[Abraham, Lazaroiu]_art_Sondajele de Opinie Si Alegerile

8/18/2019 [Abraham, Lazaroiu]_art_Sondajele de Opinie Si Alegerile

1/24

PSIHOSOCIOLOGIE

Sociologie Românească, 2001, 1-4, p. 267-290

SONDAJELE DE OPINIE ŞI ALEGERILE

Dorel Abraham Sebastian Lăzăroiu

Centru de Sociologie Urbană şi Regională

Alegerile din anul 2000 au dat naştere la dezbateri aprinse pe tema sondajelor de opinie mai mult decât oricând. Pe măsură ce actorii politicidevin din ce în ce mai profesionişti prin incorporarea studiilor sociale în procesul de decizie, consecinţele sondajelor devin cruciale într-un mediucompetitiv cu perdanţi şi câştigători. Pe de o parte ignoranţa politicienilor şi jurnaliştilor în ce priveşte tehnicile de sondare au produs întotdeaunainterpretări greşite ale rezultatelor sondajelor. Pe de altă parte, sociologii şi

specialiştii în sondaje nu au petrecut destul timp pentru popularizareaacestor tehnici sau măcar formularea unor reguli simple de citire a sondajelor. Mai mult decât atât au fost făcute prea puţine investiţii înultimele 10 ani din partea comunităţii ştiinţifice în studii dedicate măsurăriiefectelor sondajelor de opinie asupra comportamentului de vot. Unii chiar sebazează pe rezultatele unor cercetări realizate în Occident şi extrapoleazăconcluziile asupra spaţiului românesc, deşi există diferenţe notabile. Acestarticol încearcă să focalizeze greşelile obişnuite în citirea sondajelor şi deasemenea să aprofundeze pe baza studiilor disponibile efectele sondajelor deopinie asupra comportamentului de vot – atât cele referitoare la schimbarea

preferinţelor cât şi cele legate de mobilizarea politică. Unele concluziidespre celebrele efecte de bandwagon şi underdog vor surprinde cititorulobişnuit doar cu literatura occidentală asupra acestui subiect

Controverse asupra sondajelor deopinie

Unul dintre subiectele extrem decontroversate din ultima perioadă, înspecial în campania electorală din toamna

anului 2000, a fost legat de posibilitateade a influenţa opţiunea alegătorilor pentru prezidenţiale şi parlamentare prin publicarea rezultatelor unor sondaje deopinie. Acelaşi subiect în dezbatere îlregăsim în campania electorală pentrualegerile locale (în special alegerile pentru Bucureşti) din luna iunie aaceluiaşi an. Discuţia porneşte de la (sause extinde la) profesionalismul cu care

sunt realizate sondajele de opinie dinRomânia. Modul de citire a sondajelor de

opinie nu este o lecţie pe care toţi cei carenu sunt specialişti au fost nevoiţi să oînveţe. De aici apar numeroase confuzii,lipsă de încredere şi contestarea instituţieisondajului.

Ca specialişti, chiar dacă implicaţi

în producerea sondajelor de opinie,trebuie să ne distanţăm pentru o clipă deacest fenomen şi să îl judecăm ca şi cumne-am afla în afara lui. Sondajul de opinieeste un instrument foarte util în general pentru diverşi agenţi decizionali, care aluat o amploare deosebită în Statele Uniteale Americii în perioada postbelică.Investigaţiile bazate pe chestionare deopinie şi eşantioane reprezentative

acoperă zone foarte diverse ale societăţii: preferinţe politice, comportamentulconsumatorului, audienţă media, etc.


2/24

Dorel Abraham, Sebastian Lăzăroiu268

Destinate publicului sau pentru uz privat, rezultatele acestor studiiorientează decizii de cumpărare, vânzaresau alegere, astfel încât miza lor a devenitdin ce în ce mai importantă pentru viaţasocietăţilor moderne. În plus, însocietăţile în care funcţionează o formăde democraţie, sondajele, aşa cum searată în studiile de specialitate, ajută“pe fiecare să comunice ceva celorlalţi sau săafle ceva despre ceilalţi” (CaietMetodologic – Sondajul de Opinie:1997).Cum altfel decât pe baza unui sondaj deopinie ar putea să afle un individ desprece gândesc, ce aleg sau ce preferă semeniisăi care nu sunt nici vecini, nici rude, şicare de obicei se află la distanţe spaţialeuriaşe.

Rezultatele sondajelor sunt deciagregări statistice (sumative de obicei) aleunor opinii sau preferinţe individuale,care dau seama despre distribuţia acestoraîntr-un spaţiu delimitat sau într-un grupdecupat dintr-o populaţie mai largă.

În România nu se poate vorbidespre o tradiţie a sondajelor,manifestarea lor lipsind din spaţiul publicdupă cel de-al doilea război mondial, într-o societate totalitară, caracterizată deatomizare, retragere în grupuri primare,societate represivă în orice domeniu alcomunicării politice. După 1990, odată cuschimbarea regimului comunist totalitar,sociologia revine în atenţia publică înspecial prin sondajele de opinie.

Măsurările timide din perioada imediaturmătoare evenimentelor din decembrie,arată o profesie în curs de constituire-reconstituire, precum şi eforturi pentruimportarea unor instrumente utile,dezvoltate în spaţii culturale diferite.Progresele realizate după primii ani suntremarcabile în special în domeniuleşantionării, proiectării chestionarelor şichiar în cel al tehnicii intervievării. Ele

sunt vizibile prin performanţele realizateîn zona predicţiei şi estimărilorcomparabile cu realitatea (sondaje de

opinie pre-electorale, sondaje la urne,studii de marketing asupra vânzărilor,cotelor de piaţă, audienţei, etc.), dar şi prin numărul mare de organizaţii privatecare au ca obiect de activitate măsurareaopiniei publice (unele dintre acesteaconsacrate de-a lungul anilor).Fundamentarea deciziilor strategice prinsondajele de opinie sau alte studiisociologice mai complexe a devenitcrucială pentru mulţi dintre actoriicorporatişti care acţionează pe o piaţă dinRomânia, iar acesta este un semn de profesionalizare. Ştiinţele sociale suferăde un important dezavantaj, faţă deştiinţele exacte. Chiar dacă am consideracă instrumentele de lucru sunt la fel de perfecţionate şi rafinate în ambele ramuriale ştiinţei, performanţele din ştiinţelesociale sunt serios chestionate de însuşiobiectul de studiu. Pare un adevărat curajsă tragi concluzii despre ceea ce esteschimbător, subiectiv, extras din“realitate” prin metode care presupuninteracţiunea între două fiinţe umane.Spre deosebire de fizică sau chimie, acolounde comunicarea dintre cercetător şiobiectul de studiu este în fapt inexistentă,metodele din ştiinţele sociale absorb ocantitate impresionantă de inter-subiectivitate, pe care încearcă să osublimeze sub forma rezultatelor şiconcluziilor ştiinţifice. Aşa cum admitunii autori americani,“atât în ştiinţelenaturale, cât şi în ştiinţele sociale, există

un principiu acceptat conform căruia,atunci când măsoară ceva, cercetătorul, prin chiar operaţiunea de măsurare poate să afecteze obiectul de măsurat, atât întimpul realizării măsurătorii cât şi după. Astfel, în cele mai multe cazuri, în ştiinţă, se fac eforturi considerabile pentru aminimiza probabilitatea intervenţieicercetătorului, iar efectul este consideratatât de mic încât nu este important. Dar

un proces invers are loc în zona sondajelor de opinie, ştirilor din media şialegerilor. Prezentările sondajelor de


3/24

Sondajele de opinie şi alegerile 269

opinie în presă sunt orientate exact spre situaţia inversă aceleia de a minimizaefectele ulterioare asupra alegătorului. Aşadar, dacă cunoaşterea votuluicelorlalţi poate schimba votul unora (saucel puţin ceea ce spun că votează),atunci, publicând rezultatele sondajelormedia cresc şansele ca ceea ce s-ar puteaîntâmpla să se şi întâmple” (Lavrakas&Holley:1991, p.1).

Întrebări legitime deci: cum poţimăsura ceea ce se poate schimba odată cudezvăluirea măsurătorilor anterioare şi caefect al acestei acţiuni? Cum poţi în faptizola acest efect pervers pentru a înţelegedinamica unei lumi supusă influenţelor detot felul, în absenţa intervenţieicercetătorului? Interogaţia de esenţăepistemologică capătă dimensiuni uriaşeîntr-o dezbatere publică îndelungată înRomânia, în special în lumea politică.Lideri de partide sau alte voci autorizatedin peisajul publicistic acuză intervenţiasondajelor în competiţia electorală. Dacăsondajele modelează preferinţeleelectorale, atunci pot să apară fenomenedintre cele mai diverse şi periculoase pentru jocul democratic: unii pot încercasă manipuleze opinia publică şi opiniileindividuale falsificând rezultatelesondajelor, alţii, cu bună credinţă, prinmăsurători profesioniste şi oneste, potconsolida ierarhii sau scoruri forţândalegerea indivizilor din zona preferinţelorideologice în zona preferinţelor raţionale,

bazate pe loterii cu învinşi şi învingători.Teama de sondaje a unora a devenit dince în ce mai expresivă în ultimul anelectoral. Astfel, unii actori aflaţi încompetiţie dezvoltă strategii complexe decontracarare a efectului sondajelor asupraopiniei publice: publicarea rezultatelorunor sondaje imaginare în spaţii publicitare, negarea rezultatelorsondajelor şi răspândirea unor îndoieli

asupra profesionalismului sau buneicredinţe a celor care le realizează,difuzarea unor rezultate “reale“ ale unor

sondaje deja publicate sau în curs de publicare, ameninţarea cu reglementarea juridică a condiţiilor de realizare şi publicare a sondajelor pre-electoraleş.a.m.d. Din acest punct de vedere putemvorbi, în cazul unor partide ameninţate deneintrare în parlament sau în cazul unor jurnalişti, de o adevărată idiosincraţie faţăde sondaje în ultimele două campaniielectorale (locale şi generale). S-ar credeînsă că totul se termină odată ce alegerileau relevat distribuţia reală a preferinţelor politice. Rezultatele anunţate de BiroulElectoral Central confirmă rezultatelesondajelor de opinie sau sondajelor laurne şi jocul politic, lipsit de orice miză, pune capăt pasiunilor şi acuzaţiilor.Totuşi anumite semne de interogaţie aurămas. Dacă în realitate sondajelemodelează preferinţele alegătorilor,atunci sondajele sunt vinovate de eşeculunor partide sau candidaţi, unii dintresusţinătorii acestora din urmă continuândsă acuze, să ameninţe, să dezvăluieculisele unei “conspiraţii a sondajelor”.Dar multe acuze pornesc de lainterpretarea greşită a sondajelor deopinie.

