Manual de Probatiune Abraham

Universitatea din Bucureşti

Facultatea de Sociologie şi AsistenŃă Socială

Sisteme de probaŃiune - Suport de curs -

Prof.univ.dr. Pavel Abraham

Drd. Anamaria Szabo

Anul universitar 2006/2007

Sisteme de probaŃiune

2

Cuprins Introducere ................................................................................................... 4 Cap.I Delimitări conceptuale I.1. Norme sociale, norme juridice şi ordine socială ................................................ 6

I.2. DevianŃă socială şi delincvenŃă .......................................................................... 8

I.3. Sistemul sancŃionator – mecanismul controlului social ..................................... 11

I.4. Tipuri de sancŃiuni ............................................................................................. 13

I.5. FuncŃiile tradiŃionale ale pedepsei ..................................................................... 14

I.6. JustiŃia restaurativă – o viziune nouă asupra pedepsei ...................................... 16

I.7. Măsuri şi sancŃiuni comunitare – perspectiva prevederilor internaŃionale ........ 20

A. Regulile de la Beijing – Regulile şi Standardele Minime ale NaŃiunilor Unite pentru Administrarea JustiŃiei Juvenile .................................................

20

B. Regulile de la Tokyo – Regulile şi Standardele Minime ale NaŃiunilor Unite pentru Măsurile Neprivative de Libertate .............................................

22

C. Ghidul de la Riyadh – Ghidul NaŃiunilor Unite pentru Prevenirea DelincvenŃei Juvenile ......................................................................................

24

D. Recomandarea (92)16 a Comitetului de Miniştri referitoare la Regulile Europene cu privire la SancŃiunile şi Măsurile Comunitare ...........................

25

E. Recomandarea Rec (2000) 22 privind îmbunătăŃirea implementării Regulilor Europene cu privire la SancŃiunile şi Măsurile Comunitare ...........

27

Note bibliografice ................................................................................................... 30 Cap.II ProbaŃiunea – un model de justiŃie penală II.1. Definirea probaŃiunii ........................................................................................ 32 II.2. Geneză şi dezvoltare ........................................................................................ 34

A. ApariŃia şi dezvoltarea probaŃiunii în sistemul de drept anglo-saxon ....... 34

B. ApariŃia şi dezvoltarea probaŃiunii în sistemul de drept romanic .............. 37

II.3. Natura probaŃiunii ............................................................................................ 39

II.4. ActivităŃi de probaŃiune .................................................................................... 41

A. Supravegherea ........................................................................................... 42

B. AsistenŃa şi consilierea .............................................................................. 43

C. Rapoartele de anchetă socială – evaluarea nevoilor şi a riscului .............. 44

D. Medierea victimă-infractor ........................................................................ 48

II.5. Sisteme de probaŃiune – patru modele ............................................................. 51

A. Anglia şi łara Galilor ................................................................................ 52

B. FranŃa ......................................................................................................... 59

C. Olanda ........................................................................................................ 62

D. Statele Unite ale Americii .......................................................................... 67

Note bibliografice ................................................................................................... 74


3

Cap.III ProbaŃiunea în România III.1. Introducere în sistemul de justiŃie penală din România .................................. 77

III.2. Scurt istoric al probaŃiunii în România ........................................................... 94

III.3. Cadrul juridic actual ....................................................................................... 97

III.4. Organizarea şi funcŃionarea serviciilor de probaŃiune .................................... 99

A. ActivităŃi ale serviciilor de probaŃiune ....................................................... 102

A.1. Întocmirea referatelor de evaluare presentenŃială ...................... 103

A.2. Supravegherea ............................................................................ 105

A.3. AsistenŃa şi consilierea ............................................................... 108

B. AsistenŃa şi consilierea victimelor infracŃiunilor ....................................... 111

C. IntervenŃia serviciilor de probaŃiune în cazul minorilor care nu răspund penal .... 112

D. ProbaŃiunea persoanelor consumatoare de droguri .................................... 113

D.1. Drogurile şi dependenŃa de droguri – delimitări conceptuale ...... 113

D.2. Politica naŃională privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri .......................................................................

115

D.3. IntervenŃia serviciilor de probaŃiune în cazul persoanelor consumatoare de droguri ....................................................................

120

III.5. DirecŃii de dezvoltare a serviciilor de probaŃiune ........................................... 122

A. Noul Cod penal şi Legea de executare a pedepselor ................................. 122

B. Codul deontologic al personalului de probaŃiune ...................................... 128

C. Medierea în cauzele penale ....................................................................... 130

Note bibliografice ................................................................................................... 132

Anexe ............................................................................................................. 134 A. OrdonanŃa Guvernului nr. 92 din 29 august 2000 privind organizarea şi

funcŃionarea serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere ..................... 135

B. Hotărârea nr. 1239 din 29 noiembrie 2000 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziŃiilor O.G. nr. 92/2000 ........................

139

C. Legea nr. 129 din 18 martie 2002 pentru aprobarea O.G. nr. 92/2000 ..... 151 D. Legea nr. 211 din 27 mai 2004 privind unele măsuri pentru asigurarea

protecŃiei victimelor infracŃiunilor ................................................................. 153

E. Legea nr. 192 din 16 mai 2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator .....................................................................................................

161

F. Legea nr. 123 din 4 mai 2006 privind statutul personalului din serviciile de probaŃiune ..................................................................................................

174

G. Regulament de Ordine Interioară al Serviciilor de ProtecŃie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor .............................................................

189

H. Ordinul Ministrului JustiŃiei nr. 510/C/4.04.2005 privind Codul Deontologic al personalului de reintegrare socială şi supraveghere ..............

193

Bibliografie .................................................................................................... 198


4

Cuvânt introductiv

Această lucrare nu are pretenŃia unei abordări complete şi aprofundate a conceptului de

probaŃiune şi a sistemelor existente la momentul actual, ci încearcă să ofere explicaŃii, într-o

manieră uşor abordabilă, unor elemente aferente acestora, cu intenŃia evidentă de a face

cunoscute înŃelesurile şi sensurile acestor concepte, precum şi scopurile pe care le urmăreşte

instituŃia probaŃiunii în general. Astfel, lucrarea doreşte să prezinte studenŃilor care urmează

acest curs o nouă viziune asupra înfăptuirii justiŃiei penale, cu speranŃa că va contribui într-un

grad ridicat la formarea lor ca specialişti în acest domeniu.


5

Capitolul I

Delimitări conceptuale


6

I.1. Norme sociale, norme juridice şi ordine socială

Coeziunea, stabilitatea şi funcŃionarea societăŃii se întemeiază pe un ansamblu de norme, valori,

reguli, drepturi şi obligaŃii care împreună alcătuiesc ordinea socială. Acest ansamblu reprezintă

“o mapă” care orientează conduitele umane, iar măsura în care acestea se încadrează în

reglementările normative acceptate şi recunoscute determină gradul de ordine socială existent în

societate la un moment dat. Pentru că societatea este un sistem dinamic nu se poate vorbi de o

ordine socială permanentă, ci de o “persistenŃă relativă”1 a ordinii sociale sau a unora dintre

elementele care o compun.

Valorile sociale sunt cele care stau la baza societăŃii, ele întruchipând tradiŃiile cele mai

importante şi cultura unei societăŃi. Ele sunt legate în mod direct de conduitele indivizilor,

grupându-se în credinŃe şi atitudini faŃă de diferite situaŃii de viaŃă.

Normele sociale prescriu modurile şi formele specifice în care valorile sociale trebuie

materializate în comportamentul indivizilor, grupurilor, organizaŃiilor şi colectivităŃilor sociale.

Diversitatea normelor sociale este condiŃionată de varietatea relaŃiilor interumane şi de voinŃa

indivizilor de a se conforma acestora. Astfel, normele sociale prescriu, în esenŃă, reguli de

conduită pe baza cărora indivizii îşi ghidează activităŃile, asigurând într-o ultimă instanŃă

“sociabilitatea indivizilor, ca şi predictibilitatea comportamentelor şi acŃiunilor sociale”2.

Sferele activităŃilor umane dau naştere la categorii diferite de norme - morale, religioase,

economice, politice, juridice etc. – care la rândul lor instituie tipurile de ordini existente în

societate.

În ceea ce priveşte ordinea juridică, se poate spune că aceasta reprezintă „nucleul” ordinii

sociale. La baza ei stau normele juridice care reglementează comportamentele indivizilor şi

implicit fac posibilă ordinea socială.

O caracteristică esenŃială a normelor juridice este că sunt oficiale, rezultate din activitatea

instituŃiilor statului. Prin impunerea unor reguli ele protejează principalele valori sociale (viaŃa,

integritatea indivizilor, proprietatea etc.), diferenŃiindu-se astfel de normele morale care indică o

datorie. De asemenea, normele juridice se diferenŃiază de restul normelor non-juridice (din

domeniul moralei, cutumelor, uzanŃelor, obiceiurilor)3 prin:

- modul de elaborare şi aplicare: sunt adoptate, promulgate şi aplicate de autoritatea

publică legitimă, prin respectarea unor acte legislative;

- acŃiunea lor în timp şi spaŃiu: îmbracă forme scrise, iar apariŃia, modificarea sau

dispariŃia lor poate fi precizată în timp şi spaŃiu;


7

- formă şi structură: au o structură unitară, în cadrul căreia se identifică trei elemente:

ipoteza, dispoziŃia şi sancŃiunea;

- eficienŃă şi validitate: acŃionează la nivelul întregii societăŃi, nerespectarea lor

implicând intervenŃia coercitivă a organelor specializate ale autorităŃii publice.

Indiferent de diversitatea lor sau domeniul pe care îl reglementează, normele juridice sunt

reguli generale şi obligatorii de conduită, aplicate cu ajutorul forŃei coercitive. Nerespectarea lor

presupune din partea autorităŃii publice, recunoscută legal şi legitim, aplicarea unor sancŃiuni

negative, la fel cum respectarea lor implică sancŃionarea pozitivă a indivizilor.


8

I.2. DevianŃă socială şi delincvenŃă

Normele sociale şi juridice stabilesc, prin natura lor, un anumit nivel de permisivitate al

conduitelor şi acŃiunilor indivizilor. Însă, datorită caracterului lor general şi impersonal,

permisivitatea nu este clar delimitată, lăsând spaŃiu de desfăşurare unor manifestări de

transgresare a normelor care, în funcŃie de anumite criterii, pot lua forme de devianŃă sau

delincvenŃă.

Conceptul de devianŃă are la bază încălcarea acelor norme, valori şi reglementări general

acceptate de majoritatea membrilor colectivităŃii, într-un cuvânt - nonconformitatea. Plecând de

la această premisă, se poate spune că devianŃa se află la limita dintre drept şi nedrept, moral şi

imoral, legal şi ilegal. Astfel, devianŃa cuprinde o gamă largă de comportamente, de la cele care

încalcă normele culturale ale grupului sau colectivităŃii, până la cele cu caracter antisocial. Deci,

devianŃa include acele comportamente care încalcă aşteptările instituŃionalizate.

DevianŃa a mai fost clasificată de autori drept un comportament atipic, care se

îndepărtează de la standard, încălcând normele şi valorile acceptate şi recunoscute în cadrul unui

sistem social. Acest tip de comportament va determina o reacŃie socială din partea instituŃiilor de

control social, manifestată prin impunerea unor sancŃiuni sociale faŃă de indivizii în cauză.

Astfel, există o legătură directă între gravitatea devianŃei, natura normelor încălcate şi

reacŃia socială faŃă de abatere. Cu cât valoarea socială a normei încălcate va fi mai mare, cu atât

reacŃia socială faŃă de faptă va fi mai puternică, iar devianŃa va fi calificată ca depăşind nivelul

de permisivitate.

În funcŃie de natura sa, devianŃa are trei sensuri general acceptate:

- devianŃa negativă, prin aceasta înŃelegându-se acele comportamente care încalcă

valorile, normele şi legile unui grup social, în această categorie fiind incluse şi infracŃiunile;

- devianŃa pozitivă, care include acele acte de eludare a normelor, dar a căror finalitate

aduc beneficii, precum inovaŃia sau invenŃia;

- şi devianŃa neutră, manifestată prin acte care depăşesc într-o oarecare măsură nivelul de

permisivitate, dar care sunt tolerate de către grup, aici fiind cazul bizareriilor, excentricităŃii sau

noncomformismului.

Pe un continuu, unde primul pol îl reprezintă normalitatea socială, iar al doilea pol

reprezintă devianŃa acută, cele trei sensuri ale devianŃei sunt ordonate începând cu cea pozitivă,

urmată de cea neutră şi sfârşind cu cea negativă. Cei doi poli pot fi reprezentaŃi şi de gradul de


9

reacŃie socială faŃă de comportamentele deviante sau de importanŃa valorilor şi normelor

încălcate prin aceste conduite.

Deşi ar putea părea contradictoriu, devianŃa îndeplineşte o serie de funcŃii în societate4:

- promovează conformitatea socială prin reacŃia socială negativă faŃă aceasta;

- dezaprobarea unui act duce la conturarea unei norme (E. Durkheim);

- prin respingerea oamenilor “răi” se consolidează coeziunea celor “buni”;

- frecvenŃa încălcării unei norme semnalează necesitatea reexaminării acesteia şi

adaptarea la noile cerinŃe sociale.

Conform concepŃiei lui E. Durkheim5, devianŃa este un fenomen normal al evoluŃiei

societăŃii, iar deviantul este un agent regulator al vieŃii sociale.

Cu toate acestea nu pot fi negate efectele distructive pe care le poate avea devianŃa asupra

valorilor importante ale societăŃii, în special în forma sa acută, delincvenŃa. Denumită şi

criminalitate sau infracŃionalitate, delincvenŃa este fenomenul care afectează cele mai importante

valori sociale apărate de normele juridice. DelincvenŃa atrage după sine o reacŃie socială

manifestată prin sancŃiuni negative organizate, puse în aplicare de către organele specializate de

control social.

În opinia lui E.H. Sutherland6 forma de devianŃă cu caracter penal, numită delincvenŃă,

comportă următoarele caracteristici:

- prejudiciază interesele întregii societăŃi;

- face obiectul unor interdicŃii sau constrângeri formulate de legea penală;

- prezintă o intenŃie antisocială deliberată, urmărind un scop distructiv;

- cuprinde fuzionarea intenŃiei cu acŃiunea culpabilă;

- fapta este probată juridic şi sancŃionată ca atare.

Aceste caracteristici delimitează cu claritate graniŃa unde devianŃa se suprapune cu

delincvenŃa. Acest fenomen este deosebit de complex, fiind studiat în funcŃie de dimensiunile pe

care le implică7:

a) dimensiunea statistică subliniază dinamica delincvenŃei în timp şi spaŃiu, prin

măsurarea calitativă şi cantitativă a delictelor şi crimelor şi apoi prin corelarea acestora cu

diferite variabile şi indicatori cu caracter social;

b) dimensiunea juridică presupune evidenŃierea normelor juridice încălcate prin conduite

antisociale, gradul de periculozitate al acestora, gradul de prejudiciu produs, intensitatea şi natura

sancŃiunilor adoptate şi modalităŃile de resocializare a infractorilor;

c) dimensiunea sociologică este centrată pe explicarea cauzelor delictelor şi crimelor şi

pe prevenirea acestora, în raport cu devianŃa existentă în societate şi cu formele de reacŃie socială

faŃă de diferitele delicte;


10

d) dimensiunea psihologică pune accentul pe structura personalităŃii delincventului şi a

individului normal, pe motivaŃia comiterii de fapte antisociale şi pe atitudinea delincventului faŃă

de fapta comisă;

e) dimensiunea economică evidenŃiază consecinŃele directe şi indirecte ale diferitelor

delicte din punct de vedere material şi moral;

f) dimensiunea prospectivă se focalizează pe tendinŃele de evoluŃie a delincvenŃei,

precum şi pe înclinaŃia spre delincvenŃă a anumitor indivizi şi grupuri sociale.

Din punct de vedere statistic, delincvenŃa este caracterizată de o evoluŃie în timp şi

spaŃiu, precum şi de regularităŃi, frecvenŃe şi intensităŃi ce pot fi măsurate şi evaluate sistematic,

astfel putând fi identificate anumite corelaŃii între evoluŃie şi variabilele socio-economice sau

culturale. Printre teoreticienii care s-au folosit de statistică în explicarea fenomenului infracŃional

se numără promotorii A. Quelet şi A. Guerry, criminologul francez E. Ferri şi sociologul francez

E. Durkheim.

Juridic vorbind, delincvenŃa reprezintă o faptă antisocială, care încalcă legea penală şi de

care infractorul poate răspunde penal. ExistenŃa delictului depinde, deci, de trei elemente

esenŃiale: ilegalitatea, vinovăŃia, incriminarea. InexistenŃa unuia dintre elemente conduce la

inexistenŃa delictului.

Codul penal român utilizează noŃiunea de infracŃiune (art.17), prin aceasta înŃelegându-

se fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăŃie şi prevăzută de legea penală.

Pericolul social relevă aspectul material şi social al infracŃiunii, vinovăŃia relevă aspectul

subiectiv al infracŃiunii şi cuprinde atitudinea psihică a făptuitorului faŃă de fapta săvârşită şi de

urmările acesteia, iar prevederea în legea penală relevă incriminarea faptei comise. Pentru

existenŃa oricărei infracŃiuni trebuie întrunite cumulativ toate cele trei trăsături esenŃiale8.

Din perspectivă sociologică, delincvenŃa este considerată o problemă socială datorită

consecinŃelor negative pe care le are asupra structurii şi stabilităŃii grupurilor sociale, în timp ce

din perspectivă psihologică, delincvenŃa este explicată prin prisma problemelor interioare cu

care se confruntă delincventul. Aceste perspective, fiind complementare, nu pot explica decât

împreună, dar separat, dimensiunea complexă a fenomenului delincvenŃei.


11

I.3. Sistemul sancŃionator - mecanismul controlului social

Comportamentele antisociale aduc prin natura lor dezaprobare socială, materializată de multe ori

în aplicarea unor măsuri reactive. Mecanismul care are rolul de a face respectate modelele

permise de conduită la nivel de individ este cel al controlului social.

În sens larg, controlul social este definit ca fiind “procesul prin care o instanŃă (persoană,

grup, instituŃie, asociaŃie sau organizaŃie) reglementează, orientează, modifică sau influenŃează

comportamentele sau acŃiunile altei instanŃe, ce aparŃine aceluiaşi sistem, cu ajutorul unor

mijloace materiale sau simbolice, în vederea asigurării conformităŃii şi păstrării echilibrului

specific sistemului”9.

Astfel, controlul social are funcŃiile de a preveni, limita sau elimina transgresarea

indivizilor de la normele existente în societate la un moment dat. Acesta arată ce conduite sunt

dezirabile şi care nu sunt dezirabile, având în acelaşi timp rolul de a aplica sancŃiuni în momentul

în care normele nu sunt respectate. Obiectivul său final este menŃinerea şi apărarea ordinii

sociale.

Teoreticienii sociologiei juridice au identificat mai multe forme de control social. Astfel,

în funcŃie de caracterul său permisiv sau prohibitiv10 controlul social poate fi:

- control social pozitiv, care presupune direcŃionarea individului către internalizarea

valorilor, normelor şi regulilor de convieŃuire socială, prin motivare către respectarea normelor

din convingere. Mecanismul implică recompense şi stimulente cu caracter moral şi material,

până la recunoaşterea socială a conduitelor şi acŃiunilor dezirabile;

- control social negativ, care se întemeiază pe teama individului de pedeapsă în cazul în

care încalcă normele şi regulile sociale, şi care implică aplicarea unor sancŃiuni organizate, dar şi

dezaprobarea sau respingerea conduitei indezirabile de către comunitate prin izolare, excludere

sau ridiculizare.

În funcŃie de instanŃele sociale de la care emană11 controlul social poate fi:

- control social instituŃionalizat, adică realizat prin intermediul unor organisme

specializate, precum poliŃia, biserica, armata, justiŃia;

- control social neinstituŃioanalizat, adică realizat de grupurile de apartenenŃă, precum

comunitatea, grupul de prieteni, grupul de muncă şi familia sau de indivizi care acŃionează

spontan şi difuz.


12

În aceeaşi ordine de idei, controlul social poate fi formal (întemeiat pe legi sau prescripŃii

de natură juridică, administrativă) sau informal (bazat pe acŃiunea spontană şi difuză a unor

indivizi sau grupuri)12.

Conform unei alte clasificări, în funcŃie de mijloacele şi instrumentele utilizate13,

controlului social poate fi:

a) control coercitiv, realizat de instituŃiile juridice prin intermediul impunerii autorităŃii.

Acest tip de control social se exercită asupra comportamentelor delincvente care aduc atingere

valorilor cele mai importante ale societăŃii;

b) control psiho-social, care reglementează conduitele şi acŃiunile indivizilor prin

mijloace de convingere, acŃionând la nivelul atitudinilor, ideilor şi opiniilor indivizilor. Această

formă de control poate fi la rândul ei formală sau informală:

- controlul psiho-social formal, realizat la nivel instituŃional, este cel care impune

norme impersonale, cuprinse în regulamente sau coduri, de regulă scrise de către asociaŃii sau

organizaŃii sociale, încercând astfel o standardizare a conduitelor. În general, controlul formal

face tranziŃia de la controlul coercitiv înspre controlul informal;

- controlul psiho-social informal este rezultatul socializării şi învăŃării sociale,

având ca rezultat internalizarea sistemului de norme, a modelelor comportamentale şi a

atitudinilor tipice dintr-o societate, realizat în familie sau grupuri de prieteni.

Comportamentele individuale şi de grup care nu se conformează modelelor sociale

recunoscute şi considerate a fi dezirabile, sunt susceptibile a fi supuse sancŃiunilor.


13

I.4. Tipuri de sancŃiuni

În sensul lor larg, sancŃiunile reprezintă reacŃiile sociale faŃă de un model comportamental, fie el

considerat dezirabil sau indezirabil. Astfel, sunt considerate a fi sancŃiuni atât pedepsele, cât şi

recompensele, literatura de specialitate clasificând sancŃiunile în funcŃie de acest criteriu în

sancŃiuni negative şi sancŃiuni pozitive.

J. Szczepanski14 a sistematizat aceste forme de sancŃiuni într-o tipologie aparte, care are

la bază atât caracterul reacŃiei sociale, cât şi instanŃele sociale de la care emană. Astfel, există

patru forme de sancŃiuni:

- sancŃiuni negative formale, care se bazează pe forŃa coercitivă a organelor abilitate în

aplicarea sancŃiunilor, precum poliŃia, justiŃia, armata etc.;

- sancŃiuni negative informale, emanate de anumite grupuri informale şi concretizate în

oprobiu public, dispreŃ sau ironie;

- sancŃiuni pozitive formale, ce pornesc din partea unor instituŃii şi organizaŃii, luând

forma recunoştinŃei publice, gratificaŃiilor şi primirii de titluri onorifice;

- sancŃiuni pozitive informale, care includ reacŃii din partea instanŃelor informale ale

societăŃii, materializate în aprobarea comportamentelor conforme cu sistemul de valori şi norme.

R. Maunnier15 a clasificat sancŃiunile sociale tot în patru categorii, acordând deosebită

importanŃă mecanismelor neorganizate de presiune socială. Astfel, sancŃiunile sociale iau

următoarele forme:

- sancŃiuni mistice, religioase, întemeiate pe forŃa credinŃei, a miturilor şi a dogmelor;

- sancŃiuni juridice, întemeiate pe forŃa statului, a dreptului şi a administraŃiei;

- sancŃiuni morale, reprezentate de tradiŃii, cutume, obiceiuri, modă şi obişnuinŃe colective;

- sancŃiuni satirice, întemeiate pe forŃa ridicolului şi manifestate prin bârfă, ironizare,

zeflemea, critică, etc.


14

I.5. FuncŃiile tradiŃionale ale pedepsei

În ceea ce priveşte sancŃiunile negative, respectiv pedepsele juridice, există o vastă preocupare în

literatura de specialitate, care analizează în detaliu cauzele criminalităŃii şi rolul pedepsei în

prevenirea şi eliminarea acesteia.

Astfel, una din funcŃiile tradiŃionale ale pedepsei este cea de intimidare colectivă. Se

presupune că sancŃiunile penale, prin acŃiunea de descurajare, au un efect inhibitor asupra

persoanelor nedelincvente. Însă eficacitatea acestei funcŃii a fost supusă mai multor critici, unul

din argumente fiind gradul de cunoaştere a conŃinutului legii penale de către cetăŃeni: nu se poate

stabili cu precizie cât de bine este cunoscută legea pentru ca intimidarea colectivă să poată

înregistra rezultate pozitive16.

O altă funcŃie tradiŃională a pedepsei este cea de prevenire socială prin intimidare

individuală, care pleacă de la ipoteza că delincventul nu va recidiva datorită cunoaşterii

dezavantajelor primei pedepse. Cu toate acestea, cercetări empirice au evidenŃiat o corelaŃie

pozitivă între rata ridicată a recidivei şi severitatea pedepselor, aducând astfel în discuŃie ideea

ineficacităŃii pedepselor. Mai mult decât atât, s-a identificat o corelaŃie pozitivă între severitatea

pedepsei şi creşterea numărului de recidive, putându-se vorbi de un efect de amplificare a

delincvenŃei datorită reacŃiei sociale.

O funcŃie utilitară a pedepsei este cea de neutralizare, prin aceasta înŃelegându-se

împiedicarea delincventului de a mai comite alte crime prin privarea de libertate sau de alte

drepturi pentru o anumită perioadă de timp.

O a patra funcŃie tradiŃională a pedepsei, denumită retributivă, are la bază noŃiunea de

justiŃie / dreptate. Efectul pe care teoretic ar trebui să îl producă asupra delincventului este de

“răsplată” pentru nedreptatea comisă. Practic însă, s-a observat că infractorul de multe ori vede

delictul ca pe un act reparator al unei injustiŃii pe care a suferit-o în trecut, iar pedeapsa ca pe o

injustiŃie suplimentară şi o constrângere arbitrară din partea sistemului penal.

ConcepŃia retributivă are rădăcini filosofice în care pedeapsa primeşte diferite justificări17:

• Joseph de Maistre vorbea de o retribuŃie divină, în care pedeapsa venea de la

Dumnezeu;

• Immanuel Kant de o retribuŃie morală, pedeapsa reprezentând un imperativ categoric

al raŃiunii;

• Leibnitz de o retribuŃie estetică, pedeapsa apărând ca un mijloc de a restabili

armonia;


15

• Hegel de o retribuŃie juridică, în care existenŃa pedepsei era justificată prin faptul că

a violat dreptul;

• Duhring de o retribuŃie vindicativă, care identifică pedeapsa ca o necesitate naturală a

răzbunării;

• Kohler de o retribuŃie expiatoare, prin care pedeapsa este cerută pentru a repara răul

cauzat, legitimând aplicarea celor mai crude pedepse.

O altă funcŃie, asupra căreia se pune accentul în filosofia penală modernă, este cea de

reeducare a delincventului. Într-o oarecare măsură se suprapune cu cea de intimidare

individuală, finalitatea fiind aceeaşi - prevenirea recidivei, numai modalitatea prin care se ajunge

la ea diferă. Pedeapsa încetează a fi o pură intimidare, determinând schimbarea

comportamentelor antisociale nu prin coerciŃie sau constrângere, ci prin convingere şi

resocializare. Pedeapsa se asociază cu activităŃi ce Ńin de asistenŃa socială.

Pe lângă aceste funcŃii tradiŃionale ale pedepsei, o nouă viziune a prin contur în ultimele

decenii, şi anume cea a justiŃiei restaurative. Principiul care stă la baza acesteia se

materializează prin implicarea victimei în procesul sancŃionator, aşa cum vom vedea în capitolul

care urmează.


16

I.6. JustiŃia restaurativă – o viziune nouă asupra pedepsei

Ideea conform căreia problemele cu care se confruntă infractorii nu sunt numai ale acestora, o

responsabilitate faŃă de ei având şi societatea civilă, aparŃine Consiliului Europei. Din credinŃa că

aceste probleme pot fi rezolvate numai prin implicarea serviciilor generale de asistenŃă socială,

Consiliul Europei a propus în anul 1979 înfiinŃarea Consiliilor de reabilitare, care urmau să

integreze activitatea de supraveghere din probaŃiune în cadrul mai larg al serviciilor comunitare.

Se urmărea astfel o mai bună reintegrare socială a infractorilor prin implicarea comunităŃii şi în

special a victimei în procesul justiŃiei penale18.

Acesta a fost unul dintre paşii pe care comunitatea europeană i-a făcut spre o nouă

abordare a justiŃiei penale - justiŃia restaurativă. Paradigma justiŃiei restaurative pune în prim

plan relaŃiile sociale dintre toate părŃile implicate în infracŃiune: infractorul, victima şi

comunitatea. Implicarea victimei este un element esenŃial în procesul de justiŃie. Sintagma

„justiŃie restaurativă” arată scopul unei astfel de filosofii: refacerea echilibrului perturbat prin

comiterea unei infracŃiuni19.

Atât filosofia penală tradiŃională (represivă), cât şi cea restaurativă, pornesc de la premise

diferite în ceea ce priveşte cauzalitatea infracŃiunii, rolul victimei în procesul penal şi prevenirea

criminalităŃii. Tabelul de mai jos schematizează pe scurt premisele de la care pleacă cele două

paradigme.

Paradigma tradiŃională Paradigma restaurativă - infracŃiunea este un act îndreptat în primul rând asupra statului, o încălcare a legii;

- infracŃiunea este un act împotriva unei alte persoane sau a comunităŃii;

- eficienŃa pedepsei se măsoară prin gradul în care ameninŃarea previne comiterea infracŃiunii şi duce la schimbarea comportamentului;

- suferinŃa produsă de pedeapsă nu duce la refacerea echilibrului existent înaintea comiterii infracŃiunii;

- controlul infracŃionalităŃii este realizat numai prin intermediul sistemului justiŃiei penale;

- controlul infracŃionalităŃii este realizat în primul rând prin intermediul sistemului social;

- răspunderea este identică cu suferinŃa; - răspunderea este identică cu asumarea faptei şi repararea daunei;

- rolul victimei este periferic; - victima este actorul central şi are dreptul de a fi direct implicată în aplicarea justiŃiei penale;

- infractorul este văzut prin prisma faptei; - infractorul este văzut prin prisma capacităŃii şi dorinŃei de reparare a daunei;

- infracŃiunea este un act individual care dă naştere unei răspunderi personale.

- răspunderea penală are atât o dimensiune individuală, cât şi una socială.

Sursa: J. Klaus. (1998). Apud Balahur, Doina. (2000). Op.cit. 27

În ciuda faptului că cele două paradigme - tradiŃională şi restaurativă - pornesc de la

supoziŃii diferite, acestea nu se elimină una pe alta. De altfel, putem spune că paradigma justiŃiei

restaurative reprezintă o încercare de dezvoltare a unei teorii necesare măsurilor comunitare.


17

Aşa cum arată Doina Balahur, această paradigmă a venit ca un răspuns la lipsa cadrului teoretic-

conceptual a pedepselor neprivative de liberate, oferind obiective penale şi o misiune a

intervenŃiei20.

JustiŃia restaurativă diferă de cea tradiŃională prin faptul că priveşte infracŃiunea mai

degrabă ca o daună produsă unei persoane decât ca o încălcare a legii, iar scopul justiŃiei este mai

degrabă repararea decât o simplă pedepsire. Principiul pe care justiŃia restaurativă îl subliniază

este responsabilitatea infractorilor faŃă de daunele produse, focalizându-se pe medierea

conflictului dintre victimă şi infractor. Obiectivul acesteia este reintegrarea cu succes atât a

victimei, cât şi a infractorului ca membrii productivi ai unor comunităŃi sigure21.

Din punct de vedere procedural, programele restaurative pun valoare pe participarea

activă a victimelor, a infractorilor şi a comunităŃilor, deseori prin întâlniri directe, cu scopul de a

identifica22:

- dauna produsă;

- paşii care trebuie făcuŃi pentru a o corecta;

- acŃiuni care pot reduce posibilitatea unor infracŃiuni viitoare.

După cum arătau Miller şi Blackler23, termenul de justiŃie restaurativă este folosit pentru

a face referire la „o gamă extraordinar de largă şi diversă de intervenŃii formale şi informale”,

care includ:

- întâlniri între victime şi infractori în cadrul procesului penal;

- iniŃiative de rezolvare a conflictelor între membrii unei comunităŃi;

- workshop-uri pe teme de rezolvare a conflictului în organizaŃii;

- şedinŃe de team building pentru dezvoltarea profesională a angajaŃilor;

- servicii de consiliere şi asistenŃă maritală;

- consiliere parentală şi activităŃi de prevenire în cazul adolescenŃilor cu probleme;

- recunoaşterea comportamentelor deviante.

JustiŃia restaurativă poate fi privită ca un proces pentru atingerea unor rezultate mai bune

în cazul anumitor conflicte, de la comportamente predelincvente până la infracŃiuni. De multe

ori, susŃinătorii justiŃiei restaurative pun accentul pe acordarea unor compensări victimelor în

urma întâlnirilor cu infractorul, fără alte constrângeri viitoare pentru infractor. Procesul în sine

poate fi caracterizat printr-o varietate de interacŃiuni între părŃi, printre care cele mai dese

exemple sunt întâlnirile de grup şi medierea victimă-infractor. Ca proces, medierea este deseori

folosită în contexte care, deşi au potenŃialul declanşării unui nou conflict, nu implică în nici un

fel repararea. MulŃi dintre cei care pledează pentru dezvoltarea paradigmei restaurative la nivel

de justiŃie penală pun valoare pe proces în sine şi sunt indiferenŃi fie faŃă de orice alt rezultat

viitor, fie faŃă de elementele acestuia, cu condiŃia ca procesul să nu fie disfuncŃional. Pentru alŃii,


18

succesul justiŃiei restaurative depinde de identificarea şi acordarea victimelor a unor rezultate

tangibile, cu o valoare materială care să permită infractorilor recompensarea / repararea a ceea ce

victimele au pierdut în urma daunei24.

Datorită creşterii numărului de programe restaurative la nivel internaŃional, s-a

intensificat atenŃia asupra felului în care s-ar putea structura un sistem de justiŃie restaurativă.

IniŃial, s-au pus întrebări privind modalitatea în care justiŃia restaurativă s-ar putea încorpora în

abordările tradiŃionale, dar mai recent acestea au luat forma explorării măsurii în care valorile

justiŃiei restaurative s-ar putea implementa în întregul proces penal25.

Rezumând, putem spune că justiŃia restaurativă reprezintă un nou model de gândire,

oferind o nouă înŃelegere asupra infracŃiunii din perspectiva tuturor actorilor implicaŃi direct sau

indirect în urma comiterii acesteia – infractorul, victima şi comunitatea. De asemenea, pot fi

identificate trei principii fundamentale care ghidează procesul restaurativ, după cum urmează26:

Principiul 1: Dacă infracŃiunea reprezintă mai mult decât o încălcare a legii, atunci

justiŃia trebuie să lucreze cu victimele, infractorii şi comunităŃile care au fost prejudiciate de

infracŃiune.

Principul 2: Dacă infracŃiunea reprezintă mai mult decât o încălcare a legii, atunci

victimele, infractorii şi comunităŃile ar trebui să aibă şansa unei implicări active în procesul de

justiŃie cât mai din timp şi cât mai mult cu putinŃă.

Principiul 3: Dacă infracŃiunea reprezintă mai mult decât o încălcare a legii, atunci

trebuie să regândim rolurile şi responsabilităŃile statului şi ale comunităŃii. În termeni largi, am

putea spune că în promovarea justiŃiei statul are responsabilitatea de a menŃine o ordinea socială,

iar comunitatea de a menŃine înŃelegerea între oameni.

Pe lângă aceste trei principii putem identifica alte patru valori fundamentale pe care

programele restaurative trebuie să le urmeze pentru a-şi atinge obiectivele27:

1. Întâlnirea. Programele restaurative pun foarte mare accent pe „întâlnirea” dintre cei

afectaŃi de comiterea unei infracŃiuni – infractorul, victima sau comunitatea. Spre deosebire de

momentul întâlnirii în sala de judecată, unde părŃile nu au şansa de a interacŃiona, întâlnirile

restaurative sunt (cel puŃin la figurat) „faŃă în faŃă”. În timpul întâlnirii fiecare are şansa de a

vorbi, de a spune propria viziune asupra infracŃiunii. PărŃile au posibilitatea de a spune ceea ce îi

frământă, pot deveni emoŃionali, scopul întâlnirii fiind ca acestea să dezvolte o înŃelegere

completă a infracŃiunii, a celorlalte părŃi implicate şi a paşilor care trebuie făcuŃi pentru

restabilirea echilibrului. De asemenea, întâlnirea vizează încheierea unui acord privind disputa,

realizabil de către părŃi. Dauna produsă nu poate fi niciodată îndreptată în totalitate, dar pot fi

făcuŃi paşi pentru repararea acesteia.


19

2. Repararea. „Reparare” înseamnă compensare / despăgubire şi poate fi realizată prin

plata unei sume de bani, realizarea unui serviciu, înapoierea sau înlocuirea proprietăŃii sau orice

altă formă asupra cărora părŃile au căzut de acord în cursul întâlnirii. Desigur, repararea completă

nu este posibilă, însă scopul acesteia nu este de a da timpul înapoi, ci de a plăti datoria. Un

program restaurativ este mai degrabă preocupat de repararea prejudiciului decât de sancŃiune,

care ignoră nevoia şi obligaŃia de a repara răul produs. De asemenea, încearcă să reducă

probabilitatea unor daune viitoare. Repararea este impusă de obicei în cazuri mai puŃin grave, în

care sentinŃa ar fi oricum neprivativă de libertate sau complementară sentinŃelor cu închisoarea,

dar cu un accent mai redus pe retribuŃie.

3. Reintegrarea. Prin reintegrare se înŃelege „reintrarea” unei persoane – care poate fi

victimă sau infractor – în viaŃa comunităŃii ca o persoană de sine stătătoare şi productivă. Acest

lucru implică mai mult decât o simplă tolerare a prezenŃei persoanei, necesitând stabilirea unor

relaŃii caracterizate prin respect, angajament şi intoleranŃă pentru, dar înŃelegere a

comportamentului deviant sau iraŃional. De obicei, când vorbim de reintegrare ne gândim la

nevoile infractorilor, însă aceştia nu sunt singurele persoane care au nevoie de reintegrare. Şi

victimele s-ar putea afla în această situaŃie. Chiar dacă nevoile acestora sunt diferite, la fel ca şi

poziŃia lor morală faŃă de infracŃiune, deseori ambele părŃi - victima şi infractorul - împărtăşesc

problema comună a stigmatizării.

4. Participarea. O caracteristică esenŃială a programelor restaurative este participarea

directă a tuturor părŃilor cu scopul de a ajunge la un acord. În acest context, identificarea

modului în care infracŃiunea a afectat victima devine o chestiune relevantă, ajutând la măsurarea

gravităŃii daunei produse. Identificarea motivelor pentru care infractorul a comis crima este în

acelaşi sens relevant pentru că răspunde la întrebări pe care victima le-ar putea avea, ajutând

toată lumea să înŃeleagă ce anume a dus la comiterea infracŃiunii şi deci care sunt paşii indicaŃi

pentru a ajunge la reconciliere. De asemenea, identificarea perspectivelor reprezentanŃilor

comunităŃii sau membrilor familiei devine o chestiune relevantă pentru că şi aceştia sunt afectaŃi

de infracŃiune, fiind persoane care vor juca roluri cheie în procesul de reintegrare.

***

O altă orientare modernă în politica penală internaŃională este justiŃia terapeutică. Conform

acesteia, infractorul este privit ca fiind „victima” tulburărilor mentale care i-au afectat acŃiunile.

În loc de pedeapsă, infractorul trebuie mai degrabă să primească tratament, infracŃiunea

reprezentând „o boală cronică” care a pus stăpânire pe viaŃa şi actele acestuia. Aplicabilitatea în

justiŃia penală se face cu referire la persoanele cu boli mentale, iar mai nou la persoanele

dependente de anumite substanŃe, cum sunt drogurile sau alcoolul.


20

I.7. Măsuri şi sancŃiuni comunitare din perspectiva prevederilor internaŃionale

Unul din argumentele abordării măsurilor şi sancŃiunilor comunitare din perspectiva prevederilor

internaŃionale este cel al pluralismului socio-juridic. Aşa cum arăta Doina Balahur28, „varietatea

formelor în care sunt practicate în diferite sisteme penale sancŃiunile neprivative de libertate –

începând de la probaŃiunea tradiŃională, până la arestul la domiciliu şi supravegherea electronică,

etc. – este efectul concertat al acŃiunii unei multitudini de surse (izvoare) socio-juridice”. Fiecare

dintre aceste surse au un impact mai puternic sau mai slab asupra practicii administrării

sancŃiunilor comunitare, reglementările internaŃionale în materie de drepturile omului fiind însă

sursa cu impactul cel mai puternic asupra practicii, în principal datorită faptului că stabilesc „în

mod expres limitele, natura, obiectivele, durata [şi] specificul intervenŃiei”29.

În altă ordine de idei, reglementările internaŃionale sunt cele care de cele mai multe ori

aduc elementele de noutate în practica penală a unei Ńări, dar care şi impun o standardizare a

politicilor penale. Un alt argument este de ordin constituŃional, tratatele internaŃionale ratificate

de România făcând parte din dreptul intern30.

A. Regulile de la Beijing

Regulile şi Standardele Minime ale NaŃiunilor Unite pentru Administrarea JustiŃiei Juvenile

NaŃiunile Unite au adoptat pe 29 noiembrie 1985 Regulile şi Standardele Minime ale

Administrării JustiŃiei Juvenile, pe scurt Regulile de la Beijing, scopul lor fiind dezvoltarea,

îmbunătăŃirea şi reforma sistemului justiŃiei juvenile din întreaga lume.

S-a deschis astfel perspectiva unei noi înŃelegeri a comportamentului infracŃional al

copiilor şi tinerilor şi implicit unor noi modalităŃi de tratament ai acestora. Comportamentul

infracŃional este văzut ca un accident care trebuie înŃeles şi tratat pe fondul particularităŃilor

procesului de maturizare. Astfel, formele de intervenŃie trebuie să aibă un caracter socio-

educaŃional, fiind administrate în comunitate31.

Regulile de la Beijing reprezintă o primă încercare de reglementare a unui sistem de

justiŃie penală focalizat pe caracteristicile psiho-sociale ale minorului delincvent şi pe nevoile

sale de socializare şi reintegrare socială. Ele reglementează tratamentul juridic diferenŃiat al

copiilor care au comis infracŃiuni, drepturile delincventului minor în toate fazele procesuale,

precum şi obligaŃiile profesionale / legale ale persoanelor implicate în administrarea sancŃiunilor

penale aplicate minorilor32.


21

Principiile generale ale acestor Reguli prezintă obiectivele administrării justiŃiei

juvenile, vârsta răspunderii penale, forŃa puterii discreŃionare, drepturile minorilor şi

reglementează ansamblul principiilor, normelor şi valorilor care fundamentează tratamentul

penal al minorilor.

Partea a II-a, intitulată Cercetarea şi urmărirea penală, acoperă probleme legate de

principiile care trebuie să ghideze organele însărcinate cu delincvenŃa juvenilă, în speŃă poliŃia şi

procuratura, precum şi drepturile minorilor în astfel de situaŃii. De asemenea, Regulile de la

Beijing pledează pentru folosirea mijloacelor extra-judiciare care permit evitarea procedurii

penale şi atenuează deseori trimiterea minorilor către servicii penale, şi pun accentul pe

folosirea într-o măsură cât mai mică cu putinŃă a arestului preventiv, ca o măsură de ultimă

instanŃă.

Partea a III-a, denumită Procesul şi hotărârea instanŃei, reglementează tratamentul

juridic al minorului în faza de judecată a procesului penal, indicând autorităŃile competente

pentru judecarea cauzelor cu minori şi principiile care acŃionează asupra judecării şi actului de

decizie. De asemenea, garantează dreptul minorului de reprezentare printr-un consilier sau

avocat din oficiu şi reglementează obligativitatea anchetei sociale în oricare hotărâre a

autorităŃilor competente referitoare la minorul delincvent.

Una din obligaŃiile prevăzute de Reguli în partea a III-a se referă la reglementarea unei

game cât mai largi şi flexibile de sancŃiuni, astfel încât instituŃionalizarea să fie doar o ultimă

soluŃie. Printre sancŃiunile recomandate se numără:

- hotărârile de supraveghere;

- probaŃiunea;

- munca în comunitate;

- compensaŃia şi restituirea, amenzi penale;

- consilierea şi terapia de grup;

- decizii de asistenŃă alternativă;

- decizii de internare în centre educaŃionale, etc.

Partea a IV-a, intitulată Tratamentul în mediul deschis, reglementează implementarea

hotărârilor adoptate de autoritatea competentă. Regulile de la Beijing prevăd obligativitatea

asigurării asistenŃei nevoilor minorului pe toată durata procedurilor de către organisme

specializate, măsură menită să faciliteze procesul de reabilitare şi reintegrare socială a minorului

în comunitate.

A V-a parte a Regulilor de la Beijing prezintă obiectivele, principiile şi normele care

trebuie să guverneze tratamentul instituŃional al minorilor care au comis infracŃiuni. Regulile

prevăd obligativitatea separării infractorilor minori de cei adulŃi şi recomandă aplicarea frecventă


22

şi promptă a instituŃiei liberării condiŃionate, precum şi asistarea şi supravegherea minorilor în

această perioadă de către organisme specializate. De asemenea, Regulile de la Beijing

încurajează alternativele semi-instituŃionale, cum ar fi centrele de zi sau internate de pregătire

profesională.

Partea a VI-a se referă la cercetarea, planificarea, elaborarea politicilor şi evaluarea

programelor care se ocupă de administrarea justiŃiei juvenile, subliniind necesitatea dezvoltării

cercetării ştiinŃifice ca bază a politicilor din domeniul justiŃiei penale pentru minori.

B. Regulile de la Tokyo

Regulile şi Standardele Minime ale NaŃiunilor Unite pentru Măsurile Neprivative de Libertate

Regulile şi Standardele Minime pentru Măsurile Neprivative de Libertate au fost adoptate de

Adunarea Generală a NaŃiunilor Unite pe 14 decembrie 1990, consacrând astfel sancŃiunile şi

măsurile comunitare în legislaŃia internaŃională a Drepturilor Omului. Denumite pe scurt

Regulile de la Tokyo, acestea reglementează la nivel de cadru normativ-juridic internaŃional

principii şi reguli privind:

a) sancŃiunile şi măsurile neprivative de libertate;

b) implementarea şi administrarea măsurilor comunitare;

c) standardele de pregătire a personalului abilitat să lucreze în acest domeniu;

d) politicile de implementare a acestor sancŃiuni;

e) cooperarea internaŃională în materie de prevenire a infracŃionalităŃii şi a tratamentului

infractorilor.

Regulile de la Tokyo sunt primele reglementări internaŃionale în materie de justiŃie

penală care au transpus principiile şi valorile paradigmei justiŃiei restaurative. Acestea pun la

dispoziŃie o serie de principii fundamentale în vederea favorizării recurgerii la măsuri neprivative

de libertate, ca şi la garanŃii minimale pentru persoanele supuse măsurilor ce substituie

închisoarea.

Regulile încurajează comunitatea să participe în procesul de justiŃie penală şi în

tratamentul infractorilor, dezvoltând la aceştia simŃul de responsabilitate faŃă de societate. De

asemenea, pledează pentru asigurarea unui echilibru just între drepturile delincvenŃilor,

drepturile victimelor şi preocupările societăŃii privitoare la securitatea publică şi prevenirea

criminalităŃii.

Un alt obiectiv pe care îl urmăreşte acest set de reguli este elaborarea de către fiecare stat

membru a unor măsuri neprivative de libertate care să ofere alternative la încarcerare, cu scopul

raŃionalizării strategiilor de justiŃie penală prin respectarea drepturilor omului, cerinŃelor justiŃiei


23

penale şi nevoilor de reintegrare socială a delincvenŃilor. De asemenea, Regulile promovează

tratamentul infractorilor în cadrul comunităŃii, evitând pe cât posibil recurgerea la o procedură

judecătorească sau la tribunale.

Principiile generale ale Regulilor de la Tokyo reglementează domeniul de aplicare a

măsurilor neprivative de libertate, garanŃiile juridice şi drepturile infractorilor, precum şi

proceduri care vizează garantarea acestor drepturi. De asemenea, regulile pledează în cadrul

procesului de urmărire penală pentru abandonarea procedurilor judiciare dacă acestea pot fi

considerate ca nefiind necesare, precum şi pentru folosirea arestului preventiv ca măsură de

ultimă instanŃă.

În ceea ce priveşte judecarea şi condamnarea, statele membre sunt încurajate să

folosească rapoarte de anchetă socială şi să dezvolte o paletă cât mai largă de măsuri neprivative

de libertate (Regula 8.2), după cum urmează:

a) SancŃiuni orale, cum sunt: admonestarea, mustrarea, avertismentul;

b) MenŃinerea în libertate înaintea hotărârii tribunalului;

c) Pedepse ce privează de drepturi;

d) Pedepse economice şi pecuniare, cum sunt amenda şi amenda pentru 24 de ore;

e) Confiscare şi expropriere;

f) Restituire către victimă sau indemnizarea acesteia;

g) Condamnarea cu amânarea sau suspendarea pedepsei;

h) ProbaŃiune şi supraveghere judiciară;

i) Pedepse cu muncă în interes general;

j) Consemnare într-un aşezământ deschis;

k) Consemnare la reşedinŃă;

l) Orice altă formă de tratament în mediul liber;

m) O combinaŃie din aceste măsuri.

Regulile privind executarea măsurilor neprivative de libertate reglementează în

principal acele măsuri şi intervenŃii care identifică şi acoperă nevoile infractorului. De asemenea,

reglementează şi activitatea de supraveghere, ale cărei obiective principale sunt reducerea

riscului de recidivă şi reintegrarea infractorului în societate.

Regulile de la Tokyo acordă o atenŃie specială recrutării şi pregătirii personalului care

lucrează în domeniul administrării sancŃiunilor şi măsurilor comunitare, pledându-se pentru

dezvoltarea continuă a acestuia.

De asemenea, urmărind principiile paradigmei justiŃiei restaurative, Regulile de la Tokyo

apreciază ca fiind necesară participarea comunităŃii, a organismelor guvernamentale şi non-


24

guvernametale şi a voluntarilor în procesul implementării şi administrării măsurilor neprivative

de libertate.

Ca şi reglementările analizate anterior, Regulile de la Tokyo accentuează nevoia

cercetării, planificării, elaborării de strategii şi evaluării programelor de promovare a

măsurilor neprivative de libertate. Aceste programe trebuie să fie planificate şi puse în practică

în mod sistematic, ca parte integrantă a sistemului de justiŃie penală în procesul de dezvoltare

naŃională. Ele trebuie să fie revăzute şi evaluate în mod regulat, astfel încât aplicarea măsurilor

neprivative de libertate să fie eficace33. De asemenea, Regulile reiterează necesitatea cooperării

internaŃionale, în special a celei care Ńine de cercetarea ştiinŃifică, dar şi a celei de pregătire,

asistenŃă tehnică şi informare în domeniul tratamentului infractorilor în mediul liber.

C. Ghidul de la Riyadh

Ghidul NaŃiunilor Unite pentru Prevenirea DelincvenŃei Juvenile

Ghidul NaŃiunilor Unite pentru Prevenirea DelincvenŃei Juvenile a fost adoptat de Adunarea

Generală în aceeaşi zi cu Regulile de la Tokyo, adică 14 decembrie 1990. În denumire scurtă

Ghidul de la Riyadh, acesta promovează în aceeaşi măsură principiile şi valorile justiŃiei

restaurative. Principii fundamentale ale Ghidului prevăd:

a) prevenirea delincvenŃei juvenile ca parte importantă în prevenirea criminalităŃii. Prin

implicarea în sistemul legislativ, adoptarea unor activităŃi sociale folositoare, a unei orientări

umaniste spre societate şi nu egoistă, persoanele tinere pot dezvolta o atitudine necriminogenă.

b) eforturi susŃinute din partea întregii societăŃi pentru asigurarea unei dezvoltări

armonioase a adolescenŃilor, cu respect pentru propria personalitate încă din copilărie.

Dezvoltarea armonioasă a adolescenŃilor reprezintă premisa succesului în prevenirea delincvenŃei

juveline.

c) un rol activ din partea persoanelor tinere, în parteneriat cu societatea. AdolescenŃii nu

trebuie să fie consideraŃi obiecte ale socializării sau controlului.

d) implementarea Ghidului în acord cu sistemele legale naŃionale. Bunăstarea persoanelor

tinere începând de la copilărie va trebui să fie fixată pe orice programe de prevenire.

e) politici progresive de prevenire a delincvenŃei juvenile, care să evite incriminarea şi

penalizarea copilului pentru un comportament care nu prejudiciază dezvoltarea sa şi nici nu

produc daune altora.

Ghidul de la Riyadh subliniază necesitatea interpretării şi aplicării dispoziŃiilor sale

împreună cu DeclaraŃia universală a drepturilor omului, Pactul internaŃional privind drepturile

economice, sociale şi culturale, Pactul internaŃional privind drepturile civile şi politice,


25

DeclaraŃia drepturilor copilului, ConvenŃia drepturilor copilului, precum şi contextul Regulilor

de la Beijing şi ale instrumentelor şi normelor legate de aceste drepturi, interese şi bunăstare a

copiilor şi persoanelor tinere.

De asemenea, Ghidul reglementează o serie de standarde pentru prevenirea delincvenŃei

juvenile, care reprezintă o parte esenŃială a prevenirii criminalităŃii la nivelul întregii societăŃi,

inclusiv măsuri pentru protecŃia persoanelor tinere care sunt abandonate, neglijate, abuzate sau

care se află în circumstanŃe de marginalizare34.

Ghidul pleacă de la premisa că este necesar să se prevină apariŃia acelor condiŃii care

influenŃează negativ dezvoltarea sănătoasă a copiilor şi persoanelor tinere. Astfel, pentru a atinge

acest obiectiv Ghidul promovează luarea unor măsuri multidisciplinare comprehensive care să

asigure persoanelor tinere o viaŃă normală, fără victimizări sau conflicte cu legea. În particular,

Ghidul cere statelor membre ca politicile şi măsurile pe care le adoptă să implice oportunităŃi

educaŃionale care servesc drept cadru pentru dezvoltarea personală a persoanelor tinere. Ghidul

se focalizează pe protecŃia persoanelor tinere şi doreşte să promoveze un rol pozitiv al diferiŃilor

actori sociali, inclusiv familia, sistemul educaŃional, comunitatea şi mass-media, precum şi însăşi

persoanele tinere35.

D. Recomandarea (92)16 a Comitetului de Miniştri referitoare la Regulile Europene

cu privire la SancŃiunile şi Măsurile Comunitare

Recomandarea Nr.(92)16 referitoare la Regulile Europene cu privire la SancŃiunile şi Măsurile

Comunitare este documentul european care reglementează sancŃiunile neprivative de libertate.

Regulile europene, cum le vom numi în continuare, au fost adoptate de Consiliului Europei pe

data de 19 octombrie 1992, având la bază ConvenŃia Europeană a Drepturilor şi LibertăŃilor

Fundamentale ale Omului, document regional în materie de drepturile omului de semnificaŃie

majoră.

Regulile europene urmăresc trei obiective principale:

a) să stabilească un ansamblu de norme care permit legiuitorului naŃional şi practicienilor

de referinŃă să asigure o aplicare justă şi eficace a sancŃiunilor şi măsurilor comunitare;

b) să furnizeze statelor membre garanŃii împotriva încălcării drepturilor fundamentale ale

persoanelor care au comis infracŃiuni şi care sunt supuşi unor sancŃiuni şi măsuri comunitare;

c) să furnizeze personalului însărcinat cu executarea sancŃiunilor şi măsurilor comunitare,

precum şi tuturor celor implicaŃi în executarea pedepsei, reguli de conduită clare care să asigure


26

executarea pedepsei în conformitate cu condiŃiile şi obligaŃiile impuse de instanŃă şi care să

confere o întreagă credibilitate sancŃiunilor şi măsurilor comunitare.

La fel ca şi Regulile de la Tokyo, Beijing sau Ghidul de la Riyadh, Regulile europene îşi

fundamentează valorile şi principiile pe paradigma justiŃiei restaurative. Aşa cum sublinia

W.Rau36, prin elaborarea Regulilor europene, Consiliul Europei a dorit să contribuie la

reconstrucŃia sistemelor penale ale statelor membre prin promovarea unui echilibru între

comunitate, victimă şi infractor.

Sintagma de sancŃiuni şi măsuri comunitare este definită în Anexa Regulilor Europene

după cum urmează:

„... sancŃiunile şi măsurile care îl menŃin pe infractor în comunitate şi implică o oarecare

îngrădire a libertăŃii sale prin impunerea de condiŃii şi / sau obligaŃii, acestea fiind puse în

executare de organe desemnate în acest scop prin lege. Termenul desemnează orice sancŃiune

impusă de o instanŃă sau de un judecător şi orice măsură luată înainte de sau în locul unei

hotărâri privind o sancŃiune, precum şi modalităŃile de executare a unei pedepse cu închisoarea

în afara unui penitenciar”.

Aceeaşi Anexă Ńine să menŃioneze şi faptul că sancŃiunile şi măsurile comunitare nu se

referă la sancŃiuni financiare, însă orice activitate de supraveghere sau de control întreprinsă

pentru a asigura executarea acestora se încadrează în conceptul de sancŃiuni şi măsuri

comunitare.

Aceste măsuri şi sancŃiuni comunitare acoperă o sferă largă de pedepse penale aplicabile

adulŃilor care au comis infracŃiuni. Însă, dincolo de marea lor varietate, măsurile şi sancŃiunile

comunitare au trei elemente comune37:

a) menŃin infractorul în comunitate;

b) impun anumite restrângeri ale libertăŃii;

c) sunt implementate şi administrate de agenŃii specializate.

Principiile Generale prevăd cadrul legal general de reglementare şi aplicare a măsurilor

şi sancŃiunilor comunitare, definind şi principiile fundamentale de drept care au stat la baza

elaborării Regulilor:

- legalitatea incriminării;

- garanŃiile judiciare şi procedurile de recurs;

- respectul pentru drepturile fundamentale ale infractorului;

- cooperarea şi consimŃământul infractorului.

Ideile paradigmei justiŃiei restaurative se regăsesc în partea rezervată resursele umane şi

materiale, Regulile Europene pledând pentru implicarea şi participarea comunităŃii în procesul

de administrare a justiŃiei. Principalul obiectiv pe care îl urmăresc Regulile este de a permite


27

infractorilor să dezvolte legături reale cu comunitatea, de a-i face conştienŃi de interesul pe care

comunitatea li-l arată şi de a lărgi posibilităŃile de contacte şi de sprijin38.

Deşi Regulile Europene nu şi-au propus în mod expres să promoveze utilizarea

sancŃiunilor şi măsurilor comunitare, acestea au indirect un asemenea efect. Graham W. Giles

argumenta că aceste tipuri de sancŃiuni „ar trebui să ocupe un loc esenŃial în spectrul

represiunilor penale, dat fiind că ele prezintă avantaje în comparaŃie cu sancŃiunile ce presupun

privarea de libertate”39. Cu toate acestea, Regulile Europene, spre deosebire de Regulile de la

Tokyo, nu dau exemple clare de sancŃiuni şi măsuri comunitare, ci mai degrabă nuanŃează natura

pe care acestea ar trebui să o aibă.

Printre caracteristicile / regulile de bază ale sancŃiunilor şi măsurilor comunitare enunŃate

de Regulile Europene se numără:

- precizarea clară a duratei acestora;

- proporŃionalitatea naturii şi duratei acestora cu gravitatea delictului şi luarea în calcul a

particularităŃilor fiecărui caz;

- conformarea naturii şi modului de executare al acestora cu toate drepturile omului

garantate pe plan internaŃional;

- neaccentuarea caracterul lor dureros.

De asemenea, trebuie menŃionat faptul că scopul sancŃiunilor şi măsurilor comunitare, aşa

cum a fost enunŃat de Regulile Europene, este dezvoltarea simŃului responsabilităŃii infractorului

faŃă de comunitate în general, precum şi faŃă de victimă (victime) în particular40, pentru

adaptarea corespunzătoare a infractorului la societate şi la normele care o guvernează.

E. Recomandarea Rec (2000) 22 privind îmbunătăŃirea implementării Regulilor

Europene cu privire la SancŃiunile şi Măsurile Comunitare

În urma unui studiu realizat de Comitetul European privind Problemele Penale s-a arătat că

statele membre au întâmpinat probleme în implementarea Regulilor Europene cu privire la

SancŃiunile şi Măsurile Comunitare, fiind necesare explicaŃii şi interpretări suplimentare ale unor

prevederi conŃinute de acestea.

În consecinŃă, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a considerat necesară

adoptarea unei noi recomandări care să vină în completarea Regulilor Europene. Astfel, la data

de 29 noiembrie 2000, Comitetul a adoptat Recomandarea Rec (2000) 22 privind îmbunătăŃirea

implementării Regulilor Europene asupra SancŃiunilor şi Măsurilor Comunitare. Aceasta

cuprinde un set de principii pentru atingerea unei cât mai largi şi eficiente utilizări a sancŃiunilor


28

şi măsurilor comunitare, prevăzând încă din Regula 1 a Anexei 2 la Recomandare un număr de

nouă exemple de astfel de sancŃiuni, după cum urmează:

- alternative la detenŃia pre-proces, precum obligaŃia infractorului suspectat să

locuiască la o anumită adresă, să fie supravegheat şi asistat de o agenŃie numită de

autoritatea judiciară;

- probaŃiunea ca sancŃiune independentă impusă fără pronunŃarea sentinŃei închisorii;

- suspendarea executării pedepsei cu închisoarea cu impunea unor condiŃii;

- munca în folosul comunităŃii;

- compensarea victimei / reparaŃia / medierea victimă-infractor;

- ordine de tratament pentru infractorii consumatori de droguri sau alcool sau pentru

cei care suferă de tulburări mentale în relaŃie directă cu comportamentul criminal;

- supravegherea intensivă pentru categorii aparte de infractori;

- restrângerea libertăŃii de mişcare prin ordine de restricŃie de circulaŃiei sau

monitorizare electronică, impusă cu respectarea Regulilor 23 şi 55 ale Regulilor

Europene41;

- liberarea condiŃionată din închisoare urmată de supraveghere post-liberare.

De asemenea, noua Recomandare precizează expres folosirea sancŃiunilor şi măsurilor

comunitare atât ca alternativă la încarcerare, cât şi ca sancŃiune de referinŃă pentru anumite

categorii de infracŃiuni. Pe lângă aceasta, statelor membre li se recomandă să îşi revizuiască şi să

reducă prevederile legale care ar putea împiedica utilizarea sancŃiunilor şi măsurilor comunitare

în cazul infractorilor periculoşi sau recidivişti.

Recomandarea (2000) 22 pledează pentru reducerea folosirii pedepsei cu închisoarea,

extinderea folosirii sancŃiunilor şi măsurilor comunitare, precum şi asigurarea compensaŃiilor

pentru victimele infracŃiunilor, aliniindu-se astfel paradigmei justiŃiei restaurative. Evitarea

folosirii pedepsei cu închisoarea poate fi făcută prin definirea unor circumstanŃe atenuante care

să permită autorităŃilor judiciare impunerea unei sancŃiuni sau măsuri comunitare în locul

acesteia.

Misiunea serviciilor de implementare a sancŃiunilor şi măsurilor comunitare, aşa cum

sunt prevăzute de noua recomandare, urmează direcŃia:

- întăririi încrederii autorităŃilor judiciare în utilitatea sancŃiunilor şi măsurilor

comunitare;

- asigurării siguranŃei publice;

- îmbunătăŃirii situaŃiei personale şi sociale a infractorilor.

De asemenea, Regula 17 a Recomandării precizează expres că o funcŃie importantă a

sancŃiunilor şi măsurilor comunitare este reintegrarea infractorilor în comunitate.


29

Note bibliografice

1 Banciu, Dan. (1995). Sociologie juridică (ipostaze şi funcŃii sociale ale dreptului). Bucureşti: Editura Hyperion XXI. 75 2 Idem. 78 3 Abraham, Pavel, Nicolăescu, Victor, şi Iaşnic, ŞtefăniŃă Bogdan. (2001). Introducere în probaŃiune: supraveghere, asistenŃă şi consiliere a infractorilor condamnaŃi la sancŃiuni neprivative de libertate. Bucureşti: Editura NaŃional. 9 4 Voinea, Maria. (2000). Sociologie generală şi juridică. Bucureşti: Editura Sylvi.153 5 1974, Apud Banciu, Dan. (1995). Op.cit. 120 6 1966, Apud Abraham, Pavel. (et.al). (2001) Op.cit. 13 7 Abraham, Pavel. (et.al). (2001). Op.cit. 13 8 Mitrache, Constantin. (1994). Drept penal român: partea generală. Bucureşti: Casa de Editură şi Presă Şansa. 75 9 Zamfir, Cătălin şi Vlăsceanu, Lazăr. (coord). (1993). DicŃionar de sociologie. Bucureşti: Editura Babel. 137 10 Banciu, Dan. (1995). Op.cit. 93 11 Idem. 93-94 12 Idem. 94 13 Zamfir, Cătălin şi Vlăsceanu, Lazăr (coord). (1993). Op.cit. 137 14 Apud Abraham, Pavel. (et.al). (2001). Op.cit. 26-27 15 Apud Voinea, Maria. (2000). Op.cit. 121-122 16 Bocancea, Cristian şi NeamŃu, George. (1999). Elemente de asistenŃă socială. Iaşi: Editura Polirom. 200-202 17 Abraham, Pavel. (et.al). (2001). Op.cit. 28 18 Balahur, Doina. (2000). Pluralismul socio-juridic şi reglementarea probaŃiunii: standarde legislative universale şi europene. În Durnescu, Ioan. (coord). Manualul consilierului de reintegrare socială şi supraveghere. Craiova: Editura Themis. 28. 19 Idem. 27 20 Balahur, Doina. (2000), Op.cit. 29 21 Van Ness, Daniel W. (1998). Restorative Justice: International Trends. Wellington, New Zealand: Victoria University. 1 22 Balahur, Doina. (2000). Op.cit. 27 23 Miller and Blackler. (1998). Apud Miers, David. (2001). An International Review of Restorative Justice. Home Office: Crime Reduction Research Series Paper 10. 4 24 Ibid 25 Ibid 26 Van Ness, Daniel W. (1998). Op.cit. 2-3 27 Idem. 3-4 28 Balahur, Doina. (2000). Op.cit. 18-19 29 Ibid 30 Vezi art. 11 şi art. 20 din ConstituŃia României 31 Balahur, Doina. (2000). Op.cit. 34 32 Ibid 33 Vezi Regula 21.1 şi Regula 21.2 34 Symonides, Janusz şi Volodin, Vladimir. (eds). (2001). A Guide to Human Rights. Institutions, Standards, Procedures. United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization. 435 35 Ibid 36 W.Rau. (1997). Apud Balahur, Doina. (2000). Op.cit. 46 37 Balahur, Doina. (2000). Op.cit. 46 38 Vezi Regula 46 39 Giles, Graham W. (2000). Administrarea justiŃiei în comunitate. Standarde şi reglementări internaŃionale. Bucureşti: Editura Expert. 159 40 Vezi Regula 30 41 Regula 23 prevede că „natura, conŃinutul şi metodele de executare a sancŃiunilor şi măsurilor comunitare nu trebuie să pună în pericol viaŃa privată sau demnitatea infractorilor sau familiilor acestora, nici să conducă la hărŃuirea lor. Nu trebuie periclitate nici respectul pentru sine, relaŃiile de familie, legăturile cu comunitatea şi capacitatea de a funcŃiona în societate”; Regula 55 prevede că „sancŃiunile şi măsurile comunitare trebuie executate în aşa fel încât să aibă o semnificaŃie cât mai mare pentru infractor şi vor încerca să contribuie la o dezvoltare personală şi socială corespunzătoare adaptării la societate”.


