROPLEX prod. REDDIPEX GROUP PLC, Marea

Britanie.

În tabelul 6 sunt prezentate densitãþile pereþilor dintr-un

rând de plãci ºi a peretelui dublu, alcãtuit din douã rânduri de

plãci cu grosime 80 mm ºi vatã mineralã de 50 mm (vezi

capitolul Izolarea fonicã, tipul III).

1. Preluarea sarcinilor pereþilor despãrþitori VG-ORTH

Pereþii despãrþitori VG-ORTH fac parte din categoria

pereþilor de compartimentare uºori. Pentru o comparaþie,

peretele din plãci VG-ORTH cu grosimea de 80 mm

cântãreºte cu 40% mai puþin decât peretele din cãrãmizi

perforate cu grosimea de 65 mm ºi cu 20% mai puþin decât

peretele din blocuri de beton tip 500, cu grosimea de 80 mm (în

ambele cazuri s-a luat în calcul un strat de tencuialã de ciment

cu grosimea de 15 mm).

1. Dimensiunile admisibile ale pereþilor VG-ORTH

Cerinþele normei PN-EN 12859 se referã exclusiv la

parametrii tehnici ai plãcilor din gips. Nu existã însã o normã

EN care sã se refere la pereþii despãrþitori construiþi din aceste

plãci. Pentru aceastã lucrare am luat în considerare, pentru

pereþii despãrþitori din plãci VG-ORTH, cerinþele normei DIN

4103, partea 2 Pereþi despãrþitori din plãci pentru pereþi din

gips.

Înãlþimea respectiv lungimea admisibilã a peretelui din

plãci de gips VG-ORTH este determinatã de grosimea

peretelui ºi de schema staticã a acestuia ca ºi de clasificarea

clãdirii pentru care este proiectat. Se disting aici douã grupe

de clãdiri:

Grupa 1: clãdiri cu circulaþie redusã. În aceastã categorie

intrã locuinþele, camerele de hotel, birourile, încãperile din

spitale.

Grupa 2: clãdiri cu circulaþie intensã ºcoli, sãli de

conferinþã, spaþii comerciale sau de expoziþii. Deasemenea,

tot în aceastã categorie intrã toate încãperile despãrþite de

pereþi de compartimentare între care diferenþa nivelului

tavanului este mai mare sau egalã cu 1,0 m.

Drept dimensiuni admisibile ale pereþilor pot fi

considerate valorile din tabelele 7, 8 ºi 9. relativ scãzut al acestuia. Pentru pereþii din plãci de gips cu

3densitatea de 900 kg/m , în încãperi uscate, acest indicator

are valoarea =0,30 W/m·K.

Conform normei PN-EN 12859, plãcile din gips sunt

considerate material ignifug (Euroclasa A.1) cu condiþia sã nu

conþinã mai mult de 1% componenþi organici, condiþie

îndeplinitã de plãcile VG-ORTH.

ë

Rezistenþa sporitã la foc a pereþilor din plãci de gips

VG-ORTH este determinatã de caracteristicile materialului din

gips. Gipsul sulfat de calciu dihidrat (CASO x 2H O) conþine 4 2

18-20% apã cristalizatã în combinaþie chimicã. În timpul

incendiului gipsul este supus unei deshidratãri lente fãrã ca Otemperatura sã-i creascã peste 100-110 C pânã la încheierea

acestui proces. Deasemeni buna izolare la foc a gipsului este

influenþatã ºi de coeficientul de conductibilitate a cãldurii

Peretele a fost ºpãcluit apoi pe ambele feþe cu amestec de

ºpãcluit din gips VG-ORTH.

Laturile de îmbinare a peretelui cu rama de testare au fost

umplute cu amestec acrilic ignifug PYROPLEX prod.

REDDIPEX GROUP PLC, Marea Britanie.

Pentru lipirea plãcilor s-a folosit adeziv pe bazã de gips

Fugenfüller Kleber, produs VG-ORTH POLSKA, fabrica din

Jaworzno, str. Promienna 51.

Peretele de probã a fost ºpãcluit cu mortar din gips, produs

VG-ORTH POLSKA, fabrica din Jaworzno, str. Promienna 51.

Peretele realizat în modul descris mai

sus din plãci VG-ORTH

cu grosimea de 80 mm a obþinut

clasa de rezistenþã la foc EI 180.

Concluziile testului de rezistenþã la foc se aplicã direct pentru

toþi pereþii neportanþi construiþi în acest mod, care au suferit

una din modificãrile de mai jos:

- mãrirea înãlþimii peretelui pânã la 4m

- mãrirea lungimii peretelui,

- reducerea înãlþimii peretelui, mãrirea grosimii peretelui

ºi/sau materialelor componente.

PARAMETRI TEHNICI

2.20

Tabelul 5. Clasificarea rezistenþei la foc a pereþilor din plãci de gips VG-ORTH cu grosimea de 80 ºi 100 mm

Dimensiunile peretelui

Grosime Înãlþime Lungime

Tipul îmbinãrii elastice cu tavanul ºi pereþii alãturaþi

Clasa de rezistenþã

la foc

80 mm

100 mm

1) 4,0 m Nu existã

1)limite

Îmbinarea cu pereþii învecinaþi: suport din plutã presatã. Îmbinarea cu tavanul :

bandã din plutã presatã sau spumã poliuretanicã PYROPLEX

EI 180

1) Dimensiunile admisibile ale peretelui mai trebuie sã corespundã ºi valorilor indicate în tabelele 7, 8 ºi 9.

<

PARAMETRI TEHNICI

IV RECOMANDÃRI DE PROIECTARE

Tab. 6 Greutatea pereþilor din plãci de gips VG-ORTH

Descrierea peretelui Densitatea plãcilor

3kg/m2Greutatea kg/m

1 Perete dintr-un singur rând de plãci VG-ORTH cu grosimea 80 mm 900 72

900 90 2 Perete dintr-un singur rând de plãci VG-ORTH cu grosimea 100 mm

810 81

3 Perete dintr-un singur rând de plãci VG-ORTH cu grosimea 60 mm 900 54

4 Perete din douã rânduri de plãci VG-ORTH cu grosimea 80 mm ºi vatã mineralã cu grosimea 50 mm

900 - placa65 - vata mineralã

148

Înãlþimea admisibilã a peretelui în funcþie de grosimea acestuia [mm] Clasificarea clãdirii

60 mm 80 mm 100 mm

Grupa 1 3.500 4.500 7.000

Grupa 2 Nu se recomandã utilizarea 3.500 5.000

H

L

2.21

Nr.crt.

Tab. 7 Înãlþimea admisibilã H a peretelui VG-ORTH cu spãrturi mari (uºi), îmbinat cu elementele de construcþie ale clãdirii cel puþin în lungul ambelor muchii orizontale

În tabelul 6 sunt prezentate densitãþile pereþilor dintr-un

rând de plãci ºi a peretelui dublu, alcãtuit din douã rânduri de

plãci cu grosime 80 mm ºi vatã mineralã de 50 mm (vezi

capitolul Izolarea fonicã, tipul III).

1. Preluarea sarcinilor pereþilor despãrþitori VG-ORTH

Pereþii despãrþitori VG-ORTH fac parte din categoria

pereþilor de compartimentare uºori. Pentru o comparaþie,

peretele din plãci VG-ORTH cu grosimea de 80 mm

cântãreºte cu 40% mai puþin decât peretele din cãrãmizi

perforate cu grosimea de 65 mm ºi cu 20% mai puþin decât

peretele din blocuri de beton tip 500, cu grosimea de 80 mm (în

ambele cazuri s-a luat în calcul un strat de tencuialã de ciment

cu grosimea de 15 mm).

1. Dimensiunile admisibile ale pereþilor VG-ORTH

Cerinþele normei PN-EN 12859 se referã exclusiv la

parametrii tehnici ai plãcilor din gips. Nu existã însã o normã

EN care sã se refere la pereþii despãrþitori construiþi din aceste

plãci. Pentru aceastã lucrare am luat în considerare, pentru

pereþii despãrþitori din plãci VG-ORTH, cerinþele normei DIN

4103, partea 2 Pereþi despãrþitori din plãci pentru pereþi din

gips.

Înãlþimea respectiv lungimea admisibilã a peretelui din

plãci de gips VG-ORTH este determinatã de grosimea

peretelui ºi de schema staticã a acestuia ca ºi de clasificarea

clãdirii pentru care este proiectat. Se disting aici douã grupe

de clãdiri:

Grupa 1: clãdiri cu circulaþie redusã. În aceastã categorie

intrã locuinþele, camerele de hotel, birourile, încãperile din

spitale.

Grupa 2: clãdiri cu circulaþie intensã ºcoli, sãli de

conferinþã, spaþii comerciale sau de expoziþii. Deasemenea,

tot în aceastã categorie intrã toate încãperile despãrþite de

pereþi de compartimentare între care diferenþa nivelului

tavanului este mai mare sau egalã cu 1,0 m.

Drept dimensiuni admisibile ale pereþilor pot fi

considerate valorile din tabelele 7, 8 ºi 9. relativ scãzut al acestuia. Pentru pereþii din plãci de gips cu

3densitatea de 900 kg/m , în încãperi uscate, acest indicator

are valoarea =0,30 W/m·K.

Conform normei PN-EN 12859, plãcile din gips sunt

considerate material ignifug (Euroclasa A.1) cu condiþia sã nu

conþinã mai mult de 1% componenþi organici, condiþie

îndeplinitã de plãcile VG-ORTH.

ë

Rezistenþa sporitã la foc a pereþilor din plãci de gips

VG-ORTH este determinatã de caracteristicile materialului din

gips. Gipsul sulfat de calciu dihidrat (CASO x 2H O) conþine 4 2

18-20% apã cristalizatã în combinaþie chimicã. În timpul

incendiului gipsul este supus unei deshidratãri lente fãrã ca Otemperatura sã-i creascã peste 100-110 C pânã la încheierea

acestui proces. Deasemeni buna izolare la foc a gipsului este

influenþatã ºi de coeficientul de conductibilitate a cãldurii

Peretele a fost ºpãcluit apoi pe ambele feþe cu amestec de

ºpãcluit din gips VG-ORTH.

Laturile de îmbinare a peretelui cu rama de testare au fost

umplute cu amestec acrilic ignifug PYROPLEX prod.

REDDIPEX GROUP PLC, Marea Britanie.

Pentru lipirea plãcilor s-a folosit adeziv pe bazã de gips

Fugenfüller Kleber, produs VG-ORTH POLSKA, fabrica din

Jaworzno, str. Promienna 51.

Peretele de probã a fost ºpãcluit cu mortar din gips, produs

VG-ORTH POLSKA, fabrica din Jaworzno, str. Promienna 51.

Peretele realizat în modul descris mai

sus din plãci VG-ORTH

cu grosimea de 80 mm a obþinut

clasa de rezistenþã la foc EI 180.

Concluziile testului de rezistenþã la foc se aplicã direct pentru

toþi pereþii neportanþi construiþi în acest mod, care au suferit

una din modificãrile de mai jos:

- mãrirea înãlþimii peretelui pânã la 4m

- mãrirea lungimii peretelui,

- reducerea înãlþimii peretelui, mãrirea grosimii peretelui

ºi/sau materialelor componente.