Evaluarea rezultatelor sondajelor deopinie

Aparenta simplitate a eşantionuluişi a chestionarului a creat impresia căsondajele de opinie ar putea fi realizate deoricine şi chiar că se pot obţine, relativ

uşor, avantaje materiale dintr-o astfel deactivitate. În fapt sondajele de opinie,vorbim de cele adevărate, ascund oactivitate ştiinţifică specializată, foartelaborioasă, în care sunt implicatesociologia, statistica şi psihologia. Ele nuse compară cu sondajele de “paie” produse de unele firme apărute caciupercile în perioadele de campanieelectorală şi care dispar, de altfel, la fel de

repede. Nici nu merită să mai amintimunele instituţii de sondaje de acest gen,apărute înainte de alegerile din 1992,


4/24


1996 şi chiar 2000, despre care nu se maivorbeşte astăzi.Totuşi, atunci când astfel de firme producşi publică date de sondaj, se creeazăadesea o confuzie la nivelul publiculuinespecializat, care poate afectacredibilitatea instituţiei sondajului, peansamblu. De aceea este util să vedemcum se evaluează rezultatele unui sondajde opinie sau cum se măsoară performanţa unui institut de cercetare aopiniei publice.

La nivelul mass-media, al partidelor politice şi chiar al simţuluicomun performanţa unei firme decercetare a opiniei publice este legată, decele mai multe ori, de seriozitatearespectivului institut de sondare a opiniei publice.În general seriozitatea sau calitatea unuiinstitut este judecată de către specialişti înfuncţie de mai mulţi factori, dintre caremai importanţi sunt: gradul deindependenţă a institutului în raport cu partidele politice, agenţiile de publicitate,trusturile de presă, diferitele grupuri deinterese etc.; transparenţa în ceea ce priveşte proprietarii şi capitalul firmei,specialiştii care-l conduc; menţionarea parametrilor de bază ai sondajului;nivelul de reprezentativitate aleşantioanelor cu care lucrează; calitateaechipei de cercetători; calitatea reţelei deoperatori; modul de prelucrare şi prezentare a datelor; consistenţa internă a

datelor produse (stabilită prin analizecorelaţionale, factoriale, de regresie etc.);experienţa de cercetare în diferitedomenii ale vieţii sociale.

Pentru a deveni credibile,instituţiile de sondaje trebuie, pe de o parte, să dispună de competenţa profesională şi logistica necesare şi, pe dealtă parte, să producă rezultate valide,confirmate de realitatea socială.

Prima condiţie, aceea a competenţei, ar putea fi uşor evaluată dar nu există înRomânia o instituţie care să acorde astfel

de “acreditări”. Parţial şi în mod indirecto astfel de acreditare a fost oferită până în prezent de juriul Fundaţiei pentru osocietate deschisă cu ocazia realizăriiBarometrelor de opinie publică. Îndecembrie 2000 Asociaţia Română deSociologie a hotărât crearea unui Forummetodologic pentru evaluarea cercetărilorde opinie publică. În februarie 2001 s-acreat Asociaţia Institutelor de Cercetare aOpiniei Publice şi Marketing – SORMA.Este un început.

A doua condiţie şi singura carecontează, se pare, pentru opinia publică:confirmarea sau infirmarea de cătrerealitate a sondajelor de opinie estecrucială pentru instituţiile de profil caredoresc o recunoaştere socială.O astfel devalidare este pentru institutele de sondajeo probă similară testului cu care seconfruntă realizarea clădirilor înalte încaz de cutremur. Dacă la un seism puternic clădirile se prăbuşesc este clar căele au fost realizate fără respectareanormelor antiseismice de proiectare şiexecuţie. Un astfel de test îl reprezintă pentru instituţiile de sondajealegerilelocale sau generale. Din acest punct devedere se poate spune că cine nu a prevăzut niciodată corect rezultatelealegerilor prin sondaje preelectorale nu atrecut proba de foc şi nu se poate impune pe piaţa sondajelor de opinie publică.

Desigur că se poate întâmpla caun institut să greşească anumite estimări

la un moment dat. Şi avioanele mai cad,nu? Totuşi ele trebuie să zboare. Suntcunoscute diverse astfel de situaţii cu cares-au confruntat , în anumite momente,institute de renume din Franţa, Anglia şichiar SUA.

Realitatea de opinie este, dupăcum se ştie, complexă, simpatetică şiuneori foarte schimbătoare. Greşelile de predicţie trebuie să fie însă explicabile.

Prin urmare, cum ne dăm seamadacă un institut a produs date de sondajcorecte, credibile, valide, în ceea ce


5/24


priveşte opţiunile politice? La primaimpresie, foarte simplu: se comparărezultatele sondajului cu rezultatelealegerilor şi se vede dacă diferenţa seîncadrează în marja de eroare. În realitatelucrurile nu stau chiar aşa. Sunt câtevaelemente sau condiţii de care se ţineseama în evaluarea rezultatelor unuisondaj de opinie (dincolo de analizelespecialiştilor privind consistenţa internă adatelor, explicarea tendinţelor, analizacomparativă a datelor de sondaj produsede mai multe institute etc.) şi ele se referăla marja de eroare, sondajul ales pentrucomparare şi tendinţele evidenţiate de sondaje, predicţia pe baza sondajelor şicriteriile sau indicatorii utilizaţi pentrucompararea rezultatelor sondajelor cucele ale alegerilor. În fapt acestorexigenţe metodologice de citire a datelorli se acordă puţină importanţă chiar înmanualele de metodologie, ele fiindsubînţelese sau considerându-se că suntcunoscute de toată lumea. Din păcatelucrurile nu stau aşa şi se întâlnesc situaţiicând chiar unii sociologi judecă datele desondaj după criterii arbitrare. Esteadevărat că aşa cum se recunoaşte înliteratura de specialitate “regulileinterpretării sunt mai greu cuantificabile… ceea ce nu înseamnă câtuşi de puţin căea poate fi făcută oricum şi de cătreoricine”. De aceea suntem de acord cuautorii Caietului metodologic nr.1“Sondajul de opinie” că, mare parte a

neînţelegerilor şi chiar deformărilorgenerate de sondajele de opinie apar laacest nivel, ca rezultat al unei ineficientediscuţii cu datele . Or semnificaţia procentelor unui sondaj de opinie nu serezumă niciodată laevidenţa lor primară,de date considerate în sine, izolat. (Coord:A. Bulai, V. Mihăilescu, 1997).

Marja maximă de eroare

Sondajele electorale măsoarăstarea de spirit a electoratului la unmoment dat cu o anumită marjă de eroare

şi cu o anumită probabilitate sau nivel deîncredere. De regulă se acceptă o marjăde eroare maximă de± 3% la un nivel deîncredere de 95%. Aceasta înseamnă că în95 de sondaje dintr-o 100 rezultatele laîntrebări s-ar încadra, în momentulefectuării sondajului, în abateri mai micide ± 3% faţă de ceea ce ar răspunde, înacelaşi moment întreaga populaţie. Încinci sondaje din cele 100 rezultatele vorfi aleatoare, neputându-se garanta o marjăde eroare. Aceasta explică, în primulrând, de ce între sondaje efectuate deinstitute diferite, în aceeaşi perioadă detimp şi cu respectarea aceloraşi exigenţe

metodologice s-au produs rezultatediferite, care au fost invocate critic în presă, de unii jurnalişti, până la nivelulunui procent cu care ar creşte sau arscădea opţiunile de vot pentru un partidsau altul, de la un institut la altul. În faptmăsurătorile prin sondaj au o eroaretolerată care ar fi permis, cu o probabilitate de 95%, diferenţe de până la6% între procentele sondajelor realizate

în aceeaşi perioadă de două institute, presupunând că un institut a obţinutabateri într-o direcţie şi altul în direcţiaopusă. În practică diferenţele dintresondajele publicate de institutele cu preocupări sistematice în domeniu au fostmult mai mici, uneori datele fiindsimilare, din moment ce diferenţele nudepăşeau 3 puncte procentuale.

