Manual de Fiscalitate - Universitatea Nicolae Titulescu

Universitatea Nicolae Titulescu Bucureşti

Învăţământ la distanţă

FISCALITATE

Conf. univ. dr. Maria Zenovia Grigore Prep. Univ. Viorica Ștefan-Duicu

2014

2

Editura ISBN

3

INTRODUCERE

Modulul Fiscalitate se adresează studenţilor Facultăţii de Ştiinţe Economice, specializările Finanţe şi Bănci, Contabilitate şi Informatică de gestiune şi Administrarea Afacerilor, forma de învăţământ la distanţă, anul 2. Acest modul abordează legislaţia fiscală actuală, facilitând accesul la aplicarea corectă a legilor fiscale şi la înţelegerea modului de funcţionare a mecanismului fiscal în întregul său.

Obiectivul general al modulului Acest modul are ca obiectiv însuşirea de către studenţii a problematicii sistemului fiscal, precum şi dobândirea abilităţilor necesare pentru calculul, declararea şi plata celor mai importante impozite, taxe şi contribuţii din România.

Competențe conferite După parcurgerea acestui modul, studentul va fi capabil:

să definească noţiunile specifice domeniului fiscal

să explice şi să interpreteze principiile de bază ale fiscalităţii

să explice şi să interpreteze legile fiscale

să calculeze cele mai importante impozite, taxe şi contribuţii datorate în România

Resurse şi mijloace de lucru - metoda activ-participativă (în cadrul activităţilor tutoriale) - utilizarea platformei eLis

Structura modulului Structura cursului de Fiscalitate este următoarea: - prima unitate de învăţare cuprinde conceptele de bază utilizate în domeniul fiscal; - unităţile de învăţare 2-4 tratează impozitele indirecte (taxele vamale, accizele şi taxa pe valoarea adăugată); - unităţile de învăţare 5-9 prezintă impozitele directe (impozitul pe profit, impozitul pe dividendele repartizate unei persoane juridice române, impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, impozitul pe venit, impozitele şi taxele locale) unitatea de învăţare 10 analizează contribuţiile sociale obligatorii. Fiecare unitate de învățare conține mai multe teste de autoevaluare, ale căror răspunsuri se află la sfârșitul manualului. De asemenea la finalul fiecărei unități de învățare se regăsesc teste de evaluare, care constituie teme de control, pe care studenții trebuie să le rezolve în vederea evaluării pe parcursul semestrului. Studenții vor preda rezolvările tutorelui de disciplină la termenele și prin modalitățile stabilite în calendarul disciplinei, astfel:

Până la data primului tutorial, inclusiv, studenţii vor rezolva şi prezenta în vederea evaluării testele de evaluare de la finalul unităţilor de învăţare 1,2,3 și 4.

Până la data celui de al doilea tutorial, inclusiv, studenţii vor rezolva şi prezenta în vederea evaluării testele de evaluare de la finalul unităţilor de învăţare 5,6,7,8,9 și 10.

Cerinţe preliminare Disciplinele parcurse anterior, necesare disciplinei curente sunt:

- Finanțe - Finanțe publice

Discipline deservite Disciplinele din planul de învăţământ care se dezvoltă pe baza cunoştinţelor dobândite în cadrul disciplinei curente sunt:

- Contabilitate şi gestiune fiscală - Buget și trezorerie publică

4

Durata medie de studiu individual UI1 – 2 ore. UI2 – 3 ore. UI3 – 3 ore. UI4 – 3 ore. UI5 – 3 ore. UI6 – 2 ore. UI7 – 3 ore. UI8 – 3 ore. UI9 – 3 ore. UI10 - 3 ore. Total – 28 ore.

Evaluarea

Nivelul de pregătire al studenţilor se apreciază astfel:

punctarea testelor de evaluare (media notelor obţinute la cele 10 teste de evaluare menționate va avea o pondere de 40% în nota finală);

evaluarea prin examen scris la sfârşitul semestrului (nota va avea o pondere de 60% în nota finală).

Examenul scris constă în rezolvarea a 10 grile teoretice (evaluate la 0,3 puncte / grilă) şi a 3 aplicaţii practice (evaluate la 2 puncte / aplicaţie). Pentru rezolvarea subiectelor, studenţii vor putea consulta în timpul examenului orice act normativ din domeniul fiscal (lege, ordonanţă a guvernului, hotărâre a guvernului, ordin etc.).

Notă: Manualul are la bază legislaţia fiscală existentă la data de 01.09.2014. Multiplele transformări legislative care au loc în domeniul fiscal pot determina modificări ale unor aspecte prezentate în acest manual.

5

CUPRINS

Unitatea de învățare 1. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND FISCALITATEA .................................................................................... 8 1.1. Introducere ...................................................................................................................................................................... 8 1.2. Obiective ......................................................................................................................................................................... 8 1.3. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND FISCALITATEA ............................................................................................................ 8

1.3.1. Sistemul fiscal ......................................................................................................................................................... 8 1.3.2. Elementele comune ale impozitelor....................................................................................................................... 10 1.3.3. Metode de determinare şi de plată a impozitelor ................................................................................................... 13

1.4. Rezumat ....................................................................................................................................................................... 15 1.5. Test de evaluare a cunoştinţelor 1 ................................................................................................................................ 15 1.6. Bibliografie .................................................................................................................................................................... 16

Unitatea de învățare 2. TAXELE VAMALE ................................................................................................................................ 17 2.1. Introducere .................................................................................................................................................................... 17 2.2. Obiectivele unităţii de învăţare ...................................................................................................................................... 17 2.3. DEFINIŢII ŞI PROCEDURI DE APLICARE A REGLEMENTĂRILOR VAMALE ............................................................. 17 2.4. REGIMURILE VAMALE DEFINITIVE ............................................................................................................................ 19

2.4.1. Punerea în liberă circulaţie (importul) .................................................................................................................... 19 2.4.2. Exportul ................................................................................................................................................................ 20 2.4.3. Regimul vamal aplicabil călătorilor şi altor persoane fizice .................................................................................... 20

2.5. REGIMURILE VAMALE SUSPENSIVE ŞI CU IMPACT ECONOMIC ............................................................................ 21 2.5.1. Tranzitul mărfurilor ................................................................................................................................................ 21 2.5.2. Antrepozitul vamal ................................................................................................................................................ 22 2.5.3. Perfecţionarea activă ............................................................................................................................................ 23 2.5.4. Transformarea sub control vamal .......................................................................................................................... 24 2.5.5. Admiterea temporară ............................................................................................................................................ 24 2.5.6. Perfecţionarea pasivă ........................................................................................................................................... 25

2.6. Rezumat ....................................................................................................................................................................... 26 2.7. Test de evaluare a cunoştinţelor 2 ................................................................................................................................ 27 2.8. Bibliografie .................................................................................................................................................................... 27

Unitatea de învățare 3. ACCIZELE ŞI ALTE TAXE SPECIALE ................................................................................................. 28 3.1. Introducere .................................................................................................................................................................... 28 3.2. Obiectivele unităţii de învăţare ...................................................................................................................................... 28 3.3. ACCIZELE ARMONIZATE ............................................................................................................................................ 29

3.3.1. Faptul generator şi exigibilitatea accizelor armonizate .......................................................................................... 29 3.3.2. Plătitorii de accize armonizate............................................................................................................................... 29 3.3.3. Cuantumul unitar şi determinarea accizelor armonizate ........................................................................................ 30 3.3.4. Regimul de antrepozitare ...................................................................................................................................... 33 3.3.5. Destinatarii înregistraţi .......................................................................................................................................... 34 3.3.6. Deplasarea intracomunitară a produselor accizabile armonizate ........................................................................... 34 3.3.7. Importatorul de produse supuse accizelor armonizate .......................................................................................... 36 3.3.8. Obligaţiile plătitorilor de accize armonizate ........................................................................................................... 36 3.3.9. Scutiri la plata accizelor armonizate ...................................................................................................................... 37

3.4. ACCIZELE NEARMONIZATE ....................................................................................................................................... 38 3.4.1. Exigibilitatea accizelor nearmonizate .................................................................................................................... 38 3.4.2. Cuantumul unitar şi determinarea accizelor nearmonizate .................................................................................... 38 3.4.3. Achiziţia intracomunitară a produselor accizabile nearmonizate ............................................................................ 40 3.4.4. Plătitorii accizelor nearmonizate ............................................................................................................................ 40 3.4.5. Obligaţiile plătitorilor de accize nearmonizate........................................................................................................ 40 3.4.6. Scutiri la plata accizelor nearmonizate .................................................................................................................. 40

3.5. Impozitul la ţiţeiul din productia internă .......................................................................................................................... 41 3.6. Rezumat ....................................................................................................................................................................... 41 3.7. Test de evaluare a cunoştinţelor 3 ................................................................................................................................ 42 3.8. Bibliografie .................................................................................................................................................................... 42

Unitatea de învățare 4. TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ ...................................................................................................... 43 4.1. Introducere .................................................................................................................................................................... 43 4.2. Obiectivele unităţii de învăţare ...................................................................................................................................... 43 4.3. SFERA DE APLICARE A TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ ..................................................................................... 43

4.3.1. Clasificarea operaţiilor impozabile după tipul operaţiilor ........................................................................................ 45 4.3.2. Clasificarea operaţiilor impozabile după regimul scutirilor şi al dreptului de deducere ........................................... 46 4.3.3. Clasificarea operaţiilor impozabile după regimul (normal sau special) de impozitare ............................................. 49

4.4. TERITORIALITATEA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ ........................................................................................... 51 4.5. FAPTUL GENERATOR ŞI EXIGIBILITATEA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ ........................................................ 52 4.6. PLĂTITORII TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ ......................................................................................................... 53 4.7. CALCULUL TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ .......................................................................................................... 54

4.7.1. Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată ................................................................................................. 54 4.7.2. Cotele de impozitare ............................................................................................................................................. 56 4.7.3. Regimul deducerilor taxei pe valoarea adăugată ................................................................................................... 56 4.7.4. Determinarea TVA de plată ................................................................................................................................... 57

4.8. TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ ÎN RELAŢIILE INTRACOMUNITARE .................................................................... 60 4.8.1. Livrarea intracomunitară (LIC) de bunuri din România către alt stat membru (SM) ................................................ 60 4.8.2. Achiziţia intracomunitară (AIC) de bunuri .............................................................................................................. 60 4.8.3. Achiziţii intracomunitare efectuate de „Grupul celor 3 neplătitori” (G3) .................................................................. 62 4.8.4. Transferul intracomunitar ...................................................................................................................................... 63 4.8.5. Prestările de servicii intracomunitare ..................................................................................................................... 63

4.9. OBLIGAŢIILE PLĂTITORILOR TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ ............................................................................. 64 4.10. Rezumat ..................................................................................................................................................................... 65 4.11. Test de evaluare a cunoştinţelor 4............................................................................................................................... 66

6

4.12. Bibliografie .................................................................................................................................................................. 67 Tema de control nr.1 ............................................................................................................................................................ 67

Unitatea de învățare 5. IMPOZITUL PE PROFIT ....................................................................................................................... 68 5.1. Introducere .................................................................................................................................................................... 68 5.2. Obiectivele unităţii de învăţare ...................................................................................................................................... 68 5.3. CONTRIBUABILII ŞI SFERA DE CUPRINDERE A IMPOZITULUI ................................................................................ 68 5.4. SCUTIRI DE LA PLATA IMPOZITULUI PE PROFIT ..................................................................................................... 68 5.5. CALCULUL PROFITULUI IMPOZABIL ȘI A IMPOZITULUI PE PROFIT ....................................................................... 69 5.6. PLATA IMPOZITULUI ŞI DEPUNEREA DECLARAŢIILOR FISCALE ........................................................................... 73 5.7. Rezumat ....................................................................................................................................................................... 76 5.8. Test de evaluare a cunoştinţelor 5 ................................................................................................................................ 76 5.9. Bibliografie .................................................................................................................................................................... 78

Unitatea de învățare 6. IMPOZITUL PE DIVIDENDELE REPARTIZATE CĂTRE O PERSOANĂ JURIDICĂ ROMÂNĂ. IMPOZITUL PE VENITURILE MICROÎNTREPRINDERILOR .................................................................................................... 79

6.1. Introducere .................................................................................................................................................................... 79 6.2. Obiectivele unităţii de învăţare ...................................................................................................................................... 79 6.3. IMPOZITUL PE DIVIDENDELE REPARTIZATE CĂTRE O PERSOANĂ JURIDICĂ ROMÂNĂ ..................................... 79 6.4. IMPOZITUL PE VENITURILE MICROÎNTREPRINDERILOR ........................................................................................ 80 6.5. Rezumat ....................................................................................................................................................................... 82 6.6. Test de evaluare a cunoştinţelor 6 ................................................................................................................................ 82 6.7. Bibliografie .................................................................................................................................................................... 83

Unitatea de învățare 7. IMPOZITUL PE VENIT. IMPOZITUL PE VENITURILE DIN ACTIVITĂȚI DEPENDENTE ȘI INDEPENDENTE ...................................................................................................................................................................... 84

7.1. Introducere .................................................................................................................................................................... 84 7.2. Obiectivele unităţii de învăţare ...................................................................................................................................... 84 7.3. ELEMENTE COMUNE IMPOZITĂRII VENITURILOR OBŢINUTE DE PERSOANELE FIZICE ...................................... 84 7.4. VENITURI DIN ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE ............................................................................................................. 86

7.4.1. Impozitarea veniturilor din activităţi independente în sistem real ........................................................................... 87 7.4.2. Impozitarea veniturilor din practicarea unor meserii pe baza normelor de venit ..................................................... 92 7.4.3. Impozitarea veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală pe bază de cheltuieli forfetare ............................... 94 7.4.4. Alte tipuri de impozitare a unor venituri comerciale ............................................................................................... 96

7.5. VENITURI DIN ACTIVITĂŢI DEPENDENTE (SALARII) ................................................................................................ 97 7.5.1. Determinarea impozitului pe venitul din salarii la funcţia de bază .......................................................................... 99 7.5.2. Determinarea impozitului pe venitul din salarii în afara funcţiei de bază .............................................................. 101 7.5.3. Obligaţii fiscale aferente impozitului pe venitul din salarii .................................................................................... 101

7.6. Rezumat ..................................................................................................................................................................... 102 7.7. Test de evaluare a cunoştinţelor 7 .............................................................................................................................. 103 7.8. Bibliografie .................................................................................................................................................................. 104

Unitatea de învățare 8. IMPOZITUL PE VENIT. IMPOZITUL PE CELELALTE TIPURI DE VENITURI OBȚINUTE DE PERSOANELE FIZICE............................................................................................................................................................ 105

8.1. Introducere .................................................................................................................................................................. 105 8.2. Obiectivele unităţii de învăţare .................................................................................................................................... 105 8.3. VENITURI DIN CEDAREA FOLOSINŢEI BUNURILOR............................................................................................... 105 8.4. VENITURI DIN INVESTIŢII ........................................................................................................................................ 107

8.4.1. Impozitarea veniturilor din dobânzi ...................................................................................................................... 108 8.4.2. Impozitarea veniturilor din dividende ................................................................................................................... 108 8.4.3. Impozitarea câştigurilor din transferul titlurilor de valoare .................................................................................... 109 8.4.4. Impozitarea veniturilor din activitatea de vânzare-cumpărare de valută la termen ............................................... 110 8.4.5. Impozitarea veniturilor din lichidarea/dizolvarea fără lichidare a unei persoane juridice ....................................... 111

8.5. VENITURILE DIN PENSII ........................................................................................................................................... 112 8.6. VENITURILE DIN ACTIVITĂŢI AGRICOLE, SILVICULTURĂ ȘI PISCICULTURĂ....................................................... 113 8.7. VENITURI DIN PREMII ŞI DIN JOCURI DE NOROC .................................................................................................. 115 8.8. VENITURI DIN TRANSFERUL PROPRIETĂŢILOR IMOBILIARE DIN PATRIMONIUL PERSONAL ........................... 116 8.9. VENITURI DIN ALTE SURSE ..................................................................................................................................... 117 8.10. VENITUL NET ANUAL IMPOZABIL .......................................................................................................................... 117 8.11. Rezumat ................................................................................................................................................................... 118 8.12.Test de evaluare a cunoştinţelor 8 ............................................................................................................................. 119 8.13. Bibliografie ................................................................................................................................................................ 120

Unitatea de învățare 9. IMPOZITELE ŞI TAXELE LOCALE..................................................................................................... 121 9.1. Introducere .................................................................................................................................................................. 121 9.2. Obiectivele unităţii de învăţare .................................................................................................................................... 121 9.3. IMPOZITUL ŞI TAXA PE CLĂDIRI .............................................................................................................................. 122 9.4. IMPOZITUL ŞI TAXA PE TEREN ................................................................................................................................ 126 9.5. IMPOZITUL PE MIJLOACELE DE TRANSPORT ........................................................................................................ 129 9.6. Rezumat ..................................................................................................................................................................... 131 9.7. Test de evaluare a cunoştinţelor 9 .............................................................................................................................. 132 9.8. Bibliografie .................................................................................................................................................................. 132

Unitatea de învățare 10. CONTRIBUŢIILE SOCIALE OBLIGATORII ....................................................................................... 133 10.1. Introducere ................................................................................................................................................................ 133 10.2. Obiectivele unităţii de învăţare .................................................................................................................................. 133 10.3. CONTRIBUŢIILE SOCIALE OBLIGATORII PRIVIND PERSOANELE CARE REALIZEAZĂ VENITURI DIN SALARII ȘI PENSII ............................................................................................................................................................................... 133 10.4. CONTRIBUŢIILE SOCIALE OBLIGATORII PRIVIND PERSOANELE CARE REALIZEAZĂ VENITURI IMPOZABILE DIN ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE, CEDAREA FOLOSINŢEI BUNURILOR, ACTIVITĂŢI AGRICOLE, SILVICULTURĂ, PISCICULTURĂ, PRECUM ŞI DIN ASOCIERI FĂRĂ PERSONALITATE JURIDICĂ ......................................................... 136 10.5. CONTRIBUŢIILE SOCIALE OBLIGATORII PRIVIND PERSOANELE CARE REALIZEAZĂ ALTE VENITURI, PRECUM ŞI PERSOANELE CARE NU REALIZEAZĂ VENITURI...................................................................................................... 137 10.6. Rezumat ................................................................................................................................................................... 137 10.7. Test de evaluare a cunoştinţelor 10 ........................................................................................................................... 138

7

10.8. Bibliografie ................................................................................................................................................................ 138 Tema de control nr. 2 ......................................................................................................................................................... 139

Răspunsuri la testele de autoevaluare..................................................................................................................................... 140 BIBLIOGRAFIE GENERALĂ ................................................................................................................................................... 143

8

Unitatea de învățare 1. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND FISCALITATEA

Cuprins Unitatea de învățare 1. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND FISCALITATEA ...................................... Error! Bookmark not defined.

1.1. Introducere ........................................................................................................................ Error! Bookmark not defined. 1.2. Obiective ........................................................................................................................... Error! Bookmark not defined. 1.3. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND FISCALITATEA .............................................................. Error! Bookmark not defined.

1.3.1. Sistemul fiscal ........................................................................................................... Error! Bookmark not defined. 1.3.2. Elementele comune ale impozitelor........................................................................... Error! Bookmark not defined. 1.3.1. Metode de determinare şi de plată a impozitelor ....................................................... Error! Bookmark not defined.

1.4. Rezumat ........................................................................................................................... Error! Bookmark not defined. 1.5. Test de evaluare a cunoştinţelor 1 .................................................................................... Error! Bookmark not defined. 1.6. Bibliografie ........................................................................................................................ Error! Bookmark not defined.

1.1. Introducere

Prima unitate de învăţare prezintă conceptele de bază utilizate în domeniul fiscal, pornind de la noţiunea de fiscalitate şi sistem fiscal şi continuând cu elementele comune impozitelor şi taxelor.

1.2. Obiective

După parcurgerea acestei unităţi veţi fi capabili: să definiţi noţiunea de fiscalitate şi de sistem fiscal să enumeraţi componentele sistemului fiscal să explicaţi funcţiile sistemului fiscal să identificaţi modalităţile de realizare a prelevărilor fiscale să explicaţi elementele comune ale impozitelor şi taxelor.

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.

1.3. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND FISCALITATEA

1.3.1. Sistemul fiscal Din punct de vedere financiar, fiscalitatea reprezintă sistemul de percepere a impozitelor.

Impozitele sunt o formă de prelevare a unei părţi din veniturile şi/sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispoziţia statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice.

Din punct de vedere juridic, fiscalitatea este sistemul de legi referitoare la fisc. Termenul de fisc se referă la administraţia publică însărcinată cu calculul şi perceperea impozitelor.

Sistemul fiscal, alături de alte sisteme (monetar, de credit, financiar), urmăreşte realizarea obiectivelor politico-economice şi sociale ale statului.

Există cel puţin două abordări ale conceptului de sistem fiscal: - conform primei abordări, sistemul fiscal este totalitatea impozitelor şi taxelor ce se prelevă într-

un stat; - o altă abordare pune accentul pe elemente definitorii ale sistemului fiscal şi relaţia dintre

elementele ce compun acest sistem. Conform celei de a doua abordări, sistemul fiscal cuprinde: - ansamblul de impozite şi taxe pe care statul, prin organele sale specializate, le percepe în baza

unor reglementări legislative de natură fiscală; - mecanismul fiscal, respectiv totalitatea conceptelor, principiilor, metodelor şi tehnicilor privind

activitatea de dimensionare, aşezare şi percepere a impozitelor şi taxelor, pentru realizarea funcţiilor sistemului fiscal, în condiţiile respectării principiilor fiscale;

- reglementările fiscale; - aparatul fiscal care asigură aplicarea reglementărilor cu caracter fiscal şi buna funcţionare a

mecanismului fiscal; - relaţiile care apar între componentele de mai sus ca urmare a proiectării, legiferării, aşezării şi

perceperii impozitelor;

9

Funcţiile sistemului fiscal se definesc prin prisma obiectivelor la a căror atingere trebuie să contribuie şi a ansamblului instituţiilor şi reglementărilor fiscale. În literatura de specialitate sunt enumerate patru funcţii de bază ale sistemului fiscal:

- funcţia de finanţare a cheltuielilor publice - funcţia stimulativă - funcţia socială - funcţia de control Sistemul fiscal se bazează pe un set de principii ce pot fi grupate astfel: - principiul universalităţii impunerii: presupune ca toţi subiecţii care deţin sau realizează acelaşi

obiect impozabil să între în sfera de cuprindere a impunerii. - principiul unităţii impunerii: presupune necesitatea existenţei unor criterii unitare şi ştiinţifice de

percepere a impozitelor şi taxelor. - principiul echităţii impunerii: presupune ca fiecare subiect să plătească impozite şi taxe în

funcţie de puterea sa contributivă. Pentru aceasta este necesar să existe cote de impunere diferenţiate (mai mici pentru venituri mai mici şi mai mari pentru venituri mai mari). De asemenea este necesară stabilirea unui minim neimpozabil. În practică există adesea derogări de la acest principiu.

- principiul randamentului impunerii: presupune maximizarea randamentului impozitului pentru un cost dat sau diminuarea costului gestiunii sale pentru un randament dat. Randamentul impunerii rezultă din compararea sumelor încasate din impozite cu cele ocazionate de obţinerea lor. Costurile de mobilizare a resurselor publice trebuie să fie minime, astfel încât sumele încasate să poată fi folosite în mai mare măsură în susţinerea altor cheltuieli publice.

- principiul simplităţii impunerii: presupune necesitatea unor impozitele uşor de administrat, uşor de înţeles de către contribuabili, prelevate potrivit unor reguli simple, clare, care să nu dea naştere unor interpretări arbitrare.

- principiul flexibilităţii impunerii: presupune sensibilitatea bazei de impozitare la evoluţia activităţii economice. Un impozit este elastic atunci când este capabil să se adapteze nevoilor bugetare.

- principiul stabilităţii impunerii: subliniază necesitatea stabilităţii impozitelor, ca o garanţie pentru contribuabili că nu vor fi supuşi unor hotărâri arbitrare în materie, consolidându-le încrederea în sistemul fiscal. Modificările frecvente în materie fiscală generează o stare de neîncredere şi incertitudine în rândul contribuabililor, descurajând investitorii şi conducând adesea la ineficienţa sistemului fiscal.

- principiul legalităţii impunerii: presupune că orice impozit trebuie să aibă mereu la bază o reglementare legală.

- principiul teritorialităţii: vizează atât întinderea în spaţiu a suveranităţii fiscale a unui stat, cât şi modul de impozitare.

- principiul neretroactivităţii legii fiscale: este fundamental pentru securitatea juridică a subiecţilor de drept, însă în plan fiscal el este uneori ignorat. Anualitatea impozitului şi aplicarea regulii „faptului generator” conduc la retroactivitate de tip pasiv în materie fiscală.

Prelevările fiscale se realizează prin intermediul impozitelor, taxelor fiscale şi contribuţiilor. a) Impozitul poate fi definit ca o prelevare pecuniară în virtutea autorităţii statului de la particulari,

cu titlu definitiv şi fără o contraprestaţie imediată sau directă, pentru acoperirea cheltuielilor publice şi pentru intervenţia statului în scop economic şi social.

b) Noţiunea de taxă are mai multe sensuri: - Taxele fiscale - nu se deosebesc de impozite (sunt stabilite prin legi, au caracter obligatoriu, nu

au contraprestaţie directă sau o destinaţie specială) - Taxele cu caracter fiscal - reprezintă plăţile către bugetul statului efectuate de persoanele

fizice sau juridice în schimbul unor servicii prestate de instituţiile publice (de exemplu, taxele de timbru)

- Taxele, în sens general - reprezintă sume de bani plătite unor instituţii în schimbul unor servicii prestate sau pentru obţinerea anumitor drepturi

c) Alături de impozite şi taxe cu caracter fiscal, în categoria prelevărilor fiscale se includ şi contribuţiile. Acestea au caracteristici intermediare între impozite şi taxele cu caracter fiscal.

Deosebirea dintre contribuţii şi impozite constă în existenţa în cazul primelor a unei contraprestaţii tangibile cu caracter specific (economic, social, public). Statul impune atât prestaţia, cât şi plata acesteia, considerând că persoanele obligate să plătească contribuţia beneficiază de anumite avantaje. Obligativitatea plăţii şi lipsa unei echivalenţe între costul prestaţiei şi cuantumul contribuţiei reprezintă elementele comune ale contribuţiilor şi impozitelor.

Asemănarea dintre contribuţii şi taxele cu caracter fiscal constă în existenţa prestaţiei, iar deosebirea în caracterul obligatoriu al plăţii în cazul contribuţiilor.

Cea mai cunoscută clasificare a impozitelor este următoarea: - impozite directe (reale şi personale);

10

- impozite indirecte. Impozitele directe se caracterizează prin: - Se stabilesc nominal, în funcţie de veniturile şi / sau averea deţinută, în curs de obţinere sau

primită de persoane fizice sau juridice şi pe baza cotelor de impozit prevăzute de lege. - Se încasează direct de la contribuabili la anumite termene dinainte stabilite. - În intenţia legiuitorului, subiectul şi suportatorul impozitului sunt una şi aceeaşi persoană, cu

toate că acestea uneori nu coincid. Dacă ţinem cont de criteriile care au stat la baza aşezării impozitelor directe, atunci acestea pot fi

grupate în impozite reale şi impozite personale. Impozitele reale se stabilesc în legătură cu anumite obiecte materiale (de exemplu terenuri, clădiri,

capitaluri mobiliare, etc.) făcându-se abstracţie de situaţia personală a subiectului impozabil. Din această cauză ele mai sunt denumite şi impozite obiective sau pe produs.

Impozitele personale au în vedere capacitatea contributivă individuală, fiind denumite şi impozite subiective. În această categorie intră impozitele pe venit (pe salarii, pe dividende, pe profit, etc.) şi impozitul pe venitul acumulat sau dobândit.

Impozitele directe personale au un cuantum şi un termen de plată dinainte cunoscut de subiecţii impozitelor, fapt pentru care sunt de preferat în locul impozitelor indirecte, deoarece consumatorii diverselor mărfuri şi servicii nu au posibilitatea să cunoască când şi mai ales cât vor plăti statului cu titlu de impozite indirecte.

Impozitele indirecte se percep cu prilejul vânzării unor bunuri şi prestării unor servicii (transport, spectacole, activităţi hoteliere etc.), având o incidenţă indirectă asupra capacităţii contributive individuale. De altfel chiar prin lege se atribuie calitatea de subiect al impozitului altei persoane fizice sau juridice decât suportatorului acestora.

În categoria impozitelor indirecte intră: taxa pe valoarea adăugată, taxele vamale, accizele, taxe de timbru şi de înregistrare.

În ţările în curs de dezvoltare ponderea impozitelor indirecte în totalul impozitelor este ridicată. Preferinţa pentru impozitele indirecte se explică prin aceea că necesită o perioadă scurtă de timp din momentul luării deciziei de instituire a impozitelor (majorare a cotei) printr-un act normativ şi până devin operaţionale; reclamă cheltuieli modice de aşezare, percepere şi urmărire; sunt mai voalate, fiind cuprinse în preţul de vânzare al produselor, iar nemulţumirea cumpărătorilor se îndreaptă împotriva agenţilor economici care practică preţuri majorate, şi nu împotriva statului care a ordonat sporirea impozitelor ce a dus la scumpirea acestora; cumpărătorul nu ştie cât din preţul plătit pentru un produs revine agentului economic şi cât ajunge în bugetul public.