30

Capitolul II

ProbaŃiunea – un model de justiŃie penală


31

II.1. Definirea probaŃiunii

Deşi conceptul de probaŃiune este foarte des folosit, nu există o definiŃie comună a acestuia în

diferitele sisteme de justiŃie penală. De asemenea, probaŃiunea poate fi înŃeleasă din mai multe

perspective, am putea spune stadiale, care se intersectează în anumite puncte, dar care îşi

păstrează însă caracteristicile esenŃiale. Astfel, probaŃiunea poate fi văzută ca:

� instituŃie de drept penal (de exemplu: pedeapsă definită ca atare în Codul penal;

modalitate de individualizare a pedepsei; modalitate de executare a pedepsei);

� activitate / proces (o gamă largă de activităŃi desfăşurate de-a lungul fazelor procesului

penal, începând cu faza urmăririi penale şi până la executarea pedepsei, care au ca

obiectiv reintegrarea infractorului în societate);

� sistem (o reŃea de servicii specializate, organizate şi administrate în interiorul

sistemului de justiŃie penală, care pentru a-şi îndeplini atribuŃiile desfăşoară o serie de

activităŃi, din cele amintite mai sus).

ProbaŃiunea, la origini, putea fi caracterizată prin doar câteva elemente. Infractorii care

urmau să fie incluşi în programul de probaŃiune trebuiau să fie special selectaŃi, în funcŃie de

infracŃiunile săvârşite (cu grad redus de pericol social) şi de receptivitatea acestora pentru

schimbare. Apoi, erau supuşi unei perioade de probă, care implica atât activitatea de

supraveghere, cât şi de asistare în vederea îndreptării, însă în mijlocul comunităŃii.

O definiŃie care se apropie acestei descrieri a fost dată în anul 1981 de C. Cartledge1:

“[probaŃiunea este] …o metodă de sancŃionare cu bază socio-pedagogică, caracterizată

de o combinaŃie între supraveghere şi asistare. Această metodă este aplicată într-un sistem liber

(fără taxe) infractorilor selectaŃi în conformitate cu personalitatea infracŃională, tipul

infracŃiunii şi receptivitatea de care dau dovadă şi în relaŃie cu un sistem al cărui scop este de a-

i oferi infractorului şansa modificării atitudinii sale faŃă de viaŃa în societate şi oportunitatea de

a se integra în mediul social fără riscul de a încălca din nou normele sociale şi penale.”

Cu timpul însă au fost subscrise termenului de probaŃiune şi alte noŃiuni, acesta devenind

un concept mai larg. Dacă luăm spre exemplu probaŃiunea ca instituŃie de drept penal, aceasta

există în anumite Ńări sub formă de pedeapsă, definită ca atare în Codul penal, iar în altele ca

modalitate de individualizare a pedepsei ori de executare a acesteia. Însă întotdeauna va cuprinde

elementele de bază enumerate mai sus, şi anume: infractori special selectaŃi, supravegheaŃi în

comunitate şi asistaŃi în vederea îndreptării. Putem spune că acesta reprezintă nivelul de bază

prin care putem defini şi înŃelege probaŃiunea.


32

Dacă însă abordăm probaŃiunea din perspectiva unui proces, vom vedea că o gamă tot

mai largă de activităŃi au fost subscrise termenului de probaŃiune: diferite tipuri de rapoarte

(pentru organele de urmărire penală, pentru instanŃă sau pentru comisii de liberare condiŃionată),

asistenŃă acordată familiei infractorului, diferite tipuri de supraveghere a acestuia (intensivă ori

monitorizare electronică), asistenŃă acordată deŃinuŃilor sau celor liberaŃi condiŃionat etc. Pentru

că odată cu trecerea timpului s-a simŃit nevoia diversificării activităŃilor de lucru cu infractorii,

tot ceea ce s-a suprapus cu obiectivul iniŃial al probaŃiunii a fost trecut în atribuŃia acestor

servicii, fără însă o redefinire a conceptului în sine. De aceea, în momentul de faŃă putem

înŃelege probaŃiunea atât ca instituŃie de drept penal, cât şi ca proces prin care infractorul ajunge

să se reintegreze în comunitate.

Abordarea probaŃiunii din perspectiva unui sistem însă, reprezintă ultima etapă de

dezvoltare a acestui concept. Putem defini un sistem ca fiind un sistem de probaŃiune dacă

îndeplineşte următoarele criterii2:

- organizaŃie distinctă: administrarea sistemului de probaŃiune trebuie făcută separat în

sistemul de justiŃie penală;

- funcŃie juridică: probaŃiunea trebuie să aibă o funcŃie juridică bine definită în cadrul

sistemul de justiŃie penală, iar plasarea unei persoane în probaŃiune trebuie să fie

rezultatul unei decizii juridice;

- dispoziŃie legală: probaŃiunea trebuie să se bazeze pe o dispoziŃie legală;

- supraveghere: plasarea în probaŃiune trebuie să implice supravegherea infractorului;

- comunitate: probaŃiunea nu trebuie doar să controleze infractorii, ci şi să-i ajute să se

reintegreze în comunitate.

De asemenea, vom vedea de multe ori că în momentul în care se face referire la un sistem

de probaŃiune, serviciile specializate din cadrul acestuia vor avea în atribuŃie, pe lângă activitatea

de probaŃiune propriu-zisă, şi administrarea altor tipuri de instituŃii penale, întâlnite sub forma

conceptului mai larg de sancŃiuni şi măsuri comunitare.

De aceea, trebuie avut în vedere, în momentul în care facem referire la conceptul de

probaŃiune, care este perspectiva de abordare a acestuia: ca instituŃie de drept penal, ca activitate

de-a lungul procesului penal sau ca sistem de administrare a justiŃiei penale.


33

II.2. Geneză şi dezvoltare

ProbaŃiunea, ca instituŃie, activitate şi sistem de administrare a justiŃiei penale, este rezultatul

modificărilor care au avut loc de-a lungul timpului în filosofia penală.

După estimările făcute de majoritatea specialiştilor, ceea ce înseamnă astăzi probaŃiune

îşi găseşte originile în sistemul de drept anglo-saxon, în cea de-a doua jumătate a secolului al

XIX-lea, având la bază o serie de practici şi tradiŃii comunitare întâlnite sub forma

angajamentului şi încredinŃării pe garanŃie.

Angajamentul consta în lăsarea în libertate a infractorilor pe baza unei promisiuni prin

care se obligau să se comporte corect şi să nu mai comită noi fapte antisociale. În cadrul acestui

sistem nu era prevăzută nici un fel de supraveghere. ÎncredinŃarea pe garanŃie implica existenŃa

unei terŃe părŃi care îşi asuma responsabilitatea supravegherii comportamentului infractorului în

comunitate, în mod voluntar3.

Sistemul de drept romanic a urmărit o evoluŃie paralelă, dar diferită a probaŃiunii, aceasta

dezvoltându-se din instituŃia suspendării executării pedepsei.

A. ApariŃia şi dezvoltarea probaŃiunii în sistemul de drept anglo-saxon

Anglia şi łara Galilor

Primele practici asemănătoare cu cele ale probaŃiunii au fost înregistrate în anul 1820, moment în

care magistraŃii din Warwickshire au adoptat practica încredinŃării tinerilor pe care îi judecau în

grija patronilor acestora, după ce erau închişi pentru o zi.

În anul 1841, judecătorul Matthew Hill din Birmingham a pus la punct un sistem

îmbunătăŃit de supraveghere, prin Ńinerea unor registre şi realizarea unor anchete de supraveghere

de către un „ofiŃer de încredere” (confidential officer). Ideea a fost dusă mai departe de

judecătorul Edward Cox, din Portsmouth, care între anii 1870 şi 1879 a realizat o formă de

supraveghere realizată de un „ofiŃer special”, apropiindu-se în acest fel mai mult de conceptul de

probaŃiune.

Însă premisele constituirii unui sistem de probaŃiune sunt legate de numele tipografului

Frederick Rainer din Hertfordshire, care în anul 1876 într-o scrisoare adresată „SocietăŃii

Clericale a AbstinenŃei din Anglia” (The Curch of England Temperance Society) arăta că ar fi

benefică extinderea activităŃilor societăŃii şi în tribunale. Societatea Clericală a AbstinenŃei a

numit, din bani donaŃi de Rainer, doi misionari care să lucreze pe lângă instanŃele de judecată şi


34

poliŃie (Police Court Missionaries). Activitatea iniŃială a misionarilor era de a-i ajuta pe

infractori să renunŃe la consumul de alcool, trecându-se apoi la încredinŃarea informală spre

supraveghere a infractorilor.

În anul 1878, supravegherea infractorilor de către misionari a fost instituŃionalizată prin

legea First Offenders Act, care reglementa obligativitatea unei anumite conduite a infractorilor în

perioada de probă şi obligativitatea misionarilor de informare periodică a magistraŃilor în

legătură cu eventualele progrese. În anul 1879, actul legislativ Summary Jurisdictions Act

prevedea că supravegherea se putea realiza numai cu acordul infractorilor.

Elementul care a stat la baza intervenŃiei misionarilor a fost pledarea pentru milă faŃă de

infractori în faŃa instanŃelor de judecată. Această practică a dus la consacrarea expresiei “a sfătui,

a asista şi a ajuta”, reprezentând una dintre ideile centrale care orientează activitatea de

probaŃiune din zilele noastre4.

Actul care a structurat sistemul de probaŃiune în Marea Britanie, într-o formă mai

apropiată de cel existent în zilele noastre, este Probation of Offenders Act din anul 1907. Astfel,

instanŃele au fost împuternicite să numească şi să angajeze persoane responsabile de

supravegherea şi asistarea infractorilor, misiunea lor principală fiind „împrietenirea cu infractorii

aflaŃi sub supraveghere”. De asemenea, această lege specifica anumite condiŃii pe care „agentul

de probaŃiune” trebuia să le îndeplinească. Deşi ulterior amendată de nenumărate ori, această

lege continuă să reprezinte baza legală pentru angajarea ofiŃerilor de probaŃiune în Irlanda. O altă

noutate pe care a adus-o legea din 1907 a fost aplicarea probaŃiunii atât la infractorii majori, cât

şi la cei minori pentru toate tipurile de infracŃiuni, cu excepŃia omorului şi a trădării. FinanŃarea

acestor servicii cădea în obligaŃia autorităŃilor locale.

În anul 1908, The Children Act instituie supravegherea de către un ofiŃer de probaŃiune a

minorilor şi tinerilor cu vârsta între 16-22 ani care au nevoie de îngrijire şi protecŃie. Mai târziu,

în anul 1927, „Comitetul pentru tratamentul tinerilor infractori” recomanda instanŃelor solicitarea

de rapoarte medicale sau psihologice pentru acei minori care urmau să fie supuşi probaŃiunii.

Serviciile specializate, care au purtat denumirea expresă de servicii de probaŃiune, au fost

instituite în anul 1925 prin The Criminal Justice Act. Începând cu acest an este stabilită o nouă

structură organizatorică a sistemului de probaŃiune în Anglia şi łara Galilor, un rol important

jucându-l „Comitetele de ProbaŃiune”. Aceste comitele erau formate din magistraŃi împuterniciŃi

să numească ofiŃeri de probaŃiune şi să stabilească salarizarea acestora. La nivel local s-au

instituit „Comitetele de Caz”, cu rolul de a supraveghea îndeaproape activitatea efectivă a

ofiŃerilor de probaŃiune.

În anul 1936 se pun bazele Ministerului Afacerilor Interne5 (Home Office), care se ocupă

şi în prezent de administrarea serviciilor de probaŃiune şi a fondurilor alocate.


35

Cel mai important moment în dezvoltarea probaŃiunii în Anglia şi łara Galilor a fost anul

1948 când Probation of Offenders Act din anul 1907 este înlocuit prin The Criminal Justice Act,

punând astfel bazele cadrului operaŃional al serviciilor de probaŃiune, cadru care este în vigoare

şi în prezent. Această nouă lege stabileşte o durată minimă a probaŃiunii de 12 luni6, perioadă ce

a fost redusă la 6 luni în anul 1982. Un alt aspect important este acela că instanŃele de judecată

au fost împuternicite să ceară ofiŃerilor de probaŃiune întocmirea de rapoarte în toate cazurile în

care acestea ar putea fi de folos, nu numai în acelea în care se putea lua măsura probaŃiunii.

Totodată, această lege aduce o schimbare în filosofia penală din Anglia, făcând trecerea

de la idealul misionar la idealul reabilitării. Reformarea infractorilor nu mai urma să fie făcută

prin mijloace religioase, acestea fiind catalogate discreŃionare faŃă anumite categorii de

infractori, şi anume numai acelora capabili de o reformă pe planul vieŃii religioase. Noua

filosofie avea la bază dezvoltările din planul ştiinŃele sociale (anii ’50), punându-se accentul pe

ideea că delincvenŃa este simptomul unei boli, care poate fi diagnosticată şi tratată prin tehnici şi

metode ştiinŃifice.

Începând cu anii ’70, insuccesul acestei noi abordări se face simŃită, în principal datorită

imposibilităŃii identificării acelor cauze care determină infracŃionalitatea şi implicit a unui

tratament adecvat. Sintagma nothing works („nimic nu funcŃionează”) a caracterizat această

perioadă de căutare, serviciile de probaŃiune nereuşind să aducă o contribuŃie reală la reducerea

infracŃionalităŃii şi la funcŃionarea eficientă a întregului sistem de justiŃie penală. În acel moment,

Guvernul englez a intensificat controlul asupra activităŃilor serviciilor de probaŃiune, ajungând ca

la începutul anilor ’90 cea mai mare parte a practicii de probaŃiune să se desfăşoare după o

politică strică a Home Office, şi anume după „Standardele naŃionale”, un document ce stabileşte

detaliat activitatea serviciilor de probaŃiune.

Un pas important legislativ este făcut în anul 1991, prin The Criminal Justice Act, care

transformă probaŃiunea din modalitate de individualizare a pedepsei, în sancŃiune de sine

stătătoare.

În anul 20017, Home Office a restructurat în întregime sistemul de servicii de probaŃiune

din Anglia şi łara Galilor, transformându-l într-un serviciu naŃional, finanŃat în totalitate din

fonduri guvernamentale, aceasta reprezentând o etapă superioară a procesului de intensificare a

controlului asupra naturii activităŃilor de probaŃiune.

Statele Unite ale Americii

La începutul secolului al XIX-lea dreptul englez avea o mare influenŃă asupra celui din SUA,

apariŃia probaŃiunii în această Ńară fiind implicit influenŃată de schimbările ce au avut loc în

Anglia şi łara Galilor.


36

Originile probaŃiunii în SUA sunt legate de două personalităŃi ale vremii.

Primul este judecătorul Peter Oxenbridge Thacher, care a prezidat între anii 1823-1843 la

Tribunalul Municipal din Boston, Massachusetts. Acesta a utilizat îngăduinŃa judiciară pentru

pedepsirea infractorilor, inspirat fiind de conceptul de privilegiu al clerilor. Infractorii puteau fi

eliberaŃi pe o perioadă nedeterminată dacă îşi recunoşteau vina, fie înainte de judecată, fie după.

Al doilea este filantropul John Augustus, tot din Massachusetts, de meserie cizmar, care

în anul 1841 a convins un judecător din Boston să îi fie încredinŃat un infractor, cu probleme

legate de consumul de alcool, pentru o perioadă de 3 săptămâni, garantând personal aducerea în

instanŃă a acestuia la sfârşitul perioadei8. Infractorul s-a dovedit a fi total schimbat, Augustus

reuşind să obŃină aplicarea unei amenzi simbolice. În următorii 17 ani John Augustus a acordat

sprijin unui număr de 1152 de delincvenŃi şi 194 delincvente9.

Massachusetts a fost primul stat din SUA care, în anul 1878, a adoptat o lege în domeniul

probaŃiunii. Judecătorii aveau dreptul, prin această dispoziŃie legislativă, să pronunŃe măsura

probaŃiunii, iar primarul din Boston să numească şi să plătească ofiŃeri de probaŃiune. Până în

anul 1917, 21 de alte state din SUA au reglementat măsura probaŃiunii, ulterior urmând ca şi

restul să le urmeze exemplul.

Cele mai importante etape legislative din istoria probaŃiunii în SUA10 sunt:

- 1899 - statul Illinois adoptă o lege prin care sunt înfiinŃate instanŃe speciale pentru

minori.

- 1938 - este adoptată Legea federală privind delincvenŃa juvenilă, prin care probaŃiunea

poate fi aplicată atât infractorilor majori, cât şi celor minori.

- 1965 - este adoptată Legea federală privind reabilitarea deŃinuŃilor, cu aplicabilitate

numai pentru deŃinuŃii federali.

B. ApariŃia şi dezvoltarea probaŃiunii în sistemul de drept romanic

ProbaŃiunea a apărut în Europa continentală la jumătatea secolului al XIX-lea pe fondul unor

mişcări sociale care promovau pedepse „mai umane”. Şi aici, la fel ca în statele de drept anglo-

saxon, activităŃile caritabile faŃă de infractori realizate de diferite organizaŃii private sunt cele

care au promovat ideea de pedeapsă neprivativă de libertate, însă nu prin cutumă, ci prin

emiterea de acte normative.

Cele mai vechi informaŃii cu privire la dezvoltarea pedepselor neprivative de libertate se

găsesc în Olanda, unde în anul 1823 a fost înfiinŃată „Societatea Olandeză pentru Ameliorarea

Morală a DeŃinuŃilor”11. Această organizaŃie non-guvernamentală, după cum arată şi titulatura,

avea ca scop asistenŃa persoanelor care au comis infracŃiuni. Societatea Olandeză este

considerată de majoritatea specialiştilor a fi “temelia actualului serviciu de probaŃiune


37

olandez”12. Alte organizaŃii olandeze care desfăşurau activităŃi cu specific de probaŃiune, la

începutul secolului al XX-lea, sunt „Clinica Olandeză pentru dezalcoolizare” – care şi-a început

activitatea în anul 1909, „OrganizaŃia Catolică de ProbaŃiune” – fondată în anul 1916 şi

„OrganizaŃia Protestantă de ProbaŃiune” – fondată în anul 1928.

Un pas important în istoria probaŃiunii din Olanda este crearea, în anul 1948, a cadrului

legislativ pentru această nouă instituŃie penală. Sistemul de probaŃiune devine naŃional în anul

1976, când se înfiinŃează „AsociaŃia Generală pentru ProbaŃiune şi AsistenŃă Post-penală”13,

asociaŃie care reuneşte Societatea olandeză, OrganizaŃia catolică, OrganizaŃia protestantă şi o

organizaŃie al cărei grup Ńintă este reprezentată de infractorii cu tulburări psihice – „AsociaŃia

Mijers”.

Începând cu anul 1986 sistemul olandez de probaŃiune este trecut în sectorul privat,

pentru ca în prezent serviciile de probaŃiune din Olanda să fie furnizate de o organizaŃie non-

guvernamentală14 care activează la nivel naŃional, axându-şi eforturile către reintegrarea

infractorilor care sunt şi pot fi motivaŃi către schimbare.

Alte Ńări din sistemul de drept romanic, cu un istoric relevant în domeniul probaŃiunii,

sunt Danemarca, Belgia şi FranŃa.

De remarcat este faptul că în Danemarca mai întâi cu fost micşorate pedepsele cu

închisoarea, ulterior trecându-se la pedepse neprivative de libertate, însoŃite de obligativitatea

respectării unor obligaŃii. Din punct de vedere instituŃional, şi în această Ńară organizaŃiile

caritabile au jucat un rol important, acestea ocupându-se până în anul 1905 de asistenŃa

persoanelor liberate din penitenciare, iar ulterior preluând şi activitatea de supraveghere a

infractorilor condamnaŃi la pedepse neprivative de libertate. Unificarea organizaŃiilor de

ajutorare a foştilor deŃinuŃi a avut loc în 1951, instituindu-se o nouă organizaŃie privată naŃională,

denumită „OrganizaŃia Daneză de Binefacere”, a cărei finanŃare se făcea parŃial din fonduri

guvernamentale. Managementul activităŃilor de probaŃiune şi de asistenŃă post-penală a fost însă

transferat „Departamentului Închisorilor” din Ministerul JustiŃiei, în cadrul căreia activează şi în

prezent15.

În Belgia, legea Le Jeune a reglementat, începând cu anul 1888, instituŃia suspendării

condiŃionate a executării pedepsei. Această instituŃie se aplica delincvenŃilor primari, condamnaŃi

la pedepse de scurtă durată, urmărindu-se astfel evitarea încarcerării. Suspendarea condiŃionată a

executării pedepsei a fost ulterior introdusă şi în FranŃa, în anul 1891, prin legea Berenger. Anii

’50 au reprezentat pentru FranŃa mai multe experimente şi schimbări în domeniul probaŃiunii,

fiind introdusă instituŃia sentinŃei de supunere la probă şi înfiinŃate „Comitetele de ProbaŃiune şi

AsistenŃă pentru LiberaŃi”. Aceste comitele au fost unite cu „Serviciile socio-educative” din

penitenciare începând cu anul 199916, creându-se astfel un sistem unificat de justiŃie penală.


38

I.3. Natura probaŃiunii

După cum am arătat în capitolul privind definirea probaŃiunii, putem înŃelege acest concept prin

intermediul a trei perspective:

- instituŃie de drept penal;

- o gamă mai largă de activităŃi desfăşurate de-a lungul fazelor procesului penal;

- sistem de servicii specializate în administrarea sancŃiunilor şi măsurilor comunitare.

ÎnŃeleasă ca pedeapsă ori modalitate de executare a pedepsei, probaŃiunea este

caracterizată atât prin elementul constrângător al pedepsei, cât şi prin cel de ajutor al asistenŃei.

De asemenea, probaŃiunea a reorientat funcŃia retributivă a pedepsei către cea de reabilitare, şi

mai nou, odată cu dezvoltarea paradigmei restaurative, către cea de refacere a echilibrului

perturbat prin comiterea infracŃiunii. În ceea ce priveşte funcŃia de incapacitare, care în mod

tradiŃional a fost pusă în practică prin izolarea infractorilor de restul comunităŃii, probaŃiunea o

îndeplineşte prin dezvoltarea de capacităŃi, altele decât cele infracŃionale, care să ofere

infractorilor oportunităŃi legale de integrare în comunitate.

La fel, probaŃiunea înŃeleasă ca activitate în cadrul procesului penal a suferit o modificare

de viziune – s-a remarcat pe plan internaŃional o deplasare a accentului de pe lucrul exclusiv cu

infractorul în faza de executare a pedepsei, pe activităŃi diverse, identificabile de-a lungul

întregului proces penal, care îi implică pe toŃi cei afectaŃi în mod direct sau indirect de

infracŃiune. Dintre aceste activităŃi, exemplificăm:

- asistenŃa timpurie a învinuiŃilor sau inculpaŃilor;

- medierea între victimă şi infractor;

- rapoarte de anchetă socială;

- evaluarea nevoilor infractorului sau a riscului pentru sine ori pentru societate;

- activităŃi de supraveghere înainte şi după condamnare;

- asistenŃa şi consilierea victimei, a infractorului (în timpul sau după executarea

pedepsei) ori a familiei acestuia etc.

În ceea ce priveşte probaŃiunea ca sistem de administrare a pedepselor în comunitate,

fiecare Ńară în parte a înŃeles să o dezvolte în funcŃie de filosofia penală pe care o promovează

sau de contextul infracŃional cu care s-au confruntat la un moment dat. EvoluŃia diferitelor

sisteme de probaŃiune a cunoscut o dinamică relativ ridicată şi în funcŃie de orientarea


39

reglementărilor internaŃionale în materie de administrare a justiŃiei penale, principalele valori pe

care probaŃiunea le promovează în prezent fiind17:

- respectul pentru persoane, valoarea umană, integritate şi intimitate;

- echitatea, deschiderea şi responsabilitatea;

- principiul minimei intervenŃii – nu trebuie utilizată mai multă forŃă şi constrângere

decât sunt necesare;

- principiul normalizării – condiŃiile asigurate infractorilor trebuie să corespundă celor

asigurate persoanelor aflate în afara sistemului de justiŃie penală;

- principiul intervenŃiei oportune – pentru a asigura o reacŃie eficace la infracŃionalitate

şi pentru a se obŃine succes în intervenŃia cu infractorul, ofiŃerul de probaŃiune trebuie

să aibă acces la infractori în toate fazele procesului penal;

- principiul continuităŃii intervenŃiei;

- preocuparea pentru cooperare cu alte organizaŃii.


40

II.4. ActivităŃi de probaŃiune

După cum am arătat şi în capitolele anterioare, nu există două sisteme de probaŃiune care să

dezvolte aceeaşi gamă de servicii, însă putem identifica patru tipuri de activităŃi, cu un grad

relativ de generalitate, care pot fi regăsite în majoritatea sistemelor de probaŃiune, şi anume:

- supravegherea;

- asistenŃa şi consilierea;

- rapoartele de anchetă socială, care includ procesul de evaluare a nevoilor şi a riscului;

- medierea între victimă şi infractor.

Privită din perspectiva funcŃiilor tradiŃionale ale pedepsei, activitatea de supraveghere a

sancŃiunilor sau măsurilor impuse de instanŃă îndeplineşte o funcŃie de constrângere şi de control

a libertăŃii infractorului. De cele mai multe ori, supravegherea este impusă de instanŃă în

momentul condamnării, desfăşurându-se pe perioada executării sentinŃei, însă în unele sisteme

penale poate fi impusă ca alternativă la pedeapsă, fără a fi pronunŃată condamnarea, în acest sens

îndeplinind un rol de deviere.

Activitatea de asistenŃă şi consiliere este cea care răspunde nevoilor infractorului,

ajutându-l pe acesta în procesul de reintegrare socială. În funcŃie de problemele cu care

infractorul se confruntă, asistenŃa şi consilierea poate fi acordată fie de personalul de probaŃiune,

fie de diverşi specialişti. De asemenea, infractorii pot fi incluşi în programe speciale, dezvoltate

pentru probleme precum: dependenŃa de substanŃe (stupefiante, alcool, medicamente), controlul

agresivităŃii, diferite boli mentale care nu înlătura răspunderea penală etc.

Pe lângă aceste două tipuri de activităŃi, personalul de probaŃiune îndeplineşte o alta care

se regăseşte în toate momentele procesului penal, şi anume cea de raportare. La cererea

diferitelor instituŃii (poliŃie, procuratură, instanŃe de judecată, comisii de liberare condiŃionată

etc.), precum şi ca parte integrantă a activităŃii generale de probaŃiune, serviciile realizează o

serie de rapoarte de anchetă, care ajută instituŃiile în procesul de luare a deciziei. O activitate

conexă raportării este cea de evaluare a nevoilor sau a riscului infractorului, în unele Ńări, cum

sunt SUA, Canada ori Anglia şi łara Galilor, existând deja instrumente validate la nivel naŃional.

Cele mai întâlnite servicii pentru victime din cadrul sistemelor de probaŃiune includ

evaluarea impactului infracŃiunii asupra victimei, înştiinŃarea victimei, despăgubirea pierderilor

suferite, elaborarea de rapoarte, protecŃia victimelor, informaŃii privind sistemul justiŃiei penale.

Însă există o tendinŃă clară de dezvoltare a unei activităŃi mai noi, şi anume medierea între

victimă şi infractor. Unele servicii au dezvoltat unităŃi specializate care răspund nevoilor


41

victimelor infracŃiunilor, în timp ce altele încorporează programele orientate pe victimă în

atribuŃiile mai largi ale personalului de probaŃiune. De asemenea, o tendinŃă tot mai nouă este ca

serviciile de probaŃiune să îşi reorienteze întreaga paradigmă către modelul justiŃiei

restaurative18.

A. Supravegherea

Aşa cum am arătat anterior, de cele mai multe ori activitatea de supraveghere începe de îndată ce

instanŃa a condamnat infractorul la o pedeapsă ori sancŃiune comunitară. Supravegherea este

activitatea care stă la baza probaŃiunii, îndeplinind o funcŃie de control şi monitorizare a

îndeplinirii condiŃiilor impuse de instanŃă infractorului. Printre acestea se pot număra: obligaŃia

condamnatului de a se prezenta la întâlniri periodice cu personalul de probaŃiune, interzicerea

frecventării anumitor locuri, anunŃarea oricărei schimbări ce poate avea loc în viaŃa sa

(schimbarea domiciliului, a locului de muncă etc.) şi participarea la diferite grupuri de terapie

sau supunerea la tratamente, în funcŃie de problemele cu care se confruntă (dependenŃă de

droguri, de alcool, controlul agresivităŃii etc.).

Supravegherea este un proces cu etape bine determinate, care începe o dată cu stabilirea

primei întrevederi dintre personalul de probaŃiune şi condamnat. De cele mai multe ori, în cadrul

acestei prime întrevederi infractorul este informat, în scris sau verbal, în legătură cu obligaŃiile

impuse de instanŃă, scopul, obiectivele şi modul de desfăşurare a supravegherii, precum şi

consecinŃele îndeplinirii sau neîndeplinirii obligaŃiilor. Acesta este informat şi în legătură cu

dreptul de a formula plângere în momentul în care consideră că modul în care este realizată

supravegherea îl neîndreptăŃeşte. Prima întrevedere are deci un caracter organizatoric şi

informativ, gradul în care infractorul înŃelege obligaŃiile care i se impun şi drepturile pe care le

are influenŃând derularea ulterioară a supravegherii.

Următorul pas este întocmirea unui plan de supraveghere, în care sunt consemnate

obligaŃiile şi măsurile impuse de instanŃă, durata supravegherii, natura şi frecvenŃa întâlnirilor,

nevoile şi problemele specifice persoanei supravegheate, precum şi persoanele sau instituŃiile cu

care se va colabora. Acest plan poate fi modificat de-a lungul procesului de supraveghere în

funcŃie de schimbările produse în comportamentul infractorului.

Supravegherea propriu-zisă se realizează printr-o multitudine de activităŃi, unele impuse

de instanŃă, altele considerate a fi necesare de către personalul de probaŃiune. Acestea variază în

funcŃie de natura faptei comise, de riscul de recidivă şi de problemele / nevoile cu care se

confruntă infractorul, realizându-se fie prin întâlniri periodice la serviciul de probaŃiune, fie prin

controale neanunŃate la domiciliul infractorului, la locul de muncă al acestuia sau în locurile

unde instanŃa a impus infractorului nefrecventarea. Dacă personalul de probaŃiune consideră că


42

este necesar, supravegherea se poate realiza în colaborare cu organele de poliŃie, diferite

organizaŃii neguvernamentale sau cu voluntari, însă strict în limitele legii.

Modul în care se realizează supravegherea diferă de la un stat la altul, în funcŃie de

legislaŃia în vigoare. Spre exemplu, în Ńări precum Anglia şi łara Galilor, Olanda, Statele Unite

ale Americii sau Suedia, a fost pus la punct un sistem de monitorizare electronică. Acest sistem

constă în ataşarea unui emiŃător infractorului cu ajutorul căruia acesta poate fi localizat.

În Anglia şi łara Galilor, monitorizarea electronică se aplică atât infractorilor cărora

instanŃă le-a impus măsuri comunitare, cât şi deŃinuŃilor eliberaŃi condiŃionat. Monitorizarea

electronică a fost introdusă de Home Office cu scopul19:

- de a restricŃiona libertatea;

- de a împiedica infractorii să mai comită infracŃiuni;

- de a întrerupe paternul infracŃional;

- de a asigura o evidenŃă clară a respectării obligaŃiilor de către infractor.

Indiferent de forma de supraveghere (tradiŃională sau electronică), personalul de

probaŃiune are obligaŃia de a raporta instanŃei încălcarea de către persoana supravegheată a

oricărei obligaŃii care i-a fost impusă sau, şi mai grav, comiterea unei noi infracŃiuni. În acest

moment instanŃa poate revoca probaŃiunea şi trimite infractorul în închisoare. De asemenea,

personalul de probaŃiune are obligaŃia de a informa instanŃa, dacă aceasta o cere, în legătură cu

progresele sau insuccesele înregistrate de infractor, acestea fiind trecute în planul de

supraveghere.

B. AsistenŃa şi consilierea

O altă funcŃie pe care probaŃiunea o îndeplineşte, pe lângă cea de control şi monitorizare a

infractorului, este cea de reabilitare, funcŃie care nu ar putea fi îndeplinită fără activităŃile de

asistenŃă şi consiliere.

Trebuie însă să facem distincŃie între cele două activităŃi – asistare şi consiliere20:

- asistarea reprezintă un demers specializat de acordare de ajutor de către o persoană

specializată unei alte persoane aflate în imposibilitatea temporară sau permanentă de

a-şi rezolva problemele, prin facilitarea accesului la resursele comunităŃii;

- consilierea reprezintă o metodă care facilitează cunoaşterea, dezvoltarea, acceptarea

emoŃională, maturizarea şi mobilizarea optimă a resurselor personale în vederea

formulării şi rezolvării unor probleme specifice şi luării unor decizii.

Atât asistarea, cât şi consilierea implică utilizarea de către personalul de probaŃiune a

unor tehnici de lucru specifice, care urmăresc evaluarea şi analizarea problemelor şi trebuinŃelor

cu care se confruntă infractorul, dar şi stabilirea unor strategii concrete prin care se va realiza


43

reintegrarea socială. O dimensiune importantă a acestor activităŃi este cea de evaluare a nevoilor,

pe care însă o vom aborda mai pe larg în paginile următoare.

Cu toate că nu putem vorbi de toate sisteme de probaŃiune, în unele Ńări asistenŃa şi

consilierea infractorului este realizată atât în mediul deschis (comunitate, familie), cât şi în

mediul închis (în închisoare, centre de reeducare), personalul de probaŃiune colaborând

îndeaproape cu personalul penitenciar. Lucrul cu deŃinuŃii are specificul său, în închisoare

personalul de probaŃiune având în principal rolul de a păstra legătura cu comunitatea şi de a

evalua nevoile deŃinutului pentru o mai bună reinserŃie socială.

În comunitate, obiectivul asistării este reintegrarea socială a infractorului, aceasta fiind

realizată cu ajutorul familiei şi a persoanelor apropiate, dar mai ales prin implicarea şi

participarea activă a infractorului în planificarea şi desfăşurarea intervenŃiei. Personalul de

probaŃiune trebuie să pună la punct un plan de asistare care să cuprindă strategii de rezolvare a

problemelor cu care infractorul se confruntă, cu paşi bine delimitaŃi în timp. Reiterăm faptul că,

pentru a avea succes, intervenŃia necesită participarea activă a infractorului.

Munca de asistare şi consiliere a infractorului nu este întotdeauna realizată de personalul

de probaŃiune. Spre exemplu, dacă există o problemă de dependenŃă infractorul este inclus, cu

consimŃământul acestuia, mai întâi într-un program de dezintoxicare – axat pe tratarea

dependenŃei fizice, apoi într-unul de tratament post-cură – al cărui obiectiv este tratarea

dependenŃei psihice. De cele mai multe ori, includerea în astfel de programe, fie ele pentru

dependenŃă sau alte probleme, reprezintă o condiŃie impusă de instanŃă, monitorizarea

conformării fiind o funcŃie a activităŃii de supraveghere.

Serviciile de probaŃiune pot colabora în munca de asistare şi consiliere şi cu organizaŃii

neguvernamentale sau cu voluntari, care pot completa strategia de asistare prin activităŃi variate,

precum identificarea unui loc de muncă ori recalificarea profesională a infractorilor, sau chiar

terapii de grup şi de familie.

C. Rapoartele de anchetă socială – evaluarea nevoilor şi a riscului

Scopul rapoartelor de anchetă socială este acela de a evalua contextul în care s-a aflat infractorul

la un moment dat, nevoile prezente cu care acesta se confruntă, dar şi riscurile pe care le poate

avea faŃă de propria persoană sau comunitate.

În funcŃie de instituŃia care ordonează realizarea unui raport de anchetă, în acestea sunt

consemnate date despre trecutul infractorului, factorii care au influenŃat sau care pot influenŃa în

viitor comportamentul infracŃional, starea de fapt prezentă, riscul de recidivă, riscul de sinucidere

şi de autovătămare, perspectivele de reintegrare socială, nevoile şi problemele cu care infractorul


44

se confruntă şi eventualele progrese înregistrate. De calitatea, obiectivitatea şi acurateŃea datelor

consemnate în aceste rapoarte depinde buna desfăşurare a celorlalte activităŃi de probaŃiune.

În multe sisteme de probaŃiune, rapoartele de anchetă au un caracter consultativ,

instituŃiile pentru care acestea se întocmesc nefiind obligate să Ńină cont de informaŃiile şi/sau

propunerile furnizate de serviciul de probaŃiune. Însă se pleacă de la premisa că odată ce a fost

cerută o evaluarea, aceasta va conta în procesul de luare a deciziei.

De-a lungul procesului de intervenŃie a serviciilor de probaŃiune, putem distinge între trei

tipuri de evaluări21:

A. Evaluarea iniŃială – care are două finalităŃi distincte: întocmirea unui raport de

evaluare şi schiŃarea unui plan de intervenŃie, sun forma unui plan de supraveghere

sau a sub cea a planului de asistenŃă.

B. Evaluarea continuă – folosită pe perioada intervenŃiei, cu scopul revizuirii planului

de supraveghere în funcŃie de dinamica nevoilor infractorului şi de progresele

obŃinute în activitatea de asistenŃă. Acest tip de evaluare are loc periodic, ca parte

integrantă a activităŃii generale de probaŃiune, fără a fi ordonat de vreo instituŃie. Se

aplică atât persoanelor aflate sub supravegherea serviciilor de probaŃiune, cât şi

persoanelor aflate în custodia unei instituŃii (exemplu: penitenciar, centru de

reeducare etc.) sau a celor aflate în libertate condiŃionată.

C. Evaluarea finală – este realizată la încheierea supravegherii şi urmăreşte pe de o parte

identificarea modului în care infractorul a îndeplinit obligaŃiile impuse în sarcina sa

de către instanŃă, iar pe de altă parte eficienŃa metodelor şi tehnicilor utilizate de

personalul de probaŃiune în activităŃile de supraveghere şi asistenŃă.

Cea mai mare parte a informaŃiilor necesare pentru întocmirea unui raport de evaluare pot

fi identificate fără folosirea unor instrumente speciale. Unele Ńări însă au dezvoltat instrumente

proprii de evaluare a nevoilor şi a riscului infractorului, fiecare tip de evaluare având obiective

diferite. Astfel22:

- evaluarea în vederea determinării nevoilor infractorului ajută serviciile de probaŃiune

să dezvolte strategii de intervenŃie adecvate. În multe cazuri, intervenŃiile reduc probabilitatea

recidivei, identificarea nevoilor criminogene ale unui infractor făcând posibilă asigurarea unui

tratament adecvat şi a suportului pentru îmbunătăŃirea şanselor pentru succes;

- evaluarea unui infractor pentru a determina riscul acestui de comitere a unei noi

infracŃiuni este un instrument important în promovarea siguranŃei publice. Evaluarea riscului

poate ajuta serviciile de probaŃiune să îşi focalizeze resursele pe infractorii care au nevoie de mai

multă supraveghere.


45

Cele mai multe sisteme de probaŃiune care au dezvoltat astfel de instrumente sunt

puternic focalizate pe risc, în timp ce altele includ atât elementele de risc, cât şi pe cele de nevoi.

Echilibrul dintre aceste două elemente depinde de factorii interni şi de priorităŃile serviciilor, dar

reflectă şi disponibilitatea sancŃiunilor şi serviciilor de a răspunde.

Activitatea de evaluare a riscului şi a nevoilor are o evoluŃie paralelă cu restul

activităŃilor de probaŃiune desfăşurate de-a lungul procesului penal. Pe parcursul urmăririi

penale, evaluarea are rolul de a asista organele în luarea deciziei de arestare preventivă, iar în

timpul judecăŃii asigură instanŃei informaŃii care pot fi ulterior folosite de aceasta în

individualizarea sentinŃei. De asemenea, aceste informaŃii pot fi folosite şi mai târziu de

serviciile de probaŃiune în timpul supravegherii, asigurând o monitorizare continuă a progreselor

făcute de infractor.

Din punct de vedere istoric, instrumentele de evaluare au cunoscut o evoluŃie dinamică,

de la simplu la complex, criticile aduse pe parcurs ducând la îmbunătăŃirea lor. Bonta a structurat

instrumentele de evaluare în trei mari generaŃii. Criterii principalele în funcŃie de care acesta a

diferenŃiat aceste generaŃii sunt gradul de obiectivitate, structurarea acestora, indicatorii cuprinşi

în analiză şi relevanŃa în activitatea de reintegrare socială a infractorilor23.

Prima generaŃie de instrumente de evaluare includeau analize subiective şi nestructurate

realizate de diferite persoane, acestea depinzând în mare măsură de modul în care acestea

interpretau contextul de viaŃă al infractorului, motivaŃiile comiterii faptei sau dorinŃa acestuia de

schimbare. De cele mai multe ori persoane diferite estimau riscuri diferite de recidivă aceluiaşi

infractor.

A doua generaŃie de instrumente de evaluare s-au dezvoltat ca urmare a cercetărilor

empirice din anii ‘30 realizate pe diferite populaŃii de infractori. În urma acestor cercetări au fost

identificaŃi mai mulŃi factori care se regăsesc numai în populaŃia de infractori recidivişti, factori

care au fost apoi incluşi într-o scală.

Un exemplu de scală este Salient Factor Score, realizată în SUA în anul 1975, care

include 9 itemi în funcŃie de care deŃinuŃii sunt eligibili pentru liberarea condiŃionată. Un

instrument care foloseşte aceleaşi principii este folosit în prezent şi în Marea Britanie - OGRS

(Offender Group Reconviction Scale)24.

Aceste tipuri de instrumente şi ele supuse criticilor, în principal datorită faptului că includ

numai factori statici (numiŃi şi actuariali) care Ńin de istoria infracŃională a individului. Ele se

bazează pe prezicerea probabilităŃii de apariŃie a unui comportament la un individ pornind de la

probabilitatea de apariŃie a comportamentelor altora aflaŃi în situaŃii similare. Printre aceşti

factori putem enumera25:

- vârsta la prima condamnare;


46

- vârsta actuală;

- vârsta la care a comis prima infracŃiune;

- perioada de timp între infracŃiuni;

- numărul de pedepse custodiale;

- numărul de condamnări anterioare;

- tipul infracŃiunilor curente;

- sex.

O altă critică adusă analizei statice este aceea că rezultatul evaluării nu arăta cum poate fi

modificat sau ce strategii trebuiesc urmate pentru prevenirea comportamentului infracŃional. De

asemenea, fiind instrumente construite pe baza studiilor grupurilor de infractori nu prezic cu

aceeaşi acurateŃe riscul la nivel individual.

Aceste critici au dus la dezvoltarea unei a treia generaŃie de instrumente, care evaluează

în paralel atât riscul infractorului faŃă de propria persoană sau comunitate, cât şi nevoile cu care

acesta se confruntă. Premisa de la care se pleacă este că rezolvarea nevoilor infractorului duce la

diminuarea riscului de recidivă sau a riscului de autovătămare.

Noii factori folosiŃi într-o astfel de evaluare au fost denumiŃi factori dinamici,

incluzând26:

- cariera infracŃională;

- relaŃii interpersonale / familiale;

- locuinŃă / vecini;

- situaŃia financiară;

- situaŃia profesională / educaŃională;

- timpul liber;

- caracteristici de personalitate;

- sănătate psihică şi fizică;

- adicŃii.

Un exemplu de instrument care se bazează pe evaluarea risc / nevoie este The Level of

Service Inventory - revised (LSI-r) din Marea Britanie27. Aceasta a avut la bază un instrument

creat de ministrul serviciilor corecŃionale din Ontario la începutul anilor ‘80. Un instrument

similar este Community Risk / Needs Management Scale, elaborat de Motliuk în anul 199328.

Aceste tipuri de instrumente aduc în prim plan obiectivele intervenŃiei, fiind elaborat un

nou principiu în activităŃile de probaŃiune, şi anume principiul riscului. În linii generale, acest

principiu “accentuează importanŃa combinării nivelului riscului de recidivă cu intensitatea

programelor de reabilitare”29.


47

În principiu, un instrument de evaluare a nevoilor şi a riscului bine dezvoltat şi testat care

încorporează în calcul scorului de risc evaluarea nevoilor criminogene ar trebui să prezică riscul

de recidivă cu o mai mare precizie decât scalele din generaŃia a doua, să ajute practicienii în

identificarea factorilor de risc dinamici, care dacă sunt schimbaŃi pot contribui la reducerea în

viitor a recidivei, şi să măsoare, prin administrări repetate, dacă schimbările care afectează

comportamentul infracŃional au loc în timpul supravegherii30.

Însă şi aceste instrumente au fost supuse criticilor, cea mai mare parte a lor referindu-se

la faptul că:

- nu includ şi factori protectivi (suportul familial, abilităŃile sociale, motivaŃia pentru

schimbare etc.);

- sunt sensibile la diferenŃele culturale (este şi motivul pentru care aceste instrumente nu

pot fi folosite decât în Ńara pentru care au fost dezvoltate);

- nu precizează cu ce tip de infracŃiune se va recidiva şi în ce circumstanŃe.

Elaborarea unui instrument de estimare a riscului şi a nevoilor trebuie deci să Ńină cont de

toŃi aceşti factori. De asemenea, trebuie reŃinut faptul că cea mai mare parte a activităŃii de

evaluare este continuă, de ea depinzând în mare măsură succesul intervenŃiei.

D. Medierea victimă-infractor

Activitatea de mediere între victimă şi infractor este una dintre cele mai clare expresii ale justiŃiei

restaurative. Cea mai mare parte a sistemelor actuale de justiŃie penală sunt orientate primordial

pe infractor, cu o perspectivă retributivă care vede infracŃiunea ca un prejudiciu adus statului şi

oferă puŃin ajutor victimelor. JustiŃia restaurativă oferă un cadrul foarte diferit pentru înŃelegerea

infracŃiunii şi victimizării, trecând peste focalizarea pe infractor. Perspectiva restaurativă

identifică în procesul penal trei actori principali – victimele, comunităŃile victimizate şi

infractorii – infracŃiunea fiind înŃeleasă ca o daună împotriva persoanelor, iar nu ca un prejudiciu

adus statului31.

Medierea victimă-infractor este un proces care asigură victimelor interesate oportunitatea

de a se întâlni cu infractorul într-un context sigur şi organizat. Scopul este de a-l face pe infractor

direct responsabil în timp ce se asigură sprijin şi asistenŃă victimelor. Cu ajutorul mediatorilor,

victima are oportunitatea32:

- să îi facă cunoscut infractorului felul în care a afectat-o infracŃiunea;

- să primească răspunsuri la întrebările pe care le are;

- să se implice direct în dezvoltarea unui plan restaurativ care să îl tragă la răspundere pe

infractor din punct de vedere financiar pentru daunele pe care le-a provocat.


48

Activitatea de mediere, văzută ca un concept mai larg, este folosită într-un număr mare

de situaŃii conflictuale, cum sunt cazurile de divorŃ şi de custodie a copiilor, disputele dintre

membrii unei comunităŃi sau alte conflicte care duc la procese civile. În astfel de situaŃii, se

spune că cele două părŃile se află în dispută, ipoteza fiind că ambele contribuie la conflict şi deci

ambele trebuie să facă un compromis pentru a se ajunge la un acord. Deseori, medierea în astfel

de cazuri este focalizată pe ajungerea la o înŃelegere, existând mai puŃin interes pentru discuŃii

legate de modul în care conflictul afectează vieŃilor celor aflaŃi în dispută33.

Medierea victimă-infractor implică părŃi care nu se află într-o dispută. General vorbind,

este clar faptul că una dintre părŃi a comis o infracŃiune şi a recunoscut acest fapt, în timp ce

cealaltă parte a fost victimizată. Deci, problema vinovăŃiei sau a nevinovăŃiei nu este elementul

medierii. Nici nu există vreo aşteptare din partea victimei să facă un compromis sau să ceară mai

puŃin decât are nevoie pentru a-şi acoperi pierderile. Deşi multe alte tipuri de mediere sunt

orientate către realizarea unei înŃelegeri, medierea victimă-infractor este în principal orientată

către dialog, cu accent pe împuternicirea victimei, tragerea la răspundere a infractorului şi

repararea pierderilor. Cea mai mare parte a şedinŃelor de mediere între victimă şi infractor (mai

mult de 95%) au ca rezultat atingerea unui acord34.

În ceea ce priveşte impactul pe care programele de justiŃie restaurativă, şi a activităŃii de

mediere în particular, îl pot avea asupra victimelor, în ultimii zece ani au fost realizate o serie de

studii în Ńările în care au fost implementate.

Astfel, victimele sunt în general în favoarea programelor de justiŃie restaurativă, cu

condiŃia ca participarea să fie pe deplin voluntară. Victimele Ńin la faptul că aceste programe le

recunosc interesele şi le răspund nevoilor. De cele mai multe ori, aceste servicii au sarcina de a

înştiinŃa victimelor în legătură cu progresele cazurilor lor şi le oferă posibilitatea de a cere

despăgubiri. De asemenea, victimele Ńin la ideea că infractorii sunt traşi la răspundere pentru

faptele lor35.

Motivele principale pentru care victimele participă în programele de justiŃie restaurativă

sunt: pentru a cere despăgubiri, pentru a ajuta infractorul, pentru a confrunta cu infractorul în

legătură cu consecinŃele infracŃiunii şi pentru a pune întrebări legate de motivul comiterii faptei.

Interesant este faptul că, indiferent de gravitatea infracŃiunii, motivele date de victime pentru

participarea în aceste programe rămân constante. În ceea ce priveşte motivele pentru care

victimele refuză să participe în programe de justiŃie restaurativă, acestea se axează în principal pe

faptul că nu cred că merită efortul (pierderea este prea mică sau prea neînsemnată), se tem de

infractor, sunt prea supăraŃi pe infractor sau nu cred în sinceritatea acestuia36.

Cea mai mare parte a studiilor însă au demonstrat că majoritatea victimelor care au

participat în programe de justiŃie restaurativă sunt mulŃumite de experienŃă. Totuşi, faŃă de


49

infractori, victimele tind să fie mai puŃin mulŃumite. Mai mult, faŃă de victimele ale căror cazuri

au fost rezolvate în sistemul de justiŃie penală tradiŃională, nu există o dovadă clară care să ducă

la concluzia că programele de justiŃie restaurativă sporesc mulŃumirea victimelor. În mod clar,

aceste programe nu reprezintă un panaceu pentru victime37.

În ciuda pierderilor suferite, majoritatea victimelor care participă în programe

restaurative simt că au câştigat de pe urma lor. Beneficiile pentru victime implică repararea

daunelor, precum şi beneficii psihologice. Despăgubirea este importantă în particular victimelor

infracŃiunilor de proprietate. În ceea ce priveşte beneficiile psihologice, majoritatea victimelor

trec printr-o fază de căutare a explicaŃiei comiterii infracŃiunii. Cu toate că majoritatea

cercetărilor nu identifică impactul participării victimelor în programele restaurative asupra

bunăstării psihologice, există dovezi că întâlnirea cu infractorul ajută victimele infracŃiunilor cu

violenŃă să facă faŃă furiei38.


50

II.5. Sisteme de probaŃiune – patru modele

Putem spune că există tot atâtea sisteme de probaŃiune câte Ńări sunt, şi acest fapt pentru că

fiecare sistem de drept a înŃeles să reglementeze probaŃiunea în felul său, în funcŃie de criterii,

printre care39: rolul pe care sistemul penal îl are în acel stat, semnificaŃia pe care o are pedeapsa,

percepŃia socială a acesteia, locul pe care îl are individul în societate.

Cu toate acestea, cel puŃin la nivel european putem identifica o serie de sarcini comune

tuturor serviciilor de probaŃiune40:

� să asigure autorităŃile judiciare şi alte autorităŃi cu informaŃii de înaltă calitate şi

angajamente de asistare a lor în decizii şi pronunŃarea sentinŃelor;

� să dezvolte, organizeze şi supravegheze măsurile şi sancŃiunile comunitare şi să

asigure că acestea sunt implementate eficient;

� să furnizeze sprijin practic, social şi psihologic şi supraveghere bazată pe metodele de

asistenŃă socială la orice nivel, pe perioada contactului infractorului cu sistemul de justiŃie

penală;

� să promoveze, să furnizeze şi să faciliteze dezvoltarea programelor de asistenŃă pentru

persoanele acuzate de la data acuzării;

� să împiedice infractorii să recidiveze, în înŃelesul cel mai larg posibil, consolidându-le

încrederea în sine şi autodisciplinarea, ca şi întărirea capacităŃii de autoevaluare în contextul

social, astfel încât să îşi poată folosi experienŃa proprie în practică;

� să contribuie la siguranŃa societăŃii prin stimularea infractorilor să devină membri care

respectă legea, prin supravegherea şi monitorizarea eficientă a infractorilor, astfel încât riscul de

recidivă să fie redus şi să dezvolte acele abilităŃi care contribuie la dezvoltarea unui stil de viaŃă

pozitiv şi îl integrează / reintegrează social;

� să sprijine persoanele reŃinute şi să le asiste în timpul pregătirilor pentru eliberare;

� să controleze şi să supravegheze toate condiŃiile aplicate infractorilor;

� să implice interesele semnificative ale comunităŃii, organizaŃiilor guvernamentale şi

neguvernamentale, companiilor şi rezidenŃilor locali în planificarea şi conducerea proiectelor de

probaŃiune şi înlesnirea pentru funcŃionarea sancŃiunilor şi măsurilor comunitare;

� să acorde asistenŃă infractorilor, familiilor lor pentru a menŃine şi îmbunătăŃi relaŃiile

dintre aceştia şi pentru eliminarea dificultăŃilor care pot împiedica integrarea lor socială.


51

A. Anglia şi łara Galilor

În anul 2001, Ministerul de Interne (Home Office) a restructurat în întregime serviciul de

probaŃiune din Anglia şi łara Galilor, transformându-l într-un serviciu naŃional, finanŃat în

întregime din fonduri guvernamentale. În anul 2004 sistemul de administrare a justiŃiei penale

din această Ńară a trecut printr-o nou proces de reorganizare, managementul serviciului

penitenciar şi al celui de probaŃiune fiind trecut în atribuŃia unei singure instituŃii – Serviciului

NaŃional de Management al Infractorilor (National Offender Management Service).

Organizare instituŃională

În momentul de faŃă, probaŃiunea ca sistem de administrare a măsurilor şi sancŃiunilor

comunitare se desfăşoară prin intermediul a patru instituŃii independente, care răspund direct

Ministerului de Interne.

Serviciul NaŃional de Management al Infractorilor41 (National Offender Management

Service) a fost înfiinŃat în anul 2004. Acesta este rezultatul unei evaluări realizate la cererea

Ministerului de Interne asupra serviciilor corecŃionale, în urma căreia au fost identificate

neajunsuri majore atât în munca închisorilor, cât şi în cea a serviciilor de probaŃiune. De

asemenea, rezultatele evaluării au evidenŃiat o serie de modificări ale modului de sancŃionare,

manifestate prin creşterea cazurilor referite închisorilor şi probaŃiunii în paralel cu scăderea

sancŃionărilor prin pedeapsa amenzii.

NOMS a fost înfiinŃat cu scopul de a da continuitate procesului penal prin unificarea

strategiei serviciilor corecŃionale, având şi rolul de asigurare a unei implementări eficiente a

sancŃiunilor impuse de curte. Accentul cade pe procesul continuu de lucru cu infractorul. NOMS

este responsabil şi cu proiectarea intervenŃiilor serviciilor corecŃionale, urmărind ca obiectiv final

reducerea recidivei şi protejarea publicul larg.

Serviciul NaŃional de ProbaŃiune42 (National Probation Service) a fost înfiinŃat în anul

2001 prin Legea JustiŃiei Penale şi a Serviciilor CurŃii. Acesta este organizat în 42 de servicii de

probaŃiune, incluzându-l şi pe cel din Londra, jurisdicŃia acestora suprapunându-se cu cea a

forŃelor de poliŃie. Obiectivele principale pe care NPS le urmăreşte sunt protejarea publicului,

reducerea recidivei, sancŃionarea infractorilor în comunitate, creşterea gradului de conştientizare

a efectelor infracŃiunii în rândul infractorilor şi reintegrarea socială a acestora.

Pentru perioada 2005-2005, NPS şi-a propus următoarele priorităŃi cheie:

- să contribuie la dezvoltarea NOMS şi delimitarea graniŃei între management şi

intervenŃie; în acest sens, fiecare NPS va trebui să se reorganizeze pentru a stabili o delimitare

clară între activitatea de management şi cea de intervenŃie;


52

- să continue colaborarea cu alte agenŃii din sistemul de justiŃie penală pentru a asigura

siguranŃa publicului;

- să implementeze la nivel naŃional, regional şi local “Planul naŃional de reducere a

recidivei”, prin asigurarea unei game variate de intervenŃii.

În fiecare an serviciul de probaŃiune supraveghează în medie în jur de 175.000 de

infractori. Aproximativ 90% sunt bărbaŃi, iar 10% sunt femei. PuŃin peste un sfert dintre cei care

execută o sancŃiune comunitară sunt infractori cu vârsta între 16 şi 20 de ani şi mai puŃin de trei

sferturi au peste 21 de ani. Aproximativ 70% din infractorii supravegheaŃi sunt condamnaŃi la

sentinŃe comunitare, în timp ce 30% sunt condamnaŃi la pedeapsa închisorii, cu o perioadă de

supraveghere în comunitate ca parte din sentinŃă.

Inspectoratul de ProbaŃiune43 (Her Majesty Inspectorate of Probation) este un

organism independent, înfiinŃat de Ministerul de Interne, care raportează direct secretariatului

acestuia. Principalele atribuŃii pe care le are:

- să realizeze rapoarte de evaluare privind activitatea şi performanŃa NPS, precum şi a

Echipelor de Lucru cu Tinerii Infractori (Youth Offending Teams);

- să realizeze rapoarte de evaluare, în colaborare cu Inspectoratul pentru Închisori (HM

Inspectorate of Prisons), asupra eficienŃei NOMS;

- să contribuie la îmbunătăŃirea performanŃei NPS, NOMS şi YOTs;

- să contribuie la implementarea politicilor şi la eficientizarea furnizării serviciilor prin

recomandări şi diseminarea de bune practici către personalul Ministerului de Interne,

Comitetului pentru Tinerii Infractori (Youth Justice Board), Comitetelor de ProbaŃiune şi YOTs;

- să promoveze activ egalitatea şi problemele de diversitate în NPS, NOMS şi YOTs;

- să contribuie la eficientizarea sistemului de justiŃie penală în general, mai ales prin

colaborarea cu alte inspectorate din justiŃia penală şi din Guvern.

Avocatul Poporului pentru Închisori şi ProbaŃiune44 (Prisons and Probation

Ombudsman) este numit de Secretariatul Ministerului de Interne şi anchetează plângerile din

partea deŃinuŃilor, a infractorilor aflaŃi în probaŃiune sau ale celor împotriva cărora au fost depuse

plângeri. Avocatul Poporului este independent de Serviciul Închisorilor şi de NPS. Această

funcŃie este în prezent ocupată de Stephen Shaw, împreună cu o echipă de asistenŃi, inspectori şi

alt personal care îl sprijină. De asemenea, Avocatul Poporului este responsabil şi cu anchetarea

deceselor deŃinuŃilor, a persoanelor din centrele de probaŃiune sau a celor din centrele de detenŃie

pentru imigranŃi.


53

Servicii oferite

Perioada anilor 2002-2003 a însemnat pentru sistemul de justiŃie penală din Anglia şi łara

Galilor o reorientare a politicii prin adoptarea unei noi lege a justiŃiei penale (Criminal Justice

Act 2003), prin reforma poliŃiei (Police Reform Act 2002) şi prin reorganizarea instanŃelor de

judecată (Courts Act 2003). Aceste reforme pun victima în centrul serviciilor oferite, dau poliŃiei

şi procuraturii instrumentele de care au nevoie pentru a face dreptate, asigură sancŃiuni mai aspre

dar eficiente, care să reducă infracŃionalitatea, şi introduc noi măsuri care să permită reabilitarea

cu succes a infractorilor45.

Criminal Justice Act 2003 acoperă reglementări în domeniul justiŃiei pentru adulŃi (cu

vârsta peste 18 ani), reprezentând principalul act legislativ care ghidează activitatea NPS şi

NOMS în Anglia şi łara Galilor. Principalele activităŃi ale serviciilor de probaŃiune includ46:

� realizarea rapoartelor presentenŃiale (pre-sentence report);

� supravegherea unui ordin comunitar (community order) şi a condiŃiilor acestuia:

� muncă neremunerată;

� realizarea unei activităŃi;

� includerea într-un program;

� interzicerea unei activităŃi;

� interdicŃia de a ieşi din casă după o anumită oră (curfew);

� interdicŃia de a frecventa anumite locuri (exclusion);

� internarea într-un centru rezidenŃial (residence);

� tratament psihologic;

� tratament privind consumul de droguri;

� tratament privind consumul de alcool;

� supraveghere intensivă;

� frecventarea unui centru de zi.

� supravegherea unui ordin custodial de până la 12 luni:

� ordin custodial cu suspendare (custody minus);

� custodie intermitentă.

Rapoartele presentenŃiale (PRS) sunt întocmite cu scopul de a furniza instanŃei

informaŃii despre infractor şi infracŃiunea comisă, precum şi de a asista instanŃa în identificarea

celei mai potrivite sancŃiuni (custodiale sau comunitare). PRS este cerut în orice cauză penală, cu

excepŃia celor în care instanŃa nu îl consideră a fi necesar. PRS poate fi prezentat instanŃei sub

formă orală sau scrisă, în cel din urmă putând fi cerut în regim de urgenŃă, caz în care personalul

de probaŃiune nu va evalua şi riscul de recidivă.


54

Ordinul comunitar (CO) este impus adulŃilor care au comis infracŃiuni şi nu poate fi mai

mare de 3 ani. Este obligatorie impunea în paralel a cel puŃin uneia din cele 12 condiŃii

enumerate mai sus. CondiŃiile ordinului comunitar pot fi combinate numai dacă sunt compatibile

între ele, sunt potrivite pentru infractor, nu contrazic religia infractorului, programul acestuia de

muncă sau educaŃie, iar restrângerea libertăŃii este proporŃională cu gravitatea faptei.

Ordinul custodial (CS) reprezintă o sentinŃă privativă de libertate de până la 12 luni.

Supravegherea acestuia de către serviciile de probaŃiune se face în două cazuri: atunci când

ordinul custodial este suspendat sau când este impusă o custodie intermitentă.

Suspendarea unui ordin custodial se poate face pe o perioadă între 6 luni şi 2 ani. Pe

perioada suspendării instanŃa impune una sau mai multe condiŃii dintre cele 12 care pot fi ataşate

ordinului comunitar. Cu toate acestea, legea prevede că în cazul suspendării unui ordin custodial,

condiŃiile impuse trebuie să fie mai severe decât în cazul unui ordin comunitar.

Custodia intermitentă reprezintă o sentinŃă privativă de libertate de până la 12 luni care

este executată intermitent, fie la sfârşit de săptămână, fie în anumite zile din timpul săptămânii.

În perioadele de libertate, infractorul se află în ceea ce se numeşte “permisie” sub supravegherea

NPS. De asemenea, în timpul permisiilor instanŃa poate impune infractorului una sau mai multe

din următoarele condiŃii suplimentare:

� muncă neremunerată;

� realizarea unei activităŃi;

� includerea într-un program;

� interzicerea unei activităŃi;

� interdicŃia de a părăsi domiciliul după o anumită oră (curfew);

� interdicŃia de a frecventa anumite locuri (exclusion);

� supraveghere intensivă;

� frecventarea unui centru de zi, în cazul infractorilor cu vârsta sub 25 de ani.

JustiŃia penală pentru minori

JustiŃie penală pentru minori din Anglia şi łara Galilor se realizează prin instituŃii diferite faŃă de

cele ale adulŃilor, rolul principal jucându-l Comitetul pentru Tinerii Infractori (Youth Justice

Board)47. YJB este un organism public non-departamental, alcătuit din 12 membri numiŃi de

Secretariatul Ministerului de Interne. AtribuŃiile acestei instituŃii sunt:

- de a oferi consultanŃă Ministerului de Interne privind funcŃionarea şi standardele

sistemului de justiŃie pentru minori;

- de a monitoriza performanŃa sistemului de justiŃie pentru minori;

- de a administra instituŃiile în care copiii şi tinerii execută sancŃiuni custodiale;


55

- de a promova şi dezvolta o practică eficientă;

- de a finanŃa autorităŃile locale şi alte organisme;

- de a autoriza realizarea de cercetări şi a disemina rezultatele.

Alte instituŃii prin intermediul cărora este realizată justiŃia pentru minori includ Echipele

de Lucru cu Tinerii Infractori (Youth Offending Teams), poliŃia, tribunalele pentru minori şi

instituŃiile în care tinerii sunt ŃinuŃi în custodie. De asemenea, YJB şi YOTs lucrează îndeaproape

cu NPS şi NOMS pentru a asigura coerenŃa necesară sistemului de justiŃie penală în general.

YOTs reprezintă cheia succesului în sistemul de justiŃie pentru minori. Există câte o

astfel de echipă în cadrul fiecărei autorităŃi locale din Anglia şi łara Galilor. Echipele sunt

alcătuite din reprezentanŃi ai poliŃiei, serviciilor de probaŃiune, serviciilor sociale, de sănătate, de

educaŃie, de lucru cu persoanele consumatoare de droguri sau alcool, precum şi din partea

serviciilor custodiale. Fiecare YOTs este condus de un manager responsabil cu coordonarea

serviciilor pentru tinerii infractori.

Pentru că YOTs încorporează reprezentanŃi din partea mai multor servicii, acestea pot

răspunde nevoilor tinerilor infractori într-un mod comprehensiv. Echipele identifică nevoile

fiecărui infractor tânăr folosind instrumente de evaluare a nevoilor, precum şi riscurile pe care

aceştia le pot avea faŃă de comunitate şi propria persoană. Acest fapt permite YOTs să identifice

cele mai potrivite programe care răspund nevoilor infractorilor tineri, cu scopul de a preveni

recidiva în rândul acestora.

Un accent foarte mare este pus pe prevenirea infracŃionalităŃii în rândul minorilor, însă în

cazul săvârşirii unei infracŃiuni de către un minor există o gamă foarte largă de măsuri sau

sancŃiuni care pot fi impuse. Principiul care orientează procesul de luare a deciziei privind o

sentinŃă este de a folosi cu prioritate sancŃiunile şi măsurile comunitare în locul privării de

libertate. InstanŃa poate alege, în funcŃie de gravitatea faptei, una următoarele tipuri de sancŃiuni:

� sancŃiuni custodiale (închisoare sau închisoare combinată cu supraveghere intensivă);

� sancŃiuni comunitare:

� ordin de control şi supraveghere intensivă (intensive supervision and surveillance

programme);

� ordin de supraveghere;

� ordin combinat de sancŃionare şi reabilitare comunitară;

� ordin de sancŃionare comunitară;

� ordin de reabilitare comunitară;

� ordin de planificare a activităŃii;

� ordin de prezentare la un centru de zi;

� ordin de referire la YOTs;


56

� ordin de reparare;

� amendă;

� amânare condiŃionată a sentinŃei (conditional discharge);

� iertare (absolute discharge).

Cea mai severă sancŃiune necustodială aplicabilă tinerilor infractori este ordinul de

control şi supraveghere intensivă. Acesta combină supravegherea minorului în comunitare cu

activităŃi de identificare şi combatere a factorilor care au contribuit la comportamentul

infracŃional al minorului. ISSP este impus minorilor care au săvârşit infracŃiuni repetate şi celor

care comit infracŃiuni cu un grad ridicat de pericol social.

Ordinul de supraveghere poate fi însoŃit de o serie de condiŃii, pentru infracŃiunile mai

grave, care sunt numite activităŃi specifice. Acestea pot include participarea într-un program

ISSP, tratament pentru consumul de droguri, curfew sau internarea într-un centru rezidenŃial. De

asemenea, minorului îi sunt impuse şi condiŃii din partea YOTs, care pot include repararea

daunei produse sau participarea în programe de management al agresivităŃii.