Ultimul sondaj preelectoral şitendinţeleExistă o regulă în citirea

sondajelor preelectorale. Ele prefigureazăcomportamentul de vot efectiv doar catendinţă care uneşte diferite momente, cadinamică a opiniilor care oscilează înfuncţie de o serie de factori. În ceea ce priveşte tendinţele se pot observa unele“legităţi empirice” conform cărora opinia

publică cunoaşte fluctuaţii mai numeroaseîn perioada campaniei electorale decât înalte etape premergătoare şi că ea se


6/24


schimbă mai uşor în raport cu personalităţile sau candidaţii decât faţă de partidele politice (unde opinia publicăeste mai stabilă). De asemenea, seobservă că există adesea o corelaţie pozitivă între evoluţia opţiunilor pentrucandidatul unui partid la preşedinţie şiintenţiile de vot pentru partidul pe careacesta îl reprezintă, indiferent dacă partidul este o locomotivă pentru candidatsau candidatul este cel care “trage” partidul după sine. În ceea ce priveştesondajul care este considerat “dătător deseamă” pentru rezultatele alegerilor, adicăeste luat în seamă pentru prefigurarearezultatelor finale, acesta trebuie să fiecât mai apropiat de data alegerilor . Seştie că “the poll that polls last polls best”(sondajul care se realizează ultimulmăsoară cel mai bine)(Chelcea:2000). Deregulă, când intenţiile de vot sunt relativstabile sunt şanse mai mari ca datele desondaj să reflecte ca atare rezultatelealegerilor, evident în marja de eroare şi cu probabilitatea stabilite. Când asistăm laschimbări explozive în opinia publică,mai exact la creşteri sau descreşterispectaculoase în intenţiile de vot faţă deanumiţi candidaţi sau partide atunciobligatoriu trebuie luate în seamă, în prefigurarea rezultatelor alegerilor,tendinţele în opţiunile de vot, mai ales dinultima perioadă. De fapt, de regulă, astfelde schimbări spectaculoase apar în timpulcampaniei electorale când anumiţi

candidaţi se remarcă şi se impun, într-unfel sau altul, pozitiv sau negativ. Totuşischimbări spectaculoase în opinia publicăapar şi în alte perioade, în cazul unorscandaluri politice intens mediatizate, aretragerii sau intrării în cursă a unorcandidaţi foarte cunoscuţi, etc., aşa cums-a întâmplat în perioada crizei politice provocate de intenţia PD de a se retragede la guvernare, a mineriadelor din

octombrie 1998 – ianuarie 1999, aretragerii din cursa prezidenţială acandidatului Emil Constantinescu.

Dacă avem în vedere astfel deexigenţe, recunoscute de altfel în lumeaspecialiştilor şi mass-mediei, vomobserva uşor cât de greşite sau răuintenţionate sunt acele “evaluări” careapar uneori în presă, este adevărat foarterar şi numai în cazul a 2-3 jurnalişti,atunci când se compară sondaje preelectorale efectuate în perioade diferitede timp, adesea nu din imediatavecinătate a alegerilor, sau chiar procentedin diferite sondaje efectuate de diferiteinstitute (inclusiv de uneleneprofesioniste) cu multe zile sausăptămâni înaintea alegerilor, curezultatele alegerilor. Aceasta ca să numai vorbim de asimilareatale-quale arezultatelor de la alegerile locale cusondajele preelectorale pentru alegerile parlamentare, deşi cele două tipuri dedate nu sunt comparabile(Teodorescu:2000).

Desigur că este uşor ca, pornind dela astfel de raţionamente şi date,institutele de sondaje, chiar şi cele care produc rezultate valide, să fie acuzate de“manipulări grosolane” etc., sau chiar săfie date în judecată.

Prevederea rezultatelor finale alealegerilor

Oricât ar părea de curios pentruunii nespecialişti, sondajele electorale nu sunt predicţii. Deşi acest lucru estemenţionat adesea de către realizatorii

sondajelor publicate (sub forma luării înconsiderare a ponderii nehotărâţilor,distanţei în timp până la alegeri etc.),datele de sondaj se consideră predicţii şise compară, ca atare, cu rezultatele finaleale alegerilor. Or, sondajele de opinie audoar un rol de termometru, defotografiere a situaţiei la un moment dat .Şi aceasta cu o marjă de eroare acceptatăşi la un anumit nivel de probabilitate.

Aşadar, ele nu sunt prognoze propriu-zise. Pentru predicţie este nevoie deanumite ipoteze şi ponderări care se


7/24


efectuează în funcţie de acestea (prezenţa presupusă la vot, structura electoratuluicare se va prezenta la vot etc.) precum şide unele tendinţe rezultate din sondajele preelectorale (inclusiv din tracking poll-urile care se fac zilnic înaintea alegerilorfinale).

De exemplu: Anumite dezechilibrede eşantion sunt corectate atunci cândapar. Trebuie luaţi în calcul doar cei carevor participa la vot cu o probabilitatemare (şi acest fapt nu poate fi stabilit doar pe baza declaraţiilor subiectului), care,aşa cum arată analizele, sunt mai mulţi bărbaţi (deşi în populaţia cu drept de votfemeile predomină), şi mai puţin populaţie vârstnică. Aşadar un eşantion pentru predicţie trebuie ponderat dupărata participării la vot estimată, dupătendinţele din perioada imediatanterioară, după caracteristicile aşteptateale populaţiei care participă la vot. Toateaceste elemente furnizează modele predictive destul de robuste. Prin urmare predicţia are la bază un scenariu bazat peun model logico-matematic care ţineseama de variabila timp.Anumite predicţii efectuate în perioada preelectorală estimau pe baza tendinţelorşi ponderărilor de rigoare obţinerea acirca 27% din opţiunile electoratului decătre candidatul C.V. Tudor, în primul turşi de circa 20% din opţiuni de către PRM, partidul său, corelată cu scădereasemnificativă a lui Ion Iliescu şi a PDSR

la 40%.Din păcate ele nu au fost date publicităţii.

Criterii de citire comparativă arezultatelor sondajelor şi alegerilor

Atunci când se compară rezultateleultimului sondaj din perioada premergătoare alegerilor, ca şi cele alesondajelor la urne, cu datele finale ale

urnelor, se utilizează de regulă treiindicatori:ierarhia (ordinea) propusă desondaje în raport cu cea din rezultatele

finale; abaterea medie, în puncte procentuale şi abaterea maximă între procentele de sondaj şi rezultatele, în procente, ale alegerilor. Abaterea maximăeste corelată de obicei cu tendinţele dinsondajele preelectorale. Adesea esteacceptată o eroare maximă care depăşeşte± 3% dacă ea intervine în cazul în care seconstată o tendinţă de creştere sau declinspectaculoasă a unui candidat sau partid,ceea ce presupune că această dinamică arfi continuat până în ziua alegerilor şi nu amai putut fi prinsă în sondajele dinultimele zile. Desigur că ea putea fi luatăîn calcul prin predicţie. Aşa s-a întâmplatîn ultimele săptămâni ale campanieielectorale şi mai ales în ultimele zile aleacesteia, când aveau loc întâlniriletelevizate în direct dintre candidaţi.Candidatul C.V.Tudor a avut o evoluţieascendentă şi accelerată în opţiunile devot , în special prin convingereaelectoratului nehotărât, dar şi prin preluarea unei părţi din votul negativ laadresa guvernării care se îndrepta până

atunci preponderent spre Ion Iliescu şiPDSR.Aplicând astfel de criterii putem

observa că, având două excepţii notabile,rezultatele finale ale alegerilor parlamentare şi ale primului tur alalegerilor prezidenţiale (pentru turul IIdistanţa dintre candidaţi era atât de mareîncât oricine putea să prevadăcâştigătorul) arată că anumite institute s-

au încadrat practic în marja de eroare aultimului sondaj publicat(Abraham:2001) . Cele două excepţii suntcandidatul C.V.Tudor şi PNL. C.V.Tudora fost dat ca fiind calificat în turul II doarcu procente în jur de 20%, dar pe o liniecrescătoare spectaculoasă (de la 11 la21% de exemplu, în sondajele CURS dina doua parte a lui octombrie până la 22noiembrie).

PNL a fost cotat cu procente între 10-13% în majoritatea sondajelor şi chiar în jur de 10% în exit-poll -uri dar,


8/24


performanţa sa reală de 7,25% a fostafectată de confuzia semnelor saleelectorale cu cele ale PNL-C, partid care,în mod surprinzător, a câştigat circa 1,4%din sufragii şi , în unele judeţe, unde eraînaintea PNL pe buletinele de vot, a ajunssă obţină peste 4% din voturi.

Cel mai sugestiv exemplu privindmodul cum pot fi citite datele de sondaj înfuncţie de cei trei indicatori amintiţi,reiese din tabelul următor în care sunt

prezentate comparativ rezultatelesondajelor la urne publicate la ora 21.00în ziua de 26 noiembrie 2000, cu cele alealegerilor (BEC). Indicatorul ierarhie la partide suportă unele mici diferenţe(dincolo de locul PNL) în cazul INSOMRşi IMAS dar abaterile se încadrează înmarja de eroare şi, oricum, partidele aufost ordonate corect în rezultatele finale publicate mai târziu, în aceeaşi seară.

Rezultatele sondajelor la urne publicate la ora 21:00 în ziua de 26 noiembrie 2000

Camera Deputaţilor INSOMAR abatere CURS/CSOP abatere IMAS abatere BEC final

PDSR 38.4 1.79 38.8 2.19 40.5 3.89 36.61PRM 22.8 3.32 22.2 2.72 22 2.52 19.48PNL* 10.5 3.61 9.6 2.71 10.2 3.31 6.89UDMR 6.8 0 6.7 0.1 7.6 0.8 6.8CDR 6.5 1.46 6.3 1.26 5.6 0.56 5.04

PD 6.4 0.63 7.6 0.57 6.6 0.43 7.03ApR 3.5 0.57 4.3 0.23 3.8 0.27 4.07Ierarhie corecta1 corecta corecta1 Abatere medie 1.63 1.40 1.68Abatere maxima 3.61 2.72 3.89Senat INSOMAR abatere CURS/CSOP Abatere IMAS Abatere BEC final PDSR 36.8 0.29 39.2 2.11 40.5 3.41 37.09PRM 22.9 1.89 22.5 1.49 22.1 1.09 21.01PNL* 10.7 3.22 9.6 2.12 10.1 2.62 7.48UDMR 6.7 0.2 6.7 0.2 7.5 0.6 6.9CDR 6.6 1.01 6.4 0.81 5.8 0.21 5.59PD 6.9 0.68 7.6 0.02 6.7 0.88 7.58ApR 3.7 0.57 4 0.27 4.1 0.17 4.27Ierarhie corecta1 corecta corecta1 Abatere medie 1.12 1.00 1.28Abatere maxima 3.22 2.12 3.41 Preşedinte INSOMAR abatere CURS/CSOP abatere IMAS abatere BEC final Ion Iliescu 36.5 0.15 36.9 0.55 37.9 1.55 36.35

1 Chiar daca ordinea unor partide sau candidati a fost diferita - ceea ce a facut ca ierarhia sa nu fie exacta in cazulINSOMAR pentru Camera Deputatilor, care nu a indicat ordinea exacta pentru PD, UDMR si CDR sau in cazulIMAS pentru locul UDMR la Senat si Camera Deputatilor - procentele se inscriu in marja de eroare a sondajuluirespectiv.