Avantajul impozitelor indirecte este acela că în cazul lor fenomenele de evaziune fiscală sunt mai rare decât în cazul impozitelor directe.

Dezavantajul îl reprezintă nerespectarea principiului echităţii fiscale. Cotele utilizate pentru stabilirea impozitelor indirecte nu sunt diferenţiate în funcţie de veniturile sau de situaţia personală a celui care cumpără mărfurile ce fac obiectul acestor impozite.

Test de autoevaluare a cunoştinţelor

1.1. Impozitele directe pot fi grupate în: ............................................................................................ 1.2. În categoria impozitelor directe intră:........................................................................................... 1.3. În categoria impozitelor indirecte intră:........................................................................................

1.3.2. Elementele comune ale impozitelor

Impozitele au următoarele elemente comune: 1. Faptul generator reprezintă evenimentul juridic sau material care dă naştere obligaţiei fiscale. Din categoria evenimentelor juridice care duc la apariţia unor obligaţii fiscale amintim întocmirea

actelor de vânzare, schimb sau donaţie (taxele de timbru), iar din categoria evenimentelor materiale: realizarea de venituri (impozitul pe venit), realizarea de profituri (impozitul pe profit), transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor (TVA), trecerea bunurilor peste graniţele ţării (taxa vamală), etc.

2. Obiectul impozabil este elementul concret care stă la baza aşezării impozitelor. El diferă în funcţie de provenienţa impozitului, natura plătitorului sau scopul urmărit. Astfel, obiect al impozitului poate fi:

11

Veniturile, care pot fi profitul agenţilor economici (impozitul pe profit) şi veniturile persoanelor fizice (impozitul pe venit);

Averea (sub formă de capital sau sub formă de bunuri mobile sau imobile), care este reprezentată de imobile (impozitul pe clădiri), terenuri (impozitul pe clădiri), mijloace de transport (impozitul pe clădiri) etc.;

Cheltuielile (consumul), care constituie produsul, serviciul prestat sau lucrarea executată (TVA), produsul importat (taxa vamală), bunul accizabil produs sau importat (acciza) etc.;

Actele şi faptele realizate de organele statului pentru care se datorează taxe de timbru (eliberarea, legalizarea, autentificarea unor acte, deschiderea şi dezbaterea succesiunilor, soluţionarea litigiilor de către organele de judecată etc.).

3. Baza de calcul sau materia impozabilă constituie elementul pe care se fundamentează calcularea impozitului.

Atunci când obiectul impozitului îl constituie valoarea, venitul sau preţul, baza de calcul şi obiectul impozabil coincid.

Când obiectul impozitului este un bun sau diverse acte sau fapte realizate de stat pentru care se datorează taxe de timbru, obiectul şi baza de calcul diferă. Exemple:

impozitul pe clădiri (obiectul este imobilul, iar baza de calcul este valoarea imobilului);

impozitul pe teren (obiectul este terenul, iar baza de calcul este valoarea terenului);

taxa pe succesiune (obiectul îl reprezintă dezbaterea succesiunii şi actele întocmite cu acest prilej, iar baza de calcul este valoarea succesiunii).

4. Subiectul impozitului este persoana fizică sau juridică care deţine sau realizează obiectul impozabil şi care potrivit legii este obligată la plata acestuia.

5. Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suportă în ultima instanţă impozitul (căruia i se adresează). De cele mai multe ori subiectul şi suportatorul sunt una şi aceeaşi persoană.

În cazul impozitelor indirecte (TVA, accize, taxe vamale), suportatorul impozitului este o altă persoană decât subiectul. De exemplu, acciza are ca subiect producătorul sau importatorul de produse accizabile, însă suportator este consumatorul care efectiv achită acest impozit în momentul procurării produsului respectiv (acciza fiind inclusă în preţ). Astfel, impozitele indirecte plătite de unele persoane sunt transpuse în sarcina altor persoane (fenomenul repercusiunii impozitelor).

6. Plătitorul impozitului este cel mai adesea şi subiect al impozitului. Există şi situaţii în care plătitorul este diferit de subiect. Exemple:

impozitul pe salarii (subiect este salariatul, iar plătitor este angajatorul),

impozitul pe dividende (subiect este acţionarul sau asociatul, iar plătitor este societatea pe acţiuni) etc.

7. Cotele de impunere pot fi de două categorii: - cote specifice, exprimate în unităţi monetare, pe unitatea de bază de calcul, exprimată în unităţi

fizice (metri pătraţi, tone, hectolitri,etc.); - cote ad-valorem, exprimate în % şi aplicate asupra unei baze de calcul exprimate în unităţi

monetare. În funcţie de caracteristicile cotei faţă de evoluţia bazei impozabile, aceste cote pot fi: proporţionale, progresive, regresive şi degresive.

Cotele proporţionale presupun existenţa unui procent unic care se aplică asupra bazei de calcul. Între aceasta şi cuantumul impozitului se păstrează aceeaşi proporţie. Astfel de cote se aplică în cazul impozitului pe profit, impozitului pe venit, impozitului pe clădiri, unor taxe de timbru, etc.

Cotele progresive cresc pe măsură ce baza de calcul creşte. În funcţie de ritmul creşterii cotei în raport cu creşterea bazei impozabile, cotele progresive pot fi: simple (globale) sau compuse (pe tranşe).

Cotele progresive simple cresc pe măsură ce baza de calcul creşte, într-un ritm constant pe nivele de venituri.

Cotele progresive compuse sunt stabilite pe tranşe de venituri şi cresc într-un ritm variabil. Pentru fiecare tranşă de venit există o cotă care se aplică veniturilor din tranşa respectivă, impozitul total fiind egal cu suma impozitelor parţiale calculate pe fiecare tranşă de venit.

Progresivitatea cotelor de impunere poate fi: - verticală (în funcţie de volumul obiectului impozabil); - orizontală (în funcţie de natura obiectului impozabil sau de sursa veniturilor); De exemplu, în cazul taxelor de timbru privind efectuarea succesiunii, progresivitatea cotelor este

atât verticală (cotele cresc în funcţie de valoarea succesiunii), cât şi orizontală (cotele variază în raport cu gradul de rudenie faţă de defunct).

Cotele regresive scad pe măsură ce baza impozabilă creşte. Ele se aplică destul de rar, în cazul unor taxe de timbru.

Cotele degresive cresc în ritmuri variabile până la o anumită valoare a bazei de calcul, după care scad constant.

12

8. Asieta (modul de aşezare) impozitului reprezintă ansamblul măsurilor privind identificarea subiectului şi obiectului impozitului, evaluarea obiectului impozabil, determinarea impozitului datorat statului.

Impozitul se calculează prin aplicarea cotei la baza impozabilă: Impozit = cota x baza de calcul Impozitul astfel calculat poate fi redus în cazul acordării de facilităţi fiscale sau poate fi majorat în

cazul întârzierilor sau constatării unor erori de calcul. 9. Termenul de plată indică data la care sau intervalul de timp în interiorul căruia subiectul

impozitului trebuie să-şi achite obligaţia faţă de bugetul statului. Momentul în care plata unui venit bugetar devine exigibilă nu coincide întotdeauna cu cel al naşterii obligaţiei plătitorului faţă de buget. De regulă, obligaţia plătitorului apare în momentul în care el a intrat în posesia obiectului impozabil, iar stingerea obligaţiei are loc la termenul de plată. Cel mai adesea, termenul de plată este prevăzut de legile impozitelor, putând fi zilnic, săptămânal, lunar, trimestrial, semestrial sau anual.

10. Facilităţile acordate plătitorilor îmbracă forma scutirilor, reducerilor, amânărilor, eşalonărilor, bonificaţiilor, etc.

Scutirile se acordă fie din raţiuni economice (de exemplu, pentru stimularea exporturilor, produsele exportate sunt scutite de TVA şi taxe vamale), fie din raţiuni sociale (de exemplu, pensiile mai mici de 1000 lei nu se impozitează).

Reducerile pot avea un rol stimulativ sau unul social (de exemplu, reduceri la impozitul pe profit pentru agenţii economici care folosesc personal cu randament de muncă scăzut).

Amânările se acordă de către organele fiscale teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice când un plătitor dovedeşte că nu şi-a achitat impozitul la termen din motive independente de voinţa lui (de exemplu, calamităţi naturale).

Eşalonările constau în fragmentarea impozitelor în mai multe părţi, urmând ca fiecare tranşă să fie plătită la un anumit termen. Ele se acordă în situaţii speciale şi pe baza unor documentaţii (de exemplu, o persoană care a obţinut o succesiune de valoare foarte mare poate solicita eşalonarea impozitului pe mai multe termene).

Bonificaţiile nu sunt prevăzute în legile impozitelor, dar se pot acorda în scopul stimulării plăţii anticipate a impozitelor şi taxelor .

11. Drepturile şi obligaţiile plătitorilor În scopul respectării legislaţiei de către plătitorii veniturilor bugetare şi de organele de control

fiscal, legile fiscale prevăd alături de celelalte elemente tehnice ale impozitelor şi o serie de drepturi şi obligaţii ale plătitorilor.

Dintre drepturile plătitorilor amintim: - dreptul de a pretinde aplicarea corectă, echitabilă a reglementărilor legale în legătură cu

aşezarea şi perceperea obligaţiilor fiscale; - dreptul la compensare (sumele plătite în plus pot fi compensate la cererea plătitorului cu sumele

de plată la termenele următoare); - dreptul la restituirea impozitelor şi taxelor (sumele plătite în plus care nu pot fi recuperate prin

compensare pot fi restituite la cererea plătitorului); - dreptul la contestaţie (plătitorii nemulţumiţi de constatările organelor de control pot cere anularea

sumelor plătite; trebuie însă precizat că depunerea unei contestaţii nu suspendă obligaţia plăţii impozitului).

Obligaţiile plătitorilor de impozite şi taxe sunt generale, prevăzute de Codul de procedură fiscală, şi specifice, prevăzute de legile care reglementează fiecare impozit sau taxă.

Obligaţiile generale de natură fiscală sunt: - obligaţia de a se înregistra la organele fiscale ca plătitori de impozite şi taxe la începerea

activităţii şi de a solicita organului fiscal scoaterea din evidenţă în caz de încetare a activităţii; - obligaţia de a declara corect bunurile şi veniturile impozabile sau impozitele şi taxele datorate; - obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi fiscale impozitele şi taxele; - obligaţia de a plăti la termenele legale impozitele şi taxele datorate; - obligaţia de a plăti dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente impozitelor şi taxelor; - obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a înregistra în evidenţele contabile şi de plată la

termenele legale impozitele care se realizează prin stopaj la sursă.

Să ne reamintim...

Impozitele au următoarele elemente comune:

- Faptul generator

13

- Obiectul impozabil

- Baza de calcul sau materia impozabilă

- Subiectul impozitului

- Suportatorul (destinatarul) impozitului

- Plătitorul impozitului

- Cotele de impunere

- Asieta (modul de aşezare) impozitului

- Termenul de plată

- Facilităţile acordate plătitorilor

- Drepturile şi obligaţiile plătitorilor

1.3.3. Metode de determinare şi de plată a impozitelor

Aşezarea impozitelor presupune efectuarea mai multor operaţii succesive constând în:

A. stabilirea obiectului impozabil B. determinarea cuantumului impozitului C. urmărirea şi perceperea impozitului.

A. Stabilirea obiectului impozabil presupune constatarea şi evaluarea materiei impozabile. Constatarea existenţei materiei impozabile se efectuează de către serviciul fiscal. Evaluarea materiei impozabile se realizează cu ajutorul unor metode ce trebuie să fie

compatibile cu principiile ce stau la baza determinării materiei impozabile, cu tehnicile de impunere şi cu sistemul contabil. Aceste metode se clasifică astfel:

1. Evaluare directă (pe bază de declaraţii) 1.1. evaluare pe baza declaraţiilor fiscale ale contribuabililor

se bazează pe onestitatea contribuabililor, dar şi pe dreptul de control al organelor fiscale.

se aplică în prezent în cazul TVA, impozitului pe profit, impozitului pe anumite venituri ale persoanelor fizice, etc.

1.2. evaluare pe baza declaraţiilor terţilor; terţii sunt persoane care cunosc exact situaţia contribuabililor sau a veniturilor obţinute de aceştia:

- agenţii economici pentru salariile plătite angajaţilor, - chiriaşii pentru veniturile din chirii ale proprietarilor, - debitorii pentru sumele plătite creditorilor, - brokerii şi dealerii pentru veniturile din tranzacţiile mobiliare, etc.

2. Evaluare indirectă (prin prezumţie) 2.1. evaluare pe baza semnelor exterioare

valoarea impozabilă se stabileşte prin intermediul unor indici consideraţi ca reprezentând semne exterioare ale acestei valori.

se mai întâlneşte rar, pentru stabilirea unor impozite locale. 2.2. evaluare forfetară; metoda se aplică atunci când stabilirea venitului este dificilă şi când există

un număr mare de mici subiecţi economici care nu sunt obligaţi să ţină o evidenţă contabilă sau au obligaţia organizării unei evidenţe contabile sumare.

2.3. evaluare administrativă (corectivă)

cuprinde ansamblul procedurilor de care administraţia dispune pentru stabilirea corectă a valorii impozabile şi a impozitului.

metoda este folosită în lipsa declaraţiilor fiscale în cadrul termenelor legale şi în cazul incorectitudinii declaraţiilor fiscale, indiferent că este cu sau fără intenţia persoanelor implicate.

Evaluarea pe baza declaraţiilor fiscale a câştigat tot mai mult teren în faţa celorlalte metode de evaluare ca urmare a apariţiei şi dezvoltării sistemului contabil, a existenţei unui aparat de control bine structurat şi a educaţiei fiscale şi civice a populaţiei.

B. Stabilirea cuantumului impozitului datorat de subiectul impozabil se realizează prin aplicarea cotei impozitului la valoarea materiei impozabile, care rezultă din documentele impunerii.

Aceste documente îmbracă forme specifice fiecărei categorii de impozit, variind în funcţie de felurile impunerii şi de metodele practicate, precum şi de categoria plătitorilor:

Declaraţia de impunere

Procesul verbal de plată

Înştiinţarea de plată

Procesul verbal al organelor de control

Declaraţia privind obligaţia de plată la bugetul statului.

14

Documentele impunerii se întocmesc şi se depun de către contribuabil la organul fiscal competent în momente diferite faţă de perioada impunerii, adică anterior, concomitent sau ulterior perioadei respective.

Prin fiscalitate se constată, concomitent: - obligaţia fiscală pentru contribuabil - creanţa fiscală a statului asupra acestuia.

C. Urmărirea şi perceperea impozitelor Activitatea de urmărire a impozitelor şi taxelor se desfăşoară de către aparatul fiscal sau după

caz, de către serviciile de specialitate ale autorităţii administraţiei publice locale şi are în vedere depistarea contribuabililor plătitori, supravegherea şi îndrumarea permanentă a acestora în scopul achitării integrale şi la termen a obligaţiilor ce le revin faţă de bugetul de stat, precum şi organizarea evidenţei debitelor, în cazurile prevăzute de lege.

Finalizarea impozitării se realizează prin operaţia de strângere (percepere) a impozitelor. Ansamblul operaţiilor prin care se realizează încasarea sumelor datorate de contribuabili şi

înregistrarea lor în conturile bugetare deschise la trezoreria publică constituie activitatea de încasare a creanţelor fiscale. Aceasta se realizează prin:

a) procedee curente:

procedeul direct de încasare: determinarea impozitelor şi taxelor şi vărsarea sumelor datorate la buget se realizează de către contribuabili, care poartă întreaga răspundere pentru exactitatea acestor operaţiuni.

procedeul stopajului la sursă: presupune obligaţia plătitorului de venit (care diferă de subiectul impozitului) de a calcula, reţine şi vărsa la termen impozitul către buget. Suma datorată cu titlu de impozit se reţine deci la sursă de la beneficiarul venitului şi este achitată de către persoana fizică sau juridică de la care se obţine acest venit.

impunerea şi debitarea: presupune că organul fiscal înscrie în registrul de rol sau în evidenţa informatizată debitele respective şi asigură perceperea acestora prin înştiinţări de plată sau chiar prin încasarea directă de către agenţii fiscali.

aplicarea şi anularea de timbre fiscale: constituie o procedură anticipată şi indirectă de încasare. Procedeul se aplică în cazul taxelor de timbru, pentru acte şi acţiuni judecătoreşti (de exemplu, litigii), notariale (de exemplu, legalizări, succesiuni), administrative şi consulare.

b) procedee execuţionale

Decontarea bancară executorie. Constă în virarea sumei de bani reprezentând creanţe fiscale restante din contul bancar al contribuabilului în contul de venituri al bugetului.

Sechestrul asupra bunurilor imobiliare sau mobiliare. Nu pot face obiectul executării silite locuinţa debitorului şi a familiei sale, împreună cu terenul şi anexele aferente, şi nici bunurile mobiliare indispensabile vieţii sau muncii debitorului.

Poprirea. Este procedeul prin care sunt indisponibilizate drepturi băneşti pe care debitorul la are de primit de la o altă persoană, numită terţ poprit. Aceste drepturi băneşti pot fi: salarii, pensii, drepturi de autor, chirii, venituri din vânzări de bunuri, etc.

c) procedee speciale

Compensarea. Constituie stingerea unei obligaţii fiscale a unui contribuabil pe seama unor sume plătite în plus sau de rambursat de la buget (de exemplu TVA).

Scăderea debitului. Se aplică în următoarele două cazuri: - insolvabilitatea debitorului - dispariţia debitorului

Prescripţia. Este o procedură de stingere a obligaţiei fiscale ca urmare a constatării imposibilităţii încasării acesteia într-o anumită perioadă de timp scursă de la constituirea titlului de creanţă fiscală.

Anularea. Constituie un alt procedeu specific de stingere a obligaţiei fiscale, care se poate realiza prin acte juridice cu caracter general sau prin acte juridice individuale.


1.4. Impozitele au următoarele elemente comune:…………………………….................................... 1.5. Asieta impozitului reprezintă……………………………..……………………..................................

15

1.4. Rezumat

Sistemul fiscal cuprinde:

- ansamblul de impozite şi taxe pe care statul, prin organele sale

specializate, le percepe în baza unor reglementări legislative de

natură fiscală

- mecanismul fiscal, respectiv totalitatea conceptelor, principiilor, metodelor şi tehnicilor

privind activitatea de dimensionare, aşezare şi percepere a impozitelor şi taxelor, pentru

realizarea funcţiilor sistemului fiscal, în condiţiile respectării principiilor fiscale

- reglementările fiscale

- aparatul fiscal care asigură aplicarea reglementărilor cu caracter fiscal şi buna funcţionare

a mecanismului fiscal

- relaţiile care apar între componentele de mai sus ca urmare a proiectării, legiferării,

aşezării şi perceperii impozitelor

Funcţiile sistemului fiscal sunt:

- funcţia de finanţare a cheltuielilor publice

- funcţia stimulativă

- funcţia socială

- funcţia de control

Sistemul fiscal se bazează pe un set de principii ce pot fi grupate astfel:

- principiul universalităţii

- principiul unităţii

- principiul echităţii

- principiul randamentului impunerii

- principiul simplităţii

- principiul flexibilităţii

- principiul stabilităţii

- principiul legalităţii

- principiul teritorialităţii

- principiul neretroactivităţii legii fiscale

Prelevările fiscale se realizează prin intermediul impozitelor, taxelor fiscale şi

contribuţiilor.

Evaluarea materiei impozabile se realizează cu ajutorul unor metode ce se clasifică

astfel:

1. Evaluare directă (pe bază de declaraţii)

1.1. evaluare pe baza declaraţiilor fiscale ale contribuabililor

1.2. evaluare pe baza declaraţiilor terţilor; terţii sunt persoane care cunosc exact situaţia

contribuabililor sau a veniturilor obţinute de aceştia

2. Evaluare indirectă (prin prezumţie)

2.1. evaluare pe baza semnelor exterioare

2.2. evaluare forfetară; metoda se aplică atunci când stabilirea venitului este dificilă şi când

există un număr mare de mici subiecţi economici care nu sunt obligaţi să ţină o evidenţă

contabilă sau au obligaţia organizării unei evidenţe contabile sumare.

2.3. evaluare administrativă (corectivă)

1.5. Test de evaluare a cunoştinţelor 1

1.5.1. Procedeele curente de încasare a impozitelor cuprind:

1. impunerea şi debitarea 2. procedeul direct de încasare 3. procedeul stopajului la sursă 4. poprirea

16

5. aplicarea şi anularea de timbre fiscale 6. decontarea bancară executorie 7. sechestrul asupra bunurilor imobiliare sau mobiliare

Variante de răspuns: a) 1,2,3,4,5,6,7 b) 2,3,4 c) 1,2,3,5 d) 4,6,7 1.5.2. Procedeele execuţionale de încasare a impozitelor cuprind:

1. impunerea şi debitarea 2. procedeul direct de încasare 3. procedeul stopajului la sursă 4. poprirea 5. aplicarea şi anularea de timbre fiscale 6. decontarea bancară executorie 7. sechestrul asupra bunurilor imobiliare sau mobiliare

Variante de răspuns: a) 1,2,3,4,5,6,7 b) 2,3,4 c) 1,2,3,5 d) 4,6,7

1.5.3. Sistemul fiscal se bazează pe următoarele principii:

1. principiul universalităţii 2. principiul unităţii 3. principiul echităţii 4. principiul prudenţei 5. principiul teritorialităţii 6. principiul neretroactivităţii legii fiscale

Variante de răspuns: a) 1,2,3,4,5,6 b) 1,2,3 c) 1,2,3,5,6 d) 3,4,5,6 1.5.4. Plătitorul impozitului diferă de subiectul impozitului în cazul următorului impozit: a) impozitul pe salarii b) impozitul pe profit c) impozitul pe teren d) impozitul pe clădiri 1.5.5. Obiectul impozitului şi baza de calcul a impozitului diferă în cazul următorului impozit: a) impozitul pe salarii b) impozitul pe profit c) impozitul pe teren d) TVA

1.6. Bibliografie

C. Corduneanu, „Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor”, Editura Codecs, Bucureşti, 1998, p. 17-159. M. Grigore, M. Gurău, “Fiscalitate. Noţiuni teoretice şi lucrări aplicative”, Editura Cartea Studenţească, 2009, p. 5 – 24. L. Ţâţu, C. Şerbănescu, D. Ştefan, D. Cataramă, A. Nica, E. Miricescu, „Fiscalitate. De la

lege la practică”, Ediţia a V-a, Editura All Beck, 2008, p. 1 – 16. G. Vintilă, M. Călin, N. Călin, „Fiscalitate”, Editura Economică, 2006, p. 11 - 43. Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal

17

Unitatea de învățare 2. TAXELE VAMALE

Cuprins Unitatea de învățare 2. TAXELE VAMALE .................................................................................... Error! Bookmark not defined.

2.1. Introducere ........................................................................................................................ Error! Bookmark not defined. 2.2. Obiectivele unităţii de învăţare .......................................................................................... Error! Bookmark not defined. 2.3. DEFINIŢII ŞI PROCEDURI DE APLICARE A REGLEMENTĂRILOR VAMALE ................. Error! Bookmark not defined. 2.4. REGIMURILE VAMALE DEFINITIVE ................................................................................ Error! Bookmark not defined.

2.4.1. Punerea în liberă circulaţie (importul) ........................................................................ Error! Bookmark not defined. 2.4.2. Exportul .................................................................................................................... Error! Bookmark not defined. 2.4.3. Regimul vamal aplicabil călătorilor şi altor persoane fizice ........................................ Error! Bookmark not defined.

2.5. REGIMURILE VAMALE SUSPENSIVE ŞI CU IMPACT ECONOMIC ................................ Error! Bookmark not defined. 2.5.1. Tranzitul mărfurilor .................................................................................................... Error! Bookmark not defined. 2.5.2. Antrepozitul vamal .................................................................................................... Error! Bookmark not defined. 2.5.3. Perfecţionarea activă ................................................................................................ Error! Bookmark not defined. 2.5.4. Transformarea sub control vamal .............................................................................. Error! Bookmark not defined. 2.5.5. Admiterea temporară ................................................................................................ Error! Bookmark not defined. 2.5.6. Perfecţionarea pasivă ............................................................................................... Error! Bookmark not defined.

2.6. Rezumat ........................................................................................................................... Error! Bookmark not defined. 2.7. Test de evaluare a cunoştinţelor 2 .................................................................................... Error! Bookmark not defined. 2.8. Bibliografie ........................................................................................................................ Error! Bookmark not defined.

2.1. Introducere

Unitatea de învățare 2 descrie modul de calcul şi de plată în cazul taxelor vamale, precum și regimurile vamale definitive şi suspensive în care pot fi plasate mărfurile care trec graniţele teritoriului comunitar.

2.2. Obiectivele unităţii de învăţare

După parcurgerea acestei unităţi veţi fi capabili: să definiţi noţiunile de: taxă vamală, valoare în vamă, statut vamal,

datorie vamală, drepturi de import, regim vamal să enumeraţi tipurile de regimuri vamale să descrieţi condiţiile de taxare aferente fiecărui regim vamal să calculaţi taxele vamale în cazul fiecărui regim vamal


Cadru legal:

Codul Vamal al României (legea nr. 86/2006, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 350/ 19 aprilie 2006) ), cu modificările şi completările ulterioare;

Codul Vamal Comunitar (Regulamentul CEE nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar), cu modificările şi completările ulterioare;

Regulamentul Vamal Comunitar (Regulamentul CEE nr. 2454/93 a Comisiei din 2 iulie 1993 privind dispoziţiile de aplicare a reglementarii CEE nr. 2913/92 al Consiliului de stabilire a Codului Vamal Comunitar), cu modificările şi completările ulterioare;

Regulamentul Consiliului Nr. 2658/87 din 23 iulie 1987 privind tariful şi nomenclatura statistică;

Tariful vamal comunitar (Jurnalul Oficial L 256, 07/09/1987).

2.3. DEFINIŢII ŞI PROCEDURI DE APLICARE A REGLEMENTĂRILOR VAMALE

Definiţii de bază: a) taxe vamale - impozite indirecte percepute de către stat asupra mărfurilor atunci când acestea

trec graniţele vamale ale ţării, în vederea importului, exportului sau tranzitului;

18

b) autoritate vamală - autoritate investită pentru aplicarea reglementărilor vamale (în România, Autoritatea Naţională a Vămilor, care se organizează şi funcţionează în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală);

c) birou vamal – orice birou în care pot fi îndeplinite, în totalitate sau în parte, formalităţile prevăzute de reglementările vamale; poate fi: birou de control, de plasare şi de încheiere

d) statut vamal – statutul mărfurilor ca mărfuri comunitare sau necomunitare; e) datorie vamală – obligaţia unei persoane de a plăti drepturile de import sau de export; f) drepturi de import/export – taxe vamale şi impuneri la import/export introduse prin politica

agricolă comună (PAC); g) Tariful Vamal Integrat Comunitar (TARIC) - bază de date care cuprinde:

- nomenclatura combinată a mărfurilor, - taxe vamale şi impuneri introduse prin PAC, - suspendări de taxe vamale; - contingente tarifare; - regimul tarifar preferenţial (inclusiv pe bază de contingente tarifare preferenţiale); - sistemul generalizat de preferinţe tarifare (SGP) aplicabil ţărilor în curs de dezvoltare; - taxe antidumping sau de compensaţie (antisubvenţie); - prohibiţii la import şi la export; restricţii la import şi la export; - coduri adiţionale; - restituţii la export; - referiri cu privire la reglementările comunitare care au introdus o măsură tarifară / netarifară; - alte măsuri tarifare şi netarifare aplicabile în procesul de vămuire a mărfurilor.

h) destinaţia vamală a mărfurilor: - plasarea mărfurilor sub un regim vamal, - introducerea lor într-o zonă liberă sau antrepozit liber, - reexportul acestora în afara teritoriului vamal al UE, - distrugerea lor, - abandonul în favoarea statului; i) documentul administrativ unic (declaraţia vamală) - modelul oficial de declaraţie vamală a

mărfurilor întocmită în scris, în scopul plasării mărfurilor sub un anumit regim vamal sau al reexportării acestora. Se compune de obicei din 8 exemplare consecutive, de la 1 la 8, din care: pentru export exemplarele 1, 2, 3, pentru tranzit exemplarele 4, 5, iar pentru import exemplarele 6, 7, 8.

j) liber de vamă - actul prin care autoritatea vamală lasă la dispoziţia titularului declaraţiei vamale mărfurile vămuite, în scopul prevăzut de regimul vamal sub care acestea au fost plasate;

k) vămuire - ansamblul de operaţiuni efectuate de autoritatea vamală de la prezentarea mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a oricăror alte bunuri până la acordarea liberului de vamă;

l) operatorul economic - persoana care, în cadrul activităţilor sale profesionale, exercită activităţi reglementate de legislaţia vamală.

m) operatorul economic autorizat (AEO) - Începând cu data de 1 ianuarie 2008, Statele Membre pot acorda la cerere, statutul de operator economic autorizat oricărui operator economic stabilit în Comunitate şi care îndeplineşte anumite criterii determinate la nivel comunitar privind sistemele de control, solvabilitatea financiară şi antecedentele operatorului economic.

n) regimul vamal cuprinde totalitatea normelor ce se aplică în cadrul procedurii de vămuire, în funcţie de scopul operaţiunii comerciale şi de destinaţia mărfii.