Ordinul de reabilitare presupune supravegherea infractorului minor de către un YOT şi

poate include activităŃi restaurative, de îndreptare comportamentală sau participarea într-un

program ISSP. Ordinul de sancŃionare comunitară presupune realizarea de către minorul

infractor a unei munci neremunerate în folosul comunităŃii, din domenii precum tâmplăria,

îngrijirea spaŃiilor verzi sau lucrul cu persoanele în vârstă sau vulnerabile. Ordinul combinat de

sancŃionare şi reabilitare comunitară implică elemente din cele două ordine menŃionate

anterior.

Ordinul de planificare a activităŃii reprezintă un program intensiv, desfăşurat în

comunitate şi supravegheat de YOT. Programul este dezvoltat special de YOT pentru a răspunde

nevoilor şi riscului minorului infractor, şi poate include activităŃi restaurative, educative şi de

pregătire profesională, participarea în activităŃile unui centru de zi sau în alte programe.

Ordinul de prezentare la un centru de zi este de obicei supravegheat de poliŃie şi

presupune un regim de disciplină, de pregătire fizică şi a aptitudinilor sociale.

Ordinul de referire către un YOT este obligatorie pentru orice minor care se declară

vinovat şi se află la prima abatere, excepŃie făcând cazurile în care instanŃa impune o sancŃiune

custodială, o amendă sau iertarea. Acest ordin implică participarea minorului la o întâlnire în

care sunt chemaŃi părinŃii şi victima, scopul fiind încheierea unui contract care se urmăreşte

repararea daunelor produse şi rezolvarea problemelor care au dus la comportamentul

infracŃional. SancŃiunea este executată în momentul în care termenii contractului au fost

îndepliniŃi.


57

Ordinul de reparare este impus cu scopul de a-l face pe minor să înŃeleagă consecinŃele

faptelor sale şi să îşi asume responsabilitatea comportamentului său. Presupune repararea daunei

produse victimei sau comunităŃii din care face parte.

Amenda trebuie să reflecte atât gravitatea infracŃiunii, cât şi posibilităŃile financiare ale

familiei infractorului. Plata cade în responsabilitatea părinŃilor.

Amânarea condiŃionată a sentinŃei presupune condamnarea imediată a minorului şi

suspendarea acesteia cu condiŃia de a nu mai comite alte infracŃiuni. Iertarea presupune

admiterea vinovăŃiei de către minor, fără aplicarea unei alte sancŃiuni. De obicei este acordată

pentru fapte uşoare minorilor care se află la prima abatere.

Toate sancŃiunile comunitare pot fi însoŃite de unul sau mai multe condiŃii:

� interdicŃia de a ieşi din casă după o anumită oră (curfew);

� ordin parental – este o condiŃie impusă părintelui de supraveghere a copilului minor (nu

implică cazier pentru părinte, însă încălcarea acesteia este considerată o infracŃiune şi poate

rezulta în condamnare);

� ordin de tratament şi testare pentru consumul de droguri.

JustiŃia restaurativă

Anglia şi łara Galilor este un exemplu în ceea ce priveşte implementarea paradigmei justiŃiei

restaurative, reforma sistemului la care asistăm în momentul de faŃă aducând în centrul actului de

justiŃie nevoile victimelor. Strategia Guvernului48 urmăreşte să faciliteze folosirea justiŃiei

restaurative în sistemul de justiŃie penală şi să asigure o bună calitate a serviciilor pentru victime.

Guvernul sprijină implementarea paradigmei restaurative pentru că duce la atingerea unor

obiective. Victimele vor avea mai multă vizibilitate în sistemul de justiŃie penală, vor putea să se

exprime asupra impactului real pe care l-a avut infracŃiunea şi vor putea primi explicaŃii şi

despăgubiri de mai multă însemnătate. Cercetările sugerează faptul că cel puŃin 75% din

victimele care participă în procesul penal sunt mulŃumite să au făcut-o.

JustiŃia restaurativă pentru adulŃi poate fi folosită într-o largă arie de conflicte, de la

comportamente antisociale cu un grad redus de pericol social, până la cele mai grave infracŃiuni.

Conform noilor reglementări din Anglia şi łara Galilor, justiŃia restaurativă îşi găseşte

implementarea în următoarele faze ale procesului penal49:

- pre-urmărire penală: avertismentele date de poliŃie sau programele comunitare de

prevenire a infracŃionalităŃii;

- pre-sentenŃial: programele de justiŃie restaurativă pot fi implementate înainte de

condamnare (sentinŃa poate fi suspendată);


58

- post-sentenŃial: la cererea victimei sau infractorului (programele sunt asigurate de

serviciile de probaŃiune sau de penitenciare).

Există şi programe pilot de justiŃie restaurativă care evaluează posibila implementare a

acesteia într-o serie de sancŃiuni comunitare.

În ceea ce priveşte sistemul de justiŃie pentru minori, acesta implementează programe de

justiŃie restaurativă încă din anul 199850. JustiŃia restaurativă este parte integrată a dispoziŃiilor

impuse minorilor, fiind folosită şi în şcoli sau centre rezidenŃiale. YJB a stabilit ca obiectiv

pentru YOTs ca unui procent de cel puŃin 75% din victimele infracŃionalităŃii juvenile să îi fie

oferită participarea la procesul restaurativ şi ca cel puŃin 75% din cei care participă să fie

mulŃumiŃi de acest fapt.

B. FranŃa

EvoluŃia sistemului de probaŃiune din FranŃa a fost caracterizat de unii autori51 “un paradox

original” datorită faptului că serviciile de probaŃiune au în atribuŃii implementarea unei sancŃiuni

penale cu obiectivul de a reintegra în societate infractorul. Acest paradox a stimulat mişcarea

reformei penale din anul 1999 aducând mai aproape actorii implicaŃi în administrarea probaŃiunii

prin crearea unui singur Serviciu penitenciar de reabilitare şi probaŃiune (Service penitentiaire

d’insertion e de probation).


Activitatea de probaŃiune se realizează în cadrul unei reŃele cu trei actori principali52:

Judecătorul de şedinŃă este primul element din reŃeaua activităŃii de probaŃiune, acesta

având rolul de a ordona serviciului de probaŃiune măsura.

TradiŃional activitatea de probaŃiune are un caracter foarte restrictiv, acoperind

următoarele tipuri de sancŃiuni53:

� suspendarea combinată cu probaŃiunea;

� amânarea pronunŃării pedepsei combinată cu probaŃiune;

� munca neremunerată în folosul comunităŃii (travail d’interet general) ca pedeapsă

principală sau complementară, sau ca:

- condiŃie a suspendării;

- liberare condiŃionată;

- interdicŃie de a frecventa anumite locuri;

- asistenŃă post-penală.

Trebuie menŃionat faptul că mai multe rapoarte şi declaraŃii oficiale cu privire la

probaŃiune au subliniat faptul că, înainte de reforma din 1999, în FranŃa conceptul de probaŃiune


59

este strâns legat de munca neremunerată în folosul comunităŃii. În prezent însă, aceasta a lăsat

locul unei noi orientări a politicii penale către managementul riscului, asigurarea protecŃiei

victimei şi a societăŃii, precum şi prevenirea recidivei.

Judecătorul specialist (Juge d’application des peines) este cel care are rolul de a

supraveghea implementarea sentinŃei, totodată stabilind şi planul de tratament individual pentru

fiecare infractor. De asemenea, JAP are responsabilitatea de a:

- stabili orientarea generală a măsurii de probaŃiune implementată de SPIP;

- evalua detaliile practice ale acesteia;

- realiza aceste sarcini în strânsă cooperare şi consultare cu judecătorul care a impus

măsura şi cu serviciul de probaŃiune.

Cu toate acestea, JAP nu are autoritate administrativă şi de organizare a practicii asupra

SPIP, în această privinŃă serviciile de probaŃiune fiind independente54.

Serviciile de probaŃiune sunt structuri unificate care cuprind atât serviciile socio-

educative din penitenciare, cât şi comisiile de probaŃiune care existau înaintea reformei din anul

199955.

Acestea se află direct în subordinea AdministraŃiei Penitenciare, la nivel naŃional fiind

înfiinŃate un număr de 101 SPIP. Fiecare SPIP are un Birou central cu câte trei tipuri de unităŃi

de lucru: de mediu închis, de mediu, de mediu deschis şi mixte care combină mediul închis cu

cel deschis.

Servicii oferite

Obiectivul general pe care îl urmăresc serviciile de probaŃiune din FranŃa este de a oferi

infractorilor, în mod continuu şi eficient, sprijin, îngrijire şi servicii de reabilitare, într-un regim

de tratament care acoperă atât mediul închis, cât şi mediul deschis, şi care combină obiectivele

anterioare ale serviciilor socio-educative şi ale comisiilor de probaŃiune56.

SPIP are definite următoarele atribuŃii57:

� în mediul deschis:

� controlează şi supraveghează toate condiŃiile aplicate de judecătorul de şedinŃă,

în special în următoarele cazuri: suspendarea executării pedepsei combinată cu

probaŃiune, liberare condiŃionată cu TIG, interdicŃia de a frecventa anumite

locuri, amânarea combinată cu probaŃiunea;

� pe durata investigaŃiilor asigură realizarea de rapoarte de anchetă;

� implementează măsurile de reintegrare socială a infractorilor în parteneriat,

dacă este necesar, cu alte organizaŃii publice sau private;

� asistă deŃinutul liberat provizoriu, la solicitarea acestuia;


60

� în mediul închis:

� previne destrămarea familiei şi a reŃelelor comunitare ca rezultat a încarcerării;

� menŃine relaŃiile sociale şi familiale;

� asistă şi pregăteşte deŃinutul pentru liberare.

� generale, aplicabile atât mediului închis, cât şi celui deschis:

� recepŃia, tratamentul individual şi supravegherea infractorilor;

� dezvoltarea şi implementarea reŃelei de parteneriat;

� dezvoltarea unor iniŃiative pozitive concentrate pe:

- reintegrarea socială şi accesul la drepturile sociale ale infractorilor;

- prevenirea recidivei;

- organizarea de cursuri profesionale, educative şi de ocupare a unui loc

de muncă;

- accesul la cultură şi educaŃie în vederea prevenirii analfabetismului;

- tratament medical şi activităŃi sportive în vederea prevenirii abuzului

de droguri şi informării asupra sănătăŃii.

� suport judiciar, întocmirea de rapoarte pentru asistarea deciziei şi

implementarea şi dezvoltarea iniŃiativelor de supraveghere.


Sistemul de justiŃie penală din FranŃa a dezvoltat o structură de administrare separată a justiŃiei

penale pentru minori. Astfel, Serviciul de protecŃie a tinerilor reprezintă o colaborare între58:

� judecătorul pentru minori (juge d’enfants);

� JAP;

� conducerea instanŃei pentru minori;

� conducerea ProtecŃiei Judiciare a Tinerilor;

� Serviciul educativ.

Serviciul de protecŃie a tinerilor este responsabil pentru toate aspectele şi problemele

relevante pentru protecŃia tinerilor, având competenŃe să desfăşoare proiecte de cercetare,

investigare şi anchetă, precum şi de a supraveghea activitatea sectorului privat, de a coordona

serviciile publice de reeducare a tinerilor şi infractorilor sau a tinerilor în pericol. Serviciul asistă

judecătorul pentru minori şi coordonează implementarea măsurilor relevante59.


Activitatea de mediere între victimă şi infractor a fost introdusă în FranŃa printr-o serie de

amendamente din anii 1993 şi 1999 la Codul de procedură penală, decrete, circulare


61

departamentale şi declaraŃii de practică făcute de Institutul NaŃional de AsistenŃă a Victimelor şi

Mediere (Institut national d’aide aux victimes et de mediation)60.

Codul de procedură penală, care a intrat în vigoare in 1993, prevede că procurorul poate,

“înainte de a lua o decizie şi cu acordul părŃilor, decide deschiderea unei activităŃi de mediere

dacă este de părere că un asemenea pas ar asigura repararea daunei cauzate victimei, ar rezolva

problemele survenite în urma săvârşirii infracŃiunii şi ar putea duce la reabilitarea

infractorilor”61.

Medierea victimă-infractor este aplicabilă atât adulŃilor, cât şi minorilor. Rezultatul

urmărit este realizarea unei înŃelegeri în care infractorul recunoaşte daunele provocate de fapta sa

şi le despăgubeşte. Oricare ar fi rezultatul, acesta este comunicat procurorului pentru a lua fie

decizia de trimitere în judecată, fie cea de încetare a urmăririi penale. Efectul de deviere a

medierii se aplică doar în etapa de urmărire penală62.

C. Olanda

Din anul 1823, când a fost înfiinŃată ca o instituŃie privată AsociaŃia Olandeză pentru

Ameliorarea Morală a DeŃinuŃilor, sistemul olandez de probaŃiune s-a dezvoltat prin înfiinŃarea

mai multor organizaŃii ale căror activitate s-a focalizat în principal pe trei dimensiuni: vizita

deŃinuŃilor, asigurarea rapoartelor de anchetă socială şi asigurarea asistenŃei post-liberare.

Sistemul olandez de probaŃiune a devenit naŃional în anul 1976, când s-a înfiinŃat

AsociaŃia Generală pentru ProbaŃiune şi AsistenŃă Post-penală, asociaŃie care reunea Societatea

Olandeză pentru Ameliorarea Morală a DeŃinuŃilor, OrganizaŃia Catolică de ProbaŃiune,

OrganizaŃia Protestantă de ProbaŃiune şi AsociaŃia Mijers, o organizaŃie al cărei grup Ńintă era

reprezentată de infractorii cu tulburări psihice. Începând cu anul 1986, sistemul olandez de

probaŃiune a trecut în totalitate în sectorul privat, fiind în prezent finanŃat de către stat63.


În anul 2001, pe fondul unei creşteri a ratei recidivismului, Guvernul olandez a cerut

Ministerului de JustiŃie să dezvolte o nouă strategie pentru combaterea acestuia. Pentru a rezolva

această problemă, Ministerul de JustiŃie, Serviciul Închisorilor din cadrul AgenŃiei NaŃionale a

InstituŃiilor CorecŃionale (Dienst Justitiële Inrichtingen) şi organizaŃiile olandeze de probaŃiune

şi-au unit forŃele pentru a lucra împreună în domeniul reintegrării foştilor deŃinuŃi şi reducerii

ratei recidivismului64.

Astfel a fost creată o nouă strategie naŃională, care s-a numit lanŃul justiŃiei penale şi

care implică pe rând poliŃia, procuratura, sistemul judiciar, DJI, iar în final organizaŃiile de

probaŃiune65. În prezent, activitatea de probaŃiune este asigurată prin intermediul a trei


62

organizaŃii neguvernamentale, finanŃate din bugetul Ministerului de JustiŃie, care funcŃionează la

nivel naŃional66:

FundaŃia Olandeză de ProbaŃiune şi AsistenŃă Post-penală (Stichting Reclassering

Nederland), care:

- acoperă aproximativ 70% din clienŃi;

- are un Director General, 5 filiale de district şi 54 de unităŃi administrative;

- funcŃionează pe baza Regulilor de ProbaŃiune promulgate de statul olandez în anul

1995;

- are responsabilitatea de a se asigura că în fiecare jurisdicŃie de district activităŃile de

probaŃiune sunt furnizate de agenŃiile de probaŃiune.

Departamentul de ProbaŃiune al Armatei Salvării (Salvation Army), care:


- are 2 filiale de district şi 7 unităŃi;

- activităŃile desfăşurate sunt focalizate pe lucrul cu persoanele lipsite de adăpost

(homeless).

FundaŃia Olandeză pentru Tratamentul AdicŃiilor (Stichting Verslavingszorg

Nederland), care:


- are 16 instituŃii afiliate care operează prin intermediul a 50 de unităŃi;

- activităŃile sunt specializate în programe pentru persoane consumatoare de droguri.

Pe lângă lanŃul justiŃie penale, Ministerul de JustiŃie şi DJI au pus la punct un al doilea tip

de strategie numit lanŃul de tratament, care se focalizează pe infractorii cu probleme mentale.

Actorii implicaŃi în acest circuit includ pe rând poliŃia, procuratura, Centrul de Observare

Psihiatrică a Ministerului JustiŃiei (Pieter Baan Centre), sistemul judiciar, Serviciul Închisorilor

şi Departamentul de ProbaŃiune al GGZ Olanda (OrganizaŃia Olandeză de Îngrijire a SănătăŃii

Mentale)67.

GGZ Olanda este o asociaŃie care include un număr mare de organizaŃii care activează în

domeniul sănătăŃii mentale, 16 filiale ale acesteia desfăşurând activităŃi de probaŃiune. Aceste

filiale se organizează într-un Departament de ProbaŃiune, care are ca grup Ńintă persoanele care

au comis infracŃiuni în relaŃie cu diferite dependenŃe (pentru alcool, droguri sau alte substanŃe)68.

O a treia strategie dezvoltată de Ministerul JustiŃiei şi DJI este lanŃul justiŃiei pentru

minori, în interiorul căruia se poate distinge între două tipuri de abordări: justiŃia civilă şi penală.


63

Servicii oferite

FuncŃiile serviciilor de probaŃiune sunt reglementate de statul olandez în secŃiunea 8 din Regulile

de ProbaŃiune elaborate în anul 1995. Aceste reguli stipulează că, activitatea de probaŃiune

trebuie să se desfăşoare pe următoarele planuri69:

� asigurarea asistenŃei timpurii, fiind inclusă realizarea rapoartelor de anchetă socială a

infractorilor pentru poliŃie, procuratură şi judecător, în cazul în care infractorul este arestat şi se

consideră necesară menŃinerea arestului înaintea procesului;

� asigurarea rapoartelor de anchetă socială la cererea diferitelor instituŃii penale, a

infractorului sau la iniŃiativa serviciului de probaŃiune, cu scopul de a ajuta instituŃiile în luarea

deciziilor;

� asigurarea asistenŃei inculpaŃilor şi condamnaŃilor, fie la iniŃiativa instituŃiilor de

probaŃiune, fie la cererea inculpatului sau condamnatului;

� asistarea infractorului în timpul audierilor;

� asistarea infractorului în probleme comportamentale;

� asigurarea activităŃilor de probaŃiune în penitenciare şi alternative la detenŃie, precum

monitorizarea electronică şi ordine de servicii comunitare, inclusiv supravegherea conformării la

ordinele comunitare şi menŃinerea legăturii cu autorităŃile.

AsistenŃa timpurie, în faza urmăririi penale, este o activitatea importantă a serviciilor de

probaŃiune, constând în principal în rezolvarea unor probleme urgente cu care se confruntă

învinuitul / suspectul: contactarea angajatorului, anunŃarea membrilor familiei, asigurarea

medicamentaŃiei, informarea serviciilor sociale etc. De asemenea, personalul de probaŃiune

informează persoana în cauză asupra rolului serviciului de probaŃiune şi încearcă să evalueze

problemele cu care se poate confrunta acesta şi modul în care serviciul de probaŃiune poate

interveni pentru o integrare cât mai rapidă a acestuia în comunitate70.

Raportul de anchetă socială poate fi realizat la cererea învinuitului / suspectului sau,

aşa cum se întâmplă cel mai frecvent, la cererea instanŃei. Un astfel de raport conŃine o viziune

de ansamblu asupra informaŃiilor personale şi trecutului infractorului, precum şi circumstanŃele

care au condus la comportamentul infracŃional. Scopul acestuia este de a informa autorităŃile

despre impactul pe care l-ar putea avea diferite infracŃiuni asupra şanselor de reabilitare a

infractorului. Raportul poate include şi o recomandare din parte personalului de probaŃiune cu

privire la cel mai potrivit tip de pedeapsă, în special atunci când priveşte o sancŃiune de muncă

neremunerată în folosul comunităŃii71.

În cazul în care este dovedită vinovăŃia inculpatului, instanŃa poate impune o serie de

pedepse sau măsuri. Sistemul penal olandez face distincŃie între măsuri şi pedepse. Din categoria

pedepselor fac parte: închisoarea, ordinul de muncă neremunerată în folosul comunităŃii şi


64

amenzile. Măsurile pot fi impuse şi fără condamnarea infractorului, cea mai severă dintre acestea

fiind plasarea într-o instituŃie pentru obligarea la tratament medical. De asemenea, în ceea ce

priveşte pedepsele, instanŃa poate decide impunerea unor condiŃii pe lângă acestea, cum ar fi

supravegherea de către un serviciu de probaŃiune sau acordarea de asistenŃă pentru rezolvarea

unor diferite probleme. Un rol important îl are în executarea muncii neremunerate în folosul

comunităŃii sau în alte sancŃiuni comunitare, dezvoltând planuri de reintegrare şi supraveghere a

infractorilor atunci când este nevoie72.

Personalul de probaŃiune este implicat şi în mediul de detenŃie, acordând asistenŃă şi

sprijin deŃinuŃilor în vederea pregătirii pentru liberare. Această activitate are ca obiectiv

dezvoltarea de abilităŃi sociale infractorilor care să îl ajute mai târziu în găsirea unei slujbe, unor

oportunităŃi de instruire sau în găsirea unei locuinŃe. De asemenea, personalul de probaŃiune este

cel care realizează planul de management al pedepsei în colaborare cu deŃinuŃii şi cu autorităŃile,

asigurând pe cât posibil şi consilierea individuală a infractorilor73.


Aşa cum am arătat anterior, Ministerul JustiŃiei şi DJI au dezvoltat o strategie separată privind

administrarea justiŃiei pentru minori, numită lanŃul justiŃiei pentru minori, în interiorul căruia se

poate distinge între două tipuri de abordări: justiŃia civilă şi justiŃia penală.

De cele mai multe ori, minorii infractori se confruntă cu acelaşi tip de probleme

comportamentale, indiferent în care sistem de justiŃie se află: civil sau penal. Se întâmplă

frecvent ca decizia de plasare într-unul dintre sisteme să fie luată la întâmplare, diferenŃa făcând-

o implicarea părintelui sau a poliŃiei.

În cazul în care minorul infractor este referite sistemului de justiŃie civilă, instanŃa de

judecată îi poate impune un ordin de supraveghere familială. Această măsură este impusă mai

ales în cazul copiilor cu probleme de dezvoltare şi ai căror părinŃi nu sunt pregătiŃi sau capabili

să accepte ajutor. Organismele care supraveghează această măsură se numesc AgenŃii de

Supraveghere Familială. În momentul în care un minor este referit unei asemenea agenŃii, aceasta

poate cere instanŃei plasarea minorului în afara familiei. InstituŃionalizarea acestuia într-un

centru rezidenŃial reprezintă o măsură de ultimă instanŃă şi poate fi luată numai atunci când au

fost epuizate toate din următoarele opŃiuni: plasamentul în cadrul familiei lărgite, plasamentul

într-o familie adoptivă sau plasamentul într-o locuinŃă specială74.

În cazul în care minorul infractor este referit sistemului de justiŃie penală, în faza de

urmărire penală acesta poate să aleagă între a fi judecat sau a-şi recunoaşte fapta (lucru care

implică includerea în programul Halt). Programul Halt (Het ALTernatief – “Alternativa”) este o

iniŃiativă a Ministerului de JustiŃie care urmăreşte reducerea infracŃionalităŃii în rândul tinerilor.


65

Prin procedura Halt tinerii infractori pot repara dauna produsă fără a intra în contact au

autorităŃile judiciare. În cazul în care minorul ajunge în faza de pronunŃare a sentinŃei de

condamnare, instanŃa poate impune fie un ordin de muncă neremunerată în folosul

comunităŃii, fie detenŃie. În ambele situaŃii, serviciile de probaŃiune ale GGZ Olanda sunt cele

care lucrează îndeaproape cu minorii pentru reintegrarea socială a acestora75.


Există patru programe de justiŃie restaurativă care funcŃionează în momentul de faŃă în Olanda:

programul Halt pentru minori, JustiŃia in comunitate (Justice in the neighbourhood), medierea în

vederea compensării şi medierea restaurativă76.

Programul Halt, despre care am vorbit anterior, este o măsură de deviere pentru minori.

Este orientară atât pe victime, cât şi pe infractori, şi oferă minorilor care au încălcat legea o

alternativă la procesul penal. Medierea între victimă şi infractor urmăreşte realizarea unei

înŃelegeri prin care infractorul prestează o muncă neremunerată sau ia parte la un proiect

educaŃional. ÎnŃelegerea poate să presupună şi compensarea victimei sau repararea daunei

produse.

Celelalte trei programe au fost dezvoltate pentru infractorii adulŃi. JustiŃia în comunitate

(JiB) este un program de reconciliere implementat de cele mai multe ori în cartiere mai sărace.

Activitatea se desfăşoară prin intermediul biroului procurorului şi priveşte în principal infracŃiuni

uşoare. Pentru că de cele mai multe ori infractorii şi victimele se cunosc sau trăiesc în aceeaşi

comunitate, pot fi invitaŃi la centrul JiB pentru o întâlnire de mediere. IntenŃia în asemenea cazuri

este ca părŃile să cadă de acord în ceea ce priveşte relaŃia lor viitoare. Este posibil ca infractorul

să acorde o compensaŃie victimei. O mediere cu succes va avea de obicei ca rezultat devierea.

Medierea în vederea compensării, care poate avea şi o natură de deviere, este orientată

în principal pe victimă. Singurul obiectiv pe care îl urmăreşte este ca infractorul să acorde o

compensaŃie victimei şi este aplicabilă în principal oricărui tip de infracŃiune. Poate avea loc în

faza de urmărire penală. O mediere cu succes urmată de plata compensatorie către victimă poate

duce, în cazul infracŃiunilor mai uşoare, la renunŃarea la acuzaŃii. În cazul infracŃiunilor mai

grave, succesul medierii poate fi luat în considerare în momentul alegerii sentinŃei.

Medierea restaurativă este parte a sistemului de justiŃie penală pentru că are loc numai

după impunerea unei sancŃiuni. Este orientată atât pe victimă, cât şi pe infractor şi este aplicabilă

mai ales în cazul infracŃiunilor mai grave, precum tâlhăria, omorul sau violul. Spre deosebire de

medierea în vederea compensării, medierea restaurativă are ca obiectiv reconcilierea “non-

materială” între infractor şi victimă sau familia victimei.


66

D. Statele Unite ale Americii


În SUA, justiŃia penală poate fi considerată mai degrabă un non-sistem decât un sistem din cel

puŃin două motive: nu există un sistem unic, ci o federaŃie cu peste 50.000 de instituŃii la nivel

federal, statal şi local; există interacŃiune între instituŃiile sistemului de justiŃie penală, dar în

general ele funcŃionează independent, deseori intrând în conflict. Deşi există diferenŃe în ceea ce

priveşte modalităŃile în care operează sistemul justiŃiei penale în diferite jurisdicŃii, există şi o

serie de similarităŃi77.

Administrarea probaŃiunii este realizată în diferite moduri pe teritoriul SUA. Guvernul

federal îşi administrează propriul sistem de probaŃiune prin intermediul Administrative Office of

the Courts, fiecare stat având însă responsabilitatea de a determina cum să-şi administreze

propriile activităŃi de probaŃiune78.

Servicii oferite

În prezent, în SUA sunt utilizate cinci tipuri generale de pedepse: amenzile, probaŃiunea,

pedepsele intermediare (diferite pedepse care sunt mult mai restrictive decât probaŃiunea, dar mai

puŃin restrictive şi mai puŃin costisitoare decât încarcerarea), încarcerarea şi pedeapsa cu

moartea79. Judecătorul este liber să stabilească orice sentinŃă doreşte atâta timp cât impune una

sau o combinaŃie dintre cele cinci pedepse, iar durata şi tipul sentinŃei sunt în cadrul limitelor

legale.

ProbaŃiunea face parte dintr-o gamă mai largă de sancŃiuni comunitare, alături de

instituŃiile devierii, recompensării, liberării condiŃionate, centrelor de tranzit “de la jumătatea

drumului” (halfway houses) şi diferitelor prevederi de eliberare temporară din penitenciar sau

închisoarea locală80.

Ultimele două au fost generic incluse în categoria sancŃiunilor intermediare. Caracterul

restrictiv şi severitatea sancŃiunilor intermediare se situează undeva între probaŃiune şi

încarcerare tradiŃională, sau între încarcerarea tradiŃională şi supravegherea tradiŃională a liberării

condiŃionate81.

În SUA din trei adulŃi aflaŃi sub un anumit tip de supraveghere corecŃională, circa 30%

sunt deŃinuŃi în penitenciare sau închisori locale, iar aproximativ 70% execută pedepsele în

comunitate. Aproximativ 2/3 din toate fondurile alocate instituŃiilor corecŃionale sunt cheltuite

pentru administrarea penitenciarelor şi închisorilor locale şi aproape 1/3 este cheltuită pentru

instituŃiile de corecŃie comunitară82.


67

ProbaŃiunea, ca sentinŃă, există sub cinci forme83:

� probaŃiunea directă - infractorul este condamnat numai la probaŃiune, fără încarcerare

sau altă formă de plasament rezidenŃial.

� probaŃiunea prin suspendarea sentinŃei - judecătorul dă o sentinŃă cu executarea ei în

penitenciar sau închisoarea locală pe care apoi o suspendă cu condiŃia ca infractorul să se

comporte bine pe perioada probaŃiunii.

� sentinŃă împărŃită - judecătorul împarte o singură sentinŃă într-o perioadă petrecută în

închisoarea locală şi urmată de supraveghere în probaŃiune.

� probaŃiunea de şoc - include două sentinŃe. Infractorul este mai întâi condamnat la

penitenciar, iar la scurtă perioadă (după aproximativ 120 zile) este rechemat în instanŃă şi plasat

în probaŃiune.

� probaŃiunea rezidenŃială - presupune plasamentul infractorului aflat în probaŃiune într-

un centru de tranzit “de la jumătatea drumului”. De obicei, o persoană aflată în probaŃiune

rezidenŃială îşi petrece prima perioadă într-un centru de tranzit, iar după liberare în probaŃiune, în

comunitatea liberă.

AgenŃiile de probaŃiune realizează trei activităŃi principale: investigaŃia presentenŃială,

supravegherea şi asistarea infractorilor.

InvestigaŃia presentenŃială (presentence investigation) este realizată de personalul de

probaŃiune la cererea judecătorului, de obicei în perioada dintre stabilirea concluziilor sau

pledoariei de vinovat şi stabilirea sentinŃei. PSI cuprinde date despre persoana inculpatului,

despre trecutul şi starea prezentă a acestuia, cu scopul de a estima riscul pentru comunitate şi

nevoile sale de tratament84.

Raportul PSI are o varietate de funcŃii85:

- este folositor în formularea planurilor de supraveghere şi tratament pentru persoanele

care primesc sentinŃe de probaŃiune;

- serveşte ca punct de plecare pentru rapoartele privind progresul persoanelor plasate în

probaŃiune;

- când delincventul este trimis la penitenciar, raportul îi ajută pe funcŃionarii

penitenciarului să afle mai multe despre infractor şi să ia decizii în legătură cu acesta;

- funcŃia cea mai cunoscută şi imediată a raportului PSI este de a-i ajuta pe judecători în

a ajunge la decizia adecvată.

Există două tipuri de condiŃii pe care instanŃa le poate impune unui infractor din

probaŃiune: condiŃii standard (sau generale), aplicabile tuturor persoanelor plasate în probaŃiune,

care se referă în principal la controlul şi supravegherea infractorului, şi speciale, impuse la

discreŃia judecătorului şi a personalului de probaŃiune, fiind proiectate pentru a adresa situaŃia


68

particulară a delincventului (ex: probleme privind tratamentul). În ultimii ani a devenit obişnuit

includerea unei hotărâri de recompensare ca parte a probaŃiunii, atât ca o condiŃie standard, cât

şi ca o condiŃie specială, prin aceasta înŃelegându-se furnizarea de către delincvent victimei sau

comunităŃii bani sau diferite servicii86.

Odată ce infractorii au fost plasaŃi în probaŃiune, serviciile de probaŃiune îşi direcŃionează

atenŃia către supravegherea condiŃiilor impuse de instanŃă şi acordarea de asistenŃă.

Deoarece nu toate persoanele plasate în probaŃiune necesită acelaşi volum şi tip de

supraveghere şi asistenŃă, o sarcină importantă este de a determina ceea ce este adecvat pentru

fiecare client. În ultimii ani această sarcină a fost facilitată de dezvoltarea unor instrumente de

evaluare a riscului şi nevoilor. Odată realizată această evaluare, serviciul de probaŃiune poate

elabora planuri de supraveghere şi tratament pentru clienŃii săi, în acestea specificându-se

detaliat condiŃiile probaŃiunii şi ceea ce se aşteaptă de la persoanele plasate în probaŃiune87.

La sfârşitul perioadei de probaŃiune, serviciul trebuie să facă recomandări instanŃei asupra

modului de finalizare a probaŃiunii. În general, clienŃii care au îndeplinit condiŃiile impuse sunt

recomandaŃi pentru eliberare cu succes. Dacă un client a încălcat condiŃiile probaŃiunii, serviciul

poate recomanda revocarea, care atrage după sine anularea sentinŃei de probaŃiune şi substituirea

cu o sentinŃă mai restrictivă, cum ar fi o perioadă de executat în închisoarea locală sau

penitenciar. Revocarea poate fi recomandată pentru două categorii de abateri: comiterea de noi

infracŃiuni sau abateri tehnice (eşecul de a se conforma regulilor sentinŃei)88.

SancŃiunile intermediare

După cum am arătat anterior, caracterul restrictiv şi severitatea sancŃiunilor intermediare

se situează undeva între probaŃiune şi încarcerarea tradiŃională, sau între încarcerarea tradiŃională

şi supravegherea tradiŃională a liberării condiŃionate. Ca regulă, unele sancŃiuni intermediare sunt

orientate mai puŃin spre reabilitare şi mai mult spre răsplată, descurajare şi incapacitare faŃă de

programele mai vechi de corecŃie comunitară89.

Din categoria sancŃiunilor intermediare fac parte:

� supravegherea intensivă;

� centrele de raportare zilnică;

� amenzile structurate sau amenzile zilnice;

� arestul la domiciliu şi monitorizarea electronică;

� centrele de tranzit “de la jumătatea drumului”;

� programe de punere în libertate temporară.

În comparaŃie cu probaŃiunea şi liberarea condiŃionată tradiŃională, supravegherea

intensivă este un serviciu intermediar care asigură un control mai sever şi mai multe tipuri de


69

tratament. Programele de supraveghere intensivă durează de la 6 luni la 2 ani şi, teoretic vorbind,

au următoarele caracteristici90:

- ofiŃerii de supraveghere intensivă sunt pregătiŃi special şi au norme de lucru mici (25

de cazuri);

- există contacte multiple săptămânale între ofiŃeri şi clienŃi şi se realizează frecvent

testarea pentru detectarea consumului de droguri;

- interdicŃia de a părăsi domiciliul după anumite ore (curfew);

- angajare obligatorie;

- participare obligatorie sau voluntară la programe de tratament;

- taxe de supraveghere.

Centrele de raportare zilnică, originare din Marea Britanie şi adoptate în SUA în anul

1986, pot fi administrate public sau privat şi sunt destinate mai multor tipuri de infractori.

Acestora le este permisă locuirea în propriul domiciliu, însă au obligaŃia de a se raporta periodic

la serviciul de probaŃiune unde sunt incluşi în diferite programe. În mod obişnuit, elementele se

centrează pe muncă, educaŃie, consiliere şi servicii comunitare91.

Amenzile structurate / zilnice diferă de amenzile obişnuite impuse de tribunale prin

faptul că nu reprezintă o sumă fixă de bani care trebuie plătită pentru un anumit tip de

infracŃiune, ci Ńin cont de capacitatea inculpatului de a plăti. Premisa de bază a amenzilor

structurate este că “pedepsirea prin amendă trebuie să fie proporŃională cu gravitatea infracŃiunii

şi trebuie să aibă un impact aproximativ asemănător asupra persoanelor cu resurse financiare

diferite care sunt condamnate pentru aceeaşi infracŃiune”92.

Arestul la domiciliu a fost utilizat în mod tradiŃional în SUA de către armată şi a

devenit mai popular după anii 1980, odată cu introducerea echipamentului de monitorizare

electronică93. Aceasta din urmă permite urmărirea reşedinŃei unui infractor prin utilizarea

tehnologiei computerizate. Cele mai populare dispozitive de monitorizare folosesc sistemele de:

- semnalizare continuă: infractorul poartă un mic transmiŃător, de obicei la gleznă, care

transmite la intervale regulate de timp semnale codificate unui receptor situat în apropiere;

- semnalizare de contact programat: computerul serviciului de probaŃiune generează la

întâmplare sau la ore programate apeluri telefonice la locul specificat, iar delincventul trebuie să

răspundă la acestea.

Centrele de tranzit “de la jumătatea drumului” (halfway houses) sunt unităŃi

rezidenŃiale localizate în comunitate care asigură un mediu mai controlat decât este posibil prin

intermediul probaŃiunii, liberării condiŃionate sau supravegherii intensive. Scopul acestora este

de a asigura infractorilor condiŃii de viaŃă strict programate şi de suport, punând accent pe

rezolvarea problemelor educaŃionale şi profesionale ale acestora 94. Nu toate centrele sunt pentru


70

infractori, unele deservind şi alte categorii de persoane, cum ar fi cele cu tulburări mentale sau

dependente de droguri. Programele pentru infractori pot fi specifice unei anumite categorii, sau o

combinaŃie pentru mai multe grupuri de infractori. De asemenea, pot fi pentru bărbaŃi, femei, sau

mixte. Programele pot fi administrate public sau privat, cea din urmă fiind cea mai obişnuită

formă de administrare95.

Programele de punere în libertate temporară le permit deŃinuŃilor să părăsească

unitatea pentru perioade scurte de timp, pentru a participa la activităŃi comunitare aprobate

dinainte. Aceste programe sunt proiectate pentru a permite deŃinuŃilor să stabilească sau să

menŃină contactul cu comunitatea, pregătindu-i astfel gradual pentru reintrarea în societatea. De

asemenea, oferă autorităŃilor instituŃionale un mijloc de testare a pregătirii deŃinuŃilor pentru

eliberare, precum şi mijloace de testare şi control a comportamentului instituŃional96.

Există trei tipuri de punere în liberare temporară97:

- punerea în libertate pentru muncă;

- pentru studiu;

- permisii.

Una dintre temerile cele mai vehiculate în legătură cu programele de punere temporară în

libertate este că mulŃi deŃinuŃi vor fugi sau vor comite infracŃiuni grave în timp ce se găsesc în

afara unităŃii. De fapt, studiile arată că marea majoritate a deŃinuŃilor nu fug şi nici nu comit

infracŃiuni. Cele mai frecvente probleme sunt reîntoarcerile cu întârziere şi consumul de alcool şi

droguri98.


Aceeaşi idee a non-sistemului rămâne valabilă şi pentru justiŃia juvenilă, însă pot fi identificate o

serie de direcŃii comune ale jurisdicŃiilor din SUA, printre care:

- separarea tribunalelor pentru minori de cele pentru adulŃi;

- rolul important pe care îl are poliŃia în administrarea justiŃiei pentru minori.

Conform unor date statistice din anul 199599, aproximativ 66% dintre toŃi tinerii aflaŃi în

custodia poliŃiei au fost trimişi la tribunalele pentru minori, circa 28% din ei au fost rezolvaŃi în

cadrul departamentelor de poliŃie şi eliberaŃi, iar 3,3% au fost trimişi la tribunale pentru adulŃi

sau la tribunale penale.

O altă direcŃie de orientare a justiŃiei pentru minori în SUA este încercarea de deviere a

tinerilor infractori din procesul formal de justiŃie. Programele de deviere pornesc de la idea că

răspunsurile formale faŃă de tinerii infractori (arestarea, judecarea şi condamnarea) nu protejează

întotdeauna interesele superioare ale copiilor sau pe cele ale comunităŃii. De aceea, încercările de

deviere a tinerilor din procesul de justiŃie penală prin avertismente sau eliberare, precum şi


71

încercările de deviere a tinerilor către programe speciale de consiliere sau tratament, reprezintă o

practică comună a justiŃiei juvenile din SUA100.

În cazul în care însă se ajunge în faza judecării, instanŃa poate dispune dintr-o gamă

destul de largă de măsuri: probaŃiunea, plasarea într-un program de deviere, recompensarea

victimei, servicii în folosul comunităŃii, detenŃia, plasamentul familial, plasarea într-un program

rezidenŃial de tratament pe termen lung sau scurt, plasarea la o rudă şi plasarea în grija statului

prin internarea într-un centru rezidenŃial. În plus, instanŃa poate dispune o combinaŃie a acestor

dispoziŃii. De asemenea, instanŃa poate da ordine părinŃilor, rudelor sau altor persoane care

locuiesc cu minorul, cum ar fi includerea în programe de consiliere sau de tratament pentru

consumul de droguri101.

Cea mai frecventă măsură dispusă de tribunalele pentru minori este probaŃiunea. Deşi

practica actuală diferă de la o jurisdicŃie la alta, personalul de probaŃiune îndeplineşte patru roluri

importante în administrarea justiŃiei pentru minori102:

- ia decizia în legătură cu trimiterea în judecată a minorilor;

- desfăşoară investigaŃii care ajută la stabilirea sentinŃei;

- supraveghează infractorii;

- asigură asistenŃă minorilor plasaŃi în probaŃiune.

În ultimii ani a fost identificată o tendinŃă de dezvoltare a programelor de supraveghere

intensivă, care în unele jurisdicŃii presupune şi detenŃia la domiciliu. Obiectivul principal al

acestui tip de măsură este de a supraveghea îndeaproape minorul, fără a folosi însă încarcerarea.

Supravegherea se realizează prin două mecanisme: contacte frecvente cu personalul de

probaŃiune sau monitorizarea electronică103.

O altă tendinŃă în administrarea comunitară a justiŃiei pentru minori este folosirea

programelor de recompensare a victimelor, scopul principal al acestora fiind de a-i face pe tineri

responsabili pentru faptele lor. În practică sunt folosite trei tipuri de recompensări: restituirea

bănească, serviciile pentru victime sau munca în folosul comunităŃii. Alte programe comunitare

pentru infractorii minori includ experienŃele în aer liber, includerea în diferite programe de

tratament (pregătire educaŃională, profesională, dobândirea de deprinderi sociale), plasamentul

familial sau internarea în locuinŃe de tranzit. De asemenea, pentru tinerii care au executat o

sentinŃă privativă de libertate există programe de asistenŃă după liberare104.


Este foarte dificil să generalizăm numeroasele iniŃiative de justiŃie restaurativă care au fost

introduse în SUA în ultimii 30 de ani, şi este imposibil să rezumi cantitatea imensă de cercetări

care au fost realizate. Focalizându-se numai pe una dintre formele de programe restaurative, şi


72

anume medierea victimă-infractor, Umbreit şi Greenwood105 au identificat într-o cercetare

realizată în anul 1996, un număr de 289 programe de mediere pe tot cuprinsul Statelor Unite. Din

acestea, 116 au participat la un sondaj naŃionale realizat de Biroul pentru Victimele InfracŃiunilor

din cadrul Departamentului de JustiŃie al Statelor Unite.

Un număr de 103 programe (45%) au declarat că lucrează numai cu infractorii minori, 48

(46%) atât cu minorii, cât şi cu adulŃii, şi doar 9 (9%) numai cu infractorii adulŃi. În ceea ce

priveşte momentul în care are loc medierea, numai 1/3 din programe aveau caracterul de deviere

pre-proces. Medierea pre-condamnare a fost identificată în 28% dintre programele restaurative,

în timp ce 10% din acestea au indicat că medierea are loc în diferite momente ale procesului

penal şi, pentru un număr mic dintre ele, înainte de orice formă de judecată.

Umbreit şi Greenwood106 au mai arătat şi că cea mai mare parte a programelor care au

participat în sondaj erau agenŃii non-publice. Cea mai mare categorie (43%) din programele

restaurative era reprezentată de agenŃiile comunitare, urmată de o a doua mare categorie (22%)

reprezentată de programe religioase. De asemenea, existau programe de mediere în serviciile de

probaŃiune, în serviciile pentru victime, în birourile procurorilor şi în centrele corecŃionale.

AutorităŃile de stat şi locale finanŃau cea mai mare parte a programelor, fundaŃiile fiind cea de-a

treia sursă frecventă de finanŃare, urmată de biserici, contribuŃii individuale şi guvernul federal.

Multe programe se bazau pe mai multe surse de finanŃare.

De asemenea, conform aceleiaşi cercetări107, participarea victimelor în programele de

mediere a fost în toate cazurile voluntară, iar 99% din programele respondente au indicat că

victimele puteau să renunŃe în orice moment la procesul de mediere. Cu toate acestea, pentru

infractori 21% dintre programe nu acordau nici o opŃiune: dacă victima dorea să participe la

întâlnire, infractorului i se impunea acest lucru. În toate celelalte programe participarea

infractorului era voluntară.

Programele au identificat trei sarcini importante ale mediatorului:

- să faciliteze dialogul între victimă şi infractor;

- să asigure un sentiment de confort şi siguranŃă pentru ambele părŃi;

- să asiste părŃile în negocierea unui acord mutual acceptat de restituire către victimă.


73

Note bibliografice

1 Cartledge. (1981). Apud Hamai, Koichi, Harris, Robert, Ville, Renaud, Hough, Mike şi Zveikc, Ugljisa. (eds). (1995). Probation round the world: a comparative study. London: Routledge. 3-4 2Hamai, Koichi. (et.al). (eds). (1995). Op.cit. xviii 3 Durnescu, Ioan. (coord). (2000). Op.cit. 25 4 Idem. 62 5 Ibid 6 Stănişor, Emilian. (2002). ConsideraŃii despre probaŃiune. În Revista de AsistenŃă Socială. Nr.1. 97 7 Durnescu, Ioan. (coord). (2000). Op.cit. 67 8 Abraham, Pavel. (et.al). (2001). Op.cit. 85 9 Sutherland E.H., Cressey D (1966). Apud Stanişor, Emilian. (2002). Op.cit. 96 10 Abraham, Pavel. (et.al). (2001). Op.cit. 85 11 Idem. 86 12 Ibid 13 Ibid 14 Durnescu, Ioan. (coord). (2000). Op.cit. 56 15 Abraham, Pavel. (et.al). (2001). Op.cit. 87 16 Ibid 17 CEP. (2000). Apud Haines, Kevin. (2000). Ce este probaŃiunea. În Durnescu, Ioan. (coord). (2000). Op.cit. 60 18 Reno, Janet (et.al). (1999). Promising Victim-Related Practices and Strategies in Probation and Parole. US Department of Justice. Office for Victims of Crime. 8 19 www.london-probation.org.uk 20 Groza, Daliana, Ghedeon, Ramona, Albu, Carmen şi Csatlos Dima, Janina. (2004). AsistenŃa şi consilierea în cadrul serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere. În Manual de practică în domeniul reintegrării sociale şi supravegherii. Anul III, Nr. 9. Bucureşti: Editura Oscar Print. 73 21 Boboş, Mihaela Doina, Drăgătoiu, Mariana şi Filip, Paula. (2003). Întocmirea referatului de evaluare. În Manual de practică în domeniul reintegrării sociale şi supravegherii. Anul III, Nr. 9. Bucureşti: Editura Oscar Print. 10 22 Thigpen, Morris L. şi Keiser, George. (2003). Topics in Community Corrections. Offender Assessment. US Department of Justice, National Institute of Corrections. 9 23 Durnescu, Ioan. (2001). Estimarea riscului de recidivă. În Prevenirea infracŃionalităŃii şi metode de lucru cu infractorii. GRADO, PRI. 16 24 Idem. 17 25 Idem. 25-26 26 Ibid 27 Abraham, Pavel. (et.al). (2001). Op.cit. 138 28 Durnescu, Ioan. (2001). Op.cit. 19 29 Ibid 30 Bonta. (1996). Apud Raynor, Peter, Kynch, Jocelyn, Roberts, Colin şi Merrington, Simon. (2000). Risk and need assessment in probation services: an evaluation. Home Office: Research, Development and Statistics Directorate. 3 31 Umbreit, Mark S. şi Greenwood, Jean. (2000). Victim-Sensitive, Victim-Offender Mediation: Restorative Justice Trough Dialogue. US Department of Justice: Office for Victims of Crime. 1 32 Ibid 33 Idem. 2 34 Ibid 35 Wemmers, Jo-Anne şi Canuto, Marisa. (2002). Victims’ experiences with, expectations and perceptions of restorative justice: a critical review of the literature. Canada: Policy Centre for Victim Issues. iii 36 Ibid 37 Ibid 38 Ibid 39 Abraham, Pavel. (et.al). (2001). Op.cit. 87 40 van Kalmthout, Anton M. (ed). (2004). Reintegrarea socială şi supravegherea infractorilor în opt Ńări europene. Craiova: Sitech. 9 41 http://www.homeoffice.gov.uk 42 http://www.probation.homeoffice.gov.uk 43 http://www.homeoffice.gov.uk 44 http://www.ppo.gov.uk 45 http://www.homeoffice.gov.uk 46 *** (2005). Probation Bench Guide. Home Office: NPS, NOMS 47 http://www.youth-justice-board.gov.uk/


74

48 http://www.homeoffice.gov.uk 49 *** (2005). Restorative justice: helping to meet local needs. Criminal Justice System. England and Wales. 10 50 Ibid 51 A.Wywekens. (1998). Apud Gilly, Thomas. (2004). FranŃa. În van Kalmthout, Anton M. (ed). Op.cit. 97 52 Gilly, Thomas. (2004). Op.cit. 103-104 53 Idem. 100 54 Idem. 103 55 Idem. 98 56 Idem. 101 57 Ibid 58 Idem. 104 59 Ibid 60 Miers, David. (2001). An International Review of Restorative Justice. Home Office: Crime Reduction Research Series Paper 10. 28 61 Lazerges. (1998). Apud Miers, David. (2001). Op.cit. 28 62 Miers, David. (2001). Op.cit. 28 63 Abraham, Pavel. (et.al). (2001). Op.cit. 85 64 *** (2004). Open to reform. DJI Annual Report. 15 65 Idem. 16 66 www.minjust.nl, www.homeoffice.gov.uk 67 *** (2004). Open to reform. DJI Annual Report. 17 68 Ploeg, Gerhard. (2004). Olanda. În van Kalmthout, Anton M. (ed). Op.cit. 134 69 www.minjust.nl, www.homeoffice.gov.uk 70 Ploeg, Gerhard. (2004). Op.cit. 140 71 Idem. 141 72 Idem. 142-143 73 Idem. 147 74 *** (2004). Open to reform. DJI Annual Report. 19 75 Ibid 76 Miers, David. (2001). Op.cit. 39-40 77 Bohm, Robert M. şi Haley, Keith N. (2003). JustiŃia penală – o viziune asupra modelului american. Bucureşti: Editura Expert. 17 78 Idem. 495 79 Idem. 24-25 80 Ibid 81 Idem. 523 82 Ibid 83 Idem. 494 84 Idem. 497 85 Idem. 498 86 Ibid 87 Idem. 502 88 Idem. 503 89 Idem. 523-524 90 Idem. 524-525 91 Idem. 529 92 Idem. 530 93 Idem. 532 94 Idem. 536 95 Ibid 96 Idem. 542 97 Ibid 98 Idem. 543 99 Idem. 575 100 Idem. 577 101 Idem. 584 102 Idem. 588 103 Idem. 589 104 Idem. 590-593 105 Umbreit şi Greenwood. (1996). Miers, David. (2001). Op.cit. 73 106 Idem. 74 107 Ibid


75

Capitolul III

ProbaŃiunea în România


76

III.1. Introducere în sistemul de justiŃie penală din România

Începutul dreptului penal român modern a fost marcat de elaborarea Codului penal de la 1865,

adoptat la scurt timp după formarea statului unitar român din 1859. Acest cod a fost scris, în cea

mai mare parte, după modelul Codului penal francez de la 1810, preluând însă şi unele instituŃii

penale ale Codului prusian de la 1851. Codul penal de la 1865 a reflectat principiile şcolii clasice

de doctrină penală, şi anume1:

- legalitatea incriminării şi a pedepsei;

- egalitatea în faŃa legii;

- vinovăŃia ca temei al pedepsei;

- responsabilitatea morală a infractorului înzestrat cu liberul arbitru;

- umanizarea pedepselor.

Acest cod nu prevedea pedeapsa cu moartea, confiscarea averii şi nici pedepsele

corporale, însă prevedea pedeapsa muncii silnice pe viaŃă. Dongoroz2 a apreciat că, datorită

acestor caracteristici, Codul penal de la 1865 a fost cea mai blândă lege penală din Europa de la

acea dată.

Codul penal de la 1937 3, numit şi Codul penal Carol al II-lea, a fost scris cu scopul de a

asigura unitatea legislativă după realizarea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. Acest cod a

marcat un progres incontestabil, fiind elaborat pe baza principiilor democratice şi progresiste

promovate de şcolile clasice, pozitiviste şi neoclasice. Codul prevedea introducerea, alături de

pedeapsă, a măsurilor de siguranŃă şi a măsurilor educative pentru minori, însă pedepsele erau

mai aspre decât cele din codul de la 1865.

Începând cu anul 1938, odată cu venirea la putere a lui Carol al II-lea, acestui cod i-au

fost aduse unele modificări, după cum urmează4:

- a fost introdusă pedeapsa cu moartea pentru unele infracŃiuni contra statului;

- a fost coborâtă limita răspunderii penale de la 14 ani la 12 ani;

- în anul 1949 a fost introdusă infracŃiunea prin analogie, ulterior abrogată (1956) pe

motiv de incompatibilitate cu principiile legalităŃii incriminării şi pedepsei.

Codul penal de la 19695, deşi elaborat sub influenŃa ideologiei marxiste, cuprinde

principii de politică penală modernă, întâlnite în toate legislaŃiile contemporane: principiile

incriminării şi pedepsei, precum şi a răspunderii penale personale întemeiate pe vinovăŃie.

Acest cod este încă în vigoare, însă prin modificările şi completările aduse, în special

după decembrie 1989, a suferit îmbunătăŃiri substanŃiale. Însă pentru că modificarea unui Cod


77

penal poate fi realizată până la o anumită limită, în anul 2003 s-a decis elaborarea unui nou Cod

penal care a fost publicat într-o primă formă prin Legea nr. 301/2004, termenul de intrare în

vigoare al acestuia fiind însă prorogat prin OUG nr. 50/2006 pentru 1 septembrie 2008. De

aceea, vom prezenta în cuprinsul lucrării reglementările ambelor coduri.

InstituŃii de drept penal

Codul penal în vigoare este structurat, în linii mari, în jurul a trei instituŃii fundamentale, şi

anume: infracŃiunea, răspunderea penală a infractorului şi pedeapsa6.

InfracŃiunea este definită ca fiind fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu

vinovăŃie şi prevăzută de legea penală, fiind singurul temei al răspunderii penale7. Trei trăsături

esenŃiale sunt necesare pentru ca o faptă să fie considerată infracŃiune:

- să prezinte pericol social;

- să fie săvârşită cu vinovăŃie;

- să fie prevăzută de legea penală.

Pericolul social relevă aspectul material şi social al infracŃiunii8. Aceasta aduce atingere

unor valori sociale importante pe care legea penală le apără, şi anume suveranitatea,

independenŃa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertăŃile acesteia,

proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept.

VinovăŃia reflectă aspectul subiectiv al infracŃiunii şi cuprinde atitudinea psihică a

făptuitorului faŃă de fapta săvârşită şi de urmările acesteia. Ca atitudine psihică faŃă de faptă,

vinovăŃia este rezultatul interacŃiunii a doi factori: conştiinŃa şi voinŃa. VinovăŃia presupune o

atitudine conştientă, în sensul că făptuitorul îşi dă seama, are reprezentarea acŃiunilor sau

inacŃiunilor sale, ale rezultatului acestora, şi săvârşeşte cu voinŃă aceste acŃiuni sau inacŃiuni,

antrenând energia sa fizică spre realizarea rezultatelor urmărite. Deci, vinovăŃia nu poate exista

în cazul săvârşirii unei fapte dacă făptuitorul nu a voit (fiind constrâns) ori nu a putut avea

reprezentarea faptului, din cauze neimputabile lui9.

Pentru ca o faptă să fie considerată infracŃiune, sunt necesare cele trei trăsături esenŃiale,

întrunite cumulativ: pericolul social, vinovăŃia şi prevederea în lege. Lipsa oricăreia dintre

acestea conduce la înlăturarea caracterului penal al faptei. Prin prevederea în lege a faptei care

prezintă pericol social şi este săvârşită cu vinovăŃie se realizează diferenŃierea între infracŃiuni şi

alte acte. Această trăsătură decurge din principiul fundamental al legalităŃii incriminării, care

exprimă regula că întreaga activitate în domeniul penal se desfăşoară în baza legii şi în

conformitate cu aceasta. Abia după ce a fost constatată prevederea în legea penală este justificată

cercetarea celorlalte trăsături esenŃiale ale infracŃiunii10.


78

Rezultatul întrunirii celor trei trăsături esenŃiale ale infracŃiunii este dobândirea de către

faptă a unui caracter penal sau infracŃional. Întrucât caracterul penal al faptei este stabilit prin

lege, stările sau împrejurările care duc la excluderea acestuia, prin nerealizarea unei trăsături

esenŃiale a infracŃiunii nu pot avea acest efect decât dacă sunt prevăzute de lege. Cauzele care

înlătură caracterul penal al faptei sunt stări, situaŃii sau împrejurări existente în momentul

săvârşirii faptei, care împiedică realizarea unei trăsături esenŃiale a infracŃiunii11.

Legea penală prevede următoarele cauze care pot înlătura caracterul penal al faptei:

� legitima apărare;

� starea de necesitate;

� constrângerea fizică şi constrângerea morală;

� cazul fortuit;

� iresponsabilitatea;

� beŃia;

� minoritatea făptuitorului;

� eroarea de fapt.

Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei înlătură pe cale de consecinŃă şi

răspunderea penală, care nu poate avea alt temei decât săvârşirea unei infracŃiuni. Însă acestea

nu se pot confunda pentru că, în ceea ce priveşte cauzele care înlăturară răspunderea penală,

fapta comisă este infracŃiune şi doar consecinŃa ei – răspunderea penală – este înlăturată12.

Răspunderea penală este o formă a răspunderii juridice şi reprezintă consecinŃa

încălcării dispoziŃiei normei juridice penale. Realizarea ordinii de drept penal are loc prin

respectarea de către marea majoritate a indivizilor a dispoziŃiilor sale. Pentru cei care nu îşi

conformează conduita dispoziŃiilor legii penale săvârşind o infracŃiune, restabilirea ordinii are

loc prin constrângere în cadrul raportului juridic penal de conflict, deci prin tragerea la

răspundere penală şi aplicarea unei pedepse13.

Caracterul inevitabil al răspunderii penale nu trebuie însă înŃeles în sens absolut, fiind

posibil, în anumite situaŃii, stări sau împrejurări, reglementate prin lege, să fie înlăturată

răspunderea penală pentru fapta săvârşită ori să fie înlocuită cu altă formă de răspundere juridică,

dacă se apreciază că restabilirea ordinii de drept este mai eficientă în acest fel14.

Cauzele care înlătură răspunderea penală sunt anumite situaŃii sau împrejurări, posterioare

săvârşirea infracŃiunii, în prezenŃa cărora se stinge raportul juridic penal de conflict, se stinge

dreptul statului de a aplica o sancŃiune infractorului şi obligaŃia acestuia de a executa acea

sancŃiune. Legea penală prevede patru cauze generale care pot înlătura răspunderea penală:

amnistia, prescripŃia răspunderii penale, lipsa plângerii prealabile şi împăcarea părŃilor15.


79

În ceea ce priveşte înlocuirea răspunderii penale16, aceasta are la bază principiul stabilirii

unei concordanŃe între gradul de pericol social al faptei săvârşite şi natura răspunderii juridice ce

urmează a fi stabilită. Înlocuirea răspunderii penale este posibilă în cazul infracŃiunilor care

prezintă un grad de pericol social scăzut, dacă valoarea pagubei este redusă şi a fost reparată

integral până la pronunŃarea sentinŃei, dacă din atitudinea infractorului rezultă că regretă fapta şi

în cazul în care instanŃa apreciază că infractorul se poate îndrepta fără a i se aplica o pedeapsă.

Se realizează astfel o diversificare a constrângerii juridice ca mijloc de realizare a ordinii de

drept penal, nu numai prin aplicarea unei pedepse penale ori luarea de măsuri educative, ci şi

prin aplicarea unor sancŃiuni administrative (mustrare, mustrare cu avertisment ori amendă).

Cel de-al treilea pilon al sistemului de drept penal este pedeapsa. Alături de infracŃiune şi

răspunderea penală, aceasta are menirea de a asigura restabilirea ordinii de drept. Pedeapsa este o

măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare, aplicată de instanŃă infractorului în scopul

prevenirii săvârşirii de infracŃiuni.

Legea penală fundamentală din Ńara noastră prevede trei tipuri de pedepse:

� Pedepse principale;

� Pedepse complimentare;

� Pedepse accesorii.

Pedepsele principale sunt de sine stătătoare şi au rolul de sancŃionare a infractorului. De

aceea, pentru orice faptă incriminată există obligatoriu în legea penală o pedeapsă principală

aplicabilă. Aceasta poate fi aplicată singură infractorului, fără a fi condiŃionată de aplicarea altor

sancŃiuni de drept penal. Pedepsele complimentare au rolul de a completa represiunea, fiind

aplicabile numai pe lângă o pedeapsă principală. Pedepsele accesorii decurg din pedepsele

principale, fiind pentru acestea un accesoriu17. Legea penală reglementează trei tipuri de pedepse

principale, în funcŃie de gravitatea faptei comise:

- detenŃiunea pe viaŃă;

- închisoarea;

- amenda.

OperaŃiunea prin care pedeapsa este adaptată nevoilor de apărare socială, în raport cu

gravitatea infracŃiunii, cât şi cu periculozitatea infractorului, pentru a se asigura îndeplinirea

funcŃiilor şi scopurilor acesteia, poartă denumirea de individualizare a pedepsei. În realizarea

procesului de individualizare a pedepsei, un rol important îl au stările, situaŃiile sau împrejurările

anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii infracŃiunii şi care reliefează un grad mai

ridicat sau mai scăzut de pericol social al faptei sau de periculozitate a infractorului18. Aceste

stări sau împrejurări au fost denumite de legiuitorul român circumstanŃe atenuate ori

circumstanŃe agravante care însoŃesc răspunderea penală faŃă de fapta comisă. În funcŃie de ele,


80

de limitele de pedeapsă fixate de lege, de gradul de pericol social al faptei săvârşite şi de

persoana infractorului, instanŃa realizează individualizarea pedepsei.

Odată stabilită de instanŃă, pedeapsa urmează să fie executată potrivit naturii sale:

închisoarea într-un loc de deŃinere, amenda prin plata sumei de bani. InstanŃa se poate opri în

acest moment dacă apreciază că scopurile şi funcŃiile pedepsei vor fi atinse prin regimul de

executare potrivit naturii acesteia. Legea însă îi dă posibilitatea să realiza un nou proces de

individualizare, şi anume a modului în care pedeapsa urmează să fie executată. Astfel, instanŃa

poate dispune, motivat, executarea pedepsei în alt mod decât cel care este propriu naturii

acesteia19, prin:

- suspendarea condiŃionată a executării pedepsei;

- suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;

- executarea pedepsei la locul de muncă.

De asemenea, sunt socotite măsuri de individualizare a executării pedepsei şi liberarea

condiŃionată a executării pedepsei sau înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea20.

Prin executarea pedepsei, funcŃia de apărare socială îndeplinită de dreptul penal capătă

eficienŃă deplină. Sunt însă situaŃii în care statul poate considera că nu mai este necesară

executarea pedepsei. Corespunzător acestor situaŃii, legiuitorul a instituit două cauze care

înlătură executarea pedepsei şi consecinŃele condamnării: graŃierea şi prescripŃia executării

pedepsei21.

Pe lângă pedepsele penale, sistemul român de drept penal mai prevede şi alte tipuri de

sancŃiuni de drept penal, şi anume: măsurile educative şi măsurile de siguranŃă. Acestea au un

rol preponderent preventiv-educativ, distincŃia faŃă de pedepse fiind că acestea din urmă sunt

singurele care îndeplinesc un rol complex de constrângere, reeducare şi prevenire a săvârşirii de

noi infracŃiuni. Într-adevăr, pedepsele penale sunt cele mai grele sancŃiuni juridice, cu caracter

aflictiv, menite să împiedice făptuitorul să comită noi fapte penale, să-l determine să-şi schimbe

atitudinea prin modelare coercitivă22.

Măsurile educative sunt sancŃiuni care se iau împotriva minorilor care au săvârşit fapte

penale şi care răspund penal. Spre deosebire de pedepse, acestea au un caracter preponderent

educativ, de refacere sau corectare a procesului de socializare. Nu sunt lipsite de caracterul

coercitiv al pedepselor, însă nu au caracterul represiv al acestora23.

Răspunderea penală a minorilor este diferită de cea a adulŃilor. Astfel, minorii care au

vârsta sub 14 ani nu răspund penal, iar minorii cu vârsta între 14 şi 16 ani răspund penal numai

dacă se dovedeşte că au săvârşit fapta cu discernământ. Minorii care au împlinit vârsta de 16 ani

au răspundere penală deplină.


81

Legea penală prevede următoarele tipuri de măsuri educative:

- mustrarea;

- libertatea supravegheată;

- internarea într-un centru de reeducare;

- internarea într-un institut medical-educativ.

Măsurile de siguranŃă spre deosebire de pedepse nu au un caracter represiv, ci preventiv,

ele luându-se pentru a împiedica săvârşirea de noi fapte penale. Măsurile de siguranŃă se iau

numai dacă făptuitorul a săvârşit o faptă penală, indiferent dacă acestuia i se aplică ori nu o

pedeapsă. Ele nu sunt consecinŃe ale răspunderii penale şi nu depind de gravitatea faptei

săvârşite. Luarea acestora este provocată de existenŃa stării de pericol pe care o reprezintă în

special persoana făptuitorului. Fiind menite să combată starea de pericol pusă în evidenŃă de

săvârşirea unei infracŃiuni, acestea se iau de regulă pe perioadă nedeterminată, atâta timp cât

durează starea de pericol24. Legea penală prevede următoarele măsuri de siguranŃă:

- obligarea la tratament medical;

- internarea medicală;

- interzicerea de a ocupa o funcŃie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o altă

ocupaŃie;

- interzicerea de a se afla în anumite localităŃi;

- expulzarea străinilor;

- confiscarea specială.

InstituŃii de drept procesual penal

Aplicarea unei sancŃiuni penale celui care a încălcat cu vinovăŃie o dispoziŃie a legii penale,

pentru restabilirea ordinii de drept, nu poate avea loc decât prin efectuarea unor activităŃi

reglementate, desfăşurate de către organe legal însărcinate în acest scop25.

Activitatea de sancŃionare, legal reglementată, se înfăptuieşte printr-un complex de acte

succesive care, datorită desfăşurărilor coordonate şi progresive, reprezintă un proces, adică un

lanŃ de manifestări consecutive, la capătul căruia se va putea hotărî dacă este sau nu cazul să fie

aplicată o sancŃiune. Prin urmare, procesul penal a fost definit ca fiind activitatea reglementată

de lege, desfăşurată într-o cauză penală, de către organele judiciare cu participarea părŃilor şi a

altor persoane, ca titulare de drepturi şi obligaŃii, având ca scop constatarea la timp şi în mod

complet a infracŃiunilor şi tragerea la răspundere penală a celor care le-au săvârşit în aşa fel încât

prin aceasta să se asigure ordinea de drept, precum şi apărarea drepturilor şi intereselor legitime

ale persoanelor26.


82

Procesul penal începe odată cu săvârşirea faptei penale, chiar dacă infracŃiunea nu a ajuns

la cunoştinŃa organelor judiciare, dreptul statului de tragere la răspundere penală născându-se

odată cu săvârşirea faptei incriminate de legea penală27.