9/24


CV Tudor 27.5 0.84 27.3 1.04 27.3 1.04 28.34Th. Stolojan 13.4 1.62 13 1.22 12 0.22 11.78M.Isărescu 10.7 1.16 10.5 0.96 10 0.46 9.54G.Frunda 5.8 0.42 5.7 0.52 6.5 0.28 6.22P.Roman 2.6 0.39 2.7 0.29 2.2 0.79 2.99

T.Meleşcanu 2 0.09 1.9 0.01 1.8 0.11 1.91Ierarhie corecta corecta corectaAbatere medie 0.67 0.66 0.64Abatere maxima 1.62 1.22 1.55

Sursa: TVR1, ProTV, Antena1* Rezultatul obţinut de PNL a fost afectat de confuzia semnelor electorale ale PNL si PNL-Câmpeanu (voturi exprimate pentru PNL-Câmpeanu si voturi anulate din cauza stampilării

ambelor partide pe buletinul de vot) Influenţa sondajelor de opinie asupraopiniei publice

Toată această dezbatere se bazeazăîn fond pe o singură presupoziţie, şianume că:există o influenţă a sondajelorde opinie asupra preferinţelor finale alecelor care trebuie să aleagă. Este oipoteză importantă care merită a fi testată:influenţează sondajele de opinie opţiunileindividuale sau opinia publică? Dacă da,cât de mare este această influenţă?

Testarea ipotezei presupune realizareaunui studiu ştiinţific care să specificecondiţiile în care se produce acest tip deinfluenţă. Un asemenea studiu, rigurosrealizat pe această temă, nu există înRomânia după 1990. Există însă studiirealizate în alte ţări, dedicate testăriiacestei ipoteze şi realizate după un designexperimental elaborat (vezi

Lavrakas&Holley:1991, Mehrabian,1998) . Concluziile acestora pun înevidenţă efectele de “bandwagon” şi“underdog”, precum şi categoriileafectate de aceste influenţe. Apare totuşiun risc important în extrapolarea unorrezultate dintr-un spaţiu cultural în altul,cu atât mai mult cu cât deosebirile întermeni de consum media, acoperiremedia şi chiar diferenţele de sistemeelectorale sau alte varietăţi instituţionale

nu pot fi contestate. De aceea am încercato evaluare proprie a influenţei sondajelorde opinie asupra opţiunilor de vot înRomânia. Astfel, în cele ce urmează, vomutiliza date, oarecum disparate, fără aavea pretenţia unei demonstraţii proiectate riguros şi a unor constatăridefinitive, dar folosind analize relevante pentru fenomenul studiat.

Cine sunt cei cărora le pasă desondaje?

Aşadar, pentru a discuta despreinfluenţa sondajelor, trebuie sărăspundem mai întâi la această întrebareşi la alte întrebări precum: cine sunt ceicărora le pasă de sondaje? Datele dinTabelul 1 arată că aproximativ 56% din

populaţia adultă a raportat în octombrie2000 că urmăreşte sondajele de opinie.Deci ceva mai mult de jumătate din

* * *electorat cunoaşte ceva despre sondajelede opinie. Cei care declară că urmărescsondajele sunt preponderent bărbaţi, persoane de vârstă medie, care auterminat cel puţin şcoala profesională (darcu diferenţe uriaşe între acest nivel deeducaţie şi nivelul studiilor superioare –90% dintre aceştia declară că urmărescsondajele de opinie) şi care locuiesc în

oraşe mari şi medii (peste 30.000 delocuitori). De fapt este profilul aproapeclasic al persoanelor care de obicei se


10/24


informează în campaniile electorale şi auun interes ridicat pentru evenimentele dinviaţa politică. În orice caz, dacă există oinfluenţă a sondajelor de opinie asupra

alegătorilor, aceasta ar trebui limitată,teoretic, la cei care declară că urmărescsondajele de opinie.

Tabelul 1: Profilul celor care urmăresc rezultatele sondajelor de opinie -Procente pe linie-

Dvs. urmăriţi de obicei rezultatele sondajelor de opinie difuzate in ziare, radiosau tv?

Da NuSex Bărbat 61,6 37,4

Femeie 50,2 47,4Ultima şcoalăabsolvită

Şcoală primară 19,3 77,6

Şcoală generală 43,2 53,8Treapta I de liceu 43,2 55,6Şcoală profesională după şcoalagenerală

67,9 30,6

Şc. profesională după treapta Ide liceu

64,0 34,9

Liceul 67,7 31,7Scoala de maiştri 81,3 15,6Scoala post-liceală 70,8 29,2Facultate/colegiu 90,9 9,1

Vârsta 18-30 ani 54,3 43,931-55 ani 63,9 35,056 ani şi peste 45,9 51,6

Tip de localitate sub 30 44,6 54,530-100 69,1 29,3100-200 64,6 35,4 peste 200 66,4 32,5comună 46,0 51,4

Total 55,8 42,5Sursă: Sondaj CURS, Octombrie 2000

De asemenea, dat fiind că există oconcentrare a celor care urmărescsondajele de opinie în anumite zonesocio-demografice, este de presupus căinfluenţa are o probabilitate mai mare săse manifeste în cazul bărbaţilor, persoanelor de vârstă medie, persoanelorcu nivel relativ ridicat de instrucţie,locuind preponderent în mediul urban.Celelalte categorii, mai puţin expuse au,natural, o probabilitate mai mică de a fiinfluenţate. Dintre cei care urmăresc

sondajele de opinie doar 38,5% declară căţin cont de aceste sondaje în foarte maremăsură şi mare măsură când decid cu cinesă voteze. Din totalul alegătorilor, acest segment reprezintă aproximativ 21%. Sigur că aici intrăm în zona sensibilă adezirabilităţii: unii pot fi influenţaţi desondaje fără să conştientizeze acest lucrusau alţii pot ţine cont de sondaje, darîncearcă să ascundă anchetatoruluiaceasta. Putem presupune deci că procentul este ceva mai mare de 21%. A


11/24


ţine seama de rezultatele sondajelor nuînseamnă însă că electoratul votează cuînvingătorii sau învinşii din sondaje. Dealtfel, doar circa 5% din electoratapreciază că ţine seama de rezultatelesondajelor în foarte mare măsură..

Probabil aceştia sunt efectiv influenţaţi,adică îşi adaptează votul în funcţie derezultatele sondajelor pe care le urmăresc.

Tabelul 2: Profilul celor care ţin cont de rezultatele sondajelor de opinie-procente pe linie din totalul celor care urmăresc sondajele-

Dar dvs. personal, în ce măsură ţineţi cont deaceste rezultate?

În f.mică

măsură/deloc

În micămăsură

În maremăsură

În f.mare

măsură

Sex Bărbat 23,2 34,6 33,5 8,1Femeie 30,7 32,9 27,2 7,6

Ultima şcoalăabsolvită

Şcoală primară 35,1 27,0 27,0 8,1

Şcoală generală 22,8 30,7 29,7 13,9Treapta I de liceu 34,3 34,3 20,0 11,4Şcoală profesională dupăşcoala generală

16,5 34,1 35,2 14,3

Şc. profesionalădupă treapta I deliceu

20,0 40,0 34,5 5,5

Liceul 30,7 31,7 32,7 3,9Scoala de maiştri 19,2 30,8 38,5 7,7Scoala post-liceală

28,3 32,6 34,8 4,3

Facultate/colegiu 31,1 42,2 21,1 5,6Vârsta 18-30 ani 24,8 38,2 31,2 5,1

31-55 ani 27,0 35,9 26,7 9,356 ani şi peste 27,7 26,1 37,5 7,6

Tip de localitate sub 30 32,0 34,0 26,0 8,030-100 23,1 39,2 23,8 10,8100-200 15,6 48,4 28,1 7,8 peste 200 38,1 28,4 27,3 5,2Comună 21,4 31,5 38,3 8,5

TOTAL 26,7 33,8 30,6 7,9Sursă: Sondaj CURS, Octombrie 2000

Interesant este profilul contrastantîn această nouă situaţie când este vorbade cei care declară că ţin cont de sondaje

şi nu doar că le urmăresc. Astfel, deşisondajele sunt urmărite preponderent de

cei mai educaţi, influenţa se manifestăîn foarte mare măsură mai mult în cazul


12/24


celor cu educaţie scăzută care urmărescsondajele, persoanelor cu vârstă mediesau celor care trăiesc în oraşe medii (30-100.000 locuitori). Contrastul se păstrează şi atunci când considerăminfluenţa doarîn mare măsură(penultimacoloană a tabelului 2). Cei influenţaţi nusunt neapărat cei cu studii superioare(conform declaraţiilor), care urmărescsondajele cel mai mult, dar sunt în oricecaz persoane cu un nivel de instrucţie peste mediu. Situaţia, aparent paradoxală,se menţine şi în raport cu vârsta.