Regimurile vamale se pot grupa astfel:

Regimurile vamale

definitive

Regimurile vamale

suspensive

Regimurile vamale

economice

punerea în liberă circulaţie antrepozitul vamal antrepozitul vamal

exportul

perfecţionarea activă a mărfurilor

(doar cea în sistem cu

suspendare)

perfecţionarea activă a

mărfurilor

introducerea/scoaterea din

ţară de bunuri aparţinând

călătorilor/altor persoane

fizice, necomercianţi

transformarea sub control vamal a

mărfurilor

transformarea sub control

vamal a mărfurilor

admiterea temporară a mărfurilor admiterea temporară a

mărfurilor

tranzitul mărfurilor perfecţionarea pasivă a

mărfurilor

19

2.4. REGIMURILE VAMALE DEFINITIVE

2.4.1. Punerea în liberă circulaţie (importul)

Punerea în liberă circulaţie conferă mărfurilor necomunitare statutul vamal de mărfuri româneşti. Pentru punerea în liberă circulaţie, declaraţia vamală trebuie să fie însoţită de următoarele

documente: • factura în baza căreia se declară valoarea în vamă a mărfurilor; • declaraţia cu elementele necesare pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor declarate

(declaraţie pentru valoarea în vamă); • documentele necesare pentru aplicarea unui regim tarifar preferenţial sau a altor măsuri de

derogare de la regimul de drept comun aplicabil mărfurilor declarate; • documentele de transport sau, după caz, documentele aferente regimului vamal precedent; • alte documente. Pe baza acestor documente autoritatea vamală realizează procedura de vămuire şi de încasare a

datoriei vamale aferente drepturilor de import, aplicând şi măsurile de politică comercială. Taxele vamale de import se determină pe baza cotelor (procentuale sau mixte) din TARIC,

care se aplică valorii în vamă a mărfurilor importate, exprimată în lei. Potrivit art. VII al Acordului General pentru Tarife şi Comerţ (GATT), valoarea în vamă a

mărfurilor reprezintă valoarea dată de preţul de tranzacţie, adică preţul efectiv plătit sau de plătit pentru marfă. În măsura în care nu sunt incluse în preţul extern, în valoarea în vamă a mărfurilor se cuprind şi:

comisioane şi cheltuieli de brokeraj

costul containerelor şi ambalajelor

redevenţe şi drepturi de licenţă pe care cumpărătorul trebuie să le plătească vânzătorului

valoarea oricărei părţi din profitul oricărei vânzări sau utilizări ulterioare a mărfurilor importate, care îi revine vânzătorului

cheltuielile de transport ale mărfurilor importate până la frontiera UE

cheltuielile de încărcare-descărcare şi de manipulare (conexe transportului) ale mărfurilor de import, aferente parcursului extern

costul asigurării pe parcursul extern. Nu se includ în valoarea în vamă, cu condiţia să fie evidenţiate separat de preţul de tranzacţie,

următoarele:

cheltuielile de transport ale mărfurilor importate după sosirea lor la locul de intrare pe teritoriul vamal comunitar

cheltuielile de construcţie, montare, asamblare, întreţinere şi asistenţă tehnică, întreprinse după importarea mărfurilor

valoarea dobânzilor aferente acordurilor de finanţare încheiate de cumpărător

comisioane de cumpărare Valoarea în vamă se determină şi se declară de către importator (sau de către

reprezentantul său). Transformarea în lei a valorii în vamă se face la cursul de schimb înregistrat şi publicat de Banca

Naţională a României în penultima zi de miercuri a lunii. Acest curs se utilizează pentru întreaga lună calendaristică următoare cu excepţia cazului în care acesta înregistrează diferenţe pozitive de 5% sau mai mult faţă de valoarea iniţială. Noul curs se utilizează începând din ziua de miercuri următoare, pentru întreaga perioadă rămasă din luna calendaristică.

Exemplu

Un agent economic din România importă din SUA o cantitate de 1.000 kg de carne de vită refrigerată, la preţul unitar de 2 USD/kg. Separat de acest preţ, factura mai cuprinde cheltuieli de transport pe parcursul extern de 2.000 USD şi cheltuieli de asigurare pe parcursul extern de 200 USD. Taxa vamală este în procent de 12,8% + 303,4 euro/100 kg, iar cursurile de schimb utilizate pentru determinarea valorii în vamă sunt: 1 USD = 3 LEI şi 1 euro = 4 LEI.

Să se determine taxa vamală. Rezolvare: Pentru determinarea valorii taxei vamale datorate de importator, se calculează mai întâi valoarea

în vamă:

20

VV = (cantitate x preţ unitar + cheltuieli de transport + cheltuieli de asigurare) x cursul de schimb = = (2 USD/kg x 1.000kg + 2000 USD + 200 USD) x 3 LEI/USD = = 4.200 USD x 3 LEI/USD = 12.600 LEI.

TV ad-valorem = VV x cota de impunere = 12.600. LEI x 12,8% = 1.613 LEI TV specifică = 303,4 euro/100 kg x 1000 kg x 4 = 12.136 LEI TV totală = 13.749 LEI

Un agent economic din România importă din SUA cereale pe bază de porumb în cantitate de 4000 kg la prețul unitar de 3 USD/kg.

Separat de acest preț, factura mai cuprinde cheltuieli de transpot pe parcursul extern de 3200 USD și cheltuieli de asigurare pe parcursul extern de 320 USD.

Taxa vamală este în procent de 3,8% + 20 €/100 kg, iar cursurile de schimb utilizate pentru determinarea valorii în vamă sunt de 1 USD = 3,5 lei si 1€ = 4,5 lei.

Să se determine taxa vamală. Sunt exceptate de la plata taxelor vamale de import: a) produsele de pescuit maritim şi oceanic şi alte produse extrase din marea teritorială a unei terţe

ţări de navele înmatriculate în România şi care navighează sub pavilion românesc; b) bunurile obţinute din produsele prevăzute mai sus la bordul unei nave-fabrică ce îndeplineşte

condiţiile de înmatriculare în România şi de navigaţie sub pavilion românesc; c) mărfurile provenite din import care se vând în valută prin magazinele autorizate, potrivit legii, să

comercializeze mărfuri în regim „duty-free” (situate în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat - aeriană, navală şi terestră) precum şi prin magazinele pentru servirea în exclusivitate a reprezentanţelor diplomatice şi a personalului acestora.

2.4.2. Exportul

Regimul de export constă în scoaterea definitivă a mărfurilor româneşti de pe teritoriul României.

Exportul presupune aplicarea formalităţilor de ieşire, inclusiv a măsurilor de politică comercială, şi a drepturilor de export.

Exportatorul de mărfuri este obligat să depună o declaraţie vamală de export la biroul vamal în raza căruia îşi are sediul.

La exportul de mărfuri nu se încasează taxe vamale. Liberul de vamă la export se acordă cu condiţia ca mărfurile în cauză să părăsească teritoriul

României în aceeaşi stare în care acestea se aflau în momentul înregistrării declaraţiei vamale de export.

2.4.3. Regimul vamal aplicabil călătorilor şi altor persoane fizice

Bunurile conţinute în bagajele personale ale călătorilor care vin dintr-o ţară terţă sunt admise fără

plata taxelor vamale cu condiţia ca importul să fie de natură ocazională, iar bunurile să fie exclusiv de uz personal al călătorilor sau familiilor acestora, sau destinate pentru cadouri.

De exemplu, sunt permise a fi importate în regim de scutire de taxe vamale următoarele bunuri: a) obiecte de uz personal necesare în mod rezonabil pentru călătorie (de ex: îmbrăcăminte şi

încălţăminte, articole de toaletă, bijuterii personale, aparate fotografice şi aparate cinematografice de luat vederi, însoţite de o cantitate rezonabilă de pelicule şi de accesorii camere video, aparate portative de înregistrare video, însoţite de o cantitate rezonabilă de benzi, instrumente muzicale portabile, aparate receptoare de radio portative, aparate receptoare de televiziune portative, calculatoare personale portative);

b) bunuri de uz gospodăresc reprezentând efectele personale, lenjerie de pat, mobilier şi echipament destinat uzului personal al persoanelor respective sau satisfacerii necesităţilor lor gospodăreşti;

c) mărfuri pentru scopuri sportive (de ex: schiuri şi beţe, patine, sănii, îmbrăcăminte, încălţăminte şi mănuşi de sport, mingi de orice fel, rachete, crose, plase, bastoane şi altele similare);

d) produse din tutun: - 200 de ţigarete sau - 100 de cigarillos (trabucuri cu o greutate maximă de 3 grame fiecare), sau - 50 de trabucuri, sau - 250 grame de tutun de fumat, sau

21

- combinaţie proporţională a acestor produse diferite; e) alcool şi băuturi alcoolice: - băuturi distilate şi băuturi spirtoase, cu o tărie alcoolică mai mare de 22 %; alcool etilic

nedenaturat de 80 % şi mai mult: 1 litru sau - băuturi distilate şi băuturi spirtoase, aperitive pe bază de vin sau alcool, tafia, saké sau

băuturi similare cu o tărie alcoolică de 22 % sau mai puţin, vinuri spumante, vinuri licoroase: 2 litri sau o combinaţie proporţională a acestor produse diferite şi

- vinuri uşoare: 2 litri; f) parfumuri 50 ml şi apă de toaletă: 250 ml; g) medicamente: cantitate corespunzătoare nevoilor personale ale călătorilor; h) bunuri diverse în limita unei valori globale de 175 EURO pentru fiecare călător. Dacă aceste limite sunt depăşite, călătorii pot importa bunuri aflate în bagajele personale cu plata

taxelor vamale, a taxei pe valoarea adăugată(24%) şi a accizelor, după caz. Taxele vamale aplicabile la importul de bunuri sunt cele cuprinse în TARIC. Valoarea în vamă la care se aplică taxele vamale este preţul efectiv plătit pentru achiziţionarea

bunurilor, care rezultă din preţurile înscrise în facturi sau alte documente fiscale echivalente. În situaţiile în care preţul efectiv plătit nu poate fi luat în considerare, valoarea în vamă este cea

stabilită în lista de valori în vamă aprobată prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1076/2006 pentru aprobarea valorilor în vamă.

Să ne reamintim...

Regimurile vamale definitive sunt:

punerea în liberă circulaţie

exportul

introducerea/scoaterea din ţară de bunuri aparţinând călătorilor/altor persoane fizice, necomercianţi Taxa vamală = cota x valoarea în vamă a mărfurilor, exprimată în lei.

2.5. REGIMURILE VAMALE SUSPENSIVE ŞI CU IMPACT ECONOMIC

Regimurile vamale suspensive sunt operaţiuni cu titlu temporar, care au drept efect

suspendarea plăţii taxelor vamale. Regimul vamal suspensiv se solicită în scris de către titularul operaţiunii comerciale. Autoritatea

vamală aprobă cererea numai în cazul în care poate asigura supravegherea şi controlul regimului vamal suspensiv.

Regimul vamal suspensiv se acordă de autoritatea vamală prin emiterea unei autorizaţii prin care se fixează condiţiile de derulare a regimului.

Odată cu declaraţia vamală pentru mărfurile supuse unui regim vamal suspensiv, titularul operaţiunii poate fi obligat să depună la biroul vamal o garanţie care să asigure plata taxelor vamale şi a altor drepturi, dacă acestea se datorează.

Regimul vamal suspensiv încetează dacă mărfurile plasate sub acest regim sau, după caz, produsele compensatoare ori transformate obţinute primesc, în mod legal, o altă destinaţie vamală sau un alt regim vamal.

Dacă regimul vamal suspensiv nu încetează în aceste condiţii, taxele vamale şi alte drepturi de import datorate se încasează din oficiu de birourile vamale în baza unui act constatator, iar operaţiunea se scoate din evidenţa biroului vamal. Taxele vamale şi alte drepturi de import datorate se determină pe baza elementelor de taxare în vigoare la data înregistrării declaraţiei vamale pentru acordarea regimului vamal suspensiv.

2.5.1. Tranzitul mărfurilor

1. Tranzitul comunitar intern permite circulaţia mărfurilor comunitare dintr-un punct într-altul pe

teritoriul vamal al Comunităţii fără vreo modificare a statutului lor vamal, atunci când cel puţin într-unul din puncte (de plecare sau de sosire a mărfurilor) nu se aplică dispoziţiile Directivei 77/388/CEE referitoare la TVA.

22

2. Tranzitul comunitar extern permite circulaţia dintr-un punct într-altul pe teritoriul vamal al Comunităţii:

- a mărfurilor necomunitare, fără ca aceste mărfuri să fie supuse drepturilor de import şi altor taxe sau măsuri de politică comercială;

- a mărfurilor comunitare, în anumite cazuri, pentru a evita ca produsele care fac obiectul sau beneficiază de măsuri de export să poată fi sustrase acestor măsuri sau să beneficieze nejustificat de acestea. Titularul de tranzit comunitar extern este transportatorul mărfurilor. Acesta este obligat să depună la biroul vamal de plecare, direct sau prin reprezentant, o declaraţie vamală de tranzit, care trebuie însoţită de specificaţii, facturi sau de alte documente din care să rezulte valoarea mărfurilor tranzitate.

Biroul vamal de plecare acordă regimul de tranzit comunitar extern dacă datele înscrise în declaraţia vamală de tranzit corespund cu cele din documentele de transport şi din celelalte documente.

Mărfurile nevămuite la intrarea în UE pot fi transportate în tranzit comunitar extern pe teritoriul UE, sub supraveghere vamală, cu garantarea taxelor vamale.

Regimul de tranzit comunitar extern se încheie atunci când mărfurile şi documentele corespunzătoare sunt prezentate la biroul vamal de destinaţie. Biroul vamal de destinaţie înregistrează mijlocul de transport şi mărfurile prezentate şi confirmă biroului vamal de plecare primirea mărfurilor.

Declaraţia vamală de tranzit constituie titlu executoriu pentru plata taxelor vamale şi a drepturilor de import, în cazul în care transportatorul nu prezintă mărfurile la biroul vamal de destinaţie în termenul stabilit sau le prezintă cu lipsuri ori substituiri.

3. România utilizează şi tranzitul comun, în calitate de parte contractantă a Convenţiei de tranzit comun, la care a aderat prin OUG nr.150/2006, aprobată prin Legea nr.22/2006. La această dată părţile contractante ale acestei Convenţii sunt: Uniunea Europeană şi ţările AELS (Elveţia, Norvegia, Islanda şi Liechtenstein).

2.5.2. Antrepozitul vamal

Antrepozitul vamal este locul aprobat de autoritatea vamală, aflat sub controlul acesteia, în care

mărfurile pot fi depozitate. În antrepozitul vamal se permite intrarea: - mărfurilor necomunitare, înainte ca ele să fie supuse obligaţiei de plată a datoriei vamale sau

unor măsuri de politică comercială, - mărfurilor comunitare vămuite, care sunt depozitate până la expedierea lor în afara

teritoriului comunitar. Titularul (deţinătorul) de antrepozit vamal este administrator sau gestionar al acestuia, iar

antrepozitarul este titularul declaraţiei vamale prin care mărfurile sunt plasate în regimul de antrepozit vamal.

Tipuri de antrepozite:

Antrepozitul public poate fi utilizat de orice persoană pentru antrepozitarea de mărfuri. Antrepozitarii utilizează amplasamentele puse la dispoziţie de deţinătorii de antrepozit. Deţinătorul de antrepozit poate fi o companie sau o întreprindere privată cum ar fi un comisionar în vamă sau o autoritate publică cum ar fi o cameră de comerţ.

Există trei categorii de antrepozit public: - tip A, în care depozitul şi mărfurile sunt sub răspunderea deţinătorului antrepozitului; - tip B, în care depozitul şi mărfurile sunt sub răspunderea fiecărui antrepozitar; - tip F, în care depozitul şi mărfurile sunt sub răspunderea autorităţii vamale.

Antrepozitul privat este rezervat antrepozitării de mărfuri de un anumit operator, deţinător de antrepozit. Acesta este în acelaşi timp deţinător de antrepozit şi antrepozitar de mărfuri, fără a fi neapărat proprietarul mărfurilor. Deţinătorul de antrepozit poate depozita mărfurile necesare activităţii sale, aparţinând fie furnizorilor săi, fie clienţilor săi.

Antrepozitul privat poate fi de trei tipuri: - tip D, în cazul căruia punerea în liberă circulaţie a mărfurilor antrepozitate se realizează prin

procedură simplificată de vămuire, pe baza valorii în vamă luate în considerare la momentul plasării sub regimul de antrepozitare;

- tip E, în care se aplică regimul de antrepozitare chiar dacă mărfurile nu necesită depozitate într-un loc aprobat ca antrepozit vamal;

- tip C, antrepozit privat care nu face parte din categoriile D sau E. Aprobarea de funcţionare a unui antrepozit vamal se acordă în baza unei cereri scrise, depusă

la biroul vamal în a cărui rază teritorială se află depozitul, conţinând elementele necesare pentru justificarea antrepozitării. În aprobare se stabilesc condiţiile de funcţionare a antrepozitului vamal şi termenul în cadrul căruia titularul de antrepozit este obligat să solicite acordarea unui nou regim

23

vamal. Autoritatea vamală poate cere deţinătorului de antrepozit să constituie o garanţie care să asigure plata drepturilor de import pentru mărfurile nevămuite, aflate în antrepozit.

Autoritatea vamală poate admite, în cadrul termenului de antrepozitare, depunerea unei declaraţii vamale privind o nouă destinaţie vamală pentru mărfurile antrepozitate.

Dacă până la expirarea termenului de antrepozitare vamală mărfurile nu au primit o altă destinaţie vamală, autoritatea vamală, din oficiu, încheie regimul vamal de antrepozit şi încasează taxele vamale şi drepturile de import, pe baza unui act constatator.


2.1. Antrepozitul public poate fi utilizat de: ………………………………………….................................... …………………………………………………………………………………………..................................... 2.2. Antrepozitul public poate fi de următoarele trei categorii:

……………………………………………………………………………………...................................... 2.3. Antrepozitul privat poate fi utilizat de: ………………………………………….................................... …………………………………………………………………………………………..................................... 2.4. Antrepozitul privat poate fi de următoarele trei tipuri:

………………………………………………………………………………………..................................

2.5.3. Perfecţionarea activă Regimul de perfecţionare activă poate avea două forme distincte: • Perfecţionarea activă cu suspendare: în acest caz, mărfurile necomunitare sunt importate cu

suspendarea drepturilor de import. Prin urmare, sunt suspendate atât taxele vamale, accizele, TVA, alte taxe, cât şi măsurile de politică comercială prevăzute prin reglementările comunitare pentru mărfurile necomunitare cum ar fi licenţe, documente de supraveghere etc.

• Perfecţionarea activă cu rambursare (PA/R): în acest caz, mărfurile sunt puse în liberă circulaţie în Comunitate, drepturile vamale sunt plătite şi apoi rambursate dacă produsul finit (sau bunul reparat) este reexportat.

Cererea de autorizare a perfecţionării active trebuie depusă la direcţia regională sau biroul vamal în a căror rază au loc operaţiunile de perfecţionare (in totalitate sau parţial) sau la care sunt ţinute evidenţele de urmărire a regimului. În autorizaţia de perfecţionare activă este specificată perioada în care produsele compensatoare trebuie să fie exportate sau reexportate sau să li se atribuie o altă destinaţie vamală. Această perioadă trebuie să ţină seama de timpul necesar îndeplinirii operaţiunilor de perfecţionare şi de înstrăinare a produselor compensatoare.

În regimul de perfecţionare activă se pot efectua următoarele operaţiuni: a) prelucrarea mărfurilor, inclusiv montajul, asamblarea şi adaptarea lor la alte mărfuri; b) transformarea mărfurilor; c) repararea mărfurilor, inclusiv remontarea în forma iniţială; d) utilizarea unor mărfuri, care, deşi nu se regăsesc în produsele compensatoare, permit sau

facilitează obţinerea acestor produse, chiar dacă ele dispar total sau parţial în timpul folosirii lor. Excepţie: Nu se pot plasa sub regimul de perfecţionare activă, chiar dacă este posibilă utilizarea

lor la obţinerea produselor compensatoare: - combustibilii, sursele de energie, altele decât cele necesare testării produselor compensatoare

sau pentru detectarea defectelor mărfurilor de import care necesită reparaţii; - lubrifianţii, alţii decât cei necesari la operaţiunile de calibrare, ajustare sau scoatere din tipar ori

matriţă a produselor compensatoare; - utilajele şi uneltele. Produsele compensatoare sunt rezultatul obţinut în urma procesului de perfecţionare. Mărfurile echivalente sunt mărfurile comunitare utilizate în locul mărfurilor de import pentru

fabricarea produselor compensatoare. Rata de randament reprezintă cantitatea sau procentajul de produse compensatoare obţinute în

urma procesului de perfecţionare activă a unor cantităţi determinate de mărfuri importate. Autorităţile vamale stabilesc fie rata de randament a operaţiunii, pe baza împrejurărilor reale în

care se derulează sau urmează să se deruleze operaţiunea de perfecţionare, fie metoda determinării

http://www.birouldeimportexport.ro/

24

acestei rate: metoda cheii cantitative sau metoda cheii valorice. Dacă în urma verificării rezultă că rata de randament luată în calcul la determinarea cantităţii de

produse compensatoare este mai mică decât rata de randament considerată normală (efectul fiind diminuarea cantităţii produselor supuse taxării), diferenţa dintre cantitatea produselor compensatoare determinată pe baza ratei normale de randament şi cea determinată pe baza ratei de randament declarate de importator este supusă taxării.

Regimul de perfecţionare activă se încheie atunci când produsele compensatoare sau mărfurile în aceeaşi stare fac obiectul unei declaraţii vamale pentru o nouă destinaţie vamală.

Declaraţia vamală de reexport şi încheiere a regimului de perfecţionare activă se depune la biroul vamal ce are în evidenţă operaţiunea sau la un alt birou vamal ce figurează pe autorizaţia de perfecţionare activa.

Reexportul poate fi făcut pentru întreaga cantitate de produse finite obţinute sau pentru o parte din acestea conform decontului de justificare (nota de consum) întocmită de exportator.

În cazul sistemului cu suspendare, mărfurile de import comercializate înainte de încheierea regimului devin mărfuri româneşti în momentul acestei comercializări.

În cazul sistemului cu rambursare, titularul autorizaţiei poate solicita rambursarea sau remiterea drepturilor de import în măsura în care poate stabili, în conformitate cu cerinţele autorităţilor vamale, că mărfurile importate puse în liberă circulaţie în cadrul sistemului cu rambursare sub formă de produse compensatoare sau mărfuri în aceeaşi stare au fost:

• fie exportate; • fie plasate, în scopul reexportării ulterioare, sub regimul de tranzit, regimul de antrepozit vamal,

regimul de admitere temporară sau regimul de perfecţionare activă (în sistem suspensiv) sau într-o zonă liberă sau antrepozit liber.

2.5.4. Transformarea sub control vamal

Regimul de transformare sub control vamal permite folosirea pe teritoriul României fără plata

drepturilor de import şi fără aplicarea de măsuri de politică comercială, de mărfuri necomunitare pentru a fi supuse unor operaţiuni care le transformă felul sau starea iniţială. Produsele rezultate, numite produse transformate, se introduc în circuitul economic cu plata dreptului de import.

Regimul de transformare sub control vamal se aplică pentru : - mărfurile a căror transformare are drept rezultat produse care se supun unor drepturi de import

mai mici decât cele valabile pentru mărfurile de import. - mărfurile care trebuie să sufere transformări în vederea îndeplinirii condiţiilor tehnice pentru a fi

puse în liberă circulaţie. Autorizaţia pentru transformare sub control vamal se acordă numai atunci când: • mărfurile de import pot fi identificate în produsele transformate; • după transformare, mărfurile nu pot fi readuse economic la forma sau starea în care se aflau

înaintea plasării sub regim, după ce a avut loc transformarea; Autoritatea vamală stabileşte fie rata de randament a operaţiunii, fie, atunci când este cazul,

metoda determinării acestei rate. Rata de randament se stabileşte pe baza împrejurărilor reale în care se derulează sau urmează să se deruleze operaţiunea de transformare.

Pentru mărfurile plasate sub acest regim dar netransformate în termenul stabilit, precum şi cele care se regăsesc într-un stadiu intermediar de transformare, încheierea regimului se face din oficiu de către autoritatea vamală, iar cuantumul datoriei vamale se determină pe baza elementelor de taxare în vigoare pentru mărfurile de import valabile în domeniul înregistrării declaraţiei vamale prin care aceste mărfuri au fost plasate sub regimul de transformare sub control vamal.

Încheierea regimului de transformare sub control vamal se face de titularul autorizaţiei prin întocmirea unei declaraţii vamale în detaliu care se depune la biroul vamal la care s-a depus şi declaraţia vamală de plasare sub regim de transformare. În cazul în care se face la alt birou vamal, acesta transmite în termen de 15 zile, o copie a acestei declaraţii vamale la biroul vamal care are în evidenţă regimul.

2.5.5. Admiterea temporară

Regimul de admitere temporară permite utilizarea pe teritoriul României, cu exonerarea totală

sau parţială a drepturilor de import şi fără aplicarea măsurilor de politică comercială, a mărfurilor destinate a fi reexportate în aceeaşi stare.

Utilizarea regimului vamal economic de admitere temporară trebuie să facă obiectul unei cereri de autorizare de către autoritatea vamală. În autorizaţie se precizează termenul în care titularul autorizaţiei trebuie să dea o destinaţie vamală mărfurilor aflate în regim de admitere temporară. Dacă nu face acest lucru până la expirarea termenului, mărfurile vor fi considerate importate, iar drepturile



25

de import datorate vor fi încasate din garanţia pe care beneficiarul regimului de admitere temporară este obligat să o constituie pentru ca mărfurile să poată fi plasate în acest regim.

Regimul de admitere temporară poate fi acordat cu exonerarea totală sau parţială a plăţii taxei vamale.

a) Regimul cu exonerare totală de drepturi de import acoperă o gamă largă de bunuri, definite pe categorii în Regulamentul CEE nr. 2454/1993. Pentru acordarea regimului trebuie respectate condiţiile specifice menţionate pentru fiecare categorie de bunuri în parte.

b) În cazul mărfurilor plasate sub regim de admitere temporară cu exonerare parţială, cuantumul taxelor vamale se calculează în proporţie de 3% din suma care s-ar fi datorat dacă mărfurile ar fi fost importate. Cuantumul se stabileşte pentru fiecare lună sau fracţiune de lună a duratei în care mărfurile se află sub regimul de admitere temporară, fără a putea depăşi cuantumul datorat în cazul în care aceleaşi mărfuri ar fi fost puse în liberă circulaţie.

Pentru mărfurile plasate în regim de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import şi care, ulterior se importă, cuantumul taxei vamale datorate se stabileşte ca diferenţă între sumele datorate dacă mărfurile ar fi fost importate de la început şi sumele încasate pe perioada în care mărfurile s-au aflat în regim de admitere temporară.

2.5.6. Perfecţionarea pasivă Regimul de perfecţionare pasivă permite exportul temporar de mărfuri comunitare în afara

teritoriului comunitar, în vederea supunerii acestora unor operaţiuni de transformare sau de prelucrare şi, ulterior, a importului produselor astfel rezultate (numite produsele compensatoare), cu exonerarea totală sau parţială de drepturi de import.

Autorizaţia de perfecţionare pasivă se acordă numai atunci când:

se consideră că este posibil să se stabilească faptul că produsele compensatoare rezultă din perfecţionarea mărfurilor de export temporar;

autorizaţia de utilizare a regimului de perfecţionare pasivă nu este de natură a aduce atingere în mod serios intereselor esenţiale ale transformatorilor comunitari (condiţii economice).

Autoritatea vamală stabileşte în autorizaţie termenul în care produsele compensatoare trebuie să fie reimportate pe teritoriul vamal al Comunităţii.

Termenul de valabilitate a autorizaţiei pentru regimul de perfecţionare pasivă nu poate depăşi 2 ani.

Exportul temporar de mărfuri comunitare în vederea perfecţionării pasive este supus aceloraşi măsuri de politică comercială care se aplică exportului definitiv de mărfuri.

Nu pot fi plasate sub regim de perfecţionare pasivă mărfurile care: a) prin exportul lor ar da naştere la rambursări sau restituiri de drepturi de import: b) înaintea exportului au fost importate, în exonerare totală de drepturi de import, pentru a fi

utilizate într-un anumit scop. Rata de randament reprezintă cantitatea sau procentajul de produse compensatoare obţinută

dintr-o cantitate determinată de mărfuri supuse procesului de perfecţionare pasivă. Importul produselor compensatoare se consideră realizat la data înregistrării declaraţiei vamale de

import sau la data declaraţiei vamale de plasare a mărfurilor sub regim de antrepozit vamal ori de perfecţionare activă.

Exonerarea totală sau parţială a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import Titularul autorizaţiei va datora în momentul importului produselor compensatoare doar diferenţa

dintre: - suma drepturilor şi taxelor de import aferente produselor compensatoare importate şi - suma drepturilor şi taxelor de import care s-ar fi perceput la aceeaşi dată pentru mărfurile de

export temporar dacă ele ar fi fost importate din ţara în care a avut loc ultima operaţiune de perfecţionare pasivă.