Etapele procesului penal sunt următoarele:

� Urmărirea penală

� Judecata;

� Executarea hotărârilor judecătoreşti.

Aşa cum am arătat mai sus, procesul penal începe cu săvârşirea unei infracŃiuni, moment

în care se naşte dreptul organelor judiciare de a proceda la tragerea la răspundere penală a

persoanei care a comis-o. Pentru a avea acest drept însă, organele judiciare trebuie să ştie că o

faptă a fost comisă. Există reglementate mai multe modalităŃi prin care aceste organe pot lua la

cunoştinŃă de săvârşirea unei infracŃiuni: prin plângere, denunŃ ori sesizare din oficiu. Odată ce

acest fapt a avut loc, începe procesul de urmărire penală. Obiectivul principal al acestui proces

este strângerea probelor necesare cu privire la28:

- existenŃa infracŃiunii;

- identificarea făptuitorului;

- stabilirea răspunderii acestuia.

Astfel se constată dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată, organele de

urmărire penală având obligaŃia de a afla adevărul. Trebuie menŃionat că urmărirea penală poate

fi începută numai cu privire la faptă, chiar dacă făptuitorul nu este cunoscut, în timp ce acŃiunea

penală nu poate fi pusă în mişcare şi exercitată dacă făptuitorul nu este cunoscut29.

La terminarea urmăririi penale, organul de cercetare va trimite dosarul procurorului, care

este obligat în termen de 15 zile să îl verifice şi să se pronunŃe asupra acestuia. Dacă procurorul

constată că în cursul urmăririi penale au fost respectate dispoziŃiile legale care garantează aflarea

adevărului, că urmărirea penală este completă, că există probe suficiente, necesare şi legal

administrate, va dispune30:

� dacă rezultă că fapta există, că a fost săvârşită de făptuitor31 şi că acesta răspunde penal,

pune în mişcare acŃiunea penală dacă nu a fost pusă în timpul urmăririi penale şi dispune

trimiterea în judecată;

� clasează, scoate de sub urmărire penală, încetează sau suspendă urmărirea penală.

În cazul în care procurorul dispune trimiterea în judecată, începe ce-a de-a doua fază a

procesului penal – judecata – în cadrul căreia are loc înfăptuirea justiŃiei penale şi la capătul

căreia instanŃele de judecată vor decide dacă este sau nu cazul să se aplice o pedeapsă

infractorului32.


83

Conform Codului de procedură penală33, judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana

din cuprinsului dosarului, iar în caz de extindere a procesului penal şi la fapta sau persoana cu

privire la care a avut loc extinderea procesului penal. Odată cu îndeplinirea tuturor formalităŃilor,

instanŃa poate proceda la efectuarea cercetării judecătoreşti. Aceasta constă în citirea actului de

sesizare, adresarea de întrebări inculpatului, ascultarea inculpatului şi a celorlalte părŃi, inclusiv a

martorilor şi prezentarea probelor. Următoarea etapă este cea a dezbaterilor, luând cuvântul pe

rând procurorul, partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente34 şi inculpatul.

După încheierea dezbaterilor, completul va delibera şi se va pronunŃa asupra existenŃei faptei şi a

vinovăŃiei făptuitorului, asupra stabilirii pedepsei, a măsurilor educative ori a măsurilor de

siguranŃă când este cazul, asupra mijloacelor de probă, cheltuielilor judiciare, precum şi asupra

oricărei alte probleme pentru justa soluŃionare a cauzei35.

InstanŃa hotărăşte prin sentinŃă36 asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunŃând după

caz condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal. Condamnarea intervine numai atunci

când instanŃa constată că fapta există, constituie infracŃiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Hotărârea instanŃei poate fi atacată prin apel, recurs ori alte căi extraordinare de atac, respectiv

contestaŃia în anulare, revizuirea, recursul în anulare şi recursul în interesul legii.

Momentul final al procesului penal este executarea hotărârilor judecătoreşti. Cea mai

mare parte a activităŃii serviciilor de probaŃiune este legată de această ultimă etapă a procesului

penal.

InstituŃii de drept penal de referinŃă pentru activitatea serviciilor de probaŃiune

Înainte de a arăta cum a apărut probaŃiunea în România şi care sunt prevederile sale în materie de

legislaŃie, vom prezenta câteva instituŃii penale care sunt de referinŃă pentru munca serviciilor de

probaŃiune.

Suspendarea condiŃionată a executării pedepsei37

InstanŃa poate dispune suspendarea condiŃionată a executării pedepsei pe o anumită durată, dacă

sunt întrunite următoarele condiŃii:

a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni,

afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art.38;

c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Suspendarea condiŃionată a executării pedepsei poate fi acordată şi în caz de concurs de

infracŃiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani şi sunt întrunite condiŃiile

prevăzute în alin. 1 lit. b) şi c).


84

Suspendarea condiŃionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracŃiunilor

intenŃionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum şi în cazul

infracŃiunilor de vătămare corporală gravă, viol şi tortură.

În cazul condamnării pentru o infracŃiune prin care s-a produs o pagubă, instanŃa poate

dispune suspendarea condiŃionată a executării pedepsei numai dacă până la pronunŃarea hotărârii

paguba a fost integral reparată sau plata despăgubirii este garantată de o societate de asigurare.

Suspendarea condiŃionată a executării pedepsei nu atrage suspendarea executării

măsurilor de siguranŃă şi a obligaŃiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare. Suspendarea

condiŃionată a executării pedepsei trebuie motivată.

Termenul de încercare

Durata suspendării condiŃionate a executării pedepsei constituie termen de încercare pentru

condamnat şi se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un

interval de timp de 2 ani.

În cazul când pedeapsa a cărei executare a fost suspendată este amenda, termenul de

încercare este de un an. Termenul de încercare se socoteşte de la data când hotărârea prin care s-a

pronunŃat suspendarea condiŃionată a executării pedepsei a rămas definitivă.

Revocarea în cazul săvârşirii unei infracŃiuni

Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracŃiune, pentru

care s-a pronunŃat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanŃa revocă

suspendarea condiŃionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte

cu pedeapsa aplicată pentru noua infracŃiune.

Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă dacă infracŃiunea săvârşită ulterior a fost

descoperită după expirarea termenului de încercare.

Dacă infracŃiunea ulterioară este săvârşită din culpă, se poate aplica suspendarea

condiŃionată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu

suspendarea condiŃionată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei

suspendări.

La stabilirea pedepsei pentru infracŃiunea săvârşită după rămânerea definitivă a hotărârii

de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă.

Revocarea în cazul neexecutării obligaŃiilor civile

Dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaŃiile civile

stabilite prin hotărârea de condamnare, instanŃa poate dispune revocarea suspendării executării


85

pedepsei, afară de cazul când cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinŃa de a îndeplini acele

obligaŃii.

Anularea suspendării pentru infracŃiuni săvârşite anterior

Dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracŃiune înainte de pronunŃarea hotărârii

prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a

aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea

condiŃionată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziŃiile privitoare la

concursul de infracŃiuni sau recidivă.

Anularea suspendării executării pedepsei nu are loc, dacă infracŃiunea care ar fi putut

atrage anularea a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.

În cazurile prevăzute în alin.1, dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depăşeşte 2

ani, instanŃa poate aplica dispoziŃiile art.81. În cazul când se dispune suspendarea condiŃionată a

executării pedepsei, termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii

prin care s-a pronunŃat anterior suspendarea condiŃionată a executării pedepsei.

Reabilitarea în cazul suspendării condiŃionate a executării pedepsei

Dacă condamnatul nu a săvârşit din nou o infracŃiune înăuntrul termenului de încercare şi nici nu

s-a pronunŃat revocarea suspendării condiŃionate a executării pedepsei în baza art.83 şi 84, el este

reabilitat de drept.

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere38

InstanŃa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă sunt întrunite

următoarele condiŃii:

a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an,

afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art.38;

c) se apreciază, Ńinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după

comiterea faptei, că pronunŃarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar

fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracŃiuni.

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată şi în cazul

concursului de infracŃiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani si sunt

întrunite condiŃiile prevăzute în alin.1, lit. b) şi c).


86

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu poate fi dispusă în cazul

infracŃiunilor intenŃionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani,

precum si în cazul infracŃiunilor de vătămare corporală gravă, viol si tortură.

DispoziŃiile art.81, alin.4 şi 5 se aplică şi în cazul suspendării executării pedepsei sub

supraveghere.

Termenul de încercare

Termenul de încercare în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere se compune din

cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp, stabilit de instanŃă,

între 2 şi 5 ani.

Măsurile de supraveghere şi obligaŃiile condamnatului

Pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de

supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la alte

organe stabilite de instanŃă;

b) să anunŃe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinŃă sau locuinŃă şi orice

deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaŃii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

Datele prevăzute la alin.1, lit. b), c) şi d) se comunică persoanelor sau organelor stabilite

la lit. a).

InstanŃa poate să impună condamnatului respectarea uneia sau a mai multora din

următoarele obligaŃii:

a) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăŃământ ori de calificare;

b) să nu schimbe domiciliul sau reşedinŃa avută ori să nu depăşească limita teritorială

stabilită, decât în condiŃiile fixate de instanŃă;

c) să nu frecventeze anumite locuri stabilite;

d) să nu intre în legătură cu anumite persoane;

e) să nu conducă nici un vehicul sau anumite vehicule;

f) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul

dezintoxicării.

Supravegherea executării obligaŃiilor stabilite de instanŃă conform alin.3, lit. a)-f) se face

de organele prevăzute la alin.1, lit. a) şi aceleaşi organe sesizează instanŃa în caz de neîndeplinire

a obligaŃiilor pentru luarea măsurilor în condiŃiile art. 864, alin. 2.


87

Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere

DispoziŃiile art.83 şi 84 se aplică în mod corespunzător şi în cazul suspendării executării

pedepsei sub supraveghere.

Dacă cel condamnat nu îndeplineşte măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori

obligaŃiile stabilite de instanŃă, aceasta poate să revoce suspendarea executării pedepsei

dispunând executarea în întregime a pedepsei, sau să prelungească termenul de încercare cu cel

mult 3 ani.

Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere

DispoziŃiile art.85, alin.1 şi 2 se aplică în mod corespunzător şi în cazul suspendării executării


În cazurile prevăzute în art.85, alin.1, dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu

depăşeşte 3 ani, instanŃa poate aplica dispoziŃiile art.861. În cazul când se dispune suspendarea

pedepsei sub supraveghere, termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a

hotărârii prin care s-a pronunŃat anterior suspendarea condiŃionată a executării pedepsei.

Reabilitarea în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere

Dacă cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracŃiune înăuntrul termenului de încercare şi nici

nu s-a pronunŃat revocarea suspendării executării pedepsei în baza art.864, el este reabilitat de

drept.

Executarea pedepsei la locul de muncă39

În cazul în care instanŃa, Ńinând seama de gravitatea faptei, de împrejurările în care a fost comisă,

de conduita profesională şi generală a făptuitorului şi de posibilităŃile acestuia de reeducare,

apreciază că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate,

poate dispune executarea pedepsei în unitatea în care condamnatul îşi desfăşoară activitatea sau

în altă unitate, în toate cazurile cu acordul scris al unităŃii şi dacă sunt întrunite următoarele

condiŃii:

a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 5 ani;

b) cel în cauză nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un

an, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul din cazurile prevăzute în art.38.

Executarea pedepsei la locul de muncă poate fi dispusă şi în caz de concurs de infracŃiuni

dacă pedeapsa aplicată pentru concursul de infracŃiuni este de cel mult trei ani închisoare şi sunt

întrunite celelalte condiŃii prevăzute în alineatul precedent.


88

Executarea pedepsei la locul de muncă nu poate fi dispusă în cazul infracŃiunilor

intenŃionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum si în cazul

infracŃiunilor de vătămare corporală gravă, viol, şi tortură.

DispoziŃiile alin.1 si 2 se aplică şi în cazul în care condamnatul nu desfăşoară o activitate

la data aplicării pedepsei.

Modul de executare

Pe durata executării pedepsei, condamnatul este obligat să îndeplinească toate îndatoririle la

locul de muncă, cu următoarele limitări ale drepturilor ce-i revin potrivit legii:

a) din totalul veniturilor cuvenite, potrivit legii, pentru munca prestată, cu excepŃia

sporurilor acordate pentru activitatea desfăşurată în locuri de muncă cu condiŃii vătămătoare sau

periculoase, se reŃine o cotă de 15-40%, stabilită potrivit legii, în raport de cuantumul veniturilor

şi de îndatoririle condamnatului pentru întreŃinerea altor persoane, care se varsă la bugetul

statului. În cazul condamnatului minor, limitele reŃinerii se reduc la jumătate;

b) drepturile de asigurări sociale se stabilesc în procentele legale aplicate la venitul net

cuvenit condamnatului, după reŃinerea cotei prevăzute la lit. a);

c) durata executării pedepsei nu se consideră vechime în muncă;

d) nu se poate schimba locul de muncă la cererea condamnatului, decât prin hotărârea

instanŃei de judecată;

e) condamnatul nu poate fi promovat.

f) condamnatul nu poate ocupa funcŃii de conducere, iar în raport cu fapta săvârşită nu

poate ocupa funcŃii care implică exerciŃiul autorităŃii de stat, funcŃii instructiv-educative ori de

gestiune.

Pe durata executării pedepsei, condamnatului i se interzice dreptul electoral de a fi ales.

InstanŃa poate dispune ca cel condamnat să respecte şi una sau mai multe din obligaŃiile

prevăzute în art.863.

Pedeapsa se execută la locul de muncă în baza mandatului de executare a pedepsei.

Pe timpul executării pedepsei în unitatea în care cel condamnat îşi desfăşoară activitatea

la data aplicării pedepsei, contractul de muncă se suspendă.

În cazul executării pedepsei într-o altă unitate decât cea în care îşi desfăşura activitatea

condamnatul la data aplicării pedepsei, contractul de muncă încheiat încetează. Pedeapsa se

execută fără a se încheia contract de muncă.

DispoziŃiile alin.6 se aplică în mod corespunzător şi în cazul condamnatului care nu

desfăşoară o activitate la data aplicării pedepsei.


89

În cazul în care cel condamnat la executarea pedepsei la locul de muncă a devenit militar

în termen în cursul judecăŃii sau după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedeapsa

se execută la locul de muncă după trecerea în rezervă a acestuia.

Revocarea executării pedepsei la locul de muncă

Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus, executarea pedepsei la locul de

muncă, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracŃiune, înainte de începerea executării pedepsei

sau în timpul executării acesteia, instanŃa revocă executarea pedepsei la locul de muncă.

Pedeapsa se aplică potrivit dispoziŃiilor art.39, alin.1 şi 2 sau, după caz, ale art.40.

Dacă infracŃiunea ulterioară este săvârşită din culpă, instanŃa poate dispune şi pentru

această infracŃiune executarea pedepsei la locul de muncă. În acest caz, revocarea nu mai are loc

şi pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracŃiuni.

Dacă condamnatul se sustrage de la prestarea activităŃii în cadrul unităŃii sau nu-şi

îndeplineşte în mod corespunzător îndatoririle ce-i revin la locul de muncă ori nu respectă

măsurile de supraveghere sau obligaŃiile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanŃa poate să

revoce executarea pedepsei la locul de muncă, dispunând executarea pedepsei într-un loc de

deŃinere.

Când condamnatul nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacităŃii de

muncă, instanŃa revocă executarea pedepsei la locul de muncă şi, Ńinând seama de împrejurările

care au determinat incapacitatea de muncă şi de dispoziŃiile art.72, dispune suspendarea

condiŃionată a executării pedepsei chiar dacă nu sunt întrunite condiŃiile prevăzute în art.81 sau

861.

Dacă executarea pedepsei la locul de muncă se revocă potrivit alin.1 sau 3, pedeapsa

aplicată sau, după caz, restul de pedeapsă rămas neexecutat se execută într-un loc de deŃinere.

Anularea executării pedepsei la locul de muncă

Dacă cel condamnat mai săvârşise o infracŃiune până la rămânerea definitivă a hotărârii şi

aceasta se descoperă mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată la locul de muncă sau

considerată executată, instanŃa, dacă nu sunt întrunite condiŃiile prevăzute în art.867, anulează

executarea pedepsei la locul de muncă.

Anularea se dispune şi în cazul în care hotărârea de condamnare pentru infracŃiunea

descoperită ulterior se pronunŃă după ce pedeapsa a fost executată la locul de muncă sau

considerată ca executată. Pedeapsa se stabileşte, după caz, potrivit regulilor de la concursul de

infracŃiuni sau recidivă.


90

La scăderea pedepsei executate în întregime sau în parte, ori, după caz, la contopirea

pedepselor, se aplică dispoziŃiile privitoare la pedeapsa închisorii, fără a se tine seama dacă una

din pedepse se execută la locul de muncă. Pedeapsa astfel stabilită se execută într-un loc de

deŃinere.

Încetarea executării pedepsei

Dacă cel condamnat a executat cel puŃin două treimi din durata pedepsei, a dat dovezi temeinice

de îndreptare, a avut o bună conduită, a fost disciplinat şi stăruitor în muncă, instanŃa poate

dispune încetarea executării pedepsei la locul de muncă, la cererea conducerii unităŃii unde

condamnatul îşi desfăşoară activitatea sau a condamnatului.

Pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la încetarea executării

pedepsei la locul de muncă şi până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârşit

din nou o infracŃiune. Dacă în acelaşi interval condamnatul a comis din nou o infracŃiune,

instanŃa poate dispune revocarea încetării executării pedepsei la locul de muncă, dispoziŃiile

art.61 şi 8610, alin. 3, fiind aplicabile în mod corespunzător.

Măsurile educative40 care se pot lua faŃă de minor sunt:

a) mustrarea;

b) libertatea supravegheată;

c) internarea într-un centru de reeducare;

d) internarea într-un institut medical-educativ.

Măsura educativă a liberării condiŃionate41

Măsura educativă a libertăŃii supravegheate constă în lăsarea minorului în libertate pe timp de un

an, sub supraveghere deosebită. Supravegherea poate fi încredinŃată, după caz, părinŃilor

minorului, celui care l-a înfiat sau tutorelui. Dacă aceştia nu pot asigura supravegherea în

condiŃii satisfăcătoare, instanŃa dispune încredinŃarea supravegherii minorului, pe acelaşi interval

de timp, unei persoane de încredere, de preferinŃă unei rude mai apropiate, la cererea acesteia, ori

unei instituŃii legal însărcinate cu supravegherea minorilor.

InstanŃa pune în vedere, celui căruia i s-a încredinŃat supravegherea, îndatorirea de a

veghea îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării lui. De asemenea, i se pune în vedere

că are obligaŃia să înştiinŃeze instanŃa de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce

se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârşit din nou o faptă prevăzută de legea penală.

InstanŃa poate să impună minorului respectarea uneia sau mai multora dintre următoarele

obligaŃii:


91

a) să nu frecventeze anumite locuri stabilite;

b) să nu intre în legătură cu anumite persoane;

c) să presteze o activitate neremunerată într-o instituŃie de interes public fixată de

instanŃă, cu o durată între 50 si 200 de ore, de maximum 3 ore pe zi, după programul de scoală,

în zilele nelucrătoare şi în vacanŃă.

InstanŃa atrage atenŃia minorului asupra consecinŃelor comportării sale.

După luarea măsurii libertăŃii supravegheate, instanŃa încunoştinŃează şcoala unde

minorul învaŃă sau unitatea unde este angajat şi, după caz, instituŃia la care prestează, activitatea

stabilită de instanŃă.

Dacă înăuntrul termenului prevăzut în alin.1 minorul se sustrage de la supravegherea ce

se exercită asupra lui sau are purtări rele, ori săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală,

instanŃa revocă libertatea supravegheată şi ia fată de minor măsura internării într-un centru de

reeducare. Dacă fapta prevăzută de legea penală constituie infracŃiune, instanŃa ia măsura

internării sau aplică o pedeapsă.

Termenul de un an prevăzut în alin.1 curge de la data punerii în executare a libertăŃii

supravegheate.

Internarea într-un centru de reeducare42

Măsura educativă a internării într-un centru de reeducare se ia în scopul reeducării minorului

căruia i se asigură posibilitatea de a dobândi învăŃătură necesară şi o pregătire profesională

potrivit cu aptitudinile sale.

Măsura internării se ia faŃă de minorul în privinŃa căruia celelalte măsuri educative sunt

neîndestulătoare.

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control43

O dată cu suspendarea condiŃionată a executării pedepsei închisorii aplicate minorului în

condiŃiile art.110, instanŃa poate dispune, pe durata termenului de încercare, dar până la

împlinirea vârstei de 18 ani, încredinŃarea supravegherii minorului unei persoane sau instituŃii

din cele arătate în art.103, putând stabili, totodată, pentru minor una sau mai multe obligaŃii

dintre cele prevăzute în art.103, alin.3, iar după împlinirea vârstei de 18 ani, respectarea de către

acesta a măsurilor de supraveghere ori a obligaŃiilor prevăzute în art. 863.

DispoziŃiile art.81, alin.3 şi 4, art.82, alin.3, art.83, 84 şi 86 se aplică în mod

corespunzător.

Sustragerea minorului de la îndeplinirea obligaŃiilor prevăzute în art.103, alin.3 poate

atrage revocarea suspendării condiŃionate. În cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere ori a


92

obligaŃiilor stabilite de instanŃă, potrivit art.863, se aplică în mod corespunzător dispoziŃiile art.

864, alin.2.

DispoziŃiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător şi în caz de liberare

condiŃionată a minorului.

Liberarea condiŃionată44

După ce a executat cel puŃin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte

10 ani sau cel puŃin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este

stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, Ńinându-se seama şi de

antecedentele sale penale, poate fi liberat condiŃionat înainte de executarea în întregime a

pedepsei.

În calculul fracŃiunilor de pedeapsă prevăzute mai sus se Ńine seama de partea din durata

pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest

caz însă, liberarea condiŃionată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puŃin

jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depăşeşte 10 ani şi a cel puŃin două treimi când

pedeapsa este mai mare de 10 ani.

Când condamnatul execută mai multe pedepse cu închisoare care nu se contopesc,

fracŃiunile de pedeapsă arătate mai sus se socotesc în raport de totalul pedepselor.

În aplicarea dispoziŃiilor alineatelor precedente se are în vedere durata pedepsei pe care o

execută condamnatul.

GraŃierea45

GraŃierea are ca efect înlăturarea, în totul sau în parte, a executării pedepsei ori comutarea

acesteia în alta mai uşoară. GraŃierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare este

suspendată condiŃionat. În acest caz, partea din termenul de încercare care reprezintă durata

pedepsei pronunŃate de instanŃă se reduce în mod corespunzător. Dacă suspendarea condiŃionată

este revocată sau anulată, se execută numai partea de pedeapsă rămasă negraŃiată.

GraŃierea nu are efecte asupra pedepselor complimentare, afară de cazul când se dispune

altfel prin actul de graŃiere.

GraŃierea nu are efecte asupra măsurilor de siguranŃă şi măsurilor educative.


93

III.2. Scurt istoric al probaŃiunii în România

Anul 1990 a reprezentat pentru România un nou început din toate punctele de vedere - social,

economic, cultural şi politic - chiar dacă schimbările au survenit uneori greu şi ca rezultat al

presiunilor sociale. În ceea ce priveşte probaŃiunea ca sistem de administrare a sancŃiunilor în

comunitate, primele încercări practice de implementare a unor elemente au avut loc tocmai în

penitenciare, principalul argument adus de specialişti în sprijinul instituirii probaŃiunii fiind

rezolvarea problemei supraaglomerării penitenciarelor.

În anul 1996 a început derularea unui proiect-pilot de probaŃiune în cadrul

Penitenciarului Arad, prin implicarea Ministerului de JustiŃie în parteneriat cu fundaŃia “Europa

pentru Europa” şi cu asistenŃă tehnică din partea fondului Know How al Guvernului Marii

Britanii46. Scopul programului a fost aplicarea unor metode şi tehnici moderne de lucru cu

infractorii minori şi tineri, în vederea reabilitării sociale a acestora. Succesul înregistrat de acest

program a creat premisele înfiinŃării, prin ordinul Ministerului de JustiŃie, a încă zece centre

experimentale de probaŃiune în opt judeŃe ale Ńării şi în Municipiul Bucureşti.

Din punct de vedere legislativ, prima reglementare în acest sens a fost Ordinul nr. 510 din

18 aprilie 1997 al Ministerului de JustiŃie prin care a fost autorizată înfiinŃarea la Penitenciarul

Arad a unui compartiment specializat în aplicarea activităŃilor specifice de probaŃiune47. Astfel,

proiectul-pilot de la Arad şi-a început activitatea cu 20 de cadre ale penitenciarului care au

beneficiat de cursuri intensive de probaŃiune susŃinute de specialişti din Marea Britanie. Aceştia

s-au constituit într-o echipă de consilieri de probaŃiune care au desfăşurat activităŃi de

supraveghere în comunitate şi de reintegrare socială a infractorilor din Municipiul Arad. În acest

proces au fost implicate şi instanŃele de judecată locale, parchetele de pe lângă acestea, poliŃia,

serviciile sociale, organizaŃiile neguvernamentale şi alte instituŃii şi organizaŃii locale48.

ActivităŃile centrului de probaŃiune din Arad au vizat iniŃial infractorii minorii domiciliaŃi în

Municipiul Arad, ulterior activitatea fiind extinsă la încă cinci judecătorii din judeŃ.

În luna mai a anului 1997 a demarat proiectul-pilot de la Centrul de Reeducare Găieşti,

având la bază modelul Arad. Un neajuns înregistrat de centru a fost faptul că doar cinci

specialişti au trebuit să acopere o arie geografică largă, majoritatea clienŃilor fiind din sate de pe

tot cuprinsul judeŃului DâmboviŃa. ActivităŃile centrului s-au axat pe realizarea de rapoarte

presentenŃiale şi acordarea de asistenŃă post-penală49.

Următorul centru de probaŃiune deschis a fost la Focşani în august 1997, în parteneriat cu

Serviciul Social Vrancea, majoritatea activităŃilor fiind desfăşurate în Penitenciarul Focşani.


94

Principalul susŃinător al proiectului în perioada 1999-2001 a fost fundaŃia “Oameni pentru

Oameni”, care a oferit resurse financiare şi materiale, dar şi personal care să continue activitatea

începută în parteneriat cu Serviciul Social Vrancea50.

În acelaşi an au fost puse bazele centrului de la Penitenciarul Gherla, în parteneriat cu

organizaŃia neguvernamentală Prison fellowship şi cu Universitatea Babeş-Bolyai. Principala

activitate a biroului de probaŃiune a reprezentat-o pregătirea pentru liberare a deŃinuŃilor. În anul

1998 a fost deschis Serviciul Experimental de ProbaŃiune Cluj-Napoca printr-un protocol

încheiat între fundaŃia Prison fellowship şi Ministerul de JustiŃie51.

În vara anului 1998 a fost lansat proiectul-pilot de la Dej, activitatea de probaŃiune

desfăşurându-se în cadrul Spitalului Penitenciar Dej sub formă de voluntariat. Începând cu

ianuarie 1999 activităŃile specifice de probaŃiune s-au desfăşurat pe lângă Judecătoria Dej. În

iunie 1999 a fost înfiinŃată FundaŃia Pro-probaŃiune care a preluat activităŃile proiectului-pilot şi

care funcŃionează şi în prezent52.

La scurtă perioadă a fost înfiinŃat Centrul Experimental de ProbaŃiune Iaşi, în urma unui

parteneriat încheiat între Ministerul JustiŃiei, Penitenciarul Iaşi şi asociaŃia “Alternative Sociale”.

Proiectul a urmărit introducerea şi consolidarea sistemului de probaŃiune în România, activităŃile

desfăşurându-se pe trei niveluri: instanŃă, comunitate şi penitenciar. Grupul Ńintă l-a constituit

infractorii minori şi tineri cu domiciliul în Municipiul Iaşi53.

În anul 1999, ca urmare a unui parteneriat dintre Grupul pentru Apărarea Drepturilor

Omului (GRADO) şi Ministerul JustiŃiei, s-a înfiinŃat proiectul experimental din Piteşti, autorizat

să desfăşoare activităŃi specifice de probaŃiune în judeŃele Argeş şi DâmboviŃa. Programul a vizat

minorii şi tinerii infractori cu vârsta cuprinsă între 18-21 ani, domiciliaŃi în Piteşti, Mioveni,

Albota şi Bascov. Aria a fost ulterior extinsă şi în comunele Călineşti şi Ştefăneşti54.

Centrul experimental de la Târgovişte şi-a început activitatea în mai 1999 cu doi

consilieri de probaŃiune. Partenerul principal al acestui proiect a fost tot GRADO. Activitatea

consilierilor de probaŃiune s-a desfăşurat pe patru niveluri: instanŃă, comunitate, penitenciar,

post-penal55.

La Timişoara, centrul experimental de probaŃiune şi-a demarat activitatea în toamna

anului 1999, cu susŃinerea AsociaŃiei Umanitare “Sf. Petru şi Pavel”. Beneficiarii acestui centru

au fost numai minori cu domiciliul în Timişoara, aflaŃi fie în curs de urmărire penală, fie în curs

de judecată sau condamnaŃi la pedeapsa cu închisoarea în Penitenciarul Timişoara. Activitatea s-

a focalizat pe trei domenii: instanŃă, penitenciar şi comunitate56.

Centrul experimental de probaŃiune Bucureşti s-a înfiinŃat în noiembrie 2000 în baza

unui protocol încheiat între MJ, GRADO, FundaŃia pentru Ocrotirea Familiei şi Copilului,

Tribunalul Bucureşti şi Judecătoriile sectoarelor 3 şi 5. Proiectul a fost finanŃat de Comitetul


95

Helsinki-Olanda prin MAE din Olanda, de FundaŃia Terres des Hommes din ElveŃia (pentru

sectorul 3) şi de FundaŃia Maurice et Ute Genoyer (pentru sectorul 5). ActivităŃile centrului au

vizat minorii şi tinerii cu vârsta până în 21 de ani care au comis infracŃiuni în sectorul 3 şi care

domiciliază în Bucureşti. Acestea au constat în redactarea de referate de evaluare pentru învinuiŃi

şi inculpaŃi la solicitarea instanŃelor, supravegherea în comunitate a persoanelor sancŃionate cu o

pedeapsă neprivativă de libertate şi asistenŃa şi consilierea persoanelor mai sus menŃionate57.

Din punct de vedere legislativ, primele schimbări au avut la bază rezultatele proiectului

pilot de la Arad, de la începutul anului 1997, o echipă de specialişti din cadrul DirecŃiei Generale

a Penitenciarelor şi din unităŃile subordonate fiind desemnaŃi să elaboreze un ante-proiect de act

normativ care să creeze cadrul legal necesar dezvoltării sistemului de probaŃiune la nivel

naŃional. Fiind elaborat într-o perioadă foarte scurtă de timp şi fără a avea o experienŃă practică

în domeniu, precum şi suficient material informativ, ante-proiectul a rămas doar un punct de

plecare, neconcretizându-se în acte legislative58.

Bazându-se pe acest ante-proiect, Ministerul JustiŃiei a demarat elaborarea unui nou

proiect de lege privind probaŃiunea, adaptat la realităŃile existente în Ńara noastră, precum şi la

legislaŃia penală în vigoare. Supus expertizei Consiliului Europei, proiectul a fost criticat din mai

multe puncte de vedere, printre care tehnica legislativă folosită, confuzia creată prin definirea

noŃiunii de probaŃiune, categoriile de infractori supuşi probaŃiunii, faptul că probaŃiunea nu era

considerată o sancŃiune penală59.

O formă modificată a acestui proiect de lege a fost înaintată Parlamentului României în

toamna anului 1998, împreună cu alte câteva proiecte de modificare şi completare a Codului

penal şi a Codului de procedură penală, însă dezbaterea lor a avut loc doar parŃial în comisiile

parlamentare. Abia în vara anului 2000 a fost întocmit un proiect de ordonanŃă, care a fost

adoptat la sfârşitul lunii august 2000, prin aceasta instituindu-se cadrul legislativ şi

organizaŃional de funcŃionare a serviciilor de probaŃiune din România.


96

III.3. Cadrul juridic actual

Baza legislativă după care se organizează şi funcŃionează sistemul de probaŃiune din România a

cunoscut o evoluŃie continuă, am putea spune etapizată, însă întotdeauna de îmbunătăŃire. Pe

lângă reglementările penale fundamentale – Codul penal şi Codul de procedură penală – actele

normative care stau la baza activităŃii de probaŃiune sunt:

�OrdonanŃa Guvernului nr. 92 din 29 august 2000 privind organizarea şi funcŃionarea

serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere;

�Hotărârea nr. 1239 din 29 noiembrie 2000 privind aprobarea Regulamentului de

aplicare a dispoziŃiilor OrdonanŃei Guvernului nr. 92/2000;

�Legea nr. 129 din 18 martie 2002 pentru aprobarea OrdonanŃei Guvernului nr. 92/2000;

�Ordinul Ministrului JustiŃiei nr. 510/C/4.04.2005 privind Codul Deontologic al

personalului de reintegrare socială şi supraveghere;

�Legea nr. 211 din 27 mai 2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecŃiei

victimelor infracŃiunilor;

�Legea nr. 123 din 4 mai 2006 privind statutul personalului din serviciile de probaŃiune;

�Legea nr. 192 din 16 mai 2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator.

OG 92/2000 reprezintă actul normativ fundamental al serviciilor de probaŃiune, împreună

cu regulamentul de aplicare, cu legea de aprobare şi cu legea privind protecŃia victimelor,

reglementând principiile generale, structura, organizarea, atribuŃiile şi responsabilităŃile acestora.

Principii fundamentale după care trebuie să se ghideze activitatea personalului de

probaŃiune sunt:

� respectarea legii şi a hotărârilor judecătoreşti;

� respectarea drepturilor omului şi a demnităŃii umane şi evitarea discriminării pe orice temei;

� sprijinirea şi încurajarea permanentă a persoanelor supravegheate, asistate şi consiliate,

în vederea reintegrării lor în societate şi în vederea asumării responsabilităŃii propriilor

acŃiuni, prin formarea unei atitudini corecte faŃă de muncă, ordinea de drept şi regulile

de convieŃuire socială.

De asemenea, serviciile de probaŃiune îşi desfăşoară activitatea fără vreo discriminare pe

temei de naŃionalitate, cetăŃenie, rasă, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie politică sau orice

altă opinie, apartenenŃă politică, avere, origine socială sau alte asemenea temeiuri.

DeclaraŃia de misiune60 a serviciilor de probaŃiune din România este de a se pune la

dispoziŃia instanŃelor şi a publicului prin supravegherea infractorilor în comunitate în vederea


97

reducerii criminalităŃii, a costurilor şi a consecinŃelor încarcerării inutile, devenind astfel o

alternativă viabilă la pedeapsa cu închisoarea.

ProbaŃiunea a fost definită mai întâi prin sintagma reintegrare socială şi supraveghere61,

ulterior fiind modificată în protecŃia victimelor şi reintegrarea socială a infractorilor62. Această

modificare denotă o evoluŃie clară a orientării activităŃii de probaŃiune dintre infractor către

relaŃia dintre infractor, victimă şi comunitate, România angajându-se în acest fel în procesul de

reorganizare a sistemului penal conform paradigmei justiŃiei restaurative. Cu toate acestea, este

doar un pas, pentru că după cum vom vedea mai târziu, din acest proces lipseşte un element

fundamental al noii paradigme, şi anume acela al întâlnirii.

În continuare, când se va face referire la serviciile care fac obiectul analizei de faŃă se va

folosi sintagma de servicii de probaŃiune. Există două argumente care să susŃină această opŃiune.

Primul, de ordin metodologic – sintagma servicii de probaŃiune a fost folosită şi în analiza

celorlalte sisteme, respectiv Anglia şi łara Galilor, FranŃa, Olanda şi SUA. Al doilea, de ordin

practic – probaŃiunea în România se va înscrie în curând într-un nou proces de reorganizare,

existând în curs de aprobare un proiect de lege pentru aprobarea sistemului naŃional de

probaŃiune.


98

III.4. Organizarea şi funcŃionarea serviciilor de probaŃiune

Serviciile de probaŃiune sunt servicii publice în subordonarea Ministerului JustiŃiei,

administrarea acestora fiind realizată de către o DirecŃie de probaŃiune din cadrul Ministerului

JustiŃiei. Serviciile de probaŃiune sunt înfiinŃate pe lângă tribunale dar trebuie să deservească şi

instanŃele inferioare – judecătoriile din jurisdicŃia acestora.

DirecŃia de probaŃiune din MJ este compartimentul prin care se asigură îndeplinirea

atribuŃiilor ce revin ministrului justiŃiei în legătură cu conducerea, coordonarea şi controlul

activităŃii în domeniul probaŃiunii. Aceasta funcŃionează în subordinea secretarului de stat

desemnat prin ordin al ministrului justiŃiei. DirecŃia are următoarele atribuŃii63:

� coordonează, în condiŃiile legii, activitatea serviciilor de probaŃiune şi exercită

controlul asupra acestor activităŃi;

� exercită atribuŃiile care îi revin în ceea ce priveşte selecŃia, recrutarea şi pregătirea

profesională a personalului de probaŃiune, precum şi cariera acestuia;

� asigură punerea în aplicare a dispoziŃiilor Legii nr.129/2002 pentru aprobarea

OrdonanŃei Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea şi funcŃionarea serviciilor de probaŃiune;

� asigură punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri

pentru asigurarea protecŃiei victimelor infracŃiunilor;

� elaborează metodologii necesare punerii în aplicare a legislaŃiei în vigoare, formulează

standarde şi modele de bune practici în domeniu;

� formulează propuneri privind elaborarea şi revizuirea Regulamentului privind

organizarea şi desfăşurarea cursurilor de probaŃiune, precum şi a concursului pentru ocuparea

funcŃiei de consilier de probaŃiune sau de şef al serviciului de probaŃiune ori inspector de

probaŃiune;

� colaborează cu DirecŃia pentru resurse umane şi relaŃii cu Consiliul Superior al

Magistraturii în vederea organizării şi desfăşurării cursurilor de probaŃiune, precum şi a

concursului pentru ocuparea funcŃiilor în sistemul de protecŃie a victimelor şi reintegrare socială

a infractorilor;

� participă în comisiile de examinare şi verificare a lucrărilor la concursurile pentru

ocuparea funcŃiilor în sistemul de probaŃiune;

� iniŃiază şi asigură derularea eficientă a programelor interne şi internaŃionale de

asistenŃă tehnică şi financiară în domeniul probaŃiunii;


99

� colaborează cu DirecŃia pentru relaŃia cu Ministerul Public şi de prevenire a

criminalităŃii şi a corupŃiei pentru elaborarea şi implementarea strategiilor naŃionale de prevenire

a criminalităŃii;

� colaborează cu AdministraŃia NaŃională a Penitenciarelor în vederea elaborării şi

derulării programelor privind activităŃi lucrative, socio-educative, de instruire şcolară şi formare

profesională pentru persoanele condamnate;

� colaborează cu DirecŃia de elaborare acte normative, studii şi documentare în ce

priveşte întocmirea de proiecte de acte normative, studii şi sinteze în această materie;

� asigură coordonarea şi controlul activităŃii serviciilor de probaŃiune în unităŃile

penitenciare;

� coordonează activitatea de colectare, centralizare şi analiză a datelor referitoare la

victime, inculpaŃi şi persoane condamnate aflate în evidenŃa serviciilor de probaŃiune;

� acreditează programele specializate în lucrul cu victimele infracŃiunilor şi cu

persoanele care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, utilizate de către serviciile de

probaŃiune şi instituŃiile şi organizaŃiile colaboratoare în acest domeniu;

� colaborează cu Institutul NaŃional de Criminologie în vederea efectuării de studii şi

cercetări criminologice;

� elaborează materiale informative şi de promovare a activităŃii direcŃiei şi serviciilor de

probaŃiune;

� poate iniŃia relaŃii de colaborare cu universităŃile şi alte instituŃii de învăŃământ în

vederea organizării unor forme de specializare a personalului;

� propune conducerii Ministerului JustiŃiei, pe baza evaluării activităŃii personalului,

parametrii de referinŃă pentru aprecierea profesională a acestuia;

� formulează propuneri ministrului justiŃiei în legătură cu numirea în funcŃie şi

eliberarea din funcŃie a personalului serviciilor de probaŃiune;

� formulează propuneri ministrului justiŃiei în legătură cu iniŃierea procedurii de

delegare, detaşare şi transfer al personalului serviciilor de probaŃiune;

� formulează propuneri ministrului justiŃiei în legătură cu angajarea răspunderii

disciplinare a personalului direcŃiei şi serviciilor de probaŃiune;

� rezolvă cererile, sesizările şi memoriile care îi sunt repartizate spre soluŃionare.

Serviciile de probaŃiune sunt subordonate administrativ preşedinŃilor de tribunale şi

Ministerului JustiŃiei, dar pe linie profesională DirecŃiei de probaŃiune din MJ. Aceasta înseamnă

că DirecŃia stabileşte strategiile şi politicile de dezvoltare, standardele de practică, metodologiile

precum şi modalităŃile de evaluare a angajaŃilor. În consecinŃă, chiar dacă serviciile sunt create


100

pe lângă tribunale, în schema acestora de funcŃionare, acestea se menŃin independente în practica

lor curentă64.

Schemă: Subordonarea serviciilor de probaŃiune

Sursă: Durnescu, Ioan. (2004). România. În Kalmthout, Anton M. Van. (ed). Reintegrarea socială şi supravegherea infractorilor în opt Ńări europene. Craiova: Sitech. 284

Fiecare serviciu de probaŃiune este condus de către un şef de serviciu, numit de către

ministrul justiŃiei la propunerea directorului DirecŃiei de probaŃiune. Propunerile de numire au la

bază o competiŃie deschisă la care pot lua parte toŃi consilierii de probaŃiune cu cel puŃin 1 an de

vechime în specializare şi dovedesc că dispun de abilităŃi manageriale. Fiecare serviciu are între

2 şi 8 consilieri de probaŃiune, cu excepŃia municipiul Bucureşti care are un număr de 14

consilieri de probaŃiune în schema de funcŃii. Coordonarea şi controlul serviciilor de probaŃiune

revin direcŃiei din Ministerul JustiŃiei. Aceste atribuŃii sunt exercitate prin stabilirea de politici,

strategii sau metodologii, precum şi prin organizarea inspecŃiilor65.

Serviciile de probaŃiune au următoarele atribuŃii:

� supraveghează respectarea de către persoana condamnată a măsurilor prevăzute şi

obligaŃiilor impuse de instanŃă prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;

� supraveghează executarea obligaŃiilor impuse minorului de către instanŃă, prin

impunerea măsurii educative a libertăŃii supravegheate;

� întocmesc, la cererea instanŃelor de judecată, referate de evaluare cu privire la

persoanele de mai sus sau cu privire la inculpaŃi;

Ministerul JustiŃiei

DirecŃia de probaŃiune

Serviciile de probaŃiune

Tribunale

Subordonare administrativă

Subordonare tehnică


101

� colaborează cu instituŃiile publice în vederea executării măsurii obligării minorului la

prestarea unei activităŃi neremunerate într-o instituŃie de interes public;

� desfăşoară, la cerere, activităŃi de consiliere individuală a infractorilor în ceea ce

priveşte comportamentul social, de grup şi individual;

� iniŃiază şi derulează programe speciale de protecŃie, asistenŃă socială şi juridică a

minorilor şi tinerilor care au săvârşit infracŃiuni;

� iniŃiază şi derulează, împreună cu voluntarii şi reprezentanŃii societăŃii civile, precum

şi cu organizaŃii guvernamentale şi neguvernamentale române şi străine, programe de

resocializare a persoanelor supravegheate care au solicitat să participe la aceste programe, pentru

sprijinirea acestora în respectarea condiŃiilor impuse de instanŃa de judecată şi pentru

reintegrarea lor socială;

� colaborează cu instituŃiile publice şi private, precum şi cu persoanele fizice şi juridice

din raza lor de competenŃă, în vederea identificării, după caz, a locurilor de muncă disponibile, a

cursurilor şcolare, precum şi a celor de calificare sau recalificare profesională;

� împreună cu personalul specializat în asistenŃă şi consiliere din cadrul administraŃiei

penitenciarelor, pot derula programe privind activităŃi lucrative, socio-educative, de instruire

şcolară şi formare profesională pentru persoanele condamnate;

� la cererea persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii, a căror pedeapsă a fost

graŃiată total prin lege, precum şi a minorilor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală,

faŃă de care a fost înlăturată prin lege măsura educativă a internării într-un centru de reeducare,

serviciile de probaŃiune pot iniŃia şi derula programe speciale de reinserŃie socială şi, după caz,

de identificare a locurilor de muncă disponibile, a locuinŃelor, precum şi a unor cursuri de

calificare sau recalificare profesională;

� asigură consiliere psihologică gratuită victimelor infracŃiunilor care o solicită.

A. ActivităŃi ale serviciilor de probaŃiune

În prezent, aşa cum reiese din atribuŃiile serviciilor, activităŃile de probaŃiune sunt orientate către

următoarele categorii de persoane:

- inculpaŃii;

- persoanele condamnate la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub

supraveghere şi care trebuie să respecte o serie de măsuri şi / sau obligaŃii pe durata

termenului de încercare;

- minorii faŃă de care s-a luat măsura educativă a libertăŃii supravegheate;

- condamnaŃii la pedepse privative de libertate care se pregătesc pentru liberare;


102

- persoanele graŃiate;

- victimele infracŃiunilor.

Pentru a putea pune în aplicare aceste atribuŃii, personalul serviciilor de probaŃiune

desfăşoară o serie de activităŃi:

- întocmire de referate de evaluare;

- supraveghere;

- asistenŃă şi consiliere.

A.1. Întocmirea referatelor de evaluare presentenŃială

Referatele de evaluare se întocmesc la cererea instanŃei de judecată, de către serviciile de

probaŃiune cu privire la inculpaŃi sau la persoanele aflate sub supraveghere, respectiv persoanele

condamnate, menŃinute în stare de libertate, faŃă decare instanŃa a dispus măsuri de supraveghere

şi / sau una sau mai multe dintre obligaŃiile prevăzute în art. 863, alin.3, lit. a)-f) sau în art.103,

alin.3, lit. a)-c) din Codul penal.

Referatul de evaluare este un referat scris, cu caracter consultativ şi de orientare, având

rolul de a oferi instanŃei de judecată date privind persoana inculpatului sau, după caz, persoanele

aflate în supravegherea serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere, nivelul instrucŃiei

şcolare, comportamentul, factorii care influenŃează sau pot influenŃa conduita generală, precum

şi perspectivele reintegrării sociale. Referatul de evaluare trebuie să fie obiectiv, concis, concret,

clar şi coerent.

La întocmirea referatului de evaluare serviciul de probaŃiune poate colabora cu psihologi,

cadre didactice, sociologi, medici sau alŃi specialişti desemnaŃi de autorităŃile competente.

Consilierului de probaŃiune desemnat să întocmească referatul de evaluare are, conform

regulamentului de aplicare a OrdonanŃei 92/2000, următoarele are următoarele atribuŃii:

�stabileşte de îndată, dar nu mai târziu de 5 zile de la data primirii solicitării instanŃei de

judecata, locul, data şi ora primei întrevederi cu persoana pentru care s-a solicitat referatul de

evaluare. Prima întrevedere cu persoana pentru care s-a solicitat referatul de evaluare trebuie sa

aibă loc în termen de 7 zile de la data primirii solicitării instanŃei de judecată. În cazul minorilor

consilierul de probaŃiune stabileşte locul, data şi ora întrevederii sau întrevederilor cu minorul,

precum şi cu părinŃii, cu cel care l-a adoptat, cu tutorele sau, după caz, cu persoanele sau cu

reprezentanŃii instituŃiilor cărora le-a fost încredinŃată supravegherea minorului;

�contactează persoanele şi instituŃiile care ar putea furniza informaŃii utile despre

persoana evaluată, nivelul instrucŃiei şcolare, comportamentul acesteia, mediul social şi familial;

�consemnează, cu ocazia fiecărei întrevederi, datele necesare şi utile pentru întocmirea

referatului de evaluare;


103

�propune şefului serviciului de probaŃiune, atunci când consideră necesar, luarea măsurii

de desemnare a unor specialişti în vederea întocmirii referatului de evaluare;

�întocmeşte referatul de evaluare pe baza informaŃiilor obŃinute şi îl supune spre analiză

şi semnare şefului serviciului de probaŃiune;

�înaintează referatul de evaluare instanŃei de judecată în termen de 14 zile de la primirea

solicitării.

Referatul de evaluare are următoarele părŃi:

a) introducere;

b) sursele de informaŃii utilizate la întocmirea lui;

c) date privind persoana pentru care a fost solicitat;

d) factorii care influenŃează sau pot influenŃa conduita generală a persoanei pentru care a

fost solicitat;

e) perspectivele de reintegrare în societate.

În introducere se vor consemna date referitoare la: numele şi prenumele persoanei, data şi

locul naşterii, adresa, fapta / faptele, instanŃa de judecată care a solicitat referatul, numărul de

dosar penal / numărul sentinŃei penale, termenul de judecată, perioada de supraveghere, numele

şi prenumele consilierului de probaŃiune desemnat cu întocmirea referatului de evaluare.

În ceea ce priveşte sursele de informaŃii care au fost utilizate la întocmirea referatului de

evaluare, acestea vor fi prezentate sintetic, avându-se în vedere atât persoanele cu care au avut

loc întrevederi, cât şi eventualele documente consultate.

Sursele de informaŃii vor cuprinde următoarele precizări:

- numărul de întrevederi avute şi, după caz, refuzul de cooperare sau eventualele îndoieli

privind acurateŃea informaŃiilor, prezentate motivat;

- sursele de informaŃii la care nu a fost posibil accesul.

Redactarea datelor privind persoana pentru care a fost solicitat referatul de evaluare se va

face diferenŃiat, după cum se referă la inculpaŃi sau la persoanele aflate în supravegherea

serviciilor de probaŃiune.

În cazul inculpaŃilor, datele privind persoana se referă la:

a) trecutul infracŃional;

b) mediul familial şi social;

c) nivelul instrucŃiei şcolare şi al pregătirii profesionale;

d) comportamentul persoanei înainte şi după comiterea faptei;

e) factorii care au favorizat comportamentul infracŃional;

f) dacă este cazul, modul în care au îndeplinit anterior obligaŃiile stabilite de instanŃa de

judecată.


104

În cazul inculpaŃilor minori datele privind persoana acestora vor privi şi condiŃiile în care

au crescut şi au trăit, precum şi modul în care părinŃii, cei care i-au adoptat sau tutorele îşi

îndeplineşte obligaŃiile ce îi revin.

În cazul persoanelor aflate în supravegherea serviciilor de probaŃiune, datele privind

persoana se referă la mediul familial si social, evoluŃia persoanei din punct de vedere educaŃional

şi profesional, comportamentul pe perioada supravegherii, precum şi modul în care au executat

obligaŃiile stabilite de instanŃa de judecata.

În cazul minorilor aflaŃi sub supraveghere datele privind persoana acestora vor privi şi

modul în care părinŃii, cei care i-au adoptat sau tutorele îşi îndeplineşte obligaŃiile ce îi revin,

precum şi, după caz, modul de colaborare dintre serviciul de probaŃiune şi persoana sau instituŃia

legal însărcinată cu supravegherea minorului sau cu instituŃia publică la care minorul execută

obligaŃia prevăzută la art.103, alin.3, lit. c din Codul penal.

Atunci când consideră necesar, consilierul va include în referatul de evaluare date privind

starea fizică şi mintală, precum şi dezvoltarea intelectuală şi morală a persoanei, furnizate de

specialişti desemnaŃi în acest scop.

Factorii care influenŃează sau pot influenŃa conduita generală a persoanei pentru care a

fost solicitat referatul de evaluare se referă atât la factorii de natură să inhibe dezvoltarea

comportamentului infracŃional, cât şi la factorii de natură să accentueze dezvoltarea acestuia.

În cazul persoanelor supravegheate acest capitol va cuprinde şi referiri privind riscul de

săvârşire din nou a unor infracŃiuni şi riscul pentru siguranŃa publică, precum şi riscul de

sinucidere sau de autovătămare.

Perspectivele de reintegrare în societate vor fi estimate după analiza tuturor datelor

cuprinse în referatul de evaluare şi vor fi prezentate pe scurt, obiectiv şi motivat.

În cazul inculpaŃilor nu se vor face propuneri sau recomandări instanŃei de judecată

privind soluŃia ce urmează să fie dată în cauză.

În cazul persoanelor aflate în supravegherea serviciilor de probaŃiune, dacă se constată că

şansele de reintegrare în societate sunt reduse, se va face doar menŃiune în acest sens, fără a se

formula propuneri sau recomandări instanŃei de judecată privind măsura ce trebuie luată.

A.2. Supravegherea

În cazul persoanelor condamnate, cărora instanŃa de judecată le-a impus respectarea măsurilor

prevăzute la art. 863, alin.1, lit. a)-d) din Codul penal şi a uneia sau mai multora dintre obligaŃiile

prevăzute la art. 863, alin.3, lit. a)-f) din Codul penal, precum şi în cazul minorilor cărora instanŃa

de judecată le-a impus respectarea uneia sau mai multora dintre obligaŃiile prevăzute în art. 103,

alin.3, lit. a)-c) din Codul penal, serviciul de probaŃiune, desemnat ca organ de supraveghere prin


105

hotărâre judecătorească, este competent să exercite îndeplinirea obligaŃiilor impuse de instanŃa

de judecată în sarcina persoanelor menŃionate.

Conform regulamentului de aplicare a OrdonanŃei 92/2000, actele necesare supravegherii

privesc în special dosarul de supraveghere, prima întrevedere cu persoana supravegheată şi

planul de supraveghere.

Dosarul de supraveghere va conŃine, în mod obligatoriu, următoarele:

- hotărârea instanŃei de judecată, în copie, sau un extras de pe aceasta;

- planul de supraveghere;

- referatul de evaluare întocmit înainte de pronunŃarea hotărârii judecătoreşti, atunci când

este cazul;

- referatul de evaluare solicitat de instanŃă pe perioada supravegherii, atunci când este

cazul;

- rapoarte privind desfăşurarea supravegherii, cu referire la modul de îndeplinire a

masurilor şi / sau a obligaŃiilor stabilite de instanŃa de judecată. Aceste rapoarte se vor întocmi

periodic, cel puŃin o data la 6 luni, urmând ca la încheierea perioadei de supraveghere să se

întocmească un raport final ce va cuprinde concluzii referitoare la modul de îndeplinire a

obligaŃiilor stabilite de instanŃă de judecată;

- raportul final, întocmit la încheierea perioadei de supraveghere, care va cuprinde

concluzii referitoare la modul de îndeplinire a obligaŃiilor stabilite de către instanŃa de judecată.

La primirea hotărârii de judecată, şeful serviciului desemnează de îndată un consilier de

responsabil cu supravegherea executării obligaŃiilor şi / sau măsurilor stabilite prin hotărâre

judecătorească.

În cel mai scurt timp, dar nu mai târziu de 5 zile lucrătoare de la data comunicării

hotărârii judecătoreşti, serviciul stabileşte locul, data şi ora primei întrevederi cu minorul sau,

după caz, cu persoana condamnata.

Prima întrevedere cu persoana supravegheată trebuie sa aibă loc în termen de 10 zile

lucrătoare de la data comunicării hotărârii judecătoreşti.

În cadrul primei întrevederi consilierul de probaŃiune are următoarele obligaŃii:

- să aducă la cunoştinŃa persoanei supravegheate, în scris şi verbal, explicându-i în ce

constau scopul, obiectivele şi modul de desfăşurare a supravegherii, măsurile sau obligaŃiile

impuse de instanŃă de judecata persoanei respective pe perioada supravegherii, precum şi

consecinŃele îndeplinirii sau neîndeplinirii acestora;

- să îi pună în vedere persoanei supravegheate că trebuie să respecte regulile de conduita

care se referă, în principal, la a nu avea un comportament violent sau agresiv ori o atitudine


106

nepotrivită sau un limbaj necorespunzător, care ar putea prejudicia personalul de probaŃiune,

precum şi alte persoane aflate sub supraveghere;

- să încunoştinŃeze persoana supravegheată despre posibilitatea de a formula plângere la

şeful serviciului în cazul în care consideră că tratamentul aplicat de serviciul de probaŃiune pe

perioada supravegherii este necorespunzător;

- să consemneze aspectele aduse la cunoştinŃă într-un proces-verbal, care se semnează de

consilierul de probaŃiune şi de persoana supravegheată.

În termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la comunicarea hotărârii instanŃei de judecată

consilierul desemnat va întocmi un plan de supraveghere al cărui conŃinut va fi în concordanŃă cu

obligaŃiile şi / sau cu măsurile impuse de instanŃă.

Planul de supraveghere se întocmeşte în scris şi va fi revizuit ori de câte ori este necesar.

Acesta va avea, în mod obligatoriu, următorul conŃinut:

1. în introducere:

a) numele, prenumele, data şi locul naşterii persoanei condamnate sau ale

minorului;

b) infracŃiunea săvârşită şi numărul hotărârii instanŃei de judecată.

c) sancŃiunea aplicată şi măsurile şi / sau obligaŃiile impuse de instanŃa de

judecată;

d) perioada de supraveghere, menŃionându-se data începerii şi încetării

acesteia;

e) numele şi prenumele consilierului de probaŃiune.

2. nevoile sau problemele identificate ale persoanei supravegheate.

3. riscul de recidivă.

4. descrierea activităŃii, a locului de executare şi a programului de lucru.

5. natura şi frecvenŃa întâlnirilor.

6. metodele utilizate de către consilierul de probaŃiune pentru asigurarea îndeplinirii

obligaŃiilor stabilite de instanŃa de judecată în sarcina persoanei supravegheate. Aceste metode se

pot referi la colaborarea cu familia, cu voluntarii comunitari şi reprezentanŃii societăŃii civile,

precum şi cu organizaŃiile guvernamentale şi neguvernamentale, în vederea iniŃierii şi derulării

unor programe de resocializare, vizite la domiciliu, legătura permanentă cu persoanele şi

instituŃiile care ar putea furniza date utile în vederea identificării, după caz, a locurilor de muncă

disponibile, a cursurilor şcolare, precum şi a celor de calificare sau recalificare profesională.

Metodele de supraveghere se determina în funcŃie de gradul de risc identificat, precum şi de

numărul sau de natura măsurilor şi / sau a obligaŃiilor stabilite de instanŃa de judecată, de nevoile

sau de problemele identificate ale persoanei supravegheate şi de durata supravegherii.


107

În continuare, regulamentul de aplicare a OrdonanŃei 92/2000 reglementează, pe de o

parte atribuŃiile specifice serviciilor de probaŃiune în funcŃie de fiecare măsură şi / sau obligaŃie

de supraveghere care poate fi impusă de instanŃă în sarcina persoanei condamnate sau minorului

şi, pe de altă parte, procedura legală în cazul în care persoana supravegheată nu îşi îndeplineşte

obligaŃiile pe perioada termenului de încercare (art. 863 CP) sau a supravegherii deosebite

(art.103 CP).

A.3. AsistenŃa şi consilierea

Activitatea de asistenŃă şi consiliere se acordă de către serviciile de probaŃiune în trei cazuri:

a) la cererea persoanei condamnate minorului faŃă de care instanŃa de judecată a dispus

supravegherea de către serviciul de probaŃiune.

b) cu acordul persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii, în cadrul unor programe

iniŃiate şi derulate împreună cu personalul specializat din unităŃile penitenciare;

c) la cererea victimelor infracŃiunilor.

În ceea ce priveşte consilierea victimelor infracŃiunilor, acest aspect va fi tratat într-un

capitol distinct.

AsistenŃa şi consilierea persoanelor aflate sub supraveghere

AsistenŃa şi consilierea persoanelor condamnate şi a minorilor sancŃionaŃi cu măsura educativă a

libertăŃii supravegheate au ca scop reintegrarea acestora în societate, întărirea gradului de

siguranŃă socială şi prevenirea săvârşirii din nou a unor infracŃiuni.

Rolul serviciilor de probaŃiune în desfăşurarea asistenŃei şi consilierii este de a:

a) corecta comportamentul infracŃional prin conştientizarea de către minori sau de către

persoanele condamnate a faptei săvârşite, a consecinŃelor acesteia şi asumarea responsabilităŃii

pentru fapta comisă;

b) motiva minorul sau persoana condamnată în vederea dezvoltării responsabilităŃii şi

autodisciplinei;

c) elabora şi derula programe eficiente de asistenŃă şi consiliere a persoanelor

condamnate sau a minorilor, în funcŃie de nevoile identificate ale acestora;

d) sprijini condamnatul sau a minorul în vederea satisfacerii nevoilor sociale referitoare

la educaŃie, pregătire profesională, loc de muncă, locuinŃă sau altele asemenea.

Ori de câte ori instanŃa de judecată dispune supravegherea unei persoane condamnate sau

a unui minor de către serviciul de probaŃiune, cu ocazia primei întrevederi acesteia i se va face

cunoscută posibilitatea de a solicita asistenŃa şi consiliere pe perioada supravegherii, explicându-

i-se modalităŃile practice în care poate fi sprijinită în vederea reintegrării în societate.


108

Pentru a beneficia de serviciile de asistenŃa şi consiliere persoana supravegheată depune o

cerere scrisă la serviciul de reintegrare socială şi supraveghere. În termen de 10 zile lucrătoare de

la primirea cererii scrise din partea persoanei supravegheate, prin care aceasta solicită asistenŃă şi

consiliere, serviciul de probaŃiune va lua măsurile necesare în vederea includerii acesteia într-un

program specializat, stabilit în funcŃie de nevoile identificate ale persoanei respective.

Pentru fiecare persoană supravegheată care a solicitat asistenŃă şi consiliere se întocmeşte

un dosar de reintegrare socială şi supraveghere. Cererea persoanei supravegheate, prin care

solicită asistenŃă şi consiliere, se depune la dosarul de reintegrare socială şi supraveghere.

Dosarul de reintegrare socială şi supraveghere trebui să cuprindă următoarele:

a) cererea scrisă privind asistenŃa şi consilierea;

b) planul de reintegrare socială şi supraveghere, care va cuprinde, pe lângă capitolele

prevăzute la art.22, un capitol distinct privind descrierea activităŃii de asistenŃă şi consiliere;

c) referatul de evaluare întocmit înainte de pronunŃarea hotărârii judecătoreşti, atunci

când este cazul;

d) referatul de evaluare solicitat de instanŃă pe perioada supravegherii, înainte de a se fi

solicitat asistenŃă şi consiliere de către persoana supravegheată, atunci când este cazul;

e) referatele periodice de reintegrare socială şi supraveghere, care conŃin pe scurt

informaŃii cu privire la rezultatele înregistrate de către persoana asistată şi consiliată şi care se

întocmesc cel puŃin o data la 6 luni sau ori de cate ori se înregistrează o evoluŃie pozitivă ori

negativă în procesul de reintegrare a persoanei respective;

f) concluziile consilierului, care fac obiectul unui referat de reintegrare socială şi

supraveghere final, întocmit la expirarea perioadei de asistenŃă şi consiliere, precizându-se în ce

măsură persoana respectivă are perspective sau s-a reintegrat în societate.

Dosarul de reintegrare sociala şi supraveghere se păstrează în arhiva serviciului,

consilierul responsabil de caz fiind obligat să păstreze confidenŃialitatea informaŃiilor cuprinse în

dosar. Şeful serviciului are obligaŃia de a consulta fiecare dosar periodic sau ori de câte ori

consideră necesar, pentru a verifica dacă se respectă programul de resocializare a persoanei

asistate şi consiliate în ceea ce priveşte termenele, calitatea şi ritmicitatea acestuia, precum şi

orice alte obligaŃii care îi revin consilierului pe durata asistenŃei şi consilierii.

În cazul în care consilierul responsabil de caz este în imposibilitate permanentă sau

temporară de a-şi îndeplini atribuŃiile în ceea ce priveşte întocmirea dosarului, şeful serviciului

desemnează un alt consilier pe perioada amintită, care să preia responsabilităŃile cazului

respectiv.

Persoana asistată şi consiliată şi apărătorul acesteia vor putea consulta dosarul de

reintegrare socială şi supraveghere numai în prezenŃa consilierului responsabil de caz sau a


109

şefului serviciului şi numai în incinta serviciului, după care se va întocmi un proces-verbal

semnat de persoana care l-a studiat şi de reprezentantul serviciului.

Activitatea de asistenŃă şi consiliere se va realiza pe baza unui plan de asistenŃă şi

consiliere adaptat nevoilor individuale ale persoanei supravegheate. Se va estima perioada de

timp şi măsura în care nevoile identificate pot fi acoperite numai prin intervenŃia serviciului ori

în colaborare cu organizaŃii neguvernamentale, instituŃii publice şi / sau private ori cu persoane

fizice sau juridice66.

În acest ultim caz se va încheia un protocol de colaborare cu instituŃii sau organizaŃii care

desfăşoară activităŃi de reintegrare socială, protocol care va cuprinde:

a) părŃile semnatare;

b) obiectul protocolului, care constă în colaborarea părŃilor în iniŃierea şi derularea

planurilor de reintegrare socială şi supraveghere, avându-se în vedere reintegrarea socială a

persoanelor asistate şi consiliate de serviciile de probaŃiune;

c) tipul de servicii specializate de care pot beneficia persoanele asistate şi consiliate;

d) durata protocolului;

e) obligaŃiile părŃilor;

f) data încheierii protocolului;

g) semnătura părŃilor.

AsistenŃa şi consilierea persoanelor condamnate din unităŃile penitenciare

Serviciile de probaŃiune cooperează cu personalul specializat în asistenŃă şi consiliere din cadrul

penitenciarelor, în scopul îndreptării şi reintegrării sociale a persoanelor condamnate la o

pedeapsă cu privare de libertate.

Serviciile de probaŃiune, împreună cu personalul specializat din penitenciare, poate

derula programe privind activităŃi lucrative, socio-educative, de instruire şcolară şi formare

profesională pentru persoanele condamnate. Fiecare serviciu de pe lângă tribunalul în a cărui

circumscripŃie se află una sau mai multe unităŃi penitenciare poate încheia un protocol de

colaborare cu administraŃia sau cu administraŃiile penitenciare, în vederea stabilirii de comun

acord a categoriilor de persoane condamnate care pot fi incluse în programe de resocializare,

precum şi a conŃinutului şi duratei acestor programe. Includerea persoanelor condamnate la o

pedeapsă privativă de liberate în astfel de programe este posibilă numai cu acordul acestora.

În activitatea de asistenŃă şi consiliere se acorda o atenŃie deosebită condamnaŃilor minori

şi tineri, persoanelor condamnate care întâmpină dificultăŃi în menŃinerea legăturilor cu familia,

precum şi pregătirii pentru liberare a persoanelor condamnate.


110

În toate cazurile, activitatea de asistenŃă şi consiliere derulată de serviciile de probaŃiune

încetează în următoarele cazuri:

a) la cererea persoanei asistate şi consiliate;

b) ca urmare a lipsei de cooperare sau a comportamentului neadecvat al persoanei asistate

şi consiliate;

c) la expirarea duratei asistenŃei şi consilierii.

B. AsistenŃa şi consilierea victimelor infracŃiunilor

Aşa cum am arătat anterior, conform Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea

protecŃiei victimelor infracŃiunilor67, începând cu data de 1 ianuarie 2005 Serviciile de

reintegrare socială şi supraveghere au devenit Servicii de protecŃie a victimelor şi reintegrare

socială a infractorilor, luând în responsabilitate activitatea de acordare gratuită şi la cerere de

consiliere psihologică victimelor infracŃiunilor.