Deşi urmăresc sondajele în maimică măsură decât persoanele cu vârstămedie, cei cu vârste de peste 55 de anideclară în mai mare măsură că ţin cont desondajele de opinie în decizia de vot.Acelaşi contrast apare şi dacă ne referimla mediul de rezidenţă (urban-rural), maiales în cazul locuitorilor adulţi de vârstă30-50 ani din rural. Deşi aceştia sunt mai

puţin expuşi sondajelor de opinie, sedeclară mai influenţaţi decât cei din urbande rezultatele lor.Aşadar presupoziţiile făcute iniţial sedovedesc a fi false. Prima legitateempirică este că: probabilitatea de a fiinfluenţat de sondajele de opinie nu este

dependentă atât de expunerea la sondajecât mai ales de particularităţile (nivel deeducaţie, în primul rând) grupurilor sociale la care ajunge această informaţie. Spre exemplu dacă eşti rezident rural şiacolo sondajele de opinie sunt mai puţinurmărite (foarte probabil datorităincidenţei scăzute a mijloacelor dedifuzare electronică sau scrisă), atunci aişansă mai mare de a fi influenţat derezultatele acestor sondaje încomportamentul de vot. Poate căexplicaţia ar putea fi legată de modul defolosire a unei informaţii rare.2 Cusiguranţă o asemenea explicaţie esteinsuficientă. Datele sugerează maidegrabă că educaţia este factorul cel maiimportant în acest model. Ştim că cei maiîn vârstă din România au în medie ungrad de educaţie mai scăzut decât ceitineri (din cauza rupturii în procesul demodernizare din perioada post-belică) şi

de asemenea că rezidenţii în mediul ruralau un grad mai scăzut de educaţie decâtcei din mediul urban.

2 Bunurile sau informaţiile rare pentru un anumitspaţiu au o influenţă mai mare asupra indivizilor carele deţin pentru simplul motiv că alţii nu le posedă.

Figura 1. Relaţia dintre educaţie şi influenţa sondajelor


13/24


De ce educaţia joacă un rol atât deimportant în această ecuaţie? O explicaţiela nivel intuitiv ar sugera că este vorba decriteriile de alegere. Probabil că cei maieducaţi (cu studii superioare) sunt cevamai sofisticaţi în alegerile de orice tip şifolosesc informaţii multiple pentru a opta pentru un partid/candidat sau altul.Preferinţe ideologice sau confruntări deagende pot juca chiar un rol maiimportant decât şansele unui partid de aforma guvernul. Dorinţa de a fireprezentaţi în opţiunea lor poate fi maiintensă în cazul celor cu studii superioare.În schimb cei mai puţin informaţi, cunivel de instrucţie mai scăzut, opereazăcu criterii mai sărace în alegerea pe care ofac, iar modul de identificare cu un partidsau candidat poate avea o mai mareîncărcătură de oportunism în lipsa altorcriterii de alegere (seamănă mai mult cuun pariu). În orice caz o concluzieimportantă pe care o putem trage pe bazaacestor consideraţii este cătrebuie să fii suficient de educat pentru a urmări sondajele de opinie (este vorba deaccesul la informaţie), dar nu destul deeducat pentru a ţine cont de rezultatelelor (este vorba de varietatea criteriilor dealegere). Desigur că formarea şideterminarea comportamentului de vot prin sondaje este funcţie şi de alţi factori,cum ar fi: existenţa unei opţiuni politiceclare, disponibilitatea psihologică de aadopta un comportament de conformare

(“a merge cu câştigătorul”), de intereseindividuale, de grup, etc.

Cum ar arăta o lume fără sondaje?3

Datele de sondaj ne permit săsimulăm trei scenarii. Să presupunem cătrăim într-o lume în care nu este

3 Acest subcapitol încearcă să răspundă dorinţelorascunse ale unor oameni politici sau jurnalişti care pe parcursul campaniei electorale din toamna anului 2000şi-ar fi dorit să trăiească într-o asemenea lume

cunoscută tehnica sondării opiniei publice(să ne imaginăm că suntem mai tineri cuun secol, de exemplu). Restul condiţiilorse menţin: există competiţie electorală,există partide, mijloace de propagandă,există mass-media, dar nimeni nu ştierezultatul votului decât după ce se numărăvoturile şi nici nu are nici o idee, bazată pe date de opinie, despre care ar putea fiierarhia partidelor şi deci nici scorurile de popularitate ale acestora. Care ar fi fost înaceste condiţii cea mai probabilădistribuţie a voturilor pentru alegerile parlamentare şi prezidenţiale?

Să construim încă un scenariu, lacapătul celălalt al continuumului: o lumeîn care alegătorii ţin cont de rezultatelesondajelor şi pariază pe un candidat saualtul în funcţie de rezultatele publicate în presă. Nu presupunem neapărat că nuexistă şi alte criterii de alegere, ci doar căîn calculul fiecărui votant intră şi aceastăcomponentă: şansele partidelor estimatede sondaje. Care ar fi fost în aceastăsituaţie distribuţia voturilor pentru principalele partide şi candidaţi? Evidental treilea scenariu, cu care le vomcompara, pe rând, pe celelalte două, estelumea reală. Scenariul este descris dedatele prezentate mai sus: unii alegătoriurmăresc sondajele (56%), şi, o partechiar ţine seama de ele (5% în foarte maremăsură).Considerăm că se poate răspunde laaceste întrebări prin analiza datelor unui

sondaj pre-electoral. Momentul ales esteînceputul campaniei electorale, deci seexclude rolul important al acesteia.


14/24


Tabelul 3:Scenarii de vot în cazul în care votanţii nu urmăresc sondajele sau în cazulîn care le urmăresc şi ţi

n cont de ele în decizia de vot4 -procente preşedinte-

lume fărăsondaje

lumea pariorilor*

lumeareala

Teodor Meleşcanu 4,2 3,4 3,7Mugur Isărescu 9,5 14,3 15,2Ion Iliescu 59,8 46,8 47,5C.V.Tudor 9,5 10,5 11,4 Nicolae Cerveni 0,0 0,0 0,1Theodor Stolojan 8,2 16,0 13,0

Marian Munteanu 0 1,3 0,4Petre Roman 5,2 4,6 3,8Gyorgy Frunda 3,6 3,0 4,0Total 100 100,0 100,0 Nu ştiu, nu sunthotărât

24,7 15,7 17,2

Nu votează 15,9 4,0 6,6 Nu răspund 1,0 1,3 2,7

Sursa: Sondaj CURS, Octombrie 2000* “lumea pariorilor” este o etichetă care desemnează o lume dezideologizată, în care

alegerile politice se desfăşoară ca la o cursă de cai. Fiecare vrea să parieze în funcţie deanumite predicţii sau estimări anterioare.

4 Procentele din coloana “lumea reală” sunt de fapt estimările pentru acea perioadă de debut a campanieielectorale. Aşa cum se ştie dinamica ulterioară, generată de campania electorală, a schimbat destul de multdistribuţia reală a voturilor

Observăm în tabelul 3 că îngeneral nu există diferenţe mari între olume în care toţi ţin cont de sondaje faţăde lumea reală (în care aşa cum am văzut21% din electori declară că ţin cont desondaje în decizia de vot). Cu excepţia luiTheodor Stolojan, care probabil ar fi

obţinut ceva mai mult într-o lume în caretoată lumea pariază pe sondaje.Diferenţele sunt însă semnificative între primul scenariu (în care oamenii nuurmăresc sondajele) şi lumea reală.

În acest caz Ion Iliescu ar fiobţinut probabil 10-12 puncte procentuale

în plus faţă de cât ar fi avut în realitate,iar Mugur Isărescu şi Theodor Stolojancu 5-6% mai puţin decât ar fi obţinut înmod real. Candidaţi mai puţin cunoscuţi,de genul Nicolae Cerveni sau MarianMunteanu (pe atunci încă în cursă) nu arfi obţinut probabil decât simpatiile

rudelor şi prietenilor. Numărul celor nehotărâţi sau alcelor care nu merg la vot ar fi fostsemnificativ mai mare într-o lume fărăsondaje decât în lumea reală.


15/24


Tabelul 4: Scenarii de vot în cazul încare votanţii nu urmăresc sondajele sau încazul în care le urmăresc şi ţin cont de eleîn decizia de vot5

-procente partide-lumea fărăsondaje

lumea pariorilor

lumeareala

ApR 3,8 5,3 5,5AN(Alianţa Naţională)

0,3 0,4 0,7

CDR2000

6,0 7,8 7,4

PNL 8,5 15,9 10,6PDSR 62,3 49,0 51,6

UDMR 6,3 3,7 5,8PD 4,1 7,8 6,3PRM 8,5 10,2 11,2Total 100,0 100,0 100,0Sursa: Sondaj CURS, Octombrie 2000

Aceleaşi concluzii pot fi extrasedin citirea tabelului 4 pentru partide. Aiciîntr-adevăr, la începutul campanieielectorale, PNL ar fi obţinut cel mai bun

scor într-o lume dominată de actoriraţionali, influenţabili, oportunişti, careţin cont de sondaje. PDSR ar fi obţinut cu10-12% mai mult decât în realitate. ApRar fi obţinut probabil ceva mai puţin decâtîn realitate într-o lume fără sondaje.6 Chiar şi PD ar fi fost avantajat de osituaţie în care toată lumea alege în

5 vezi nota precedentă6 Vom reveni asupra acestui subiect, deoarece ApR,aflat în declin evident după alegerile locale, a contestat pe parcursul întregii campaniii electorale rezultatelesondajelor de opinie publicate în presă de institute cu preocupări sistematice în domeniu. Scorul cu care eracreditat îl situa la limita pragului parlamentar. LideriiApR au construit cele mai imaginative scenarii decontracarare a efectelor sondajelor (aşa cum erau postulate de propria intuiţie), au acuzat toateinstitutele de sondaje de rea credinţă, manipulare,subordonare faţă de interese politice, etc. În final ApRnu a obţinut scorul necesar accederii în Parlament, dardatele de mai sus şi cele care urmează sugerează căsondajele, dacă ar fi fost mai cunoscute, ar fi putut sămărească şansele sale de a obţine un scor superiorcelui de 5%.