Observaţii: 1. Suma de scăzut se calculează în funcţie de: - cantitatea şi felul mărfurilor înscrise în declaraţia de plasare sub regimul de perfecţionare

pasivă; - taxele aplicabile la data înregistrării declaraţiei vamale de import al produselor compensatoare; - valoarea mărfurilor de export temporar, care este cea înscrisă în declaraţia vamală de plasare

sub regimul de perfecţionare pasivă sau, dacă nu este posibilă determinarea valorii în acest mod, valoarea determinată prin diferenţa dintre valoarea în vamă a produselor compensatoare şi cheltuielile de perfecţionare justificate.

2. Cheltuielile de încărcare-descărcare, de transport şi de asigurare a mărfurilor de export temporar până la locul unde a fost efectuată operaţiunea de perfecţionare pasivă nu se includ în


26

valoarea mărfurilor de export temporar care se ia în calcul la determinarea valorii în vamă a produselor compensatoare.

3. Cheltuielile de încărcare-descărcare, de transport şi de asigurare privind produsele compensatoare se includ în valoarea în vamă a acestor produse.

4. Când operaţiunea de perfecţionare pasivă constă în repararea mărfurilor importate care ulterior se constată că sunt defecte sau se defectează în perioada de garanţie, reimportul lor se efectuează cu exonerarea totală a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi la import, dacă se dovedeşte că repararea a fost efectuată gratuit. Aceste dispoziţii nu sunt aplicabile în cazul unui import de mărfuri defecte care se exportă temporar pentru reparare.

5. Dacă operaţiunea de perfecţionare pasivă are ca obiect repararea de mărfuri de export temporar, cu titlu oneros (cheltuielile de reparaţie sunt suportate de titularul autorizaţiei), importul produselor compensatoare se efectuează cu exonerarea parţială a taxelor vamale şi a altor drepturi de import. Cuantumul acestora se determină pe baza elementelor de taxare aferente produselor compensatoare la data înregistrării declaraţiei vamale de import a acestor produse, luându-se în considerare ca valoare în vamă numai cheltuielile de reparaţie.

Să ne reamintim...

Regimurile vamale suspensive Regimurile vamale economice

antrepozitul vamal antrepozitul vamal

perfecţionarea activă a mărfurilor (doar cea în sistem cu suspendare)

perfecţionarea activă a mărfurilor

transformarea sub control vamal a mărfurilor transformarea sub control vamal a mărfurilor

admiterea temporară a mărfurilor admiterea temporară a mărfurilor

tranzitul mărfurilor perfecţionarea pasivă a mărfurilor

2.6. Rezumat

Taxele vamale sunt impozite indirecte percepute de către stat asupra

mărfurilor atunci când acestea trec graniţele vamale ale ţării, în vederea

importului, exportului sau tranzitului.

Regimurile vamale se pot grupa astfel:

Regimurile vamale definitive

Regimurile vamale suspensive

Regimurile vamale economice

Punerea în liberă circulaţie (importul) conferă mărfurilor necomunitare statutul vamal de mărfuri

româneşti. Taxele vamale de import se determină pe baza cotelor (procentuale sau mixte) din TARIC,

care se aplică valorii în vamă a mărfurilor importate, exprimată în lei. Valoarea în vamă a mărfurilor

reprezintă valoarea dată de preţul de tranzacţie, adică preţul efectiv plătit sau de plătit pentru marfă.

Regimul de export constă în scoaterea definitivă a mărfurilor româneşti de pe teritoriul României.

La exportul de mărfuri nu se încasează taxe vamale.

Regimul vamal aplicabil călătorilor şi altor persoane fizice prevede că bunurile conţinute în

bagajele personale ale călătorilor care vin dintr-o ţară terţă sunt admise fără plata taxelor vamale cu

condiţia ca importul să fie de natură ocazională, iar bunurile să fie exclusiv de uz personal al călătorilor

sau familiilor acestora, sau destinate pentru cadouri.

Regimurile vamale suspensive sunt operaţiuni cu titlu temporar, care au drept efect suspendarea

plăţii taxelor vamale. Regimul vamal suspensiv încetează dacă mărfurile plasate sub acest regim sau,

după caz, produsele compensatoare ori transformate obţinute primesc, în mod legal, o altă destinaţie

vamală sau un alt regim vamal. Dacă regimul vamal suspensiv nu încetează în aceste condiţii, taxele

vamale şi alte drepturi de import datorate se încasează din oficiu de birourile vamale în baza unui act

constatator, iar operaţiunea se scoate din evidenţa biroului vamal. Taxele vamale şi alte drepturi de

import datorate se determină pe baza elementelor de taxare în vigoare la data înregistrării declaraţiei

vamale pentru acordarea regimului vamal suspensiv.

27


2.7.1. O societate comercială importă următoarele produse: - 100 aparate de aer condiţionat la preţul de 400 € / bucată; - 50 camere video la preţul de 200 € / bucată; - 70 combine audio la preţul de 100 € / bucată. Taxa vamală este de 20% pentru fiecare categorie de produs. Cursul de schimb este 1 € = 4,5 lei. Să se determine taxa vamală datorată. 2.7.2. Un agent economic importă 10 utilaje la preţul unitar de 2.000 USD. Separat de preţul în

vamă, factura mai cuprinde următoarele cheltuieli pe parcursul extern: - cheltuieli de încărcare de 500 USD, - cheltuieli de transport de 200 USD, - cheltuieli de asigurare de 100 USD. Taxa vamală este de 20%. Cursul de schimb este 1 USD = 3,5 lei. Să se determine taxa vamală. 2.7.3. Care este momentul în care se naşte o datorie vamală în cazul depunerii unei declaraţii

vamale? a) în momentul completării declaraţiei vamale de către declarant b) în momentul prezentării declaraţiei vamale la autoritatea vamală c) în momentul acceptării declaraţiei vamale d) în momentul acordării liberului de vamă 2.7.4. Care este cuantumul drepturilor de import de plătit pentru mărfurile plasate sub regimul

de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import? a) 3% din valoarea de piaţă a mărfii b) 3% pentru fiecare lună sau fracţiune de lună din cuantumul drepturilor care ar fi fost plătite

dacă astfel de mărfuri ar fi fost puse în liberă circulaţie c) 20% din taxele vamale calculate la valoarea reziduală d) 15% din valoarea facturii externe 2.7.5. În cazul cărui regim vamal ia naştere datoria vamală la import? a) plasarea în regim de perfecţionare pasivă b) plasarea în regim de antrepozitare vamală c) plasarea în regim de tranzit vamal d) punerea în liberă circulaţie a mărfurilor supuse drepturilor de import

2.8. Bibliografie M. Grigore, M. Gurău, „Fiscalitate. Noţiuni teoretice şi lucrări aplicative”, Editura Cartea Studenţească, 2009, p. 35 - 53. L. Ţâţu, C. Şerbănescu, D. Ştefan, D. Cataramă, A. Nica, E. Miricescu, „Fiscalitate. De la lege la practică”, Ediţia a V-a, Editura All Beck, 2008, p. 20 – 49. G. Vintilă, M. Călin, N. Călin, „Fiscalitate”, Editura Economică, 2006, p. 145 – 197. Codul Vamal al României, legea nr. 86/2006, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.

350/ 19 aprilie 2006

28

Unitatea de învățare 3. ACCIZELE ŞI ALTE TAXE SPECIALE

Cuprins Unitatea de învățare 3. ACCIZELE ŞI ALTE TAXE SPECIALE ..................................................... Error! Bookmark not defined.

3.1. Introducere ........................................................................................................................ Error! Bookmark not defined. 3.2. Obiectivele unităţii de învăţare .......................................................................................... Error! Bookmark not defined. 3.3. ACCIZELE ARMONIZATE ................................................................................................ Error! Bookmark not defined.

3.3.1. Faptul generator şi exigibilitatea accizelor armonizate .............................................. Error! Bookmark not defined. 3.3.2. Plătitorii de accize armonizate................................................................................... Error! Bookmark not defined. 3.3.3. Cuantumul unitar şi determinarea accizelor armonizate ............................................ Error! Bookmark not defined. 3.3.4. Regimul de antrepozitare .......................................................................................... Error! Bookmark not defined. 3.3.5. Destinatarii înregistraţi .............................................................................................. Error! Bookmark not defined. 3.3.6. Deplasarea intracomunitară a produselor accizabile armonizate ............................... Error! Bookmark not defined. 3.3.7. Importatorul de produse supuse accizelor armonizate .............................................. Error! Bookmark not defined. 3.3.8. Obligaţiile plătitorilor de accize armonizate ............................................................... Error! Bookmark not defined. 3.3.9. Scutiri la plata accizelor armonizate .......................................................................... Error! Bookmark not defined.

3.4. ACCIZELE NEARMONIZATE ........................................................................................... Error! Bookmark not defined. 3.4.1. Exigibilitatea accizelor nearmonizate ........................................................................ Error! Bookmark not defined. 3.4.2. Cuantumul unitar şi determinarea accizelor nearmonizate ........................................ Error! Bookmark not defined. 3.4.3. Achiziţia intracomunitară a produselor accizabile nearmonizate ................................ Error! Bookmark not defined. 3.4.4. Plătitorii accizelor nearmonizate ................................................................................ Error! Bookmark not defined. 3.4.5. Obligaţiile plătitorilor de accize nearmonizate............................................................ Error! Bookmark not defined. 3.4.6. Scutiri la plata accizelor nearmonizate ...................................................................... Error! Bookmark not defined.

3.5. Impozitul la ţiţeiul din productia internă .............................................................................. Error! Bookmark not defined. 3.6. Rezumat ........................................................................................................................... Error! Bookmark not defined. 3.7. Test de evaluare a cunoştinţelor 3 .................................................................................... Error! Bookmark not defined. 3.8. Bibliografie ........................................................................................................................ Error! Bookmark not defined.

3.1. Introducere

Unitatea de învățare 3 tratează accizele armonizate (obligatorii în toate statele membre ale Uniunii Europene), accizele nearmonizate (specifice ţării noastre) și impozitul la țițeiul din producția internă. Pentru fiecare dintre cele trei categorii sunt precizate: faptul

generator, plătitorii, modul de calcul şi obligaţiile plătitorilor de accize.


După parcurgerea acestei unităţi veţi fi capabili: să definiţi noţiunile de: produs accizabil, acciză armonizată, destinatar

înregistrat, antrepozit fiscal; să precizaţi în ce situaţii se datorează acciza şi de către cine; să calculaţi acciza pentru fiecărui tip de produs accizabil în România; să enumeraţi obligaţiile declarative ale plătitorilor de accize.


Cadru legislativ:

Titlul VII „Accize” din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare

H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare

Produsele supuse accizelor în România sunt grupate astfel: - produse care sunt supuse obligatoriu accizelor în statele membre ale Uniunii Europene

(accize armonizate): a) bere; b) vinuri; c) băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri; d) produse intermediare; e) alcool etilic; f) tutun prelucrat; g) produse energetice; h) energie electrică.

29

- alte produse pentru care se datorează accize (alte produse accizabile) – de la 01.09.2013: a) cafea verde b) cafea prăjită, inclusiv cafea cu înlocuitori c) cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă d) berea la care ponderea gradelor Plato provenite din malţ, cereale malţificabile şi/sau

nemalţificabile este mai mică de 30% din numărul total de grade Plato; e) băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, la care ponderea de alcool absolut provenită din

fermentarea exclusivă a fructelor şi sucurilor de fructe este mai mică de 50%; f) bijuterii din aur şi/sau din platină, cu excepţia verighetelor; g) confecţii din blănuri naturale; h) iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu sau fără motor pentru agrement; i) autoturisme şi autoturisme de teren cu capacitatea cilindrică mai mare sau egală cu 3.000 cm

3;

j) arme de vânătoare şi arme de uz personal, altele decât cele de uz militar sau de uz sportiv; k) cartuşe cu glonţ şi alte tipuri de muniţie pentru armele prevăzute la lit. j). - ţiţeiul din producţia internă

3.3. ACCIZELE ARMONIZATE

Definiţii de bază: 1. antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă,

în cadrul activităţii sale, să producă, să transforme, să deţină, să primească sau să expedieze produse accizabile în regim suspensiv de accize într-un antrepozit fiscal;

2. antrepozitul fiscal este locul în care produsele accizabile sunt produse, transformate, deţinute, primite sau expediate în regim suspensiv de accize de către un antrepozitar autorizat în cadrul activităţii sale, în condiţiile prevăzute de codul fiscal şi de normele metodologice;

3. regim suspensiv de accize (RSA) înseamnă un regim fiscal aplicat producerii, transformării, deţinerii sau deplasării de produse accizabile care nu fac obiectul unei proceduri ori al unui regim vamal suspensiv, accizele fiind suspendate;

4. import de produse accizabile înseamnă intrarea pe teritoriul Comunităţii de produse accizabile, cu excepţia cazului în care produsele, la intrarea lor pe teritoriul Comunităţii, sunt plasate sub un regim sau sub o procedură vamală suspensivă, precum şi ieşirea lor dintr-un regim ori o procedură vamală suspensivă;

5. destinatar înregistrat este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă să primească produse accizabile care se deplasează în RSA dintr-un alt stat membru;

6. expeditor înregistrat înseamnă persoana fizică sau juridică care importă produse accizabile şi este autorizată de autoritatea competentă exclusiv să expedieze produsele accizabile care se deplasează în RSA în urma punerii în liberă circulaţie a acestora.

3.3.1. Faptul generator şi exigibilitatea accizelor armonizate

Produsele pentru care se datorează accize armonizate sunt supuse accizelor în momentul

producerii lor pe teritoriul comunitar sau la momentul importului lor în acest teritoriu. Exigibilitatea accizei se produce în momentul eliberării în consum, care reprezintă:

a) orice ieşire a produselor accizabile din regimul suspensiv de accize; b) orice producţie de produse accizabile în afara regimului suspensiv de accize; c) orice import de produse accizabile, dacă produsele accizabile nu sunt plasate în regim

suspensiv de accize; d) utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal, altfel decât ca materie primă. Nu se consideră eliberare în consum mişcarea produselor accizabile din antrepozitul fiscal către: a) un alt antrepozit fiscal în România sau în alt stat membru; b) un destinatar înregistrat în alt stat membru; c) o ţară din afara teritoriului comunitar.

3.3.2. Plătitorii de accize armonizate Sunt obligaţi la plata accizelor următorii: - operatorii economici care eliberează pentru consum produsele accizabile; - importatorii de produse accizabile, dacă acestea nu sunt plasate într-un regim suspensiv;

30

3.3.3. Cuantumul unitar şi determinarea accizelor armonizate

În cazul accizelor armonizate există două modalităţi de exprimare a accizelor unitare (tabelul 3.1.): • sume specifice exprimate în echivalent euro pe unitatea de măsură; • accize compuse, formate din sume specifice exprimate în echivalent euro pe unitatea de măsură

la care se adaugă o cotă procentuală (doar în cazul țigaretelor).

Tabelul 3.1. Nivelul unitar al accizelor armonizate de la 01.04.2014

Nr. crt.

Denumirea produsului sau a grupei de produse U.M.

Acciza specifică (€/U.M.)

1

ALCOOL ŞI BĂUTURI ALCOOLICE

1. Bere, din care: 1.1. Bere produsă de producătorii independenţi

hl/1 grad Plato

2)

0,8228 0,473

2. Vinuri 2.1. Vinuri liniştite 2.2. Vinuri spumoase

hl de produs

0,00

34,05

3. Băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri 3.1. liniştite 3.2. spumoase

hl de produs

100 45

4. Produse intermediare hl de produs 165

5. Alcool etilic 5.1. produs de micile distilerii

hl alcool pur3)

1000 475

TUTUN PRELUCRAT

6. Ţigarete 1.000 ţigarete 84,37*

7. Ţigări şi ţigări de foi 1.000 bucăţi 64

8. Tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în ţigarete kg 81

9. Alte tutunuri de fumat kg 81

PRODUSE ENERGETICE

10. Benzină cu plumb tona 1.000 litri

637,91 491,19

11. Benzină fără plumb tona 1.000 litri

557,91 429,59

12. Motorină tona 1.000 litri

473,85 400,395

13. Păcură 13.1. utilizată în scop comercial 13.2. utilizată în scop necomercial

1.000 kg

15 15

14. Gaz petrolier lichefiat, din care: 13.1. Utilizat drept combustibil pentru motor 13.2. Utilizat drept combustibil pentru încălzire 13.3. Utilizat în consumul casnic

1.000 kg

128,26 113,50

0,00

15. Gaz natural 15.1. Utilizat drept combustibil pentru motor 15.2. Utilizat drept combustibil pentru încălzire

15.2.1. în scop comercial 15.2.2. în scop necomercial

gigajoule

2,60

0,17 0,32

16. Petrol lampant (kerosen), din care: 15.1. Utilizat drept combustibil pentru motor 15.2. Utilizat drept combustibil pentru încălzire

tona 1.000 litri tona 1.000 litri

557,39 445,91 469,89 375,91

17. Cărbune şi cocs 17.1. utilizat în scop comercial 17.2. utilizat în scop necomercial

gigajoule

0,15 0,30

ELECTRICITATE (codul NC 2716)

18. Electricitate 18.1. Electricitate utilizată în scop comercial 18.2. Electricitate utilizată în scop necomercial

MWh

0,50 1,00

31

1) Conversia în lei a accizelor se face la cursul de schimb valutar pentru prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent, curs publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Excepţie! În situaţia în care cursul de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul

precedent este mai mic decât cursul de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul anterior anului precedent (așa cum s-a întâmplat la 1 octombrie 2013), se utilizează cursul de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul anterior anului precedent, valoare care se actualizează cu media anuală a indicelui preţurilor de consum calculată în luna septembrie din anul precedent, comunicată oficial de Institutul Naţional de Statistică, până la 15 octombrie.

Cursul de schimb utilizat pentru calculul accizelor în anul 2014 se determină prin înmulțirea mediei anuale a indicelui preţurilor de consum calculată în luna septembrie a anului 2013 (104,77%) cu cursul de schimb de 4,5223 lei/euro stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul 2012. Astfel, cursul de schimb valutar utilizat pentru calculul valorii în lei a accizelor, valabil în anul 2014, este 4,7380 lei/euro.

2) Gradul Plato reprezintă greutatea de zahăr exprimată în grame, conţinută în 100 g de soluţie măsurată la

origine la temperatura de 20°C/4°C. 3) Hl alcool pur reprezintă 100 litri alcool etilic rafinat cu concentraţia de 100% alcool în volum, la

temperatura de 20°C, conţinut într-o cantitate dată de produs alcoolic. *) Structura accizei totale (acciză specifică + acciză ad-valorem) este stabilită anual prin hotărâre de guvern. A) Accizele specifice Accizele specifice se determină prin înmulţirea accizei specifice unitare, exprimată în

echivalent euro/unitatea de măsură şi transformată în lei, cu cantitatea de produs livrată/importată, exprimată în aceeaşi unitate de măsură.

Accizele specifice se utilizează pentru majoritatea produselor supuse accizelor armonizate şi se calculează astfel pentru fiecare categorie de produs:

- Calculul accizei pentru bere: A = C x a x cs x Q unde: A = cuantumul accizei C = concentraţia zaharometrică exprimată în grade Plato (este înscrisă în specificaţia tehnică

elaborată pe baza standardului în vigoare pentru fiecare sortiment şi trebuie să fie aceeaşi cu cea înscrisă pe etichetele de comercializare a sortimentelor de bere)

a = acciza unitară, în funcţie de capacitatea de producţie anuală cs = curs de schimb (leu/euro) Q = cantitatea (în hectolitri) - Calculul accizei pentru vinuri spumoase, băuturi fermentate spumoase şi produse

intermediare: A = a x cs x Q unde: A = cuantumul accizei a = acciza unitară cs = curs de schimb (leu/euro) Q = cantitatea (în hectolitri) - Calculul accizei pentru alcool etilic: A = C x a x cs x Q unde: A = cuantumul accizei C = concentraţia alcoolică exprimată în procente de volum a = acciza unitară cs = curs de schimb (leu/euro) Q = cantitatea (în hectolitri) - Calculul accizei pentru ţigări şi ţigări de foi: A = a x cs x Q unde: A = cuantumul accizei a = acciza unitară (în euro la 1.000 bucăţi) cs = curs de schimb leu/euro Q = cantitatea (în nr. bucăţi) - Calculul accizei pentru tutun destinat fumatului: A = a x cs x Q unde: A = cuantumul accizei a = acciza unitară cs = curs de schimb (leu/euro) Q = cantitatea (în kilograme) - Calculul accizei pentru produse energetice: A = a x cs x Q A = cuantumul accizei a = acciza unitară cs = curs de schimb (leu/euro) Q = cantitatea (în tone, litri sau gigajouli)

32

- Calculul accizei pentru energie electrică: A = a x cs x Q A = cuantumul accizei a = acciza unitară cs = curs de schimb (leu/euro) Q = cantitatea de energie electrică activă exprimată în MWh B) Acciza mixtă Acciza mixtă (A) se aplică doar în cazul ţigaretelor. Aceasta se determină prin însumarea accizei

specifice (determinată prin înmulţirea cantităţii cu valoarea unitară a accizei specifice, transformată în lei) cu acciza ad valorem (determinată prin aplicarea cotei de impozitare la baza impozabilă).

A = A1 + A2 unde: A1 = acciza specifică

A2 = acciza ad valorem A1 = a1 x cs x Q1 A2 = a2 x PA x Q2 unde: a1 = acciza unitară specifică (euro/1000 ţigarete)

a2 = acciza ad valorem cs = curs de schimb (leu/euro) PA = preţul de vânzare cu amănuntul (se stabileşte şi se declară de către persoana care

eliberează pentru consum ţigaretele în România sau care importă ţigaretele şi este adus la cunoştinţa publică). Acesta reprezintă prețul cu care pachetul de țigarete este vândut consumatorului final (inclusiv acciză, TVA).

Q1 = cantitatea exprimată în număr de ţigarete Q2 = numărul de pachete de ţigarete aferent cantităţii Q1

Structura accizei totale (acciză specifică + acciză ad-valorem) se aprobă anual prin hotărâre a

Guvernului la propunerea Ministerului Finanţelor Publice. Codul fiscal prevede o sumă minimă a accizei la 1.000 de ţigarete. Când suma dintre acciza

specifică şi acciza ad valorem este mai mică decât acciza minimă, se datorează acciza minimă. În tabelul 3.2. sunt prezentate atât nivelul și structura accizei totale, cât și acciza minimă la

țigarete în perioada 2012-2018.

Tabelul 3.2. Nivelul accizei totale și a accizei minime la țigarete în perioada 2012-2018

Data de implementare 1 Iulie 2012

1 Aprilie 2013

1 Aprilie 2014

1 Aprilie 2015

1 Aprilie 2016

1 Aprilie 2017

1 Aprilie 2018

Acciza minimă (euro/1.000 țigarete) (lei /1.000 țigarete)

76,50 328,95

79,00 357,26

81,50

386,147 84,00 86,50 89,00 90,00

Acciza totală (euro/1.000 țigarete)

79,19 81,78 84,37 86,96 89,55 92,14 93,18

Acciza ad valorem (%) 20 19 18 17 16 15 14

Acciza specifică (euro/1.000 țigarete)

53,18 56,71 59,77 x1) x

1) x1) x

1)

1)

Se va determina în funcție de prețul mediu ponderat de vânzare cu amănuntul aferent anului precedent, acciza ad valorem și acciza totală.

Exemplu

Pe data de 25.11.2014 un agent economic importă 2.000 pachete de ţigarete, a 20 ţigarete pe pachet. Preţul de vânzare cu amănuntul declarat de importator este de 10 lei/pachet.

Să se determine acciza aferentă importului celor 2.000 pachete de ţigarete.

33

Rezolvare: A1 = a1 x cs x Q1 = 56,71 euro/1.000 țig. x 4,5223 lei/euro x 2.000 pachete x 20 ţig./pachet = 10.258,385 lei A2 = a2 x PA x Q2 = 19% x 10 lei/pachet x 2.000 pachete = 3.800 lei A = 10.258,385 + 3.800 = 14.058,385 lei Acciza determinată nu poate fi mai mică de 386,147 lei /1.000 ţigarete. Amin = 386,147 lei /1.000 ţig x 2.000 pachete x 20 ţig./pachet = 15.445,9 lei Acciza datorată este 15.445,9 lei.

Pe data de 25.09.2014 un agent economic importă 1.800 pachete de ţigarete, a 20 ţigarete pe pachet. Preţul de vânzare cu amănuntul declarat de importator este de 17 lei/pachet.

Să se determine acciza aferentă importului celor 1.800 pachete de ţigarete.

3.3.4. Regimul de antrepozitare

Sistemul de antrepozitare fiscală este aplicabil numai celor 3 mari grupe de produse supuse obligatoriu accizelor şi în statele membre ale Uniunii europene (alcool şi produse alcoolice, produse din tutun şi produse energetice şi electricitate).

Principiile de bază ale sistemului de antrepozitare fiscală sunt: 1. Producţia produselor accizabile poate avea loc numai într-un antrepozit fiscal. Excepţie fac

următoarele produse: - bere, vinuri şi băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, produse în gospodării individuale

pentru consum propriu. - vinurile liniştite realizate de micii producători care obţin în medie mai puţin de 1.000 hl de vin

pe an. - energie electrică, gaze naturale, cărbune, cocs.

2. Depozitarea exclusivă a produselor accizabile în regim suspensiv de accize poate avea loc în: - antrepozitele fiscale ale antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de produse energetice,

pentru un număr maxim de 8 antrepozite fiscale de depozitare pentru fiecare antrepozitar autorizat pentru producţia de astfel de produse din România, inclusiv persoanele afiliate acestuia.

- antrepozitele fiscale aflate în zona aeroporturilor, destinate exclusiv aprovizionării aeronavelor cu produse energetice.

- antrepozitele fiscale ale antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de ţigarete a căror cotă de piaţă reprezintă peste 5%, pentru un număr maxim de două antrepozite fiscale de depozitare pentru fiecare antrepozitar autorizat pentru producţia de astfel de produse din România.

3. Circulaţia produselor accizabile între antrepozitele fiscale se face în regim suspensiv de accize, transportul produselor între două antrepozite fiscale fiind însoţit de un exemplar tipărit al documentului administrativ electronic (DAE), care conţine un cod de referinţă administrativ unic alocat de autoritatea competentă;

4. Acciza este plătită de către antrepozitarul sau importatorul autorizat, la momentul eliberării în consum a produselor accizabile;

5. Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile; 6. Deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face

dovada plăţii accizelor, atrage plata acestora. Un antrepozit fiscal poate funcţiona doar în baza unei autorizaţii emise de Comisia pentru

autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate (din Ministerul Finanţelor Publice). Obligaţiile antrepozitarului autorizat sunt: - înştiinţarea autorităţii emitente a autorizaţiei cu privire la orice modificare intervenită în structura

antrepozitului fiscal; - depunerea unor garanţii financiare care să acopere atât riscul neplăţii accizelor pentru produsele

fabricate şi/sau depozitate în antrepozitul fiscal, cât şi riscul neplăţii accizelor pentru produsele expediate din antrepozitul fiscal.

Garanţia poate fi sub formă de depozit în numerar şi/sau de garanţii personale (scrisoare de garanţie bancară emisă de o societate bancară din teritoriul comunitar în favoarea autorităţii fiscale la care destinatarul economic este înregistrat ca plătitor de impozite).

34

3.3.5. Destinatarii înregistraţi

Pentru a achiziţiona de la antrepozitari autorizaţi din teritoriul comunitar produse supuse accizelor armonizate în regim suspensiv de la plata accizelor, destinatarii economici din România (persoane juridice, persoane fizice autorizate sau asociaţii familiale) trebuie să aibă calitatea de antrepozitar autorizat sau de destinatar înregistrat.

Antrepozitarii autorizaţi de autoritatea fiscală competentă a unui stat membru sunt recunoscuţi ca fiind autorizaţi atât pentru circuitul naţional, cât şi pentru circuitul intracomunitar al produselor accizabile.

Termenul de destinatar înregistrat înlocuieşte termenul de importator din relaţiile cu ţările membre UE. Solicitantul autorizaţiei de destinatar înregistrat trebuie să declare în cererea de autorizare cel puţin o locaţie în care urmează să realizeze recepţia de produse accizabile.

Solicitantul nu poate realiza recepţia de produse accizabile într-o locaţie dacă nu face dovada înregistrării acesteia la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe şi nu are atribuit codul de accize.

Destinatarul înregistrat este obligat ca la primirea produselor accizabile să anunţe autoritatea fiscală în raza căreia au fost primite produsele şi să păstreze produsele accizabile în locul de recepţie cel puţin 48 de ore, în vederea verificării acestora şi a certificării documentului administrativ electronic de către reprezentantul acestei autorităţi.

Spre deosebire de antrepozitarii autorizaţi, destinatarii înregistraţi nu pot deţine sau expedia produse accizabile în regim suspensiv. În momentul recepţiei produselor accizabile, regimul suspensiv în care acestea au circulat încetează, iar acciza devine exigibilă.


3.1. Antrepozitarul autorizat este:………………………………...……………….......................................... ……………………………………………………………………….……………………………………………… 3.2. Destinatarul înregistrat este: ……………………………………………………..................................... …………………………………………………………………………………………………………..…………

3.3.6. Deplasarea intracomunitară a produselor accizabile armonizate

Fiecare stat membru are obligaţia de a întocmi o bază de date electronice care să conţină

informaţii despre persoanele autorizate ca antrepozitari şi destinatari înregistraţi şi despre locurile autorizate ca antrepozite fiscale. Autorităţile fiscale ale statelor membre atribuie fiecărei persoane autorizate ca antrepozitar sau destinatar înregistrat, precum şi pentru fiecare locaţie autorizată ca antrepozit fiscal, câte un cod de accize.