PARAMETRI TEHNICI

2.20

Tabelul 5. Clasificarea rezistenþei la foc a pereþilor din plãci de gips VG-ORTH cu grosimea de 80 ºi 100 mm

Dimensiunile peretelui

Grosime Înãlþime Lungime

Tipul îmbinãrii elastice cu tavanul ºi pereþii alãturaþi

Clasa de rezistenþã

la foc

80 mm

100 mm

1) 4,0 m Nu existã

1)limite

Îmbinarea cu pereþii învecinaþi: suport din plutã presatã. Îmbinarea cu tavanul :

bandã din plutã presatã sau spumã poliuretanicã PYROPLEX

EI 180

1) Dimensiunile admisibile ale peretelui mai trebuie sã corespundã ºi valorilor indicate în tabelele 7, 8 ºi 9.

<

PARAMETRI TEHNICI

IV RECOMANDÃRI DE PROIECTARE

Tab. 6 Greutatea pereþilor din plãci de gips VG-ORTH

Descrierea peretelui Densitatea plãcilor

3kg/m2Greutatea kg/m

1 Perete dintr-un singur rând de plãci VG-ORTH cu grosimea 80 mm 900 72

900 90 2 Perete dintr-un singur rând de plãci VG-ORTH cu grosimea 100 mm

810 81

3 Perete dintr-un singur rând de plãci VG-ORTH cu grosimea 60 mm 900 54

4 Perete din douã rânduri de plãci VG-ORTH cu grosimea 80 mm ºi vatã mineralã cu grosimea 50 mm

900 - placa65 - vata mineralã

148

Înãlþimea admisibilã a peretelui în funcþie de grosimea acestuia [mm] Clasificarea clãdirii

60 mm 80 mm 100 mm

Grupa 1 3.500 4.500 7.000

Grupa 2 Nu se recomandã utilizarea 3.500 5.000

H

L

2.21

Nr.crt.

Tab. 7 Înãlþimea admisibilã H a peretelui VG-ORTH cu spãrturi mari (uºi), îmbinat cu elementele de construcþie ale clãdirii cel puþin în lungul ambelor muchii orizontale

3. Dilatarea

Pereþii mai lungi de 8 m trebuie sã aibã rosturi de dilatare la

fiecare 7-9 m. Se recomandã executarea rosturilor verticale

de dilatare în zona de îmbinare a peretelui lung cu pereþii

perpendiculari. Se executã întâi colþul dintre peretele în

PARAMETRI TEHNICI

2.22

Lungimea admisibilã L a peretelui VG-ORTH raportatã la înãlþime Clasificarea

clãdirii Înãlþimea peretelui

H [mm] 60 mm 80 mm 100 mm

3.000 3.500

nelimitat

4.000 8.000 4.500

5.000 12.500 5.500 13.750 6.000 6.500

Grupa 1

7.000

nu se recomandã utilizarea

nelimitat

3.000 4.500 3.500

nelimitat

4.000 10.000 4.500 5.000

nelimitat Grupa 2

5.500

16.500

Lungimea admisibilã L a peretelui VG-ORTH raportatã la înãlþime Clasificarea

clãdirii Înãlþimea peretelui

H [mm] 60 mm 80 mm 100 mm

1.500 2.250 2.500 2.750 2.000 2.500 3.500 3.500 2.500 3.000 4.000 4.000 3.000 3.250 4.250 4.500 3.500 3.500 4.500 5.000 4.000 4.750 5.250 4.500 5.000 5.500 5.000 5.250 5.750 5.500 5.500 6.000

Grupa 1

6.000

nu se recomandã utilizarea

nu se recomandã utilizarea 6.000 1.500 1.500 2.250 2.250 2.000 2.500 2.750 2.500 3.000 3.250 3.000 3.250 3.500 3.500 3.500 3.750

Grupa 2

4.000

4.000

H

L

H

L

PARAMETRI TEHNICI

Imaginea 4. Exemplu de preluare a dilatãrii la un perete mai lung de 8 m

Detaliul A

Bandã de plutã Perete în prelungire

Perete perpendicular

7 - 9 m

A

2.23

Tab. 8 Lungimea admisibilã L a peretelui VG-ORTH raportatã la înãlþimea

acestuia. Perete fãrã spãrturi de uºã, îmbinat cu elementele de

construcþie ale clãdirii pe tot perimetrul.

nu se recomandã utilizarea

nu se recomandã utilizarea

nu se recomandã utilizarea

Tab. 9 Lungimea admisibilã a peretelui VG-ORTH raportatã la înãlþimea

acestuia. Perete fãrã spãrturi de uºã, îmbinat cu elementele de

construcþie ale clãdirii în lungul laturii inferioare ºi ambelor laturi

verticale.

nu se recomandã utilizarea

nu se recomandã utilizarea

prelungire ºi cel perpendicular, se lipeºte banda elasticã din

plutã presatã ºi apoi se trece la construirea în continuare a

peretelui de prelungire (imaginea 4).

rost de dilatare

rost de dilatare rost de dilatare

3. Dilatarea

Pereþii mai lungi de 8 m trebuie sã aibã rosturi de dilatare la

fiecare 7-9 m. Se recomandã executarea rosturilor verticale

de dilatare în zona de îmbinare a peretelui lung cu pereþii

perpendiculari. Se executã întâi colþul dintre peretele în

PARAMETRI TEHNICI

2.22

Lungimea admisibilã L a peretelui VG-ORTH raportatã la înãlþime Clasificarea

clãdirii Înãlþimea peretelui

H [mm] 60 mm 80 mm 100 mm

3.000 3.500

nelimitat

4.000 8.000 4.500

5.000 12.500 5.500 13.750 6.000 6.500

Grupa 1

7.000

nu se recomandã utilizarea

nelimitat

3.000 4.500 3.500

nelimitat

4.000 10.000 4.500 5.000

nelimitat Grupa 2

5.500

16.500

Lungimea admisibilã L a peretelui VG-ORTH raportatã la înãlþime Clasificarea

clãdirii Înãlþimea peretelui

H [mm] 60 mm 80 mm 100 mm

1.500 2.250 2.500 2.750 2.000 2.500 3.500 3.500 2.500 3.000 4.000 4.000 3.000 3.250 4.250 4.500 3.500 3.500 4.500 5.000 4.000 4.750 5.250 4.500 5.000 5.500 5.000 5.250 5.750 5.500 5.500 6.000

Grupa 1

6.000

nu se recomandã utilizarea

nu se recomandã utilizarea 6.000 1.500 1.500 2.250 2.250 2.000 2.500 2.750 2.500 3.000 3.250 3.000 3.250 3.500 3.500 3.500 3.750

Grupa 2

4.000

4.000

H

L

H

L

PARAMETRI TEHNICI

Imaginea 4. Exemplu de preluare a dilatãrii la un perete mai lung de 8 m

Detaliul A

Bandã de plutã Perete în prelungire

Perete perpendicular

7 - 9 m

A

2.23

Tab. 8 Lungimea admisibilã L a peretelui VG-ORTH raportatã la înãlþimea

acestuia. Perete fãrã spãrturi de uºã, îmbinat cu elementele de

construcþie ale clãdirii pe tot perimetrul.

nu se recomandã utilizarea

nu se recomandã utilizarea

nu se recomandã utilizarea

Tab. 9 Lungimea admisibilã a peretelui VG-ORTH raportatã la înãlþimea

acestuia. Perete fãrã spãrturi de uºã, îmbinat cu elementele de

construcþie ale clãdirii în lungul laturii inferioare ºi ambelor laturi

verticale.

nu se recomandã utilizarea

nu se recomandã utilizarea

prelungire ºi cel perpendicular, se lipeºte banda elasticã din

plutã presatã ºi apoi se trece la construirea în continuare a

peretelui de prelungire (imaginea 4).

rost de dilatare

rost de dilatare rost de dilatare

PARAMETRI TEHNICI

2.24

1 2 3 546

1 2 3 54

PARAMETRI TEHNICI

1

2

2

3

A

A

B B

VEDERE ORIZONTALÃ

1

2

3SECÞIUNE A-A

1

2 3SECÞIUNE B-B

2.25

4. Metode de consolidare a pereþilor VG-ORTH

4.1. Pereþi cu lungime mare

Pereþii ale cãror dimensiuni depãºesc valorile admisibile

înscrise în tabelele 7, 8 ºi 9 trebuie consolidaþi pe verticalã. În

aceastã situaþie, drept lungime a peretelui se considerã

distanþa dintre punctele de consolidare. Drept elemente de

consolidare sunt consideraþi pereþii perpendiculari în acest

caz nu este nevoie sã se foloseascã alte armãturi, iar ca

lungime a peretelui se considerã distanþa dintre pereþii

perpendiculari.

Consolidãrile verticale se executã de obicei cu profile de

oþel închise sau deschise, fixate de podea sau tavan cu

ajutorul unor profile de colþ din oþel zincat (imaginea 5). Atunci

când, pe post de stâlp vertical, se folosesc douã profile tip U

(imaginea 6), lamele alãturate ale celor douã profile vor trebui

prinse între ele cu ºuruburi autoforante pentru tablã.

Imaginea 5. Consolidare verticalã a peretelui cu profil închis din oþel

1 - profil de colþ din oþel zincat, de ex. L 100x50x45, cu grosimea cel puþin 2mm, fixat în podea ºi tavan

2 - profil închis cu secþiune dreptunghiularã, de ex. 30x60, 40x80, 50x100, cu grosimea cel puþin 2mm, fixat de profilul de colþ 1

3 - bandã elasticã, de ex. din plutã presatã

4 - adeziv pentru plãci de gips VG-ORTH

5 - placã de gips VG-ORTH amestec acrilic elastic

Imaginea 6. Consolidare verticalã a

peretelui cu profil deschis din oþel tip U1 -profil de colþ din oþel zincat , de ex. L

100x50x45, cu grosimea cel puþin 2mm,

fixat în podea ºi tavan2 - profil U din oþel zincat, cu grosimea cel

puþin 2mm, fixat de profilul de colþ 13 - bandã elasticã, de ex. din plutã presatã4 - adeziv pentru plãci de gips VG-ORTH5 - placã de gips VG-ORTH

În acelaºi loc ca ºi armãturile

verticale, pot fi introduse armãturi

orizontale, care sã lege doi pereþi

paraleli unul cu celãlalt. Distanþa dintre

întãriturile orizontale nu poate fi mai

mare decât lungimea maximã a

peretelui indicatã în tabelele 7, 8 ºi 9. În

imaginea 7 se vede un exemplu de

utilizare a armãturilor orizontale pentru

un perete cu latura superioarã liberã,

executat din plãci de gips cu grosimea

de 80 mm. Laturile superioare ale

pereþilor sunt terminate cu profile U 80

mm, produs aflat în oferta VG-ORTH.

Peretele este consolidat cu ajutorul

profilelor UA din oþel zincat, grosime 2

mm, poziþionate perpendicular pe

perete ºi fixate de profilele U cu ajutorul

elementelor de legãturã, de ex. ºuruburi

autoforante pentru tablã.