Noua reglementare legislativă deschide drumul unui nou model de administrare a justiŃiei

penale în România, asigurând protecŃia de bază a drepturilor victimelor infracŃiunilor în cadrul

procesului pe patru paliere - informare, consiliere psihologică, asistenŃă juridică gratuită şi

compensaŃii financiare – cel de-al doilea intrând în atribuŃiile serviciilor de probaŃiune pentru

victimele următoarelor tipuri de infracŃiuni:

- tentativă la infracŃiunile de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav;

- lovire sau alte violenŃe şi vătămare corporală, săvârşite asupra membrilor familiei;

- vătămare corporală gravă;

- infracŃiuni intenŃionate care au avut ca urmare vătămarea corporală gravă a victimei;

- viol, act sexual cu un minor, perversiune sexuală şi corupŃie sexuală;

- rele tratamente aplicate minorului;

- infracŃiuni prevăzute de Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea

traficului de persoane, cu modificările şi completările ulterioare.

Cu toate acestea, trebuie să menŃionăm că legislaŃia din Ńara noastră rămâne descoperită

în ceea ce priveşte asigurarea procesului de mediere dintre victimă şi infractor.

Consilierea psihologică gratuită asigurată de serviciile de probaŃiune se acordă pe o

perioadă de cel mult 3 luni, iar în cazul victimelor care nu au împlinit vârsta de 18 ani, pe o

perioadă de cel mult 6 luni. Cererea pentru acordarea consilierii psihologice gratuite se depune la

serviciile de probaŃiune de pe lângă tribunalul în a cărui circumscripŃie domiciliază victima.


111

Aceasta poate fi depusă numai după sesizarea organelor de urmărire penală sau a instanŃei de

judecată cu privire la săvârşirea infracŃiunii.

Pe lângă consilierea psihologică asigurată de serviciile de probaŃiune, Legea nr. 211/2004

prevede, în scopul asigurării protecŃiei victimelor infracŃiunilor, reglementarea unor măsuri de

informare a victimelor infracŃiunilor cu privire la drepturile acestora, precum şi de asistenŃă

juridică gratuită şi compensaŃie financiară de către stat a victimelor unor infracŃiuni.

C. IntervenŃia serviciilor de probaŃiune în cazul minorilor care nu răspund penal

Noua legislaŃie privind protecŃia şi promovarea drepturilor copilului68 care a intrat în vigoare la 1

ianuarie 2005 prevede o serie de reglementări cu privire la copiii care au săvârşit o faptă

prevăzută de legea penală şi care nu răspund penal. În această categorie se regăsesc copiii cu

vârsta sub 14 ani, şi cei cu vârsta cuprinsă între 14 şi 16 ani care au săvârşit fapte penale fără

discernământ.

Legea nr. 272/2004 prevede că aceşti copii beneficiază, până la dobândirea capacităŃii

depline de exerciŃiu, de protecŃie specială din partea statului, care constă într-o serie de măsuri,

prestaŃii şi servicii, în vederea protejării intereselor sale. Măsurile de protecŃie specială de care

beneficiază copiii care au săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspund penal sunt

plasamentul şi supravegherea specializată.

Plasamentul copilului constituie o măsură de protecŃie specială cu caracter temporar, pe

durata căruia copilul va domicilia, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la

serviciul de tip rezidenŃial care îl are în îngrijire. De asemenea, Legea nr. 272/2004 prevede că în

cazul în care fapta prevăzută de legea penală, săvârşită de copilul care nu răspunde penal,

prezintă un grad ridicat de pericol social comisia pentru protecŃia copilului69 sau, după caz,

instanŃa judecătorească dispune, pe perioadă determinată, plasamentul copilului într-un serviciu

de tip rezidenŃial specializat.

Măsura supravegherii specializate constă în menŃinerea copilului în familia sa, sub

condiŃia respectării de către acesta a unor obligaŃii, cum ar fi:

- frecventarea cursurilor şcolare;

- utilizarea unor servicii de îngrijire de zi;

- urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie;

- interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane.

Atât măsura plasamentului, cât şi măsura supravegherii specializate, sunt stabilite de

către comisia pentru protecŃia copilului, în situaŃia în care există acordul părinŃilor, sau de către


112

instanŃa judecătorească, la cererea direcŃiei generale de asistenŃă socială şi protecŃia copilului,

atunci când nu există acordul părinŃilor sau, după caz, al unuia dintre părinŃi, pentru instituirea

acestei măsuri.

Aceste măsuri de protecŃie specială trebuie monitorizate trimestrial de către direcŃia

generală de asistenŃă socială şi protecŃia copilului. De asemenea, direcŃia generală de asistenŃă

socială şi protecŃia copilului trebuie să întocmească, trimestrial sau ori de câte ori apare o situaŃie

care impune acest lucru, rapoarte privitoare la evoluŃia dezvoltării fizice, mentale, spirituale,

morale sau sociale a copilului şi a modului în care acesta este îngrijit.

Este important să menŃionăm faptul că Legea nr. 272/2004 a introdus obligaŃia ca în toate

cauzele care privesc stabilirea, înlocuirea ori încetarea măsurilor de protecŃie specială stabilite

pentru copilul care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal se va întocmi un raport şi din

partea serviciului de probaŃiune de pe lângă instanŃa judecătorească.

D. ProbaŃiunea persoanelor consumatoare de droguri

În perioada 2001-2003, dinamica infracŃiunilor privind drogurile a înregistrat o creştere

semnificativă, de la 670 infracŃiuni în 2001, la 1291 înregistrate în 2002 şi la 1462 în anul 2003.

Procentual, anul 2003 se caracterizează printr-o creştere cu 13,2% a numărului de infracŃiuni

constatate faŃă de anul 2002 şi cu 118% faŃă de anul 200170.

D.1. Drogurile şi dependenŃa de droguri – delimitări conceptuale

Nenumăratele situaŃii şi contextele diferite în care această problematică este analizată fac ca, de

multe ori, sensul care este atribuit termenului de drog să difere. SemnificaŃia primară a fost aceea

de substanŃă medicamentoasă, de unde şi numele de “drugstore” folosit în engleza americană

pentru “farmacie”71.

SemnificaŃia termenului a evoluat, în prezent semnificând o substanŃă de natură a

produce modificarea funcŃiilor cognitive sau motrice ale organismului şi care, de asemenea,

poate crea dependenŃă72.

În România, legislaŃia privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de

droguri73 clasifică drogurile în funcŃie de trei criterii.

� Originea produsului:

� droguri sintetice (materia primă este obŃinută prin sinteză);

� droguri semisintetice (materia primă conŃine şi produşi naturali);

� naturale (materia primă este reprezentată de compuşi naturali).


113

Din categoria drogurilor sintetice fac parte: LSD-25, mescalina, metadona, precum şi

solvenŃii volatili sau alte produse cu proprietăŃi asemănătoare drogurilor. Cel mai cunoscut drog

semisintetic este heroina. În ceea ce priveşte categoria drogurilor naturale, din aceasta fac parte:

cannabisul, opiul şi opiaceele, kathul, frunzele de coca şi derivaŃii săi, precum şi alte plante cu

proprietăŃi halucinogene74.

� Regimul juridic al substanŃelor din care sunt alcătuite:

� licite (substanŃe a căror fabricare este supusă controlului, dar consumul este

liber) – alcoolul, tutunul etc.

� ilicite (substanŃe a căror producere, traficare, consum etc. sunt interzise, cu

excepŃia cazurilor strict specificate de actele normative) – heroina, cocaina,

marijuana, amfetamine etc.

De asemenea, legislaŃia în vigoare face distincŃie între droguri de mare risc, droguri de

risc şi precursori (substanŃe utilizate frecvent pentru fabricarea drogurilor)75.

� Efectul produs asupra sistemului nervos central:

� depresive: alcoolul, opiaceele (opiu, morfina, heroina, codeina), barbituricele şi

tranchilizantele;

� stimulente: majore (amfetaminele, cocaina), minore (nicotina, xantina din cafea,

ceai, cacao etc.).

� perturbatoare: halucinogenele (LSD, mescalina), cannabisul (marijuana, haşiş,

ulei de haşiş), inhalantele (solvenŃi şi substanŃe volatile) şi drogurile de sinteză

(ecstasy).

Efectul major al consumului de droguri este crearea dependenŃei faŃă de substanŃa

administrată. DependenŃa se poate manifesta fizic, sub forma unor stări patologice, de necesitate

organică de a folosi drogul pentru a evita tulburările ce apar la încetarea utilizării. Acest tip de

dependenŃă nu apare la toate tipurile de droguri, ci în special la derivaŃii opiului (heroina şi

morfina). DependenŃa se poate manifesta şi psihic, sub forma unor modificări comportamentale,

însoŃite de o dorinŃă psihică imperioasă de administrare a drogului, periodic sau continuu, pentru

a obŃine o stare de bine sau pentru a înlătura disconfortul psihic. Acest tip de dependenŃă

însoŃeşte toate tipurile de droguri76.

MulŃi specialişti consideră dependenŃa un stadiu final de evoluŃie a consumului de

droguri. În urma cercetărilor efectuate asupra efectelor pe care consumul de droguri le are asupra

organismului uman, au fost identificate mai multe etape, în funcŃie de care ne putem ghida în

procesul de identificare a prezenŃei sau absenŃei dependenŃei77:

- cunoaşterea: primele contacte cu substanŃa, de multe ori la o vârstă timpurie;

- experimentarea: apare preocuparea pentru alegerea unei anume substanŃe;


114

- folosirea regulată: se dezvoltă un comportament mai mult sau mai puŃin stabil, care

deseori devine parte din modul de viaŃă al persoanei respective;

- abuzul sau folosirea excesivă: depinde de substanŃa consumată, de persoană şi de

mediul în care trăieşte; drogul devine o modalitate de substituire a altor activităŃi

sociale, devine un refugiu;

- dependenŃa: deseori trecerea de la abuz la dependenŃă este rapidă, neconştientizată;

folosirea drogului devine un cerc vicios; viaŃa persoanei se învârte în jurul consumului

de droguri, tot timpul, energia şi resursele financiare sunt consumate pentru a întreŃine

acest viciu.

LegislaŃia Ńării noastre privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de

droguri78 defineşte consumatorul dependent acea persoană care, ca urmare a administrării

drogului în mod repetat şi sub necesitate ori nevoie, prezintă consecinŃe fizice şi psihice conform

criteriilor medicale şi sociale.

De asemenea, dependenŃa de droguri este văzută ca “o boală cronică”79 ale cărei

manifestări evoluează cu perioade de recăderi şi recidive sau remisiuni spontane ori consecutive

tratamentului. Reglementările penale se aliniază astfel paradigmei de justiŃie terapeutică,

încercând o reorientare a scopului pedepsei dinspre retribuŃie spre tratament.

D.2. Politica naŃională privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri

Răspândirea drogurilor la nivel naŃional, diversificarea locurilor de consum, creşterea numărului

de consumatori de stupefiante, dar şi a consumatorilor de alcool şi tutun în rândul tinerei

generaŃii constituie probleme grave ale societăŃii româneşti. Confruntată cu manifestarea tot mai

agresivă a acestui fenomen, societatea românească a reacŃionat, îmbunătăŃind cadrul legislativ şi

instituŃional80.

În mod concret, a fost elaborat un cadru juridic modern pentru lupta împotriva drogurilor,

definit mai riguros în raport cu cel anterior şi gestionat printr-un organism nou instituit – AgenŃia

NaŃională Antidrog. ÎnfiinŃată în anul 2002, ANA are rolul de a elabora politicile de luptă

antidrog şi de a coordona toate activităŃile desfăşurate de autorităŃile competente cu scopul de a

reduce oferta şi cererea de droguri.

Activitatea ANA se desfăşoară în baza Strategiei naŃionale antidrog, document

programatic adoptat de Guvern ca instrument de lucru necesar acestei coordonări81. Prima

Strategie naŃională antidrog a fost elaborată pentru perioada 2003-2004 şi a avut în mod firesc un

caracter mai general, obiectivele prioritare fiind de a evalua nivelul traficului şi consumului de

droguri în România, de a identifica posibilităŃile de acŃiune ale instituŃiilor statului şi ale

organizaŃiilor civile în acest domeniu, precum şi de a pune înapoi în mişcare angrenajul uriaş al


115

acestora într-un efort coordonat şi eficient. Exprimate sintetic, aceste obiective au fost

următoarele82:

� IniŃierea şi susŃinerea cu prioritate a unor dezbateri publice cu caracter politic şi

apolitic, la nivel naŃional, menite să determine o viziune unitară şi coerentă în domeniul luptei

împotriva drogurilor.

� Încurajarea participării tuturor instituŃiilor private, a grupurilor, colectivelor,

asociaŃiilor şi a persoanelor fizice care doresc să se implice în acest domeniu.

� Intensificarea şi diversificarea activităŃilor de prevenire a consumului de droguri, în

special a acelor activităŃi care au legătură cu debutul consumului, realizarea unor studii

criminologice privind traficanŃii şi consumatorii de droguri.

� Întărirea luptei împotriva traficului şi consumului ilicit de droguri, a delincvenŃei

organizate asociate acestora, intensificarea cooperării cu autorităŃile poliŃieneşti, vamale şi

judiciare din alte state, în special cu cele din statele membre ale Uniunii Europene.

� Conştietizarea faptului că se impune o abordare globală a prevenirii şi combaterii

traficului şi consumului de droguri, prin includerea explicită în această categorie a tuturor

substanŃelor care creează dependenŃă şi de care se poate face abuz, inclusiv alcoolul şi tutunul.

� Organizarea, în sistemul de sănătate publică şi servicii sociale, a unei reŃele integrate,

prin care să se asigure utilizarea eficientă a resurselor existente, oferindu-se totodată o largă

varietate de posibilităŃi terapeutice menite să faciliteze recuperarea socială a consumatorilor de

droguri.

� Intensificarea şi diversificarea acŃiunilor împotriva traficului de droguri, spălării

banilor şi altor infracŃiuni asociate, prin îmbunătăŃirea coordonării dintre diferitele instituŃii

abilitate.

� Organizarea eficientă a colectării, analizei, prognozării şi diseminării unor date

obiective, viabile şi comparabile, referitoare la fenomenul drogurilor din România, cu sprijinul

Observatorului român de droguri şi toxicomanii (ORDT) din cadrul ANA şi al celorlalte instituŃii

naŃionale cu atribuŃii în domeniu.

� Intensificarea cooperării internaŃionale, atât prin participarea la organizaŃiile

internaŃionale competente, cât şi prin dezvoltarea relaŃiilor bilaterale sau multilaterale cu anumite

Ńări ori arii geografice.

� Asigurarea evaluării periodice şi eficiente a acŃiunilor de luptă împotriva drogurilor.

În ceea ce priveşte reducerea cererii de droguri, ANA a implicat în realizarea

activităŃilor specifice o serie de instituŃii publice, printre care Ministerul EducaŃiei şi Cercetării,

Ministerul SănătăŃii, Ministerul JustiŃiei – AdministraŃia NaŃională a Penitenciarelor, Ministerul

AdministraŃiei şi Internelor şi Autoritatea NaŃională pentru Tineret83.


116

Pentru dezvoltarea şi coordonarea activităŃilor de prevenire a consumului de droguri la

nivel naŃional, s-a simŃit nevoia creării unui sistem integrat care să ofere servicii specifice. Acest

proces a demarat în anul 2001, când s-au înfiinŃat, la nivelul fiecărui judeŃ şi al Municipiului

Bucureşti, Centre de prevenire şi consiliere antidrog. Odată cu înfiinŃarea în anul 2002 a

AgenŃiei NaŃionale Antidrog, aceste centre au devenit structura teritorială a acesteia, preluând

totodată şi atribuŃia de evaluare a politicii teritoriale antidrog.

Momentul de bilanŃ realizat la expirarea acestei Strategii a evidenŃiat faptul că, cel puŃin

în ceea ce priveşte reducerea cererii de droguri, obiectivele au fost atinse în proporŃie de 75%,

principalele probleme identificate vizând nerecunoaşterea de către unele instituŃii publice mai sus

menŃionate a caracterului prioritar pe care îl are activitatea de combatere a consumului de

droguri, dar mai ales inexistenŃa unui plan centralizat şi lipsa unei reŃele terapeutice

profesionalizate, capabilă să ofere un răspuns adecvat consumatorilor dependenŃi de droguri84.

Noile obiective stabilite prin Strategia naŃională antidrog pentru perioada 2005-2012

urmăresc trei componente majore ale fenomenului drogurilor: producŃia, traficul şi consumul. În

mod evident, producŃia şi traficul sunt componente ale ofertei de droguri, în timp de consumul

reprezintă latura de cerere de droguri.

În ceea ce priveşte oferta de droguri, obiectivele generale pe care le urmăreşte pentru

perioada menŃionată Strategia naŃională antidrog sunt de reducere a infracŃionalităŃii în domeniul

traficului şi consumului de droguri şi de eficientizare a activităŃilor desfăşurate de instituŃiile

abilitate, mai ales prin îmbunătăŃirea cooperării instituŃionale, consolidarea legislativă şi

instituŃională, specializarea personalului în domeniu, asigurarea resurselor necesare şi atragerea

societăŃii civile la acŃiunile antidrog85.

Pe latura de reducere a cererii de droguri, Strategia naŃională antidrog pentru perioada

2005-2012 îşi propune să aducă consumul ilicit de droguri în rândul populaŃiei la un nivel mai

scăzut decât cel actual, prin consolidarea măsurilor de prevenire şi prin dezvoltarea sistemului

public şi privat de asistenŃă medicală, psihologică şi socială. De asemenea, Strategia urmăreşte

implicarea întregii populaŃii, în special a copiilor şi tinerilor, în programe de prevenire a

consumului de droguri, în scopul întăririi influenŃei factorilor de protecŃie şi de reducere a

factorilor de risc. Realizarea acestui obiectiv general presupune un ansamblu de măsuri, la

nivelul întregii populaŃii, printre care86:

� Reducerea factorilor de risc;

� Diversificarea mijloacelor de prevenire a consumului şi abuzului de droguri;

� Promovarea educaŃiei pentru sănătate în rândul populaŃiei;

� Diminuarea accesibilităŃii şi disponibilităŃii drogurilor;

� Informarea populaŃiei despre riscurile şi daunele asociate consumului de droguri;


117

� Sensibilizarea opiniei publice şi formarea atitudinilor favorabile prevenirii consumului

şi abuzului de droguri;

� Consolidarea şi dezvoltarea reŃelei centrelor de prevenire în toate judeŃele Ńării;

� Atragerea şi implicarea autorităŃilor publice locale în activităŃi de prevenire şi / sau

combatere a consumului ilicit de droguri;

� Coagularea şi dezvoltarea ONG-urilor şi a organizaŃiilor profesionale ori religioase cu

preocupări în domeniul prevenirii consumului ilicit de droguri, al tratamentului şi / sau

resocializării consumatorilor dependenŃi;

� Dezvoltarea la nivel universitar a unor cursuri de formare şi specializare în prevenirea

consumului şi abuzului de droguri;

� Crearea de oportunităŃi pentru implicarea activă a domeniului privat în realizarea unor

servicii de prevenire şi tratament privind consumul de droguri;

� Dezvoltarea şi diversificarea cooperării dintre instituŃiile naŃionale şi internaŃionale,

care au ca obiect prevenirea consumului de droguri;

� Realizarea de studii criminologice pe baza datelor privind traficanŃii şi consumatorii

de droguri.

În ceea ce priveşte implicaŃiile penale ale consumului de droguri, trebuie clarificate o

serie de aspecte ale reglementărilor în vigoare. Astfel, prezenta legislaŃie privind prevenirea şi

combaterea traficului şi consumului de droguri prevede următoarele:

� cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, oferirea,

transformarea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea,

transportul, procurarea, cumpărarea, deŃinerea ori alte operaŃiuni privind circulaŃia drogurilor de

risc şi de mare risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare87;

� cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, cumpărarea,

transformarea sau deŃinerea de droguri de risc şi de mare risc pentru consum propriu, fără drept,

se pedepseşte cu închisoare88;

� consumul ilicit de droguri aflate sub control naŃional, fără prescripŃie medicală, este

interzis pe teritoriul Ńării noastre89;

� persoana care consumă ilicit droguri aflate sub control naŃional poate fi inclusă, cu

acordul său, într-un program integrat de asistenŃă a persoanelor consumatoare de droguri90.

Legiuitorul a făcut diferenŃa între persoanele care cultivă, produc, [...] deŃin droguri cu

scopul de a trafica şi persoanele care cultivă, produc, [...] deŃin droguri pentru consumul propriu,

creând astfel posibilitatea ieşirii din circuitul procesului penal a consumatorilor de droguri prin

intervenŃie medicală şi psiho-socială profesională. Aşa cum am arătat anterior, consumul de

droguri este văzut de legislaŃia în vigoare “o boală cronică”, care trebuie tratată. Tratamentul are


118

ca scop îmbunătăŃirea stării de sănătate şi a calităŃii vieŃii consumatorilor, prin diminuarea

dependenŃei de droguri, a morbidităŃii cauzate de consumul acestor substanŃe, prin exploatarea la

maximum a capacităŃilor individuale, facilitarea accesului la servicii şi deplina integrare socială.

Includerea consumatorilor de droguri în programele integrate de asistenŃă va fi însă

posibilă abia după intrarea în vigoare a noului Cod penal91, pentru că legislaŃia privind

prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri condiŃionează participarea în

program de două instituŃii de drept care nu sunt încă intrate în vigoare – renunŃarea la pedeapsă

şi amânarea aplicării pedepsei. Odată însă ce noul Cod penal va intra în vigoare, consumatorii

de droguri vor putea fi incluşi în programe integrate de asistenŃă.

În anul 2005, ANA a dezvoltat, cu sprijinul susŃinut al unui grup de specialişti din cadrul

Ministerului SănătăŃii, Ministerului Muncii, SolidarităŃii Sociale şi Familiei, Ministerului

EducaŃiei şi Cercetării, UNAIDS, societăŃii civile şi a profesioniştilor cu experienŃă în asistenŃa

consumatorilor de droguri, Standardele sistemului naŃional de asistenŃă medicală, psihologică

şi socială a consumatorilor de droguri, un document programatic care oferă cadrul general

pentru obŃinerea consistenŃei, echităŃii, continuităŃii ofertei de asistenŃă adresate consumatorilor

de droguri. Din punct de vedere instituŃional, aceste standarde identifică trei niveluri la care

poate fi acordată asistenŃa consumatorilor de droguri92:

Astfel, primul nivel reprezintă principala cale de acces la sistemul naŃional de asistenŃă

medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri. FuncŃiile acestuia sunt:

- identificarea, atragerea, motivarea şi trimiterea către servicii specializate a

consumatorilor de droguri;

- asistenŃa necesităŃilor medicale şi sociale de bază.

Aceste funcŃii îşi găsesc expresia prin acordarea de asistenŃă medicală primară,

dezvoltarea de programe de reducere a riscului, servicii de urgenŃă şi servicii sociale generale.

Al doilea nivel al asistenŃei este reprezentat de centrele de asistenŃă integrată pentru

adicŃii. Acestea au rolul de a planifica şi evalua intervenŃia şi de a elabora planuri individuale de

asistenŃă. De asemenea, aceste centre au rolul de a garanta continuitatea procesului de asistenŃă,

prin trimiterea consumatorilor de droguri către serviciile din nivelul trei, specializate pe nevoile

individuale ale acestora.

Accesul în al treilea nivel de asistenŃă se face numai prin referirea din partea serviciilor

anterioare, obiectivul principal fiind oferirea de asistenŃă specifică, cu grad înalt de specializare.

Din punct de vedere instituŃional, serviciile care îndeplinesc pot îndeplini aceste funcŃii sunt

centrele de dezintoxicare intraspitalicească, comunităŃile terapeutice, centrele de asistenŃă psiho-

socială, centrele de criză, programele mobile de schimb de seringi etc.


119

Conform acestor standarde, procesul de acordarea a asistenŃei medicale, psihologice şi

sociale are următoarele etape93:

� evaluarea;

� includerea într-un program integrat de asistenŃă;

� elaborarea planului individual de asistenŃă;

� implementarea şi monitorizarea măsurilor prevăzute în planul individualizat;

� evaluarea implementării măsurilor prevăzute în planul individualizat şi a rezultatelor

acestora.

D.3. IntervenŃia serviciilor de probaŃiune în cazul persoanelor consumatoare de droguri

Există două situaŃii posibile în condamnarea unui consumator de droguri:

- consumatorul este condamnat pentru săvârşirea unei infracŃiuni de cultivare,

producere, [...] deŃinere de droguri pentru consumul propriu;

- consumatorul este condamnat pentru săvârşirea unui alt tip de infracŃiune decât cea de

mai sus, însă consumul de droguri a reprezentat un factor asociat.

În ambele situaŃii, serviciul de probaŃiune va interveni în momentul în care instanŃa va

impune fie suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fie amânarea executării pedepsei

după intrarea în vigoare a noului Cod penal.

În momentul de faŃă nu există însă un cadru legislativ clar care să precizeze modalitatea

în care serviciile de probaŃiune vor fi inclusă în programele integrate de asistenŃă pentru

consumatorii de droguri. Cu toate acestea, se poate presupune, datorită naturii activităŃii de

probaŃiune, că acestea pot fi asimilate nivelului trei de asistenŃă integrată, datorită gradului

ridicat de specializare şi adecvare la nevoile infractorului.

În ceea ce priveşte standardele de lucru cu infractorii consumatori de droguri, personalul

care activează în serviciile de probaŃiune trebuie să-şi ghideze munca după următoarele

principii94:

- să ştie că dependenŃa este o boală cronică;

- să recunoască că ceea ce merge pentru un individ ar putea să nu meargă pentru altul;

- să înŃeleagă că efortul în tratament trebuie să se direcŃioneze pe “aici şi acum”, mai

degrabă decât pe sublinierea cauzelor care determină dependenŃa;

- să fie conştienŃi de propriile atitudini privind dependenŃa de droguri şi să realizeze că

aceste atitudini pot fi un determinant major în eficienŃa unui tratament.

De asemenea, personalul de probaŃiune trebuie să poată recunoaşte principalele

caracteristici care însoŃesc consumul de droguri, mai ales că mulŃi infractori referiŃi spre

supraveghere acestor servicii fac parte din categoria celor condamnaŃi pentru alte infracŃiuni


120

decât cele legate de cultivarea, producerea, [...] deŃinerea de droguri pentru consumul propriu.

Astfel, în funcŃie de substanŃa administrată, pot apărea următoarele caracteristici95:

� intoxicaŃie aparentă;

� pleoape căzute;

� ochi roşii;

� pupile dilatate sau contractate;

� ten anormal de palid;

� modificări ale ritmului de somn;

� insomnie;

� somn la ore neobişnuite;

� îmbolnăviri dese, ca urmare a scăderii rezistenŃei la infecŃii;

� guturai;

� tuse slabă;

� dureri la nivelul toracelui;

� modificări sau creştere bruscă a apetitului;

� pierderi inexplicabile în greutate sau ale poftei de mâncare.

La nivel comportamental, pot avea loc următoarele modificări96:

� schimbări inexplicabile de dispoziŃie;

� depresie;

� anxietate sau o proastă dispoziŃie, care persistă;

� reacŃii exagerate faŃă de simple cereri;

� egoism, lipsă de consideraŃie pentru ceilalŃi;

� caracter ascuns;

� retragerea din viaŃa de familie;

� pierderea interesului faŃă de unele activităŃi pe care le îndrăgea înainte;

� lipsa de motivaŃie, plictiseală, indiferenŃă;

� letargie;

� lipsa de vlagă;

� pierderea remarcabilă a puterii de concentrare;

� pierderea memoriei imediate;

� schimbarea sistemului de valori, a idealurilor, a credinŃelor;

� absenŃe inexplicabile de acasă;

� furt de bani;

� dispariŃia unor obiecte din casă care pot fi vândute uşor pentru procurarea banilor;

� purtarea ochelarilor de soare în momente nepotrivite.


121

III.5. DirecŃii de dezvoltare a serviciilor de probaŃiune

Anii următori vor marca în politica penală din România o nouă etapă: va fi adoptat un nou Cod

penal, care va aduce îmbunătăŃiri substanŃiale în ceea ce priveşte dezvoltarea sancŃiunilor şi

măsurilor comunitare, iar sistemul naŃional de probaŃiune va intra într-un proces de redefinire a

principiilor generale şi atribuŃiilor în funcŃie de care îşi orientează activitatea

A. Noul Cod penal şi Legea de executare a pedepselor

Noul Cod penal97 care va intra în vigoare în septembrie 2008 prevede o mai bună individualizare

a pedepselor, precum şi o împărŃire bipartită, în funcŃie de gravitatea lor, a tipurilor de infracŃiuni

în crime şi delicte. De asemenea, acesta va modifica şi definirea pedepsei şi a scopului acesteia.

Astfel, dacă Codul penal actual defineşte pedeapsa şi scopul ei drept:

„... măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este

prevenirea săvârşirii de noi infracŃiuni”,

noul Cod penal defineşte pedeapsa şi scopul ei drept:

„... măsură de constrângere aplicată în scopul reeducării condamnatului şi al prevenirii

săvârşirii de noi infracŃiuni”.

De remarcat este faptul că noul Cod penal aduce o modificare în sfera scopului pedepsei,

şi anume – reeducarea a suferit procesul transformării din mijloc, în scop în sine, pedeapsa

penală având acum două scopuri: pe de o parte reeducarea infractorului, iar pe de altă parte

prevenirea săvârşirii de noi infracŃiuni.

În ceea ce priveşte felurile pedepselor principale, acestea se împart, conform noului Cod

penal, în:

Pedepse principale pentru crime:

a) detenŃiunea pe viaŃă;

b) detenŃiunea severă între 15 şi 30 de ani.

Pedepse principale pentru delicte:

a) închisoarea strictă între un an şi 15 ani;

b) închisoarea între 15 zile şi un an;

c) amenda sub forma zilelor-amendă, între 5 şi 360 de zile, fiecare zi fiind socotită între

100.000 lei şi 1.000.000 lei;


122

d) munca în folosul comunităŃii, între 100 şi 500 de ore.

În cele ce urmează vom prezenta succint conŃinutul noilor dezvoltări ale sancŃiunilor şi

măsurilor comunitare.

Munca în folosul comunităŃii

Această instituŃie penală va începe să fie aplicată odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal.

Munca în folosul comunităŃii va putea fi dispusă de către instanŃă în locul unei pedepse cu

închisoarea, respectiv a pedepsei cu închisoarea de până la un an sau a pedepsei cu închisoarea

strictă de cel mult 3 ani. De asemenea, instanŃa va putea dispune munca în folosul comunităŃii în

cazul în care condamnatul la pedeapsa amenzii se sustrage cu rea-credinŃă de la executarea

acesteia.

Durata minimă a muncii în folosul comunităŃii este de 100 de ore, şi nu poate depăşi 300

de ore, în cazul în care legea prevede pedeapsa închisorii, sau 500 de ore, în cazul în care legea

prevede pedeapsa închisorii stricte de cel mult 3 ani.

1 an 3 ani

0 100 ore 300 ore 500 ore

Un element esenŃial care stă la baza pedepsei muncii în folosul comunităŃii este acela că

aceasta nu poate fi dispusă fără consimŃământul inculpatului.

Legea de executare a pedepselor98, care va intra în vigoare în acelaşi timp cu noul Cod

penal, prevede că supravegherea şi controlul executării muncii în folosul comunităŃii se va

efectua de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, direct sau prin intermediul

consilierilor de probaŃiune şi al persoanelor împuternicite în acest scop de unităŃile de poliŃie în a

căror circumscripŃie se execută munca în folosul comunităŃii.

Judecătorul pentru executarea pedepselor va avea obligaŃia de a întocmi un program de

supraveghere şi control, în baza căruia se va efectua supravegherea şi controlul muncii în folosul

comunităŃii.

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

InstituŃia suspendării executării sub supraveghere a fost introdusă în legislaŃia penală din

România în anul 1992, prin Legea nr. 104. Este o formă de suspendare condiŃionată a executării

pedepsei închisorii în care condamnatul, pe durata termenului de încercare, este supus unor

măsuri de supraveghere şi de respectare a unor obligaŃii pe care le stabileşte instanŃa de


123

judecată99. Principala diferenŃă dintre acestea este reprezentată de obligaŃiile la care condamnatul

este supus pe durata termenului de încercare.

Termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se

adaugă un interval de timp, stabilit de instanŃă, între 2 ani şi 5 ani.

Supravegherea respectării măsurilor şi obligaŃiilor impuse de instanŃă condamnatului se

realizează de serviciile de probaŃiune. Elementul introdus de noul Cod penal este enunŃarea

expresă a acestor servicii în definirea măsurilor de supraveghere.

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere cu obligaŃia de a efectua o muncă în

folosul comunităŃii

În acord cu prevederile noului Cod penal, în cazul în care se va dispune suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere, instanŃa va putea obliga condamnatul şi la efectuarea, în cadrul

termenului de încercare, a unei munci în folosul comunităŃii pe o perioadă de cel mult 300 de

ore.

În cazul în care cel condamnat se va sustrage de la efectuarea muncii în folosul

comunităŃii, sau dacă are o conduită necorespunzătoare în timpul efectuării acesteia prin

neîndeplinirea obligaŃiilor care îi revin sau prin îndeplinirea lor nesatisfăcătoare, instanŃa va

putea revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în

întregime a pedepsei sau prelungirea termenului de încercare cu cel mult 3 ani.

Trebuie să menŃionăm faptul că impunerea obligaŃiei condamnatului de a efectua o

muncă în folosul comunităŃii în cadrul termenului de încercare nu elimină măsurile de

supraveghere şi obligaŃiile pe care instanŃa le dispune în cazul suspendării executării pedepsei

sub supraveghere. În fapt, această instituŃie penală reprezintă o combinare a celor două tipuri de

sancŃiuni.

RenunŃarea la pedeapsă

Această modalitate de individualizare a pedepsei închisorii urmează să intre în vigoare odată cu

noul Cod penal.

InstanŃa de judecată va putea dispune renunŃarea la aplicarea pedepsei în cazul

infracŃiunilor sancŃionate cu pedeapsa închisorii, dacă inculpatul nu a avut antecedente penale, a

acoperit prejudiciul cauzat şi a dat dovezi temeinice că se poate îndrepta chiar fără aplicarea unei

pedepse.


124

Amânarea aplicării pedepsei

Ca şi renunŃarea la pedeapsă, instituŃia amânării aplicării pedepsei reprezintă, conform noului

Cod penal, o modalitate de individualizare a pedepsei închisorii sau a închisorii stricte de cel

mult 5 ani, care va putea fi dispusă de instanŃă după stabilirea pedepsei, dacă inculpatul nu a avut

antecedente penale, a acoperit prejudiciul cauzat sau dovedeşte că are posibilitatea de a-l acoperi,

iar după săvârşirea faptei a dat dovezi temeinice că se poate îndrepta chiar fără aplicarea

pedepsei.

În cazul în care instanŃa de judecată va dispune amânarea aplicării pedepsei, aceasta va

trebui să fixeze o dată la care urmează să se pronunŃa asupra pedepsei. Data nu poate depăşi un

termen de 2 ani de la pronunŃarea hotărârii, iar intervalul de timp dintre momentul pronunŃării

hotărârii şi data fixată de instanŃă pentru pronunŃarea asupra pedepsei constituie pentru inculpat o

perioadă de probă.

În perioada de probă, instanŃa îl va putea obliga pe inculpat să se supună măsurilor de

supraveghere şi să respecte una sau mai multe dintre obligaŃiile enunŃate în cadrul suspendării

executării pedepsei sub supraveghere.

Liberarea condiŃionată

Liberarea condiŃionată este o instituŃie complementară a regimului executării pedepsei închisorii

şi un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei, ce constă în punerea în libertate a

condamnatului din locul de deŃinere înainte de executarea în întregime a pedepsei 100.

Conform noului Cod penal, în timpul liberării condiŃionate, instanŃa va putea obliga

condamnatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute în cazul suspendării executării


Schemele de liberare condiŃionată se realizează în funcŃie de condamnare, după cum

urmează:

- pentru condamnaŃii la pedeapsa închisorii ori a închisorii stricte, liberarea va fi

posibilă după executarea a cel puŃin 2/3 din pedeapsă;

- pentru condamnaŃii la pedeapsa detenŃiunii severe, liberarea va fi posibilă după

executarea a cel puŃin 3/4 din pedeapsă;

- pentru condamnaŃii la pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă, liberarea va fi posibilă după

executarea efectivă a 20 de ani.

De asemenea, în ceea ce îi priveşte pe minorii condamnaŃi la pedeapsa închisorii ori a

închisorii stricte, aceştia vor putea fi liberaŃi condiŃionat după executarea a cel puŃin 1/3 din

pedeapsa aplicată. CondamnaŃii trecuŃi de 60 de ani, pentru bărbaŃi şi 55 de ani, pentru femei, vor


125

putea fi liberaŃi condiŃionat după executarea a cel puŃin 1/3 din pedeapsa închisorii ori închisorii

stricte sau a 1/2 din pedeapsa detenŃiunii severe.

Pedeapsa va fi considerată executată dacă în intervalul de timp de la liberare şi până la

împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracŃiune.

***

După cum am arătat mai sus, conform noului Cod penal instanŃa le va putea impune inculpaŃilor

respectarea unor măsuri de supraveghere şi obligaŃii, în cadrul următoarelor instituŃii penale:


- suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu obligaŃia condamnatului de a

efectua o muncă în folosul comunităŃii;

- amânarea aplicării pedepsei;

- liberarea condiŃionată.

Măsurile de supraveghere prevăzute de noul Cod penal sunt, după cum urmează:

a) prezentarea condamnatului, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea,

la serviciul de probaŃiune sau la alte organe stabilite de instanŃă;

b) anunŃarea, în prealabil, a oricărei schimbări de domiciliu, reşedinŃă sau locuinŃă şi

orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) comunicarea şi justificarea schimbării locului de muncă;

d) comunicarea informaŃiilor de natură a permite controlul mijloacelor de existenŃă ale

condamnatului.

De asemenea, conform noului Cod penal obligaŃiile care pot fi impuse sunt:

a) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăŃământ ori de calificare;

b) să nu schimbe domiciliul sau reşedinŃa avută ori să nu depăşească limita teritorială

stabilită decât în condiŃiile fixate de instanŃă;

c) să nu frecventeze anumite locuri stabilite;

d) să nu intre în legătură cu anumite persoane;

e) să nu conducă nici un vehicul sau anumite vehicule;

f) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul

dezintoxicării.

Controlul executării acestor măsuri de supraveghere şi obligaŃii va fi asigurată de regulă

de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor de la judecătoria în circumscripŃia căreia

persoana condamnată are domiciliul şi de consilierii de probaŃiune.


126

Pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, a suspendării executării

pedepsei sub supraveghere cu obligaŃia condamnatului de a efectua o muncă în folosul

comunităŃii, a amânării aplicării pedepsei sau a liberării condiŃionate, persoana condamnată sau,

după caz, inculpatul va putea solicita asistenŃă şi consiliere, care se acordă de consilierii de

probaŃiune.

În cazul amânării aplicării pedepsei, la data fixată de instanŃă, judecătorul delegat pentru

executarea pedepselor şi consilierii de probaŃiune vor prezenta un raport comun cu privire la

modul în care inculpatul a respectat măsurile de supraveghere şi obligaŃiile prevăzute în noul

Cod penal.

Obligarea la tratament medical

Nemodificată substanŃial de noua legislaŃie penală, instituŃia obligării la tratament medical este o

măsură de siguranŃă cu caracter medical, ce constă în obligarea făptuitorului, care din cauza

intoxicării cronice cu alcool, stupefiante sau alte substanŃe prezintă pericol pentru societate, de a

se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire101.

Măsura poate fi luată indiferent dacă făptuitorului i se aplică sau nu o pedeapsă. De

asemenea, măsura poate fi luată în mod provizoriu şi în cursul urmăririi penale sau al judecăŃii.

În momentul în care persoana faŃă de care s-a luat această măsură nu se prezintă regulat la

tratament instanŃa poate dispune internarea medicală.

Internarea medicală

De asemenea nemodificată de noul Cod penal, internarea medicală este o măsură de siguranŃă ce

constă în internarea făptuitorului, bolnav mental sau toxicoman, aflat într-o stare care prezintă

pericol social, într-o instituŃie medicală de specialitate până la însănătoşire102.

Aplicarea sancŃiunilor şi măsurilor comunitare în cazul minorilor

ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind drepturile copilului103 defineşte copilul drept „orice fiinŃă

umană sub vârsta de 18 ani, cu excepŃia cazurilor când, în baza legii aplicabile copilului,

majoratul este stabilit sub această vârstă”. Această definiŃie este valabilă şi pentru legislaŃia

românească, din moment ce România este parte la ConvenŃie.

Răspunderea penală a minorilor începe de la vârsta de 14 ani cu condiŃia dovedirii că în

săvârşirea faptei minorul a avut discernământ, şi de la vârsta de 16 ani fără nici o condiŃionare104.

SancŃiunile pe care instanŃa le poate dispune în cazul minorilor care răspund penal se

împart în măsuri educative şi pedepse. În ceea ce priveşte măsurile educative care pot fi luate în

cauzele cu minori, conform noului Cod penal acestea sunt, după cum urmează:


127

- mustrarea;

- libertatea sub supraveghere;

- libertatea sub supraveghere severă;

- internarea într-un centru de reeducare;

- internarea într-un institut medical-educativ.

Măsura educativă a libertăŃii sub supraveghere severă introdusă în noul Cod penal constă

în lăsarea minorului în libertate pe o perioadă între un an şi 3 ani, sub supravegherea unei

instituŃii legal însărcinate cu supravegherea minorilor sau a serviciilor de probaŃiune.

Supravegherea va putea consta în includerea minorului în programe de reintegrare socială,

precum şi în acordarea de asistenŃă şi consiliere, pe durata supravegherii severe instanŃa putând

să impună minorului respectarea uneia sau mai multora dintre obligaŃiile de mai sus.

De asemenea, în cauzele cu minori instanŃa va putea dispune, conform noului Cod penal,

pedeapsa muncii în folosul comunităŃii între 50 şi 250 de ore. DispoziŃiile Legii nr. 294/2004

privind executarea pedepselor în ceea ce priveşte supravegherea şi controlul executării muncii în

folosul comunităŃii sunt aceleaşi şi pentru cauzele cu minori, şi anume că acestea se vor efectua

de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, direct sau prin intermediul

consilierilor de probaŃiune şi al persoanelor împuternicite în acest scop de unităŃile de poliŃie în a

căror circumscripŃie se execută munca în folosul comunităŃii.

În cazul în care minorul este condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, noul Cod

penal prevede următoarele modalităŃi de individualizare a pedepsei:

- suspendarea condiŃionată a executării pedepsei;


- renunŃarea la pedeapsă;

- amânarea aplicării pedepsei.

Atât în cazul suspendării condiŃionate a executării pedepsei, cât şi în cel al suspendării

executării pedepsei sub supraveghere, instanŃa va putea dispune încredinŃarea supravegherii

minorului serviciului de probaŃiune, precum şi impunerea respectării uneia sau mai multor

obligaŃii prevăzute în cazul măsurii educative a libertăŃii supravegheate, dar şi a măsurilor de

supraveghere ori obligaŃiilor prevăzute în cazul suspendării executării pedepsei sub

supraveghere.

În cazul amânării aplicării pedepsei, conform noului Cod penal instanŃa va putea dispune

supravegherea minorului în cadrul perioadei de probă de către serviciul de probaŃiune, precum şi

respectarea uneia sau mai multor obligaŃii prevăzute în cazul măsurii educative a libertăŃii

supravegheate.


128

Pe lângă prevederile noului Cod penal şi Legii de executare a pedepselor, merită

menŃionată o modificare din anul 2003 a Codului de procedură penală făcută de Legea nr. 281105

articolului 484 privind persoanele chemate la judecarea minorilor.

Înainte de modificare art. 484, Cod de procedură penală, stipula următoarele:

„Judecarea cauzei privind o infracŃiune săvârşită de un minor se face în prezenŃa acestuia,

cu excepŃia cazului când minorul s-a sustras de la judecată.

La judecarea cauzei se citează, în afară de părŃi, autoritatea tutelară şi părinŃii, iar dacă

este cazul, tutorele, curatorul sau persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se afla minorul,

precum şi alte persoane a căror prezenŃă este considerată necesară de către instanŃă.

Persoanele arătate în alineatul precedent au dreptul şi îndatorirea să dea lămuriri, să

formuleze cereri şi să prezinte propuneri în privinŃa măsurilor ce ar urma să fie luate.

Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică judecarea cauzei.”

Legea nr. 281/2004 a modificat alin. 2 al art. 484, după cum urmează:

„La judecarea cauzei se citează, în afară de părŃi, autoritatea tutelară şi părinŃii, iar dacă

este cazul, tutorele, curatorul, persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se află minorul şi

serviciul de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancŃiunilor

neprivative de libertate de pe lângă acea instanŃă, precum şi alte persoane a căror prezenŃă este

considerată necesară de către instanŃă.”

Astfel, serviciile de probaŃiune au dobândit, aşa cum remarca şi Doina Balahur106, un nou

statut, în sensul unei calităŃi procesuale active, putând formula cereri şi să prezenta propuneri în

privinŃa măsurilor ce ar urma să fie luate în urma judecării minorului.

B. Codul Deontologic al personalului de probaŃiune

În anul 2005, prin Ordinul Ministrului JustiŃiei nr. 510/C/4.04.2005, a fost adoptat Codul

Deontologic al consilierilor de probaŃiune, care reglementează standarde de conduită

profesională a personalului din acest domeniu.

Astfel, acest Cod cuprinde o serie de îndatoriri ale personalului de probaŃiune precum:

� să aibă un comportament care să nu prejudicieze credibilitatea şi imaginea instituŃiei

în care îşi desfăşoară activitatea (art. 5);

� să respecte drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului, ConstituŃia şi legile Ńării,

prevederile reglementărilor interne (art. 6);


129

� să se abŃină, în toate cazurile, să discrimineze vreo persoană pe temei de naŃionalitate,

cetăŃenie, rasă, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie politică sau orice altă opinie,

apartenenŃă politică, avere, origine socială sau alte asemenea temeiuri (art. 7, lit. a);

� să se abŃină, în toate cazurile, să impună beneficiarilor serviciilor furnizate propriile

convingeri filosofice, religioase, morale sau de altă natură (art. 7, lit. b);

� să respecte demnitatea, integritatea fizică si morală a tuturor persoanelor care

participă, în orice calitate, la procedurile desfăşurate înaintea lor. Nici un motiv nu

poate justifica recurgerea la tratamente degradante sau umilitoare ori lezarea

integrităŃii fizice, a sănătăŃii sau demnităŃii persoanelor (art. 7, lit. c);

� să păstreze confidenŃialitatea în legătură cu documentele pe care le deŃin, conform

legii, în scop profesional. Punerea la dispoziŃia organelor judiciare, în condiŃiile

prevăzute de lege, a acestor documente şi a altor informaŃii deŃinute în virtutea

exercitării funcŃiei, nu reprezintă o încălcare a confidenŃialităŃii, serviciile de

probaŃiune având obligaŃia de a colabora cu organele judiciare, la solicitarea scrisă a

acestora. InformaŃiile referitoare la cazurile aflate în evidenŃa serviciului, precum şi

orice informaŃii cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităŃii în cadrul acestuia

vor fi puse la dispoziŃia presei exclusiv prin intermediul persoanelor desemnate de

conducerea direcŃiei de specialitate şi cu respectarea confidenŃialităŃii datelor

personale ale beneficiarilor serviciului respectiv (art. 7, lit. d).

De asemenea, Codul Deontologic prevede şi o serie de îndatoriri profesionale şi de

serviciu, precum şi elemente care Ńin de demnitatea şi onoarea profesiei (Vezi Anexă).

B. Medierea în cauzele penale

În primăvara anului 2006 a fost adoptată Legea nr. 192 privind medierea şi organizarea profesiei

de mediator. Împreună cu Legea nr. 211/2004, aceasta deschide oficial uşile implementării unor

elemente de justiŃie restaurativă şi în România.

Medierea, conform prevederilor legale, reprezintă o modalitate facultativă de soluŃionare

a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terŃe persoane specializate în calitate de

mediator, în condiŃii de neutralitate, imparŃialitate şi confidenŃialitate, fiind aplicabilă în

soluŃionarea conflictelor în materie civilă, comercială, de familie, în materie penală, precum şi în

alte materii, în condiŃiile prevăzute de prezenta lege.

În cauzele penale, medierea poate fi realizată numai în cazul infracŃiunilor pentru care

retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părŃilor înlătură răspunderea penală, cazuri care


130

constituie de regulă infracŃiuni contra persoanei, precum lovirea sau alte violenŃe, vătămarea

corporală, ameninŃarea, insulta, furturi săvârşit între soŃi sau rude apropiate sau de către un minor

în paguba tutorelui său, etc.

Procedura medierii nu poate fi impusă nici persoanei vătămate şi nici făptuitorului,

aceasta trebuind să se desfăşoare astfel încât să fie garantat dreptul fiecărei părŃi la asistentă

juridică sau la interpret. În cazul minorilor, garanŃiile prevăzute de lege pentru desfăşurarea

procesului penal trebuie asigurate, în mod corespunzător, şi în cadrul procedurii de mediere.

Mediere se poate desfăşura atât înaintea începerii procesului penal, precum şi în termenul

prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile ori după începerea procesului penal.

Pentru fiecare din aceste cazuri procedurile judiciare se suspendă.

De asemenea, pe lângă procedura medierii, Legea nr. 192/2006 reglementează şi profesia

de mediator, modalităŃile de organizare şi exercitare a activităŃii mediatorilor, precum şi

drepturile, obligaŃiile şi răspunderile acestora.


131

Note bibliografice

1 Mitrache, Constantin. (1994). Op.cit. 24 2 Dongoroz, V. (1992). Apud Mitrache, Constantin. (1994). Op.cit. 24 3 Mitrache, Constantin. (1994). Op.cit. 24 4 Idem. 25 5 Ibid 6 Abraham, Pavel. (et.al). (2001). Op.cit. 45 7 Vezi art. 17, Cod penal 8 Mitrache, Constantin. (1994). Op.cit. 70 9 Idem. 71-72 10 Idem. 75 11 Idem. 168 12 Ibid 13 Idem. 239 14 Idem. 243 15 Idem. 247 16 Idem. 243 17 Idem. 211 18 Idem. 263, 266 19 Idem. 276 20 Ibid 21 Idem. 302 22 Idem. 203 23 Idem. 204 24 Idem. 204, 227 25 Abraham, Pavel. (et.al). (2001). Op.cit. 56 26 Idem. 57 27 Ibid 28 Idem. 70-71 29 Ibid 30 Idem. 73 31 Învinuit – calitatea făptuitorului în timpul urmăririi penale; Inculpat – calitatea făptuitorului după punerea în mişcare a acŃiunii penale. 32 Abraham, Pavel. (et.al). (2001). Op.cit. 74 33 Vezi art. 317, Cod de procedură penală 34 Parte vătămată – persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială şi care participă în procesul penal; Parte civilă – persoana vătămată care exercită acŃiune civilă în procesul penal; Parte responsabilă civilmente – persoana chemată în procesul penal să răspundă pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului. 35 Abraham, Pavel. (et.al). (2001). Op.cit. 74-76 36 Vezi art. 345, Cod de procedură penală 37 Vezi art. 81, 82, 83, 84, 85, 86, Cod penal 38 Vezi art. 861, 862, 863, 864, 865, 866, Cod penal 39 Vezi art. 867, 868, 869, 8610, 8611, Cod penal 40 Vezi art. 101, Cod penal 41 Vezi art. 103, Cod penal 42 Vezi art. 104, Cod penal 43 Vezi art. 1101, Cod penal 44 Vezi art. 59, Cod penal 45 Vezi art. 120, Cod penal 46 Abraham, Pavel. (et.al). (2001). Op.cit. 212 47 Ibid 48 *** (2002). ProbaŃiunea în România. Anul 1, Nr. 1. 18 49 Ibid 50 Idem. 19 51 Ibid 52 Idem. 20 53 Idem. 21 54 Idem. 22


132

55 Idem. 24 56 Idem. 25 57 Idem. 27 58 Idem. 12 59 Idem. 14 60 Durnescu, Ioan. (2004). România. În van Kalmthout, Anton M.. (ed). Op.cit. 280 61 În OG 92/2000, H 1239/2000 şi L 129/2002 62 În L 211/2004 63 http://www.just.ro/directiiminister.php?idc=31 64 Durnescu, Ioan. (2004). România. În van Kalmthout, Anton M.. (ed). Op.cit. 283 65 Idem. 285 66 Willie, Aurelia. (2000). Elemente de legislaŃie. În Durnescu, Ioan. (coord). Op.cit. 100 67 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 505 din 4 iunie 2004 68 Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecŃia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 557 din 23 iunie 2004; Hotărârea nr. 1437 din 2 septembrie 2004 privind organizarea şi metodologia de funcŃionare a comisiei pentru protecŃia copilului, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 872 din 24 septembrie 2004. 69 Conform H 1437/2004, art. 1, Comisia pentru protecŃia copilului „este organul de specialitate, fără personalitate juridică, al consiliului judeŃean, respectiv al consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, cu activitate decizională în materia protecŃiei şi promovării drepturilor copilului”. 70 Abraham, Pavel. (coord). (2004). AsistenŃa şi reabilitarea persoanelor consumatoare de droguri. Metoda De Hoop. Bucureşti: Editura NaŃional. 16 71 Abraham, Pavel. (2005a). Capcana drogurilor. Bucureşti: Editura Detectiv. 27 72 Ibid 73 Vezi Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficul şi consumul de droguri, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 74 Abraham, Pavel. (coord). (2005b). Prevenirea consumului de droguri. Ghid pentru profesori. Bucureşti: Editura Detectiv. 5 75 Abraham, Pavel. (2005a). Op.cit. 28 76 Abraham, Pavel. (coord). (2004). Op.cit. 81 77 Idem. 120-123 78 Vezi Legea nr. 143 din 26 iulie 2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, modificată şi completată de Legea nr. 522 din 24 noiembrie 2004 79 Vezi Strategia naŃională antidrog 2003-2004, obiectivul 4.I.B 80 Abraham, Pavel. (2005a). Op.cit. 19 81 Ibid 82 Idem. 43-44 83 *** (2004). Raport de evaluare 2004. Ministerul AdministraŃiei şi Internelor, AgenŃia NaŃională Antidrog. 41 84 Idem. 65 85 Abraham, Pavel. (2005a). Op.cit. 55 86 Idem. 61-62 87 Art. 2 din Legea nr. 143 din 26 iulie 2000, modificată şi completată de Legea nr. 522 din 24 noiembrie 2004 88 Art. 4 din Legea nr. 143 din 26 iulie 2000, modificată şi completată de Legea nr. 522 din 24 noiembrie 2004 89 Art. 27, alin. (1) din Legea nr. 143 din 26 iulie 2000, modificată şi completată de Legea nr. 522 din 24 noiembrie 2004 90 Art. 27, alin. (2) din Legea nr. 143 din 26 iulie 2000, modificată şi completată de Legea nr. 522 din 24 noiembrie 2004 91 Legea nr. 301/2004 privind noul Cod penal 92 Abraham, Pavel. (coord). (2005c). Standardele sistemului naŃional de asistenŃă medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri. Bucureşti: AgenŃia NaŃională Antidrog. 15-19 93 Idem. 24 94 Brătuianu, Dan, Dominte, Ciprian, Durnescu, Ioan, Gâta, Lavinia şi Poledna, Sorina. (2004). Activitatea de asistenŃă şi supraveghere a persoanelor dependente de substanŃe. În Manual de practică în domeniul reintegrării sociale şi supravegherii. Anul III, Nr. 9. Bucureşti: Editura Oscar Print. 273-274 95 Brătuianu, Dan. (et.al). (2004). Op.cit. 263 96 Ibid 97 Legea nr. 301 din 28 iunie 2004 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 575 din 29 iunie 2004 98 Legea nr. 294 din 28 iunie 2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 591 din 1 iulie 2004 99 Mitrache, Constantin. (1994). Op.cit. 281 100 Idem. 292


133

101 Idem. 228 102 Idem. 230 103 Adoptată de Adunarea generală a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite la 29 noiembrie 1989, intrată în vigoare la 2 septembrie 1990, ratificată de România prin Legea nr. 109 din 1990, publicată în Monitorul Oficial nr. 199 din 28 septembrie 1990 104 Mitrache, Constantin. (1994). Op.cit. 223 105 Legea nr. 281 din 24 iunie 2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 486 din 1 iulie 2003 106 Balahur, Doina. (2004). ProbaŃiune şi reintegrare comunitară. Impactul măsurilor şi sancŃiunilor alternative asupra tratamentului copiilor şi tinerilor delincvenŃi în sistemul justiŃiei penale. Ministerul JustiŃiei, DirecŃia de Reintegrare Socială şi Supraveghere. Anul III. Nr. 10/2004. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.


134

ANEXE


135

ORDONANłĂ NR. 92 DIN 29 AUGUST 2000

privind organizarea şi funcŃionarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancŃiunilor neprivative de libertate

Publicată în Monitorul Oficial nr. 423/1 sep. 2000

În temeiul prevederilor art. 107 din ConstituŃia României şi ale art. 1 lit. O pct. 3 din Legea

nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanŃe, Guvernul României adoptă prezenta ordonanŃă.

CAPITOLUL I DispoziŃii generale

Art. 1. - În vederea reintegrării sociale a persoanelor care au săvârşit infracŃiuni, menŃinute

în stare de libertate, şi a supravegherii executării obligaŃiilor stabilite de instanŃa de judecată în sarcina acestora, se înfiinŃează, sub autoritatea Ministerului JustiŃiei, serviciile de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancŃiunilor neprivative de libertate, denumite în continuare servicii de reintegrare socială şi supraveghere, ca organisme specializate, fără personalitate juridică.

Art. 2. - Activitatea serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere se desfăşoară cu atragerea şi implicarea comunităŃii în procesul de reintegrare socială a persoanelor prevăzute la art. 1.

Art. 3. - (1) La cererea persoanelor prevăzute la art. 1, serviciile de reintegrare socială şi supraveghere le pot asigura asistenŃă şi consiliere în vederea îndreptării şi reintegrării sociale a acestora.

(2) Serviciile de reintegrare socială şi supraveghere cooperează cu personalul specializat în asistenŃă şi consiliere din cadrul administraŃiei penitenciarelor, în scopul îndreptării şi reintegrării sociale a persoanelor condamnate la o pedeapsă cu privare de libertate, cu acordul acestora.

Art. 4. - Serviciile de reintegrare socială şi supraveghere îşi desfăşoară activitatea fără vreo discriminare pe temei de naŃionalitate, cetăŃenie, rasă, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie politică sau orice altă opinie, apartenenŃă politică, avere, origine socială sau alte asemenea temeiuri.

Art. 5. - (1) În exercitarea atribuŃiilor, serviciile de reintegrare socială şi supraveghere colaborează cu organizaŃiile neguvernamentale ce desfăşoară activităŃi în domeniu, în condiŃiile stabilite în regulamentul de aplicare a dispoziŃiilor prezentei ordonanŃe.

(2) Serviciile de reintegrare socială şi supraveghere, în derularea activităŃii lor, pot colabora cu specialişti din alte domenii de activitate, cu voluntari din rândul comunităŃii, precum şi cu reprezentanŃi ai societăŃii civile.

(3) Colaboratorii pot fi remuneraŃi pentru activitatea desfăşurată, potrivit legii.

CAPITOLUL II Organizarea şi funcŃionarea serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere Art. 6. - (1) Coordonarea activităŃii de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere

a executării sancŃiunilor neprivative de libertate se realizează de către DirecŃia de reintegrare socială a infractorilor şi supraveghere a executării sancŃiunilor neprivative de libertate din cadrul Ministerului JustiŃiei, condusă de un director numit, potrivit legii, prin ordin al ministrului justiŃiei.

(2) Controlul activităŃii de reintegrare socială şi supraveghere se realizează de către inspectorii de reintegrare socială şi supraveghere din cadrul direcŃiei prevăzute la alin. (1).


136

(3) Pe lângă fiecare tribunal se organizează şi funcŃionează servicii de reintegrare socială a infractorilor şi supraveghere a executării sancŃiunilor neprivative de libertate.

(4) CompetenŃa teritorială a serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere se stabileşte prin regulamentul de aplicare a dispoziŃiilor prezentei ordonanŃe.

(5) Serviciile de reintegrare socială şi supraveghere sunt conduse de şefi de serviciu. (6) Numărul de posturi necesar pentru fiecare serviciu de reintegrare socială şi

supraveghere se stabileşte prin ordin al ministrului justiŃiei, în limita numărului maxim de posturi aprobat Ministerului JustiŃiei.

Art. 7. - (1) Personalul de reintegrare socială şi supraveghere este format din şefii serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere, precum şi din consilierii de reintegrare socială şi supraveghere.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) sunt numite în funcŃie prin ordin al ministrului justiŃiei. (3) Salarizarea personalului de reintegrare socială şi supraveghere şi a inspectorilor de

reintegrare socială şi supraveghere se realizează potrivit dispoziŃiilor Legii privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităŃii judecătoreşti.

Art. 8. - (1) Poate fi consilier de reintegrare socială şi supraveghere sau şef al serviciului de reintegrare socială şi supraveghere ori inspector de reintegrare socială şi supraveghere persoana care îndeplineşte următoarele condiŃii:

a) are cetăŃenia română şi domiciliul în România; b) are capacitate deplină de exerciŃiu; c) cunoaşte limba română, scris şi vorbit; d) este apt din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea funcŃiei, fapt

dovedit pe baza unui examen medical şi psihologic de specialitate; e) nu a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracŃiuni de natură să îl facă

incompatibil cu funcŃia pe care o îndeplineşte şi se bucură de o bună reputaŃie; f) este licenŃiat în asistenŃă socială, psihologie, sociologie, pedagogie sau drept ori este

absolvent al unei forme de învăŃământ postuniversitar în domeniul reintegrării sociale a infractorilor şi supravegherii acestora;

g) a absolvit cursurile de reintegrare socială şi supraveghere organizate de Ministerul JustiŃiei ori o formă de învăŃământ postuniversitar în domeniul reintegrării sociale a infractorilor şi supravegherii acestora şi a câştigat concursul organizat pentru ocuparea funcŃiei pentru care candidează.

(2) CondiŃiile de organizare şi desfăşurare a cursurilor de reintegrare socială şi supraveghere, precum şi a concursului pentru ocuparea funcŃiei de consilier de reintegrare socială şi supraveghere sau de şef al serviciului de reintegrare socială şi supraveghere ori inspector de reintegrare socială şi supraveghere se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiŃiei.

(3) Înscrierea la cursurile de reintegrare socială şi supraveghere şi la concursul pentru ocuparea funcŃiilor prevăzute la alin. (2) se face după achitarea taxelor de înscriere.

Art. 9. - Pregătirea şi specializarea personalului de reintegrare socială şi supraveghere, precum şi a inspectorilor de reintegrare socială şi supraveghere sunt de competenŃa Ministerului JustiŃiei, prin direcŃia de specialitate.

Art. 10. - FinanŃarea activităŃii serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere se face de la bugetul de stat.

CAPITOLUL III Activitatea serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere

Art. 11. - (1) Serviciile de reintegrare socială şi supraveghere au următoarele atribuŃii: a) supraveghează respectarea de către persoana condamnată a măsurilor prevăzute la art.

863 alin. 1 lit. a)-d) din Codul penal;


137

b) supraveghează executarea obligaŃiilor impuse condamnatului de către instanŃă, prevăzute în art. 863 alin. 3 lit. a)-f) din Codul penal;

c) supraveghează executarea obligaŃiilor impuse minorului de către instanŃă, prevăzute în art. 103 alin. 3 lit. a)-c) din acelaşi cod;

d) întocmesc, la cererea instanŃelor de judecată, referate de evaluare cu privire la persoanele prevăzute la art. 1 sau cu privire la inculpaŃi;

e) colaborează cu instituŃiile publice în vederea executării măsurii obligării minorului la prestarea unei activităŃi neremunerate într-o instituŃie de interes public;

f) desfăşoară, la cerere, activităŃi de consiliere individuală a infractorilor în ceea ce priveşte comportamentul social, de grup şi individual;

g) iniŃiază şi derulează programe speciale de protecŃie, asistenŃă socială şi juridică a minorilor şi tinerilor care au săvârşit infracŃiuni;

h) iniŃiază şi derulează, împreună cu voluntarii şi reprezentanŃii societăŃii civile, precum şi cu organizaŃii guvernamentale şi neguvernamentale române şi străine, programe de resocializare a persoanelor prevăzute în art. 1 şi în art. 3 alin. (2) care au solicitat să participe la aceste programe, pentru sprijinirea acestora în respectarea condiŃiilor impuse de instanŃa de judecată şi pentru reintegrarea lor socială;

i) colaborează cu instituŃiile publice şi private, precum şi cu persoanele fizice şi juridice din raza lor de competenŃă, în vederea identificării, după caz, a locurilor de muncă disponibile, a cursurilor şcolare, precum şi a celor de calificare sau recalificare profesională;

j) orice alte atribuŃii prevăzute de lege. (2) Serviciile de reintegrare socială şi supraveghere, împreună cu personalul specializat în

asistenŃă şi consiliere din cadrul administraŃiei penitenciarelor, pot derula programe privind activităŃi lucrative, socioeducative, de instruire şcolară şi formare profesională pentru persoanele condamnate.

(3) Persoanele prevăzute în art. 7 alin. (1) întocmesc, pe parcursul desfăşurării activităŃilor, referate periodice de reintegrare socială şi supraveghere pentru cei care au solicitat asistenŃa şi consilierea din partea serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere.

Art. 12. - (1) Referatul de evaluare solicitat serviciului de reintegrare socială şi supraveghere potrivit dispoziŃiilor art. 11 alin. (1) lit. d) conŃine date privind persoana inculpatului sau, după caz, a persoanelor prevăzute în art. 1, nivelul instrucŃiei şcolare, comportamentul, factorii care îi influenŃează sau îi pot influenŃa conduita generală, precum şi perspectivele reintegrării în societate.

(2) Referatul de evaluare are caracter consultativ şi de orientare. (3) La întocmirea referatului de evaluare serviciul de reintegrare socială şi supraveghere

poate colabora cu psihologi, cadre didactice, sociologi, medici sau alŃi specialişti desemnaŃi de autorităŃile competente.

(4) Referatul de evaluare se depune de către serviciul de reintegrare socială şi supraveghere la instanŃa de judecată, în termen de 14 zile de la data primirii solicitării.

Art. 13. - (1) Persoanelor menŃionate la art. 1 care au solicitat asistenŃa şi consilierea din partea serviciului de reintegrare socială şi supraveghere li se întocmeşte un dosar de reintegrare socială şi supraveghere.

(2) Dosarul prevăzut la alin. (1) conŃine date în ceea ce priveşte persoana care a solicitat asistenŃă şi consiliere, fapta săvârşită, hotărârea instanŃei de judecată, obligaŃiile stabilite în sarcina sa şi termenul de încercare, referatul de evaluare, referatele periodice de reintegrare socială şi supraveghere şi concluziile.

(3) Dosarul de reintegrare socială şi supraveghere este confidenŃial. Art. 14. - (1) Persoanele prevăzute la art. 1, precum şi apărătorul, ales sau numit din oficiu,

dacă are acordul persoanei căreia i s-a întocmit dosarul, au acces la dosarul de reintegrare socială şi supraveghere.

(2) Dosarul poate fi consultat în camera de consiliu de către instanŃa de judecată, judecătorul delegat cu executarea şi de către procuror.


138

(3) Dosarul poate fi consultat, cu aprobarea şefului serviciului de reintegrare socială şi supraveghere, de către reprezentanŃii persoanelor juridice care desfăşoară activităŃi în domeniul respectării drepturilor omului sau ocrotirii persoanelor condamnate, dacă au acordul scris al persoanei căreia i s-a întocmit dosarul.

(4) Consultarea dosarului se consemnează de fiecare dată într-un proces-verbal semnat de consilierul de reintegrare socială şi supraveghere şi de persoana care l-a studiat.

(5) Termenul de păstrare în arhivă a dosarelor de reintegrare socială şi supraveghere este de 5 ani.