funcţie de rezultatele sondajelor faţă de olume în care nu există sondaje.Aşadar, putem spulbera pe baza acestorscenarii un mit vehiculat cu multădezinvoltură de unii jurnalişti sau oameni politici, şi anume acela că ”uriaşulPDSR” a fost de fapt creaţia sondajelorde opinie. Orientaţi excesiv spre credinţaîn efectul de “bandwagon” (tendinţaoamenilor de a sări pe platformavagonului sau de a vota cu câştigătorul),efect pentru care nu există nici o probăştiinţifică în România, cei mai mulţi auapreciat că, odată prezentat cu scorurifoarte mari în media conform sondajelorde opinie, PDSR îşi va consolida poziţia,dacă nu cumva va mai creşte, prin votuloportunist de tip bandwagon.Complexitatea relaţiilor dintre influenţasondajelor şi caracteristicile alegătoruluiinfirmă categoric această ipoteză şi,dimpotrivă chiar, confirmă aserţiuneainversă: publicarea rezultatelor sondajelor de opinie a diminuat scorul pecare PDSR putea să îl obţină în absenţaacestor sondaje. Această din urmăafirmaţie nu neagă în nici un fel existenţaefectului de “bandwagon”, ci doarformulează ipoteza conform căreia chiardacă a existat un asemenea efect, alţifactori l-au contrabalansat serios.Aşa cum se ştie alegătorul clasic al PDSRface parte din categoria vârstelorînaintate, mediul rural şi nivel deinstrucţie scăzut. Or, am văzut mai sus că

asemenea categorii au o expunere scăzutăla sondajele de opinie. În mod firesc, olumea fără sondaje ar fi o lume în care amavea acest tip de alegător, orientat desigurspre o soluţie politică de stânga, aşa cuma fost PDSR. În plus, sondajele de opiniemai au simplul avantaj pentru odemocraţie de a arăta că mai există şi alţicandidaţi sau partide în cursă, cu şanse dereprezentare, ceea ce dezavantajează

partidele cu vizibilitate mare în teritoriu,cu reţele puternice construite şi cu maimulţi militanţi în organizaţii. Aşa cum se


16/24


arată în studiile bazate pe analiza datelorBarometrului de Opinie Publică,“contactul direct măreşte substanţialeficienţa persuasiunii. Persoanele cu unnivel de instrucţie scăzut sunt şi cele mai puţin informate şi cu un interes mai slab faţă de viaţa politică. Aceste persoane pot fi găsite mai ales în mediul rural. Iată dece aici opţiunea pentru partidele marieste mai frecventă. Partidele mari sunt şicele mai cunoscute, mai puternicmediatizate, datorită angajării frecventeîn dispute publice. Acestea tind să seorganizeze mai bine în teritoriu, şi , esteadevărat, dispun de mai mulţi sponsoridatorită poziţiei privilegiate pe care o auîn ierarhiile reale sau cele estimate de sondaje. În oraşele mari, unde oamenii sunt mai activi din punct de vedere politic şi canalele media au un impact semnificativ, opţiunile sunt mult maidiversificate şi aici partidele relativ miciau o pondere mai ridicată.” (Berevoescu,I. şi alţii:1999, p.104).Aşa se explică şi numărul mai mare denehotărâţi într-o lume în care nu ar existasondaje de opinie. Probabil că aceştinehotărâţi ar decide în final să nu se prezinte la vot şi deci participarea arscădea semnificativ în absenţa sondajelorde opinie.

De altfel Tabelul 6 de mai josilustrează această propoziţie. Observămcă cei care nu urmăresc sondajele deopinie au o probabilitate mult mai scăzută

de a merge la vot. Procentul celor carespun că sunt foarte siguri că merg la voteste doar de 38,6% din totalul celor carenu urmăresc sondajele, faţă de 57,3% dintotalul întregului eşantion. Cu alte cuvinteîntr-o lume fără sondaje am fi avut o participare mult redusă faţă de cea reală.

Şi tabelul 5 arată că la extremacealaltă, în care toată lumea nu numai căurmăreşte sondajele dar şi ţine cont de

rezultatele lor în decizia de vot, procentulcelor care sunt foarte siguri că vor mergela vot este de 66,4% faţă de 57,3% în

lumea reală. Toate aceste date probeazăafirmaţia potrivit căreia sondajele mărescrata participării la vot

Tabelul 5:Participarea la vot în funcţiede importanţa acordată sondajelor

-procente-Ţin cont de

sondajeTotal

eşantionFoarte sigur 66,4 57,3Destul de sigur 22,8 23,3 Nu sunt aşa sigur,depinde...

6,2 7,6

nu votează 3,9 6,5 NS/NR 0,7 2,0

Sursă: Sondaj CURS, Octombrie 2000

În acest sens s-ar putea vorbidespre o influenţă a sondajelor dar nu demanipularea opţiunilor de vot.Mecanismul ce poate fi imaginat estedestul de simplu. Sondajele mediatizate înziare se prezintă sub forma unor povestiride tip “curse de cai” sau“horse race”,aşa cum le numesc americanii. Evaluând periodic şansele candidaţilor şi partidelorse creează o dinamică, o competiţie încare alegătorii se simt din ce în ce maimult implicaţi. Astfel creşte interesul faţăde alegeri, creşte interesul chiar faţă deofertele electorale, ceea ce determină înultimă instanţă o participare mai ridicatăla vot.

Tabelul 6: Participarea la vot în funcţiede atenţia acordată sondajelor-procente-

Nu urmărescsondaje

Totaleşantion

Foarte sigur 38,6 57,3Destul de sigur 32,9 23,3 Nu sunt aşasigur, depinde...

11,9 7,6

nu votează 15,9 6,5 NS/NR 0,8 2,0



17/24


Percepţii asupra competiţiei politice

Dincolo de elementele simplelegate de interesul pentru sondaje pe careîl manifestă alegătorii, există ceva maiimportant şi anume percepţiile asupracompetiţiei politice. Desigur că rămâneimportantă atenţia acordată sondajelor,dar percepţiile sunt influenţate mai alesde anumite expectanţe, discursuri publice,discuţii în mediile apropiate. Să vedemmai întâi care erau estimările făcute dealegători în luna octombrie 2000, laînceputul campaniei electorale, asuprascorurilor pe care partidele le vor obţineîn alegeri. Să comparăm aceste scoruri curezultatele reale ale sondajului, care, înmajoritatea cazurilor, nu diferăsemnificativ faţă de sondajele publicateanterior.

Observăm în tabelul de mai jos că,dacă judecăm după mod (valoarea/valorile cu frecvenţă mare deapariţie), intervalele indicate derespondenţi pentru propriile aşteptări faţăde scorurile obţinute de partide suntdestul de apropiate de cele reflectate desondajele de opinie publicate până în acelmoment. Sigur că aceasta nu este propriu-zis o estimare a scorului pe care îl aveau partidele în octombrie în percepţiaalegătorilor, deoarece aceste estimări suntimpregnate de aşteptări de creştere sauscădere până la alegeri. PDSR este situatîn intervalul de la 30% până peste 50%.

Având în vedere că au existat sondaje publicate în perioada respectivă carecreditau PDSR cu 34-36% (BCS), dar şisondaje (cele mai multe) care creditauPDSR cu o cotă în jurul pragului de 50%,este firesc să avem un interval mai mare pentru percepţii. CDR2000 era perceput preponderent în banda 5-20% (aceeaşisituaţie ca şi la PDSR – unele sondajecreditau alianţa cu sub 10% altele cu

peste 10%). PNL între 5% şi 20% (deasemenea diversitatea rezultatelor prezentate de sondaje explică intervalul

mare de percepţii), PD între 5% şi 20%,PRM între 5% şi 20%, ApR de la sub 5%la peste 10%. Aşadar la nivelul celei maimari frecvenţe estimările sunt înconcordanţă cu rezultatul sondajelor.

Tabelul 7:Aşteptările alegătorilor legatede scorul partidelor în alegeri

-procente pe coloane-


Să observăm totuşi pentru fiecare partid nivelul ridicat al incertitudinii: procentul celor care declară că nu ştiuvariază între 29% şi 38%. Firesc, pentrucă nu toată lumea urmăreşte sondajele, iarunii din cei care le urmăresc nu se simt înstare să facă o prognoză pentru alegeri bazându-se pe aceste sondaje. Tablouleste similar în cazul candidaţilor la preşedinţie. Aşadar cerându-li-se să facăo prognoză cei mai mulţi dintrerespondenţi au luat foarte probabil careper rezultatele sondajelor, fără să facăabstracţie de propriile pasiuni sauantipatii (exemplu: sunt unii care deşi pretind că urmăresc sondajele de opinie,cred că PDSR va obţine în alegeri între5% şi 10%, ceea ce ar putea să decodificemai degrabă o dorinţă decât o evaluareobiectivă).

De altfel tabelul 8 arată că cei careoptează pentru un partid sunt ceva mai

Ce procentecredeţi ca va

obţine inalegerile

generale dintoamna...? P

D S R

C D R 2 0 0 0

P N L

P D P R M

A P R

Sub 5% 0,2 6,0 3,3 5,6 11,3 16,2Intre 5% si 10% 0,7 17,8 16,6 22,0 21,1 23,0Intre 10% si 20% 2,6 20,7 23,1 18,6 17,2 14,1Intre 20% si 30% 8,5 12,3 13,6 10,9 8,5 5,3Intre 30% si 40% 19,

25,5 5,4 3,4 3,8 2,4

Intre 40% si 50% 19,9

1,9 1,5 2,1 1,1 1,0

Peste 50% 19,9

0,4 0,7 0,2 1,0 0,3

NS/NR 28,9

35,4 35,9 37,2 36,1 37,8


18/24


optimişti decât media din eşantion şi auun grad mai mic de incertitudine privindscorul final, ceea ce sugerează o propoziţie importantă: efectele debandwagon şi underdog suntcontracarate de aşteptările alegătorilor faţă de scorurile partidului preferat. Cualte cuvinte pot fi atât de ataşat de un partid încât chiar dacă urmăresc sondajelede opinie prefer să le acord mai puţincredit şi să sper că în realitate partidul preferat are (va avea) o reprezentare multmai bună în populaţie.

Nu este de altfel acestacomportamentul curent al unor lideri de partide care se amăgesc că sondajele ar putea fi false sau că se pot producemiracole în campania electorală?7 Aceste percepţii-aşteptări ar trebui să aibăun rol foarte important în determinareaefectelor de “bandwagon” şi „underdog”.