Imaginea 7. Consolidarea orizontalã a peretelui cu profile de oþel

1 perete din plãci de gips gr. 80 mm2 profil zincat U, h = 80 mm3 profil consolidat UA, h = 100 mm

PARAMETRI TEHNICI

2.24

1 2 3 546

1 2 3 54

PARAMETRI TEHNICI

1

2

2

3

A

A

B B

VEDERE ORIZONTALÃ

1

2

3SECÞIUNE A-A

1

2 3SECÞIUNE B-B

2.25

4. Metode de consolidare a pereþilor VG-ORTH

4.1. Pereþi cu lungime mare

Pereþii ale cãror dimensiuni depãºesc valorile admisibile

înscrise în tabelele 7, 8 ºi 9 trebuie consolidaþi pe verticalã. În

aceastã situaþie, drept lungime a peretelui se considerã

distanþa dintre punctele de consolidare. Drept elemente de

consolidare sunt consideraþi pereþii perpendiculari în acest

caz nu este nevoie sã se foloseascã alte armãturi, iar ca

lungime a peretelui se considerã distanþa dintre pereþii

perpendiculari.

Consolidãrile verticale se executã de obicei cu profile de

oþel închise sau deschise, fixate de podea sau tavan cu

ajutorul unor profile de colþ din oþel zincat (imaginea 5). Atunci

când, pe post de stâlp vertical, se folosesc douã profile tip U

(imaginea 6), lamele alãturate ale celor douã profile vor trebui

prinse între ele cu ºuruburi autoforante pentru tablã.

Imaginea 5. Consolidare verticalã a peretelui cu profil închis din oþel

1 - profil de colþ din oþel zincat, de ex. L 100x50x45, cu grosimea cel puþin 2mm, fixat în podea ºi tavan

2 - profil închis cu secþiune dreptunghiularã, de ex. 30x60, 40x80, 50x100, cu grosimea cel puþin 2mm, fixat de profilul de colþ 1

3 - bandã elasticã, de ex. din plutã presatã

4 - adeziv pentru plãci de gips VG-ORTH

5 - placã de gips VG-ORTH amestec acrilic elastic

Imaginea 6. Consolidare verticalã a

peretelui cu profil deschis din oþel tip U1 -profil de colþ din oþel zincat , de ex. L

100x50x45, cu grosimea cel puþin 2mm,

fixat în podea ºi tavan2 - profil U din oþel zincat, cu grosimea cel

puþin 2mm, fixat de profilul de colþ 13 - bandã elasticã, de ex. din plutã presatã4 - adeziv pentru plãci de gips VG-ORTH5 - placã de gips VG-ORTH

În acelaºi loc ca ºi armãturile

verticale, pot fi introduse armãturi

orizontale, care sã lege doi pereþi

paraleli unul cu celãlalt. Distanþa dintre

întãriturile orizontale nu poate fi mai

mare decât lungimea maximã a

peretelui indicatã în tabelele 7, 8 ºi 9. În

imaginea 7 se vede un exemplu de

utilizare a armãturilor orizontale pentru

un perete cu latura superioarã liberã,

executat din plãci de gips cu grosimea

de 80 mm. Laturile superioare ale

pereþilor sunt terminate cu profile U 80

mm, produs aflat în oferta VG-ORTH.

Peretele este consolidat cu ajutorul

profilelor UA din oþel zincat, grosime 2

mm, poziþionate perpendicular pe

perete ºi fixate de profilele U cu ajutorul

elementelor de legãturã, de ex. ºuruburi

autoforante pentru tablã.

Imaginea 7. Consolidarea orizontalã a peretelui cu profile de oþel

1 perete din plãci de gips gr. 80 mm2 profil zincat U, h = 80 mm3 profil consolidat UA, h = 100 mm

PARAMETRI TEHNICI

2.27

Imaginea 9. Consolidarea pereþilor perpendiculari pe grindã

Imaginea 10. Consolidarea pereþilor paraleli cu grinda

8 cm

leaþ de ex. 50x80 mm

placã g-c vatã mineralã gr. 10-20 mm

umplere elasticã cu amestec acrilic

placã de gips VG-ORTH

grinda

8 cm

leaþ din lemn de ex. 50x50 mm

placã din gips VG-ORTH

grindã

a) Peretele aflat sub coºoroabã

Îmbinãrile peretelui VG-ORTH cu coºoroaba vor fi

executate ca îmbinãri elastice pentru ca, la curbarea

coºoroabei, peretele sã nu crape. De coºoroabã se pot fixa

leaþuri din lemn care formeazã un suport pentru montarea

plãcilor g-c ºi, în acelaºi timp, consolideazã pe orizontalã

latura superioarã a peretelui.

PARAMETRI TEHNICI

2.26

Imaginea 8. Îmbinarea peretelui cu coºoroaba acoperiºului

8 cm

leaþ din lemn

placã g-c

vatã mineralã gr 10-20 mm

umplere elasticã cu amestec acrilic

leaþ din lemn de ex. 50x50 la fiecare 40 cm

placã g-c

placã din gips VG-ORTH

coºoroabã

4. 2. Pereþii de mansardã

Pereþii despãrþitori de la mansardã nu sunt de obicei

îmbinaþi cu elementele constructive ale tavanului de-a lungul

laturii orizontale superioare. Consolidarea acestui tip de pereþi

este necesarã dacã:

! dimensiunile lor depãºesc valorile cuprinse în cap. 2,

tabelul 9 (de obicei este nevoie de consolidare dacã

lungimea peretelui depãºeºte 4,0 m),

! pe perete urmeazã sã fie suspendate corpuri grele, de ex.

dulapuri de bucãtãrie.

! cel puþin una din laturile peretelui este liberã (nu este

îmbinatã cu un alt perete).

In alte situaþii pereþii executaþi pot avea latura superioarã

liberã, tavanul fals din plãci g-c reprezentând un element de

consolidare suficient. Peretele va fi deci ridicat pânã la nivelul

de jos al grinzilor ºi de el vor fi prinse cu ºuruburi profilele de

îmbinare la perete ale tavanului fals.

În cele ce urmeazã vã prezentãm câteva exemple de

soluþii pentru consolidarea pereþilor de mansardã.

b) pereþi perpendiculari pe grindã

Laturile superioare ale pereþilor

trebuie astfel executate încât sã se evite

alunecarea, de ex. cu ajutorul unor

leaþuri fixate de grinzi cu cuie. Acolo

unde peretele se intersecteazã cu

grinzile, se va executa o îmbinare

elasticã cu un strat de vatã mineralã.

c) pereþi paraleli gu grinda

Consolidarea laturii de sus a acestui

tip de perete poate fi realizatã ºi prin

folosirea leaþurilor din lemn, ca în

exemplul din imaginea 10.

PARAMETRI TEHNICI

2.27

Imaginea 9. Consolidarea pereþilor perpendiculari pe grindã

Imaginea 10. Consolidarea pereþilor paraleli cu grinda

8 cm

leaþ de ex. 50x80 mm

placã g-c vatã mineralã gr. 10-20 mm

umplere elasticã cu amestec acrilic

placã de gips VG-ORTH

grinda

8 cm

leaþ din lemn de ex. 50x50 mm

placã din gips VG-ORTH

grindã

a) Peretele aflat sub coºoroabã

Îmbinãrile peretelui VG-ORTH cu coºoroaba vor fi

executate ca îmbinãri elastice pentru ca, la curbarea

coºoroabei, peretele sã nu crape. De coºoroabã se pot fixa

leaþuri din lemn care formeazã un suport pentru montarea

plãcilor g-c ºi, în acelaºi timp, consolideazã pe orizontalã

latura superioarã a peretelui.

PARAMETRI TEHNICI

2.26

Imaginea 8. Îmbinarea peretelui cu coºoroaba acoperiºului

8 cm

leaþ din lemn

placã g-c

vatã mineralã gr 10-20 mm

umplere elasticã cu amestec acrilic

leaþ din lemn de ex. 50x50 la fiecare 40 cm

placã g-c

placã din gips VG-ORTH

coºoroabã

4. 2. Pereþii de mansardã

Pereþii despãrþitori de la mansardã nu sunt de obicei

îmbinaþi cu elementele constructive ale tavanului de-a lungul

laturii orizontale superioare. Consolidarea acestui tip de pereþi

este necesarã dacã:

! dimensiunile lor depãºesc valorile cuprinse în cap. 2,

tabelul 9 (de obicei este nevoie de consolidare dacã

lungimea peretelui depãºeºte 4,0 m),

! pe perete urmeazã sã fie suspendate corpuri grele, de ex.

dulapuri de bucãtãrie.

! cel puþin una din laturile peretelui este liberã (nu este

îmbinatã cu un alt perete).

In alte situaþii pereþii executaþi pot avea latura superioarã

liberã, tavanul fals din plãci g-c reprezentând un element de

consolidare suficient. Peretele va fi deci ridicat pânã la nivelul

de jos al grinzilor ºi de el vor fi prinse cu ºuruburi profilele de

îmbinare la perete ale tavanului fals.

În cele ce urmeazã vã prezentãm câteva exemple de

soluþii pentru consolidarea pereþilor de mansardã.

b) pereþi perpendiculari pe grindã

Laturile superioare ale pereþilor

trebuie astfel executate încât sã se evite

alunecarea, de ex. cu ajutorul unor

leaþuri fixate de grinzi cu cuie. Acolo

unde peretele se intersecteazã cu

grinzile, se va executa o îmbinare

elasticã cu un strat de vatã mineralã.

c) pereþi paraleli gu grinda

Consolidarea laturii de sus a acestui

tip de perete poate fi realizatã ºi prin

folosirea leaþurilor din lemn, ca în

exemplul din imaginea 10.

Pentru a reduce riscul de crãpare a pereþilor despãrþitori

se recomandã ca fuga orizontalã între perete ºi planºeu

sã se umple cu mortar numai dupã ce s-a turnat

podeaua.

PARAMETRI TEHNICI

2.29

tavan

plasã din fibrã de sticlã

placã de gips VG-ORTH

fuga de montaj 15-20 mm

spumã poliuretanicã

3. Îmbinãri elastice

tavan

mortar

placã de gips

suport din plutã presatã

umpluturã cu mortar

Imaginea 16. Îmbinare elasticã a peretelui din plãci VG-ORTH folosind suport spumã poliuretanicã

Pentru a evita apariþia crãpãturilor, îmbinarea peretelui cu

tavanul se executã în mod elastic, astfel încât sã fie amortizatã

presiunea exercitatã de deformãrile structurii tavanului.

Suportul elastic poate fi din:

- bandã din plutã presatã, vatã mineralã sau spumã

poliuretanicã întãritã (imaginea 15),

- spumã poliuretanicã pentru montaj (imaginea 16).

Atunci când se foloseºte bandã elasticã, muchiile de sus

ale plãcilor se taie oblic, astfel încât între perete ºi tavan sã

rãmânã o fantã cu lãþimea de aprox. 15-30 mm. Se lipeºte apoi

banda elasticã pe suprafaþa planºeului cu adeziv pe bazã de

gips iar fuga de montaj se umple foarte bine cu mortar din gips

(de preferinþã mortar de tencuialã VG-ORTH ROT-WEISS).

În cazul în care se foloseºte spumã de montaj, surplusul

rezul tat dupã întãr i rea acesteia se ta ie º i apoi se

uniformizeazã suprafaþa peretelui cu amestec de ºpãcluire din

gips. În zona îmbinãrii elastice trebuie mai întâi lipitã banda din

vatã de sticlã, pentru a preveni zgârieturile superficiale ºi apoi

se ºpãcluieºte suprafaþa peretelui.