CAPITOLUL IV DispoziŃii tranzitorii şi finale

Art. 15. - (1) În vederea aplicării dispoziŃiilor prezentei ordonanŃe numărul maxim de

posturi aprobat pentru Ministerul JustiŃiei şi pentru unităŃile din sistemul justiŃiei se va suplimenta în mod corespunzător prin hotărâre a Guvernului.

(2) Cheltuielile de personal necesare aplicării dispoziŃiilor prezentei ordonanŃe se realizează în cadrul cheltuielilor de personal aprobate prin buget Ministerului JustiŃiei.

(3) Ministerul JustiŃiei va propune modificarea nomenclatorului de funcŃii şi introducerea funcŃiei de consilier de reintegrare socială şi supraveghere, precum şi a funcŃiei de inspector de reintegrare socială şi supraveghere.

Art. 16. - (1) Prezenta ordonanŃă intră în vigoare la 60 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepŃia dispoziŃiilor referitoare la activitatea serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere, care se aplică după numirea în funcŃie a consilierilor de reintegrare socială şi supraveghere prin ordin al ministrului justiŃiei, dar nu mai târziu de 30 de zile de la aprobarea bugetului de stat pe anul 2001.

(2) În termen de 60 de zile de la publicarea prezentei ordonanŃe în Monitorul Oficial al României, Partea I, se adoptă, prin hotărâre a Guvernului, regulamentul de aplicare a dispoziŃiilor prezentei ordonanŃe.

(3) Pe data numirii în funcŃie a consilierilor de reintegrare socială şi supraveghere, potrivit dispoziŃiilor alin. (1), centrele experimentale de probaŃiune îşi încetează activitatea. OrganizaŃiile neguvernamentale care au sprijinit aceste centre vor putea colabora în continuare cu serviciile de reintegrare socială şi supraveghere, potrivit dispoziŃiilor prezentei ordonanŃe


139

HOTĂRÂREA NR. 1239 DIN 29 NOIEMBRIE 2000

privind aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziŃiilor OrdonanŃei Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea şi funcŃionarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancŃiunilor neprivative de libertate

Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 651 din 13 decembrie 2000

În temeiul prevederilor art. 107 din ConstituŃia României şi ale art. 16 alin. (2) din OrdonanŃa Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea şi funcŃionarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancŃiunilor neprivative de libertate, Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. Art. 1. - Se aprobă Regulamentul de aplicare a dispoziŃiilor OrdonanŃei Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea şi funcŃionarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancŃiunilor neprivative de libertate, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Art. 2. - Prezenta hotărâre se aplică după numirea în funcŃie a consilierilor de reintegrare socială şi supraveghere prin ordin al ministrului justiŃiei, dar nu mai târziu de 30 de zile de la aprobarea bugetului de stat pe anul 2001, cu excepŃia art. 1 alin. (2) din regulament, care se aplică de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

ANEXĂ Regulament din 29 noiembrie 2000

de aplicare a dispoziŃiilor OrdonanŃei Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea şi funcŃionarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancŃiunilor

neprivative de libertate

Publicat în Monitorul Oficial al României nr. 651 din 13 decembrie 2000


Art. 1. - (1) Serviciile de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancŃiunilor neprivative de libertate, denumite în continuare servicii de reintegrare socială şi supraveghere, sunt organisme specializate, fără personalitate juridică, aflate sub autoritatea Ministerului JustiŃiei, care au ca principale atribuŃii reintegrarea socială a persoanelor care au săvârşit infracŃiuni, menŃinute în stare de libertate, supravegherea executării obligaŃiilor stabilite de instanŃa de judecată în sarcina acestora, precum şi asistenŃa şi consilierea persoanelor condamnate, la cererea acestora. (2) Serviciile de reintegrare socială şi supraveghere se organizează şi funcŃionează pe lângă fiecare tribunal. Sediile acestora se stabilesc prin ordin al ministrului justiŃiei. (3) Serviciile de reintegrare socială şi supraveghere colaborează cu alte instituŃii şi organizaŃii guvernamentale şi neguvernamentale, în vederea reducerii fenomenului infracŃional şi creşterii gradului de siguranŃă socială. Art. 2. - Principiile activităŃii de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancŃiunilor neprivative de libertate sunt: a) respectarea legii şi a hotărârilor judecătoreşti; b) respectarea drepturilor omului şi a demnităŃii umane şi evitarea discriminării pe orice temei; c) sprijinirea şi încurajarea permanentă a persoanelor supravegheate, asistate şi consiliate, în


140

vederea reintegrării lor în societate şi în vederea asumării responsabilităŃii propriilor acŃiuni, prin formarea unei atitudini corecte faŃă de muncă, ordinea de drept şi regulile de convieŃuire socială. Art. 3. - (1) Coordonarea activităŃii de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancŃiunilor neprivative de libertate se realizează de către DirecŃia de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancŃiunilor neprivative de libertate din cadrul Ministerului JustiŃiei, denumită în continuare DirecŃia de reintegrare socială şi supraveghere. (2) Controlul activităŃii de reintegrare socială şi supraveghere se realizează de către inspectorii de reintegrare socială şi supraveghere din cadrul direcŃiei prevăzute la alin. (1).

CAPITOLUL II Activitatea serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere

SECłIUNEA 1

CompetenŃa teritorială a serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere

Art. 4. - (1) Serviciul de reintegrare socială şi supraveghere este competent să exercite atribuŃiile prevăzute de lege cu privire la persoanele faŃă de care s-au dispus măsurile prevăzute la art. 863 alin. 1 din Codul penal sau una ori mai multe dintre obligaŃiile prevăzute la art. 863 alin. 3 sau la art. 103 alin. 3 din Codul penal, precum şi cu privire la inculpaŃii pentru care instanŃa a solicitat referate de evaluare, care locuiesc în circumscripŃia tribunalului pe lângă care funcŃionează serviciul de reintegrare socială şi supraveghere. (2) În cazul persoanelor condamnate la o pedeapsă cu privare de libertate, care sunt incluse în programe de resocializare, competent este serviciul de reintegrare socială şi supraveghere de pe lângă tribunalul în a cărui circumscripŃie se află unitatea penitenciară la care acestea îşi execută pedeapsa. Art. 5. - (1) În desfăşurarea activităŃii de reintegrare socială şi supraveghere serviciul de reintegrare socială şi supraveghere îşi verifică din oficiu competenŃa. (2) În cazul în care serviciul de reintegrare socială şi supraveghere constată că nu este competent din punct de vedere teritorial să îşi exercite atribuŃiile, înştiinŃează de îndată instanŃa de judecată care l-a sesizat.

SECłIUNEA a 2-a Referatele de evaluare

Art. 6. - (1) Referatul de evaluare, întocmit de serviciul de reintegrare socială şi supraveghere conform dispoziŃiilor art. 11 alin. (1) lit. d) din OrdonanŃa Guvernului nr. 92/2000, este un referat scris, cu caracter consultativ şi de orientare, având rolul de a oferi instanŃei de judecată date privind persoana inculpatului sau, după caz, persoanele menŃionate la art. 1 din OrdonanŃa Guvernului nr. 92/2000, nivelul instrucŃiei şcolare, comportamentul, factorii care influenŃează sau care pot influenŃa conduita generală, precum şi perspectivele reintegrării în societate. (2) Referatul de evaluare trebuie să fie obiectiv, concis, concret, clar şi coerent. Art. 7. - (1) Referatul de evaluare este întocmit de consilierul de reintegrare socială şi supraveghere, în baza uneia sau mai multor întrevederi cu persoana pentru care instanŃa a solicitat referat de evaluare. (2) Ori de câte ori apreciază că este necesar, serviciul de reintegrare socială şi supraveghere va solicita autorităŃilor competente desemnarea unor specialişti în vederea întocmirii referatului de evaluare. Aceşti specialişti pot fi psihologi, sociologi, cadre didactice, medici sau oricare alŃi specialişti a căror opinie este considerată necesară. (3) Consilierul de reintegrare socială şi supraveghere va contacta, după caz, membrii familiei, şcoala sau unitatea la care persoana îşi desfăşoară activitatea, precum şi orice alte persoane care


141

ar putea oferi informaŃii utile pentru întocmirea referatului de evaluare. (4) În cazul în care persoana cu privire la care se întocmeşte referatul de evaluare nu colaborează la realizarea acestuia, consilierul de reintegrare socială şi supraveghere va menŃiona în referat refuzul de cooperare. Art. 8. - Consilierul de reintegrare socială şi supraveghere desemnat să întocmească referatul de evaluare: a) stabileşte de îndată, dar nu mai târziu de 5 zile de la data primirii solicitării instanŃei de judecată, locul, data şi ora primei întrevederi cu persoana pentru care s-a solicitat referatul de evaluare. Prima întrevedere cu persoana pentru care s-a solicitat referatul de evaluare trebuie să aibă loc în termen de 7 zile de la data primirii solicitării instanŃei de judecată. În cazul minorilor consilierul de reintegrare socială şi supraveghere stabileşte locul, data şi ora întrevederii sau întrevederilor cu minorul, precum şi cu părinŃii, cu cel care l-a adoptat, cu tutorele sau, după caz, cu persoanele sau cu reprezentanŃii instituŃiilor cărora le-a fost încredinŃată supravegherea minorului; b) contactează persoanele şi instituŃiile care ar putea furniza informaŃii utile despre persoana evaluată, nivelul instrucŃiei şcolare, comportamentul acesteia, mediul social şi familial; c) consemnează, cu ocazia fiecărei întrevederi, datele necesare şi utile pentru întocmirea referatului de evaluare; d) propune şefului serviciului de reintegrare socială şi supraveghere, atunci când consideră necesar, luarea măsurilor prevăzute la art. 7 alin. (2); e) întocmeşte referatul de evaluare pe baza informaŃiilor obŃinute şi îl supune spre analiză şi semnare şefului serviciului de reintegrare socială şi supraveghere; f) înaintează referatul de evaluare instanŃei de judecată în termen de 14 zile de la primirea solicitării. Art. 9. - (1) Referatul de evaluare cuprinde următoarele părŃi: a) introducere; b) sursele de informaŃii utilizate la întocmirea lui; c) date privind persoana pentru care a fost solicitat; d) factorii care influenŃează sau pot influenŃa conduita generală a persoanei pentru care a fost solicitat; e) perspectivele de reintegrare în societate. (2) Referatul de evaluare va purta pe prima pagină, în colŃul din stânga sus, antetul serviciului de reintegrare socială şi supraveghere, iar în colŃul din dreapta sus, menŃiunea "Strict confidenŃial după completare". (3) Fiecare pagină scrisă a referatului de evaluare va purta în colŃul din dreapta jos ştampila şi semnătura şefului serviciului de reintegrare socială şi supraveghere. (4) Modelul referatului de evaluare, cu elementele pe care le cuprinde, este prezentat în anexa nr. 1 la prezentul regulament. (5) După completarea datelor cuprinse în introducere celelalte părŃi ale referatului de evaluare vor fi prezentate pe scurt, într-o formă narativă, evitându-se pe cât posibil folosirea unor termeni de specialitate sau a unor exprimări care ar face dificilă înŃelegerea conŃinutului referatului de evaluare. (6) În cazul în care în conŃinutul referatului de evaluare rămân pagini sau spaŃii libere, acestea se vor bara după întocmirea referatului de evaluare. Art. 10. - (1) Sursele de informaŃii care au fost utilizate la întocmirea referatului de evaluare vor fi prezentate sintetic, avându-se în vedere atât persoanele cu care au avut loc întrevederi, cât şi eventualele documente consultate. (2) Sursele de informaŃii vor cuprinde următoarele precizări: a) numărul de întrevederi avute şi, după caz, refuzul de cooperare sau eventualele îndoieli privind acurateŃea informaŃiilor, prezentate motivat; b) sursele de informaŃii la care nu a fost posibil accesul. Art. 11. - Redactarea părŃii din referatul de evaluare, referitoare la datele privind persoana pentru


142

care acesta a fost solicitat, se va face diferenŃiat, după cum se referă la inculpaŃi sau la persoanele prevăzute la art. 1 din OrdonanŃa Guvernului nr. 92/2000. Art. 12. - (1) În cazul inculpaŃilor datele privind persoana acestora se referă la: a) trecutul infracŃional; b) mediul familial şi social; c) nivelul instrucŃiei şcolare şi al pregătirii profesionale; d) comportamentul persoanei înainte şi după comiterea faptei; e) factorii care au favorizat comportamentul infracŃional; f) dacă este cazul, modul în care au îndeplinit anterior obligaŃiile stabilite de instanŃa de judecată. (2) În cazul inculpaŃilor minori datele privind persoana acestora vor privi şi condiŃiile în care au crescut şi au trăit, precum şi modul în care părinŃii, cei care i-au adoptat sau tutorele îşi îndeplineşte obligaŃiile ce îi revin. (3) Atunci când consideră necesar consilierul de reintegrare socială şi supraveghere va include în referatul de evaluare date privind starea fizică şi mintală, precum şi dezvoltarea intelectuală şi morală a inculpatului, furnizate de specialişti desemnaŃi în acest scop. Art. 13. - (1) În cazul persoanelor prevăzute la art. 1 din OrdonanŃa Guvernului nr. 92/2000 datele privind persoana acestora se referă la mediul familial şi social, evoluŃia persoanei din punct de vedere educaŃional şi profesional, comportamentul pe perioada supravegherii, precum şi modul în care au executat obligaŃiile stabilite de instanŃa de judecată. (2) În cazul minorilor aflaŃi sub supraveghere datele privind persoana acestora vor privi şi modul în care părinŃii, cei care i-au adoptat sau tutorele îşi îndeplineşte obligaŃiile ce îi revin, precum şi, după caz, modul de colaborare dintre serviciul de reintegrare socială şi supraveghere şi persoana sau instituŃia legal însărcinată cu supravegherea minorului sau cu instituŃia publică la care minorul execută obligaŃia prevăzută la art. 103 alin. 3 lit. c) din Codul penal. (3) DispoziŃiile art. 12 alin. (3) se aplică în mod corespunzător. Art. 14. - (1) Factorii care influenŃează sau care pot influenŃa conduita generală a persoanei pentru care a fost solicitat referatul de evaluare se referă atât la factorii de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului infracŃional, cât şi la factorii de natură să accentueze dezvoltarea acestuia. (2) În cazul persoanelor supravegheate acest capitol va cuprinde şi referiri privind riscul de săvârşire din nou a unor infracŃiuni şi riscul pentru siguranŃa publică, precum şi riscul de sinucidere sau de autovătămare. Art. 15. - (1) Perspectivele de reintegrare în societate vor fi estimate după analiza tuturor datelor cuprinse în referatul de evaluare şi vor fi prezentate pe scurt, obiectiv şi motivat. (2) În cazul inculpaŃilor nu se vor face propuneri sau recomandări instanŃei de judecată privind soluŃia ce urmează să fie dată în cauză. (3) În cazul persoanelor prevăzute la art. 1 din OrdonanŃa Guvernului nr. 92/2000, dacă se constată că şansele de reintegrare în societate sunt reduse, se va face doar menŃiune în acest sens, fără a se formula propuneri sau recomandări instanŃei de judecată privind măsura ce trebuie luată.

SECłIUNEA a 3-a Supravegherea în comunitate

§.1. Actele necesare în vederea supravegherii

Art. 16. - (1) Îndeplinirea obligaŃiilor impuse de instanŃa de judecată în sarcina persoanelor menŃionate la art. 1 din OrdonanŃa Guvernului nr. 92/2000 este supravegheată de serviciile de reintegrare socială şi supraveghere. (2) Serviciile de reintegrare socială şi supraveghere vor încheia protocoale cu organizaŃiile neguvernamentale care desfăşoară activităŃi în domeniu, în vederea colaborării în procesul de reintegrare a infractorilor şi a supravegherii eficiente a acestora.


143

(3) ConvenŃiile civile cu colaboratorii prevăzuŃi la art. 5 alin. (2) din OrdonanŃa Guvernului nr. 92/2000 se încheie cu aprobarea DirecŃiei de reintegrare socială şi supraveghere şi cu avizul DirecŃiei economice din cadrul Ministerului JustiŃiei. Art. 17. - Persoanele supuse supravegherii în comunitate de către serviciile de reintegrare socială şi supraveghere, conform art. 11 alin. (1) lit. a)-c) din OrdonanŃa Guvernului nr. 92/2000, sunt: a) persoanele condamnate, cărora instanŃa de judecată le-a impus respectarea măsurilor prevăzute la art. 863 alin. 1 din Codul penal; b) persoanele condamnate, cărora instanŃa de judecată le-a impus respectarea uneia sau mai multora dintre obligaŃiile prevăzute la art. 863 alin. 3 din Codul penal; c) minorii cărora instanŃa de judecată le-a impus respectarea uneia sau mai multora dintre obligaŃiile prevăzute la art. 103 alin. 3 din Codul penal. Art. 18. - (1) În cazul în care instanŃa a dispus supravegherea persoanelor prevăzute la art. 17, se întocmeşte pentru fiecare persoană un dosar de supraveghere a executării obligaŃiilor stabilite de instanŃă, denumit în continuare dosar de supraveghere. (2) Dosarul de supraveghere va conŃine: a) hotărârea instanŃei de judecată, în copie, sau un extras de pe aceasta; b) planul de supraveghere; c) referatul de evaluare întocmit înainte de pronunŃarea hotărârii judecătoreşti, atunci când este cazul; d) referatul de evaluare solicitat de instanŃă pe perioada supravegherii, atunci când este cazul. (3) Indiferent de numărul şi de frecvenŃa referatelor de evaluare întocmite la solicitarea instanŃei pe durata supravegherii, dosarul de supraveghere va conŃine şi rapoarte privind desfăşurarea supravegherii, cu referire la modul de îndeplinire a măsurilor şi/sau a obligaŃiilor stabilite de instanŃa de judecată. Aceste rapoarte se vor întocmi periodic, cel puŃin o dată la 6 luni, urmând ca la încheierea perioadei de supraveghere să se întocmească un raport final ce va cuprinde concluzii referitoare la modul de îndeplinire a obligaŃiilor stabilite de instanŃa de judecată. Art. 19. - (1) În cel mai scurt timp, dar nu mai târziu de 5 zile lucrătoare de la data comunicării hotărârii judecătoreşti, serviciul de reintegrare socială şi supraveghere stabileşte locul, data şi ora primei întrevederi cu minorul sau, după caz, cu persoana condamnată. (2) Prima întrevedere cu persoana supravegheată trebuie să aibă loc în termen de 10 zile lucrătoare de la data comunicării hotărârii judecătoreşti. (3) La prima întrevedere consilierul de reintegrare socială şi supraveghere aduce la cunoştinŃă persoanei supravegheate, în scris şi verbal, explicându-i în ce constau scopul, obiectivele şi modul de desfăşurare a supravegherii, măsurile sau obligaŃiile impuse de instanŃa de judecată persoanei respective pe perioada supravegherii, precum şi consecinŃele îndeplinirii sau neîndeplinirii acestora. (4) De asemenea, persoanei supravegheate i se pune în vedere că trebuie să respecte regulile de conduită care se referă, în principal, la a nu avea un comportament violent sau agresiv ori o atitudine nepotrivită sau un limbaj necorespunzător, care ar putea prejudicia personalul de reintegrare socială şi supraveghere, precum şi alte persoane aflate sub supraveghere. (5) Consilierul de reintegrare socială şi supraveghere responsabil de caz încunoştinŃează persoana supravegheată despre posibilitatea de a formula plângere la şeful serviciului în cazul în care consideră că tratamentul aplicat de serviciul de reintegrare socială şi supraveghere pe perioada supravegherii este necorespunzător. (6) Aspectele aduse la cunoştinŃă se consemnează într-un proces-verbal care se semnează de consilierul de reintegrare socială şi supraveghere şi de persoana supravegheată. Art. 20. - Ori de câte ori apreciază că este necesar, serviciul de reintegrare socială şi supraveghere va solicita autorităŃilor competente desemnarea unor specialişti, în vederea întocmirii şi derulării planului de supraveghere. Aceşti specialişti pot fi psihologi, sociologi, cadre didactice, medici sau oricare alŃi specialişti a căror opinie este considerată necesară. Art. 21. - (1) La primirea hotărârii instanŃei de judecată şeful serviciului de reintegrare socială şi supraveghere desemnează de îndată un consilier de reintegrare socială şi supraveghere


144

responsabil cu supravegherea executării obligaŃiilor şi/sau a măsurilor stabilite prin hotărârea judecătorească. (2) În termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la comunicarea hotărârii instanŃei de judecată consilierul de reintegrare socială şi supraveghere desemnat va întocmi un plan de supraveghere al cărui conŃinut va fi în concordanŃă cu obligaŃiile şi/sau cu măsurile impuse de instanŃă. (3) Planul de supraveghere va fi adus de îndată la cunoştinŃă persoanei supravegheate, căreia i se va înmâna o copie de pe acesta, făcându-se menŃiune într-un proces-verbal care va fi semnat de consilierul de reintegrare socială şi supraveghere şi de persoana supravegheată. (4) Planul de supraveghere se întocmeşte în scris şi va fi revizuit ori de câte ori este necesar. DispoziŃiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător. Art. 22. - (1) Planul de supraveghere va conŃine în introducere: a) numele, prenumele, data şi locul naşterii persoanei condamnate sau ale minorului; b) infracŃiunea săvârşită şi numărul hotărârii instanŃei de judecată; c) sancŃiunea aplicată şi măsurile şi/sau obligaŃiile impuse de instanŃa de judecată; d) perioada de supraveghere, menŃionându-se data începerii şi încetării acesteia; e) numele şi prenumele consilierului de reintegrare socială şi supraveghere. (2) Fiecare plan de supraveghere va include un capitol distinct privind nevoile sau problemele identificate ale persoanei supravegheate şi riscul săvârşirii din nou a unor infracŃiuni sau al punerii în pericol a siguranŃei publice. La evaluarea riscului se Ńine seama şi de riscul de sinucidere sau de autovătămare. Evaluarea riscului constituie o activitate permanentă, orice modificări intervenite fiind consemnate în dosarul de supraveghere de către consilierul de reintegrare socială şi supraveghere responsabil de caz. (3) În cazul minorilor sancŃionaŃi cu măsura educativă a libertăŃii supravegheate, cărora li s-a impus obligaŃia de a presta o activitate neremunerată într-o instituŃie de interes public, planul de supraveghere conŃine descrierea activităŃii, locul de executare a acesteia şi programul de lucru al minorului. (4) Planul de supraveghere trebuie să precizeze natura şi frecvenŃa întrevederilor dintre consilierul de reintegrare socială şi supraveghere şi persoana supravegheată, pe durata supravegherii. (5) În planul de supraveghere se vor menŃiona metodele utilizate de consilierul de reintegrare socială şi supraveghere pentru asigurarea îndeplinirii obligaŃiilor stabilite de instanŃa de judecată în sarcina persoanei supravegheate. Aceste metode se pot referi la colaborarea cu familia, cu voluntarii comunitari şi reprezentanŃii societăŃii civile, precum şi cu organizaŃiile guvernamentale şi neguvernamentale, în vederea iniŃierii şi derulării unor programe de resocializare, vizite la domiciliu, legătura permanentă cu persoanele şi instituŃiile care ar putea furniza date utile în vederea identificării, după caz, a locurilor de muncă disponibile, a cursurilor şcolare, precum şi a celor de calificare sau recalificare profesională. (6) Metodele de supraveghere se determină în funcŃie de gradul de risc identificat, precum şi de numărul sau de natura măsurilor şi/sau a obligaŃiilor stabilite de instanŃa de judecată, de nevoile sau de problemele identificate ale persoanei supravegheate şi de durata supravegherii. Art. 23. - (1) Planul de supraveghere va purta pe prima pagină, în colŃul din stânga sus, antetul serviciului de reintegrare socială şi supraveghere. (2) Fiecare pagină scrisă a planului de supraveghere va purta, în colŃul din dreapta jos, ştampila serviciului de reintegrare socială şi supraveghere şi semnătura consilierului de reintegrare socială şi supraveghere responsabil de caz. (3) Modelul planului de supraveghere este prezentat în anexa nr. 2 la prezentul regulament, cuprinzând formularul tipizat al introducerii. (4) După completarea formularului tipizat al introducerii celelalte capitole ale planului de supraveghere vor fi prezentate pe scurt, într-o formă narativă, evitându-se pe cât posibil folosirea unor termeni de specialitate sau a unor exprimări care ar face dificilă înŃelegerea conŃinutului acestuia. Art. 24. - (1) În cazul îndeplinirii atribuŃiilor prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. a)-c) din OrdonanŃa


145

Guvernului nr. 92/2000, serviciul de reintegrare socială şi supraveghere are obligaŃia de a verifica dacă s-a întocmit sau nu s-a întocmit un referat de evaluare anterior pronunŃării hotărârii judecătoreşti. (2) În cazul în care se constată existenŃa unui astfel de referat datele pe care le conŃine vor fi avute în vedere la întocmirea planului de supraveghere. (3) Atunci când se constată că referatul de evaluare a fost întocmit de un alt serviciu de reintegrare socială şi supraveghere, serviciul căruia i s-a încredinŃat supravegherea va solicita de îndată transmiterea unei copii de pe referat.

§.2. Supravegherea executării măsurilor prevăzute la art. 863 alin. 1 din Codul penal

Art. 25. - Pentru supravegherea respectării de către persoana condamnată, pe durata termenului de încercare, a măsurilor de supraveghere prevăzute la art. 863 alin. 1 din Codul penal serviciul de reintegrare socială şi supraveghere va proceda potrivit dispoziŃiilor art. 26-30 din prezentul regulament. Art. 26. - (1) Convocarea persoanei condamnate la serviciul de reintegrare socială şi supraveghere se face printr-o comunicare scrisă sau telefonică, cu cel puŃin 3 zile înainte de data primei întrevederi, a locului, zilei şi orei la care trebuie să se prezinte, precum şi a numărului de telefon şi/sau adresei serviciului. (2) Consilierul de reintegrare socială şi supraveghere trebuie să stabilească în planul de supraveghere numărul, durata, frecvenŃa şi locul întrevederilor cu persoana supravegheată. (3) Cu ocazia fiecărei întrevederi consilierul de reintegrare socială şi supraveghere stabileşte în ce măsură obiectivele planului de supraveghere sunt aduse la îndeplinire şi aduce la cunoştinŃă persoanei condamnate data următoarei întrevederi. Art. 27. - (1) Persoana condamnată este obligată să anunŃe în prealabil serviciul de reintegrare socială şi supraveghere în legătură cu orice schimbare de domiciliu, reşedinŃă sau locuinŃă, precum şi despre orice deplasare care depăşeşte 8 zile, comunicând noua adresă, numărul de telefon, precum şi, după caz, data întoarcerii. (2) Persoana supravegheată anunŃă în scris serviciului de reintegrare socială şi supraveghere schimbarea domiciliului, reşedinŃei sau a locuinŃei, cu excepŃia cazurilor urgente, când anunŃarea se va face mai întâi telefonic. (3) În cazul schimbării domiciliului, reşedinŃei sau locuinŃei, comunicarea scrisă este însoŃită de acte din care să rezulte această situaŃie. (4) În cazul în care persoana supravegheată îşi schimbă domiciliul, reşedinŃa sau locuinŃa într-o localitate care nu se află în competenŃa serviciului de reintegrare socială şi supraveghere dosarul va fi transmis în termen de 3 zile lucrătoare serviciului de reintegrare socială şi supraveghere competent, anunŃându-se de îndată instanŃa de executare. (5) În cazul oricărei deplasări care depăşeşte 8 zile persoana supravegheată, cu ocazia comunicării, va pune la dispoziŃie consilierului de reintegrare socială şi supraveghere adresa şi/sau numărul de telefon la care poate fi găsită pe perioada deplasării. Art. 28. - (1) Persoana condamnată este obligată să comunice şi să justifice orice schimbare a locului de muncă serviciului de reintegrare socială şi supraveghere. (2) Cu ocazia primei întrevederi cu persoana condamnată consilierul de reintegrare socială şi supraveghere pune la dispoziŃie acesteia numărul de telefon şi adresa serviciului de reintegrare socială şi supraveghere la care trebuie să comunice de îndată orice schimbare a locului de muncă. (3) Comunicarea se face numai în scris, precizându-se motivele schimbării locului de muncă, noul loc de muncă al persoanei condamnate, natura muncii pe care o desfăşoară şi descrierea activităŃii, anexându-se documente justificative în acest sens. (4) Consilierul de reintegrare socială şi supraveghere este obligat să verifice autenticitatea acestor informaŃii prin contactarea unităŃii angajatoare. Art. 29. - (1) Persoana condamnată are obligaŃia să comunice serviciului de reintegrare socială şi


146

supraveghere orice informaŃii prin care pot fi controlate mijloacele sale de existenŃă. (2) Consilierul de reintegrare socială şi supraveghere îi va solicita persoanei condamnate, la prima întrevedere, informaŃii referitoare la situaŃia locativă, la situaŃia sa financiară, locul de muncă şi durata pentru care este angajată şi, după caz, la persoanele aflate în îngrijirea sa ori la persoanele în îngrijirea cărora aceasta se află. (3) Comunicarea informaŃiilor se face în scris, fiind însoŃită de acte doveditoare. Art. 30. - În cazul în care consilierul de reintegrare socială şi supraveghere constată neîndeplinirea măsurilor de supraveghere prevăzute la art. 863 alin. 1 din Codul penal îl înştiinŃează pe şeful serviciului de reintegrare socială şi supraveghere, care sesizează instanŃa de judecată. §.3. Supravegherea executării obligaŃiilor prevăzute la art. 863 alin. 3 din Codul penal

Art. 31. - Ori de câte ori instanŃa dispune respectarea de către persoana condamnată a obligaŃiilor prevăzute la art. 863 alin. 3 din Codul penal, serviciul de reintegrare socială şi supraveghere va proceda potrivit dispoziŃiilor art. 32-38 din prezentul regulament. Art. 32. - (1) În cazul în care condamnatul este obligat să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăŃământ ori de calificare, consilierul de reintegrare socială şi supraveghere verifică nivelul instrucŃiei şcolare sau al pregătirii profesionale, în vederea înscrierii persoanei supravegheate la un curs corespunzător. (2) În acest scop consilierul de reintegrare socială şi supraveghere identifică pe plan local unităŃile de învăŃământ şi instituŃiile de calificare profesională care organizează astfel de cursuri. (3) Consilierul de reintegrare socială şi supraveghere responsabil de caz verifică periodic dacă persoana supravegheată urmează cursurile de învăŃământ sau de calificare. Art. 33. - (1) În cazul în care persoana condamnată a fost obligată prin hotărâre judecătorească să nu îşi schimbe domiciliul sau reşedinŃa ori să nu depăşească limita teritorială stabilită, decât în condiŃiile fixate de instanŃă, consilierul de reintegrare socială şi supraveghere responsabil de caz îi va pune în vedere, la prima întrevedere, să depună acte din care să rezulte situaŃia acesteia referitoare la domiciliu sau la reşedinŃă. (2) Pentru a verifica dacă persoana supravegheată respectă obligaŃia stabilită de instanŃă consilierul de reintegrare socială şi supraveghere responsabil de caz va colabora cu organele de poliŃie şi cu primăria din localitatea de domiciliu sau de reşedinŃă a persoanei supravegheate, care vor sesiza orice schimbare intervenită în situaŃia acesteia. (3) Consilierul de reintegrare socială şi supraveghere efectuează controale inopinate la domiciliul sau la reşedinŃa persoanei supravegheate pentru a constata starea de fapt. (4) DispoziŃiile art. 27 alin. (4) se aplică în mod corespunzător. Art. 34. - (1) În cazul în care persoana condamnată este obligată să nu frecventeze anumite locuri stabilite de instanŃă consilierul de reintegrare socială şi supraveghere verifică periodic şi ori de câte ori este sesizat de alte persoane dacă persoana supravegheată respectă interdicŃia. (2) Consilierul de reintegrare socială şi supraveghere responsabil de caz păstrează o legătură permanentă cu reprezentanŃi ai autorităŃilor locale, ai organelor de poliŃie, precum şi cu orice persoane fizice şi juridice care ar putea oferi informaŃii privind frecventarea de către persoana supravegheată a locului supus interdicŃiei. (3) Atunci când consilierul de reintegrare socială şi supraveghere constată prezenŃa persoanei supravegheate în locul sau în locurile a căror frecventare i-a fost interzisă, îi înmânează un avertisment scris, procedând la explicarea verbală a conŃinutului acestuia. În această situaŃie se va încheia un proces-verbal semnat de consilierul de reintegrare socială şi supraveghere responsabil de caz şi de persoana supravegheată. (4) ObligaŃia este considerată neîndeplinită atunci când, după înmânarea a două avertismente, consilierul de reintegrare socială şi supraveghere constată că persoana supravegheată este sau a fost prezentă în locul sau în locurile a căror frecventare i-a fost interzisă. Art. 35. - (1) În cazul în care persoana condamnată are obligaŃia de a nu intra în legătură cu


147

anumite persoane stabilite de instanŃa de judecată consilierul de reintegrare socială şi supraveghere responsabil de caz trebuie să ia măsurile necesare în vederea identificării şi contactării persoanelor care ar putea furniza informaŃii relevante în cazul respectiv, colaborând cu organele de poliŃie şi cu alte instituŃii însărcinate cu asigurarea ordinii şi liniştii publice. (2) Consilierul de reintegrare socială şi supraveghere responsabil de caz efectuează vizite inopinate la domiciliul şi la locul de muncă ale persoanei supravegheate şi colaborează cu familia acesteia în vederea respectării obligaŃiei stabilite. Art. 36. - (1) În cazul în care persoana condamnată este obligată să nu conducă nici un vehicul sau anumite vehicule consilierul de reintegrare socială şi supraveghere verifică modul de respectare a acestei obligaŃii. (2) Consilierul de reintegrare socială şi supraveghere responsabil de caz păstrează o legătură permanentă cu reprezentanŃi ai organelor de poliŃie, precum şi cu orice persoane fizice şi juridice care ar putea oferi informaŃii privind îndeplinirea sau neîndeplinirea de către persoana supravegheată a acestei obligaŃii. Art. 37. - (1) În cazul în care persoana condamnată este obligată să se supună unor măsuri de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării, serviciul de reintegrare socială şi supraveghere identifică pe plan local unităŃile sanitare, precum şi organizaŃiile, instituŃiile sau specialiştii care desfăşoară programe de recuperare a toxicomanilor sau alcoolicilor, în vederea includerii persoanei supravegheate în aceste programe. (2) Consilierul de reintegrare socială şi supraveghere, cu ocazia întrevederilor cu persoana supravegheată, precum şi prin legătura permanentă cu persoanele implicate în tratarea acesteia verifică dacă persoana respectă programul de tratament sau de îngrijire şi în ce măsură acesta este eficient, solicitând periodic în scris opinia specialiştilor. Art. 38. - În cazul în care consilierul de reintegrare socială şi supraveghere constată neîndeplinirea obligaŃiilor impuse persoanei condamnate de către instanŃă, prevăzute la art. 863 alin. 3 din Codul penal, înştiinŃează şeful serviciului de reintegrare socială şi supraveghere, care sesizează instanŃa de judecată. §. 4. Supravegherea executării obligaŃiilor prevăzute la art. 103 alin. 3 din Codul penal

Art. 39. - Ori de câte ori instanŃa stabileşte în sarcina minorului una sau mai multe obligaŃii dintre cele prevăzute la art. 103 alin. 3 din Codul penal, serviciul de reintegrare socială şi supraveghere va proceda potrivit dispoziŃiilor art. 40-44 din prezentul regulament. Art. 40. - (1) În cazul în care minorul este obligat să nu frecventeze anumite locuri stabilite consilierul de reintegrare socială şi supraveghere verifică periodic şi ori de câte ori este sesizat de alte persoane dacă minorul respectă interdicŃia. (2) Consilierul de reintegrare socială şi supraveghere responsabil de caz trebuie să păstreze o legătură permanentă cu familia acestuia sau, după caz, cu persoana ori cu instituŃia legal însărcinată cu supravegherea minorului, cu reprezentanŃi ai autorităŃilor locale, ai organelor de poliŃie, precum şi cu orice persoane fizice sau juridice care ar putea oferi informaŃii privind frecventarea de către minor a locului supus interdicŃiei. (3) Atunci când consilierul de reintegrare socială şi supraveghere constată prezenŃa minorului în locul sau în locurile a căror frecventare i-a fost interzisă, îi înmânează un avertisment scris, procedând la explicarea verbală a conŃinutului acestuia. În această situaŃie se va încheia un proces-verbal semnat de consilierul de reintegrare socială şi supraveghere responsabil de caz şi de minor. (4) Atunci când, după înmânarea a două avertismente, consilierul de reintegrare socială şi supraveghere constată că minorul a fost prezent în locul sau în locurile a căror frecventare i-a fost interzisă, înştiinŃează de îndată şeful serviciului de reintegrare socială şi supraveghere. Acesta din urmă înştiinŃează de îndată persoana sau persoanele cărora li s-a încredinŃat supravegherea minorului, precum şi instanŃa de judecată. Art. 41. - (1) În cazul în care minorul are obligaŃia de a nu intra în legătură cu anumite persoane


148

stabilite de instanŃa de judecată consilierul de reintegrare socială şi supraveghere responsabil de caz trebuie să ia măsurile necesare în vederea identificării şi contactării persoanelor care ar putea furniza informaŃii relevante în cazul respectiv, colaborând cu familia acestuia sau, după caz, cu persoana ori cu instituŃia legal însărcinată cu supravegherea minorului, precum şi cu organele de poliŃie şi cu alte instituŃii însărcinate cu asigurarea ordinii şi liniştii publice. (2) Totodată consilierul de reintegrare socială şi supraveghere responsabil de caz efectuează vizite inopinate la domiciliu şi, după caz, la locul de muncă sau la şcoala la care învaŃă minorul şi colaborează cu familia acestuia în vederea respectării obligaŃiei. (3) În cazul în care minorul nu îndeplineşte obligaŃia impusă consilierul de reintegrare socială şi supraveghere responsabil de caz va înştiinŃa de îndată şeful serviciului de reintegrare socială şi supraveghere. Acesta din urmă înştiinŃează de îndată persoana sau persoanele cărora li s-a încredinŃat supravegherea minorului, precum şi instanŃa de judecată. Art. 42. - (1) În cazul în care minorul este obligat să presteze o activitate neremunerată într-o instituŃie de interes public stabilită de instanŃă, serviciul de reintegrare socială şi supraveghere încheie în cel mai scurt timp un protocol de colaborare cu instituŃia de interes public şi cu autoritatea publică interesată. (2) Serviciul de reintegrare socială şi supraveghere va stabili prin protocol: a) consilierul de reintegrare socială şi supraveghere care va fi responsabil de caz; b) intervalele de timp la care se exercită controlul, în vederea evaluării modului de îndeplinire a obligaŃiei stabilite de instanŃă; c) modalităŃile concrete de menŃinere a unei legături permanente cu persoana sau cu persoanele desemnate cu supravegherea activităŃii minorului. Art. 43. - (1) Serviciul de reintegrare socială şi supraveghere transmite instituŃiei de interes public formularul tipizat privind evidenŃa orelor de activitate neremunerată. (2) Formularul tipizat privind evidenŃa orelor de activitate neremunerată într-o instituŃie de interes public este prezentat în anexa nr. 3 la prezentul regulament. Art. 44. - (1) În cel mai scurt timp, dar nu mai târziu de 10 zile lucrătoare de la punerea în executare a libertăŃii supravegheate, serviciul de reintegrare socială şi supraveghere va lua măsurile necesare pentru ca minorul să înceapă executarea activităŃii în baza protocolului prevăzut la art. 42. (2) În cazul neîndeplinirii de către minor a obligaŃiei stabilite de instanŃă, consilierul de reintegrare socială şi supraveghere responsabil de caz va înştiinŃa de îndată şeful serviciului de reintegrare socială şi supraveghere. Acesta din urmă înştiinŃează de îndată persoana sau persoanele cărora li s-a încredinŃat supravegherea minorului şi instanŃa de judecată. (3) Pe durata executării obligaŃiei serviciul de reintegrare socială şi supraveghere menŃine o legătură strânsă cu părinŃii minorului, cu tutorele, cu cel care l-a adoptat şi, după caz, cu persoana sau cu instituŃia legal însărcinată cu supravegherea acestuia, pentru a analiza în ce măsură supravegherea minorului contribuie la procesul de resocializare a acestuia.

SECłIUNEA a 4-a AsistenŃa şi consilierea

Art. 45. - (1) AsistenŃa şi consilierea persoanelor condamnate şi a minorilor sancŃionaŃi cu măsura educativă a libertăŃii supravegheate au ca scop reintegrarea acestora în societate, întărirea gradului de siguranŃă socială şi prevenirea săvârşirii din nou a unor infracŃiuni. (2) AsistenŃa şi consilierea se vor realiza pe baza unui plan de asistenŃă şi consiliere adaptat nevoilor individuale ale persoanei supravegheate. Se vor estima perioada de timp şi măsura în care nevoile identificate pot fi acoperite numai prin intervenŃia serviciului de reintegrare socială şi supraveghere ori în colaborare cu organizaŃii neguvernamentale, instituŃii publice şi/sau private ori cu persoane fizice sau juridice. (3) În derularea acestei activităŃi serviciile de reintegrare socială şi supraveghere urmăresc: a) corectarea comportamentului infracŃional prin conştientizarea de către minori sau de către


149

persoanele condamnate a faptei săvârşite, a consecinŃelor acesteia şi asumarea responsabilităŃii pentru fapta comisă; b) motivarea minorului sau a persoanei condamnate în vederea dezvoltării responsabilităŃii şi autodisciplinei; c) elaborarea şi derularea unor programe eficiente de asistenŃă şi consiliere a persoanelor condamnate sau a minorilor, în funcŃie de nevoile identificate ale acestora; d) sprijinirea condamnatului sau a minorului în vederea satisfacerii nevoilor sociale referitoare la educaŃie, pregătire profesională, loc de muncă, locuinŃă sau altele asemenea. (4) Ori de câte ori instanŃa de judecată dispune supravegherea unei persoane condamnate sau a unui minor de către serviciul de reintegrare socială şi supraveghere, cu ocazia primei întrevederi cu persoana supravegheată i se va face cunoscută posibilitatea de a solicita asistenŃă şi consiliere pe perioada supravegherii, explicându-i-se modalităŃile practice în care poate fi sprijinită în vederea reintegrării în societate. (5) Pentru a beneficia de serviciile de asistenŃă şi consiliere persoana supravegheată depune o cerere scrisă la serviciul de reintegrare socială şi supraveghere. (6) Cererea persoanei supravegheate, prin care solicită asistenŃă şi consiliere, se depune la dosarul de reintegrare socială şi supraveghere. Art. 46. - (1) Pentru fiecare persoană supravegheată care a solicitat asistenŃă şi consiliere se întocmeşte un dosar de reintegrare socială şi supraveghere. (2) Dosarul de reintegrare socială şi supraveghere cuprinde: a) cererea scrisă privind asistenŃa şi consilierea; b) planul de reintegrare socială şi supraveghere, care va cuprinde, pe lângă capitolele prevăzute la art. 22, un capitol distinct privind descrierea activităŃii de asistenŃă şi consiliere; c) referatul de evaluare întocmit înainte de pronunŃarea hotărârii judecătoreşti, atunci când este cazul; d) referatul de evaluare solicitat de instanŃă pe perioada supravegherii, înainte de a se fi solicitat asistenŃă şi consiliere de către persoana supravegheată, atunci când este cazul; e) referatele periodice de reintegrare socială şi supraveghere, care conŃin pe scurt informaŃii cu privire la rezultatele înregistrate de către persoana asistată şi consiliată şi care se întocmesc cel puŃin o dată la 6 luni sau ori de căte ori se înregistrează o evoluŃie pozitivă ori negativă în procesul de reintegrare a persoanei respective; f) concluziile consilierului de reintegrare socială şi supraveghere, care fac obiectul unui referat de reintegrare socială şi supraveghere final, întocmit la expirarea perioadei de asistenŃă şi consiliere, precizându-se în ce măsură persoana respectivă are perspective sau s-a reintegrat în societate. (3) Dosarul de reintegrare socială şi supraveghere se păstrează în arhiva serviciului de reintegrare socială şi supraveghere, consilierul de reintegrare socială şi supraveghere responsabil de caz fiind obligat să păstreze confidenŃialitatea informaŃiilor cuprinse în dosar. (4) Şeful serviciului de reintegrare socială şi supraveghere are obligaŃia de a consulta fiecare dosar periodic sau ori de câte ori consideră necesar, pentru a verifica dacă se respectă programul de resocializare a persoanei asistate şi consiliate în ceea ce priveşte termenele, calitatea şi ritmicitatea acestuia, precum şi orice alte obligaŃii care îi revin consilierului de reintegrare socială şi supraveghere pe durata asistenŃei şi consilierii. (5) În cazul în care consilierul de reintegrare socială şi supraveghere responsabil de caz este în imposibilitate permanentă sau temporară de a-şi îndeplini atribuŃiile în ceea ce priveşte întocmirea dosarului, şeful serviciului de reintegrare socială şi supraveghere desemnează un alt consilier pe perioada amintită, care să preia responsabilităŃile cazului respectiv. (6) Persoana asistată şi consiliată şi apărătorul acesteia vor putea consulta dosarul de reintegrare socială şi supraveghere numai în prezenŃa consilierului de reintegrare socială şi supraveghere responsabil de caz sau a şefului serviciului de reintegrare socială şi supraveghere şi numai în incinta serviciului de reintegrare socială şi supraveghere, după care se va întocmi un proces-verbal semnat de persoana care l-a studiat şi de reprezentantul serviciului.


150

Art. 47. - (1) În termen de 10 zile lucrătoare de la primirea cererii scrise din partea persoanei supravegheate, prin care aceasta solicită asistenŃă şi consiliere, serviciul de reintegrare socială şi supraveghere va lua măsurile necesare în vederea includerii acesteia într-un program specializat, stabilit în funcŃie de nevoile identificate ale persoanei respective. (2) Activitatea prevăzută la alin. (1) se poate desfăşura pe baza unui protocol de colaborare cu instituŃii sau cu organizaŃii care desfăşoară activităŃi de reintegrare socială. (3) Protocolul de colaborare va cuprinde: a) părŃile semnatare; b) obiectul protocolului, care constă în colaborarea părŃilor în iniŃierea şi derularea planurilor de reintegrare socială şi supraveghere, avându-se în vedere reintegrarea socială a persoanelor asistate şi consiliate de serviciile de reintegrare socială şi supraveghere; c) tipul de servicii specializate de care pot beneficia persoanele asistate şi consiliate; d) durata protocolului; e) obligaŃiile părŃilor; f) data încheierii protocolului; g) semnătura părŃilor. Art. 48. - (1) Activitatea de asistenŃă şi consiliere se va desfăşura şi în unităŃile penitenciare, includerea în astfel de programe a persoanelor condamnate fiind posibilă numai cu acordul acestora. (2) Fiecare serviciu de reintegrare socială şi supraveghere de pe lângă tribunalul în a cărui circumscripŃie se află una sau mai multe unităŃi penitenciare poate încheia un protocol de colaborare cu administraŃia sau cu administraŃiile penitenciare, în vederea stabilirii de comun acord a categoriilor de persoane condamnate care pot fi incluse în programe de resocializare, precum şi a conŃinutului şi duratei acestor programe. (3) În activitatea de asistenŃă şi consiliere se acordă o atenŃie deosebită condamnaŃilor minori şi tineri, persoanelor condamnate care întâmpină dificultăŃi în menŃinerea legăturilor cu familia, precum şi pregătirii pentru liberare a persoanelor condamnate. Art. 49. - Activitatea de asistenŃă şi consiliere încetează în următoarele cazuri: a) la cererea persoanei asistate şi consiliate; b) ca urmare a lipsei de cooperare sau a comportamentului neadecvat al persoanei asistate şi consiliate; c) la expirarea duratei asistenŃei şi consilierii.


151

LEGEA NR. 129 DIN 18 MARTIE 2002

pentru aprobarea OrdonanŃei Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea şi funcŃionarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancŃiunilor

neprivative de libertate

Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 190 din 20 martie 2002

Parlamentul României adoptă prezenta lege. Art. I. - Se aprobă OrdonanŃa Guvernului nr. 92 din 29 august 2000 privind organizarea şi funcŃionarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancŃiunilor neprivative de libertate, adoptată în temeiul art. 1 lit. O pct. 3 din Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanŃe şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 1 septembrie 2000, cu următoarele modificări şi completări: 1. După articolul 1 se introduce articolul 11 cu următorul cuprins: "Art. 11. - Serviciile de reintegrare socială şi supraveghere urmăresc îndreptarea şi reintegrarea socială a persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii, a căror pedeapsă a fost graŃiată total prin lege, precum şi a minorilor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, faŃă de care a fost înlăturată prin lege măsura educativă a internării într-un centru de reeducare." 2. La articolul 3, după alineatul (2) se introduc alineatele (3), (4) şi (5) cu următorul cuprins: "(3) La cererea persoanelor prevăzute la art. 11 serviciile de reintegrare socială şi supraveghere îşi exercită atribuŃiile în legătură cu iniŃierea şi derularea unor programe speciale de reinserŃie socială şi, după caz, cu identificarea locurilor de muncă disponibile, a locuinŃelor, precum şi a unor cursuri de calificare sau recalificare profesională. (4) Persoanelor menŃionate la art. 11 li se întocmeşte un registru special de evidenŃă, în care se vor consemna date privind persoana acestora, comportamentul pe perioada executării pedepsei închisorii sau a internării într-un centru de reeducare, programele de resocializare la care au participat, nevoile sau problemele pe care le întâmpină şi modul de rezolvare a acestora. (5) Programele de reinserŃie socială în care vor fi incluse persoanele menŃionate la art. 11 se vor întocmi pe baza informaŃiilor furnizate de personalul specializat în asistenŃă şi consiliere de la locul de deŃinere, precum şi a evaluării iniŃiale realizate de serviciile de reintegrare socială şi supraveghere. În funcŃie de complexitatea cazului, şeful serviciului de reintegrare socială şi supraveghere va contacta autorităŃile competente în vederea desemnării unor specialişti." 3. Articolul 4 va avea următorul cuprins: "Art. 4. - Serviciile de reintegrare socială şi supraveghere îşi desfăşoară activitatea fără nici o discriminare pe temei de naŃionalitate, cetăŃenie, rasă, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie politică sau orice altă opinie, apartenenŃă politică, avere, origine socială sau alte asemenea temeiuri." 4. La articolul 8, partea introductivă a alineatului (1) va avea următorul cuprins: "Art. 8. - (1) Poate fi consilier de reintegrare socială şi supraveghere sau şef al serviciului de reintegrare socială şi supraveghere ori inspector de reintegrare socială şi supraveghere persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiŃii:" 5. La articolul 8 alineatul (1), după litera c) se introduce litera c1), cu următorul cuprins: "c1) are vârsta minimă de 25 de ani;" 6. La articolul 8 alineatul (1), literele d), e) şi f) vor avea următorul cuprins: "d) este aptă din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea funcŃiei, fapt dovedit pe baza unui examen medical şi psihologic de specialitate; e) nu are antecedente penale şi se bucură de o bună reputaŃie; f) este licenŃiată în asistenŃă socială, psihologie, sociologie, pedagogie, teologie, medicină sau drept ori este absolventă a unei forme de învăŃământ postuniversitar în domeniul reintegrării


152

sociale a infractorilor şi supravegherii acestora;" 7. La articolul 11 alineatul (1), litera d) va avea următorul cuprins: "d) întocmesc, la cererea organelor de urmărire penală şi a instanŃelor de judecată, referate de evaluare cu privire la persoanele prevăzute la art. 1 sau cu privire la inculpaŃi;" 8. La articolul 11 alineatul (1), după litera e) se introduce litera e1), cu următorul cuprins: "e1) iniŃiază şi derulează programe speciale de reinserŃie socială pentru persoanele condamnate la pedeapsa închisorii, a căror pedeapsă a fost graŃiată total prin lege, precum şi pentru minorii care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, faŃă de care a fost înlăturată prin lege măsura educativă a internării într-un centru de reeducare;" 9. La articolul 16, alineatele (1) şi (3) vor avea următorul cuprins: "Art. 16. - (1) Prezenta ordonanŃă intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepŃia dispoziŃiilor referitoare la activitatea serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere, care se aplică după numirea în funcŃie a consilierilor de reintegrare socială şi supraveghere, a şefilor de serviciu de reintegrare socială şi supraveghere şi a inspectorilor de reintegrare socială şi supraveghere prin ordin al ministrului justiŃiei. ............................................................................................... (3) Pe data numirii în funcŃie a consilierilor de reintegrare socială şi supraveghere, a şefilor de serviciu de reintegrare socială şi supraveghere şi a inspectorilor de reintegrare socială şi supraveghere, potrivit dispoziŃiilor alin. (1), centrele experimentale de probaŃiune îşi încetează activitatea. OrganizaŃiile neguvernamentale care au sprijinit aceste centre vor putea colabora în continuare cu serviciile de reintegrare socială şi supraveghere, potrivit dispoziŃiilor prezentei ordonanŃe." Art. II. - Prevederile art. 8 alin. (1) lit. c1) nu se aplică persoanelor care au fost încadrate în funcŃia de consilier de reintegrare socială şi supraveghere înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi.


153

LEGEA NR. 211 DIN 27 MAI 2004

privind unele măsuri pentru asigurarea protecŃiei victimelor infracŃiunilor

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 505 din 4 iunie 2004 Parlamentul României adoptă prezenta lege.


Art. 1. - În scopul asigurării protecŃiei victimelor infracŃiunilor, prezenta lege reglementează unele măsuri de informare a victimelor infracŃiunilor cu privire la drepturile acestora, precum şi de consiliere psihologică, asistenŃă juridică gratuită şi compensaŃie financiară de către stat a victimelor unor infracŃiuni. Art. 2. - Ministerul JustiŃiei, prin Institutul NaŃional al Magistraturii, şi Ministerul AdministraŃiei şi Internelor au obligaŃia de a asigura specializarea personalului care, în exercitarea atribuŃiilor prevăzute de lege, stabileşte legături directe cu victimele infracŃiunilor. Art. 3. - AutorităŃile publice cu atribuŃii în domeniul protecŃiei victimelor infracŃiunilor, în cooperare cu organizaŃiile neguvernamentale, organizează campanii publice de informare în acest domeniu.

CAPITOLUL II Informarea victimelor infracŃiunilor

Art. 4. - (1) Judecătorii, în cazul infracŃiunilor pentru care plângerea prealabilă se adresează instanŃei de judecată, procurorii, ofiŃerii şi agenŃii de poliŃie au obligaŃia de a încunoştinŃa victimele infracŃiunilor cu privire la: a) serviciile şi organizaŃiile care asigură consiliere psihologică sau orice alte forme de asistenŃă a victimei, în funcŃie de necesităŃile acesteia; b) organul de urmărire penală la care pot face plângere; c) dreptul la asistenŃă juridică şi instituŃia unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept; d) condiŃiile şi procedura pentru acordarea asistenŃei juridice gratuite; e) drepturile procesuale ale persoanei vătămate, ale părŃii vătămate şi ale părŃii civile; f) condiŃiile şi procedura pentru a beneficia de dispoziŃiile art. 861, 862, 864 şi 865 din Codul de procedură penală, precum şi de dispoziŃiile Legii nr. 682/2002 privind protecŃia martorilor; g) condiŃiile şi procedura pentru acordarea compensaŃiilor financiare de către stat. (2) InformaŃiile prevăzute la alin. (1) sunt aduse la cunoştinŃă victimei de către judecătorul, procurorul, ofiŃerul sau agentul de poliŃie la care victima se prezintă. (3) InformaŃiile prevăzute la alin. (1) sunt aduse la cunoştinŃă victimei, în scris sau verbal, într-o limbă pe care aceasta o înŃelege. (4) Îndeplinirea obligaŃiilor prevăzute la alin. (1)-(3) se consemnează într-un proces-verbal, care se înregistrează la instituŃia din care face parte judecătorul, procurorul, ofiŃerul sau agentul de poliŃie la care se prezintă victima. Art. 5. - (1) Ministerul JustiŃiei şi Ministerul AdministraŃiei şi Internelor, cu sprijinul Ministerului ComunicaŃiilor şi Tehnologiei InformaŃiei, asigură funcŃionarea unei linii telefonice disponibile permanent pentru informarea victimelor infracŃiunilor. Prin intermediul liniei telefonice se asigură comunicarea informaŃiilor prevăzute la art. 4 alin. (1). (2) Accesul la linia telefonică prevăzută la alin. (1) se asigură, în mod gratuit, prin apelarea unui număr de telefon unic la nivel naŃional. (3) Personalul care asigură comunicarea informaŃiilor prin intermediul liniei telefonice prevăzute


154

la alin. (1) are obligaŃia de a anunŃa unităŃile de poliŃie dacă din convorbirea telefonică rezultă că victima este în pericol. (4) AutorităŃile administraŃiei publice locale şi organizaŃiile neguvernamentale pot înfiinŃa la nivel local linii telefonice pentru informarea victimelor infracŃiunilor. Art. 6. - (1) InformaŃiile prevăzute la art. 4 alin. (1) se publică pe paginile de Internet ale Ministerului JustiŃiei şi ale Ministerului AdministraŃiei şi Internelor. (2) InstanŃele judecătoreşti, parchetele de pe lângă instanŃele judecătoreşti şi unităŃile de poliŃie pot publica pe pagina de Internet informaŃiile prevăzute la art. 4 alin. (1).

CAPITOLUL III Consilierea psihologică a victimelor unor infracŃiuni şi alte forme de asistenŃă a victimelor infracŃiunilor

Art. 7. - Consilierea psihologică a victimelor infracŃiunilor se asigură, în condiŃiile prezentei legi, de către serviciile de protecŃie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, care funcŃionează pe lângă tribunale. Art. 8. - (1) Consilierea psihologică asigurată de serviciile de protecŃie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor se acordă gratuit, la cerere, pentru victimele tentativei la infracŃiunile de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevăzute la art. 174-176 din Codul penal, pentru victimele infracŃiunilor de lovire sau alte violenŃe şi vătămare corporală, săvârşite asupra membrilor familiei, prevăzute la art. 180 alin. 11 şi 21 şi art. 181 alin. 11 din Codul penal, ale infracŃiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută la art. 182 din Codul penal, ale infracŃiunilor intenŃionate care au avut ca urmare vătămarea corporală gravă a victimei, ale infracŃiunilor de viol, act sexual cu un minor, perversiune sexuală şi corupŃie sexuală, prevăzute la art. 197, 198, art. 201 alin. 2-5 şi la art. 202 din Codul penal, ale infracŃiunii de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută la art. 306 din Codul penal, precum şi pentru victimele infracŃiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Consilierea psihologică gratuită se acordă victimelor infracŃiunilor prevăzute la alin. (1), dacă infracŃiunea a fost săvârşită pe teritoriul României sau dacă infracŃiunea a fost săvârşită în afara teritoriului României şi victima este cetăŃean român sau străin care locuieşte legal în România. Art. 9. - Consilierea psihologică gratuită asigurată de serviciile de protecŃie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor se acordă pe o perioadă de cel mult 3 luni, iar în cazul victimelor care nu au împlinit vârsta de 18 ani, pe o perioadă de cel mult 6 luni. Art. 10. - (1) Cererea pentru acordarea consilierii psihologice gratuite se depune la serviciul de protecŃie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă tribunalul în a cărui circumscripŃie domiciliază victima. (2) Cererea poate fi depusă numai după sesizarea organelor de urmărire penală sau a instanŃei de judecată cu privire la săvârşirea infracŃiunii. (3) Cererea trebuie să cuprindă: a) numele, prenumele, cetăŃenia, data şi locul naşterii, domiciliul sau reşedinŃa victimei; b) data, locul şi circumstanŃele săvârşirii infracŃiunii; c) data sesizării şi organul judiciar sesizat. (4) La cererea pentru acordarea consilierii psihologice gratuite se anexează, în copie, documentele justificative pentru datele înscrise în cerere. (5) Cererea pentru acordarea consilierii psihologice gratuite se soluŃionează în termen de 10 zile de la data depunerii. Art. 11. - Serviciile de protecŃie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor pot asigura şi alte forme de asistenŃă a victimelor infracŃiunilor. Art. 12. - OrganizaŃiile neguvernamentale pot organiza, în mod independent sau în cooperare cu autorităŃile publice, servicii pentru consilierea psihologică a victimelor infracŃiunilor şi pentru asigurarea altor forme de asistenŃă a victimelor infracŃiunilor. În acest scop, organizaŃiile


155

neguvernamentale pot beneficia, în condiŃiile legii, de subvenŃii de la bugetul de stat. Art. 13. - Victimele traficului de persoane şi ale violenŃei în familie beneficiază şi de măsurile de protecŃie şi de asistenŃă prevăzute de Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare, sau, după caz, de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenŃei în familie, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL IV AsistenŃa juridică gratuită a victimelor unor infracŃiuni

Art. 14. - (1) AsistenŃa juridică gratuită se acordă, la cerere, următoarelor categorii de victime: a) persoanele asupra cărora a fost săvârşită o tentativă la infracŃiunile de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevăzute la art. 174-176 din Codul penal, o infracŃiune de vătămare corporală gravă, prevăzută la art. 182 din Codul penal, o infracŃiune intenŃionată care a avut ca urmare vătămarea corporală gravă a victimei, o infracŃiune de viol, act sexual cu un minor şi perversiune sexuală, prevăzute la art. 197, 198 şi art. 201 alin. 2-5 din Codul penal; b) soŃul, copiii şi persoanele aflate în întreŃinerea persoanelor decedate prin săvârşirea infracŃiunilor de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevăzute la art. 174-176 din Codul penal, precum şi a infracŃiunilor intenŃionate care au avut ca urmare moartea persoanei. (2) AsistenŃa juridică gratuită se acordă victimelor prevăzute la alin. (1) dacă infracŃiunea a fost săvârşită pe teritoriul României sau, în cazul în care infracŃiunea a fost săvârşită în afara teritoriului României, dacă victima este cetăŃean român sau străin care locuieşte legal în România şi procesul penal se desfăşoară în România. Art. 15. - AsistenŃa juridică gratuită se acordă, la cerere, victimelor altor infracŃiuni decât cele prevăzute la art. 14 alin. (1), cu respectarea condiŃiilor stabilite la art. 14 alin. (2), dacă venitul lunar pe membru de familie al victimei este cel mult egal cu salariul de bază minim brut pe Ńară stabilit pentru anul în care victima a formulat cererea de asistenŃă juridică gratuită. Art. 16. - (1) AsistenŃa juridică gratuită se acordă numai dacă victima a sesizat organele de urmărire penală sau instanŃa de judecată în termen de 60 de zile de la data săvârşirii infracŃiunii. (2) În cazul victimelor prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. b), termenul de 60 de zile se calculează de la data la care victima a luat cunoştinŃă de săvârşirea infracŃiunii. (3) Dacă victima s-a aflat în imposibilitatea, fizică sau psihică, de a sesiza organele de urmărire penală, termenul de 60 de zile se calculează de la data la care a încetat starea de imposibilitate. (4) Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani şi cele puse sub interdicŃie nu au obligaŃia de a sesiza organele de urmărire penală sau instanŃa de judecată cu privire la săvârşirea infracŃiunii. Reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdicŃie poate sesiza organele de urmărire penală cu privire la săvârşirea infracŃiunii. Art. 17. - (1) Cererea pentru acordarea asistenŃei juridice gratuite se depune la tribunalul în a cărui circumscripŃie domiciliază victima şi se soluŃionează de doi judecători din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensaŃii financiare victimelor unor infracŃiuni, prin încheiere, în termen de 15 zile de la data depunerii. (2) Cererea pentru acordarea asistenŃei juridice gratuite trebuie să cuprindă: a) numele, prenumele, cetăŃenia, data şi locul naşterii, domiciliul sau reşedinŃa victimei; b) data, locul şi circumstanŃele săvârşirii infracŃiunii; c) dacă este cazul, data sesizării şi organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată, sesizată potrivit art. 16; d) calitatea de soŃ, copil sau persoană aflată în întreŃinerea persoanei decedate, în cazul victimelor prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. b); e) dacă este cazul, venitul lunar pe membru de familie al victimei; f) numele, prenumele şi forma de exercitare a profesiei de avocat de către apărătorul ales sau menŃiunea că victima nu şi-a ales un apărător. (3) La cererea pentru acordarea asistenŃei juridice gratuite se anexează, în copie, documentele justificative pentru datele înscrise în cerere şi orice alte documente deŃinute de victimă, utile


156

pentru soluŃionarea cererii. (4) Cererea pentru acordarea asistenŃei juridice gratuite se soluŃionează prin încheiere, în camera de consiliu, cu citarea victimei. (5) În cazul în care victima nu şi-a ales un apărător, încheierea prin care s-a admis cererea de asistenŃă juridică gratuită trebuie să cuprindă şi desemnarea unui apărător din oficiu potrivit Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Statutului profesiei de avocat. (6) Încheierea prin care s-a soluŃionat cererea pentru acordarea asistenŃei juridice gratuite se comunică victimei. (7) Încheierea prin care s-a respins cererea pentru acordarea asistenŃei juridice gratuite este supusă reexaminării de către tribunalul în cadrul căruia funcŃionează Comisia pentru acordarea de compensaŃii financiare victimelor infracŃiunilor, la cererea victimei, în termen de 15 zile de la comunicare. Reexaminarea se soluŃionează în complet format din doi judecători. Art. 18. - (1) AsistenŃa juridică gratuită se acordă fiecărei victime pe tot parcursul procesului, în limita unei sume echivalente cu două salarii de bază minime brute pe Ńară, stabilite pentru anul în care victima a formulat cererea de asistenŃă juridică gratuită. (2) Fondurile necesare pentru acordarea asistenŃei juridice gratuite se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului JustiŃiei. Art. 19. - DispoziŃiile art. 14-18 se aplică în mod corespunzător şi pentru acordarea sumei necesare punerii în executare a hotărârii judecătoreşti prin care au fost acordate despăgubiri civile victimei infracŃiunii. Art. 20. - (1) Cererea pentru acordarea asistenŃei juridice gratuite şi cererea pentru acordarea sumei necesare punerii în executare a hotărârii judecătoreşti prin care au fost acordate despăgubiri civile victimei infracŃiunii pot fi formulate de reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdicŃie. (2) Cererea pentru acordarea asistenŃei juridice gratuite şi cererea pentru acordarea sumei necesare punerii în executare a hotărârii judecătoreşti prin care au fost acordate despăgubiri civile victimei infracŃiunii pot fi formulate şi de organizaŃiile neguvernamentale care îşi desfăşoară activitatea în domeniul protecŃiei victimelor, dacă sunt semnate de victimă, cuprind datele prevăzute la art. 17 alin. (2) şi sunt anexate documentele prevăzute la art. 17 alin. (3). (3) Cererea pentru acordarea asistenŃei juridice gratuite şi cererea pentru acordarea sumei necesare punerii în executare a hotărârii judecătoreşti prin care au fost acordate despăgubiri civile victimei infracŃiunii sunt scutite de taxa de timbru.