Cu alte cuvinte este important săluăm în calcul percepţiile şi aşteptărilemai degrabă decât o simplă estimare demoment (şi ea o percepţie în sine) asuprarezultatului alegerilor. Dacă cineva percepe, de exemplu, că PDSR are unscor foarte ridicat (în jur de 50%) în acestmoment al campaniei, dar crede pe bazaunei teorii construite că PDSR nu vaobţine decât în jur de 25% în alegeri (fie pentru că nu are încredere în sondaje, fie pentru că creditează alte surse alternative,sau pentru că pur şi simplu îşi imagineazăo anumită dinamică), atunci nu ne putem

aştepta la un comportament oportunist detip bandwagon, chiar dacă persoana este7 Din păcate este şi strategia aceloraşi lideri care îşiîndeamnă public simpatizanţii să nu aibă încredere însondaje pentru a păstra o mobilizare înaltă. Numai căexistă şi efecte perverse ale acestei strategii care s-ar putea vedea pe termen lung. Într-o democraţiesondajele de opinie sunt şi un bun “paznic al urnelor”.Dacă vreodată un grup ar încerca şi ar reuşi sămăsluiască grosolan rezultatele alegerilor (ceea ce arcontrasta cu rezultatele sondajelor pre-electorale),atunci sondajele nu pot fi invocate ca reper pentru a proba frauda. Este exact inversul aserţiunii lideruluiC.V. Tudor (absolvent de sociologie) care susţinea căsondajele pregătesc fraudarea alegerilor de cătreanumite grupuri.

pre-dispusă spre un asemeneacomportament (ia în calcul varianta de avota cu câştigătorul)8.

8 Poate că în democraţiile stabile, în care instituţiasondajului are o anumită tradiţie, alegătorii au dejaevaluări asupra schimbărilor posibile între estimărileunui sondaj şi rezultatele finale ale alegerilor. ÎnRomânia un asemenea ritm nu poate fi încă perceput, pentru că au fost puţine momente electoralecaracterizate de dinamici diferite. Nici măcarspecialiştii, bunăoară, nu au putut prevedeaascensiunea atât de rapidă a PRM şi a candidatuluiVadim Tudor în ultima campanie electorală.


19/24


Tabelul 8:Prognozele alegătorilor anumitor partide comparativ cu prognozele tuturoralegătorilor

-procente pe coloane-

a l e g

ă t o r

i

t o t a l

a l e g

ă t o r

i

t o t a l

a l e g

ă t o r

i

t o t a l

a l e g

ă t o r

i

t o t a l

a l e g

ă t o r

i

t o t a l

a l e g

ă t o r

i

t o t a l

PDSR PDSRCDR2000CDR2000 PNL PNL PD PD PRM PRM ApR ApR

Sub 5% 0,0 0,2 0,0 6,0 1,9 3,3 2,0 5,6 1,1 11,3 2,2 16,2Între 5% şi

10% 0,0 0,7 1,6 17,8 2,9 16,6 7,8 22,0 7,9 21,1 6,7 23,0Între 10% şi

20% 0,2 2,6 14,8 20,7 26,2 23,1 23,5 18,6 18,0 17,2 22,2 14,1Între 20% şi

30% 3,4 8,5 36,1 12,3 20,4 13,6 27,5 10,9 27,0 8,5 26,7 5,3

Între 30% şi40% 14,6 19,2 19,7 5,5 19,4 5,4 15,7 3,4 16,9 3,8 15,6 2,4

Între 40% şi50% 23,3 19,9 9,8 1,9 8,7 1,5 9,8 2,1 3,4 1,1 2,2 1,0

Peste 50% 38,1 19,9 3,3 0,4 4,9 0,7 2,0 0,2 7,9 1,0 2,2 0,3 NS/NR 20,4 28,9 14,8 35,4 15,5 35,9 11,8 37,2 18,0 36,1 22,2 37,8


Ar fi extrem de relevant săcomparăm percepţiile-aşteptări alesimpatizanţilor partidelor în funcţie decriteriul atenţiei acordate sondajelor. Uniidintre aceşti simpatizanţi urmărescsondajele, alţii declară că nu le urmăresc.Verificând pentru cele mai importante partide, am observat că în generaldistribuţiile percepţiilor pentru cele douăsubcategorii nu diferă semnificativ.Cu alte cuvinte, fie că urmăresc sondajelede opinie, fie că nu le urmărescsimpatizanţii unui partid oferă predicţiiasemănătoare. Cu două excepţii: PNL şiApR. Discordanţa în cazul acestor două partide apare în sens invers.Aşa cum se poate constata şi din graficulde mai sus alegătorii PNL care urmărescsondajele sunt în general mai pesimiştisau mai realişti (mai aproape de scorul partidului prezentat de sondajele din acea

perioadă) decât cei care nu urmărescsondajele, care par a fi mai optimişti.Acest efect, simplu de înţeles, nu necesită

comentarii deosebite. Este clar că în lipsaunei estimări obiective, predicţiile celorcare nu sunt atenţi la sondaje se bazeazămai curând pe aşteptările şi speranţele lor,în vreme ce acei care urmăresc sondajelese situează în majoritate în zonaestimărilor pe care acestea le oferă. Eisunt oarecum mai realişti şi utilizează în predicţie nu doar propriile aşteptări, ci şiinformaţiile prezentate de sondajele deopinie.

ApR distributia perceptiilor

0,0

5,0

0,0

5,0

0,0

5,0

0,0

5,0

Sub 5% Intre 5% si 10% Inter 10% si 20% Intre 20% si 30% Intre 30% si 40% Intre 40% si 50% Peste 50%

urmaresc

nu urmaresc

Figura 2.


20/24


În cazul ApR efectul este invers.

Aici votanţii ApR care declară căurmăresc sondajele sunt mai optimiştidecât votanţii ApR care declară că nu leurmăresc. Acest fapt este mai greu deexplicat. În vreme ce toate sondajele din perioada septembrie-octombrie 2000creditau ApR cu scoruri între 5-10%, ar fifost de aşteptat ca cei care urmăreausondajele să fie mai pesimişti decât ceicare nu le urmăreau. Pentru a desluşiaceastă relaţie între structuri ar trebui săapelăm la evenimentele din pre-campanieşi campanie. Îngrijoraţi de declinul arătatde sondaje după alegerile locale, lideriiApR au avut cea mai agresivă campanieîmpotriva sondajelor de opinie. De la publicarea unor rezultate măsluite înspaţii publicitare care creditau ApR cu unscor aproape dublu decât cel arătat desondajele profesioniste, până la acuzareaunei conspiraţii a sondajelor şiameninţarea celor din breaslă cu o legecare să reglementeze şi să controlezesondajele de opinie, unii lideri politici aiacestui partid, în evident declin, auutilizat orice metodă de discreditare ainstituţiei sondajului (au inventat rate decreştere spectaculoase pentru partid şicandidat sau au prezentat rezultatele“reale” ale unui sondaj acuzat demanipulare şi fals) cu speranţa ascunsă căvor ţine puţinii simpatizanţi rămaşimobilizaţi. Cei care urmăreau sondajele

de opinie, fără îndoială că participau laaceastă dezbatere stârnită de propriifavoriţi. În fapt, probabil ei au fost ceicărora le-a fost insuflat un optimismdebordant care îi făcea să creadă înşansele partidului pe care intenţionau să îlvoteze. Nu ar fi exclus nici un efect deunderdog (ceea ce vom demonstra mai jos), adică o anumită compasiune şisolidarizare cu un partid care poza în

victima sondajelor. Astfel, un număr dealegători, impresionaţi de un posibil eşecal ApR, dar şi stimulaţi în aşteptări de

discursurile liniştitoare-triumfaliste alefavoriţilor, ar fi putut veni în sprijinulApR în timpul campaniei electorale. Ceicare nu urmăreau sondajele şi deci nicidezbaterea iscată de ApR pe margineasondajelor, nu aveau motive să fie maioptimişti, dar nici mai pesimişti. Săobservăm că ei plasează partidul în banda5-10% sau 10-20%, deci probabil un scorapropiat de cel obţinut de ApR la locale(în jur de 10%).Toate acestea dovedesc că în faptcampania declanşată de ApR împotrivasondajelor a fost o sabie cu două tăişuri: pe de o parte acuzarea unei conspiraţii asondajelor împotriva partidului a dus lavictimizare şi a atras simpatia şicompasiunea unor alegători, pe de altă parte tonul triumfalist-liniştitor folosit înunele discursuri (“sondajele sunt false”,“de fapt scorul real pe care îl vom obţineva fi mai mare”) a anulat prima parte astrategiei folosite. Strategia în sine a fostcontradictorie pentru că a încercat să ţinăelectorii mobilizaţi, dar şi să atragăcompasiune. Ori sondajele erau false şiatunci nu era nevoie de compasiune, orisondajele erau adevărate şi atunci o partedin alegători s-ar fi demobilizat.

Percepţii asupra competiţiei politice şiparticipare la vot

Rămânând în aceeaşi zonă a percepţiilor şi aşteptărilor ar fi interesantde verificat o altă ipoteză care circulă în

literatura despre influenţa sondajelor. Sespune că în afara efectului deunderdog şibandwagon, sondajele mai au un efectdramatic asupra participării la vot.Partidele mici sunt în general afectate deaceastă influenţă, dar şi cele mari pot fi lafel de afectate. Scorurile mici obţinute deunele partide sau candidaţi în sondaje îidetermină pe unii din puţinii simpatizanţi,altfel ataşaţi de ideile şi doctrina

partidelor respective, să rămână acasă înziua votului (de aici unele campanii demobilizare folosite de partide mici sau


21/24


medii cu sloganul: ”fii alături de noi cufapta, nu doar cu sufletul”. Invers,votanţii mai leneşi ai partidelor/candidaţilor mari (cu scoruriuriaşe care le asigură guvernarea sauobţinerea unei funcţii în stat) potconchide că în fond contribuţia lor lavictoria partidului/candidatului (deja pecetluite) este minoră şi decid să rămânăacasă în ziua votului. Efectul pervers esteca un număr prea mare de simpatizanţi săgândească la fel şi, astfel, scorul prefigurat să fie mult diminuat (pericol pecare PDSR l-a previzionat în campanie şia încercat să demitizeze scorurile mari dinsondaje şi să avanseze estimări proprii, în jur de 40%,ceea ce nu era suficient pentru evitareaunei coaliţii la guvernare9.)