Îmbinarea cu ajutorul spumei de montaj este

recomandatã mai ales în clãdirile noi, deoarece oferã o

amortizare mai bunã a presiunilor rezultate în urma

îndoirii planºeului decât atunci când se foloseºte bandã

de montaj.

Imaginea 15. Îmbinare elasticã a peretelui din plãci de gips cu planºeulfolosind suport din plutã presatã; planºeu tencuit

PARAMETRI TEHNICI

2.28

V CATEVA RECOMANDÃRI PRIVIND ZIDIREA

1. Aºezarea plãcilor pe înãlþimea peretelui

2,5

5–

2,7

0 m

Fugã de montaj

2,7

1–

2,8

6 m

2. Acþiunea elementelor de construcþie ale clãdirii asupra peretelui

Imaginea 13. Crãparea peretelui despãrþitor din plãci de gips provocatã de acþiunea elementelor de construcþie ale clãdirii (perete fãrã goluri de uºã)

Imaginea 14. Crãparea peretelui despãrþitor din plãci de gips provocatã de acþiunea elementelor de construcþie ale clãdirii (perete cu goluri de uºã

În funcþie de înãlþimea încãperii, plãcile ultimului rând pot fi

aºezate “în picioare”, deci cu latura mai lungã pe verticalã.

Se evitã astfel tãierea unei bucãþi înguste din plãcile care se

îmbinã cu tavanul ºi marea cantitate de moloz rezultatã

în acest fel. Acest tip de montaj se aplicã pentru o înãlþime

a încãperii de 2,55-2,70 m (imaginea 11). Dacã încãperea are

o înãlþime de 2,71-2,86 m, soluþia optimã este aºezarea

a douã rânduri de plãci “în picioare”. În acest caz se

recomandã ca cele douã rânduri sã nu fie unul sub celãlalt

(imaginea 12).

Imaginea 11. Exemplu de aºezare pe verticalã a plãcilor pentru înãlþimi ale camerei de 2,55-2,70 m(culoarea gri diferenþiazã rândurile de plãci aºezate “în picioare”)

Imaginea 12. Exemplu de aºezare pe verticalã a plãcilor pentru înãlþimi ale camerei de 2,71-2,86 m (culoarea gri diferenþiazã rândurile de plãci aºezate “în picioare”)

Defectele pereþilor despãrþitori constau cel mai adesea din

crãpãturi provocate de tensiunea exercitatã de elementele de

construcþie. Cauza acestor tensiuni o poate reprezenta

îndoirea tavanului deasupra peretelui din cauza sarcinilor de

construcþie sau de exploatare, cât ºi deformãrile cauzate de o

poziþionare ne-echilibratã a clãdirii (imaginea 13). În cazul

pereþilor cu goluri de uºã, crãpãturile apar în zona de deasupra

golului, începând din colþurile acestuia (imaginea 14).

Fugã de montaj

Pentru a reduce riscul de crãpare a pereþilor despãrþitori

se recomandã ca fuga orizontalã între perete ºi planºeu

sã se umple cu mortar numai dupã ce s-a turnat

podeaua.

PARAMETRI TEHNICI

2.29

tavan

plasã din fibrã de sticlã

placã de gips VG-ORTH

fuga de montaj 15-20 mm

spumã poliuretanicã

3. Îmbinãri elastice

tavan

mortar

placã de gips

suport din plutã presatã

umpluturã cu mortar

Imaginea 16. Îmbinare elasticã a peretelui din plãci VG-ORTH folosind suport spumã poliuretanicã

Pentru a evita apariþia crãpãturilor, îmbinarea peretelui cu

tavanul se executã în mod elastic, astfel încât sã fie amortizatã

presiunea exercitatã de deformãrile structurii tavanului.

Suportul elastic poate fi din:

- bandã din plutã presatã, vatã mineralã sau spumã

poliuretanicã întãritã (imaginea 15),

- spumã poliuretanicã pentru montaj (imaginea 16).

Atunci când se foloseºte bandã elasticã, muchiile de sus

ale plãcilor se taie oblic, astfel încât între perete ºi tavan sã

rãmânã o fantã cu lãþimea de aprox. 15-30 mm. Se lipeºte apoi

banda elasticã pe suprafaþa planºeului cu adeziv pe bazã de

gips iar fuga de montaj se umple foarte bine cu mortar din gips

(de preferinþã mortar de tencuialã VG-ORTH ROT-WEISS).

În cazul în care se foloseºte spumã de montaj, surplusul

rezul tat dupã întãr i rea acesteia se ta ie º i apoi se

uniformizeazã suprafaþa peretelui cu amestec de ºpãcluire din

gips. În zona îmbinãrii elastice trebuie mai întâi lipitã banda din

vatã de sticlã, pentru a preveni zgârieturile superficiale ºi apoi

se ºpãcluieºte suprafaþa peretelui.

Îmbinarea cu ajutorul spumei de montaj este

recomandatã mai ales în clãdirile noi, deoarece oferã o

amortizare mai bunã a presiunilor rezultate în urma

îndoirii planºeului decât atunci când se foloseºte bandã

de montaj.

Imaginea 15. Îmbinare elasticã a peretelui din plãci de gips cu planºeulfolosind suport din plutã presatã; planºeu tencuit

PARAMETRI TEHNICI

2.28

V CATEVA RECOMANDÃRI PRIVIND ZIDIREA

1. Aºezarea plãcilor pe înãlþimea peretelui

2,5

5–

2,7

0 m

Fugã de montaj

2,7

1–

2,8

6 m

2. Acþiunea elementelor de construcþie ale clãdirii asupra peretelui

Imaginea 13. Crãparea peretelui despãrþitor din plãci de gips provocatã de acþiunea elementelor de construcþie ale clãdirii (perete fãrã goluri de uºã)

Imaginea 14. Crãparea peretelui despãrþitor din plãci de gips provocatã de acþiunea elementelor de construcþie ale clãdirii (perete cu goluri de uºã

În funcþie de înãlþimea încãperii, plãcile ultimului rând pot fi

aºezate “în picioare”, deci cu latura mai lungã pe verticalã.

Se evitã astfel tãierea unei bucãþi înguste din plãcile care se

îmbinã cu tavanul ºi marea cantitate de moloz rezultatã

în acest fel. Acest tip de montaj se aplicã pentru o înãlþime

a încãperii de 2,55-2,70 m (imaginea 11). Dacã încãperea are

o înãlþime de 2,71-2,86 m, soluþia optimã este aºezarea

a douã rânduri de plãci “în picioare”. În acest caz se

recomandã ca cele douã rânduri sã nu fie unul sub celãlalt

(imaginea 12).

Imaginea 11. Exemplu de aºezare pe verticalã a plãcilor pentru înãlþimi ale camerei de 2,55-2,70 m(culoarea gri diferenþiazã rândurile de plãci aºezate “în picioare”)

Imaginea 12. Exemplu de aºezare pe verticalã a plãcilor pentru înãlþimi ale camerei de 2,71-2,86 m (culoarea gri diferenþiazã rândurile de plãci aºezate “în picioare”)

Defectele pereþilor despãrþitori constau cel mai adesea din

crãpãturi provocate de tensiunea exercitatã de elementele de

construcþie. Cauza acestor tensiuni o poate reprezenta

îndoirea tavanului deasupra peretelui din cauza sarcinilor de

construcþie sau de exploatare, cât ºi deformãrile cauzate de o

poziþionare ne-echilibratã a clãdirii (imaginea 13). În cazul

pereþilor cu goluri de uºã, crãpãturile apar în zona de deasupra

golului, începând din colþurile acestuia (imaginea 14).

Fugã de montaj

PARAMETRI TEHNICI

2.30

4. Golurile pentru uºi

Imaginea 19. Distribuirea corectã a blocurilor în zona de deasupra golului de uºã

200 mm<200 mm<

PARAMETRI TEHNICI

2.31

5. Rezistenþa normalã a lipiturilor

6. Influenþa umezelii

În unele cazuri de îmbinare a peretelui cu planºeul folosind

bandã elasticã se întâmplã ca, din cauzã cã nu se umple foarte

bine fuga de montaj cu mortar, peretele sã aibã o rezistenþã

mult mai micã în acest loc, din care cauzã, în zona de îmbinare

a peretelui ºi mortarului, sã aparã niºte crãpãturi orizontale

caracteristice pe toatã lungimea peretelui sau în zona de

mijloc. (imaginea 17).

Pentru a prelua în întregime dilatãrile elementelor de

construcþie se realizeazã îmbinãri elastice ºi de-a lungul

laturilor verticale ale acestuia. Aceastã soluþie are ºi rolul de a

spori izolarea fonicã a peretelui cu aprox. 2-3 dB. Îmbinãrile

elastice cu planºeul sunt indicate ºi în cazul altor tipuri de

pereþi zidiþi, mai ales în cazul pereþilor din blocuri de beton.

Imaginea 17. Crãparea pe lung a peretelui din gips provocatã de efectuarea incorectã a îmbinãrii elastice cu planºeul

Zona de deasupra golului de uºã prezintã cea mai mare

probabilitate de apariþie a crãpãturilor. În cazul unui gol cu

lãþimea de 1 m nu se realizeazã construcþii speciale de

susþinere deasupra pragului ci doar un sprijin de montaj

(imaginea 18) a cãrui absenþã poate sã ducã la o rezistenþã

insuficientã a lipiturilor verticale ºi, ca o consecinþã, la apariþia

crãpãturilor. O altã cauzã a apariþiei crãpãturilor o reprezintã

distribuirea incorectã a plãcilor deasupra golului de uºã.

Distanþa între lipiturile verticale ale plãcilor de deasupra

golului de uºã ºi muchia verticalã a golului trebuie sã fie de cel

puþin 200 mm (imaginea 19).

Imaginea 18. Sprijinul de montaj al plãcilor de gips deasupra golului de uºã

Cauza deteriorãrii pretelui poate fi rezistenþa insuficientã a

lipiturilor datoratã:

folosirii unui alt adeziv decât cel recomandat de cãtre

producãtor pentru lipirea plãcilor;

consistenþa prea groasã a adezivului, care face imposibilã

obþinerea unei aderenþe corespunzãtoare la suprafeþele

netede ºi absorbante ale prefabricatului;

construirii peretelui pe timp de iarnã, când temperatura din

încãpere are valori negative sau blocurile sunt îngheþate.

!

!

!

Insuficienta rezistenþã a lipiturilor poate fi constatatã la

lovirea peretelui cu pumnul sau cu un ciocan de cauciuc când

peretele “sunã” caracterist ic din elementele l ipite

necorespunzãtor. Un efect al lipiturii prea slabe dintre blocuri

sunt crãpãturile apãrute în dreptul lipiturilor (imaginea 20).

Imaginea 20. Crãparea peretelui din blocuri de gips provocatã de rezistenþa insuficientã a lipiturilor

Plãcile de gips sunt ambalate etanº în folie termosensibilã

ºi pot fi aºezate pa paleþi de lemn (câte 45 buc.=15 m2 )

neacoperite. Însã, dupã îndepãrtarea foliei de pe plãci ºi

construire, pereþii numai pot fi expuºi umezelii mari din

precipitaþii. În clãdirile la care s-au construit pereþii despãrþitori

înainte de construirea acoperiºului se întâmplã adesea ca

plãcile ºi peretele sã se umezeascã. Foarte mari probeme

poate cauza ºi acþiunea apei stãtãtoare. Datoritã absorbþiei

capilare banda de 50-80 cm din partea inferioarã a peretelui se

îmbibã pânã la înãlþimea de 50-80 cm.