CAPITOLUL V Acordarea de către stat a compensaŃiilor financiare

victimelor unor infracŃiuni Art. 21. - (1) CompensaŃia financiară se acordă, la cerere, în condiŃiile prezentului capitol, următoarelor categorii de victime: a) persoanele asupra cărora a fost săvârşită o tentativă la infracŃiunile de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevăzute la art. 174-176 din Codul penal, o infracŃiune de vătămare corporală gravă, prevăzută la art. 182 din Codul penal, o infracŃiune intenŃionată care a avut ca urmare vătămarea corporală gravă a victimei, o infracŃiune de viol, act sexual cu un minor şi perversiune sexuală, prevăzute la art. 197, 198 şi art. 201 alin. 2-5 din Codul penal; b) soŃul, copiii şi persoanele aflate în întreŃinerea persoanelor decedate prin săvârşirea infracŃiunilor de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevăzute la art. 174-176 din Codul penal, precum şi a infracŃiunilor intenŃionate care au avut ca urmare moartea persoanei. (2) CompensaŃia financiară se acordă victimelor prevăzute la alin. (1) dacă infracŃiunea a fost săvârşită pe teritoriul României şi victima este cetăŃean român sau străin care locuieşte legal în România. (3) CompensaŃia financiară se acordă victimelor prevăzute la alin. (1) în baza convenŃiilor


157

internaŃionale la care România este parte, dacă infracŃiunea a fost săvârşită pe teritoriul României şi victima este străin care nu locuieşte în România. Art. 22. - (1) CompensaŃia financiară nu se acordă dacă: a) se stabileşte că fapta nu există sau nu este prevăzută de legea penală ori că fapta a fost săvârşită în stare de legitimă apărare împotriva atacului victimei în condiŃiile art. 44 din Codul penal; b) victima este condamnată definitiv pentru participarea la un grup infracŃional organizat; c) victima este condamnată definitiv pentru una dintre infracŃiunile prevăzute la art. 21 alin. (1); d) instanŃa reŃine în favoarea făptuitorului circumstanŃa atenuantă a depăşirii limitelor legitimei apărări împotriva atacului victimei, prevăzută la art. 73 lit. a) din Codul penal, sau circumstanŃa atenuantă a provocării prevăzută la art. 73 lit. b) din Codul penal. (2) Victima care a beneficiat de compensaŃie financiară sau de un avans din compensaŃia financiară este obligată la restituirea sumelor dacă se stabileşte existenŃa unuia dintre cazurile prevăzute la alin. (1). Art. 23. - (1) CompensaŃia financiară se acordă victimei numai dacă aceasta a sesizat organele de urmărire penală sau instanŃa de judecată în termen de 60 de zile de la data săvârşirii infracŃiunii. (2) În cazul victimelor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. b), termenul de 60 de zile se calculează de la data la care victima a luat cunoştinŃă de săvârşirea infracŃiunii. (3) Dacă victima s-a aflat în imposibilitatea, fizică sau psihică, de a sesiza organele de urmărire penală sau instanŃa de judecată, termenul de 60 de zile se calculează de la data la care a încetat starea de imposibilitate. (4) Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani şi cele puse sub interdicŃie nu au obligaŃia de a sesiza organele de urmărire penală sau instanŃa de judecată cu privire la săvârşirea infracŃiunii. Reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdicŃie poate sesiza organele de urmărire penală cu privire la săvârşirea infracŃiunii. Art. 24. - (1) În cazul în care făptuitorul este cunoscut, compensaŃia financiară poate fi acordată victimei dacă sunt întrunite următoarele condiŃii: a) victima a formulat cererea de compensaŃie financiară în termen de un an, după caz: 1. de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care instanŃa penală a pronunŃat condamnarea sau achitarea în cazurile prevăzute la art. 10 alin. 1 lit. d) şi e) din Codul de procedură penală şi a acordat despăgubiri civile ori a pronunŃat achitarea în cazul prevăzut la art. 10 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală sau încetarea procesului penal în cazurile prevăzute la art. 10 alin. 1 lit. g) şi i1) din Codul de procedură penală; 2. de la data la care procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală în cazurile prevăzute la art. 10 alin. 1 lit. c), d) şi e) din Codul de procedură penală sau a dispus încetarea urmăririi penale în cazul prevăzut la art. 10 alin. 1 lit. g) din Codul de procedură penală; 3. de la data la care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cazurile prevăzute la art. 10 alin. 1 lit. c), d), e) şi g) din Codul de procedură penală; b) victima s-a constituit ca parte civilă în cadrul procesului penal, cu excepŃia cazului prevăzut la lit. a) pct. 3; c) făptuitorul este insolvabil sau dispărut; d) victima nu a obŃinut repararea integrală a prejudiciului suferit de la o societate de asigurare. (2) Dacă victima s-a aflat în imposibilitate de a formula cererea de compensaŃie financiară, termenul de un an prevăzut la alin. (1) lit. a) se calculează de la data la care a încetat starea de imposibilitate. (3) În cazul în care instanŃa a dispus disjungerea acŃiunii civile de acŃiunea penală, termenul de un an prevăzut la alin. (1) lit. a) curge de la data rămânerii irevocabile a hotărârii prin care a fost admisă acŃiunea civilă. (4) Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani şi cele puse sub interdicŃie nu au obligaŃia prevăzută la alin. (1) lit. b). Art. 25. - În cazul în care făptuitorul este necunoscut, victima poate formula cererea de compensaŃie financiară în termen de 3 ani de la data săvârşirii infracŃiunii, dacă este îndeplinită


158

condiŃia prevăzută la art. 24 alin. (1) lit. d). Art. 26. - Dacă victima este un minor şi reprezentantul legal al acestuia nu a formulat cererea de compensaŃie financiară în termenele prevăzute, după caz, la art. 24 sau 25, aceste termene încep să curgă de la data la care victima a împlinit vârsta de 18 ani. Art. 27. - (1) CompensaŃia financiară se acordă victimei pentru următoarele categorii de prejudicii suferite de aceasta prin săvârşirea infracŃiunii: a) în cazul victimelor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. a): 1. cheltuielile de spitalizare şi alte categorii de cheltuieli medicale suportate de victimă; 2. prejudiciile materiale rezultate din distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinŃare a bunurilor victimei ori din deposedarea acesteia prin săvârşirea infracŃiunii; 3. câştigurile de care victima este lipsită de pe urma săvârşirii infracŃiunii; b) în cazul victimelor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. b): 1. cheltuielile de înmormântare; 2. întreŃinerea de care victima este lipsită din cauza săvârşirii infracŃiunii. (2) CompensaŃia financiară pentru prejudiciile materiale prevăzute la alin. (1) lit. a) pct. 2 se acordă în limita unei sume echivalente cu 10 salarii de bază minime brute pe Ńară stabilite pentru anul în care victima a formulat cererea de compensaŃie financiară. (3) Sumele de bani plătite de făptuitor cu titlu de despăgubiri civile şi indemnizaŃia obŃinută de victimă de la o societate de asigurare pentru prejudiciile cauzate prin săvârşirea infracŃiunii se scad din cuantumul compensaŃiei financiare acordate de stat victimei. Art. 28. - (1) Cererea de compensaŃie financiară se depune la tribunalul în a cărui circumscripŃie domiciliază victima şi se soluŃionează de doi judecători din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensaŃii financiare victimelor infracŃiunilor, constituite în fiecare tribunal. (2) Comisia pentru acordarea de compensaŃii financiare victimelor infracŃiunilor este alcătuită din cel puŃin doi judecători, desemnaŃi pentru o perioadă de 3 ani de adunarea generală a judecătorilor tribunalului. (3) Adunarea generală a judecătorilor tribunalului desemnează, pentru o perioadă de 3 ani, şi un număr egal de judecători supleanŃi ai judecătorilor care alcătuiesc Comisia pentru acordarea de compensaŃii financiare victimelor infracŃiunilor. (4) Judecătorii supleanŃi prevăzuŃi la alin. (3) participă la soluŃionarea cererilor de compensaŃii financiare în cazul imposibilităŃii de participare a unuia sau a ambilor judecători care alcătuiesc Comisia pentru acordarea de compensaŃii financiare victimelor infracŃiunilor. (5) Secretariatul Comisiei pentru acordarea de compensaŃii financiare victimelor infracŃiunilor este asigurat de unul sau mai mulŃi grefieri, desemnaŃi de preşedintele tribunalului. Art. 29. - (1) Cererea de compensaŃie financiară trebuie să cuprindă: a) numele, prenumele, cetăŃenia, data şi locul naşterii, domiciliul sau reşedinŃa victimei; b) data, locul şi împrejurările săvârşirii infracŃiunii care a cauzat prejudiciul; c) categoriile de prejudicii suferite prin săvârşirea infracŃiunii, care se încadrează în dispoziŃiile art. 27 alin. (1); d) dacă este cazul, organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată şi data sesizării acestora; e) dacă este cazul, numărul şi data hotărârii judecătoreşti sau a actului organului de urmărire penală, prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. a); f) calitatea de soŃ, copil sau persoană aflată în întreŃinerea persoanei decedate, în cazul victimelor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. b); g) antecedentele penale; h) sumele plătite cu titlu de despăgubiri de către făptuitor sau indemnizaŃia obŃinută de victimă de la o societate de asigurare pentru prejudiciile cauzate prin săvârşirea infracŃiunii; i) cuantumul compensaŃiei financiare solicitate. (2) La cererea de compensaŃie financiară se anexează, în copie, documentele justificative pentru datele înscrise în cerere şi orice alte documente deŃinute de victimă, utile pentru soluŃionarea cererii. Art. 30. - (1) Victima poate solicita Comisiei pentru acordarea de compensaŃii financiare


159

victimelor infracŃiunilor un avans din compensaŃia financiară, în limita unei sume echivalente cu 10 salarii de bază minime brute pe Ńară stabilite pentru anul în care victima a solicitat avansul. (2) Avansul se poate solicita prin cererea de compensaŃie financiară sau printr-o cerere separată, care poate fi formulată oricând după sesizarea organelor de urmărire penală sau a instanŃei de judecată, dacă este cazul, potrivit art. 23, şi cel mai târziu în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de compensaŃie. DispoziŃiile art. 29 se aplică în mod corespunzător în cazul în care avansul este solicitat printr-o cerere separată, în care se menŃionează şi stadiul procedurii judiciare. (3) Avansul se acordă dacă victima se află într-o situaŃie financiară precară. (4) Cererea victimei privind acordarea unui avans din compensaŃia financiară se soluŃionează în termen de 30 de zile de la data solicitării, de doi judecători din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensaŃii financiare victimelor infracŃiunilor. (5) În cazul respingerii cererii de compensaŃie financiară, victima este obligată la restituirea avansului, cu excepŃia cazului în care cererea de compensaŃie financiară a fost respinsă numai pentru motivul că făptuitorul nu este insolvabil sau dispărut. (6) Victima care a beneficiat de un avans din compensaŃia financiară este obligată la restituirea acestuia dacă nu a depus cererea pentru compensaŃie financiară în termenele prevăzute, după caz, la art. 24, 25 sau 26. Art. 31. - (1) Cererea de compensaŃie financiară şi cererea privind acordarea unui avans din compensaŃia financiară se soluŃionează în camera de consiliu, cu citarea victimei. (2) Participarea procurorului este obligatorie. (3) În vederea soluŃionării cererii, Comisia pentru acordarea de compensaŃii financiare victimelor infracŃiunilor în complet format din doi judecători poate să audieze persoane, să solicite documente şi să administreze orice alte probe pe care le consideră utile pentru soluŃionarea cererii. (4) SoluŃionând cererea de compensaŃie financiară sau cererea privind acordarea unui avans din aceasta, Comisia pentru acordarea de compensaŃii financiare victimelor infracŃiunilor în complet format din doi judecători poate pronunŃa, prin hotărâre, una dintre următoarele soluŃii: a) admite cererea şi stabileşte cuantumul compensaŃiei financiare sau, după caz, al avansului din aceasta; b) respinge cererea dacă nu sunt întrunite condiŃiile prevăzute de prezenta lege pentru acordarea compensaŃiei financiare sau, după caz, a avansului din aceasta. (5) Hotărârea prin care s-a soluŃionat cererea de compensaŃie financiară sau cererea privind acordarea unui avans din aceasta se comunică victimei. (6) Hotărârea poate fi atacată cu recurs la curtea de apel, în termen de 15 zile de la comunicare. Art. 32. - Comisia pentru acordarea de compensaŃii financiare victimelor infracŃiunilor are obligaŃia de a informa organul de urmărire penală sau instanŃa învestită cu judecarea infracŃiunii ori, după caz, instanŃa învestită cu soluŃionarea acŃiunii civile, cu privire la cererea de compensaŃie financiară ori cu privire la cererea prin care victima a solicitat un avans din compensaŃia financiară. Art. 33. - (1) Fondurile necesare pentru acordarea compensaŃiei financiare sau a avansului din aceasta pentru victimele infracŃiunilor se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului JustiŃiei. (2) Plata compensaŃiei financiare sau a avansului din aceasta pentru victimele infracŃiunilor se asigură de compartimentele financiare ale tribunalelor, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost acordată compensaŃia financiară sau un avans din aceasta. (3) Statul, prin Ministerul JustiŃiei, se subrogă în drepturile victimei care a beneficiat de compensaŃie financiară sau de un avans din aceasta pentru recuperarea sumelor plătite victimei. Art. 34. - (1) Cererea de compensaŃie financiară şi cererea privind acordarea unui avans din aceasta pot fi formulate de către reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdicŃie. (2) Cererea de compensaŃie financiară şi cererea privind acordarea unui avans din aceasta pot fi


160

formulate şi de către organizaŃiile neguvernamentale care îşi desfăşoară activitatea în domeniul protecŃiei victimelor, dacă sunt semnate de victimă, cuprind datele prevăzute la art. 29 alin. (1) şi sunt anexate documentele prevăzute la art. 29 alin. (2). În cazul în care avansul este solicitat printr-o cerere separată, în cerere se menŃionează şi stadiul procedurii judiciare. (3) Cererea de compensaŃie financiară şi cererea privind acordarea unui avans din aceasta sunt scutite de taxa de timbru.

CAPITOLUL VI DispoziŃii finale

Art. 35. - Denumirea servicii de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancŃiunilor neprivative de libertate sau denumirea servicii de reintegrare socială şi supraveghere, prevăzută în OrdonanŃa Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea şi funcŃionarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancŃiunilor neprivative de libertate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 1 septembrie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 129/2002, precum şi în alte acte normative, se înlocuieşte cu denumirea servicii de protecŃie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor. Art. 36. - Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2005. Această lege a fost adoptată de Senat în şedinŃa din 19 aprilie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din ConstituŃia României, republicată.


161

LEGEA NR. 192 DIN 16 MAI 2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator

Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 441 din data de 22 mai 2006

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I: DispoziŃii generale Art. 1 (1)Medierea reprezintă o modalitate facultativă de solutionare a conflictelor pe cale

amiabilă, cu ajutorul unei terte persoane specializate în calitate de mediator, în conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate.

(2)Medierea se bazează pe încrederea pe care părtile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele si să le sprijine pentru solutionarea conflictului, prin obtinerea unei solutii reciproc convenabile, eficiente si durabile.

Art. 2 (1)Dacă legea nu prevede altfel, părtile, persoane fizice sau persoane juridice, pot recurge

la mediere în mod voluntar, inclusiv după declansarea unui proces în fata instantelor competente, convenind să solutioneze pe această cale orice conflicte în materie civilă, comercială, de familie, în materie penală, precum si în alte materii, în conditiile prevăzute de prezenta lege.

(2)Prevederile prezentei legi sunt aplicabile si conflictelor din domeniul protectiei consumatorilor, în cazul în care consumatorul invocă existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionării unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării clauzelor contractuale ori a garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori si agentii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute de legislatia natională sau a Uniunii Europene în domeniul protectiei consumatorilor.

(3)Persoanele fizice sau persoanele juridice au dreptul de a-si solutiona disputele prin mediere atât în afara, cât si în cadrul procedurilor obligatorii de solutionare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege.

(4)Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum si orice alte drepturi de care părtile, potrivit legii, nu pot dispune prin conventie sau prin orice alt mod admis de lege.

(5)În orice conventie ce priveste drepturi asupra cărora părtile pot dispune, acestea pot introduce o clauză de mediere, a cărei validitate este independentă de validitatea contractului din care face parte.

Art. 3 Activitatea de mediere se înfăptuieste în mod egal pentru toate persoanele, fără deosebire

de rasă, culoare, nationalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenentă politică, avere sau origine socială.

Art. 4 (1)Medierea reprezintă o activitate de interes public. (2)În exercitarea atributiilor sale, mediatorul nu are putere de decizie în privinta

continutului întelegerii la care vor ajunge părtile, dar le poate îndruma să verifice legalitatea acesteia, potrivit art. 59.

Art. 5 (1)Medierea poate avea loc între două sau mai multe părti. (2)Părtile au dreptul să îsi aleagă în mod liber mediatorul. (3)Medierea se poate realiza de către unul sau mai multi mediatori.


162

Art. 6 Organele judiciare si arbitrale, precum si alte autorităti cu atributii jurisdictionale vor

informa părtile asupra posibilitătii si avantajelor folosirii procedurii medierii si le pot îndruma să recurgă la aceasta pentru solutionarea conflictelor dintre ele.

CAPITOLUL II: Profesia de mediator

SECTIUNEA 1: Dobândirea, suspendarea si încetarea calitătii de mediator

Art. 7 Poate fi mediator persoana care îndeplineste următoarele conditii: a)are capacitate deplină de exercitiu; b)are studii superioare; c)are o vechime în muncă de cel putin 3 ani sau a absolvit un program postuniversitar de

nivel master în domeniu, acreditat conform legii si avizat de Consiliul de mediere; d)este aptă, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activităti; e)se bucură de o bună reputatie si nu a fost condamnată definitiv pentru săvârsirea unei

infractiuni intentionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei; f)a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, în conditiile legii, cu exceptia

absolventilor de programe postuniversitare de nivel master în domeniu, acreditate conform legii si avizate de Consiliul de mediere;

g)a fost autorizată ca mediator, în conditiile prezentei legi. Art. 8 (1)Persoanele care îndeplinesc conditiile prevăzute la art. 7 vor fi autorizate ca mediatori

de către Consiliul de mediere, după achitarea taxei de autorizare, al cărei cuantum va fi stabilit prin regulamentul prevăzut la art. 17 alin. (2).

(2)Cetătenii statelor membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic European, posesori ai unui document de calificare în profesia de mediator, obtinut în unul dintre aceste state, dobândesc, în contextul dreptului de stabilire, accesul la profesie în România, după recunoasterea acestor documente de către Consiliul de mediere, conform Legii nr. 200/2004 privind recunoasterea diplomelor si calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările ulterioare.

(3)Documentele de calificare obtinute în profesia de mediator, în alt stat decât România ori într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European, de către persoanele prevăzute la alin. (2), se recunosc în conditiile prevăzute la alin. (5), care se aplică în mod corespunzător. Dacă abilitătile si cunostintele nu corespund cerintelor de calificare prevăzute de legea română, Consiliul de mediere ia în considerare si experienta profesională dobândită de solicitant si îi poate cere să dovedească faptul că îndeplineste toate aceste cerinte.

(4)Prevederile alin. (2) si (3) se aplică si cetătenilor români, posesori ai documentelor de calificare în profesia de mediator, obtinute într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European ori, după caz, într-un stat tert.

(5)Cetăteanul unui stat tert, care a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor în străinătate sau care a dobândit calitatea de mediator în străinătate si doreste să desfăsoare activitate de mediere cu caracter permanent în România, dobândeste acces la profesie în următoarele conditii:

a)prezintă titlul de studii, însotit de atestatul de echivalare eliberat de Ministerul Educatiei si Cercetării;

b)prezintă continutul programei de formare parcurse, inclusiv durata pregătirii si, după caz, documentele care atestă dobândirea calitătii de mediator. Consiliul de mediere evaluează continutul programei de formare prezentate, inclusiv durata pregătirii, comparând cunostintele si abilitătile atestate de aceste documente cu cerintele stabilite conform legii române, si hotărăste, dacă este cazul, accesul în profesie. Conditiile de echivalare ori compensare a calificării, în


163

situatia în care cunostintele si abilitătile atestate nu corespund cerintelor de calificare prevăzute de legea română, vor fi stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 17 alin. (2).

(6)Mediatorul străin poate desfăsura în România activitatea de mediere cu caracter ocazional, sub forma prestării de servicii, în baza documentului care atestă că exercită legal această profesie în statul de origine sau de provenientă, fiind exceptat de la cerintele de autorizare si de înscriere prevăzute în lege, având însă obligatia înstiintării, în scris, a Consiliului de mediere cu privire la desfăsurarea acestei activităti.

Art. 9 (1)Formarea profesională a mediatorilor se asigură prin organizarea cursurilor de

specialitate de către furnizorii de formare care au fost autorizati conform legislatiei în materia formării profesionale a adultilor si de către institutiile de învătământ superior acreditate.

(2)Programele de formare în domeniul medierii vor fi întocmite pe baza criteriilor cuprinse în standardele de formare în domeniu, elaborate de Consiliul de mediere, si vor fi avizate în prealabil de către acesta.

Art. 10 Institutiile si celelalte persoane juridice care desfăsoară, conform art. 9, programe de

formare a mediatorilor se înscriu de către Consiliul de mediere pe o listă, care va fi pusă la dispozitie celor interesati la sediul său, al instantelor judecătoresti si al autoritătilor administratiei publice locale, precum si la sediul Ministerului Justitiei si pe pagina de Internet a acestuia.

Art. 11 (1)Consiliul de mediere are dreptul să verifice modul de organizare si desfăsurare a

cursurilor si de aplicare a standardelor de formare initială si continuă si poate solicita, dacă este cazul, retragerea autorizatiei, potrivit legislatiei în materia formării profesionale a adultilor.

(2)Retragerea autorizatiei ori expirarea perioadei pentru care a fost acordată atrage radierea de pe lista prevăzută la art. 10.

Art. 12 (1)Mediatorii autorizati sunt înscrisi în Tabloul mediatorilor, întocmit de Consiliul de

mediere si publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2)În tabloul prevăzut la alin. (1) se mentionează următoarele date: a)numele si prenumele mediatorului; b)sediul profesional; c)pregătirea de bază a mediatorului, institutiile la care s-a format si titlurile cu care Ie-a

absolvit; d)domeniul medierii în care acesta este specializat; e)durata experientei practice în activitatea de mediere; f)limba străină în care este capabil să desfăsoare medierea; g)calitatea de membru al unei asociatii profesionale în domeniul medierii, precum si, după

caz, al altor organizatii; h)existenta unei cauze de suspendare. (3)Consiliul de mediere are obligatia să actualizeze periodic si cel putin o dată pe an

Tabloul mediatorilor si să îl pună la dispozitie celor interesati la sediul său, al instantelor judecătoresti, al autoritătilor administratiei publice locale, precum si la sediul Ministerului Justitiei si pe pagina de Internet a acestuia.

Art. 13 Exercitarea profesiei de mediator este compatibilă cu orice altă activitate sau profesie, cu

exceptia incompatibilitătilor prevăzute prin legi speciale. Art. 14 (1)Exercitarea calitătii de mediator se suspendă: a)în cazul unei incompatibilităti prevăzute de lege; în acest caz, mediatorul este obligat să

încunostinteze, în termen de 3 zile, Consiliul de mediere, în legătură cu această incompatibilitate; b)la cerere, făcută în scris de către mediator; c)ca sanctiune disciplinară, în conditiile stabilite la art. 39 alin. (1) lit. c).


164

(2)Exercitarea calitătii de mediator se suspendă de drept, în cazul în care împotriva mediatorului s-a luat măsura arestării preventive, până la solutionarea procesului penal, potrivit legii.

Art. 15 Calitatea de mediator încetează: a)la cerere, prin renuntare făcută în scris de către mediator; b)prin deces; c)în cazul în care nu mai îndeplineste conditiile prevăzute la art. 7 lit. a) si d); d)ca sanctiune disciplinară, în conditiile stabilite la art. 39 alin. (1) lit. d); e)în cazul condamnării definitive pentru săvârsirea cu intentie a unei infractiuni, care îl

face nedemn de a mai exercita această profesie. Art. 16 (1)Suspendarea, precum si încetarea calitătii de mediator se dispun sau, după caz, se

constată de către Consiliul de mediere. (2)În caz de încetare a calitătii de mediator, numele acestuia se radiază din tabloul

mediatorilor.

SECTIUNEA 2: Consiliul de mediere Art. 17 (1)În vederea organizării activitătii de mediere se înfiintează Consiliul de mediere,

organism autonom cu personalitate juridică, de interes public, cu sediul în municipiul Bucuresti. (2)Consiliul de mediere se organizează si functionează potrivit prevederilor prezentei legi,

precum si ale regulamentului său de organizare si functionare. (3)Consiliul de mediere este format din 9 membri, alesi prin vot direct sau prin

reprezentare de către mediatorii autorizati, în conditiile prevăzute în Regulamentul de organizare si functionare a Consiliului de mediere.

(4)Membrii Consiliului de mediere sunt validati de ministrul justitiei, pe o durată de 2 ani. Mandatul oricăruia dintre membrii Consiliului de mediere poate fi prelungit pentru aceeasi durată o singură dată.

(5)Situatiile în care calitatea de membru al Consiliului de mediere încetează în timpul exercitării mandatului, precum si procedura revocării sunt stabilite prin regulamentul prevăzut la alin. (2).

(6)Pot face parte din Consiliul de mediere numai persoanele care dispun de cunostinte teoretice si de experientă practică în domeniul medierii. Dispozitiile art. 7 se aplică în mod corespunzător.

(7)Consiliul de mediere îsi exercită mandatul până la data validării membrilor unui nou Consiliu de mediere.

Art. 18 (1)Consiliul de mediere va alege un presedinte si un vicepresedinte si va desemna dintre

membrii săi o comisie cu activitate permanentă, care pregăteste lucrările Consiliului de mediere. Durata mandatului membrilor comisiei este de un an.

(2)În structura Consiliului de mediere functionează un secretariat tehnic, alcătuit din cel mult 3 persoane încadrate si salarizate ca personal contractual, potrivit nr. crt. 18 al lit. B din cap. I al anexei nr. I la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările si completările ulterioare.

(3)Structura si atributiile comisiei prevăzute la alin. (1) si ale secretariatului tehnic prevăzut la alin. (2) se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 17 alin. (2).

(4)Pentru activitatea depusă, membrii Consiliului de mediere au dreptul la o indemnizatie lunară, în conditiile stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 17 alin. (2).


165

Art. 19 (1)Consiliul de mediere se întruneste lunar sau ori de câte ori este necesar, la convocarea

presedintelui. (2)sedintele Consiliului de mediere sunt publice, cu exceptia cazului în care membrii săi

hotărăsc altfel. (3)Lucrările Consiliului de mediere se desfăsoară în prezenta a cel putin 7 membri. (4)În exercitarea atributiilor sale, Consiliul de mediere adoptă hotărâri cu votul majoritătii

membrilor care îl compun. Opiniile diferite se motivează si se consemnează separat în cuprinsul hotărârii.

(5)La lucrările Consiliului de mediere pot fi invitate să participe persoane din orice alte institutii sau organisme profesionale, a căror consultare este necesară pentru luarea măsurilor sau pentru adoptarea hotărârilor Consiliului de mediere.

Art. 20 Consiliul de mediere are următoarele atributii principale: a)promovează activitatea de mediere si reprezintă interesele mediatorilor autorizati; b)elaborează standardele de formare în domeniul medierii, pe baza celor mai bune practici

internationale în materie; c)avizează programele de formare profesională a mediatorilor, conform art. 9 alin. (2); d)întocmeste si actualizează lista furnizorilor de formare a mediatorilor care au obtinut

autorizarea în conformitate cu cadrul legal existent în domeniul formării profesionale a adultilor; e)autorizează mediatorii, în conditiile prevăzute de prezenta lege; f)întocmeste si actualizează tabloul mediatorilor autorizati; g)tine evidenta birourilor mediatorilor autorizati; h)supraveghează respectarea standardelor de formare în domeniul medierii; i)ia măsuri pentru aplicarea în practică a dispozitiilor art. 26 alin. (2); j)adoptă Codul de etică si deontologie profesională a mediatorilor autorizati, precum si

normele de răspundere disciplinară a acestora; k)ia măsuri pentru respectarea prevederilor continute de Codul de etică si deontologie

profesională a mediatorilor autorizati si aplică normele privind răspunderea disciplinară a acestora;

l)face propuneri pentru completarea sau, după caz, corelarea legislatiei privind medierea; m)adoptă regulamentul privind organizarea si functionarea sa; n)îndeplineste orice alte atributii prevăzute de lege si de regulament. Art. 21 Consiliul de mediere îsi acoperă cheltuielile de organizare si functionare din venituri

proprii, după cum urmează: a)taxele provenind din autorizarea mediatorilor; b)donatii, sponsorizări, finantări si alte surse de venit, dobândite în conditiile legii; c)încasări din vânzarea publicatiilor proprii; d)sumele provenind din amenzile aplicate ca sanctiuni disciplinare; e)alte sume rezultate din activitatea Consiliului de mediere, stabilite prin regulament.

CAPITOLUL III: Organizarea si exercitarea activitătii mediatorilor Art. 22 (1)Mediatorii îsi pot desfăsura activitatea în cadrul unei societăti civile profesionale, al

unui birou în care pot functiona unul sau mai multi mediatori asociati, cu personalul auxiliar corespunzător, sau în cadrul unei organizatii neguvernamentale, cu respectarea conditiilor prevăzute de lege.

(2)Mediatorul sau mediatorii asociati, titulari ai unui birou, pot angaja traducători, juristi, alt personal de specialitate, precum si personal administrativ si de serviciu necesar activitătii de mediere.


166

(3)Mediatorii autorizati pot fi angajati cu contract individual de muncă, în conditiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Art. 23 În desfăsurarea activitătii sale, mediatorul autorizat este obligat să tină arhivă si registre

proprii, precum si o evidentă financiar-contabilă. Art. 24 Mediatorii pot constitui asociatii profesionale locale si nationale, având drept scop

promovarea intereselor profesionale si protejarea statutului lor si pot adera la asociatii profesionale internationale în conditiile legii.

CAPITOLUL IV: Drepturile si obligatiile mediatorului

SECTIUNEA 1: Drepturile mediatorului

Art. 25 Mediatorul are dreptul de a informa publicul cu privire la exercitarea activitătii sale, cu

respectarea principiului confidentialitătii. Conditiile în care se poate face publicitate profesiei de mediator sunt stabilite de regulament.

Art. 26 (1)Mediatorul are dreptul la plata unui onorariu stabilit prin negociere cu părtile, precum si

la restituirea cheltuielilor ocazionate de mediere. (2)Onorariul trebuie să fie rezonabil si să tină cont de natura si de obiectul conflictului. Art. 27 Fiecare mediator are dreptul să aplice un model propriu de organizare a procedurii de

mediere, cu respectarea dispozitiilor si principiilor statuate în prezenta lege. Art. 28 (1)Sediul profesional al mediatorului este inviolabil. (2)Perchezitia sediului profesional al mediatorului poate fi dispusă numai de judecător si se

efectuează de procuror sau de organul de cercetare penală, în conditiile prevăzute de Codul de procedură penală.

SECTIUNEA 2: Obligatiile mediatorului

Art. 29 (1)Mediatorul are obligatia să dea orice explicatii părtilor cu privire la activitatea de

mediere, pentru ca acestea să înteleagă scopul, limitele si efectele medierii, în special asupra raporturilor ce constituie obiectul conflictului.

(2)Mediatorul trebuie să asigure ca medierea să se realizeze cu respectarea libertătii, demnitătii si a vietii private a părtilor.

Art. 30 (1)Mediatorul are îndatorirea să depună toate diligentele pentru ca părtile să ajungă la un

acord reciproc convenabil, într-un termen rezonabil. (2)Mediatorul trebuie să conducă procesul de mediere în mod nepărtinitor si să asigure un

permanent echilibru între părti. Art. 31 Mediatorul are obligatia să refuze preluarea unui caz, dacă are cunostintă despre orice

împrejurare ce l-ar împiedica să fie neutru si impartial, precum si în cazul în care constată că drepturile în discutie nu pot face obiectul medierii, potrivit art. 2.

Art. 32 Mediatorul este obligat să păstreze confidentialitatea informatiilor de care ia cunostintă în

cursul activitătii sale de mediere, precum si cu privire la documentele întocmite sau care i-au fost predate de către părti pe parcursul medierii, chiar si după încetarea functiei sale.


167

Art. 33 (1)Mediatorul este obligat să respecte normele de deontologie si să răspundă, cu

respectarea dispozitiilor art. 32, cererilor formulate de autoritătile judiciare. (2)Mediatorul este obligat să comunice Consiliului de mediere orice modificare a

conditiilor, care face necesară actualizarea mentiunilor prevăzute la art. 12 alin. (2). Art. 34 Mediatorul are obligatia de a-si îmbunătăti permanent cunostintele teoretice si tehnicile de

mediere, urmând în acest scop cursuri de formare continuă, în conditiile stabilite de Consiliul de mediere.

Art. 35 Mediatorul este obligat să restituie înscrisurile ce i-au fost încredintate de părti pe

parcursul procedurii de mediere. Art. 36 Mediatorul nu poate reprezenta sau asista vreuna dintre părti într-o procedură judiciară ori

arbitrală având ca obiect conflictul supus medierii. Art. 37 (1)Mediatorul nu poate fi audiat ca martor în legătură cu faptele sau cu actele de care a luat

cunostintă în cadrul procedurii de mediere. În cauzele penale mediatorul poate fi audiat ca martor numai în cazul în care are dezlegarea prealabilă, expresă si scrisă a părtilor si, dacă este cazul, a celorlalte persoane interesate.

(2)Calitatea de martor are întâietate fată de aceea de mediator, cu privire la faptele si împrejurările pe care Ie-a cunoscut înainte de a fi devenit mediator în acel caz.

(3)În toate cazurile, după ce a fost audiat ca martor, mediatorul nu mai poate desfăsura activitatea de mediere în cauza respectivă.

SECTIUNEA 3: Răspunderea mediatorului Art. 38 Răspunderea disciplinară a mediatorului intervine pentru următoarele abateri: a)încălcarea obligatiei de confidentialitate, impartialitate si neutralitate; b)refuzul de a răspunde cererilor formulate de autoritătile judiciare, în cazurile prevăzute

de lege; c)refuzul de a restitui înscrisurile încredintate de părtile aflate în conflict; d)reprezentarea sau asistarea uneia dintre părti într-o procedură judiciară sau arbitrală

având ca obiect conflictul supus medierii; e)săvârsirea altor fapte care aduc atingere probitătii profesionale. Art. 39 (1)Sanctiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea abaterii si constau în: a)observatie scrisă; b)amendă de la 50 lei (RON) la 500 lei (RON); c)suspendarea din calitatea de mediator pe o durată de la o lună la 6 luni; d)încetarea calitătii de mediator. (2)Limitele amenzii prevăzute la alin. (1) lit. b) se actualizează periodic de către Consiliul

de mediere, în functie de rata inflatiei. Art. 40 (1)Orice persoană interesată poate sesiza Consiliul de mediere, în scris si sub semnătură, în

legătură cu săvârsirea unei abateri dintre cele prevăzute la art. 38. (2)Cercetarea abaterii se efectuează în termen de cel mult 60 de zile de la data înregistrării

sesizării, de către o comisie de disciplină alcătuită dintr-un membru al Consiliului de mediere si 2 reprezentanti ai mediatorilor, desemnati prin tragere la sorti din Tabloul mediatorilor. Membrii comisiei de disciplină sunt numiti prin hotărâre a Consiliului de mediere. Invitarea celui în cauză în vederea audierii este obligatorie. Mediatorul cercetat este îndreptătit să ia cunostintă de


168

continutul dosarului si să îsi formuleze apărarea. În caz de neprezentare, se va încheia un proces-verbal semnat de membrii comisiei, din care să reiasă faptul că mediatorul a fost invitat si nu s-a prezentat la termenul stabilit.

(3)Dosarul de cercetare cu propunere de sanctionare sau de neaplicare a unei sanctiuni disciplinare se înaintează Consiliului de mediere, care hotărăste, în termen de 30 de zile, cu privire la răspunderea disciplinară a mediatorului.

Art. 41 (1)Hotărârea Consiliului de mediere de aplicare a sanctiunilor prevăzute la art. 39 alin. (1)

poate fi atacată la instanta de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia.

(2)Actiunea exercitată potrivit alin. (1) suspendă executarea hotărârii atacate. (3)Hotărârea de aplicare a amenzii prevăzute la art. 39 alin. (1) lit. b), rămasă definitivă

potrivit legii, constituie titlu executoriu. Neachitarea acestei amenzi în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de sanctionare atrage de drept suspendarea din calitatea de mediator, până la achitarea sumei.

Art. 42 Răspunderea civilă a mediatorului poate fi angajată, în conditiile legii civile, pentru

cauzarea de prejudicii, prin încălcarea obligatiilor sale profesionale.

CAPITOLUL V: Procedura de mediere

SECTIUNEA 1: Procedura prealabilă încheierii contractului de mediere Art. 43 (1)Părtile aflate în conflict se prezintă împreună la mediator. În cazul în care se prezintă

numai una dintre părti, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte părti invitatia scrisă, în vederea acceptării medierii si încheierii contractului de mediere, stabilind un termen de cel mult 15 zile. Invitatia se transmite prin orice mijloace care asigură confirmarea primirii textului.

(2)În cazul imposibilitătii de prezentare a părtii convocate, mediatorul poate stabili, la cerere, o nouă dată pentru prezentarea la mediere, cu acordul ambelor părti.

(3)Dacă cealaltă parte refuză în mod explicit medierea sau nu se prezintă de două ori la rând la datele fixate pentru semnarea contractului de mediere, medierea se consideră neacceptată.

(4)Mediatorul poate face si alte demersuri legale pe care le consideră necesare pentru invitarea părtilor la mediere, cu respectarea dispozitiilor prezentei legi.

Art. 44 (1)Este interzisă desfăsurarea sedintelor de mediere înainte de încheierea contractului de

mediere. (2)Contractul de mediere se încheie între mediator, pe de o parte, si părtile aflate în

conflict, pe de altă parte, după prezentarea acestora din urmă împreună la mediator sau după acceptarea medierii de către partea invitată.

SECTIUNEA 2: Contractul de mediere Art. 45 Contractul de mediere trebuie să cuprindă, sub sanctiunea nulitătii absolute, următoarele

clauze: a)identitatea părtilor aflate în conflict sau, după caz, a reprezentantilor lor; b)mentionarea obiectului conflictului; c)obligatia mediatorului de a da explicatii părtilor cu privire la principiile medierii, la

efectele acesteia si la regulile aplicabile; d)declaratia părtilor, în sensul că doresc declansarea medierii si că sunt decise să coopereze

în acest scop;


169

e)angajamentul părtilor aflate în conflict de a respecta regulile aplicabile medierii; f)obligatia părtilor aflate în conflict de a achita onorariul cuvenit mediatorului si

cheltuielile efectuate de acesta pe parcursul medierii în interesul părtilor, precum si modalitătile de avansare si de plată a acestor sume, inclusiv în caz de renuntare la mediere sau de esuare a procedurii, precum si proportia care va fi suportată de către părti, tinându-se cont, dacă este cazul, de situatia lor socială. Dacă nu s-a convenit altfel, aceste sume vor fi suportate de către părti în mod egal;

g)întelegerea părtilor privind limba în care urmează să se desfăsoare medierea. Art. 46 (1)În contractul de mediere pot fi prevăzute si alte clauze, în conditiile legii. (2)Sub sanctiunea nulitătii absolute, contractul de mediere nu poate cuprinde clauze care

contravin legii sau ordinii publice. (3)Dacă, pe parcursul procedurii de mediere, apar cheltuieli neprevăzute, efectuate în

interesul părtilor si cu acordul acestora, se va încheia o anexă la contractul de mediere. Art. 47 (1)Contractul de mediere se încheie în formă scrisă, sub sanctiunea nulitătii absolute.

Acesta se semnează de către părtile aflate în conflict si de mediator si se întocmeste în atâtea exemplare originale câti semnatari sunt.

(2)Părtile aflate în conflict pot da procură specială unei alte persoane, în conditiile legii, pentru a încheia contractul de mediere.

Art. 48 Contractul de mediere constituie titlu executoriu cu privire la obligatia părtilor de a achita

onorariul scadent cuvenit mediatorului. Art. 49 Termenul de prescriptie a dreptului la actiune pentru dreptul litigios supus medierii se

suspendă începând cu data semnării contractului de mediere, până la închiderea procedurii de mediere în oricare dintre modurile prevăzute de prezenta lege.

SECTIUNEA 3: Desfăsurarea medierii Art. 50 (1)Medierea se bazează pe cooperarea părtilor si utilizarea, de către mediator, a unor

metode si tehnici specifice, bazate pe comunicare si negociere. (2)Metodele si tehnicile utilizate de către mediator trebuie să servească exclusiv intereselor

legitime si obiectivelor urmărite de părtile aflate în conflict. (3)Mediatorul nu poate impune părtilor o solutie cu privire la conflictul supus medierii. Art. 51 Medierea are loc, de regulă, la sediul mediatorului. Dacă este cazul, medierea se poate

desfăsura si în alte locuri convenite de mediator si de părtile aflate în conflict. Art. 52 (1)Părtile aflate în conflict au dreptul să fie asistate de avocat sau de alte persoane, în

conditiile stabilite de comun acord. (2)În cursul medierii părtile pot fi reprezentate de alte persoane, care pot face acte de

dispozitie, în conditiile legii. Art. 53 Sustinerile făcute pe parcursul medierii de către părtile aflate în conflict, de persoanele

prevăzute la art. 52 si la art. 55 alin. (1), precum si de către mediator au caracter confidential fată de terti si nu pot fi folosite ca probe în cadrul unei proceduri judiciare sau arbitrale, cu exceptia cazului în care părtile convin altfel ori legea prevede contrariul. Mediatorul va atrage atentia persoanelor care participă la mediere în conditiile art. 52 asupra obligatiei de păstrare a confidentialitătii si le va putea solicita semnarea unui acord de confidentialitate.


170

Art. 54 (1)Dacă, pe parcursul medierii, apare o situatie de natură să afecteze scopul acesteia,

neutralitatea sau impartialitatea mediatorului, acesta este obligat să o aducă la cunostinta părtilor, care vor decide asupra mentinerii sau denuntării contractului de mediere.

(2)Mediatorul are dreptul să se abtină si să închidă procedura de mediere, procedând potrivit dispozitiilor art. 56, care se aplică în mod corespunzător. În această situatie mediatorul este obligat să restituie onorariul proportional cu etapele de mediere neparcurse sau, după caz, să asigure continuarea procedurii de mediere, în conditiile stabilite prin contractul de mediere.

Art. 55 (1)În cazul în care conflictul supus medierii prezintă aspecte dificile sau controversate de

natură juridică ori din orice alt domeniu specializat, mediatorul, cu acordul părtilor, poate să solicite punctul de vedere al unui specialist din domeniul respectiv.

(2)Atunci când solicită punctul de vedere al unui specialist din afara biroului său, mediatorul va evidentia doar problemele controversate, fără a dezvălui identitatea părtilor.

SECTIUNEA 4: Închiderea procedurii de mediere Art. 56 (1)Procedura de mediere se închide, după caz: a)prin încheierea unei întelegeri între părti în urma solutionării conflictului; b)prin constatarea de către mediator a esuării medierii; c)prin depunerea contractului de mediere de către una dintre părti. (2)În cazul în care părtile au încheiat numai o întelegere partială, precum si în cazurile

prevăzute la alin. (1) lit. b) si c), orice parte se poate adresa instantei judecătoresti sau arbitrale competente.

Art. 57 La închiderea procedurii de mediere, în oricare dintre cazurile prevăzute la art. 56 alin. (1),

mediatorul va întocmi un proces-verbal care se semnează de către părti, personal sau prin reprezentant, si de mediator. Părtile primesc câte un exemplar original al procesului-verbal.

Art. 58 (1)Când părtile aflate în conflict au ajuns la o întelegere, se redactează un acord care va

cuprinde toate clauzele consimtite de acestea si care are valoarea unui înscris sub semnătură privată.

(2)Întelegerea părtilor nu trebuie să cuprindă prevederi care aduc atingere legii si ordinii publice, dispozitiile art. 2 fiind aplicabile.

(3)Întelegerea părtilor poate fi afectată, în conditiile legii, de termene si conditii. Art. 59 Întelegerea părtilor poate fi supusă verificării notarului public în vederea autentificării ori,

după caz, încuviintării instantei de judecată, în conditiile prevăzute la art. 63. Art. 60 (1)În orice fază a procedurii de mediere, oricare dintre părtile aflate în conflict are dreptul

de a denunta contractul de mediere, încunostintând, în scris, cealaltă parte si mediatorul. (2)Mediatorul ia act de denuntarea unilaterală a contractului de mediere si, în cel mult 48

de ore de la data primirii încunostintării, întocmeste un proces-verbal de închidere a procedurii de mediere.

(3)Dacă una dintre părtile aflate în conflict nu se mai prezintă la mediere, fără a denunta contractul de mediere în conditiile alin. (1), mediatorul este obligat să facă toate demersurile necesare pentru a stabili intentia reală a părtii respective si, după caz, va continua sau va închide procedura de mediere.


171

SECTIUNEA 5: Medierea în cazul unui litigiu civil pe rolul instantelor de judecată Art. 61 (1)În cazul în care conflictul a fost dedus judecătii, solutionarea acestuia prin mediere

poate avea loc din initiativa părtilor ori la recomandarea instantei, acceptată de părti, cu privire la drepturi asupra cărora părtile pot dispune potrivit legii. Medierea poate avea ca obiect solutionarea în tot sau în parte a litigiului.

(2)La închiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat, în toate cazurile, să informeze în scris instanta de judecată dacă părtile au ajuns sau nu la o întelegere în urma procesului de mediere.

Art. 62 (1)Pentru desfăsurarea procedurii de mediere, judecarea cauzelor civile de către instantele

judecătoresti sau arbitrale va fi suspendată la cererea părtilor, în conditiile prevăzute de art. 242 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.

(2)Cursul termenului perimării este suspendat pe durata desfăsurării procedurii de mediere, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnării contractului de mediere.

(3)Cererea de repunere pe rol este scutită de taxa judiciară de timbru. Art. 63 (1)În cazul în care conflictul a fost solutionat pe calea medierii, instanta va pronunta, la

cererea părtilor, o hotărâre, potrivit dispozitiilor art. 271 din Codul de procedură civilă. (2)Odată cu pronuntarea hotărârii, instanta va dispune, la cererea părtii interesate,

restituirea taxei judiciare de timbru plătite pentru învestirea acesteia.

CAPITOLUL VI: Dispozitii speciale privind medierea unor conflicte

SECTIUNEA 1: Dispozitii speciale privind conflictele de familie Art. 64 (1)Pot fi rezolvate prin mediere neîntelegerile dintre soti privind continuarea căsătoriei,

exercitiul drepturilor părintesti, stabilirea domiciliului copiilor, contributia părintilor la întretinerea copiilor, precum si orice alte neîntelegeri care apar în raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.

(2)Întelegerea sotilor cu privire la desfacerea căsătoriei si la rezolvarea aspectelor accesorii divortului se depune de către părti la instanta competentă să pronunte divortul.

Art. 65 Mediatorul va veghea ca rezultatul medierii să nu contravină interesului superior al

copilului, va încuraja părintii să se concentreze în primul rând asupra nevoilor copilului, iar asumarea responsabilitătii părintesti, separatia în fapt sau divortul să nu impieteze asupra cresterii si dezvoltării acestuia.

Art. 66 (1)Înainte de încheierea contractului de mediere sau, după caz, pe parcursul procedurii,

mediatorul va depune toate diligentele pentru a verifica dacă între părti există o relatie abuzivă ori violentă, iar efectele unei astfel de situatii sunt de natură să influenteze medierea si va decide dacă, în asemenea circumstante, solutionarea prin mediere este potrivită. Dispozitiile art. 54 sunt aplicabile în mod corespunzător.

(2)Dacă, în cursul medierii, mediatorul ia cunostintă de existenta unor fapte ce pun în pericol cresterea sau dezvoltarea normală a copilului ori prejudiciază grav interesul superior al acestuia, este obligat să sesizeze autoritatea competentă.


172

SECTIUNEA 2: Dispozitii speciale privind medierea în cauzele penale Art. 67 (1)Dispozitiile din prezenta lege se aplică în mod corespunzător si în cauzele penale care

privesc infractiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părtilor înlătură răspunderea penală.

(2)Nici persoana vătămată si nici făptuitorul nu pot fi constrânsi să accepte procedura medierii.

Art. 68 (1)În cauzele penale medierea trebuie să se desfăsoare astfel încât să fie garantat dreptul

fiecărei părti la asistentă juridică si, dacă este cazul, la serviciile unui interpret. Procesul-verbal întocmit potrivit prezentei legi, prin care se închide procedura medierii, trebuie să arate dacă părtile au beneficiat de asistenta unui avocat si de serviciile unui interpret ori, după caz, să mentioneze faptul că au renuntat expres la acestea.

(2)În cazul minorilor, garantiile prevăzute de lege pentru desfăsurarea procesului penal trebuie asigurate, în mod corespunzător, si în cadrul procedurii de mediere.

Art. 69 (1)În cazul în care procedura de mediere se desfăsoară înaintea începerii procesului penal

si aceasta se închide prin împăcarea părtilor, persoana vătămată nu mai poate sesiza, pentru aceeasi faptă, organul de urmărire penală sau, după caz, instanta de judecată.

(2)Dacă procedura de mediere a fost declansată în termenul prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile, acest termen se suspendă pe durata desfăsurării medierii. Dacă părtile aflate în conflict nu s-au împăcat, persoana vătămată poate introduce plângerea prealabilă în acelasi termen, care îsi va relua cursul de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere, socotindu-se si timpul scurs înainte de suspendare.

Art. 70 (1)În cazul în care medierea se desfăsoară după începerea procesului penal, urmărirea

penală sau, după caz, judecata se suspendă, în temeiul prezentării de către părti a contractului de mediere.

(2)Suspendarea durează până când procedura medierii se închide prin oricare dintre modurile prevăzute de prezenta lege, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnării contractului de mediere.

(3)Mediatorul are obligatia să comunice organului judiciar o copie de pe procesul-verbal de închidere a procedurii de mediere.

(4)Procesul penal se reia din oficiu, imediat după primirea procesului-verbal prin care se constată că părtile nu s-au împăcat, sau, dacă acesta nu se comunică, la expirarea termenului prevăzut la alin. (2).

CAPITOLUL VII: Dispozitii tranzitorii si finale Art. 71 (1)În termen de 4 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se înfiintează Consiliul

de mediere, care va elabora regulamentul privind organizarea si functionarea sa, precum si standardele de formare în domeniul medierii, ce vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2)În vederea constituirii primului consiliu de mediere, membrii acestuia vor fi desemnati de comun acord de către organizatiile legal constituite din domeniul medierii, avându-se în vedere criteriile cumulative privitoare la vechimea activitătii organizatiei în acest domeniu conform prevederilor statutului, numărul de membri specializati, precum si pregătirea si experienta practică în mediere ale reprezentantilor acestor organizatii.


173

(3)Pentru organizarea si functionarea primului consiliu de mediere, în primul an de la începerea activitătii se alocă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justitiei, fondurile aferente următoarelor categorii de cheltuieli:

a)cheltuielile de întretinere si functionare; b)salariile secretariatului tehnic al acestuia. (4)După expirarea perioadei de un an de la data constituirii Consiliului de mediere,

finantarea sa se asigură în conditiile art. 21. Art. 72 (1)În termen de o lună de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a

Regulamentului privind organizarea si functionarea Consiliului de mediere, începe procedura de autorizare a mediatorilor.

(2)Persoanele care au absolvit sau care, la intrarea în vigoare a prezentei legi, urmează un curs de formare a mediatorilor în tară ori în străinătate, dacă îndeplinesc conditiile prevăzute la art. 7 lit. a)-e), pot solicita autorizarea ca mediator, în conditiile prezentei legi, având obligatia prezentării documentelor care atestă programa de formare parcursă. Consiliul de mediere va decide autorizarea după evaluarea continutului programei de formare prezentate, inclusiv a duratei pregătirii. Dispozitiile art. 8 alin. (5) se aplică în mod corespunzător.

Art. 73 (1)Dispozitiile prezentei legi privind medierea conflictelor devin aplicabile în termen de o

lună de la data întocmirii tabloului mediatorilor autorizati. (2)Medierea conflictelor de muncă rămâne supusă dispozitiilor prevăzute de legile

speciale. Art. 74 (1)Institutiile si celelalte persoane juridice care, la data intrării în vigoare a prezentei legi,

au în derulare cursuri de formare a mediatorilor le pot finaliza în conformitate cu reglementările în vigoare la momentul începerii cursurilor.

(2)Acordarea avizului prevăzut la art. 9 de către Consiliul de mediere devine aplicabilă de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a standardelor de formare în domeniul medierii.

Art. 75 Avocatii, notarii publici si consilierii juridici care dobândesc calitatea de mediator potrivit

prezentei legi pot desfăsura activitatea de mediere în cadrul formelor de exercitare a profesiei lor. Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75

si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.


174

LEGEA NR. 123 DIN 4 MAI 2006 privind statutul personalului din serviciile de probaŃiune

Publicată în Monitorul Oficial nr. 407 din 10 mai 2006

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAP. 1 DispoziŃii generale

ART. 1 (1) Prezenta lege reglementează statutul personalului de specialitate specific serviciilor de probaŃiune, denumit în continuare personal din serviciile de probaŃiune. (2) În înfăptuirea actului de justiŃie, munca personalului din serviciile de probaŃiune constituie un sprijin pentru judecători şi procurori, competenŃa şi îndeplinirea corectă a sarcinilor ce revin acestei categorii de personal jucând un rol important în procesul de individualizare a pedepsei, de executare a sancŃiunilor neprivative de libertate, de asistare şi consiliere a victimelor infracŃiunilor. ART. 2 Serviciile de probaŃiune îşi desfăşoară activitatea sub conducerea, coordonarea şi controlul DirecŃiei de probaŃiune din cadrul Ministerului JustiŃiei, denumită în continuare direcŃia de specialitate. ART. 3 În exercitarea funcŃiei, personalul din serviciile de probaŃiune este obligat să respecte drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului, ConstituŃia şi legile Ńării, prevederile reglementărilor interne şi să îndeplinească dispoziŃiile legale ale şefilor ierarhici privind activitatea profesională. ART. 4 În exercitarea funcŃiei, personalul din serviciile de probaŃiune trebuie să respecte demnitatea individului şi integritatea persoanei. ART. 5 În exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaŃiilor şi a atribuŃiilor prevăzute de prezenta lege este interzisă discriminarea pe criterii de sex, orientare sexuală, vârstă, rasă, etnie, religie, origine socială, situaŃie familială ori alte criterii discriminatorii. ART. 6 Scopul exercitării funcŃiei de consilier de probaŃiune îl constituie creşterea gradului de siguranŃă publică prin informarea şi consilierea victimelor infracŃiunilor, promovarea alternativelor la detenŃie, prevenirea infracŃionalităŃii, reducerea riscului de recidivă şi reintegrarea în comunitate a persoanelor care au încălcat legea penală.

CAP. 2 Structura personalului din serviciile de probaŃiune

ART. 7 Personalul din serviciile de probaŃiune se compune din: a) consilieri de probaŃiune; b) şefi ai serviciilor de probaŃiune, denumiŃi în continuare şefi serviciu; c) inspectori de probaŃiune, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul direcŃiei de specialitate.


175

SECłIUNEA 1 Consilierii de probaŃiune

ART. 8 (1) După criteriul vechimii în specialitate, funcŃia de consilier de probaŃiune are 4 grade profesionale, după cum urmează: a) consilieri de probaŃiune debutanŃi - vechime în specialitate de până la un an; b) consilieri de probaŃiune gradul III - vechime în specialitate de la un an la 4 ani; c) consilieri de probaŃiune gradul II - vechime în specialitate de la 4 ani la 6 ani; d) consilieri de probaŃiune gradul I - vechime în specialitate peste 6 ani. (2) Fiecare grad profesional corespunde unui nivel al salariului stabilit prin legea de salarizare. (3) Vechimea în serviciile de probaŃiune este considerată vechime în specialitate. ART. 9 Consilierii de probaŃiune sunt debutanŃi şi definitivi. ART. 10 (1) Consilierul de probaŃiune debutant este persoana fără vechime în specialitate la data angajării, care îndeplineşte un an de stagiu până la definitivare. (2) Consilierii de probaŃiune definitivi se împart în 3 grade profesionale, potrivit art. 8 alin. (1) lit. b) - d). ART. 11 (1) Stagiul reprezintă perioada premergătoare definitivării în funcŃia de consilier de probaŃiune şi are drept scop pregătirea profesională la începutul exercitării funcŃiei. (2) Stagiul este efectiv şi obligatoriu. (3) Pe perioada stagiului consilierul de probaŃiune debutant exercită toate atribuŃiile prevăzute de lege, având obligaŃia: a) să aprofundeze cunoştinŃele teoretice în domeniul probaŃiunii şi protecŃiei victimelor infracŃiunilor - noŃiuni de drept penal şi procedură penală, criminologie, metodologia activităŃii de probaŃiune şi protecŃie a victimelor, sănătate mentală şi infracŃiune, problema dependenŃei, dezvoltare instituŃională şi cooperare instituŃională, psihologia dezvoltării, sociologie aplicată, informatică socială; b) să îşi dezvolte abilităŃi de bază, necesare desfăşurării activităŃii de probaŃiune şi protecŃie a victimelor. (4) Activitatea consilierului de probaŃiune debutant este îndrumată de către şeful serviciului unde îşi desfăşoară activitatea sau de către o persoană desemnată de acesta, cu experienŃă de minimum 3 ani în domeniu. (5) DispoziŃiile alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător şi personalului care la angajare avea vechimea în specialitate necesară pentru ocuparea unui post de consilier de probaŃiune definitiv, dar care nu a mai exercitat anterior o funcŃie în domeniul probaŃiunii. ART. 12 (1) Consilierii de probaŃiune se subordonează ierarhic şefilor serviciilor şi directorului direcŃiei de specialitate. (2) Consilierii de probaŃiune respectă legislaŃia în vigoare şi îndeplinesc sarcinile încredinŃate de şeful serviciului şi de directorul direcŃiei de specialitate.

SECłIUNEA a 2-a Şefii serviciilor de probaŃiune

ART. 13 Şefii serviciilor sunt numiŃi în funcŃie de ministrul justiŃiei, din rândul consilierilor de probaŃiune gradele III - I, Ńinându-se seama de calităŃile profesionale, de aptitudinile manageriale, îndeosebi de capacitatea de organizare şi decizie, de integritate, de capacitatea de


176

gestionare a situaŃiilor de criză, de abilităŃile de comunicare, de lucru în echipă, de planificare, de autocontrol şi de motivaŃia pentru ocuparea funcŃiei. ART. 14 Şefii serviciilor de probaŃiune au următoarele atribuŃii: a) coordonează activitatea serviciului de probaŃiune, asigurând buna funcŃionare a acestuia; b) repartizează lucrările şi sarcinile în cadrul serviciului de probaŃiune; c) urmăresc şi răspund de elaborarea corespunzătoare şi la termenele stabilite a lucrărilor; d) duc la îndeplinire dispoziŃiile legale şi pe cele ale şefilor ierarhici; e) asigură un mediu de lucru participativ şi consultativ; f) gestionează cu responsabilitate şi imparŃialitate relaŃiile profesionale care se stabilesc cu şi între personalul de probaŃiune din subordine; g) contribuie la promovarea activităŃilor serviciului de probaŃiune; h) evaluează anual performanŃele profesionale ale consilierilor de probaŃiune; i) contribuie la pregătirea iniŃială şi continuă a personalului de probaŃiune din subordine; j) formulează propuneri de eficientizare a practicii în materie; k) reprezintă serviciul şi dezvoltă relaŃii optime de lucru cu colaboratorii din cadrul organizaŃiilor şi instituŃiilor partenere; l) desfăşoară activităŃile administrative pe care postul le presupune. ART. 15 (1) Revocarea din funcŃia de conducere a şefilor serviciilor de probaŃiune se dispune de ministrul justiŃiei, la propunerea directorului direcŃiei de specialitate, pentru următoarele motive: a) în cazul în care nu mai îndeplinesc una dintre condiŃiile necesare pentru numirea în funcŃia de conducere; b) în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuŃiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul şi comunicarea, asumarea responsabilităŃilor. (2) La verificarea organizării eficiente a activităŃii de către şefii serviciilor de probaŃiune vor fi avute în vedere, în principal, următoarele criterii: folosirea adecvată a resurselor umane şi materiale, evaluarea necesităŃilor, gestionarea situaŃiilor de criză, gestionarea informaŃiilor, organizarea pregătirii şi perfecŃionării profesionale şi repartizarea sarcinilor în cadrul serviciului de probaŃiune. (3) La verificarea comportamentului şi comunicării şefilor serviciilor de probaŃiune vor fi avute în vedere, în principal, comportamentul şi comunicarea cu persoanele aflate în evidenŃa serviciului de probaŃiune, cu organele judiciare, cu colaboratorii din cadrul organizaŃiilor şi instituŃiilor partenere, cu mass-media, precum şi asigurarea accesului la informaŃiile de interes public şi transparenŃa actului de conducere. (4) La verificarea asumării responsabilităŃii de către şefii serviciilor de probaŃiune vor fi avute în vedere, în principal, îndeplinirea atribuŃiilor prevăzute de lege şi regulamente, precum şi implementarea strategiilor naŃionale şi secvenŃiale în domeniul justiŃiei. (5) La verificarea aptitudinilor manageriale ale şefilor serviciilor de probaŃiune vor fi avute în vedere, în principal, capacitatea de organizare, capacitatea rapidă de decizie, rezistenŃa la stres, autoperfecŃionarea, capacitatea de analiză, sinteză, previziune, strategie şi de planificare pe termen scurt, mediu şi lung, iniŃiativa şi capacitatea de adaptare rapidă.

SECłIUNEA a 3-a Inspectorii de probaŃiune

ART. 16 Inspectorii de probaŃiune sunt numiŃi în funcŃie prin ordin al ministrului justiŃiei, din rândul consilierilor de probaŃiune gradele profesionale II - I, Ńinându-se seama de calităŃile profesionale, abilităŃile de comunicare, tactul în relaŃiile de serviciu, integritate şi obiectivitate, precum şi de capacitatea de gestionare a situaŃiilor de criză. ART. 17


177

(1) După criteriul vechimii în specialitate, funcŃia de inspector de probaŃiune are două grade profesionale, după cum urmează: a) inspectori de probaŃiune gradul II - vechime în specialitate de la 4 ani la 6 ani; b) inspectori de probaŃiune gradul I - vechime în specialitate peste 6 ani. (2) Fiecare grad corespunde unui nivel al salariului de bază din grila de salarizare. ART. 18 Inspectorii de probaŃiune au următoarele atribuŃii: a) efectuează controlul serviciilor de probaŃiune prin intermediul unor inspecŃii de probaŃiune periodice; b) propun directorului direcŃiei de specialitate soluŃii legale şi oportune în rezolvarea aspectelor identificate cu ocazia efectuării inspecŃiilor şi în vederea eficientizării activităŃii serviciului de probaŃiune, pe baza constatărilor inspecŃiilor; c) efectuează, din dispoziŃia şefilor ierarhici, cercetarea disciplinară prealabilă a personalului din serviciile de probaŃiune; d) participă la activitatea de recrutare, selecŃie şi pregătire profesională a personalului de probaŃiune; e) contribuie la evaluarea anuală a performanŃelor profesionale ale personalului din serviciile de probaŃiune; f) duc la îndeplinire dispoziŃiile legale şi alte sarcini ordonate pe linie ierarhică, în limitele competenŃelor legale şi regulamentare.

CAP. 3 Cariera personalului din serviciile de probaŃiune

SECłIUNEA 1

Numirea în funcŃie ART. 19 (1) Postul de consilier de probaŃiune se ocupă prin concurs. (2) CondiŃiile de organizare şi desfăşurare a concursului se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiŃiei. ART. 20 (1) Pentru a fi numită în funcŃia de consilier de probaŃiune persoana trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiŃii: a) să aibă capacitate deplină de exerciŃiu; b) să nu aibă antecedente penale, să nu aibă cazier fiscal; c) să cunoască limba română, scris şi vorbit; d) să fie aptă din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea funcŃiei, fapt dovedit pe baza testării medicale şi psihologice de specialitate organizate în acest scop; e) să se bucure de o bună reputaŃie; f) să fie licenŃiată în asistenŃă socială, psihologie, sociologie, pedagogie sau drept; g) să promoveze concursul organizat pentru ocuparea funcŃiei pentru care candidează. (2) În termen de 60 de zile de la angajare, persoana trebuie să prezinte direcŃiei de specialitate dovada stabilirii reşedinŃei în România. ART. 21 (1) Inspectorii de probaŃiune şi şefii serviciilor de probaŃiune sunt numiŃi în funcŃie prin concurs. (2) CondiŃiile de organizare şi desfăşurare a concursului se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiŃiei.


178

SECłIUNEA a 2-a Definitivarea în funcŃie

ART. 22 După efectuarea stagiului, consilierii de probaŃiune debutanŃi sunt obligaŃi să se înscrie la examenul de definitivare în funcŃie. ART. 23 Data şi locul susŃinerii examenului de definitivare în funcŃie, precum şi tematica acestuia se stabilesc de direcŃia de specialitate împreună cu DirecŃia pentru resurse umane şi relaŃii cu Consiliul Superior al Magistraturii din cadrul Ministerului JustiŃiei şi se afişează la sediul Ministerului JustiŃiei şi la sediul tribunalelor, cu cel puŃin 60 de zile înainte de data organizării acestuia. ART. 24 (1) Examenul de definitivare în funcŃie a consilierului de probaŃiune debutant constă, în mod obligatoriu, într-o probă scrisă cu caracter teoretic şi o probă scrisă cu caracter practic. (2) Proba teoretică are ca obiect testarea cunoştinŃelor în materie, cuprinzând: metodologia activităŃii de protecŃie a victimelor, instituŃii de drept penal şi procedură penală, criminologie, dezvoltare instituŃională şi cooperare instituŃională, informatică socială, sănătate mentală şi infracŃiune, problema dependenŃei, sociologie aplicată şi psihologia dezvoltării. (3) Proba practică constă în întocmirea unei lucrări scrise cu caracter aplicativ. ART. 25 Comisia de examinare se stabileşte prin ordin al ministrului justiŃiei. ART. 26 (1) Sunt declaraŃi admişi consilierii de probaŃiune debutanŃi care au obŃinut media finală de minimum 7, dar nu mai puŃin de nota 5 la fiecare dintre cele două probe. (2) Media finală se calculează ca medie aritmetică între notele obŃinute la cele două probe. ART. 27 (1) Rezultatele examenului de definitivare se publică pe pagina electronică a Ministerului JustiŃiei şi se afişează la sediul Ministerului JustiŃiei şi la sediile tribunalelor, întocmindu-se un proces-verbal privind data şi ora afişării acestora. (2) CandidaŃii nemulŃumiŃi de rezultate pot depune contestaŃie în termen de 48 de ore de la afişare, la Ministerul JustiŃiei. (3) Comisia de soluŃionare a contestaŃiilor se stabileşte prin ordin al ministrului justiŃiei. (4) ContestaŃiile se soluŃionează în termen de maximum 10 zile de la depunerea acestora, iar rezultatele se publică pe pagina electronică a Ministerului JustiŃiei şi se afişează la sediul Ministerului JustiŃiei şi al tribunalului pe lângă care funcŃionează serviciul unde îşi desfăşoară activitatea persoana care a depus contestaŃia. ART. 28 (1) Consilierii de probaŃiune debutanŃi declaraŃi admişi la examenul de definitivare în funcŃie sunt numiŃi pe un post de consilier de probaŃiune gradul III. (2) Neprezentarea nejustificată a consilierilor de probaŃiune debutanŃi la examenul de definitivare în funcŃie la prima sesiune după încheierea stagiului sau respingerea acestora la două sesiuni atrage eliberarea din funcŃie. ART. 29 (1) Ministerul JustiŃiei îndeplineşte formalităŃile legate de numirea consilierilor de probaŃiune debutanŃi care au fost declaraŃi admişi la examenul de definitivare în funcŃie, în termen de maximum 30 de zile de la data afişării rezultatelor finale. (2) DispoziŃiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul eliberării din funcŃie a consilierilor de probaŃiune debutanŃi aflaŃi în una dintre situaŃiile prevăzute la art. 28 alin. (2).