Să studiem în continuare pe datereale din campania electorală din toamnaanului 2000, cum s-au manifestat acesteefecte de mobilizare-demobilizare. Amales doar PDSR şi PNL pentruexemplificare şi pentru că primul era un partid care putea fi afectat dedemobilizarea prin “auto-suficienţă”, iaral doilea pune în evidenţă un contrast.Zonele gri-deschis10 din figură reprezintăzonele de de-mobilizare, iar cele figuratecu gri închis sunt zone de mobilizare. Încazul PDSR se verifică parţial efectul dedemobilizare prin “auto-suficienţă”, deşiera un partid creditat cu un scor mare.Demobilizarea apare acolo unde

percepţiile sunt pesimiste, dar şi în zona9 Iată cum sondajele sunt acuzate atât de cei favorizaţicât şi de cei defavorizaţi de ele. De altfel, în vremeacând PDSR era prezentat de sondaje cu un scorapropiat de 50%, liderul Adrian Năstase a lansat larându-i povestea “conspiraţiei sondajelor” împotrivaPDSR.10 Zonele cu gri-deschis marchează de fapt aria în care procentele celor care declară că nu sunt siguri dacă vormerge la vot sunt superioare mediei din eşantion, ceeace arată o asociere între variabile. Zonele gri-închismarchează aria în care procenttul celor care declară căvor merge sigur la vot este superior mediei dineşantion, ceea ce semnifică de fapt un grad mai marede mobilizare în funcţie de percepţiilecorespunzătoare.

de incertitudine (cei care nu ştiu ce scorva obţine partidul în alegeri). Mobilizareaapare acolo unde percepţiile suntoptimiste sau realiste în raport cuestimările sondajelor. De altfeldemoblizarea în zonele de pesimism şicele de incertitudine apare aproape latoate partidele. PNL reprezintă un cazspecial. Deşi nu era un partid creditat cuun scor foarte mare în sondaje (10-11%),PNL pare a fi fost afectat de efectuldemobilizării prin “auto-suficienţă”.

Figura 3.

Figura 4.Se observă în figura de mai sus că

votanţii PNL cu percepţii optimiste seaflă în zona de demobilizare. Ca de altfelşi cei cu incertitudini majore asuprascorului partidului. Cei mai puţin


22/24


23/24


Există un uşor efect vizibil de bandwagon în cazul PDSR, pus înevidenţă de tabelul de mai sus. Astfel ceicare au venit până spre sfârşitulcampaniei spre PDSR au o probabilitatemai mare să perceapă partidul undeva înzona 20-30% sau 30-40%. Nici un altefect nu este vizibil în acest tabel. Chiarşi aşa, efectul de bandwagon în acest cazeste discutabil pentru că, de exemplu,doar 8% dintre cei care vin spre PDSR percep un scor de peste 50% ce ar putea fiobţinut de acest partid.

Anumite rezerve faţă de aceastăconcluzie trebuie menţinute. Mai degrabăo nuanţare:cu cât un partid este maimare cu atât va atrage mai mulţi votanţioportunişti, dar, de la un anumit prag superior, numărul oportuniştilor sediminuează prin apariţia unui efect de suficienţă (“acest partid e prea mare ca să mai aibă nevoie de votul meu”).Un puternic efectunderdog este vizibil încazul ApR. Practic mai bine de jumătatedin cei care vin spre ApR până spresfârşitul campaniei electorale percep

Tabelul 10:Migraţiile dinspre şi spre ApR în funcţie de scorurile aşteptate ale

partidului-procente pe linie-Ce procente credeţi că va obţine ApR în alegerile generale din toamnă?

Fluxuri Sub 5% Între 5% şi10%Între 10%

şi 20%Între 20%

şi 30%Între 30%

şi 40% Peste 50% NS/NR

APR fidel 0,0 7,7 23,1 30,8 15,4 7,7 15,4 pleacă 0,0 7,1 28,6 14,3 14,3 0,0 35,7vine 42,9 14,3 0,0 14,3 0,0 0,0 28,6

Total 8,8 8,8 20,6 20,6 11,8 2,9 26,5Sursa: CURS-SAR, Oct-Nov2000

partidul în zona sub 5% (sub pragul parlamentar) sau între 5 şi 10%.11 În acelaşi tabel se poate vedea că

electoratul stabilizat (fidel) al ApR percepea şansele partidului în zona 20-30%, deci era super-optimist.Demobilizarea nu este nici ea totalconfirmată. Este adevărat că 28,6% dintrecei care au plecat de la ApR spre sfârşitulcampaniei electorale percepeau şansele11 Aceasta sugerează, surprinzător, că ar fi fost mai productiv pentru liderii ApR să nu conteste rezultatelesondajelor de opinie, ci, dimpotrivă, să le confirme, pentru a face apel la compasiunea celor încă ataşaţi deideile unui partid nou. ApR a fost o revelaţie a scenei politice după 1997. Scorul bun obţinut la locale aconfirmat capitalul de simpatie de care se bucura.Declinul dramatic din vara anului 2000 care acontinuat şi în campania electorală putea să stârneascăsentimente de compasiune sau îngrijorare. Nu e sigurdacă o astfel de strategie nu ar fi mărit şansele ApR dea intra în Parlament (scorul său a fost uşor sub pragulde 5%). Este la fel de adevărat că acceptând situaţiacritică a posibilităţii de a nu intra în Parlament ApR arfi putut să piardă din nucleul optimist mobilizat al partidului.

partidului în zona 10-20%, dar acesta eraun scor superior celui pe care ApR îl aveaîn sondaje (4-5%).

În cazul celorlalte partide nu pot fiobservate şi confirmate statistic nici unuldin cele două efecte. Oricum se pare că poate fi confirmată pentru unele cazuriinfluenţa sondajelor de opinie asupradeciziei de vot a electorilor din România.Deşi concluziile nu sunt rezultatul unuistudiu consacrat, proiectat special pentrua testa influenţa sondajelor, am observatcă, în cazul unor partide mici cum esteApR, efectulunderdog este mai vizibil(sau mai perceptibil) decât cel debandwagon. Studii realizate în alte ţăridemonstrează că efectul debandwagon este mai pregnant decât cel deunderdog (Mahrebian:1998). Aceste diferenţe, caredesigur pot proveni din diferenţele demetodă, ne arată că propoziţiile despreinfluenţa sondajelor trebuie atentnuanţate, în funcţie de specificul spaţiului


24/24


cultural la care ne referim. Aşa cum s-avăzut, viziunile înguste, stereotipurile,sunt infirmate de datele de sondaj: PDSRar fi obţinut un scor mai mare în absenţasondajelor şi nu în PDSR a fost consacratca mărime de sondaje, ApR a beneficiatde un substanţial ajutor de tipunderdog,şi nu a fost un efect semnificativ dedemobilizare.

BIBLIOGRAFIE

Abraham, Dorel, (2001) Relevanţa publicării sondajelor de opinie pentru comportamentul de vot înRevista română de ştiinţe politice,vol.1

Bulai, Alfred, Mihăilescu, Vintilă, (1997)Caiet metodologic nr. 1, Sondajulde Opinie, Editura Paideia,Universitatea Bucureşti.

Chelcea, Septimiu, (2000) SociologiaOpiniei Publice, Facultatea deComunicare şi Relaţii PubliceDavid Ogilvy, Bucureşti.

Dâncu, Vasile Sebastian, (2000) Ţaratelespectatorilor fericiţi. Contra-ideologii, Editura Dacia, Cluj- Napoca.

Lavrakas, Paul J., Holley, Jack K., (1991)editori, Polling and PresidentialElections Coverage, SagePublications .

Lăzăroiu, Sebastian, (1999) Călăuze şidrumeţi. Partide politice înBerevoescu, Ionica şi alţii, Feţeleschimbării. Românii şi provocăriletranziţiei, Editura Nemira,Bucureşti.

Mehrabian, Albert, (1998) Effects of pollReports on Voter Preferences, inJournal of Applied SocialPsychology, Volume 28,December 15.

Teodorescu, Alin, (2000) Sondajenaţionale şi alegeri locale înZamfir, E., Bădescu I., Zamfir, C.,editori, Starea societăţii româneştidupă zece ani de tranziţie, EdituraExpert, Bucureşti

Abstract

2000 election year in Romania freed passions and debates on public opinion polls never seen before. As political actors are getting more and more professional by incorporating social studies in their making decision process, theconsequences of polls became crucial within a competitive environment withwinners and losers. On the one hand the natural “illiteracy” of politicians or journalist in sampling and interviewing bring about some publicmisinterpretation of polls’ results. On the other hand, the sociologists or

pollsters spent little time introducing lay people with basic principles of theirwork or formulating simple rules of reading polls’ results. Moreover, less efforthas been invested during the last ten years into dedicated studies to measure or prove the effects of public opinion polls on voting behavior in Romania. Some people simply take into account Western professional findings on this issue. Thisarticle is trying to pay more attention to common mistakes in reading polls andalso to study the effects of polls reporting on voting behavior - both changing preferences and mobilization to vote. Some conclusions on the famousbandwagon or underdog effects in Romania might really strike the one who found about them from the Western scientific literature

[Abraham, Lazaroiu]_art_Sondajele de Opinie Si Alegerile

Documents

Transcript of [Abraham, Lazaroiu]_art_Sondajele de Opinie Si Alegerile