În perioada de toamnã-iarnã uscarea pereþilor din clãdirile

neîncãlzite dureazã adesea 2-4 luni ºi, în consecinþã finisarea

lor nu este posibilã. Drept urmare apar cristale de sare ºi de

dezvoltã ciupercile ºi mucegaiul.

În cazul în care se prevede posibilitatea umezirii pereþilor

prin infiltrare capilarã, se recomandã zidirea primului rând din

plãci hidrofobe. Se va limita astfel pãtrunderea umiditãþii în

perete. Astfel se va proceda, de exemplu, în cazul pereþilor din

garajele subterane.

PARAMETRI TEHNICI

2.30

4. Golurile pentru uºi

Imaginea 19. Distribuirea corectã a blocurilor în zona de deasupra golului de uºã

200 mm<200 mm<

PARAMETRI TEHNICI

2.31

5. Rezistenþa normalã a lipiturilor

6. Influenþa umezelii

În unele cazuri de îmbinare a peretelui cu planºeul folosind

bandã elasticã se întâmplã ca, din cauzã cã nu se umple foarte

bine fuga de montaj cu mortar, peretele sã aibã o rezistenþã

mult mai micã în acest loc, din care cauzã, în zona de îmbinare

a peretelui ºi mortarului, sã aparã niºte crãpãturi orizontale

caracteristice pe toatã lungimea peretelui sau în zona de

mijloc. (imaginea 17).

Pentru a prelua în întregime dilatãrile elementelor de

construcþie se realizeazã îmbinãri elastice ºi de-a lungul

laturilor verticale ale acestuia. Aceastã soluþie are ºi rolul de a

spori izolarea fonicã a peretelui cu aprox. 2-3 dB. Îmbinãrile

elastice cu planºeul sunt indicate ºi în cazul altor tipuri de

pereþi zidiþi, mai ales în cazul pereþilor din blocuri de beton.

Imaginea 17. Crãparea pe lung a peretelui din gips provocatã de efectuarea incorectã a îmbinãrii elastice cu planºeul

Zona de deasupra golului de uºã prezintã cea mai mare

probabilitate de apariþie a crãpãturilor. În cazul unui gol cu

lãþimea de 1 m nu se realizeazã construcþii speciale de

susþinere deasupra pragului ci doar un sprijin de montaj

(imaginea 18) a cãrui absenþã poate sã ducã la o rezistenþã

insuficientã a lipiturilor verticale ºi, ca o consecinþã, la apariþia

crãpãturilor. O altã cauzã a apariþiei crãpãturilor o reprezintã

distribuirea incorectã a plãcilor deasupra golului de uºã.

Distanþa între lipiturile verticale ale plãcilor de deasupra

golului de uºã ºi muchia verticalã a golului trebuie sã fie de cel

puþin 200 mm (imaginea 19).

Imaginea 18. Sprijinul de montaj al plãcilor de gips deasupra golului de uºã

Cauza deteriorãrii pretelui poate fi rezistenþa insuficientã a

lipiturilor datoratã:

folosirii unui alt adeziv decât cel recomandat de cãtre

producãtor pentru lipirea plãcilor;

consistenþa prea groasã a adezivului, care face imposibilã

obþinerea unei aderenþe corespunzãtoare la suprafeþele

netede ºi absorbante ale prefabricatului;

construirii peretelui pe timp de iarnã, când temperatura din

încãpere are valori negative sau blocurile sunt îngheþate.

!

!

!

Insuficienta rezistenþã a lipiturilor poate fi constatatã la

lovirea peretelui cu pumnul sau cu un ciocan de cauciuc când

peretele “sunã” caracterist ic din elementele l ipite

necorespunzãtor. Un efect al lipiturii prea slabe dintre blocuri

sunt crãpãturile apãrute în dreptul lipiturilor (imaginea 20).

Imaginea 20. Crãparea peretelui din blocuri de gips provocatã de rezistenþa insuficientã a lipiturilor

Plãcile de gips sunt ambalate etanº în folie termosensibilã

ºi pot fi aºezate pa paleþi de lemn (câte 45 buc.=15 m2 )

neacoperite. Însã, dupã îndepãrtarea foliei de pe plãci ºi

construire, pereþii numai pot fi expuºi umezelii mari din

precipitaþii. În clãdirile la care s-au construit pereþii despãrþitori

înainte de construirea acoperiºului se întâmplã adesea ca

plãcile ºi peretele sã se umezeascã. Foarte mari probeme

poate cauza ºi acþiunea apei stãtãtoare. Datoritã absorbþiei

capilare banda de 50-80 cm din partea inferioarã a peretelui se

îmbibã pânã la înãlþimea de 50-80 cm.

În perioada de toamnã-iarnã uscarea pereþilor din clãdirile

neîncãlzite dureazã adesea 2-4 luni ºi, în consecinþã finisarea

lor nu este posibilã. Drept urmare apar cristale de sare ºi de

dezvoltã ciupercile ºi mucegaiul.

În cazul în care se prevede posibilitatea umezirii pereþilor

prin infiltrare capilarã, se recomandã zidirea primului rând din

plãci hidrofobe. Se va limita astfel pãtrunderea umiditãþii în

perete. Astfel se va proceda, de exemplu, în cazul pereþilor din

garajele subterane.

PARAMETRI TEHNICI

2.33

VI CONDIÞIILE RECEPÞIEI TEHNICE A PEREÞILOR DIN PLÃCI VG-ORTH

1. Geometria pereþilor

Tabelul 11. Criteriile de apreciere a geometriei pereþilor

Abaterea suprafeþei ºi laturilor de la linia Abaterea suprafeþei peretelui de la plan ºi abaterea muchiei de la linia dreaptã verticalã orizontalã

Abaterea planurilor pereþilor

care se intersecteazã de la unghiul drept

Nu mai mare de 2 mm ºi nu mai mult de douã

pe toatã lungimea dreptarului de 2 m

Nu mai mare de 3 mm în încãperile cu înãlþime

mai micã de 3,5 m ºi nu mai mare de 4 mm în încãperile cu

înãlþime mai mare de 3,5 m

Nu mai mare de 3 mm pe toatã suprafaþa

delimitatã de pereþi verticali

Nu mai mare de 2 mm la 1 m

o90

1,0 m

3 mm<

2,0

0 m

2 mm<

2 mm<

3 mm<

PARAMETRI TEHNICI

2.32

7. Remedierea crãpãturilor din perete

Imaginea 21. Consolidarea zonei de deasupra golului de uºã cu bandã din oþel zincat

min. 0,5 m

1

2

3

4

1 - placã de gips2 - bandã de oþel zincat 20x1,5 mm3 - umpluturã cu mortar din gips4 - latura superioarã a golului de uºã

Pentru a remedia pereþii crãpaþi, vor trebui mai întâi largite

crãpãturile dintr-o parte, executând în placã o tãieturã oblicã

cu adâncimea de 20-30 mm. Suprafeþele tãiate vor trebui apoi

curãþate de praf ºi umezite cu apã sau grunduite cu un grund

de gips pentru a reduce capacitatea de absorbþie. Umpleþi

apoi fanta astfel formatã cu adeziv de montaj. Dupã întãrirea

adezivului ( nu mai puþin de 120 min) se va trece la lãrgirea

crãpãturii din partea cealaltã ºi se for efectua aceleaºi operaþii

de remediere descrise mai sus.

În cazul în care crãpãtura a apãrut datoritã unei umpleri

incomplete cu mortar a fugii de sub banda elasticã, va trebui

îndepãrtat mai întâi materialul de umpluturã existent, curãþatã

partea superioarã a peretelui de praf ºi umezitã, pentru ca apoi

sã se umple foarte bine fuga cu mortar din gips.

În cazul în care deteriorarea peretelui a fost determinatã de o

rezistenþã scãzutã a lipiturilor, peretele va trebui demontat ºi

zidit din nou. În acest caz, adesea, plãcile de gips se pot

refolosi, dupã ce în prealabil se vor curãþa bine de resturile de

adeziv. Dacã problema a fost constatatã doar pe o parte a

peretelui sau atunci când nu este posibilã demontarea

peretelui, remedierea se va face prin tãierea lipiturilor ºi

umplerea lor din nou respectând condiþiile prezentate mai sus.

Pentru a remedia crãpãturile de deasupra golului de uºã se

poate consolida peretele pe ambele feþe cu bandã din oþel

zincat 20x1,5, montatã într-un ºliþ pregãtit anterior la o distanþã

de 4-5 cm deasupra laturii superioare a golului. Lungimea

benzii trebuie sã depãºeascã linia laturilor verticale ale golurilor

de uºã cu cel puþin 0,5 m în fiecare parte (Imaginea 21).

La pereþii construiþi cu tehnici tradiþionale, greºelile de

montaj pot fi corectate într-o anumitã mãsurã prin executarea

corespunzãtoare a stratului de tencuialã. Pereþii din plãci de

gips VG-ORTH nu trebuie tencuiþi ci, pentru finisare, este

suficient un strat subþire de amestec de ºpãcluire pe bazã de

gips. Tehnologia executãrii pereþilor presupune deci o atenþie

ºi precizie foarte mare în faza de montaj. Acest lucru este

posibil datoritã geometriei foarte exacte a plãcilor din gips.

Conform normei PN-EN 12859, toleranþa la grosime a plãcilor

este de ± 0,5 mm, iar netezimea plãcii (abaterea suprafeþei

acesteia de la dreptarul aºezat în lungul diagonalei plãcii) nu

poate fi mai mare de 1 mm.

Cerinþele în ceea ce priveºte abaterile admisibile ale

suprafeþei ºi muchiilor pereþilor din plãci de gips pot fi

formulate asemãnãtor cu cele referitoare la suprafeþele

tencuite, conform normei PN-70/B-10100 Tencuirea.

Tencuieli obiºnuite. Cerinþe ºi verificãri la recepþie (tabelul 11,

imaginea 22).