179

SECłIUNEA a 3-a Promovarea în grade profesionale

ART. 30 Promovarea în gradele I şi II a personalului serviciilor de probaŃiune, precum şi promovarea în gradul I a inspectorilor de probaŃiune se fac pe bază de concurs, în raport cu vechimea în specialitate, competenŃa profesională, rezultatele obŃinute în activitate şi cu numărul posturilor scoase la concurs. ART. 31 (1) Vechimea în specialitate, necesară pentru prezentarea la concursul de promovare în grade profesionale, este cea prevăzută la art. 8 şi 17. (2) Promovarea personalului de probaŃiune se face numai în gradul profesional imediat superior. ART. 32 Data şi locul susŃinerii concursului de promovare, precum şi tematica, actele de înscriere, termenul de depunere a acestora şi numărul posturilor pentru care se organizează concursul se stabilesc de direcŃia de specialitate împreună cu DirecŃia pentru resurse umane şi relaŃii cu Consiliul Superior al Magistraturii din cadrul Ministerului JustiŃiei şi vor fi publicate pe pagina electronică a Ministerului JustiŃiei şi afişate la sediul Ministerului JustiŃiei şi al tribunalelor, cu cel puŃin 60 de zile înainte de data organizării acestuia. ART. 33 Comisia de examinare se stabileşte prin ordin al ministrului justiŃiei, fiind compusă din reprezentanŃi ai direcŃiei de specialitate şi ai DirecŃiei pentru resurse umane şi relaŃii cu Consiliul Superior al Magistraturii din Ministerul JustiŃiei. ART. 34 (1) Concursul de promovare constă în întocmirea unei lucrări de disertaŃie, în unul dintre următoarele domenii: protecŃia victimelor, reintegrarea socială şi supravegherea infractorilor, metodologia activităŃii de probaŃiune, instituŃii de drept penal şi procedură penală, criminologie, dezvoltare instituŃională şi cooperare instituŃională, informatică socială, sănătate mentală şi infracŃiune, problema dependenŃei, sociologie aplicată şi psihologia dezvoltării. (2) Promovarea candidaŃilor declaraŃi admişi la concurs se face în ordinea descrescătoare a notelor obŃinute, dar nu mai puŃin de nota 8, şi în limita posturilor scoase la concurs. (3) Prevederile art. 27 şi art. 29 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.

SECłIUNEA a 4-a Evaluarea performanŃelor profesionale şi testarea medicală şi psihologică

a personalului din serviciile de probaŃiune ART. 35 (1) Evaluarea performanŃelor profesionale ale personalului din serviciile de probaŃiune se face anual. (2) Criteriile şi metodologia de evaluare a performanŃelor profesionale se stabilesc prin regulament, aprobat prin ordin al ministrului justiŃiei, la propunerea direcŃiei de specialitate. ART. 36 (1) Personalul din serviciile de probaŃiune este evaluat la fiecare 3 ani sau ori de câte ori directorul direcŃiei de specialitate apreciază că este necesar, prin intermediul unei testări psihologice, în vederea verificării unor aspecte, precum: a) mobilitatea mentală; b) atitudinea faŃă de calitatea soluŃiilor şi a deciziilor; c) echilibrul emoŃional şi autocontrolul comportamental, rezistenŃa la stres şi la frustrare; d) sistemul de atitudini (faŃă de sine, faŃă de muncă, faŃă de viaŃă, mentalităŃi); e) maturitatea socială, gradul de socializare;


180

f) conformarea la reguli şi norme, spiritul de disciplină; g) capacitatea de cooperare şi de relaŃionare socială; h) conştiinciozitatea şi responsabilitatea; i) existenŃa unor tendinŃe psihopatologice. (2) Personalul din serviciile de probaŃiune efectuează un examen medical periodic, dispus de Ministerul JustiŃiei. (3) Costurile investigaŃiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se suportă din bugetul Ministerului JustiŃiei.

SECłIUNEA a 5-a Formarea profesională

ART. 37 Formarea profesională a personalului din serviciile de probaŃiune are următoarele obiective principale: a) adaptarea la cerinŃele postului; b) actualizarea cunoştinŃelor şi deprinderilor specifice postului, perfecŃionarea pregătirii profesionale; c) dobândirea unor cunoştinŃe avansate, a unor metode şi procedee moderne, necesare pentru realizarea activităŃilor profesionale; d) promovarea şi dezvoltarea carierei profesionale. ART. 38 Formarea profesională a personalului din serviciile de probaŃiune se realizează prin următoarele forme: a) participarea la cursuri organizate de Ministerul JustiŃiei sau la alte cursuri de formare profesională în domeniu; b) stagii profesionale de adaptare la cerinŃele postului; c) stagii de practică şi specializare. ART. 39 (1) Ministerul JustiŃiei, prin direcŃia de specialitate, elaborează programe de formare profesională, cu consultarea şefilor de servicii. (2) Pe baza programelor de formare profesională prevăzute la alin. (1), se stabileşte un plafon anual de cheltuieli, ce vor fi suportate din bugetul Ministerului JustiŃiei, în limita creditelor bugetare aprobate. (3) În situaŃia în care persoana a fost inclusă în programe de formare profesională în una dintre formele prevăzute la art. 38, cu durata de cel puŃin două luni, pe cheltuiala Ministerului JustiŃiei, aceasta are obligaŃia să lucreze minimum 2 ani în cadrul serviciului sau, după caz, al direcŃiei de specialitate. (4) În cazul în care programul de formare depăşeşte durata prevăzută la alin. (3), pentru fiecare două luni, termenul pentru care există obligaŃia de a lucra în cadrul serviciului sau al direcŃiei de specialitate se prelungeşte cu câte un an. (5) În cazul nerespectării obligaŃiei prevăzute la alin. (3) şi (4), persoana va suporta integral cheltuielile de şcolarizare şi celelalte cheltuieli de participare.


181

CAP. 4 Modificarea raporturilor de muncă

SECłIUNEA 1

Delegarea, detaşarea şi transferul personalului din serviciile de probaŃiune ART. 40 (1) Delegarea personalului din serviciile de probaŃiune se dispune pe o perioadă de cel mult 60 de zile într-un an. (2) Persoana poate refuza delegarea dacă se află în una dintre următoarele situaŃii: a) graviditate; b) îşi creşte singură copilul; c) starea sănătăŃii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată delegarea. (3) Delegarea pe o perioadă mai mare de 60 de zile într-un an se poate dispune numai cu acordul scris al persoanei. (4) Pe perioada delegării, persoana îşi păstrează funcŃia şi beneficiază de drepturile prevăzute de lege pentru personalul delegat din cadrul instituŃiilor publice din sectorul bugetar. ART. 41 (1) Detaşarea personalului din serviciile de probaŃiune se dispune în interesul serviciului în care urmează să îşi desfăşoare activitatea persoana, la propunerea directorului direcŃiei de specialitate, pentru o perioadă de cel mult un an. (2) Detaşarea poate fi prelungită pentru motive obiective, care impun prezenŃa persoanei la serviciul la care s-a dispus detaşarea, cu acordul ambelor părŃi, din 6 în 6 luni. Dacă nu există acordul persoanei, durata maximă a detaşării este de un an. (3) Persoana poate refuza detaşarea numai în mod excepŃional şi pentru motive personale temeinice. (4) Pe perioada detaşării, persoana îşi păstrează funcŃia şi beneficiază de drepturile prevăzute de lege. (5) Când salariul şi celelalte drepturi băneşti prevăzute pentru funcŃia în care este detaşat consilierul de probaŃiune sunt inferioare celor de care acesta beneficia anterior, el îşi păstrează salariul şi celelalte drepturi avute anterior. ART. 42 (1) Personalul din serviciile de probaŃiune care este detaşat sau delegat în altă localitate decât cea de domiciliu beneficiază, pe toată durata delegării sau detaşării, de următoarele drepturi: a) diurnă în cuantum de 2% din indemnizaŃia de încadrare brută lunară, dar nu mai puŃin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unităŃile bugetare; b) decontarea cheltuielilor de cazare la structuri turistice de categoria până la 3 stele inclusiv. În situaŃia în care nu beneficiază de cazare în aceste condiŃii, personalul are dreptul la o sumă egală cu 0,5% din indemnizaŃia de încadrare brută lunară pentru fiecare noapte, pe toată durata delegării sau detaşării în altă localitate; c) decontarea transportului aerian, naval, auto sau pe calea ferată clasa I, inclusiv vagon de dormit clasa I, după caz. În cazul în care deplasarea se face cu autoturismul, acesta beneficiază de decontarea valorii a 7,5 litri de carburant la suta de kilometri. Aceste drepturi nu se plătesc în cazul în care deplasarea se face cu autoturismul ce aparŃine instituŃiei. (2) Prevederile prezentului articol se completează, după caz, cu reglementările aplicabile personalului din instituŃiile publice. ART. 43 (1) Transferul personalului din serviciile de probaŃiune între serviciile de probaŃiune se aprobă, la cererea acestuia sau a serviciilor de probaŃiune interesate, de ministrul justiŃiei, la propunerea directorului direcŃiei de specialitate. (2) Transferul se poate face într-o funcŃie echivalentă cu funcŃia deŃinută, pentru care sunt îndeplinite condiŃiile specifice prevăzute în fişa postului.


182

ART. 44 (1) Pentru a se dispune delegarea, detaşarea sau transferul, trebuie să existe cumulativ: a) acordul/cererea persoanei, cu excepŃia cazurilor prevăzute la art. 40 alin. (1) şi art. 41 alin. (2) teza finală; b) avizele şefilor celor două servicii de probaŃiune implicate; c) avizul directorului direcŃiei de specialitate. (2) Delegarea, detaşarea şi transferul se dispun prin ordin al ministrului justiŃiei. Delegarea şi detaşarea se revocă prin ordin al ministrului justiŃiei.

SECłIUNEA a 2-a

Suspendarea şi eliberarea din funcŃie ale personalului din serviciile de probaŃiune ART. 45 (1) Suspendarea din funcŃie a personalului din serviciile de probaŃiune poate interveni de drept, prin acordul părŃilor sau prin actul unilateral al angajatorului sau al angajatului, în cazurile prevăzute de prezenta lege. (2) Suspendarea din funcŃie are ca efect suspendarea prestării muncii de către persoană şi a plăŃii drepturilor de natură salarială. (3) Perioadele de suspendare din funcŃie din motive imputabile nu constituie vechime în muncă şi nu se iau în calculul drepturilor la pensie. ART. 46 (1) Suspendarea din funcŃie intervine de drept în următoarele cazuri: a) concediu de maternitate; b) concediu pentru incapacitate temporară de muncă; c) carantină; d) îndeplinirea unei funcŃii salarizate în asociaŃii profesionale; e) forŃă majoră; f) în cazul în care persoana este în stare de arest preventiv, în condiŃiile Codului de procedură penală. (2) În termen de 5 zile calendaristice de la data încetării motivului de suspendare de drept, persoana este obligată să informeze în scris angajatorul despre acest fapt, acesta având obligaŃia de a asigura, în termen de 5 zile, condiŃiile necesare reluării activităŃii de către persoana suspendată. ART. 47 (1) Suspendarea din funcŃie poate interveni prin acordul părŃilor ori în cazul în care există motive justificate şi temeinice de natură a pune persoana în imposibilitate temporară de a exercita funcŃia deŃinută. (2) Suspendarea prin acordul părŃilor se poate dispune pe o durată de maximum 6 luni, o singură dată într-un an. ART. 48 (1) Suspendarea din funcŃie se poate dispune din iniŃiativa ministrului justiŃiei, în următoarele situaŃii: a) pe durata cercetării disciplinare prealabile, efectuate potrivit art. 75 alin. (2) - (5); b) ca sancŃiune disciplinară; c) persoana suferă de o boală psihică ce o împiedică să îşi exercite funcŃia în mod corespunzător. (2) Dacă în urma cercetării disciplinare prealabile se constată că persoana nu a săvârşit o abatere disciplinară, neaplicându-se nici o sancŃiune disciplinară, suspendarea din funcŃie încetează, iar persoana va fi repusă în toate drepturile avute anterior, plătindu-i-se drepturile băneşti de care a fost lipsită. (3) Suspendarea din funcŃie se dispune prin ordin al ministrului justiŃiei.


183

(4) În perioada suspendării din funcŃie nu se plătesc drepturile salariale. Această perioadă nu constituie vechime în funcŃia deŃinută. (5) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), boala psihică se constată printr-o expertiză de specialitate dispusă de ministrul justiŃiei, la sesizarea directorului direcŃiei de specialitate. Suspendarea din funcŃie se dispune pe perioada recomandată de comisia medicală de specialitate, numită prin ordin comun al ministrului justiŃiei şi al ministrului sănătăŃii. (6) După expirarea perioadei suspendării, ministrul justiŃiei, pe baza unei noi expertize, poate hotărî încetarea suspendării şi repunerea în funcŃie a persoanei, prelungirea acesteia sau, dacă boala este ireversibilă, eliberarea din funcŃie potrivit art. 52 alin. (1) lit. g). ART. 49 (1) Suspendarea la iniŃiativa persoanei poate interveni în următoarele situaŃii: a) concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, în condiŃiile legii; b) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap pentru afecŃiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani; c) pentru participarea la grevă, în condiŃiile legii; d) există motive justificate şi temeinice de natură a-l pune pe angajat în imposibilitate temporară de a exercita funcŃia deŃinută. (2) Cererea de suspendare se face în scris, cu cel puŃin 15 zile calendaristice înainte de data când se solicită suspendarea. (3) Suspendarea se constată şi se aprobă în cazurile prevăzute la alin. (1), prin act administrativ emis de angajator. (4) DispoziŃiile art. 46 alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi pentru cazurile prevăzute la alin. (1). ART. 50 (1) Reluarea activităŃii se dispune prin act administrativ emis de angajator. (2) Actul administrativ prin care se constată, respectiv se aprobă suspendarea, precum şi actul administrativ prin care se dispune reluarea activităŃii se comunică persoanei în termen de 10 zile lucrătoare de la data emiterii. (3) Pe perioada suspendării postul se păstrează. ART. 51 Suspendarea din funcŃie se dispune de ministrul justiŃiei, prin ordin. ART. 52 (1) Personalul din serviciile de probaŃiune este eliberat din funcŃie în următoarele cazuri: a) demisie; b) pensionare, în condiŃiile legii; c) neîndeplinirea oricăreia dintre condiŃiile prevăzute pentru numirea în funcŃie; d) condamnarea definitivă pentru săvârşirea unei infracŃiuni; e) neprezentarea nejustificată a consilierilor de probaŃiune debutanŃi la examenul de definitivare, la prima sesiune după încheierea stagiului sau respingerea acestora la două sesiuni; f) incapacitatea profesională dovedită pe baza evaluării anuale a performanŃelor profesionale individuale sau, după caz, îndeplinirea necorespunzătoare a atribuŃiilor specifice funcŃiei de conducere; g) starea sănătăŃii fizice şi/sau psihice a persoanei, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să îşi îndeplinească atribuŃiile corespunzătoare funcŃiei deŃinute; h) ca sancŃiune disciplinară. (2) Cazurile de eliberare din funcŃie prevăzute la alin. (1) lit. c) - h) sunt motive imputabile persoanei, atrăgând consecinŃele prevăzute de lege. ART. 53 (1) Persoana poate solicita eliberarea din funcŃie prin demisie. (2) Persoana are dreptul de a nu motiva demisia.


184

(3) Termenul de preaviz este de 15 zile lucrătoare pentru consilieri de probaŃiune, respectiv de 30 de zile lucrătoare pentru şefii serviciilor şi inspectorii de probaŃiune din direcŃia de specialitate. ART. 54 (1) Eliberarea din funcŃie se dispune prin ordin al ministrului justiŃiei, care produce efecte de la data stabilită prin acesta. (2) Ordinul ministrului justiŃiei de eliberare din funcŃie se comunică persoanei în cauză şi trebuie să conŃină, în mod obligatoriu, motivele care determină eliberarea din funcŃie şi durata preavizului. (3) Împotriva ordinului de eliberare din funcŃie se poate face contestaŃie la instanŃa de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la comunicare.

CAP. 5 Drepturi şi îndatoriri ale personalului din serviciile de probaŃiune

IncompatibilităŃi şi interdicŃii

SECłIUNEA 1 Drepturile personalului din serviciile de probaŃiune

ART. 55 Personalul din serviciile de probaŃiune şi inspectorii de probaŃiune au drepturile şi obligaŃiile prevăzute de prezenta lege. ART. 56 Consilierii de probaŃiune definitivi şi inspectorii de probaŃiune se bucură de stabilitate. ART. 57 Pentru activitatea depusă, personalul din serviciile de probaŃiune are dreptul la salariu, care se compune din salariul de bază, sporuri şi indemnizaŃii, precum şi din premii sau prime, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege specială. ART. 58 Personalul din serviciile de probaŃiune este liber să se asocieze ori să adere la organizaŃii sindicale, precum şi la organizaŃii profesionale locale, naŃionale sau internaŃionale, în scopul apărării intereselor sale profesionale, sociale sau economice. ART. 59 (1) Personalului din serviciile de probaŃiune îi este recunoscut dreptul la grevă, în condiŃiile legii, cu respectarea principiilor continuităŃii şi celerităŃii activităŃii de justiŃie. (2) În timpul grevei se vor asigura serviciile esenŃiale, nu mai puŃin de o treime din activitatea normală, asigurându-se participarea serviciului la şedinŃele de judecată la care a fost citat, întocmirea la termen a referatelor de evaluare pentru inculpaŃi, precum şi rezolvarea altor sarcini considerate urgente, potrivit legii, sau apreciate ca atare de către organele judiciare. ART. 60 Personalului din serviciile de probaŃiune trebuie să i se asigure condiŃii normale de muncă şi igienă, de natură să îi asigure sănătatea şi integritatea fizică şi psihică. ART. 61 Personalul din serviciile de probaŃiune în funcŃie beneficiază de sprijin în exercitarea atribuŃiilor de serviciu, în condiŃiile stabilite prin protocol între Ministerul AdministraŃiei şi Internelor şi Ministerul JustiŃiei. ART. 62 (1) Pentru merite deosebite în activitate personalul serviciilor şi inspectorii pot fi distinşi cu Diploma Meritul judiciar clasele I - III. (2) Modalitatea de propunere şi condiŃiile concrete pentru acordarea Diplomei Meritul judiciar clasele I - III se stabilesc prin ordin al ministrului justiŃiei.


185

(3) DispoziŃiile alin. (1) şi (2) intră în vigoare în termen de 90 de zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

SECłIUNEA a 2-a Îndatoririle personalului din serviciile de probaŃiune

ART. 63 Personalului de probaŃiune din cadrul serviciilor şi inspectorilor de probaŃiune le revin, în principal, următoarele obligaŃii: a) să ducă la îndeplinire atribuŃiile ce le revin conform fişei postului, să dea dovadă de spirit de iniŃiativă şi creativitate în exercitarea funcŃiei, în limitele legii; b) să respecte disciplina muncii; c) să respecte prevederile legale şi regulamentare; d) să respecte incompatibilităŃile şi interdicŃiile prevăzute de lege; e) să se conformeze dispoziŃiilor legale date de şefii ierarhic superiori; f) să informeze şeful ierarhic superior şi celelalte autorităŃi abilitate cu privire la infracŃiunile de care au luat cunoştinŃă în exercitarea atribuŃiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, îndeosebi cu privire la faptele de corupŃie; g) să îşi îmbunătăŃească în mod permanent pregătirea profesională, atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic; h) să predea lucrările încredinŃate în cazul suspendării sau încetării raporturilor de serviciu. ART. 64 Personalul din serviciile de probaŃiune este dator să îndeplinească cu profesionalism, corectitudine şi în mod conştiincios sarcinile de serviciu şi să se abŃină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii instituŃiei în care îşi desfăşoară activitatea. ART. 65 Personalul din serviciile de probaŃiune răspunde, potrivit legii, de îndeplinirea corespunzătoare şi la termenele stabilite a atribuŃiilor ce îi revin. ART. 66 (1) Personalul din serviciile de probaŃiune are obligaŃia de a păstra confidenŃialitatea datelor deŃinute în exercitarea funcŃiei. (2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) datele furnizate organelor judiciare în cadrul procesului penal. ART. 67 Personalul din serviciile de probaŃiune este dator să se abŃină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lui în funcŃie şi în societate. ART. 68 Personalul din serviciile de probaŃiune are obligaŃia să respecte dispoziŃiile cuprinse în codul deontologic şi în Regulamentul de ordine interioară al serviciilor de probaŃiune.

SECłIUNEA a 3-a IncompatibilităŃi şi interdicŃii

ART. 69 Personalului din serviciile de probaŃiune îi este interzis să desfăşoare activităŃi comerciale. ART. 70 (1) Personalul din serviciile de probaŃiune poate participa la elaborarea de publicaŃii, articole, studii de specialitate, lucrări literare ori ştiinŃifice, la emisiuni audiovizuale, cu excepŃia celor cu caracter politic, precum şi la derularea unor programe de cooperare naŃională şi internaŃională în domeniu. (2) Personalul din serviciile de probaŃiune poate participa la întocmirea unor proiecte de acte normative şi strategii de dezvoltare instituŃională, cu acordul directorului direcŃiei de specialitate.


186

(3) Consilierii de probaŃiune, şefii serviciilor sau inspectorii de probaŃiune pot fi membri ai societăŃilor ştiinŃifice sau academice. Aceştia pot fi membri ai oricăror persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial, în afară de cele care acŃionează în domeniul probaŃiunii şi protecŃiei victimelor. (4) Pentru activităŃile prevăzute la alin. (2), personalul din serviciile de probaŃiune nu poate fi remunerat suplimentar. (5) Personalul din serviciile de probaŃiune şi inspectorii de probaŃiune de specialitate pot ocupa funcŃii didactice în învăŃământul superior. ART. 71 (1) Consilierul de probaŃiune sau şeful serviciului, care este soŃ sau rudă de până la gradul IV inclusiv cu persoana aflată în evidenŃa serviciului sau cu victima infracŃiunii, nu va putea exercita nici una dintre atribuŃiile specifice funcŃiei în legătură cu acea persoană. (2) Inspectorul de probaŃiune care este soŃ sau rudă de până la gradul IV inclusiv cu consilierul de probaŃiune sau şeful serviciului nu va putea exercita nici una dintre atribuŃiile specifice funcŃiei în legătură cu acea persoană. (3) Persoana aflată în situaŃia de conflict de interese este obligată să îl înştiinŃeze în scris despre aceasta pe şeful ierarhic superior, în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinŃă de existenŃa conflictului de interese. (4) În cazul prevăzut la alin. (3), şeful ierarhic superior va lua măsuri urgente pentru desemnarea altei persoane responsabile.

CAP. 6 Răspunderea disciplinară

ART. 72 (1) Personalul din serviciile de probaŃiune răspunde disciplinar în cazul săvârşirii unor abateri de la îndatoririle de serviciu, precum şi în cazul manifestării unui comportament care dăunează interesului serviciului şi prestigiului justiŃiei. (2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acŃiune sau inacŃiune săvârşită cu vinovăŃie, prin care consilierul de probaŃiune, şeful serviciului sau inspectorul de probaŃiune a încălcat normele legale, regulamentul intern, codul deontologic sau dispoziŃiile legale ale conducătorilor ierarhici. ART. 73 Sunt abateri disciplinare următoarele fapte: a) absenŃele nemotivate de la serviciu; b) nerespectarea în mod repetat a programului de lucru; c) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor; d) neglijenŃa repetată în rezolvarea lucrărilor; e) comportamentul inadecvat în timpul exercitării atribuŃiilor de serviciu; f) manifestările care aduc atingere onoarei şi probităŃii profesionale; g) nerespectarea legislaŃiei în vigoare referitoare la activitatea de probaŃiune; h) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoririle, interdicŃiile şi incompatibilităŃile prevăzute de prezenta lege; i) refuzul nejustificat de a îndeplini dispoziŃiile legale ale şefului ierarhic superior; j) imixtiunea în activitatea altui consilier de probaŃiune, şef serviciu sau inspector de probaŃiune, contrar reglementărilor legale şi practicii în domeniu; k) nerespectarea confidenŃialităŃii datelor deŃinute în virtutea exercitării funcŃiei. ART. 74 (1) SancŃiunile disciplinare care se aplică în raport cu gravitatea abaterilor sunt: a) avertismentul scris; b) diminuarea salariului de bază cu 5 - 15% pe o perioadă de la o lună la 3 luni;


187

c) suspendarea dreptului de promovare în gradele profesionale pe o perioadă de la un an la 3 ani; d) suspendarea din funcŃie pe maximum 6 luni; e) trecerea într-un grad profesional inferior pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzătoare a salariului; f) revocarea din funcŃia de conducere ocupată; g) eliberarea din funcŃie. (2) Pentru aceeaşi abatere disciplinară se poate aplica o singură sancŃiune. (3) La individualizarea sancŃiunii disciplinare se va Ńine seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare săvârşite, avându-se în vedere împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăŃie a persoanei şi consecinŃele abaterii, comportarea generală în serviciu, precum şi eventuale sancŃiuni disciplinare suferite anterior. (4) SancŃiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data săvârşirii abaterii disciplinare. ART. 75 (1) SancŃiunea disciplinară prevăzută la art. 74 alin. (1) lit. a) se poate aplica direct de către şeful serviciului, pentru consilierii de probaŃiune, sau de directorul direcŃiei de specialitate, pentru şefii serviciilor şi inspectorii de probaŃiune. (2) SancŃiunile disciplinare prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. b) - e) se aplică de ministrul justiŃiei, la propunerea comisiei de disciplină. Comisiile de disciplină se constituie, prin ordin al ministrului justiŃiei, din reprezentanŃi ai direcŃiei de specialitate. Dacă procedura cercetării disciplinare se desfăşoară faŃă de un inspector de probaŃiune, din comisie face parte şi un reprezentant al DirecŃiei pentru resurse umane şi relaŃii cu Consiliul Superior al Magistraturii din cadrul Ministerului JustiŃiei. Modul de desfăşurare a activităŃii comisiei de disciplină se stabileşte prin ordin al ministrului justiŃiei. (3) SancŃiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârşite şi după audierea persoanei. (4) Persoana supusă cercetării disciplinare prealabile va fi convocată în scris în vederea audierii, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii. Audierea trebuie consemnată în scris, sub sancŃiunea nulităŃii. (5) În cadrul cercetării se vor stabili faptele şi urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârşite, existenŃa sau inexistenŃa vinovăŃiei, orice alte date concludente. (6) În cursul cercetării disciplinare prealabile, persoana cercetată are dreptul să formuleze şi să susŃină toate apărările în favoarea sa, aducând toate probele pe care le consideră necesare. Ea are dreptul să cunoască toate actele cercetării. (7) Refuzul persoanei cercetate de a colabora la derularea cercetării disciplinare prealabile se constată prin proces-verbal şi nu împiedică finalizarea acesteia. (8) Împotriva sancŃiunii disciplinare aplicate potrivit prevederilor alin. (1), persoana în cauză poate face contestaŃie la directorul direcŃiei de specialitate sau, după caz, la ministrul justiŃiei, în termen de 15 zile de la comunicarea sancŃiunii disciplinare aplicate. (9) Pe baza propunerii comisiei de disciplină, directorul direcŃiei de specialitate sau ministrul justiŃiei adoptă o decizie definitivă. (10) SancŃiunea disciplinară se aplică prin decizie scrisă, emisă de şeful serviciului sau de directorul direcŃiei de specialitate, sau prin ordin al ministrului justiŃiei, care se comunică persoanei sancŃionate în termen de 5 zile de la data emiterii deciziei. (11) Persoana nemulŃumită de sancŃiunea aplicată se poate adresa instanŃei de judecată competente, potrivit legii. ART. 76 (1) Cercetarea disciplinară prealabilă se finalizează prin aplicarea sau neaplicarea unei sancŃiuni disciplinare, avându-se în vedere criteriile prevăzute la art. 74 alin. (3).


188

(2) SancŃiunea disciplinară se aplică în termen de 90 de zile de la data înregistrării actului de constatare a abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii abaterii disciplinare şi se comunică persoanei interesate. (3) Ordinul sau decizia de sancŃionare se ataşează dosarului profesional al angajatului. ART. 77 Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea civilă, penală sau administrativă a persoanei pentru fapta săvârşită.

CAP. 7 DispoziŃii finale

ART. 78 DispoziŃiile prezentei legi se completează cu reglementările din legislaŃia muncii şi legislaŃia civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezenta lege. ART. 79 (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi denumirea "servicii de protecŃie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor", cuprinsă în actele normative în vigoare, se înlocuieşte cu denumirea "servicii de probaŃiune". (2) La data intrării în vigoare a prezentei legi denumirea "DirecŃia de protecŃie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor", cuprinsă în actele normative în vigoare, se înlocuieşte cu denumirea "DirecŃia de probaŃiune". ART. 80 Personalul care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, este încadrat pe funcŃiile de consilier de protecŃie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, şef serviciu şi inspector de protecŃie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor se consideră că îndeplineşte condiŃiile legale pentru ocuparea funcŃiilor în care este numit. ART. 81 Până la adoptarea legii privind salarizarea personalului din serviciile de probaŃiune, rămân aplicabile dispoziŃiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităŃii judecătoreşti, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 82 În termen de 90 de zile de la publicarea prezentei legi, se stabilesc, prin hotărâre a Guvernului, măsurile speciale de protecŃie de care poate beneficia personalul din serviciile de probaŃiune, condiŃiile şi modul de realizare a acestora. ART. 83 La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă art. 7 şi 8 din OrdonanŃa Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea şi funcŃionarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancŃiunilor neprivative de libertate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 129/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 1 septembrie 2000, cu modificările ulterioare. Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din ConstituŃia României, republicată.


189

REGULAMENT DE ORDINE INTERIOARĂ AL SERVICIILOR DE PROTECłIE A VICTIMELOR ŞI REINTEGRARE SOCIALĂ A

INFRACTORILOR

TITLUL I DISPOZIłII GENERALE

Art. 1 – Serviciile de protecŃie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor

desfăşoară activităŃile prevăzute de lege în scopul creşterii gradului de securitate socială prin asistarea şi consilierea victimelor infracŃiunilor, promovarea şi punerea în aplicare a alternativelor la detenŃie, prevenirea infracŃionalităŃii, reducerea riscului de recidivă şi reintegrarea în comunitate a persoanelor care au încălcat legea penală.

Art. 2 – În exercitarea atribuŃiilor specifice, personalul serviciilor va respecta următoarele principii:

a) respectarea legii şi a hotărârilor judecătoreşti; b) respectarea drepturilor omului, a demnităŃii umane şi evitarea discriminării pe orice

temei; c) responsabilitatea şi imparŃialitatea; d) eficacitatea în serviciul intereselor generale ale comunităŃii; e) eficienŃa în utilizarea resurselor; f) ierarhia organizatorică şi funcŃională; g) sprijinirea victimelor infracŃiunilor în depăşirea tulburărilor şi traumelor psihice cauzate

prin săvârşirea infracŃiunilor; h) sprijinirea şi încurajarea permanentă a persoanelor supravegheate, asistate şi consiliate,

în vederea reintegrării lor în societate şi asumării responsabilităŃii propriilor acŃiuni, prin formarea unei atitudini corecte faŃă de muncă, ordinea de drept şi regulile de convieŃuire socială. Art. 3 - (1) Personalul serviciilor locale se compune din:

a) consilieri de protecŃie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, denumiŃi în continuare consilieri;

b) şefi ai serviciilor de protecŃie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, denumiŃi în continuare şefi serviciu.

TITLUL II

FUNCłIONAREA SERVICIILOR

Capitolul I Conducerea serviciilor

Art. 4 - Conducerea serviciilor este asigurată de şefi serviciu, numiŃi, în condiŃiile legii,

prin ordin al ministrului justiŃiei. Art. 5 - Şeful asigură conducerea curentă a activităŃii serviciului, scop în care:

a) coordonează activitatea serviciului, asigurând buna funcŃionare a acestuia; b) ia măsuri pentru respectarea programului şi folosirea eficientă a timpului de lucru de

către personalul serviciului şi pentru manifestarea unui comportament demn şi civilizat în raporturile de serviciu;

c) urmăreşte şi răspunde de elaborarea corespunzătoare şi la termenele stabilite a lucrărilor; d) asigură şi verifică respectarea de către consilieri a legii, a regulamentelor şi a obligaŃiilor

statutare;


190

e) întocmesc acte de constatare a abaterilor disciplinare săvârşite de consilieri şi aplică sancŃiunile disciplinare ale mustrării şi avertismentului scris şi, după caz, sesizează direcŃia de specialitate pentru luarea măsurilor corespunzătoare;

f) evaluează anual performanŃele profesionale ale consilierilor; g) colaborează cu inspectorii de protecŃie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor

din cadrul direcŃiei de specialitate în efectuarea inspecŃiilor serviciilor; h) contribuie la promovarea activităŃilor serviciului; i) asigură buna colaborare cu organele judiciare, precum şi cu colaboratorii serviciului; j) realizează estimări bugetare anuale şi le transmite autorităŃii competente; k) contribuie la pregătirea iniŃială şi continuă a personalului din cadrul sistemului de

protecŃie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor; l) contribuie la aplicarea unor modele de management organizaŃional eficient şi competitiv,

prin susŃinerea şi motivarea personalului în atingerea obiectivelor; m) reprezintă serviciul în relaŃiile cu terŃii şi dezvoltă relaŃii optime de lucru cu colegii şi

colaboratorii din cadrul organizaŃiilor şi instituŃiilor partenere; n) desemnează, cu avizul directorului direcŃiei de specialitate, persoana care îl înlocuieşte pe

durata absenŃei legale a acestuia; o) desemnează consilierii care urmează să îndeplinească atribuŃii specifice, altele decât cele

cu caracter general, cu excepŃia celor desemnaŃi direct de directorul direcŃiei de specialitate;

p) asigură controlul permanent al modului în care sunt Ńinute şi păstrate lucrările, dosarele, evidenŃele şi registrele serviciului;

q) soluŃionează plângerile şi ia măsuri pentru soluŃionarea petiŃiilor adresate serviciului, când acesta este competent, potrivit legii;

r) stabileşte şi ia măsuri pentru afişarea şi respectarea programului de lucru şi al celui de audienŃe;

s) asigură informarea promptă şi acurată a direcŃiei de specialitate şi solicită avizul acesteia în cazurile prevăzute de lege;

t) pune la dispoziŃia consilierilor, spre informare, toate dispoziŃiile interne şi actele normative care privesc activitatea serviciului, drepturile şi obligaŃiile personalului, având obligaŃia de a le înmâna, sub semnătură, o copie de pe acestea.

u) desfăşoară alte activităŃi administrative pe care le presupune postul; v) desfăşoară orice altă activitate dispusă de şeful ierarhic.

Art. 6 - (1) Şeful serviciului se subordonează ierarhic directorului direcŃiei de specialitate din Ministerul JustiŃiei.

(2) Şeful serviciului poate delega, pe categorii de lucrări, unele din atribuŃiile sale consilierilor, conform competenŃelor profesionale ale acestora.

Capitolul II Activitatea consilierilor

Art. 7 - Consilierii desfăşoară următoarele tipuri de activităŃi:

a) îndeplinesc în mod corespunzător atribuŃiilor stabilite prin lege în sarcina lor; b) elaborează în mod corespunzător şi la termen lucrările; c) respectă programul de lucru, manifestă un comportament decent şi civilizat în relaŃiile de

serviciu; d) manifestă tact şi diplomaŃie în relaŃiile de serviciu; e) respectă programul de lucru şi de audienŃe stabilit la nivelul serviciului şi al direcŃiei de

specialitate; f) îşi perfecŃionează pregătirea profesională, în conformitate cu legea, atât din perspectivă

teoretică, cât şi aplicativă;


191

g) îndeplinesc, în limitele funcŃiilor lor, orice altă atribuŃie prevăzută de lege şi de regulamente, precum şi orice dispoziŃie legală a şefului serviciului sau, după caz, a directorului direcŃiei de specialitate. Art. 8 – (1) În fiecare serviciu şi la nivelul direcŃiei de specialitate există o persoană

responsabilă cu relaŃiile publice care exercită şi atribuŃiile specifice activităŃii de protecŃie a victimelor şi de reintegrare socială a infractorilor, prevăzute de lege.

(2) Consilierul responsabil cu relaŃiile publice desfăşoară următoarele activităŃi: a) asigură accesul solicitanŃilor la informaŃiile de interes public; b) identifică ştirile difuzate în mass-media locală şi naŃională, care au impact asupra

imaginii serviciului sau a personalului şi asigură, după caz, informarea corectă a opiniei publice sau exprimă poziŃia serviciului faŃă de aspectele semnalate;

c) redactează, cu consultarea persoanei responsabile cu relaŃiile publice din cadrul direcŃiei de specialitate, materiale de presă sau participă la interviuri, furnizând informaŃiile supuse liberului acces al publicului, în scopul promovării imaginii şi activităŃilor serviciului şi în vederea unei informări corecte şi complete a opiniei publice;

d) întocmeşte mapa apariŃiilor din presa locală, precum şi o listă, actualizată, care cuprinde următoarele menŃiuni: numele instituŃiei media, titlul articolului sau ştirii; data publicării; observaŃii;

e) îndeplineşte orice altă atribuŃie în domeniu din dispoziŃia şefului serviciului sau a directorului direcŃiei de specialitate. (3) Consilierul responsabil cu relaŃiile publice din fiecare serviciu reprezintă punctul de

vedere al instituŃiei din care face parte, exercitând aceste atribuŃii în consultare cu persoană care asigură colectarea, prelucrarea şi interpretarea datelor statistice şi sub coordonarea şefului serviciului şi a consilierului responsabil cu relaŃiile publice din direcŃia de specialitate.

(4) Toate materialele de presă publicate în presa locală sau naŃională se înaintează de îndată direcŃiei de specialitate.

Art. 9 – (1) În fiecare serviciu şi la nivelul direcŃiei de specialitate există o persoană care asigură colectarea, prelucrarea şi interpretarea datelor statistice referitoare la activităŃile specifice şi categoriile de beneficiari, care exercită şi atribuŃiile specifice activităŃii de protecŃie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, prevăzute de lege.

(2) Consilierul responsabil de colectarea, prelucrarea şi interpretarea datelor statistice desfăşoară următoarele activităŃi:

a) asigură gestionarea, la nivel local, a bazei de date privind persoanele aflate în evidenŃa serviciului;

b) menŃine legătura permanentă cu persoana responsabilă de colectarea, prelucrarea şi interpretarea datelor statistice din direcŃia de specialitate;

c) centralizează datele statistice referitoare la activităŃile serviciului, pe care le transmite direcŃiei de specialitate la termenele fixate de aceasta;

d) studiază dinamica fenomenului infracŃional şi tendinŃele în domeniu; e) îndeplineşte orice altă atribuŃie în domeniu din dispoziŃia şefului ierarhic.

(3) Consilierul responsabil de colectarea, prelucrarea şi interpretarea datelor statistice exercită aceste atribuŃii sub coordonarea şefului serviciului şi a persoanei care asigură colectarea, prelucrarea şi interpretarea datelor statistice din direcŃia de specialitate.

Capitolul III

FuncŃionarea serviciilor

Art. 10 - (1) Programul de lucru al serviciilor este de 8 ore zilnic, timp de 5 zile pe săptămână. (2) Programul de lucru este adus la cunoştinŃa publicului prin afişare într-un loc vizibil la sediul serviciului.


192

(3) Personalul serviciilor are dreptul la o pauză de masă de 30 de minute, fără a afecta desfăşurarea normală a activităŃii. Pauza nu se include în durata zilnică normală a timpului de muncă.

Art. 11 - (1) Accesul publicului este permis în incinta serviciului, în locurile permise, pe timpul programului de lucru. (2) Este interzis accesul altor persoane în birourile serviciului, la alte ore decât cele stabilite,

precum şi după terminarea programului de lucru. (3) Programul de lucru şi regulile de conduită pe care trebuie să le respecte persoanele aflate

în evidenŃa serviciului se aduc la cunoştinŃa acestora prin afişare într-un loc vizibil. Art. 12 – (1) Persoanele interesate depun cererile, actele, plângerile sau solicitările de

informaŃii la sediul serviciului. (2) Înscrierea în registrele prevăzute la art. 15 a cererilor, actelor, plângerilor se face

imediat după primirea acestora. (3) Cererile, actele, plângerile înregistrate în cadrul serviciului se predau în aceeaşi zi

şefului serviciului care desemnează persoana responsabilă şi dispune asupra termenului şi modului de soluŃionare.

(4) Repartizarea lucrărilor se va efectua într-o manieră transparentă Ńinându-se seama de natura, complexitatea şi urgenŃa lucrării, precum şi de necesitatea asigurării unei dimensionări echilibrate a volumului de activitate raportat la fiecare consilier.

(5) Lucrările se soluŃionează în termenul stabilit de şeful serviciului sau cel prevăzut în cuprinsul acestora; în cazul în care nu sunt prevăzute termene, lucrarea se soluŃionează în termenele prevăzute în actele normative, fără a depăşi 30 de zile de la data înregistrării acesteia în evidenŃa serviciului.

(6) Lucrarea soluŃionată este semnată de persoana care a întocmit-o şi se contrasemnează de şeful serviciului, respectându-se forma oficială în toate cazurile.

Art. 13 - Expedierea corespondenŃei se va realiza prin poştă, prin fax sau e-mail ori prin orice alt mijloc de comunicare a cărui supraveghere poate fi exercitată, astfel încât să fie asigurat caracterul oficial al acesteia.

Art. 14 - Scoaterea registrelor, documentelor sau a oricărui alt înscris care se află în păstrarea ori deŃinerea serviciului este interzisă.

Capitolul IV

EvidenŃa activităŃii serviciilor

Art. 15 – (1) Pentru evidenŃa activităŃii serviciului se întocmesc şi se păstrează: a) registrul de corespondenŃă, în care se înregistrează, în ordinea intrării şi ieşirii, întreaga

corespondenŃă, cu excepŃia celei înscrise în registrele de la literele b), c), d). În acest registru se vor înscrie următoarele menŃiuni: numărul şi data înregistrării, emitentul, persoana responsabilă, termenul de soluŃionare, data expedierii, modalitatea expedierii, destinatar, observaŃii;

b) registrul de evidenŃă a referatelor de evaluare pentru inculpaŃi, precum şi a rapoartelor solicitate pentru condamnaŃi/minorii care au comis fapte penale dar nu răspund penal. În acest registru se vor consemna următoarele menŃiuni: numărul şi data înregistrării adresei de solicitare a referatului de evaluare/raportului, numele şi prenumele inculpaŃilor / condamnaŃilor / minorilor care nu răspund penal, organul judiciar care a solicitat referatul de evaluare / raportul, numărul dosarului penal, termenul de judecată, încadrarea juridică a faptei, consilierul care a întocmit referatul de evaluare, data predării referatului de evaluare;

c) registrul de evidenŃă a supravegherilor, care cuprinde următoarele menŃiuni: numărul şi data înregistrării, numele şi prenumele persoanelor condamnate, instanŃa care a pronunŃat hotărârea, numărul hotărârii judecătoreşti, numărul dosarului penal, infracŃiunea comisă,


193

durata termenului de încercare, data începerii şi a încetării supravegherii, dacă s-a solicitat sau nu acordarea de asistenŃă şi consiliere;

d) registrul general de asistenŃă şi consiliere care cuprinde următoarele menŃiuni: numărul şi data înregistrării, numele şi prenumele persoanei, tip persoană asistată sau consiliată, data începerii şi a încetării acordării de asistenŃă şi consiliere, motivul încetării, consilierul responsabil de caz;

e) lista actualizată a minorilor faŃă de care s-a dispus măsura arestului preventiv; f) registrul de audienŃe, care cuprinde următoarele menŃiuni: numele şi prenumele

persoanei, codul numeric personal, motivul cererii, soluŃia dispusă, semnătura petentului. (2) Registrele prevăzute la alineatul (1) lit. a) – d) şi f) se întocmesc potrivit modelelor

cuprinse în anexa la prezentul regulament. Art. 16 – (1) La sfârşitul fiecărui an, după ultima operaŃiune în fiecare registru, se va

întocmi un proces-verbal de încheiere, care va fi semnat de şeful serviciului, aplicându-se ştampila serviciului.

(2) În anul următor, corespondenŃa se înregistrează în ordinea intrării sau ieşirii, numerotarea începând de la numărul 1.

Capitolul V

SoluŃionarea cererilor sau reclamaŃiilor personalului

Art. 17 - Cererile sau reclamaŃiile personalului se adresează şefului ierarhic superior,

care este obligat să răspundă în timp util şi în scris. Art. 18 – (1) Şeful serviciului şi directorul direcŃiei de specialitate stabilesc programul de

audienŃe. (2) Programul de audienŃe pe care trebuie să îl respecte personalul serviciilor se aduce la

cunoştinŃă prin afişare într-un loc vizibil.

TITLUL III DISPOZIłII FINALE ŞI TRANZITORII

Art. 19 - DispoziŃiile prezentului regulament vor fi aduse la îndeplinire de DirecŃia de

protecŃie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor din Ministerul JustiŃiei, de tribunale şi de serviciile de protecŃie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor.

Art. 20 – Şeful serviciului are obligaŃia de a aduce la cunoştinŃa consilierilor din subordine dispoziŃiile Regulamentului de ordine interioară al serviciilor de protecŃie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor şi de a le înmâna, sub semnătură, o copie de pe acesta.

Art. 21 – Prezentul Regulament de ordine interioară al serviciilor de protecŃie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor se aprobă prin ordin al ministrului justiŃiei, potrivit art. 4 pct. II alin. (1), art. 4 pct. V, alin. (1) şi art. 6 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 83/2005 privind organizarea şi funcŃionarea Ministerului JustiŃiei.

Art. 22 - Prezentul regulament de organizare şi funcŃionare a serviciilor de protecŃie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor intră în vigoare pe data aprobării sale prin ordin al ministrului justiŃiei.


194

Ordinul Ministrului JustiŃiei nr. 510/C/4.04.2005

CODUL DEONTOLOGIC

AL PERSONALULUI DE REINTEGRARE SOCIALĂ ŞI SUPRAVEGHERE

Capitolul I DISPOZIłII GENERALE

Art. 1 - În exercitarea atribuŃiilor specifice, în raporturile cu persoanele aflate în evidenŃa serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere şi cu colaboratorii, personalului din cadrul acestor servicii îi revin drepturile recunoscute prin lege si obligaŃiile reglementate, de asemenea, prin lege.

Art. 2 – Prezentul Cod deontologic reglementează standarde de conduită profesională a personalului din domeniul reintegrării sociale şi supravegherii, pentru ca aceasta sa fie conformă cu onoarea si demnitatea profesiei sale.

Art. 3 - Respectarea standardelor de conduită prescrise de Codul deontologic revine fiecărui consilier de reintegrare socială şi supraveghere, şef de serviciu de reintegrare socială şi supraveghere şi inspector de reintegrare socială şi supraveghere. În caz contrar, se va angaja răspunderea disciplinară în conformitate cu legislaŃia în vigoare.

Art. 4 - Prezentul Cod este aplicabil: c) consilierilor de reintegrare socială şi supraveghere, denumiŃi în continuare consilieri; d) şefilor serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere, denumiŃi în continuare şefi serviciu; e) inspectorilor de reintegrare socială şi supraveghere, denumiŃi în continuare inspectori, care

îşi desfăşoară activitatea în cadrul direcŃiei de specialitate din Ministerul JustiŃiei.

Art. 5 - În desfăşurarea oricărei activităŃi, consilierii, şefii serviciilor şi inspectorii trebuie să aibă un comportament care să nu prejudicieze credibilitatea şi imaginea instituŃiei în care îşi desfăşoară activitatea.

Art. 6 - Consilierii, şefii serviciilor şi inspectorii au îndatorirea să respecte drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului, ConstituŃia şi legile Ńării, prevederile reglementărilor interne şi să îndeplinească dispoziŃiile legale ale şefilor ierarhici privind activitatea profesională.

Art. 7 - Atât în exercitarea atribuŃiilor de serviciu, cât şi în societate, consilierii, şefii serviciilor şi inspectorii sunt datori:

a) să se abŃină, în toate cazurile, să discrimineze vreo persoană pe temei de naŃionalitate, cetăŃenie, rasă, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie politică sau orice altă opinie, apartenenŃă politică, avere, origine socială sau alte asemenea temeiuri;

b) să se abŃină, în toate cazurile, să impună beneficiarilor serviciilor furnizate propriile convingeri filosofice, religioase, morale sau de altă natură;

c) să respecte demnitatea, integritatea fizică si morală a tuturor persoanelor care participă, în orice calitate, la procedurile desfăşurate înaintea lor. Nici un motiv nu poate justifica recurgerea la tratamente degradante sau umilitoare ori lezarea integrităŃii fizice, a sănătăŃii sau demnităŃii persoanelor.

d) să păstreze confidenŃialitatea în legătură cu documentele pe care le deŃin, conform legii, în scop profesional. Punerea la dispoziŃia organelor judiciare, în condiŃiile prevăzute de lege, a acestor documente şi a altor informaŃii deŃinute în virtutea exercitării funcŃiei, nu reprezintă


195

o încălcare a confidenŃialităŃii, serviciile de reintegrare socială şi supraveghere având obligaŃia de a colabora cu organele judiciare, la solicitarea scrisă a acestora. InformaŃiile referitoare la cazurile aflate în evidenŃa serviciului, precum şi orice informaŃii cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităŃii în cadrul acestuia vor fi puse la dispoziŃia presei exclusiv prin intermediul persoanelor desemnate de conducerea direcŃiei de specialitate şi cu respectarea confidenŃialităŃii datelor personale ale beneficiarilor serviciului respectiv.

Art. 8 – (1) Consilierii sunt datori să aducă, de îndată şi în scris, la cunoştinŃa şefului ierarhic superior orice situaŃie în care au sau ar putea exista aparenŃa că ar avea vreun interes de orice natura în cazul respectiv, în vederea desemnării unui alt consilier responsabil de caz.

(2) ObligaŃia prevăzută în art. 8 alin.(1) incumbă şi şefului serviciului, precum şi inspectorului care se află într-o situaŃie similară. Aceştia, de îndată ce au luat cunoştinŃă de existenŃa cazului de incompatibilitate, sunt obligaŃi să informeze, în scris, directorul direcŃiei de specialitate.

Capitolul II

EXERCITAREA ÎNDATORIRILOR PROFESIONALE ŞI DE SERVICIU

Art. 9 - Personalul din domeniul reintegrării sociale şi supravegherii este dator să îndeplinească cu profesionalism, loialitate, corectitudine şi în mod conştiincios sarcinile de serviciu şi să se abŃină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii instituŃiei în care îşi desfăşoară activitatea.

Art. 10 – (1) Consilierii, şefii serviciilor şi inspectorii sunt datori să depună diligenŃa necesară în vederea îndeplinirii cu celeritate, cu respectarea termenelor legale, iar în cazul în care legea nu prevede, înăuntrul unor termene rezonabile, a lucrărilor care le revin, conform repartizării.

(2) În acest scop, sunt obligaŃi sa respecte programul de lucru şi să nu se angajeze în activităŃi a căror desfăşurare ar afecta timpul pe care ar trebui să-l aloce îndeplinirii îndatoririlor profesionale şi a celor de serviciu.

Art. 11 - Consilierii, şefii serviciilor şi inspectorii trebuie să impună ordine şi decenŃă în timpul desfăşurării activităŃilor specifice, prin adoptarea unei atitudini echilibrate, demne şi civilizate, faŃă de persoanele aflate în evidenŃa serviciului şi de celelalte persoane cu care intră în contact în calitatea lor.

Art. 12 - Consilierii, şefii serviciilor şi inspectorii au obligaŃia de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei, informaŃiile pe care le-au obŃinut în această calitate, cu excepŃia colaborării cu organele judiciare în cadrul procesului penal, la solicitarea scrisă a acestora.

Art. 13 – (1) Consilierii, şefii serviciilor şi inspectorii sunt obligaŃi să folosească resursele şi mijloacele materiale care le sunt puse la dispoziŃie conform destinaŃiei lor, exclusiv în interesul serviciului.

(2) Ei au îndatorirea de a menŃine în bună stare mijloacele si dotările care le-au fost încredinŃate pentru desfăşurarea activităŃii în condiŃii optime.

Art. 14 – (1) Consilierii, şefii serviciilor şi inspectorii au îndatorirea de a se preocupa în permanenŃă de actualizarea cunoştinŃelor profesionale şi de menŃinerea la un nivel corespunzător de competenŃă profesională.


196

(2) În acest scop, ei pot efectua stagii de pregătire sau, după caz, de specializare ori perfecŃionare profesională la instituŃii de învăŃământ superior ori în cadrul formelor organizate de Ministerul JustiŃiei.

(3) Personalul din domeniul reintegrării sociale şi supravegherii are îndatorirea de a contribui la fondul de cunoaştere în domeniu şi de a disemina către colegi cunoştinŃele dobândite.

Art. 15 – (1) În exercitarea atribuŃiilor, şeful serviciului are îndatorirea de a organiza activitatea personalului şi de a utiliza mijloacele materiale cu maximum de eficienŃă, de a manifesta iniŃiativă şi spirit de responsabilitate. În luarea deciziilor, el trebuie să acorde întotdeauna prioritate intereselor instituŃiei în care îşi desfăşoară activitatea şi ale persoanelor aflate în evidenŃa serviciului.

(2) În luarea deciziilor, şeful serviciului va respecta opiniile profesionale ale membrilor serviciului pe care îl conduce şi va crea un mediu de lucru bazat pe spirit colegial, responsabilitate şi exigenŃă profesională.

(3) Şeful serviciului şi, după caz, inspectorul are îndatorirea de a verifica orice sesizare în legătură cu modul de exercitare a atribuŃiilor de serviciu, de a lua măsurile ce se impun conform competenŃei legale şi de a încunoştinŃa, de îndată, direcŃia de specialitate din Ministerul JustiŃiei.

(4) Şefii serviciilor şi inspectorii nu pot folosi prerogativele pe care le au pentru a interveni, altfel decât le este permis prin lege, în activitatea consilierilor.

Art. 16 - Consilierii, şefii serviciilor şi inspectorii sunt obligaŃi să se abŃină de a face aprecieri cu privire la dosarele penale aflate pe rolul instanŃei sau la hotărârile judecătoreşti pronunŃate de către aceasta, precum şi la orice alt caz aflat în lucru în cadrul serviciului de reintegrare socială şi supraveghere.

Capitolul III

DEMNITATEA SI ONOAREA PROFESIEI

Art. 17 – (1) Atât în exercitarea atribuŃiilor profesionale cât şi în afara acestora, personalul serviciilor şi inspectorii sunt datori să se abŃină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în funcŃie şi în societate.

(2) Personalul serviciilor şi inspectorii trebuie să apere prestigiul instituŃiei în care îşi desfăşoară activitatea printr-un comportament adecvat în relaŃiile cu persoanele aflate în evidenŃa serviciului, cu colegii şi cu colaboratorii.

Art. 18 – (1) Consilierilor, şefilor serviciilor şi inspectorilor nu le este îngăduit să pretindă sau să accepte să-şi rezolve interesele personale, familiale, sau ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toŃi cetăŃenii, fiindu-le cu desăvârşire interzis să se folosească de calitatea lor pentru a obŃine avantaje sau priorităŃi în rezolvarea unor astfel de interese.

(2) Consilierilor, şefilor serviciilor şi inspectorilor nu le este permis să intervină pentru a influenŃa în vreun fel deciziile, să accepte sau să determine pe alŃii să o facă în interesul lor atunci când aspiră la o promovare, transfer sau o desemnare de orice natură.

Art. 19 – (1) RelaŃiile consilierilor, şefilor serviciilor şi inspectorilor cu colegii lor trebuie să fie corecte, bazate pe respect si bună-credinŃă.


197

(2) Şefii serviciilor vor aduce, în scris şi de îndată, la cunoştinŃa direcŃiei de specialitate cazurile în care este afectată imaginea instituŃiei, precum şi probitatea profesională şi morală a personalului.

Art. 20 - Consilierii, şefii serviciilor şi inspectorii pot colabora la publicaŃii de specialitate, precum şi la cele cu caracter literar, ştiinŃific sau social, ori la emisiuni audiovizuale numai dacă nu sunt afectate imaginea şi interesul instituŃiei în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi credibilitatea acestei instituŃii în societate.

Art. 21 – (1) Personalul din domeniul reintegrării sociale şi supravegherii este liber să formeze doar asociaŃii sau organizaŃii profesionale, având ca scop reprezentarea intereselor proprii, promovarea pregătirii profesionale şi protejarea statutului lui, poate adera la asociaŃii profesionale locale, naŃionale sau internaŃionale şi poate participa la reuniunile acestora.

(2) În nici una dintre aceste situaŃii însă, personalul din domeniul reintegrării sociale şi supravegherii nu trebuie să accepte responsabilităŃi, nici să se angajeze, fără un mandat expres din partea direcŃiei de specialitate, în activităŃi care ar putea afecta negativ desfăşurarea activităŃii profesionale sau care, prin natura, modul de finanŃare ori modalitatea de acŃiune ar putea, în orice formă, să impieteze asupra îndeplinirii cu corectitudine, imparŃialitate şi în termenele legale a îndatoririlor profesionale.

Art. 22 – (1) Şeful serviciului de reintegrare socială şi supraveghere are obligaŃia de a aduce la cunoştinŃa consilierilor din subordine dispoziŃiile Codului deontologic al personalului de reintegrare socială şi supraveghere şi de a le înmâna, sub semnătură, o copie de pe acesta.

(2) În cazul consilierilor nou angajaŃi, obligaŃia prevăzută la alin (1) se aduce la îndeplinire în cel mai scurt timp, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data angajării consilierului.

Art. 23 – Prezentul Cod deontologic se aprobă prin ordin al ministrului justiŃiei, potrivit art. 6 alin. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 736/2003 privind organizarea şi funcŃionarea Ministerului JustiŃiei.


198

BIBLIOGRAFIE

CărŃi şi articole:

1. Abraham, Pavel, Nicolăescu, Victor, şi Iaşnic, ŞtefăniŃă Bogdan. (2001). Introducere în

probaŃiune: supraveghere, asistenŃă şi consiliere a infractorilor condamnaŃi la

sancŃiuni neprivative de libertate. Bucureşti: Editura NaŃional.

2. Abraham, Pavel. (2005a). Capcana drogurilor. Bucureşti: Editura Detectiv.

3. Abraham, Pavel. (coord). (2004). AsistenŃa şi reabilitarea persoanelor consumatoare de

droguri. Metoda De Hoop. Bucureşti: Editura NaŃional.

4. Abraham, Pavel. (coord). (2005b). Prevenirea consumului de droguri. Ghid pentru profesori.

Bucureşti: Editura Detectiv.

5. Abraham, Pavel. (coord). (2005c). Standardele sistemului naŃional de asistenŃă medicală,

psihologică şi socială a consumatorilor de droguri. Bucureşti: AgenŃia NaŃională

Antidrog.

6. Balahur, Doina. (2000). Pluralismul socio-juridic şi reglementarea probaŃiunii: standarde

legislative universale şi europene. În Durnescu, Ioan. (coord). Manualul

consilierului de reintegrare socială şi supraveghere. Craiova: Editura Themis.

7. Balahur, Doina. (2004). ProbaŃiune şi reintegrare comunitară. Impactul măsurilor şi

sancŃiunilor alternative asupra tratamentului copiilor şi tinerilor delincvenŃi în

sistemul justiŃiei penale. Ministerul JustiŃiei, DirecŃia de Reintegrare Socială şi

Supraveghere. Anul III. Nr. 10/2004. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.

8. Banciu, Dan. (1995). Sociologie juridică (ipostaze şi funcŃii sociale ale dreptului). Bucureşti:

Editura Hyperion XXI.

9. Boboş, Mihaela Doina, Drăgătoiu, Mariana şi Filip, Paula. (2003). Întocmirea referatului de

evaluare. În Manual de practică în domeniul reintegrării sociale şi supravegherii.

Anul III, Nr. 9. Bucureşti: Editura Oscar Print.

10. Bocancea, Cristian şi NeamŃu, George. (1999). Elemente de asistenŃă socială. Iaşi: Editura

Polirom.

11. Bohm, Robert M. şi Haley, Keith N. (2003). JustiŃia penală – o viziune asupra modelului

american. Bucureşti: Editura Expert.

12. Brătuianu, Dan, Dominte, Ciprian, Durnescu, Ioan, Gâta, Lavinia şi Poledna, Sorina. (2004).

Activitatea de asistenŃă şi supraveghere a persoanelor dependente de substanŃe. În


199

Manual de practică în domeniul reintegrării sociale şi supravegherii. Anul III, Nr.

9. Bucureşti: Editura Oscar Print.

13. Durnescu, Ioan. (2001). Estimarea riscului de recidivă. În Prevenirea infracŃionalităŃii şi

metode de lucru cu infractorii. GRADO, PRI.

14. Giles, Graham W. (2000). Administrarea justiŃiei în comunitate. Standarde şi reglementări

internaŃionale. Bucureşti: Editura Expert.

15. Groza, Daliana, Ghedeon, Ramona, Albu, Carmen şi Csatlos Dima, Janina. (2004). AsistenŃa

şi consilierea în cadrul serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere. În Manual

de practică în domeniul reintegrării sociale şi supravegherii. Anul III, Nr. 9.

Bucureşti: Editura Oscar Print.

16. Hamai, Koichi, Harris, Robert, Ville, Renaud, Hough, Mike şi Zveikc, Ugljisa. (eds). (1995).

Probation round the world: a comparative study. London: Routledge.

17. Miers, David. (2001). An International Review of Restorative Justice. Home Office: Crime

Reduction Research Series Paper 10.

18. Miller and Blackler. (1998). Apud Miers, David. (2001). An International Review of

Restorative Justice. Home Office: Crime Reduction Research Series Paper 10.

19. Mitrache, Constantin. (1994). Drept penal român: partea generală. Bucureşti: Casa de

Editură şi Presă Şansa.

20. Raynor, Peter, Kynch, Jocelyn, Roberts, Colin şi Merrington, Simon. (2000). Risk and need

assessment in probation services: an evaluation. Home Office: Research,

Development and Statistics Directorate.

21. Reno, Janet (et.al). (1999). Promising Victim-Related Practices and Strategies in Probation

and Parole. US Department of Justice. Office for Victims of Crime.

22. Stănişor, Emilian. (2002). ConsideraŃii despre probaŃiune. În Revista de AsistenŃă Socială.

Nr.1.

23. Symonides, Janusz şi Volodin, Vladimir. (eds). (2001). A Guide to Human Rights.

Institutions, Standards, Procedures. United Nations Educational, Scientific and

Cultural Organization.

24. Thigpen, Morris L. şi Keiser, George. (2003). Topics in Community Corrections. Offender

Assessment. US Department of Justice, National Institute of Corrections.

25. Umbreit, Mark S. şi Greenwood, Jean. (2000). Victim-Sensitive, Victim-Offender Mediation:

Restorative Justice Trough Dialogue. US Department of Justice: Office for Victims

of Crime.

26. van Kalmthout, Anton M. (ed). (2004). Reintegrarea socială şi supravegherea infractorilor

în opt Ńări europene. WLP.


200

27. van Kalmthout, Anton M. (ed). Reintegrarea socială şi supravegherea infractorilor în opt

Ńări europene. Craiova: Sitech.

28. van Ness, Daniel W. (1998). Restorative Justice: International Trends. Wellington, New

Zealand: Victoria University.

29. Voinea, Maria. (2000). Sociologie generală şi juridică. Bucureşti: Editura Sylvi.153

30. Wemmers, Jo-Anne şi Canuto, Marisa. (2002). Victims’ experiences with, expectations and

perceptions of restorative justice: a critical review of the literature. Canada: Policy

Centre for Victim Issues.

31. Zamfir, Cătălin şi Vlăsceanu, Lazăr. (coord). (1993). DicŃionar de sociologie. Bucureşti:

Editura Babel.

32. *** (2002). ProbaŃiunea în România. Anul 1, Nr. 1.

33. *** (2004). Open to reform. DJI Annual Report.

34. *** (2004). Raport de evaluare 2004. Ministerul AdministraŃiei şi Internelor, AgenŃia

NaŃională Antidrog.

35. *** (2005). Probation Bench Guide. Home Office: NPS, NOMS.

36. *** (2005). Restorative justice: helping to meet local needs. Criminal Justice System.

England and Wales.

Resurse Internet:

1. Home Office website: http://www.homeoffice.gov.uk.

2. National Probation Service England and Wales website: http://www.probation.homeoffice.gov.uk.

3. National Probation Service London website: http://www.london-probation.org.uk.

4. Ministerie van Justitie Netherland website: http://www.minjust.nl.

5. Ministerul JustiŃiei România website: http://www.just.ro.

6. Prisons and Probation Ombudsman for England and Wales website: http://www.ppo.gov.uk.

7. Youth Justice Board for England and Wales website: http://www.youth-justice-board.gov.uk/.

LegislaŃie internă şi internaŃională:

1. ConstituŃia României 2003, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 767 din 31.10.2003.

2. Codul penal al României, www.dsclex.ro.

3. Codul de procedură penală al României, www.dsclex.ro.

4. OrdonanŃa nr. 92 din 29 august 2000 privind organizarea şi funcŃionarea serviciilor de

reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancŃiunilor

neprivative de libertate, publicată în Monitorul Oficial nr. 423 din 1 septembrie

2000.


201

5. Hotărârea nr. 1239 din 29 noiembrie 2000 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a

dispoziŃiilor OrdonanŃei Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea şi funcŃionarea

serviciilor de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării

sancŃiunilor neprivative de libertate, publicată în Monitorul Oficial nr. 651 din 13

decembrie 2000.

6. Legea nr. 129 din 18 martie 2002 pentru aprobarea OrdonanŃei Guvernului nr. 92/2000 privind

organizarea şi funcŃionarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor şi de

supraveghere a executării sancŃiunilor neprivative de libertate, publicată în

Monitorul Oficial, Partea I nr. 190 din 20 martie 2002.

7. Legea nr. 301 din 28 iunie 2004 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial, Partea I

nr. 575 din 29 iunie 2004.

8. Legea nr. 294 din 28 iunie 2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de

organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial, Partea I

nr. 591 din 1 iulie 2004.

9. Legea nr. 211 din 27 mai 2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecŃiei victimelor

infracŃiunilor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 505 din 4 iunie 2004.

10. Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecŃia şi promovarea drepturilor copilului,

publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 557 din 23 iunie 2004.

11. Hotărârea nr. 1437 din 2 septembrie 2004 privind organizarea şi metodologia de funcŃionare

a comisiei pentru protecŃia copilului, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 872

din 24 septembrie 2004.

12. Legea nr. 281 din 24 iunie 2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură

penală şi a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 486 din 1

iulie 2003.

13. Legea nr. 143 din 26 iulie 2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului

ilicit de droguri, modificată şi completată de Legea nr. 522 din 24 noiembrie 2004.

14. Strategia naŃională antidrog 2003-2004.

15. Regulile şi standardele minime ale NaŃiunilor Unite pentru măsuri neprivative de libertate,

adoptate de Adunarea generală a NaŃiunilor Unite prin rezoluŃia 45/110 din 16

decembrie 1990 (Regulile de la Tokyo).

16. Recomandarea Nr. R (92) 16 privind Regulile Europene asupra sancŃiunilor şi măsurilor

comunitare, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la data de 19

octombrie 1992.


202

17. Recomandarea Rec (2000) 22 privind îmbunătăŃirea implementării Regulilor europene asupra

sancŃiunilor şi măsurilor comunitare, adoptată de Comitetul de Miniştri al

Consiliului Europei la data de 29 noiembrie 2000.

18. ConvenŃia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea generală a OrganizaŃiei

NaŃiunilor Unite la 29 noiembrie 1989, intrată în vigoare la 2 septembrie 1990,

ratificată de România prin Legea nr. 109 din 1990, publicată în Monitorul Oficial nr.

199 din 28 septembrie 1990.

19. Regulile şi standardele minime ale NaŃiunilor Unite pentru administrarea justiŃiei juvenile,

adoptate de Adunarea generală a NaŃiunilor Unite prin rezoluŃia 40/33 din 29

noiembrie 1985 (Regulile de la Beijing).

Manual de Probatiune Abraham

Documents

Transcript of Manual de Probatiune Abraham