Datele înscrise în registrul electronic sunt transmise autorităţilor fiscale competente din fiecare stat membru, în scopul utilizării lor pentru a verifica dacă anumite persoane sau locuri sunt autorizate sau înregistrate.

Deplasarea produselor accizabile în spaţiul intracomunitar poate avea loc în două variante:

A) Deplasarea produselor accizabile aflate în regim suspensiv de accize Pe durata deplasării unui produs supus accizelor armonizate pe teritoriul Comunităţii, acciza se

suspendă dacă sunt satisfăcute următoarele cerinţe: a) deplasarea are loc:

1. de la un antrepozit fiscal la alt antrepozit fiscal / un destinatar înregistrat: 2. de la locul de import la un antrepozit fiscal / un destinatar înregistrat, dacă produsele

supuse accizelor armonizate sunt expediate de un expeditor înregistrat. b) produsele supuse accizelor armonizate sunt însoţite de un exemplar tipărit din DAE pe toată

durata deplasării în regim suspensiv. c) autoritatea fiscală competentă a primit garanţia pentru plata accizelor aferente produsului.

35

În cazul deplasării produselor accizabile în regim suspensiv, se întocmeşte documentul administrativ electronic (DAE).

În cazul oricărei abateri de la cerinţele de mai sus, acciza se datorează de către persoana care a expediat produsul accizabil.

Pentru un produs în regim suspensiv care este deplasat, acciza continuă să fie suspendată la primirea produsului, dacă produsul supus accizelor armonizate este plasat în antrepozitul fiscal sau expediat către alt antrepozit fiscal.

B) Deplasarea intracomunitară a produselor cu accize plătite

1. În cazul în care produsele supuse accizelor armonizate care au fost eliberate deja în

consum într-un stat membru sunt deţinute în scopuri comerciale în România, acciza va fi percepută în România.

Acciza este datorată de către comerciantul din România sau de persoana care primeşte produsele pentru utilizare în România. Aceştia trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

a) înaintea expedierii produselor să dea o declaraţie autorităţilor fiscale competente în legătură cu locul unde urmează să fie primite acestea şi să garanteze plata accizelor;

b) să plătească accizele în prima zi lucrătoare următoare celei în care s-au recepţionat produsele supuse accizelor armonizate;

c) să se supună oricăror controale care să permită autorităţii fiscale competente confirmarea primirii efective a mărfurilor şi plata corespunzătoare a accizelor.

Produsele supuse accizelor, care au fost eliberate deja în consum într-un stat membru circulă între statul membru şi România, însoţite de documentul de însoţire. Acesta se întocmeşte de către expeditor în 3 exemplare şi se utilizează astfel:

a) primul exemplar rămâne la expeditor; b) exemplarele 2 şi 3 însoţesc produsele accizabile pe timpul transportului până la primitor; c) exemplarul 2 rămâne la primitorul produselor; d) exemplarul 3 trebuie să fie restituit expeditorului cu certificarea recepţiei şi cu menţionarea

tratamentului fiscal ulterior al mărfurilor în statul membru de destinaţie, dacă furnizorul solicită în mod expres acest lucru în cadrul unei cereri de restituire de accize.

2. În cazul produselor supuse accizelor, care au fost deja eliberate în consum în România şi

care sunt livrate într-un alt stat membru, comerciantul care a efectuat livrarea poate beneficia de restituirea accizelor plătite în România, dacă respectă următoarele condiţii:

a) înainte de expedierea produselor, comerciantul expeditor trebuie să facă o cerere de restituire la autoritatea fiscală competentă şi să facă dovada că acciza a fost plătită;

b) comerciantul expeditor trebuie să prezinte autorităţii fiscale competente copia returnată a documentului de însoţire, certificată de către destinatar, care trebuie să fie însoţită de un document care să ateste că acciza a fost plătită în statul membru de destinaţie. De asemenea, comerciantul expeditor va prezenta adresa biroului autorităţii fiscale competente din statul membru de destinaţie şi data de acceptare a declaraţiei destinatarului de către autoritatea fiscală competentă a statului membru de destinaţie, împreună cu numărul de înregistrare a acestei declaraţii.

3. Pentru produsele supuse accizelor şi eliberate în consum în alt stat membru,

achiziţionate de către persoane fizice pentru nevoile proprii şi transportate de ele însele, accizele se datorează în statul membru în care produsele au fost achiziţionate.

Produsele achiziţionate şi transportate în cantităţi superioare limitelor prevăzute de lege şi destinate consumului în România se consideră a fi achiziţionate în scopuri comerciale si, în acest caz, se datorează acciza în România.

Acciza devine exigibilă în România şi pentru cantităţile de produse energetice eliberate în consum într-un alt stat membru şi transportate de persoane fizice sau în numele acestora, folosind modalităţi de transport atipic (transportul carburantului altfel decât în rezervoarele autovehiculelor sau în canistre de rezervă adecvate, precum şi transportul de produse de încălzire lichide altfel decât în autocisterne utilizate în numele comercianţilor profesionişti).


3.3. Pe durata deplasării unui produs supus accizelor armonizate, acciza se suspendă dacă produsul este însoţit de:...........................................................................................................................................

36

3.4. Produsele supuse accizelor care au fost eliberate deja în consum într-un stat membru circulă între statul membru şi România, însoţite de:.....................................................................................................

3.3.7. Importatorul de produse supuse accizelor armonizate Persoana care intenţionează să obţină autorizaţie de importator depune la autoritatea fiscală

centrală o cerere, însoţită de următoarele documente prezentate în fotocopii certificate de autoritatea fiscală teritorială:

a) documentele legale de constituire ale persoanei; b) cazierele judiciare ale administratorilor şi directorilor executivi; c) contractele încheiate direct între importator şi producătorul extern sau reprezentantul acestuia; d) scrisoare de bonitate bancară; e) declaraţia solicitantului privind sediul social şi orice alte locuri în care urmează să-şi desfăşoare

activitatea de import, precum şi adresele acestora; f) situaţia întocmită de autoritatea fiscală teritorială din care să rezulte modul de îndeplinire a

obligaţiilor fiscale faţă de bugetul de stat. Pentru eliberarea autorizaţiilor de importator, autoritatea fiscală centrală solicită avizul autorităţii

vamale centrale. Autorizaţia de importator se eliberează de către autoritatea fiscală centrală în termen de 60 de zile

de la data depunerii documentaţiei complete.

3.3.8. Obligaţiile plătitorilor de accize armonizate 1. Depunerea la autoritatea fiscală competentă de garanţii care să asigure plata accizelor care

pot deveni exigibile este obligatorie pentru antrepozitarul autorizat (după acceptarea condiţiilor de autorizare a antrepozitului fiscal), destinatarul înregistrat şi expeditorul înregistrat. Valoarea garanţiei este analizată semestrial, pentru a reflecta orice schimbări în volumul afacerii sau în nivelul de accize datorat.

2. Marcarea tutunului prelucrat, produselor intermediare şi alcoolului etilic Aceste produse nu pot fi eliberate pentru consum sau nu pot fi importate pe teritoriul României

dacă nu sunt marcate conform prevederilor Codului Fiscal prin timbre sau banderole. Responsabilitatea marcării produselor accizabile revine antrepozitarilor autorizaţi, destinatarilor

înregistraţi sau importatorilor autorizaţi. Aceştia au obligaţia să se asigure că marcajele sunt aplicate la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului accizabil, respectiv pe pachet, cutie sau sticlă, astfel încât deschiderea ambalajului să deterioreze marcajul.

3. Plata accizelor la bugetul de stat Termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care

acciza devine exigibilă. Excepţie: în cazul importului unui produs accizabil care nu este plasat într-un regim suspensiv

plata se face în momentul înregistrării declaraţiei vamale de import. 4. Depunerea declaraţiilor de accize şi a altor documente a) Orice plătitor de accize are obligaţia de a depune la autoritatea fiscală competentă declaraţia

privind accizele (formularul 103), indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă declaraţia.

Excepţie: în cazul achiziţiilor intracomunitare efectuate de destinatarul înregistrat, care primeşte doar ocazional produse accizabile, acesta are obligaţia de a depune declaraţia 103 pentru fiecare operaţiune în parte.

b) Orice plătitor de accize are obligaţia de a depune la autoritatea fiscală competentă decontul privind accizele (formularul 120), până la data de 30 aprilie a anului următor.

c) Lunar, până la data de 15 a fiecărei luni, pentru luna precedentă, operatorii economici sunt obligaţi să depună la autoritatea fiscală competentă o situaţie informativă astfel:

- antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sunt obligaţi să depună o Situaţie privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal, care să conţină informaţii cu privire la stocul de materii prime şi produse finite la începutul lunii, achiziţiile de materii prime, cantitatea fabricată în cursul lunii, stocul de produse finite şi materii prime la sfârşitul lunii de raportare şi cantitatea de produse livrate.

- destinatarii înregistraţi, precum şi reprezentanţii fiscali au obligaţia de a depune o Situaţie centralizatoare privind achiziţiile şi livrările de produse accizabile.

5. Întocmirea unor documente fiscale Antrepozitarii sau importatorii autorizaţi pentru alcool etilic, ţigarete şi produse energetice au

obligaţia ca, la livrarea produselor, să emită facturi fiscale speciale, inscripţionate pe diagonală cu

37

termenii "alcool", "alcool sanitar", "distilate", "băuturi alcoolice", "tutun prelucrat" şi "produse energetice" şi să păstreze un exemplar de pe fiecare factură emisă.


3.5. Termenul de plată a accizelor este ………………………………………………................................. 3.6. În cazul importatorilor înregistraţi termenul de plată a accizelor este.................................................

3.3.9. Scutiri la plata accizelor armonizate

Pentru produsele care sunt supuse accizelor armonizate Codul Fiscal prevede atât scutiri

generale, cât şi scutiri specifice, astfel: Scutirile cu caracter general se aplică produselor accizabile atunci când sunt destinate: a) livrării în contextul relaţiilor consulare sau diplomatice; b) organizaţiilor internaţionale recunoscute ca atare de către autorităţile publice ale României, în

limitele şi în condiţiile stabilite prin convenţiile internaţionale, care pun bazele acestor organizaţii, sau prin acorduri încheiate la nivel statal sau guvernamental;

c) forţelor armate aparţinând oricărui stat-parte la Tratatul Atlanticului de Nord, cu excepţia Forţelor Armate ale României;

Scutiri speciale se aplică următoarelor produse accizabile: (1) produsele accizabile furnizate de magazinele duty-free, transportate în bagajul personal al

călătorilor care se deplasează pe cale aeriană sau maritimă către un teritoriu terţ ori către o ţară terţă. (2) produsele furnizate la bordul unei aeronave sau al unei nave pe parcursul călătoriei pe cale

aeriană ori maritimă către un teritoriu terţ sau către o ţară terţă. Scutiri specifice fiecărei categori de produse: 1. Tutunul prelucrat este scutit de la plata accizelor, atunci când este destinat în exclusivitate

testelor ştiinţifice şi celor privind calitatea produselor. 2. Alcoolul etilic şi alte produse alcoolice sunt scutite de plata accizelor, atunci când sunt: a) complet denaturate, conform prescripţiilor legale, sau denaturate şi utilizate pentru producerea

de produse care nu sunt destinate consumului uman; b) utilizate pentru producerea oţetului, producerea de medicamente sau în industria cosmetică; c) utilizate pentru producerea de arome alimentare, pentru alimente sau băuturi nealcoolice ce au

o concentraţie ce nu depăşeşte 1,2% în volum; d) utilizate în scop medical în spitale şi farmacii; e) utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu

sau fără cremă. Scutirea se acordă în cazul în care concentraţia de alcool nu depăşeşte 8,5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia ciocolatei şi 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia altor produse.

3. Produsele energetice scutite de la plata accizelor sunt următoarele: a) produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru motor pentru

aeronave, altele decât aviaţia turistică în scop privat; b) produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru motor pentru navigaţia

în apele comunitare şi pentru navigaţia pe căile navigabile interioare, inclusiv pentru pescuit, altele decât pentru navigaţia ambarcaţiunilor private de agrement. De asemenea, este scutita de la plata accizelor şi electricitatea produsă la bordul ambarcaţiunilor;

c) produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru producţia de energie electrică, precum şi energia electrică utilizată pentru menţinerea capacităţii de a produce energie electrică;

d) produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru producţia combinată de energie electrică şi energie termică;

e) produsele energetice folosite de gospodării si/sau de organizaţii de caritate; f) combustibilii pentru motor utilizaţi în domeniul producţiei, dezvoltării, testării şi mentenanţei

aeronavelor şi vapoarelor; g) combustibilii pentru motor utilizaţi pentru operaţiunile de dragare în cursurile de apă navigabile

şi în porturi;

38

h) produsele energetice injectate în furnale sau în alte agregate industriale în scop de reducere chimică, ca aditiv la cocsul utilizat drept combustibil principal;

i) produsele energetice care intră în România dintr-o ţară terţă, conţinute în rezervorul standard al unui autovehicul cu motor destinat utilizării drept combustibil pentru acel autovehicul, precum şi în containere speciale şi destinate utilizării pentru operarea, în timpul transportului, a sistemelor ce echipează acele containere;

j) orice produs energetic care este scos de la rezerva de stat sau rezerva de mobilizare, fiind acordat gratuit în scop de ajutor umanitar;

k) energia electrică produsă din surse regenerabile de energie etc.

Să ne reamintim...

Antrepozitul fiscal este: Regimul suspensiv de

accize (RSA) este:

Antrepozitarul

autorizat este:

Destinatarul

înregistrat este:

- locul în care produsele

accizabile sunt produse,

transformate, deţinute,

primite sau expediate în

RSA de către un

antrepozitar autorizat în

cadrul activităţii sale, în

condiţiile prevăzute de

codul fiscal şi de

normele metodologice;

- un regim fiscal aplicat

producerii,

transformării, deţinerii

sau deplasării de

produse accizabile

care nu fac obiectul

unei proceduri ori al

unui regim vamal

suspensiv, accizele

fiind suspendate;

- persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activităţii sale, să producă, să transforme, să deţină, să primească sau să expedieze produse accizabile în RSA într-un antrepozit fiscal;

- persoana fizică

sau juridică

autorizată de

autoritatea fiscală

competentă să

primească produse

accizabile care se

deplasează în RSA

dintr-un alt stat

membru.

3.4. ACCIZELE NEARMONIZATE 3.4.1. Exigibilitatea accizelor nearmonizate

Pentru produsele supuse accizelor nearmonizate exigibilitatea intervine astfel:

pentru produsele provenite din producția internă, la momentul vânzării pe piața internă

pentru produsele provenite din achiziții comunitare, la momentul recepţionării acestora

pentru produsele din import, la data efectuării formalităților de punere în liberă circulație

pentru bere și băuturi fermentate, la momentul eliberării în consum

pentru iahturi și autoturisme cu capacitatea cilindrică mai mare sau egală cu 3.000 cm3, la data

efectuării formalităţilor de punere în liberă circulaţie în cazul celor din import, respectiv înainte de efectuarea primei înmatriculări în România, în cazul celor produse în România şi al celor achiziţionate intracomunitar.

3.4.2. Cuantumul unitar şi determinarea accizelor nearmonizate

În cazul accizelor nearmonizate sunt utilizate accize unitare specifice (tabelul 3.3.).

Tabelul 3.3. Nivelul accizelor nearmonizate de la 01.09.2013

Nr.

crt. Denumirea produsului sau a grupei de produse

U.M. Acciza

(echivalent €/U.M.)

1. Cafea verde tonă 153

2. Cafea prăjită, inclusiv cafea cu înlocuitori tonă 225

3. Cafea solubilă tonă 900

4. Berea la care ponderea gradelor Plato provenite din malţ, cereale

malţificabile şi/sau nemalţificabile este mai mică de 30% din numărul

total de grade Plato

hl de

produs

10*

5. Băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, la care ponderea de

39

alcool absolut provenită din fermentarea exclusivă a fructelor, sucurilor

de fructe şi sucurilor concentrate de fructe este mai mică de 50%

hl de

produs

25*

6. Bijuterii din aur şi/sau din platină, cu excepţia verighetelor

6.1 până la 14 K, inclusiv gram 1

6.2 peste 14 K gram 2

7. Confecţii din blănuri naturale

7.1. - cu valoare unitară între 500 euro și 1500 euro buc. 50




7.5. - cu valoare unitară peste 6001 euro buc. 1.200

8. Autoturisme şi autoturisme de teren a căror capacitate cilindrică este mai

mare sau egală cu 3.000 cm3

cm3

1

9. Arme de vânătoare şi arme de uz personal, altele decât cele de uz militar

sau de uz sportiv

9.1 - cu valoare unitară până la 500 euro, inclusiv buc. 50

9.2 - cu valoare unitară între 501 euro și 2000 euro buc. 150




9.6 - cu valoare unitară între 5001 euro și 6000 euro buc. 1.100

9.7 - cu valoare unitară peste 6001 euro buc. 1.500

10. Cartuşe cu glonţ pentru arme de vânătoare şi arme de uz personal

10.1 - cu valoare unitară până la 0,66 euro, inclusiv buc. 0,1

10.2 - cu valoare unitară între 0,67 euro și 2,21 euro buc. 0,2

10.3 - cu valoare unitară peste 2,22 euro buc. 0,4

11. Alte tipuri de muniţie pentru arme de vânătoare şi arme de uz personal buc. 0,1

12. Iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu sau fără motor pentru agrement

12.1 - nave cu vele cu lungime mai mare sau egală cu 8 m Metru liniar din lungimea

navei

500

12.2 - nave cu motor peste 100 CP CP 10

13. Motoarele cu capacitatea de peste 100 CP destinate iahturilor şi altor

nave şi ambarcaţiuni pentru agrement

CP 10

*această acciză se aplică suplimentar celei prevăzute în tabelul 3.1. Accizele se datorează o singură dată şi se calculează prin aplicarea sumelor fixe pe unitatea de

măsură, asupra cantităţilor produse în România sau intrate pe teritoriul României: A = a x cs x Q unde: A = cuantumul accizei a = acciza unitară cs = curs de schimb (leu/euro) Q = cantitatea

Exemplu

Un producător de confecţii din blănuri naturale din România livrează pe piața internă în luna octombrie 2014:

- 20 haine din blănuri naturale la prețul de 1.500 lei/buc.+ acciza + TVA - 10 haine din blănuri naturale la prețul de 3.000 lei/buc.+ acciza + TVA - 5 haine din blănuri naturale la prețul de 7.000 lei/buc.+ acciza + TVA Cursul de schimb este 4,5 lei/euro.

40

Să se determine acciza datorată de producător pentru luna octombrie 2013. Rezolvare:

a) 20 haine din blănuri naturale la prețul unitar de 1.500 lei / 4,5 lei/euro = 333,33 euro. Deoarece au o valoare sub 500 euro/buc., aceste haine nu se accizează. b) 10 haine din blănuri naturale la prețul unitar de 3.000 lei / 4,5 lei/euro = 666,67 euro. A1 = a1 x cs x Q1 = 50 euro x 4,5 lei/euro x 10 = 2.250 lei c) 5 haine din blănuri naturale la prețul unitar de 7.000 lei / 4,5 lei/euro = 1555,55 euro. A2 = a2 x cs x Q2 = 200 euro x 4,5 lei/euro x 5 = 4.500 lei Acciza totală datorată pentru luna octombrie 2014 este: A = 2.250 + 4.500 = 6.750 lei.

3.4.3. Achiziţia intracomunitară a produselor accizabile nearmonizate Operatorii economici (persoane juridice, asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate) care

achiziţionează din teritoriul comunitar produsele produse supuse accizelor nearmonizate (cu excepția berii și produselor fermentate, pentru care se aplică regulile prezentate în secțiunea 3.2.) au obligaţia ca, înainte de primirea produselor, să se înregistreze la autoritatea fiscală competentă şi să respecte următoarele cerinţe:

a) să garanteze plata accizelor în cuantumul şi în condiţiile stabilite în normele metodologice b) să ţină evidenţa livrărilor de astfel de produse; c) să prezinte produsele la cererea organelor de control; d) să accepte orice monitorizare sau verificare a stocurilor din partea organelor de control.

3.4.4. Plătitorii accizelor nearmonizate Plătitorii de accize pentru produsele produse supuse accizelor nearmonizate (cu excepția berii și

produselor fermentate) sunt operatorii economici care produc, achiziţionează din teritoriul comunitar ori importă astfel de produse.

Plătitorii de accize pentru bere și produse fermentate sunt antrepozitarii autorizaţi, destinatarii înregistraţi, operatorii economici care achiziţionează astfel de produse din teritoriul comunitar ori care importă astfel de produse.

3.4.5. Obligaţiile plătitorilor de accize nearmonizate

1. Plata accizelor la bugetul de stat (1) Pentru cafeaua provenită din teritoriul comunitar, plata accizelor se face în ziua lucrătoare

imediat următoare celei în care a fost recepţionată. (2) Pentru produsele accizabile provenite din import, plata accizelor se face la momentul

înregistrării declaraţiei vamale de import. (3) Pentru berea și băuturile fermentate provenite din producţia internă sau din teritoriul comunitar,

termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care accizele devin exigibile.

2. Depunerea declaraţiei de accize Orice plătitor de accize are obligaţia de a depune la autoritatea fiscală competentă declaraţia 103

privind accizele, indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă declaraţia.

3.4.6. Scutiri la plata accizelor nearmonizate

Produsele accizabile, altele decât cele pentru care sunt stabilite accize armonizate, sunt scutite de

la plata accizelor, atunci când: a) sunt exportate direct de agenţii economici producători sau prin agenţi economici care îşi

desfăşoară activitatea pe bază de comision; b) se află în regimuri vamale suspensive, conform prevederilor legale în domeniu; c) sunt importate şi provin din donaţii sau sunt finanţate direct din împrumuturi nerambursabile sau

din programe de cooperare ştiinţifică şi tehnică acordate instituţiilor de învăţământ, sănătate şi cultură, ministerelor etc. de către guverne străine, organisme internaţionale şi organizaţii non-profit şi de caritate.

d) sunt livrate la rezerva de stat sau rezerva de mobilizare, pe perioada în care au acest regim. e) agenţii economici exportatori de cafea prăjită, obţinută din operaţiuni proprii de prăjire a cafelei

verzi importate direct de aceştia, pot solicita autorităţilor fiscale competente, pe bază de documente justificative, restituirea accizelor plătite în vamă, aferente numai cantităţilor de cafea verde utilizată ca materie primă pentru cafeaua exportată.

41


3.7. Un agent economic poate achiziţiona din alte state membre ale U.E. produse supuse accizelor nearmonizate cu condiţia .......................................................................................................................... ...................................................................................................................................................................

3.8. Termenul de plată a accizelor nearmonizate pentru cafeaua provenită din teritoriul comunitar este ................................................................................................................................................................... 3.9. Termenul de plată a accizelor nearmonizate pentru produsele provenite din import este ............... ...................................................................................................................................................................

3.5. Impozitul la ţiţeiul din productia internă

Pentru ţiţeiul din producţia internă, operatorii economici autorizaţi datorează bugetului de stat

impozit în momentul livrării. Impozitul datorat pentru ţiţei este de 4 euro/tonă. Această sumă fixă se aplică asupra cantităţilor

livrate. Momentul exigibilităţii impozitului la ţiţeiul din producţia internă intervine la data efectuării livrării. Sunt scutite de impozit cantităţile de ţiţei şi gaze naturale din producţia internă, exportate direct

de agenţii economici producători. Orice operator economic, plătitor de impozit la ţiţeiul din producţia internă, are obligaţia de a

depune la autoritatea fiscală până la data de 25 inclusiv a lunii următoare, declaraţia 130 privind impozitul la ţiţeiul din producţia internă pentru fiecare lună, indiferent dacă se datorează sau nu plata impozitului pentru luna respectivă.

3.6. Rezumat

Produsele supuse accizelor în România sunt grupate astfel:

1. produse care sunt supuse obligatoriu accizelor în ţările membre ale

Uniunii Europene, reglementate de Codul fiscal, Titlul VII, Capitolul

„Accize armonizate”: bere, vinuri, băuturi fermentate, altele decât bere şi

vinuri, produse intermediare, alcool etilic, tutun prelucrat, produse

energetice, energie electrică.

2. alte produse pentru care se datorează accize, reglementate de Codul fiscal, Titlul VII, Capitolul

„Alte produse accizabile” (cafea, confecții din blănuri naturale, autoturisme cu capacitatea

cilindrică a motorului mai mare de 3000 m3, arme de vânătoare de uz personal, iahturi etc.).

3. ţiţeiul din producţia internă sunt supus unui impozit, reglementat de Codul fiscal, Titlul VII,

Capitolul „Impozitul la ţiţeiul din producţia internă”.

Exigibilitatea accizei se produce atunci când produsele accizabile sunt eliberate în consum.

Accizele se calculează astfel:

prin aplicarea sumelor specifice (echivalent euro pe unitatea de măsură) asupra cantităţilor;

în cazul ţigaretelor, prin însumarea accizei specifice (determinată prin înmulţirea cantităţii cu

valoarea unitară a accizei specifice, transformată în lei) cu acciza ad valorem (determinată prin

aplicarea cotei de impozitare la preţul maxim de vânzare cu amănuntul declarat de producători

sau importatori),

prin aplicarea cotelor procentuale asupra prețurilor de livrare/achiziție intracomunitară/import.

Termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care

acciza devine exigibilă.

Orice plătitor de accize are obligaţia de a depune la autoritatea fiscală competentă declaraţia

103 privind accizele, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă

declaraţia şi decontul 120 privind accizele, până la data de 30 aprilie a anului următor.

42


Notă: Se vor utiliza accizele unitare din tabelele 3.1., 3.2. și 3.3. Conversia în lei a accizelor se face la cursul de 4,7 lei/euro.

3.7.1. Un agent economic importă în luna noiembrie 2014: - 100.000 cutii de bere de 0,33 litri cu concentraţia alcoolică de 4,5% în volum şi 11,5 grade

Plato (nu se aplică acciză suplimentară). - 10.000 litri băuturi fermentate spumoase cu concentraţia alcoolică de 10% în volum. - 20.000 sticle de vin spumos de 0,75 litri cu concentraţia alcoolică de 8,5%. - 3.000 sticle de whisky de 500 ml cu concentraţia alcoolică de 45%. Să se determine valoarea accizei datorate pentru acest import. 3.7.2. Un antrepozitar autorizat produce şi vinde în luna noiembrie 2014: - 30.000 pachete ţigarete, fiecare pachet conţinând 20 ţigarete. Preţul de vânzare cu

amănuntul este de 12 lei / pachet. - 5.000 pachete ţigări, fiecare pachet conţinând 20 ţigări. - 100 kilograme tutun destinat fumatului. Să se determine acciza totală datorată pentru această lună. 3.7.3. O rafinărie livrează din producţia proprie în luna noiembrie 2014: - 150 tone benzină cu plumb; - 450 tone benzină fără plumb; - 600 tone motorină; Să se determine acciza totală datorată de producător pentru această lună. 3.7.4. Un agent economic importă 1000 kg de cafea solubilă. Să se determine valoarea

accizei datorate pentru acest import.

3.8. Bibliografie M. Grigore, M. Gurău, “Fiscalitate. Noţiuni teoretice şi lucrări aplicative”, Editura Cartea Studenţească, 2009, p. 54 – 83. L. Ţâţu, C. Şerbănescu, D. Ştefan, D. Cataramă, A. Nica, E. Miricescu, „Fiscalitate. De la lege la practică”, Ediţia a V-a, Editura All Beck, 2008, p. 52 – 67. G. Vintilă, M. Călin, N. Călin, „Fiscalitate”, Editura Economică, 2006, p. 199 -247. Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.

571/2003 privind Codul fiscal

43

Unitatea de învățare 4. TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Cuprins Unitatea de învățare 4. TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ .......................................................... Error! Bookmark not defined.

4.1. Introducere ........................................................................................................................ Error! Bookmark not defined. 4.2. Obiectivele unităţii de învăţare .......................................................................................... Error! Bookmark not defined. 4.3. SFERA DE APLICARE A TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ ......................................... Error! Bookmark not defined.

4.3.1. Clasificarea operaţiilor impozabile după tipul operaţiilor ............................................ Error! Bookmark not defined. 4.3.2. Clasificarea operaţiilor impozabile după regimul scutirilor şi al dreptului de deducereError! Bookmark not defined. 4.3.3. Clasificarea operaţiilor impozabile după regimul (normal sau special) de impozitare . Error! Bookmark not defined.

4.4. TERITORIALITATEA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ ............................................... Error! Bookmark not defined. 4.5. FAPTUL GENERATOR ŞI EXIGIBILITATEA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ ............ Error! Bookmark not defined. 4.6. PLĂTITORII TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ ............................................................. Error! Bookmark not defined. 4.7. CALCULUL TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ .............................................................. Error! Bookmark not defined.

4.7.1. Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată ..................................................... Error! Bookmark not defined. 4.7.2. Cotele de impozitare ................................................................................................. Error! Bookmark not defined. 4.7.3. Regimul deducerilor taxei pe valoarea adăugată ....................................................... Error! Bookmark not defined. 4.7.4. Determinarea TVA de plată ....................................................................................... Error! Bookmark not defined.