Imaginea 22. Criteriile de apreciere a geometriei pereþilor cu înãlþime mai micã de 3,5 m

PARAMETRI TEHNICI

2.33

VI CONDIÞIILE RECEPÞIEI TEHNICE A PEREÞILOR DIN PLÃCI VG-ORTH

1. Geometria pereþilor

Tabelul 11. Criteriile de apreciere a geometriei pereþilor

Abaterea suprafeþei ºi laturilor de la linia Abaterea suprafeþei peretelui de la plan ºi abaterea muchiei de la linia dreaptã verticalã orizontalã

Abaterea planurilor pereþilor

care se intersecteazã de la unghiul drept

Nu mai mare de 2 mm ºi nu mai mult de douã

pe toatã lungimea dreptarului de 2 m

Nu mai mare de 3 mm în încãperile cu înãlþime

mai micã de 3,5 m ºi nu mai mare de 4 mm în încãperile cu

înãlþime mai mare de 3,5 m

Nu mai mare de 3 mm pe toatã suprafaþa

delimitatã de pereþi verticali

Nu mai mare de 2 mm la 1 m

o90

1,0 m

3 mm<

2,0

0 m

2 mm<

2 mm<

3 mm<

PARAMETRI TEHNICI

2.32

7. Remedierea crãpãturilor din perete

Imaginea 21. Consolidarea zonei de deasupra golului de uºã cu bandã din oþel zincat

min. 0,5 m

1

2

3

4

1 - placã de gips2 - bandã de oþel zincat 20x1,5 mm3 - umpluturã cu mortar din gips4 - latura superioarã a golului de uºã

Pentru a remedia pereþii crãpaþi, vor trebui mai întâi largite

crãpãturile dintr-o parte, executând în placã o tãieturã oblicã

cu adâncimea de 20-30 mm. Suprafeþele tãiate vor trebui apoi

curãþate de praf ºi umezite cu apã sau grunduite cu un grund

de gips pentru a reduce capacitatea de absorbþie. Umpleþi

apoi fanta astfel formatã cu adeziv de montaj. Dupã întãrirea

adezivului ( nu mai puþin de 120 min) se va trece la lãrgirea

crãpãturii din partea cealaltã ºi se for efectua aceleaºi operaþii

de remediere descrise mai sus.

În cazul în care crãpãtura a apãrut datoritã unei umpleri

incomplete cu mortar a fugii de sub banda elasticã, va trebui

îndepãrtat mai întâi materialul de umpluturã existent, curãþatã

partea superioarã a peretelui de praf ºi umezitã, pentru ca apoi

sã se umple foarte bine fuga cu mortar din gips.

În cazul în care deteriorarea peretelui a fost determinatã de o

rezistenþã scãzutã a lipiturilor, peretele va trebui demontat ºi

zidit din nou. În acest caz, adesea, plãcile de gips se pot

refolosi, dupã ce în prealabil se vor curãþa bine de resturile de

adeziv. Dacã problema a fost constatatã doar pe o parte a

peretelui sau atunci când nu este posibilã demontarea

peretelui, remedierea se va face prin tãierea lipiturilor ºi

umplerea lor din nou respectând condiþiile prezentate mai sus.

Pentru a remedia crãpãturile de deasupra golului de uºã se

poate consolida peretele pe ambele feþe cu bandã din oþel

zincat 20x1,5, montatã într-un ºliþ pregãtit anterior la o distanþã

de 4-5 cm deasupra laturii superioare a golului. Lungimea

benzii trebuie sã depãºeascã linia laturilor verticale ale golurilor

de uºã cu cel puþin 0,5 m în fiecare parte (Imaginea 21).

La pereþii construiþi cu tehnici tradiþionale, greºelile de

montaj pot fi corectate într-o anumitã mãsurã prin executarea

corespunzãtoare a stratului de tencuialã. Pereþii din plãci de

gips VG-ORTH nu trebuie tencuiþi ci, pentru finisare, este

suficient un strat subþire de amestec de ºpãcluire pe bazã de

gips. Tehnologia executãrii pereþilor presupune deci o atenþie

ºi precizie foarte mare în faza de montaj. Acest lucru este

posibil datoritã geometriei foarte exacte a plãcilor din gips.

Conform normei PN-EN 12859, toleranþa la grosime a plãcilor

este de ± 0,5 mm, iar netezimea plãcii (abaterea suprafeþei

acesteia de la dreptarul aºezat în lungul diagonalei plãcii) nu

poate fi mai mare de 1 mm.

Cerinþele în ceea ce priveºte abaterile admisibile ale

suprafeþei ºi muchiilor pereþilor din plãci de gips pot fi

formulate asemãnãtor cu cele referitoare la suprafeþele

tencuite, conform normei PN-70/B-10100 Tencuirea.

Tencuieli obiºnuite. Cerinþe ºi verificãri la recepþie (tabelul 11,

imaginea 22).

Imaginea 22. Criteriile de apreciere a geometriei pereþilor cu înãlþime mai micã de 3,5 m

DANE TECHNICZNE

2.34

PARAMETRI TEHNICI

Imaginea 23. Întrepãtrunderea lipiturilor verticale ale plãcilor din straturile imediat superioare

min. 10 cm

Imaginea 24. Îmbinarea corectã a unui colþ format de doi pereþi din gips

umplere perfectã cu adeziv

3. Montarea corectã a pereþilor

Pentru a aprecia dacã pereþii au fost corect montaþi,

verificaþi dacã executantul a respectat regulile aplicate în

construcþii ºi, mai ales, recomandãrile producãtorului plãcilor

de gips. Greºelile de execuþie pot cauza mai târziu deteriorãri

serioase ale pereþilor. Va propunem sã acordaþi o atenþie

deosebitã urmãtoarelor elemente:

a) Umplerea completã a lipiturilor dintre plãci cu

adeziv pe bazã de gips

Trebuie avutã în vedere în special la plãcile aflate

deasupra golului de uºã, unde umplerea incompletã a

lipiturilor poate duce la apariþia de crãpãturi în lungul lipiturilor

verticale. Înainte de montarea ramei uºii se poate verifica dacã

lipiturile de deasupra pragului au fost bine umplute cu ajutorul

unui obiect subþire (de ex. o pânzã de bomfaier) introdus în

linia de lipiturã verticalã a plãcilor.

b) Respectarea condiþiei de întrepãtrundere a plãcilor

din straturile imediat alãturate

Distanþa dintre liniile lipiturilor verticale trebuie sã fie de

min. 10 cm (imaginea 23).

Aceastã condiþie se poate dovedi greu de respectat atunci

când plãcile ultimului strat sunt puse “în picioare” (vezi cap. V,

p. 1) sau la construirea unui perete de mansardã. În aceste

cazuri se admit abateri de la regulã cu condiþia ca linia lipiturii

verticale sã vinã în continuarea celei din stratul de jos într-un

singur loc pe toatã lungimea peretelui ºi doar în douã straturi

alãturate.

c) Executarea corectã a colþurilor dintre doi pereþi din

plãci de gips perpendiculari

Plãcile din fiecare strat nou adãugat trebuie sã se

întrepãtrundã. Fiþi deosebit de atenþi la umplerea

corespunzãtoare a lipiturilor plãcilor care se îmbinã la colþ

(imaginea 24). Adeseori fugile goale fac ca în aceastã zonã sã

aparã crãpãturi.

PARAMETRI TEHNICI

2.35

Imaginea 25 Greºealã de execuþie umplere incompletã cu mortar din gips a spaþiului dintre banda de plutã ºi placa VG-ORTH

tavan

placã de gips

bandã din plutã presatãumpluturã parþialã cu mortar din gips

spaþiu rãmas gol

d) Îmbinarea corectã la tavan

Atunci când se foloseºte bandã de plutã, spaþiul dintre

bandã ºi placã trebuie sã fie cât mai bine umplut cu mortar pe

bazã de gips. Dacã acest lucru nu este bine fãcut (imaginea

25), în spaþiul dintre perete ºi planºeu pot apãrea crãpãturi

orizontale (vezi capitolul V, p.13, imaginea 17).

4. Montarea corectã a ramelor de uºã din oþel

5. Finisarea suprafeþelor pereþilor

Atunci când se folosesc rame din oþel care se zidesc în

perete, trebuie acordatã o atenþie deosebitã umplerii complete

cu mortar de gips a spaþiului din interiorul profilelor. O ramã

montatã corect scoate, atunci când este lovitã, un zgomot

înfundat pe când una montatã greºit sunã în gol.

Dacã un perete a fost corespunzãtor ºpãcluit, va avea o

suprafaþã netedã, fãrã gãuri sau resturi. Liniile de legãturã

dintre plãci pot sã se vadã dar nu trebuie sã se simtã la

atingerea cu degetul.

DANE TECHNICZNE

2.34

PARAMETRI TEHNICI

Imaginea 23. Întrepãtrunderea lipiturilor verticale ale plãcilor din straturile imediat superioare

min. 10 cm

Imaginea 24. Îmbinarea corectã a unui colþ format de doi pereþi din gips

umplere perfectã cu adeziv

3. Montarea corectã a pereþilor

Pentru a aprecia dacã pereþii au fost corect montaþi,

verificaþi dacã executantul a respectat regulile aplicate în

construcþii ºi, mai ales, recomandãrile producãtorului plãcilor

de gips. Greºelile de execuþie pot cauza mai târziu deteriorãri

serioase ale pereþilor. Va propunem sã acordaþi o atenþie

deosebitã urmãtoarelor elemente:

a) Umplerea completã a lipiturilor dintre plãci cu

adeziv pe bazã de gips

Trebuie avutã în vedere în special la plãcile aflate

deasupra golului de uºã, unde umplerea incompletã a

lipiturilor poate duce la apariþia de crãpãturi în lungul lipiturilor

verticale. Înainte de montarea ramei uºii se poate verifica dacã

lipiturile de deasupra pragului au fost bine umplute cu ajutorul

unui obiect subþire (de ex. o pânzã de bomfaier) introdus în

linia de lipiturã verticalã a plãcilor.

b) Respectarea condiþiei de întrepãtrundere a plãcilor

din straturile imediat alãturate

Distanþa dintre liniile lipiturilor verticale trebuie sã fie de

min. 10 cm (imaginea 23).

Aceastã condiþie se poate dovedi greu de respectat atunci

când plãcile ultimului strat sunt puse “în picioare” (vezi cap. V,

p. 1) sau la construirea unui perete de mansardã. În aceste

cazuri se admit abateri de la regulã cu condiþia ca linia lipiturii

verticale sã vinã în continuarea celei din stratul de jos într-un

singur loc pe toatã lungimea peretelui ºi doar în douã straturi

alãturate.

c) Executarea corectã a colþurilor dintre doi pereþi din

plãci de gips perpendiculari

Plãcile din fiecare strat nou adãugat trebuie sã se

întrepãtrundã. Fiþi deosebit de atenþi la umplerea

corespunzãtoare a lipiturilor plãcilor care se îmbinã la colþ

(imaginea 24). Adeseori fugile goale fac ca în aceastã zonã sã

aparã crãpãturi.

PARAMETRI TEHNICI

2.35

Imaginea 25 Greºealã de execuþie umplere incompletã cu mortar din gips a spaþiului dintre banda de plutã ºi placa VG-ORTH

tavan

placã de gips

bandã din plutã presatãumpluturã parþialã cu mortar din gips

spaþiu rãmas gol

d) Îmbinarea corectã la tavan

Atunci când se foloseºte bandã de plutã, spaþiul dintre

bandã ºi placã trebuie sã fie cât mai bine umplut cu mortar pe

bazã de gips. Dacã acest lucru nu este bine fãcut (imaginea

25), în spaþiul dintre perete ºi planºeu pot apãrea crãpãturi

orizontale (vezi capitolul V, p.13, imaginea 17).

4. Montarea corectã a ramelor de uºã din oþel

5. Finisarea suprafeþelor pereþilor

Atunci când se folosesc rame din oþel care se zidesc în

perete, trebuie acordatã o atenþie deosebitã umplerii complete

cu mortar de gips a spaþiului din interiorul profilelor. O ramã

montatã corect scoate, atunci când este lovitã, un zgomot

înfundat pe când una montatã greºit sunã în gol.