4.8. TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ ÎN RELAŢIILE INTRACOMUNITARE ........................ Error! Bookmark not defined. 4.8.1. Livrarea intracomunitară (LIC) de bunuri din România către alt stat membru (SM) .... Error! Bookmark not defined. 4.8.2. Achiziţia intracomunitară (AIC) de bunuri .................................................................. Error! Bookmark not defined. 4.8.3. Achiziţii intracomunitare efectuate de „Grupul celor 3 neplătitori” (G3) ...................... Error! Bookmark not defined. 4.8.4. Transferul intracomunitar .......................................................................................... Error! Bookmark not defined. 4.8.5. Prestările de servicii intracomunitare ......................................................................... Error! Bookmark not defined.

4.9. OBLIGAŢIILE PLĂTITORILOR TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ ................................. Error! Bookmark not defined. 4.10. Rezumat ......................................................................................................................... Error! Bookmark not defined. 4.11. Test de evaluare a cunoştinţelor 4................................................................................... Error! Bookmark not defined. 4.12. Bibliografie ...................................................................................................................... Error! Bookmark not defined. Tema de control nr.1 ................................................................................................................ Error! Bookmark not defined.

4.1. Introducere

Unitatea de învățare 4 descrie noțiuni referitoare la taxa pe valoare adaugată (sferă de aplicare, teritorialitate, faptul generator, plătitorii, modul de calcul, obligaţiile plătitorilor). Un loc aparte este acordat TVA aferente relațiilor intracomunitare.


După parcurgerea acestei unităţi veţi fi capabili: să identificaţi operaţiile supuse TVA; să identificaţi operaţiile scutite de TVA; să identificaţi operaţiile care dau dreptul la deducerea TVA; să identificaţi persoanele obligate la plata TVA; să calculaţi TVA aferentă operaţiilor economice şi TVA de plată la bugetul de

stat; să enumeraţi obligaţiile declarative ale plătitorilor de TVA.


Cadru legislativ: Titlul VI „Taxa pe valoarea adăugată” din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu

modificările şi completările ulterioare H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare

4.3. SFERA DE APLICARE A TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru ca o operaţie să între sub incidenţa TVA în România sunt: - să fie o operaţie efectuată cu plată sau o operaţie asimilată acestora; - locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor să fie România; - să fie efectuată de persoane impozabile, adică orice persoană, indiferent de statutul său juridic,

care efectuează de o manieră independentă activităţi economice;

44

- să rezulte dintr-o activitate economică. Din punct de vedere al TVA, persoanele se pot clasifica astfel:

Impozabile

Normale (obligate să se înregistreze în

scop de TVA la începutul activităţii)

Plătitorii de TVA

Exceptate

Întreprinderi mici Neplătitorii din grupul celor 3:

Nu sunt obligate să se înregistreze în

scop de TVA la începutul activităţii, dar

sunt obligate să se înregistreze dacă

efectuează achiziţii intracomunitare ce

depăşesc plafonul de 10.000 euro/an

Societăţi care

desfăşoară doar

operaţiuni scutite cu

drept de deducere

Neimpozabile

Juridice

neimpozabile

Instituţii publice,

ONG-uri

Fizice

neimpozabile

Persoane fizice care nu

desfăşoară activităţi

economice în mod

independent

Neplătitorii de TVA

Nu sunt obligate niciodată să se

înregistreze în scop de TVA

În sfera de aplicare a TVA intră diverse tipuri de operaţii economice, ce pot fi clasificate conform

mai multor criterii, astfel:

Criteriul de

clasificare

Tipuri de operaţii economice ce intră în sfera de aplicare a TVA

Tipul operaţiei A) livrarea de bunuri;

B) prestarea de servicii;

C) achiziţia intracomunitară de bunuri;

D) importul.

Regimul scutirilor A) operaţiuni taxabile (la care se aplică TVA);

B) operaţiuni scutite de taxă (pentru care nu se aplică TVA).

Regimul deducerilor A) operaţiuni cu drept de deducere, unde intră:

- operaţiunile taxabile, la care se aplică TVA şi care dau drept de

deducere a TVA aferent bunurilor şi serviciilor achiziţionate, destinate

realizării acestor operaţii taxabile;

- operaţiuni scutite de taxă cu drept de deducere, pentru care nu se

aplică TVA, dar este permisă deducerea taxei aferente bunurilor şi

serviciilor achiziţionate, destinate realizării operaţiunilor respective;

B) operaţiuni fără drept de deducere, unde intră operaţiunile scutite de

taxă pentru care nu se aplică TVA şi nu este permisă deducerea taxei

aferente bunurilor şi serviciilor achiziţionate, destinate realizării operaţiunilor

respective.

Regimul de

impozitare

A) operaţiuni taxabile în regim normal

B) operaţiuni taxabile în regimuri speciale:

- Regimul special de scutire pentru întreprinderile mici

- Regimul special pentru agenţiile de turism

- Regimuri speciale pentru bunurile second-hand, opere de arta, obiecte

de colecţie şi antichităţi

- Regimul special pentru aurul de investiţii

- Regimul special pentru persoanele impozabile nestabilite care

prestează servicii electronice persoanelor neimpozabile

În continuare vom prezenta aceste operaţii conform celor patru criterii de clasificare. Datorită

complexităţii problemelor legate de TVA în relaţiile intracomunitare, aceasta va fi prezentată separat în secţiunea 4.8.

45

4.3.1. Clasificarea operaţiilor impozabile după tipul operaţiilor

A) Livrarea de bunuri Livrarea de bunuri reprezintă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor deţinute de

proprietar, către beneficiar, direct sau prin persoanele care acţionează în numele acestora. Sunt asimilate livrărilor de bunuri: - vânzarea de bunuri cu plata în rate, cu excepţia contractelor de leasing; - trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile; - transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării silite; - preluarea de către persoane impozabile a bunurilor achiziţionate sau fabricate de către acestea

pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfăşurată sau pentru a fi puse la dispoziţie altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit, dacă TVA aferentă bunurilor respective sau părţilor lor componente a fost dedusă total sau parţial. Se exceptează de la aceste prevederi bunurile acordate în mod gratuit, în limitele şi potrivit destinaţiilor prevăzute prin lege;

- bunurile constatate lipsă în gestiune; - distribuirile de bunuri către asociaţi sau acţionari, dacă taxa aferentă respectivelor bunuri a fost

dedusă (cu excepţia fuziunii sau divizării, dacă primitorul este persoană impozabilă). Nu se consideră livrare de bunuri: a) bunurile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a unor cauze de forţă majoră; b) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, precum şi

activele corporale fixe casate; c) perisabilităţile, în limitele prevăzute prin lege; d) bunurile acordate gratuit din rezerva de stat ca ajutoare umanitare externe sau interne; e) acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul campaniilor promoţionale, pentru

încercarea produselor sau pentru demonstraţii la punctele de vânzare, alte bunuri acordate pentru stimularea vânzărilor;

f) acordarea de bunuri de mică valoare, în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol/reprezentare, precum şi alte destinaţii prevăzute de lege.

Test de autoevaluare a cunoştinţelor 4.1. Sunt asimilate livrărilor de bunuri:

1. vânzarea de bunuri cu plata în rate, cu excepţia contractelor de leasing; 2. perisabilităţile, în limitele prevăzute prin lege; 3. bunurile constatate lipsă în gestiune; 4. preluarea de către persoane impozabile a bunurilor achiziţionate sau fabricate de către acestea

pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfăşurată; 5. distribuirile de bunuri către asociaţi sau acţionari, dacă taxa aferentă respectivelor bunuri a fost

dedusă; 6. acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul campaniilor promoţionale, pentru încercarea

produselor sau pentru demonstraţii la punctele de vânzare, alte bunuri acordate pentru stimularea vânzărilor;

7. acordarea de bunuri de mică valoare, în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol/reprezentare, precum şi alte destinaţii prevăzute de lege.

Variante de răspuns: a) 1+2+3+4+5+6+7 b) 1+3+4+5 c) 2+6+7 d) 1+2

B) Prestările de servicii Prestările de servicii cuprind operaţiuni cum sunt: a) închirierea de bunuri sau transmiterea folosinţei bunurilor în cadrul unui contract de leasing; b) transferul si/sau transmiterea folosinţei drepturilor de autor, brevetelor, licenţelor, mărcilor

comerciale şi a altor drepturi similare;

46

c) angajamentul de a nu desfăşura o activitate economică, de a nu concura cu altă persoană sau de a tolera o acţiune ori o situaţie;

d) prestările de servicii efectuate pe baza unui ordin emis de/sau în numele unei autorităţi publice sau potrivit legii;

e) servicii de intermediere efectuate de persoane care acţionează în numele şi în contul altei persoane, atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii.

Sunt asimilate prestărilor de servicii: a) utilizarea bunurilor care fac parte din activele persoanei impozabile în alte scopuri decât cele

legate de activitatea sa economică sau pentru a fi puse la dispoziţie, în vederea utilizării în mod gratuit, altor persoane fizice sau juridice, dacă TVA aferentă acestor bunuri a fost dedusă total sau parţial;

b) prestările de servicii efectuate în mod gratuit de persoana impozabilă în alte scopuri decât cele legate de activitatea sa economică, pentru uzul personal al angajaţilor săi sau al altor persoane, dacă TVA aferentă acestor prestări a fost dedusă total sau parţial.

Nu sunt considerate prestări de servicii cu plată: a) utilizarea bunurilor rezultate din activitatea economică a persoanei impozabile, ca parte a unei

prestări de servicii efectuată în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, mecenat sau protocol, precum şi pentru alte destinaţii prevăzute de lege;

b) serviciile care fac parte din activitatea economică a persoanei impozabile, prestate în mod gratuit în scop de reclamă sau în scopul stimulării vânzărilor;

c) servicii prestate în mod gratuit în cadrul perioadei de garanţie de către persoana care a efectuat iniţial livrarea de bunuri sau prestarea de servicii.

C) Achiziţia intracomunitară de bunuri

Achiziţia intracomunitară de bunuri constă în obţinerea dreptului de a dispune, ca şi un proprietar,

de bunuri mobile corporale expediate sau transportate la destinaţia indicată de cumpărător, de către furnizor, de către cumpărător sau de către altă persoană, în contul furnizorului sau al cumpărătorului, către un stat membru, altul decât cel de plecare a transportului sau de expediere a bunurilor.

Această operaţie este analizată în detaliu în secţiunea 4.6.2.

D) Importul de bunuri Importul de bunuri reprezintă: a) intrarea pe teritoriul Comunităţii de bunuri care nu se află în liberă circulaţie. b) intrarea în Comunitate a bunurilor care se află în liberă circulaţie, provenite dintr-un teritoriu terţ. Pentru punerea în liberă circulaţie, este necesară achitarea de către importator a drepturilor de

import (taxe vamale, comision vamal, accize, TVA).


4.2. Achiziţia intracomunitară de bunuri reprezintă: .................................................................

……………………………………………………………………………………………..…………………………………………………………………………………………………………………….…………………………

4.3.2. Clasificarea operaţiilor impozabile după regimul scutirilor şi al dreptului de deducere Operaţiunile scutite de TVA se pot clasifica astfel:

A) scutiri în interiorul ţării; B) scutiri în cazul achiziţiilor intracomunitare şi importului; C) scutiri pentru exporturi sau alte operaţiuni similare, pentru livrări intracomunitare şi pentru

transportul internaţional şi intracomunitar; D) scutiri speciale legate de traficul internaţional de bunuri. E) scutiri pentru intermediari.

47

A) Operaţiuni scutite în interiorul ţării

I. Următoarele operaţiuni de interes general sunt scutite de taxă, fără drept de deducere: a) spitalizarea, îngrijirile medicale şi operaţiunile strâns legate de acestea, desfăşurate de unităţi

autorizate pentru astfel de activităţi, indiferent de forma de organizare, precum: spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete şi laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală şi de diagnostic, baze de tratament şi recuperare, staţii de salvare şi alte unităţi autorizate să desfăşoare astfel de activităţi;

b) prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către stomatologi şi tehnicieni dentari, precum şi livrarea de proteze dentare efectuată de stomatologi şi de tehnicieni dentari;

c) prestările de îngrijire şi supraveghere efectuate de personal medical şi paramedical, conform prevederilor legale aplicabile în materie;

d) transportul bolnavilor şi al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate în acest scop, de către entităţi autorizate în acest sens;

e) livrările de organe, sânge şi lapte, de provenienţă umană; f) activitatea de învăţământ, formarea profesională a adulţilor, precum şi prestările de servicii şi

livrările de bunuri strâns legate de aceste activităţi, efectuate de instituţiile publice sau de alte entităţi autorizate;

g) livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate de căminele şi cantinele organizate pe lângă instituţiile publice şi entităţile autorizate prevăzute la lit. f), în folosul exclusiv al persoanelor direct implicate în activităţile scutite conform lit. f);

h) meditaţiile acordate în particular de cadre didactice din domeniul învăţământului şcolar, preuniversitar şi universitar;

i) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri strâns legate de asistenţa şi/sau protecţia socială, efectuate de instituţiile publice sau de alte entităţi recunoscute ca având caracter social, inclusiv cele livrate de căminele de bătrâni;

j) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri strâns legate de protecţia copiilor şi a tinerilor, efectuate de instituţiile publice sau de alte entităţi recunoscute ca având caracter social;

k) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri furnizate membrilor în interesul lor colectiv, în schimbul unei cotizaţii fixate conform statutului, de organizaţii fără scop patrimonial care au obiective de natură politică, sindicală, religioasă, patriotică, filozofică, filantropică, patronală, profesională sau civică, precum şi obiective de reprezentare a intereselor membrilor lor, în condiţiile în care această scutire nu provoacă distorsiuni de concurenţă;

l) prestările de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educaţiei fizice, efectuate de organizaţii fără scop patrimonial pentru persoanele care practică sportul sau educaţia fizică;

m) prestările de servicii culturale şi/sau livrările de bunuri strâns legate de acestea, efectuate de instituţiile publice sau de alte organisme culturale fără scop patrimonial, recunoscute ca atare de către Ministerul Culturii şi Cultelor;

n) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri efectuate de persoane ale căror operaţiuni sunt scutite, potrivit lit. a), f) şi i) - m), cu ocazia manifestărilor destinate să le aducă sprijin financiar şi organizate în profitul lor exclusiv, cu condiţia ca aceste scutiri să nu producă distorsiuni concurenţiale;

o) activităţile specifice posturilor publice de radio şi televiziune, altele decât activităţile de natură comercială;

p) serviciile publice poştale, precum şi livrarea de bunuri aferentă acestora etc. II. Următoarele operaţiuni sunt, de asemenea, scutite de taxă, fără drept de deducere: a) prestările următoarelor servicii de natură financiar-bancară: 1. acordarea, negocierea şi administrarea de credite; 2. negocierea şi administrarea garanţiilor de credit ori a altor garanţii; 3. tranzacţii, inclusiv negocierea, privind conturile de depozit sau conturile curente, plăţi,

viramente, creanţe, cecuri şi alte instrumente negociabile, exceptând recuperarea creanţelor; 4. tranzacţii, inclusiv negocierea, privind valuta, bancnotele şi monedele utilizate ca mijloc legal

de plată, cu excepţia obiectelor de colecţie; 5. tranzacţii, inclusiv negocierea, dar exceptând administrarea sau păstrarea în siguranţă, cu

acţiuni, părţi sociale în societăţi comerciale sau asociaţii, obligaţiuni garantate şi alte instrumente financiare, cu excepţia documentelor care stabilesc drepturi asupra bunurilor;

6. administrarea de fonduri speciale de investiţii; b) operaţiunile de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi prestările de servicii în legătură cu

operaţiunile de asigurare şi/sau de reasigurare efectuate de persoanele impozabile care intermediază astfel de operaţiuni;

c) pariuri, loterii şi alte forme de jocuri de noroc efectuate de persoanele autorizate, conform legii, să desfăşoare astfel de activităţi;

48

d) livrarea la valoarea nominală de timbre poştale utilizabile pentru serviciile poştale, de timbre fiscale şi alte timbre similare;

e) livrările de bunuri care au fost afectate unei activităţi scutite, dacă taxa aferentă bunurilor respective nu a fost dedusă, precum şi livrările de bunuri a căror achiziţie a făcut obiectul excluderii dreptului de deducere.

III. Sunt scutite de TVA, fără drept de deducere, activităţile persoanelor impozabile cu

venituri din operaţiuni taxabile declarate sau, după caz, realizate anual, de până la 35.000 euro, inclusiv, numite întreprinderi mici (vezi capitolul 4.1.3.A)

În cazul realizării unor venituri egale sau superioare plafonului de impozitare în cursul unui an fiscal, persoanele impozabile au obligaţia să solicite înregistrarea ca plătitori de TVA. După înscrierea ca plătitori de TVA, persoanele impozabile respective nu mai beneficiază de scutire, chiar dacă ulterior realizează venituri inferioare plafonului de scutire.

B) Operaţiuni scutite la importul de bunuri şi la achiziţiile intracomunitare

Sunt scutite de TVA: a) importul şi achiziţia intracomunitară de bunuri a căror livrare în România este în orice situaţie

scutită de taxă în interiorul ţării; b) achiziţia intracomunitară de bunuri al căror import în România este în orice situaţie scutit de

taxă (de exemplu: achiziţia intracomunitară a unei nave maritime, destinată să fie utilizată de o companie, este scutită de TVA, atâta timp cât livrarea sau importul unei asemenea nave în România sunt scutite de TVA.);

c) achiziţia intracomunitară de bunuri pentru care persoana care cumpără bunurile în orice situaţie ar avea dreptul la rambursarea integrală a taxei care s-ar datora, dacă respectiva achiziţie nu ar fi scutită;

c) importul definitiv de bunuri care îndeplinesc condiţiile pentru scutire definitivă de taxe vamale; d) importul de bunuri de către misiunile diplomatice şi birourile consulare care beneficiază de

scutire de taxe vamale; e) importul de bunuri efectuat de reprezentantele organismelor internaţionale şi

interguvernamentale acreditate în România, precum şi de către membrii acestora, în limitele şi în conformitate cu condiţiile stabilite în convenţiile de înfiinţare a acestor organizaţii;

f) importul de bunuri de către forţele armate ale statelor străine membre NATO; g) reimportul de bunuri în România, efectuat de persoana care a exportat bunurile în afara

Comunităţii, în aceeaşi stare în care se aflau la momentul exportului, şi care beneficiază de scutire de taxe vamale;

h) reimportul de bunuri în România, efectuat de persoana care a exportat bunurile în afara Comunităţii, pentru a fi supuse unor reparaţii, transformări, adaptări, asamblări, cu condiţia ca această scutire să fie limitată la valoarea bunurilor în momentul exportului acestora în afara Comunităţii;

i) importul în porturi de capturi, neprocesate sau conservate în vederea comercializării înainte de a fi livrate, realizate de persoane care efectuează pescuit maritim;

j) importul de gaze naturale prin sistemul de distribuţie a gazelor naturale şi importul de energie electrică;

k) importul de aur efectuat de Banca Naţională a României.

C) Operaţiuni scutite în cazul exporturilor, livrărilor intracomunitare şi transportului internaţional şi intracomunitar

O livrare intracomunitară de bunuri din România către un alt stat membru intră în sfera

operaţiunilor scutite de TVA, cu drept de deducere dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: bunurile sunt transportate din România către un alt stat membru; furnizorul este persoană impozabilă, înregistrată normal în scopuri de TVA în România

(excepţie în cazul mijloacelor de transport noi); cumpărătorul este înregistrat în scopuri de TVA în alt stat membru (deţine un cod valid de

TVA precedat de codul ISO care indică Statul Membru) şi comunică acest cod de TVA furnizorului pentru a-l înscrie în factură (excepţie în cazul mijloacelor de transport noi şi al produselor accizabile). În cazul transferului, persoana care îşi transportă bunurile în alt stat membru va trebui să fie înregistrată în scopuri de TVA în alt stat membru pentru a aplica scutirea de TVA.

Sunt, de asemenea, scutite de taxă, cu drept de deducere: a) livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Comunităţii de către furnizor sau de altă

persoană în contul său;

49

b) livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Comunităţii de către cumpărătorul care nu este stabilit în România sau de altă persoană în contul sau, cu excepţia bunurilor transportate de cumpărătorul însuşi şi care sunt folosite la echiparea sau alimentarea ambarcaţiunilor de agrement şi a avioanelor de turism sau a oricărui alt mijloc de transport de uz privat. Este scutită, de asemenea, şi livrarea de bunuri care sunt transportate în bagajul personal al călătorilor care nu sunt stabiliţi în Comunitate;

c) prestările de servicii legate direct de exportul de bunuri sau de bunurile plasate în regim de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată sau în unul dintre regimurile vamale suspensive;

d) prestările de servicii de transport, prestările de servicii accesorii transportului şi alte servicii direct legate de importul de bunuri, dacă valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate;

e) transportul internaţional de persoane etc.

D) Operaţiuni scutite legate de traficul internaţional de bunuri Sunt scutite de taxă următoarele: a) livrarea de bunuri care urmează:

1. să fie plasate în regim vamal de admitere temporară, cu exonerare totală de la plata taxelor vamale;

2. să fie introduse într-o zona liberă sau într-un antrepozit liber; 3. să fie plasate în regim de antrepozit vamal; 4. să fie plasate în regim de perfecţionare activă, cu suspendare de la plata drepturilor de

import; 5. să fie plasate în regim de tranzit vamal extern; 6. să fie plasate în regim de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată

b) livrarea de bunuri efectuată în locaţiile prevăzute la lit. a), precum şi livrarea de bunuri care se află în unul dintre regimurile sau situaţiile precizate la lit. a);

c) prestările de servicii altele decât cele de transport şi accesorii transportului şi ale intermediarilor, aferente livrărilor prevăzute la lit. a).

d) livrările de bunuri care încă se află în regim vamal de tranzit intern; e) importul de bunuri care urmează să fie plasate în regim de antrepozit de TVA.


4.3. Sunt scutite de taxă, fără drept de deducere: 1. spitalizarea şi îngrijirile medicale desfăşurate de unităţi autorizate; 2. activitatea de învăţământ efectuată de instituţiile publice autorizate; 3. prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri strâns legate de asistenţa şi/sau protecţia socială,

efectuate de instituţiile publice recunoscute ca având caracter social, inclusiv cele livrate de căminele de bătrâni;

4. acordarea şi negocierea de credite bancare; 5. operaţiunile de asigurare şi/sau de reasigurare; 6. activităţile persoanelor impozabile cu venituri din operaţiuni taxabile declarate sau realizate anual, de

până la 35.000 euro, numite întreprinderi mici 7. livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Comunităţii; 8. livrările intracomunitare de bunuri către o persoană care îi comunică furnizorului un cod valabil de

înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de autorităţile fiscale din alt stat membru. Variante de răspuns:

a) 1+2+3+4+5+6+7+8 b) 1+2+3+4+5+6 c) 4+5+6+7+8 d) 7+8

4.3.3. Clasificarea operaţiilor impozabile după regimul (normal sau special) de impozitare

Operaţiile economice sunt supuse TVA în regim normal sau special. Regimurile speciale sunt:

50

- Regimul special de scutire pentru întreprinderile mici - Regimul special pentru agenţiile de turism - Regimuri speciale pentru bunurile second-hand, opere de arta, obiecte de colecţie şi antichităţi - Regimul special pentru aurul de investiţii - Regimul special pentru persoanele impozabile nestabilite care prestează servicii electronice

persoanelor neimpozabile Vom prezenta primele două dintre regimurile speciale.

A) Regimul special de scutire pentru întreprinderile mici

Persoana impozabilă stabilită în România, a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 65.000 de euro, al cărui echivalent în lei se stabileşte la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României la data aderării (3,3817 lei/euro) şi se rotunjeşte la următoarea mie, este scutită de TVA.

O persoană impozabilă nou-înfiinţată poate beneficia de aplicarea regimului special de scutire, dacă la momentul începerii activităţii economice declară o cifră de afaceri anuală estimată sub plafonul de scutire şi nu optează pentru aplicarea regimului normal de taxare.

Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire şi a cărei cifră de afaceri este mai mare sau egală cu plafonul de scutire în decursul unui an calendaristic, trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, în termen de 10 zile de la data atingerii sau depăşirii plafonului. Data atingerii sau depăşirii plafonului se consideră a fi prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care plafonul a fost atins sau depăşit.

Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire: a) nu are dreptul la deducerea taxei aferente achiziţiilor; b) nu are voie să menţioneze taxa pe factură sau alt document; c) este obligată să menţioneze pe orice factură o referire la regimul special pe baza căruia se

aplică scutirea.

B) Regimul special pentru agenţiile de turism

În cazul în care o agenţie de turism acţionează în nume propriu în beneficiul direct al călătorului şi utilizează livrări de bunuri şi prestări de servicii efectuate de alte persoane, toate operaţiunile realizate de agenţia de turism în legătură cu călătoria sunt considerate un serviciu unic prestat de agenţie în beneficiul calatorului.

Serviciul unic are locul prestării în România, dacă agenţia de turism este stabilită sau are un sediu fix în România şi serviciul este prestat prin sediul din România.

În cazul în care livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate în beneficiul direct al clientului sunt realizate în afara Comunităţii, serviciul unic al agenţiei de turism este considerat serviciu prestat de un intermediar şi este scutit de taxă.

Agenţia de turism nu are dreptul la deducerea sau rambursarea taxei facturate de persoanele impozabile pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii în beneficiul direct al călătorului şi utilizate de agenţia de turism pentru furnizarea serviciului unic.

Agenţiile de turism nu au dreptul să înscrie taxa în mod distinct în facturi sau în alte documente legale care se transmit călătorului, pentru serviciile unice cărora li se aplică regimul special, în acest caz înscriindu-se distinct în documente menţiunea «TVA inclusa».

Să ne reamintim...

Condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru ca o operaţie să între sub incidenţa TVA în România sunt: - să fie o operaţie efectuată cu plată sau o operaţie asimilată acestora; - locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor să fie România; - să fie efectuată de persoane impozabile, adică orice persoană, indiferent de statutul său juridic,

care efectuează de o manieră independentă activităţi economice; - să rezulte dintr-o activitate economică.

51


4.4. Regimurile speciale de TVA sunt: 1. ……………………………………………………………………………………............................................ 2. ………………………………………………………………………………………....................................... 3. ………………………………………………………………………………………........................................ 4……………………………………………………………………………………….......................................... 5. ………………………………………………………………………………………........................................

4.4. TERITORIALITATEA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ Pentru a fi supuse taxei pe valoarea adăugată în România, livrările de bunuri, prestările de

servicii, achiziţiile intracomunitare de bunuri sau importul trebuie considerate a fi realizate în România.

A) Locul livrării de bunuri Locul livrării bunurilor se consideră a fi locul unde se găsesc bunurile în momentul când

începe expedierea sau transportul.

Cazuri particulare: Locul livrării

livrările de bunuri care fac obiectul unei instalări

sau unui montaj

locul unde se efectuează instalarea sau montajul,

de către furnizor sau în numele furnizorului

livrările de bunuri care nu sunt expediate sau

transportate

locul unde se găsesc bunurile atunci când sunt

puse la dispoziţia cumpărătorului

livrările de bunuri sunt efectuate la bordul unui

vapor, avion sau tren, pentru partea din

transportul de pasageri efectuată în interiorul

Comunităţii

locul de plecare a transportului de pasageri

livrările de gaze prin sistemul de distribuţie a

gazelor naturale sau al livrării de energie

electrică, către un comerciant persoană

impozabilă

locul unde comerciantul persoană impozabilă

este stabilit sau are un sediu fix pentru care se

livrează bunurile

B) Locul prestării serviciilor În cazul prestărilor de servicii se face diferenţa între următoarele două situaţii: - serviciul este prestat de o persoană impozabilă către altă persoană impozabilă (cazul Business-

to-business sau B2B): locul prestării este locul unde este stabilit beneficiarul - serviciul este prestat de o persoană impozabilă către o persoană neimpozabilă (cazul Business-

to-consumer sau B2C): locul prestării este locul unde este stabilit prestatorul

Cazuri particulare: Locul prestării

Serviciile legate de bunuri imobile locul unde este situat bunul

imobil

Transportul de călători locul unde se efectuează

transportul în funcţie de

distanţele parcurse

Serviciile principale şi auxiliare legate de activităţi culturale, artistice,

sportive, ştiinţifice, educaţionale, de divertisment sau alte activităţi

similare, cum ar fi târgurile şi expoziţiile, inclusiv serviciile prestate de

organizatorii acestor activităţi

locul prestării efective

Serviciile de restaurant şi catering locul prestării efective

Închirierea pe termen scurt a mijloacelor de transport = posesia sau locul unde mijlocul de

52

utilizarea continuă a acestora pe perioadă de maximum treizeci de zile

(în cazul ambarcaţiunilor maritime - nouăzeci de zile)

transport este pus efectiv la

dispoziţia clientului

Serviciile de restaurant şi catering furnizate efectiv la bordul navelor,

aeronavelor sau trenurilor în timpul unei părţi a unei operaţiuni de

transport de călători efectuată în Comunitate

locul de plecare a

transportului de călători

C) Locul achiziţiei intracomunitare a bunurilor

Este locul unde se găsesc bunurile în momentul încheierii expedierii/transportului bunurilor.

D) Locul importului de bunuri Se află pe teritoriul statului membru în care au intrat bunurile pe teritoriul Comunităţii sau statul

membru în care au ieşit din regim vamal suspensiv.


4.5. Locul livrării bunurilor (cazul general) se consideră a fi ………………........................................... …………………………………………………………………………………………...................................... 4.6. Locul prestării serviciilor (cazul B2B) se consideră a fi ………………........................................... …………………………………………………………………………………………...................................... 4.7. Locul achiziţiei intracomunitare a bunurilor se consideră a fi …………....................................... …………………………………………………………………………………………...................................... 4.8. Locul importului de bunuri se consideră a fi ………………………………...................................... …………………………………………………………………………………………......................................

4.5. FAPTUL GENERATOR ŞI EXIGIBILITATEA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Faptul generator al taxei pe valoarea adăugată reprezintă operaţiunea care, prin realizarea ei,

duce la includerea sub incidenţa TVA a unor operaţiuni. Exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptăţită, în baza legii, să

solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata acestei taxe poate fi amânată.

Exigibilitatea plăţii taxei reprezintă data la care o persoană are obligaţia de a plăti taxa la bugetul statului. După această dată se calculează majorările de întârziere.

A) Faptul generator şi exigibilitatea la livrările de bunuri şi prestările de servicii

Apariţia faptului generator: Cazul general: în momentul efectuării livrării de bunuri şi/sau în momentul prestării serviciilor; Cazuri particulare, pentru:

a) bunurile vândute în consignaţie: data la care beneficiarul devine proprietar al bunurilor; b) stocuri puse la dispoziţia clientului: data la care beneficiarul devine proprietar al bunurilor; c) bunuri livrate pentru testare sau pentru verificarea conformităţii: data la care beneficiarul

devine proprietar al bunurilor; d) bunuri imobile: data transferului dreptului de proprietate; e) prestările de servicii decontate pe bază de lucrări: la data emiterii situaţiilor de lucrări sau,

după caz, a acceptării acestora de către beneficiar; f) livrări de bunuri şi prestări de servicii care se efectuează continuu (gaze naturale, apă,

energie electrică, telefon): ultima zi a perioadei specificată în contract pentru plată, dar nu mai mult de 1 an;

g) închiriere, leasing, concesionare, arendare: data plăţii specificată în contract; h) import: data la care se supun plăţii taxele vamale, taxele agricole sau alte taxe comunitare.

Exigibilitatea ia naştere concomitent cu faptul generator. Ca excepţie, exigibilitatea TVA este anticipată faptului generator în următoarele situaţii: a) la data emiterii unei facturi, dacă factura se emite înainte de faptul generator;

Observație: OG nr. 111/2013 reglementează începând cu 1 ianuarie 2014 sistemul de plată a TVA la încasarea facturii, care presupune colectarea taxei la momentul încasării contravalorii livrărilor/prestărilor efectuate. Pentru acest sistem pot opta doar contribuabilii cu o

53

cifră de afaceri inferioară plafonului de 500.000 de euro (2.250.000 lei). Acest regim presupune si amânarea dreptului de deducere până la plata facturilor primite atât de către contribuabilii eligibili, cât si de către beneficiarii acestora.

b) la data la care se încasează avansul: pentru plăţile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator;

c) la data extragerii numerarului, pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate prin maşini automate de vânzare, de jocuri sau alte maşini similare.

B) Faptul generator şi exigibilitatea la livrările intracomunitare de bunuri, scutite de taxă

În cazul unei livrări intracomunitare de bunuri, scutite de taxă exigibilitatea taxei intervine în cea

de-a cincisprezecea zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator. Prin excepţie, exigibilitatea taxei intervine la emiterea facturii, dacă factura este emisă înainte de a

cincisprezecea zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator.

C) Faptul generator şi exigibilitatea la achiziţiile intracomunitare de bunuri În cazul unei achiziţii intracomunitare de bunuri, faptul generator intervine la data la care ar

interveni faptul generator pentru livrări de bunuri similare, în statul membru în care se face achiziţia. Exigibilitatea taxei intervine la data la care este emisă factura către persoana care efectuează

achiziţia, pentru întreaga contravaloare a livrării de bunuri, dar nu mai târziu de a cincisprezecea zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator.

D) Faptul generator şi exigibilitatea la importul de bunuri

În cazul în care, la import, bunurile sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe

comunitare similare, stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care intervin faptul generator şi exigibilitatea respectivelor taxe comunitare.

Dacă bunurile nu sunt supuse taxelor comunitare, faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care ar interveni faptul generator şi exigibilitatea acelor taxe comunitare dacă bunurile importate ar fi fost supuse unor astfel de taxe.

Dacă bunurile sunt plasate într-un regim vamal special, faptul generator şi exigibilitatea taxei intervin la data la care acestea încetează a mai fi plasate într-un astfel de regim.

4.6. PLĂTITORII TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Persoana impozabilă, care realizează operaţiuni supuse TVA în România, este obligată să se

înregistreze în scop de TVA înainte de a realiza operaţiuni supuse TVA. Nu prezintă această obligativitate următoarele categorii de persoane impozabile: - întreprinderile mici, cu cifră de afaceri anuală mai mică de 35.000 euro; - persoanele care realizează numai operaţiuni scutite fără drept de deducere. Dacă persoana care realizează operaţiuni taxabile nu are sediul sau domiciliul stabil în România,

aceasta este obligată să desemneze un reprezentant fiscal domiciliat în România, care se angajează să îndeplinească obligaţiile ce îi revin conform prevederilor legii privind taxa pe valoarea adăugată.

Beneficiarii prestărilor de servicii pentru care locul prestării se consideră a fi în România sunt obligaţi la plata taxei pe valoarea adăugată, dacă prestatorii din străinătate nu au îndeplinit obligaţia desemnării unui reprezentant fiscal domiciliat în România.

Sunt obligate la plata TVA: a) persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de TVA, pentru operaţiuni taxabile; b) titularii operaţiunilor de import de bunuri şi de achiziţii intracomunitare taxabile; c) persoanele fizice, pentru bunurile introduse în ţară potrivit regulamentului vamal aplicabil

acestora; d) persoanele juridice sau persoanele fizice cu sediul ori cu domiciliul stabil în România,

beneficiare ale prestărilor de servicii efectuate de prestatori cu sediul sau cu domiciliul în străinătate, cu excepţia celor scutite de taxa pe valoarea adăugată.

54


4.9. În general, în cazul livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii, faptul generator apare în momentul ……………………………………………………. iar exigibilitatea apare …………………………………… ................................................................................................................................................................... 4.10. Nu sunt obligate să se înregistreze în scop de TVA înainte de a realiza operaţiuni supuse TVA următoarele categorii de persoane impozabile:

- ………………………………………………………………………………........................................ - …………………………………………………………………………………....................................

4.7. CALCULUL TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ

4.7.1. Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată

A) Baza de impozitare la livrările de bunuri şi prestări de servicii Conform Codului fiscal, baza de impozitare a TVA pentru livrările de bunuri şi/sau prestările de

servicii este formată din tot ceea ce constituie contrapartida obţinută sau care urmează a fi obţinută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de preţul acestor operaţiuni, exclusiv taxa pe valoarea adăugată.

De asemenea, în baza de impozitare a TVA mai sunt cuprinse impozitele, taxele (dacă nu este prevăzut contrariul prin lege), precum şi cheltuielile accesorii (comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare, decontate cumpărătorului sau clientului).

Ca excepţii, baza de impozitare a TVA este constituită din preţurile de achiziţie sau, în lipsa acestora, preţul de cost, determinat în momentul livrării/prestării în următoarele cazuri:

• preluarea de către persoane impozabile a bunurilor achiziţionate sau fabricate de către acestea pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfăşurată sau pentru a fi puse la dispoziţie altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit, dacă TVA aferentă bunurilor respective sau părţilor lor componente a fost dedusă total sau parţial.

• utilizarea bunurilor care fac parte din activele persoanei impozabile în alte scopuri decât cele legate de activitatea sa economică sau pentru a fi puse la dispoziţie în mod gratuit, altor persoane fizice sau juridice, dacă TVA aferentă acestor bunuri a fost dedusă total sau parţial;

• prestarea de servicii efectuate în mod gratuit de persoana impozabilă în alte scopuri decât cele legate de activitatea sa economică, pentru uzul personal al angajaţilor săi sau al altor persoane, dacă TVA aferentă acestor prestări a fost dedusă total sau parţial.

În baza de impozitare a TVA nu se cuprind: a) rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ acordate de furnizori direct

clienţilor în vederea stimulării vânzărilor, în condiţiile prevăzute în contractele încheiate. Condiţiile pentru ca aceste reduceri să nu fie incluse în baza de impozitare a TVA sunt:

1) să fie efective şi în sume exacte în beneficiul clientului; 2) să nu constituie remunerarea unui serviciu sau o contrapartidă pentru o prestaţie oarecare; 3) să fie reflectate în facturi fiscale sau în alte documente legale.

b) penalizările, precum şi sumele reprezentând daune-interese stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă, solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parţială a obligaţiilor contractuale. Acestea sunt excluse din baza de impozitare numai dacă sunt percepute peste preţurile sau tarifele negociate.

c) dobânzile percepute pentru plăţi cu întârziere; d) sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului şi care apoi se decontează

acestuia; e) valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă şi clienţi, prin schimb, fără facturare; Baza de impozitare a TVA se reduce în următoarele cazuri: a) dacă a fost emisă o factură si, ulterior, operaţiunea este anulată total sau parţial, înainte de

livrarea bunurilor sau de prestarea serviciilor; b) în situaţia refuzurilor totale sau parţiale privind cantitatea, preţurile sau alte elemente cuprinse

în facturi ori în alte documente legal aprobate;

55

c) în situaţia în care reducerile de preţ privind rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ acordate de furnizori direct clienţilor în vederea stimulării vânzărilor sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;

d) în cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului.

e) în situaţia în care cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circulă prin facturare.

B) Baza de impozitare la achiziţiile intracomunitare de bunuri

Baza de impozitare se stabileşte ca în cazul livrărilor de bunuri pe plan intern.

C) Baza de impozitare la importul de bunuri Baza de impozitare este constituită din valoarea în vamă, determinată potrivit legii, la care se

adaugă taxele vamale, comisionul vamal, accizele şi alte taxe datorate potrivit legii. Valoarea în vamă este dată de suma între valoarea dată de preţul extern al produsului şi valoarea

cheltuielilor conexe parcursului extern (cheltuieli de transport, asigurare, manipulare şi alte asemenea pe parcursul extern).

În baza de impozitare sunt cuprinse şi cheltuielile accesorii care intervin după introducerea mărfii în ţară până la primul loc de destinaţie al bunurilor: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare. Prin primul loc de destinaţie se înţelege locul care figurează pe documentul de transport care însoţeşte bunurile la intrarea în ţară.

Exemplu

Un agent economic importă 20 haine de blană naturală în următoarele condiţii: - preţ unitar 800 USD, - cheltuieli cu transportul şi asigurarea pe parcursul extern 400 USD, - taxa vamală 20%, - comisionul vamal 0,5%, - acciză 50 euro/bucată - cheltuieli de transport în România până la primul loc de destinaţie 100 lei, - cursuri de schimb la care se determină valoarea în vamă/acciza: 1 USD = 3 lei, 1 euro = 4,5 lei. Să se determine baza de impozitare a TVA aferente acestor operații. Rezolvare: Valoarea în vamă: VV = (20 x 800 + 400) x 3 = 49.200 lei. Taxa vamală: TV = 20% x 49.200 = 9.840 lei. Comisionul vamal: Cv = 0,5% x 49.200 = 246 lei. Acciza: A = 20 x 50 x 4,5 = 4.500 lei. Baza de impozitare a TVA ce trebuie plătită în vamă: VV + TV + Cv + A = 49.200 + 9.840 + 246 + 4.500 = 63.786 lei. Baza de impozitare a TVA aferente cheltuielilor cu transportul intern = 100 lei.

D) Baza de impozitare în cazul regimului special pentru agenţiile de turism

Baza de impozitare a serviciului unic este constituită din marja de profit, exclusiv taxa, care se

determină astfel: BI = Suma totală care va fi plătită de călător, fără taxă - Costurile agenţiei de turism,

inclusiv taxa Costurile agenţiei de turism includ următoarele elemente: a) preţul, inclusiv TVA, aferent livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii de transport, hoteliere,

de restaurant etc. în beneficiul direct al călătorului, în cazul în care aceste livrări şi prestări sunt realizate de alte persoane impozabile;

b) cheltuielile efectuate de agenţie sau de organizatorul de circuite turistice, cum ar fi cheltuielile privind: asigurarea auto a mijlocului de transport, taxe pentru viză, diurnă şi cazare pentru şofer, taxe de autostradă, taxe de parcare, combustibil.

56

4.7.2. Cotele de impozitare În România cota standard a TVA este începând cu 1 iulie 2010 de 24% şi se aplică operaţiunilor

impozabile, cu excepţia celor scutite de taxa pe valoarea adăugată. Începând cu anul 2004, Codul fiscal prevede o cotă redusă a TVA de 9%, aplicabilă bazei de

impozitare pentru următoarele prestări de servicii şi/sau livrări de bunuri: a) dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de

arhitectură şi arheologice, grădini zoologice şi botanice, târguri, expoziţii; b) livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate exclusiv

publicităţii; c) livrările de proteze de orice fel şi accesoriile acestora, cu excepţia protezelor dentare; d) livrările de produse ortopedice; e) medicamente de uz uman şi veterinar; f) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv închirierea

terenurilor amenajate pentru camping. De la 1 septembrie 2013 cota de 9% se va aplica și la livrările următoarelor produse: - toate sortimentele de pâine, precum si următoarele specialități de panificație: cornuri, chifle,

batoane, covrigi, minibaghete, franzeluțe și împletituri; - făină albă de grâu, făină semialbă de grâu, făină neagră de grâu și făină de secară; - triticum spelta, grâu comun și meslin. Din ianuarie 2009, Codul fiscal introduce cota redusă de 5% care se aplică asupra bazei de

impozitare pentru livrarea locuinţelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care acestea sunt construite.

Cota de TVA aplicabilă este cea în vigoare la data la care ia naştere faptul generator al taxei pe valoarea adăugată. Cota aplicabilă pentru un import de bunuri este cea aplicată în interiorul ţării pentru livrarea aceluiaşi bun.

TVA se calculează prin aplicarea cotei standard sau a cotei reduse asupra bazei de impozitare.

Ca excepţie, TVA se calculează prin aplicarea cotei recalculate asupra prețurilor și tarifelor cu amănuntul (preţuri care cuprind şi TVA). Cota recalculată se determină pe baza formulei:

Cota recalculată = cota TVA / (100 + cota TVA) x 100 = 24 / (100 + 24) x 100 =19,35%


4.11. Cota standard a TVA este de …………………………….................................................................. 4.12. Cota redusă a TVA de 9% se aplică pentru următoarele prestări de servicii şi/sau livrări de bunuri:……………………………………………………………………………………................................... 4.13. Cota redusă a TVA de 5% se aplică pentru ………………………………......................................... 4.14. Cota recalculată a TVA de 19,35% se aplică pentru ……………………..........................................

4.7.3. Regimul deducerilor taxei pe valoarea adăugată

Deducerea TVA reprezintă diminuarea TVA colectată ca urmare a livrărilor de bunuri sau

prestărilor de servicii cu TVA datorată/achitată furnizorilor de bunuri sau prestatorilor de servicii. Au dreptul la deducerea TVA numai persoanele impozabile înregistrate la organele fiscale

teritoriale ca plătitori de TVA pe teritoriul României. Dreptul de deducere a TVA ia naştere în momentul în care TVA deductibilă devine exigibilă. TVA care poate fi dedusă:

TVA datorată sau achitată, aferentă bunurilor care au fost livrate sau urmează să îi fie livrate şi pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate unei persoane impozabile de către o alta, înregistrată ca plătitor de TVA

TVA achitată pentru bunurile importate, plasate în regim de import cu excepţia operaţiunilor de import scutite de TVA

TVA achitată sau compensată cu taxa de rambursat din decontul lunii precedente, pentru

57

bunurile din import reprezentând maşini industriale, mijloace de transport destinate realizării de activităţi productive, utilajele tehnologice, instalaţiile, echipamentele, aparatele de măsură şi control, automatizări, care au fost produse cu cel mult un an înainte de intrarea lor în ţară şi nu au fost niciodată utilizate, achiziţionate de întreprinderi mici şi mijlocii, persoane fizice care desfăşoară activităţi productive, agenţi economici care realizează investiţii cu impact semnificativ în economie şi care beneficiază de suspendarea plăţii taxei în vamă;

TVA achitată sau compensată cu taxa de rambursat din decontul lunii precedente, pentru prestările de servicii reprezentând leasingul, servicii contractate cu prestatori cu sediul sau cu domiciliul în străinătate, pentru care locul prestării se consideră a fi în România, indiferent dacă prestatorul are desemnat sau nu un reprezentant fiscal în România

TVA achitată de beneficiar în numele furnizorului, pentru livrările de: maşini industriale, mijloace de transport destinate realizării de activităţi productive, utilaje tehnologice, instalaţii, echipamente, aparate de măsură şi control, automatizări şi produse de software, care au fost produse cu cel mult un an înaintea vânzării şi nu au fost niciodată utilizate

TVA aferentă achiziţiilor intracomunitare

În cazul persoanelor impozabile care efectuează atât operaţiuni ce dau drept de deducere, cât şi

operaţiuni care nu dau drept de deducere (persoanele impozabile cu regim mixt), dreptul de deducere a TVA aferente bunurilor şi/sau serviciilor se determină în raport cu gradul de utilizare a bunurilor şi/sau serviciilor respective la realizarea operaţiunilor care dau drept de deducere.

Determinarea gradului de utilizare a bunurilor şi/sau serviciilor la realizarea operaţiunilor care dau drept de deducere se realizează prin intermediul pro-ratei.

Pro-rata se determină ca raport între veniturile obţinute din operaţiuni care dau drept de deducere, inclusiv subvenţii legate direct de preţul lor, şi veniturile obţinute din operaţiuni care dau drept de deducere plus veniturile obţinute din operaţiuni care nu dau drept de deducere, subvenţii, alocaţii de la bugetul de stat sau bugetele locale, precum şi orice alte venituri din care este finanţată activitatea.

Pro-rata se determină de regulă anual, situaţie în care elementele prevăzute la numitor şi numărător sunt cumulate pentru întregul an fiscal, iar, prin excepţie, aceasta poate fi determinată lunar, în acest caz elementele prevăzute la numitor şi numărător fiind cele efectiv realizate în cursul fiecărei luni.

La cererea justificată a persoanelor impozabile, organele fiscale la care acestea sunt înregistrate ca plătitori de TVA pot aproba ca pro-rata să fie determinată lunar. În anul în care a fost acordată aprobarea, persoanele impozabile au obligaţia să recalculeze TVA dedusă de la începutul anului pe baza pro-rata lunară. Persoanele impozabile pot renunţa la aplicarea pro-rata lunară numai la începutul unui an fiscal şi sunt obligate să anunţe organele fiscale. Pro-ratele lunare efectiv realizate sunt definitive şi nu se regularizează la sfârşitul anului.

Dreptul de deducere se exercită lunar prin scăderea taxei deductibile din suma reprezentând TVA facturată pentru bunurile livrate şi/sau serviciile prestate, denumită taxă colectată.

Această exercitare a dreptului de deducere nu se face pentru fiecare operaţiune, ci pentru ansamblul operaţiunilor realizate în cursul unei luni.

4.7.4. Determinarea TVA de plată TVA datorată bugetului de stat se stabileşte lunar, pe baza diferenței dintre TVA colectată și TVA

care poate fi dedusă. TVA colectată se determină pe baza Jurnalului de vânzări completat de agentul economic pe

fiecare lună în parte. Acest jurnal este un centralizator al livrărilor de bunuri sau al prestărilor de servicii din luna pentru care se face calculul la care se adaugă sumele de TVA colectată preluate prin mecanismul de „taxare inversă” .

La baza TVA care poate fi dedusă stă TVA deductibilă care este corectată cu ajutorul pro-ratei. TVA deductibilă se determină cu ajutorul Jurnalului de cumpărări, care este un centralizator al operaţiunilor reprezentând achiziţiile pentru luna respectivă.

TVA de plată = TVA colectată - TVA deductibilă, dacă pro-rata = 100% TVA de plată = TVA colectată - TVA de dedus, dacă pro-rata < 100% TVA de dedus = TVA deductibilă x pro-rata TVA se stabileşte deci ca diferenţă între taxa colectată şi taxa dedusă potrivit legii. Se pot întâlni

două cazuri:

58

TVA de plată, dacă TVA colectată > TVA de dedus Sumă negativă de taxă, dacă TVA de dedus > TVA colectată TVA de plată trebuie virată la buget până pe data de 25 a lunii următoare celei pentru care se

calculează. Suma negativă de taxă (taxa de rambursat) pentru luna de raportare, stabilită prin decontul de

taxă pe valoarea adăugată se regularizează în ordinea următoare: a) prin compensarea efectuată de persoana impozabilă în limita taxei rămase de plată rezultate

din decontul lunii anterioare sau din deconturile lunilor următoare, după caz, fără avizul organului fiscal, la întocmirea decontului de taxă pe valoarea adăugată;

b) prin compensarea cu alte impozite şi taxe datorate bugetului de stat de persoana impozabilă, efectuată de organele fiscale din oficiu sau, după caz, la solicitarea expresă a persoanei impozabile, în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de compensare;

c) prin rambursarea efectuată de organele fiscale. Persoanele impozabile pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada

fiscală de raportare, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxa din perioada fiscală de raportare, decontul fiind şi cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale următoare. Dacă persoana impozabilă solicită rambursarea soldului sumei negative, acesta nu se reportează în perioada fiscală următoare. Nu poate fi solicitată rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, mai mic de 5.000 lei inclusiv, acesta fiind reportat obligatoriu în decontul perioadei fiscale următoare.

Exemplu

O societate comercială plătitoare de TVA având o cifră de afaceri mai mare de 500.000 de euro efectuează într-o lună următoarele operaţii:

a) achiziţionează materii prime în valoare de 10.000 lei din care achită 70%; b) contravaloarea unor servicii prestate către societate este de 1.240 lei, inclusiv TVA, achitată

integral; c) livrează mărfuri în valoare de 20.000 lei; d) exportă mărfuri în valoare de 30.000 lei; e) livrează mărfuri în valoare de 8.000 lei, acordând o reducere de 10%. În luna anterioară societatea a înregistrat o sumă negativă de taxă în valoare de 300 lei. Să se calculeze taxa pe valoare adăugată aferentă fiecărei operaţii şi TVA de plată sau de

rambursat aferentă acestei luni. Rezolvare: a) Întrucât firma nu aplică sistemul de TVA la încasare, TVA se calculează la valoarea de

facturare: TVA deductibilă = 10.000 x 24% = 2.400 lei b) TVA deductibilă = 1.240 x 0,24 / 1,24 = 240 lei c) TVA se calculează la valoarea de facturare: TVA colectată = 20.000 x 24% = 4.800 lei d) operație scutită de TVA, cu drept de deducere (nu se calculează TVA colectată) e) TVA colectată = (8.000 - 8.000 x 10%) x 24% = 1.728 lei Se determină TVA de plată:

TVA deductibilă = 2.400 + 240 = 2.640 lei TVA colectată = 4.800 + 1.728 = 6.528 lei TVA de plată = 6.528 – 2.640 = 3.888 lei TVA rămasă de plată = 3.888 – 300 = 3.588 lei.

O societate comercială plătitoare de TVA având o cifră de afaceri mai mare de 500.000 de euro efectuează într-o lună următoarele operaţii:

a) achiziționează materii prime în valoare de 9 000 lei; b) contravaloarea serviciilor prestate către societate este de 357 lei, inclusiv TVA, achitate

integral; c) livrează mărfuri în valoare de 5 950 lei, inclusiv TVA;

59

d) eliberează factura pentru a doua rată lunară aferentă unui contract de vânzare în valoare totală de 1 000 lei, cu plata în 5 rate lunare; livrarea s-a efectuat la data achitării primei rate;

e) livrează mărfuri în valoare de 8 000 lei, acorând o reducere de 10%. În luna anterioară, societatea a înregistrat o sumă negativă de taxă în valoare de 300 lei. Să se calculeze TVA aferentă fiecărei operații și TVA de plată sau de rambursat aferentă acestei

luni.

Exemplu

O societate comercială plătitoare de TVA realizează în luna mai 2014 următoarele operaţiuni: - livrări de marfă la intern, cota TVA 24%, 26.000 lei; - livrări de marfă la export (operații scutite de TVA, cu drept de deducere), 4.000 lei; - prestări de servicii pe piața internă, scutite de TVA, fără drept de deducere, 8.000 lei; - cumpărări de marfă, cota TVA 24%, 24.000 lei. Să se calculeze TVA de plată pentru luna mai 2014, știind că societatea calculează pro-rata lunar. Rezolvare: Pro-rata = livrări supuse TVA / total livrări =

= (26.000 + 4.000) / (26.000 + 4.000 + 8.000) = 78,947% = 79% (se rotunjeşte la cifra unităţilor imediat următoare)

TVA colectată = 26.000 x 24% = 6.240 lei. TVA deductibilă = 24.000 x 24% = 5.760 lei. TVA de dedus = 5.760 x 79% = 4.550 lei. TVA de plată = 6.240 – 4.550 = 1.690 lei. Diferenţa dintre TVA deductibilă şi TVA de dedus se trece pe costuri.

Exemplu

O societate comercială plătitoare de TVA importă 2 tone de cafea prăjită la preţul de 2 USD / kg. Cheltuielile cu transportul şi asigurarea pe parcurs extern sunt facturate separat la valoarea de 200 USD. La intrarea cafelei în ţară, societatea datorează taxa vamală de 20%, comision vamal de 0,5%, acciza de 225 euro / tonă, TVA de 24%.

Importatorul practică un adaos comercial de 10%. El vinde întreaga cantitate de cafea unui angrosist.

Angrosistul practică un adaos comercial de 20%. El vinde jumătate din cantitatea de cafea unui detailist.

Detailistul practică un adaos comercial de 30%. El vinde cafeaua în magazinul propriu. Cursurile de schimb sunt: 1 USD = 3 lei, 1 euro = 4,5 lei. Să se calculeze: - taxa pe valoare adăugată aferentă fiecărei operaţii - preţul cu amănuntul (inclusiv TVA) al unui kilogram de cafea în magazin. Rezolvare: a) Importator Valoarea în vamă: VV = (2.000 x 2 + 200) x 3 = 12.600 lei. Taxa vamală: TV = 20% x 12.600 = 2.520 lei. Comisionul vamal: Cv = 0,5% x 12.600 = 63 lei. Acciza: A = 2 x 225 x 4,5 = 2.025 lei Baza de impozitare a TVA: VV + TV + Cv + A = 12.600 + 2.520 + 63 + 2.025 = 17.208 lei. TVA deductibilă = 17.208 x 24% = 4.130 lei (se plăteşte în vamă) Adaos comercial = 17.208 x 10% = 1.720,80 lei Preţ de vânzare = 17.208 + 1.720,80 = 18.928,80 lei TVA colectată = 18.928,80 x 24% = 4.543 lei b) Angrosist Preţ de cumpărare = 18.928,80 lei TVA deductibilă = 18.928,80 x 24% = 4.543 lei Adaos comercial = 18.928,80 x 20% = 3.785,76 lei Preţul de vânzare pentru jumătate din cantitate (o tonă):

60

Preţ de vânzare = (18.928,80 + 3.785,76) / 2 = 11357,28 lei TVA colectată = 11.357,28 x 24% = 2.726 lei c) Detailist (magazin) Preţ de cumpărare = 11.357,28 lei TVA deductibilă = 11.357,28 x 24% = 2.726 lei Preţ de cumpărare unitar = 11.357,28 / 1.000 = 11,36 lei/kg Adaos comercial unitar = 11,36 x 30% = 3.41 lei/kg Preţ de vânzare unitar = 11,36+ 3,41= 14,77 lei/kg TVA colectată unitară = 14,77 x 24% = 3,54 lei/kg Preţ cu amănuntul unitar = 14,77 + 3,54 = 18,31 lei/kg

4.8. TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ ÎN RELAŢIILE INTRACOMUNITARE 4.8.1. Livrarea intracomunitară (LIC) de bunuri din România către alt stat membru (SM)

Definiţie LIC

Livrarea intracomunitară reprezintă o livrare de bunuri constând în transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri care sunt expediate sau transportate din România în alt SM al UE, de către furnizor sau de persoana către care se efectuează livrarea ori de altă persoană în contul acestora.

Locul LIC

Locul LIC de bunuri este în România dacă atunci când începe transportul, bunurile se găsesc în România.

Scutiri LIC

LIC de bunuri din România către un alt SM intră în sfera operaţiilor scutite de TVA, cu drept de deducere dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: 1) bunurile sunt transportate din România către un alt SM (dovada transportului se face cu factura de transport şi confirmarea clientului); 2) furnizorul este persoană impozabilă, înregistrată normal în scopuri de TVA în România; 3) cumpărătorul este înregistrat în scopuri de TVA în alt SM (deţine un cod valid de TVA precedat de codul ISO care indică SM) şi comunică acest cod de TVA furnizorului pentru a-l înscrie în factură.