Dacã un perete a fost corespunzãtor ºpãcluit, va avea o

suprafaþã netedã, fãrã gãuri sau resturi. Liniile de legãturã

dintre plãci pot sã se vadã dar nu trebuie sã se simtã la

atingerea cu degetul.

PARAMETRI TEHNICI

2.36

VII RECOMANDÃRI PENTRU BENEFICIARI

PARAMETRI TEHNICI

2.37

ªliþuri orizontale

placã ORTH

ÞEAVÃ ÎN CANELURÃ

min. 1 cm

min. 1 cm

50

cm

d

a

PODEA

a<d3

(l>1m)

a d2

d3

<<

(l>1m)

1. Vopsirea ºi tapetarea pereþilor VG-ORTH

Înainte de a trece la vopsirea sau lipirea tapetului pe pereþi,

trebuie sã vã asiguraþi cã umiditatea peretelui nu este prea

mare. Umiditatea relativã a unui perete nu trebuie sã fie mai

mare de 2%. Pereþii din plãci de gips se umezesc adesea în

timpul executãrii proceselor tehnologice umede (podele,

tencuialã) sau din cauza protecþiei insuficiente la precipitaþii.

Pentru a se usca pereþii, încãperea trebuie aerisitã

corespunzãtor, lucru de care trebuie þinut cont atunci când se

monteazã tâmplãrie PVC sau din metal.

Înainte de a trece la vopsirea sau tapetarea pereþilor din

plãci VG-ORTH, suprafaþa acestuia, ca ºi alte suprafeþe din

gips, trebuie grunduitã cu un produs care uniformizeazã

gradul de absorbþie (VG-ORTH TIEFENGRUND sau alt

produs recomandat de producãtorul vopselei sau tapetului).

Pentru vopsirea pereþilor se poate folosi orice fel de

vopsea de pe piaþã: acrilicã, emulsie, lac sau silicat, cu

excepþia varului.

2. Montarea ramelor de uºã

Ramele se monteazã, þinând cont de recomandãrile

producãtorului, în golurile de uºã executate anterior.

Dacã spãrtura este prea îngustã, poate fi lãrgitã cu

uºurinþã marcând pe perete muchiile acesteia ºi, apoi, prin

tãiere cu un fierãstrãu obiºnuit pentru lemn (de preferinþã unul

cu dinþi mari). În acelaºi mod poate fi realizat un gol de uºã într-

un loc unde nu fusese prevãzut anterior. Pentru golurile cu

lãþime mai micã de 100 cm nu este nevoie de consolidãri

speciale ale zonei de deasupra pragului superior.

Pentru fixarea ramelor se recomandã folosirea diblurilor

cu diametru 10-12 mm, destinate materialelor cu duritate

scãzutã.

Pentru executarea gãurilor de montaj se va folosi o maºinã

de gãurit pentru metal sau lemn. Nu se folosesc maºini cu

percuþie deoarece pot provoca crãpãturi ale pereþilor.

3. Aplicarea de plãci ceramice

Umiditatea relativã a unui perete pe care urmeazã sã se

aplice plãci ceramice nu trebuie sã fie mai mare de 2%. Plãcile

se lipesc pe peretele VG-ORTH folosind adezivi cu aplicare în

strat subþire-disponibili pe piaþã-conform cu recomandãrile

producãtorului. Înainte de montare, suprafaþa peretelui trebuie

grunduitã cu produsul VG-ORTH TIEFENGRUND sau alt

produs recomandat de producãtorul adezivului.

Pereþii din plãci de gips pe care urmeazã sã se aplice plãci

ceramice nu trebuie ºpãcluiþi cu amestec pe bazã de gips

deoarece acesta ar micºora aderenþa adezivului la suprafaþa

peretelui.

În încãperile cu grad ridicat de umiditate (bãi, spãlãtorii,

bucãtãrii) ar trebui ca, înainte de aplicarea plãcilor, sã se aplice

un strat izolator (aºa numita folie lichidã). Majoritatea

producãtorilor de materiale pentru montajul plãcilor au în ofertã

produse pentru izolare contra umiditãþii peste care se pot aplica

plãcile. În cazul bãilor din locuinþe se recomandã aplicarea a

douã straturi de folie lichidã cel puþin în zonele cele mai expuse

la umezealã (în apropierea cãzii, duºului sau chiuvetei). În

colþurile pereþilor ºi la îmbinarea peretelui cu podeaua se

recomandã lipirea în stratul de folie lichidã a unei benzi

izolatoare din plastic. Deasemenea, se vor monta inele din

plastic la bateriile sau robineþii instalaþiei de alimentare cu apã.

4. Montarea instalaþiilor electrice ºi sanitare

Orice tip de conductor, prize, etc. pe care intenþionãm sã le

mascãm în pereþii VG-ORTH trebuie sã fie montat în ºliþuri sau

gãuri de montaj. ªliþurile ºi gãurile se executã cu ajutorul

uneltelor speciale electrice sau manuale. Pentru executarea

gãurilor rotunde se foloseºte tãietorul de doze montat pe

maºini de gãurit electrice.

Atenþie! ªliþurile nu se pot executa prin lovituri de ciocan

sau folosind maºini de gãurit cu percuþie.

Reguli de execuþie a ºliþurilor pentru instalaþiile sanitare:

1.ªliþuri orizontale.

- lungimea ºliþului poate fi oricât de mare dacã adâncimea acestuia nu

depãºeºte 1/3 din grosimea peretelui,

- dacã adâncimea ºliþului este mai mare de 1/3 din grosimea peretelui, ºliþul

nu poate fi mai lung de 1 m,

- adâncimea maximã admisibilã a ºliþului este de 1/2 din grosimea peretelui,

- distanþa dintre ºliþuri trebuie sã fie mai mare de 50 cm.

2. ªliþuri verticale.

- dacã adâncimea ºliþului este mai mare de 1/2 din grosimea peretelui, ºliþul

nu poate fi mai lung de 1 m,

- adâncimea ºliþului poate fi oricât de mare dacã lungimea acestuia nu

depãºeºte 1 m.

3. Grosimea de protecþie (distanþa de la muchia peretelui pânã la þeavã,

respectiv cablu) trebuie sã fie de cel puþin 1 cm.

Regulile prezentate mai sus permit montarea în pereþii VG-ORTH a

cablurilor electrice ºi instalaþiei de alimentare cu apã, în schimb instalaþia de

canalizare va trebui realizatã în afara peretelui (dacã acesta este unul

simplu). În cazul pereþilor dubli, instalaþiile de canalizare se pot introduce în

perete, între cele douã straturi de plãci.

Legenda imaginilor

d - grosimea peretelui VG-ORTH

a - grosimea admisibilã a ºliþului

l - lungimea admisibilã a ºliþului

ÞEAVÃ ÎN CANELURÃ

ªliþuri verticale

placã ORTH

ÞEAVA ÎN CANELURÃ

min. 1 cm

d

PE

RE

TE

a

a

a<d2

(l>1m)

a d2

<

(l>1m)

PARAMETRI TEHNICI

2.36

VII RECOMANDÃRI PENTRU BENEFICIARI

PARAMETRI TEHNICI

2.37

ªliþuri orizontale

placã ORTH

ÞEAVÃ ÎN CANELURÃ

min. 1 cm

min. 1 cm

50

cm

d

a

PODEA

a<d3

(l>1m)

a d2

d3

<<

(l>1m)

1. Vopsirea ºi tapetarea pereþilor VG-ORTH

Înainte de a trece la vopsirea sau lipirea tapetului pe pereþi,

trebuie sã vã asiguraþi cã umiditatea peretelui nu este prea

mare. Umiditatea relativã a unui perete nu trebuie sã fie mai

mare de 2%. Pereþii din plãci de gips se umezesc adesea în

timpul executãrii proceselor tehnologice umede (podele,

tencuialã) sau din cauza protecþiei insuficiente la precipitaþii.

Pentru a se usca pereþii, încãperea trebuie aerisitã

corespunzãtor, lucru de care trebuie þinut cont atunci când se

monteazã tâmplãrie PVC sau din metal.

Înainte de a trece la vopsirea sau tapetarea pereþilor din

plãci VG-ORTH, suprafaþa acestuia, ca ºi alte suprafeþe din

gips, trebuie grunduitã cu un produs care uniformizeazã

gradul de absorbþie (VG-ORTH TIEFENGRUND sau alt

produs recomandat de producãtorul vopselei sau tapetului).

Pentru vopsirea pereþilor se poate folosi orice fel de

vopsea de pe piaþã: acrilicã, emulsie, lac sau silicat, cu

excepþia varului.

2. Montarea ramelor de uºã

Ramele se monteazã, þinând cont de recomandãrile

producãtorului, în golurile de uºã executate anterior.

Dacã spãrtura este prea îngustã, poate fi lãrgitã cu

uºurinþã marcând pe perete muchiile acesteia ºi, apoi, prin

tãiere cu un fierãstrãu obiºnuit pentru lemn (de preferinþã unul

cu dinþi mari). În acelaºi mod poate fi realizat un gol de uºã într-

un loc unde nu fusese prevãzut anterior. Pentru golurile cu

lãþime mai micã de 100 cm nu este nevoie de consolidãri

speciale ale zonei de deasupra pragului superior.

Pentru fixarea ramelor se recomandã folosirea diblurilor

cu diametru 10-12 mm, destinate materialelor cu duritate

scãzutã.

Pentru executarea gãurilor de montaj se va folosi o maºinã

de gãurit pentru metal sau lemn. Nu se folosesc maºini cu

percuþie deoarece pot provoca crãpãturi ale pereþilor.

3. Aplicarea de plãci ceramice

Umiditatea relativã a unui perete pe care urmeazã sã se

aplice plãci ceramice nu trebuie sã fie mai mare de 2%. Plãcile

se lipesc pe peretele VG-ORTH folosind adezivi cu aplicare în

strat subþire-disponibili pe piaþã-conform cu recomandãrile

producãtorului. Înainte de montare, suprafaþa peretelui trebuie

grunduitã cu produsul VG-ORTH TIEFENGRUND sau alt

produs recomandat de producãtorul adezivului.

Pereþii din plãci de gips pe care urmeazã sã se aplice plãci

ceramice nu trebuie ºpãcluiþi cu amestec pe bazã de gips

deoarece acesta ar micºora aderenþa adezivului la suprafaþa

peretelui.

În încãperile cu grad ridicat de umiditate (bãi, spãlãtorii,

bucãtãrii) ar trebui ca, înainte de aplicarea plãcilor, sã se aplice

un strat izolator (aºa numita folie lichidã). Majoritatea

producãtorilor de materiale pentru montajul plãcilor au în ofertã

produse pentru izolare contra umiditãþii peste care se pot aplica

plãcile. În cazul bãilor din locuinþe se recomandã aplicarea a

douã straturi de folie lichidã cel puþin în zonele cele mai expuse

la umezealã (în apropierea cãzii, duºului sau chiuvetei). În

colþurile pereþilor ºi la îmbinarea peretelui cu podeaua se

recomandã lipirea în stratul de folie lichidã a unei benzi

izolatoare din plastic. Deasemenea, se vor monta inele din

plastic la bateriile sau robineþii instalaþiei de alimentare cu apã.

4. Montarea instalaþiilor electrice ºi sanitare

Orice tip de conductor, prize, etc. pe care intenþionãm sã le

mascãm în pereþii VG-ORTH trebuie sã fie montat în ºliþuri sau

gãuri de montaj. ªliþurile ºi gãurile se executã cu ajutorul

uneltelor speciale electrice sau manuale. Pentru executarea

gãurilor rotunde se foloseºte tãietorul de doze montat pe

maºini de gãurit electrice.

Atenþie! ªliþurile nu se pot executa prin lovituri de ciocan

sau folosind maºini de gãurit cu percuþie.

Reguli de execuþie a ºliþurilor pentru instalaþiile sanitare:

1.ªliþuri orizontale.

- lungimea ºliþului poate fi oricât de mare dacã adâncimea acestuia nu

depãºeºte 1/3 din grosimea peretelui,

- dacã adâncimea ºliþului este mai mare de 1/3 din grosimea peretelui, ºliþul

nu poate fi mai lung de 1 m,

- adâncimea maximã admisibilã a ºliþului este de 1/2 din grosimea peretelui,

- distanþa dintre ºliþuri trebuie sã fie mai mare de 50 cm.

2. ªliþuri verticale.

- dacã adâncimea ºliþului este mai mare de 1/2 din grosimea peretelui, ºliþul

nu poate fi mai lung de 1 m,

- adâncimea ºliþului poate fi oricât de mare dacã lungimea acestuia nu

depãºeºte 1 m.

3. Grosimea de protecþie (distanþa de la muchia peretelui pânã la þeavã,

respectiv cablu) trebuie sã fie de cel puþin 1 cm.

Regulile prezentate mai sus permit montarea în pereþii VG-ORTH a

cablurilor electrice ºi instalaþiei de alimentare cu apã, în schimb instalaþia de

canalizare va trebui realizatã în afara peretelui (dacã acesta este unul

simplu). În cazul pereþilor dubli, instalaþiile de canalizare se pot introduce în

perete, între cele douã straturi de plãci.

Legenda imaginilor

d - grosimea peretelui VG-ORTH

a - grosimea admisibilã a ºliþului

l - lungimea admisibilã a ºliþului

ÞEAVÃ ÎN CANELURÃ

ªliþuri verticale

placã ORTH

ÞEAVA ÎN CANELURÃ

min. 1 cm

d

PE

RE

TE

a

a

a<d2

(l>1m)

a d2

<

(l>1m)

PARAMETRI TEHNICI

2.38

Producãtor Denumirea diblului

Adâncimeanecesarã agãurii

Greutateamaximãsusþinutãkg/diblu

Dibluri Fischer

S 8S 10S 12S 14

Dibluri metalice (cu injecþie)

KM 10

FIM 8FIM 10FIM 12

Dibluri TOX

4AS 8/484AS 10/654AS 12/75

TRI 8/51TRI 10/61TRI 12/71

COMBI 10/50COMBI 10/70COMBI 12/60COMBI 14/70

TFS 12/70

Set de prindere D cu placã de fixare

Diblu O 10

Dibluri UPAT

U 8U 10U 12U 14U 16

TURBO

K 8K 10M 8M 10

aa

5570

890

708090

607585

607080

60807080

80

5565758595

70807080

aa

12242850

200

120150250

204060

204060

30404650

60

200

130

2035507595

40506570

PARAMETRI TEHNICI

2.39

12

3

A

B

C

1 1

2 2

3 3

Pereþii VG-ORTH sunt caracterizaþi de o stabilitate mare,

ceea ce permite suspendarea unor obiecte grele cum sunt

corpurile de mobilier de bucãtãrie, rafturi, chiuvete º.a.m.d.

5. Fixarea corpurilor suspendate

fãrã a fi nevoie de mãsuri speciale de consolidare. Iatã câteva

exemple de dibluri folosite pentru suspendarea obiectelor pe

pereþii VG-ORTH.

Diblu S Fischer

Ancorã tip FIM

Fischer

Diblu Combi

TOX

Set de prindere

D TOX

Diblu pt. greutãþi

mari O10 TOX

Diblu Ultra

UPAT U

Ancoraj pt. construcþie

uºoarã UPAT U

1. Norma DIN 18163 specificã urmãtoarele reguli privind

suspendarea de obiecte pe pereþii ORTH pe 1 ml de perete:

a) obiectele uºoare (pânã la 40 kg la 1 ml de perete) pot fi

suspendate folosind dibluri obiºnuite, fãrã nici un fel de

limite,

b) obiectele de 40 kg pânã la 100 kg pe 1 ml, la care braþul

forþei nu este mai lung de 0,5 m, pot fi suspendate fãrã

consolidãri suplimentare atunci când peretele are o

grosime de cel puþin 80 mm ºi înãlþimea nu e mai mare

de 3 m pentru peretele de 80 mm, ºi 4,66 m pentru

peretele de 100 mm,

c) în cazul unor obiecte peste 100 kg la 1 ml de perete sau

atunci când braþul forþei este mai lung de 0,5 m va trebui

caculatã rezistenþa peretelui.

1,3 PLÃCI DIN GIPS 80 mm2 STRAT DE VATÃ MINERALÃA,B,C PUNCTE DE FIXARE

1. PLÃCI DIN GIPS 80 mm2. PLÃCI CERAMICE, STRAT DE ADEZIV3. ÎMBINÃRI ELASTICE

PARAMETRI TEHNICI

2.38

Producãtor Denumirea diblului

Adâncimeanecesarã agãurii

Greutateamaximãsusþinutãkg/diblu

Dibluri Fischer

S 8S 10S 12S 14

Dibluri metalice (cu injecþie)

KM 10

FIM 8FIM 10FIM 12

Dibluri TOX

4AS 8/484AS 10/654AS 12/75

TRI 8/51TRI 10/61TRI 12/71

COMBI 10/50COMBI 10/70COMBI 12/60COMBI 14/70

TFS 12/70

Set de prindere D cu placã de fixare

Diblu O 10

Dibluri UPAT

U 8U 10U 12U 14U 16

TURBO

K 8K 10M 8M 10

aa

5570

890

708090

607585

607080

60807080

80

5565758595

70807080

aa

12242850

200

120150250

204060

204060

30404650

60

200

130

2035507595

40506570

PARAMETRI TEHNICI

2.39

12

3

A

B

C

1 1

2 2

3 3

Pereþii VG-ORTH sunt caracterizaþi de o stabilitate mare,

ceea ce permite suspendarea unor obiecte grele cum sunt

corpurile de mobilier de bucãtãrie, rafturi, chiuvete º.a.m.d.

5. Fixarea corpurilor suspendate

fãrã a fi nevoie de mãsuri speciale de consolidare. Iatã câteva

exemple de dibluri folosite pentru suspendarea obiectelor pe

pereþii VG-ORTH.

Diblu S Fischer

Ancorã tip FIM

Fischer

Diblu Combi

TOX

Set de prindere

D TOX

Diblu pt. greutãþi

mari O10 TOX

Diblu Ultra

UPAT U

Ancoraj pt. construcþie

uºoarã UPAT U

1. Norma DIN 18163 specificã urmãtoarele reguli privind

suspendarea de obiecte pe pereþii ORTH pe 1 ml de perete:

a) obiectele uºoare (pânã la 40 kg la 1 ml de perete) pot fi

suspendate folosind dibluri obiºnuite, fãrã nici un fel de

limite,

b) obiectele de 40 kg pânã la 100 kg pe 1 ml, la care braþul

forþei nu este mai lung de 0,5 m, pot fi suspendate fãrã

consolidãri suplimentare atunci când peretele are o

grosime de cel puþin 80 mm ºi înãlþimea nu e mai mare

de 3 m pentru peretele de 80 mm, ºi 4,66 m pentru

peretele de 100 mm,

c) în cazul unor obiecte peste 100 kg la 1 ml de perete sau

atunci când braþul forþei este mai lung de 0,5 m va trebui

caculatã rezistenþa peretelui.

1,3 PLÃCI DIN GIPS 80 mm2 STRAT DE VATÃ MINERALÃA,B,C PUNCTE DE FIXARE

1. PLÃCI DIN GIPS 80 mm2. PLÃCI CERAMICE, STRAT DE ADEZIV3. ÎMBINÃRI ELASTICE

PARAMETRI TEHNICI

2.40

6. Ventilarea corectã a încãperilor

Obiectivele moderne sunt adesea construite din materiale

cu capacitãþi mari de etanºeizare ºi un transfer scãzut al

aburului. Utilizarea, în aceste clãdiri, a materialelor pe bazã de

gips face necesarã o funcþionare foarte bunã a sistemului de

ventilare gravitaþionalã provocatã. Acest lucru se aplicã cu

predilecþie în încãperile cu grad ridicat de umiditate, unde o

bunã eliminare a aburului rezultat în timpul spãlãrii rufelor, a

îmbãierii, º.a.m.d. este indispensabilã. Pentru asta locatarii

trebuie sã se preocupe de menþinerea canalelor de ventilaþie

deschise ºi de facilitarea accesului aerului în încãperi (aerisire,

dez-etanºeizarea ferestrelor).

Menþinerea unui nivel ridicat al umiditãþii aerului poate

provoca îngãlbenirea suprafeþelor vopsite sau chiar apariþia

ciupercilor ºi a mucegaiului.

7. Metode de remediere a defectelor pereþilor

7.1. Deteriorãri minore

Deteriorãrile apãrute în timpul lucrãrilor de finisare sau în

timpul utilizãrii construcþiei pot fi remediate cu uºurinþã prin

umplerea golurilor din perete (gãuri, zgârieturi) cu amestec de

ºpãcluire pe bazã de gips. Dupã ce s-a uscat, suprafaþa

recondiþionatã poate fi ºlefuitã cu hârtie abrazivã.

7. 2. Crãpãturile peretelui

În ultimii ani se observã cum tot mai des se folosesc în

construcþii construcþii tip monolit din beton pe schelet metalic.

Economisirea betonului ºi dorinþa de a obþine o suprafaþã utilã

cât mai mare, fac ca planºeele proiectate sã aibã dimensiuni

mult mai mari ºi linii mai suple. Cauza apariþiei crãpãturilor în

clãdirile de acest tip este reprezentatã adesea de curbãrile

tavanului.

Crãparea peretelui mai poate fi provocatã ºi de

deformarea elementelor constructive în urma procesului de

“aºezare” a clãdirii. Acest fenomen se observã cu predilecþie

în primii doi ani de la terminarea construcþiei. Acest proces

este, în mare mãsurã, unul necontrolat; depinde de

poziþionarea clãdirii, rigiditatea acesteia, distribuirea

sarcinilor ca ºi de tipul ºi starea solului.

O altã cauzã a crãpãrii pereþilor despãrþitori poate fi ºi

realizarea necorespunzãtoare a instalaþiilor ºi lucrãrilor de

finisaj, mai ales executarea manualã sau mecanicã a gãurilor,

montarea incorectã a parchetului sau a plãcilor pe podea, etc.

Cauzele enumerate mai sus pot duce la apariþia

crãpãturilor chiar ºi atunci când tehnologia de montaj a fost

respectatã de cãtre executant.

Remedierea crãpãturilor provocate de deformãri ale

construcþiei este mai bine sã se facã dupã ce au trecut 2-3 ani

de la terminarea construcþiei. Reparaþiile se vor executa cu

respectarea recomandãrilor din capitolul V p. 6 al acestei

lucrãri.