Obligaţii aferente LIC

Obligaţiile furnizorului din România pentru LIC scutite de TVA sunt: - să emită o factură în care să menţioneze codul de înregistrare în scopuri de TVA al cumpărătorului şi prevederile relevante pentru acordarea scutirii; - să înscrie operaţia în Decontul de TVA, în rubrica de LIC de bunuri scutite de TVA; - să înscrie operaţia în Declaraţia recapitulativă privind livrările şi achiziţiile intracomunitare de bunuri (se depune lunar).

4.8.2. Achiziţia intracomunitară (AIC) de bunuri

Definiţie AIC Achiziţia intracomunitară de bunuri constă în obţinerea dreptului de a dispune, ca şi un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate la destinaţia indicată de cumpărător, de către furnizor, de către cumpărător sau de către altă persoană, în contul furnizorului sau al cumpărătorului, către un SM, altul decât cel de plecare a transportului sau de expediere a bunurilor.

Locul AIC Locul AIC este România dacă bunurile se găsesc în România în momentul încheierii transportului. Excepţie: Dacă cumpărătorul îi comunică furnizorului un cod de înregistrare în scopuri de TVA valabil emis de autorităţile unui SM, altul decât cel în care are loc AIC (altul decât cel în care se termină transportul), locul respectivei AIC se consideră în SM care a emis codul de înregistrare în scopuri de TVA pe care beneficiarul îl comunică furnizorului pentru a-l înscrie pe factură. Dacă o AIC a fost supusă la plata taxei în alt SM şi în România, baza de impozitare se reduce în mod corespunzător în România.

Achiziţiile intracomunitare pot fi impozabile, neimpozabile sau scutite.

AIC impozabile

AIC este impozabilă în România dacă: 1) bunurile sunt transportate din SM în România; 2) cumpărătorul este persoană impozabilă, înregistrată în scopuri de TVA în România, normal sau numai pentru achiziţii intracomunitare, şi comunică codul de TVA furnizorului pentru a-l înscrie în factură. 3) furnizorul este înregistrat în scopuri de TVA în alt SM

AIC neimpozabile

AIC este neimpozabilă în România dacă:

este efectuată de persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA;

61

bunurile care fac obiectul achiziţiei au fost taxate în SM de origine conform unui

regim special al marjei profitului pentru opere de artă, antichităţi, obiecte de

colecţie şi bunuri second-hand şi acest regim este menţionat ca atare pe factură;

achiziţiile de bunuri din alt SM, dar care sunt livrate aflându-se plasate într-un

regim vamal suspensiv, nefiind puse în liberă circulaţie în Comunitate.

AIC scutite AIC este scutită de TVA în România dacă reprezintă:

AIC a căror livrare sau import în România ar fi în orice situaţie scutite de taxă în

interiorul ţării;

AIC pentru care persoana care cumpără bunurile în orice situaţie ar avea dreptul la

rambursarea integrală a taxei care s-ar datora, dacă respectiva achiziţie nu ar fi

scutită;

Obligaţii aferente AIC

Obligaţiile cumpărătorului din România pentru AIC taxabile sunt: - dacă factura externă nu se primeşte până la data de 15 ale lunii următoare, cumpărătorul trebuie să emită o autofactură cu data de 15 ale lunii următoare. - să determine valoarea TVA datorate în România şi să o înscrie în Jurnalul pentru cumpărări şi în conturile de TVA deductibilă şi colectată. Acest procedeu se numeşte taxare inversă. - să înscrie în Decontul de TVA valoarea AIC de bunuri şi a TVA deductibile şi colectate aferente; - să înscrie operaţia în Declaraţia recapitulativă privind livrările şi achiziţiile intracomunitare de bunuri. Observaţie: În general, în cazul AIC de bunuri nu este vorba despre o plată efectivă a TVA, ci doar de evidenţierea ei în decontul de TVA ca TVA colectată şi TVA deductibilă. Obligaţii de plată apar doar în cazul în care societatea desfăşoară activităţi care nu dau dreptul la deducerea totală sau parţială a TVA (pro-rata <100%).

Să ne reamintim...

LIC de bunuri din România către un alt SM este scutită de TVA, cu drept de deducere dacă: 1) bunurile sunt transportate din România către un alt SM; 2) furnizorul este persoană impozabilă, înregistrată normal în scopuri de TVA în România; 3) cumpărătorul este înregistrat în scopuri de TVA

în alt SM

AIC de bunuri din alt SM în România este impozabilă în România dacă: 1) bunurile sunt transportate din SM în România; 2) cumpărătorul este persoană impozabilă, înregistrată în scopuri de TVA în România; 3) furnizorul este înregistrat în scopuri de TVA

în alt SM

În acest caz se aplică taxarea inversă

utilizându-se cota de TVA din România:

TVA deductibilă=TVA colectată

Exemplu

Societatea comercială X înregistrată în scopuri de TVA în România efectuează într-o lună următoarele operaţii:

a) achiziţionează materii prime la preţ de achiziţie 100.000 lei de la o societate din România înregistrată în scopuri de TVA.

b) achiziţionează materii prime la preţ de achiziţie 100.000 lei de la o societate din Bulgaria înregistrată în scopuri de TVA. Societatea X transmite furnizorului din Bulgaria codul său de înregistrare în scopuri de TVA, iar acesta transportă materiile prime din Bulgaria în România.

c) livrează mărfuri la preţul de vânzare de 200.000 lei, unei societăţi din România, înregistrată în scopuri de TVA.

d) livrează mărfuri la preţul de vânzare de 200.000 lei, unei societăţi din Ungaria, care face dovada înregistrării în scopuri de TVA. Mărfurile se transportă din România în Ungaria.

62

Să se calculeze taxa pe valoare adăugată aferentă fiecărei operaţii şi TVA de plată sau de rambursat aferentă acestei luni.

Rezolvare: a) TVA deductibilă = 100.000 x 24% = 24.000 lei b) Întrucât sunt respectate cele 3 condiţii, operaţia este impozabilă în România şi se aplică

taxarea inversă:

TVA deductibilă = TVA colectată = 100.000 x 24% = 24.000 lei c) TVA colectată = 200.000 x 24% = 48.000 lei d) Întrucât sunt respectate cele 3 condiţii, operaţia este scutită de TVA, cu drept de deducere (nu

se calculează TVA colectată) Se determină TVA de plată:

TVA deductibilă = 24.000 + 24.000 = 48.000 lei TVA colectată = 24.000 + 48.000 = 72.000 lei TVA de plată = 72.000 – 48.000 = 24.000 lei


4.15. O achiziţie intracomunitară este impozabilă în România dacă: …………………………………………………………………………………………….....................................

4.8.3. Achiziţii intracomunitare efectuate de „Grupul celor 3 neplătitori” (G3)

Definiţie G3 este format din: - întreprinderi mici (persoana impozabilă stabilită în România, a cărei cifră de

afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 65.000 euro,

şi care a solicitat scutirea de TVA.);

- alte persoane impozabile neînregistrate în scopuri de TVA, care efectuează

doar operaţiuni scutite fără drept de deducere (de exemplu: bănci, companii de

asigurări, organizaţii non-profit, spitale, etc.);

- persoane juridice neimpozabile (în special instituţiile publice, pentru activităţile

desfăşurate în calitate de autorităţi publice).

Condiţii Pentru a aplica regulile specifice achiziţiilor intracomunitare efectuate de un membru al G3 în România, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: - bunurile să fie cumpărate din alt SM de către un membru G3 din România;

- bunurile să fie transportate din alt SM în România;

Achiziţiile intracomunitare efectuate de G3 pot fi impozabile sau neimpozabile.

AIC neimpozabile efectuate de G3

Un membru al G3 nu datorează TVA în România pentru achiziţiile intracomunitare efectuate, dacă: - suma totală a achiziţiilor intracomunitare efectuate de respectivul membru al

grupului în anul curent sau precedent nu depăşeşte echivalentul în lei al

plafonului pentru achiziţii comunitare (10.000 euro) stabilit la cursul valutar valabil

la data aderării României la UE;

- respectivul membru G3 nu a optat pentru taxarea achiziţiilor sale

intracomunitare în România.

Livrările către un membru G3 vor fi facturate de furnizor cu TVA din SM de livrare.

AIC impozabile efectuate de G3

Un membru G3 datorează TVA în România pentru o achiziţie intracomunitară în următoarele cazuri: 1) Dacă un membru G3 depăşeşte plafonul pentru achiziţii intracomunitare (echivalentul în lei a 10.000 euro), acesta este obligat la plata TVA în România pentru valoarea integrală a achiziţiei prin care depăşeşte plafonul, precum şi pentru toate achiziţiile sale intracomunitare din perioada rămasă din anul calendaristic în care plafonul a fost depăşit şi pentru anul calendaristic următor. 2) Dacă un membru G3 optează pentru taxarea achiziţiilor sale

63

intracomunitare în România, acesta este obligat la plata TVA în România pentru toate achiziţiile intracomunitare efectuate, începând din momentul în care îşi exercită această opţiune pe perioada rămasă din anul calendaristic în care a optat, precum şi pentru cel puţin următorii doi ani calendaristici.

Obligaţii aferente AIC efectuate de G3

Obligaţiile membrului G3 din România legate de achiziţiile intracomunitare sunt: - să informeze autorităţile fiscale cu privire la depăşirea plafonului pentru achiziţii intracomunitare sau exercitarea opţiunii pentru taxarea acestor achiziţii în România şi să solicite înregistrarea în scopuri de TVA; - să ţină evidenţa achiziţiilor intracomunitare; - să depună decontul special de TVA pentru lunile în care efectuează achiziţii intracomunitare taxabile; - să plătească efectiv TVA datorată pentru AIC taxabile până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care taxa devine exigibilă; - să comunice codul său de înregistrare în scopuri de TVA furnizorilor din alte SM (doar în perioada în care este obligat la plata TVA în România pentru AIC efectuate).

4.8.4. Transferul intracomunitar

Transferul intracomunitar reprezintă transportul de către o persoană impozabilă, de bunuri

aparţinând activităţii sale economice din SM de origine în SM de destinaţie, pentru a fi utilizate în scopul desfăşurării activităţii sale economice în SM de destinaţie.

Deşi nu are loc un transfer de drept de proprietate, transferul este asimilat unei: - LIC în SM de origine – se aplică scutirea de TVA - AIC în SM de destinaţie – se aplică taxarea inversă Pentru a aplica scutirea de TVA, persoana care îşi transportă bunurile va trebui: - să fie înregistrată în scopuri de TVA în SM de destinaţie (dacă nu se aplică măsuri de

simplificare de către cele 2 state); - să emită o autofactură în care să menţioneze propriul cod de TVA din SM de destinaţie; Exemplu de transfer: O companie din România construieşte un bun imobil în Bulgaria, pentru

realizarea căruia transportă materiale de construcţii din România în Bulgaria.

4.8.5. Prestările de servicii intracomunitare 4.8.5.1. Servicii în relaţia B2B (persoană impozabilă către persoană impozabilă)

Regula generală: locul prestării este locul unde este stabilit beneficiarul. Dacă beneficiarul

este stabilit în Comunitate, trebuie să furnizeze un cod valabil de TVA, altfel operaţiunea va fi considerată ca fiind efectuată în relaţia B2C.

Obligaţii în cazul serviciilor intracomunitare:

Prestatorii şi beneficiarii serviciilor intracomunitare care sunt persoane impozabile sunt obligaţi să se înregistreze în scopuri de TVA înainte de prestarea/primirea serviciilor.

Serviciile intracomunitare se declară în declaraţia recapitulativă, dacă nu sunt scutite în SM al beneficiarului.

Persoana obligată la plata taxei, dacă locul prestării se consideră a fi în România este: 1. prestatorul dacă este stabilit în România 2. beneficiarul dacă prestatorul nu este stabilit pe teritoriul României sau nu este considerat a fi

stabilit pentru respectivele prestări de servicii pe teritoriul României.

4.8.5.2. Servicii în relaţia B2C (persoană impozabilă către persoană neimpozabilă)

Regula generală: locul prestării este locul unde este stabilit prestatorul. Excepţii de la regula generală B2C Serviciile de intermediere – locul în care este efectuată operaţiunea principală Transportul de bunuri (altul decât TIC) – locul unde se efectuează transportul, proporţional cu

distanţele parcurse TIC – locul de plecare a transportului Serviciile accesorii transportului (inclusiv TIC) – locul prestării efective Serviciile constând în lucrări şi evaluări asupra bunurilor mobile corporale – locul prestării

efective Excepţii de la B2B şi de la B2C Serviciile legate de bunuri imobile – locul unde este situat bunul imobil

64

Transportul de călători – locul unde se efectuează transportul în funcţie de distanţele parcurse Serviciile principale şi auxiliare legate de activităţi culturale, artistice, sportive, ştiinţifice,

educaţionale, de divertisment sau alte activităţi similare, cum ar fi târgurile şi expoziţiile, inclusiv serviciile prestate de organizatorii acestor activităţi – locul prestării efective

Serviciile de restaurant şi catering – locul prestării efective Închirierea pe termen scurt a mijloacelor de transport (posesia sau utilizarea continuă a MT pe

perioadă de maximum treizeci de zile şi, în cazul ambarcaţiunilor maritime, pe o perioadă de maximum nouăzeci de zile) - locul unde mijlocul de transport este pus efectiv la dispoziţia clientului.

Serviciile de restaurant şi catering furnizate efectiv la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor în timpul unei părţi a unei operaţiuni de transport de călători efectuată în Comunitate – locul de plecare a transportului de călători

4.9. OBLIGAŢIILE PLĂTITORILOR TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ 1. Înregistrarea la organele fiscale a) la începerea activităţii, precum şi în alte cazuri stabilite prin lege, persoanele impozabile sunt

obligate să se înregistreze ca plătitori de TVA, urmând procedurile privind înregistrarea fiscală a plătitorilor de impozite şi taxe;

b) să solicite organului fiscal scoaterea din evidenţă ca plătitori de TVA, în caz de încetare a activităţii, în termen de 15 zile de la data actului legal în care se consemnează situaţia respectivă.

c) agenţii economici care efectuează tranzacţii intracomunitare sunt obligați să se înregistreze în Registrul Operatorilor Comunitari.

2. Întocmirea documentelor a) să consemneze livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii în facturi fiscale sau în alte

documente legal aprobate şi să completeze în mod obligatoriu următoarele date: denumirea, adresa şi Codul fiscal ale furnizorului/prestatorului şi, după caz, ale beneficiarului, data emiterii, denumirea bunurilor livrate şi/sau a serviciilor prestate, cantităţile, după caz, preţul unitar, valoarea bunurilor / serviciilor fără TVA, suma taxei pe valoarea adăugată;

b) să solicite de la furnizori/prestatori facturi fiscale ori documente legal aprobate şi să verifice întocmirea corectă a acestora, iar pentru operaţiunile cu o valoare a TVA mai mare de 5000 lei sunt obligate să solicite şi copia de pe documentul legal care atestă calitatea de plătitor de TVA a furnizorului / prestatorului;

c) să întocmească declaraţia vamală de import, să determine baza de impozitare pentru bunurile importate şi să calculeze TVA datorată bugetului de stat.

3. Evidenţa operaţiunilor a) să ţină evidenţa contabilă potrivit legii, astfel încât să poată determina baza de impozitare şi

TVA colectată şi deductibilă; b) să asigure condiţiile necesare pentru emiterea documentelor, prelucrarea informaţiilor şi

conducerea evidenţelor prevăzute de reglementările în domeniul TVA; c) să întocmească şi să depună la organul fiscal diverse declaraţii pentru fiecare perioadă fiscală

(luna calendaristică sau trimestrul calendaristic pentru persoana impozabilă care în cursul anului calendaristic precedent a realizat o cifră de afaceri care nu a depăşit plafonul de 100.000 euro):

Formularul 300: Decont de taxa pe valoarea adăugată se depune la organul fiscal competent până în data de 25 inclusiv a lunii următoare încheierii perioadei fiscale.

Formularul 390 VIES Declaraţie recapitulativă privind livrările / achiziţiile / prestările intracomunitare de bunuri se depune lunar, până în data de 25 inclusiv a lunii următoare, de către persoanele înregistrate în scopuri de TVA care au efectuat livrări, achiziţii sau prestări de servicii în ţările membre ale UE, sau în cadrul unei operaţiuni triunghiulare.

Formularul 392A Declaraţie informativă privind livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate în anul ... se completează de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA a căror cifră de afaceri, efectiv realizată la finele anului calendaristic, este inferioară sumei de 35.000 de euro, calculată în echivalent lei, potrivit legii. Se depune până la data de 25 februarie, inclusiv, a anului următor celui de raportare.

Formularul 394 Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional se depune la organul fiscal competent până în data de 25 inclusiv a lunii următoare încheierii perioadei fiscale.

4. Plata a) să achite TVA datorată, potrivit decontului întocmit, până la data de 25 a lunii următoare

încheierii perioadei fiscale; b) să achite TVA aferentă bunurilor plasate în regim de liberă circulaţie, la organul vamal.

65

4.10. Rezumat

Operaţiile economice ce intră în sfera de aplicare a TVA sunt: A) Livrarea de bunuri B) Prestările de servicii C) Achiziţia intracomunitară de bunuri D) Importul de bunuri Regimurile speciale privind TVA sunt: - Regimul special de scutire pentru întreprinderile mici - Regimul special pentru agenţiile de turism

- Regimuri speciale pentru bunurile second-hand, opere de arta, obiecte de colecţie şi antichităţi - Regimul special pentru aurul de investiţii - Regimul special pentru persoanele impozabile nestabilite care prestează servicii electronice persoanelor neimpozabile Teritorialitatea TVA:

- Locul livrării bunurilor se consideră a fi locul unde se găsesc bunurile în momentul când începe expedierea sau transportul, în cazul bunurilor care sunt expediate sau transportate de furnizor, de cumpărător sau de un terţ.

- Locul prestării serviciilor se consideră a fi sediul activităţii economice sau un sediu stabil de la care sunt prestate serviciile ori, în lipsa unui astfel de sediu, domiciliul sau reşedinţa obişnuită a prestatorului.

- Locul achiziţiei intracomunitare a bunurilor este locul unde se găsesc bunurile în momentul în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor.

- Locul importului de bunuri se află pe teritoriul statului membru în care au intrat bunurile pe teritoriul Comunităţii sau statul membru în care au ieşit din regim vamal suspensiv. Faptul generator al taxei pe valoarea adăugată reprezintă operaţiunea care, prin realizarea ei, duce la includerea sub incidenţa TVA a unor operaţiuni. Exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptăţită, în baza legii, să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata acestei taxe poate fi amânată. Exigibilitatea plăţii taxei reprezintă data la care o persoană are obligaţia de a plăti taxa la bugetul statului. După această dată se calculează majorările de întârziere. Sunt obligate la plata TVA:

a) persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de TVA, pentru operaţiuni taxabile; b) titularii operaţiunilor de import de bunuri şi de achiziţii intracomunitare taxabile; c) persoanele fizice, pentru bunurile introduse în ţară potrivit regulamentului vamal aplicabil

acestora; d) persoanele juridice sau persoanele fizice cu sediul ori cu domiciliul stabil în România,

beneficiare ale prestărilor de servicii efectuate de prestatori cu sediul sau cu domiciliul în străinătate, cu excepţia celor scutite de taxa pe valoarea adăugată. Baza de impozitare a TVA (BI):

- la livrările de bunuri şi prestări de servicii: BI = contrapartida obţinută sau care urmează a fi obţinută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de preţul acestor operaţiuni, exclusiv taxa pe valoarea adăugată.

- la achiziţiile intracomunitare de bunuri: BI se stabileşte ca în cazul livrărilor de bunuri pe plan intern.

- la importul de bunuri: BI = valoarea în vamă + taxe vamale + comision vamal + accize - în cazul regimului special pentru agenţiile de turism: BI = suma totală care va fi plătită de

călător, fără taxă - Costurile agenţiei de turism, inclusiv taxa - în cazul regimului special pentru bunurile second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi

antichităţi: BI = preţul de vânzare obţinut, inclusiv TVA - preţul de cumpărare În România cota standard a TVA este de 24% şi se aplică operaţiunilor impozabile, cu excepţia celor scutite de taxa pe valoarea adăugată.

TVA de plată = TVA colectată - TVA deductibilă, dacă pro-rata = 100% TVA de plată = TVA colectată - TVA de dedus, dacă pro-rata < 100% TVA de dedus = TVA deductibilă x pro-rata

TVA datorată bugetului de stat se stabileşte lunar, până pe data de 25 a lunii următoare celei pentru care se calculează. Persoanele impozabile trebuie să depună la organele fiscale competente până la aceeaşi dată un decont de taxă.

66


4.11.1 O societate comercială plătitoare de TVA efectuează într-o lună următoarele operaţii:

a. achiziţionează materii prime de pe piaţa internă în valoare de 50.000 lei; b. achiziţionează materii prime din import cu valoarea în vamă de 30.000 lei şi taxa vamală

20%; c. beneficiază de serviciile unei societăţi de marketing pentru care achită 10.000 lei, inclusiv

TVA; d. livrează mărfuri în valoare de 50.000 lei, inclusiv TVA; e. livrează produse în valoare de 70.000 lei, pentru care încasează un avans de 30%, restul

urmând a fi achitat în 4 rate lunare, începând cu luna următoare, conform contractului încheiat cu beneficiarul.

f. încasează o rată scadentă de 10.000 lei pentru produse livrate în luna precedentă; g. livrează mărfuri în valoare de 80.000 lei, acordând o reducere de 10%.

În luna anterioară societatea a înregistrat o sumă negativă de taxă în valoare de 1.000 lei. Să se calculeze taxa pe valoare adăugată aferentă fiecărei operaţii şi TVA de plată sau de

rambursat aferentă acestei luni, ştiind că societatea calculează pro-rata lunar. 4.11.2. O societate comercială plătitoare de TVA efectuează într-o lună următoarele operaţii: - achiziţionează mărfuri la preţul de 30.000 lei, iar ambalajele în care sunt primite mărfurile au

valoarea de 1.000 lei şi circulă în regim de schimb; - aceste mărfuri sunt vândute în aceeaşi lună la un preţ cu amănuntul de 40.000 lei; - cumpără materii prime la un preţ negociat de 40.000 lei, inclusiv TVA; - vinde pe piaţa internă produse în valoare de 20.000 lei, acordând clientului o reducere de preţ de

5%; ambalajele au valoarea de 500 lei şi se facturează clientului; - acordă angajaţilor ca plată în natură produse care ar putea fi vândute pe piaţă la preţul de

10.000 lei, inclusiv TVA; - prestează servicii la un tarif negociat de 400 lei, inclusiv TVA; - livrează marfă unui client în valoare de 15.000 lei fără TVA. La livrare clientul refuză marfă în

valoare de 300 lei, ca urmare a unor defecte găsite la aceasta. În luna anterioară societatea a înregistrat o sumă negativă de taxă în valoare de 1.600 lei. Să se calculeze taxa pe valoare adăugată aferentă fiecărei operaţii şi TVA de plată sau de

rambursat aferentă acestei luni. 4.11.3. O societate comercială plătitoare de TVA realizează într-o lună următoarele operaţiuni: - cumpărări de marfă la preţul negociat de 50.000 lei, inclusiv TVA. - livrări de marfă la intern, cota TVA 24%, 40.000 lei; - livrări de marfă la export, 60.000 lei; - livrări de marfă la intern, scutite de TVA, fără drept de deducere, 10.000 lei; Să se calculeze TVA de plată sau de recuperat aferentă acestei luni, ştiind că societatea

calculează pro-rata lunar. 4.11.4. O societate comercială plătitoare de TVA realizează într-o lună următoarele operaţiuni: - achiziţionează materii prime în valoare de 100.000 lei. - beneficiază de serviciile prestate de o altă societate pentru care achită 6.200 lei, inclusiv TVA; - livrează produse în valoare totală de 180.000 lei, din care:

90.000 lei în ţară, pentru care acordă clientului o reducere de 10%;

30.000 lei în ţară, operaţie scutită de TVA, fără drept de deducere;

60.000 lei la export. În luna anterioară societatea a înregistrat o sumă negativă de taxă în valoare de 1.550 lei. Să se calculeze TVA de plată sau de recuperat aferentă acestei luni, ştiind că societatea

calculează pro-rata lunar. 4.11.5. Societatea comercială X produce şi vinde societăţii Y 150.000 sticle de coniac a 0,5 litri /

sticlă, cu concentraţia alcoolică de 45%, la preţul de 6 lei / sticlă + acciza de 1000 euro / hl alcool pur + TVA. Cursul de schimb: 1 euro = 4,5 lei.

Societatea Y practică un adaos comercial de 15% şi vinde întreaga cantitate de coniac societăţii Z.

67

Societatea Z practică un adaos comercial de 25% şi vinde sticlele de coniac în magazinul propriu. Cele trei societăți sunt plătitoare de TVA. Să se calculeze: - taxa pe valoare adăugată aferentă fiecărei operaţii - preţul cu amănuntul (inclusiv TVA) al unei sticle de coniac în magazin. 4.11.6. O societate comercială plătitoare de TVA importă 20 coliere din aur cu greutatea de 25

grame/colier în următoarele condiţii: - preţ unitar: 1.000 USD - cheltuieli cu transportul şi asigurarea mărfii pe parcursul extern, facturate separat: 1.000 USD - taxa vamală: 20% - comisionul vamal: 0,5% - acciza unitară: 2 euro/gram - cheltuieli de transport în România până la primul loc de destinaţie 500 lei - cursuri de schimb la care se determină valoarea în vamă / acciza: 1 USD = 3 lei, 1 euro = 4,5 lei. Importatorul vinde colierele prin magazinul propriu, practicând un adaos comercial de 10%. Să se calculeze: - taxa pe valoare adăugată aferentă fiecărei operaţii - preţul cu amănuntul al unui colier în magazin.

4.11.7. Societatea comercială X înregistrată în scopuri de TVA în România realizează într-o lună

următoarele operaţii: a) livrări de mărfuri în valoare de 100.000 lei către un client din Franța, înregistrat în scopuri de

TVA. Mărfurile sunt transportate în Franța (se face dovada transportului); b) livrări de mărfuri pe piaţa internă în valoare de 125.000 lei; c) achiziţie de materii prime la preţ de achiziţie 50.000 lei de la o societate din Germania.

Societatea X transmite furnizorului din Germania codul său de înregistrare în scopuri de TVA, iar acesta transportă materiile prime din Germania în România;

d) achiziţii de materii prime şi materiale consumabile de pe piaţa internă, în valoare de 75.000 lei; e) achiziţie de materii prime din import la preţul de facturare de 20.000 lei; taxa vamală este 10%. Să se calculeze TVA aferentă fiecărei operații și TVA de plată sau de rambursat la sfârșitul lunii.

4.12. Bibliografie

M. Grigore, M. Gurău, “Fiscalitate. Noţiuni teoretice şi lucrări aplicative”, Editura Cartea Studenţească, 2009, p. 85 – 119. L. Ţâţu, C. Şerbănescu, D. Ştefan, D. Cataramă, A. Nica, E. Miricescu, „Fiscalitate. De la lege la practică”, Ediţia a V-a, Editura All Beck, 2008, p. 68 – 106. G. Vintilă, M. Călin, N. Călin, „Fiscalitate”, Editura Economică, 2006, p. 251 – 326. Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Tema de control nr.1

Temele de control se constituie din testele de evaluare care se regăsesc la sfârșitul fiecărei unități.

Până la data primului tutorial, inclusiv, studenţii vor rezolva şi prezenta în vederea evaluării tema de control nr. 1 formată din testele de evaluare din finalul unităţilor de învăţare 1,2,3 și 4.

Pentru fiecare test de evaluare studentul va primi o notă de la 1 la 10. Media notelor obţinute la cele 10 teste de evaluare din manual va avea o pondere de 40% în nota finală.

68

Unitatea de învățare 5. IMPOZITUL PE PROFIT

Cuprins Unitatea de învățare 5. IMPOZITUL PE PROFIT ........................................................................... Error! Bookmark not defined.

5.1. Introducere ........................................................................................................................ Error! Bookmark not defined. 5.2. Obiectivele unităţii de învăţare .......................................................................................... Error! Bookmark not defined. 5.3. CONTRIBUABILII ŞI SFERA DE CUPRINDERE A IMPOZITULUI .................................... Error! Bookmark not defined. 5.4. SCUTIRI DE LA PLATA IMPOZITULUI PE PROFIT ......................................................... Error! Bookmark not defined. Test de autoevaluare a cunoştinţelor ....................................................................................... Error! Bookmark not defined. 5.5. CALCULUL PROFITULUI IMPOZABIL ȘI A IMPOZITULUI PE PROFIT ........................... Error! Bookmark not defined. Test de autoevaluare a cunoştinţelor ....................................................................................... Error! Bookmark not defined. 5.6. PLATA IMPOZITULUI ŞI DEPUNEREA DECLARAŢIILOR FISCALE ............................... Error! Bookmark not defined. 5.7. Rezumat ........................................................................................................................... Error! Bookmark not defined. 5.8. Test de evaluare a cunoştinţelor 5 .................................................................................... Error! Bookmark not defined. 5.9. Bibliografie ........................................................................................................................ Error! Bookmark not defined.

5.1. Introducere

Unitatea de învățare 5 prezintă modul de calcul al impozitului pe profit, contribuabilii si sfera de cuprindere, scutirile de la plata acestui impozit, precum și modalitatea de plată și de depunere a declarațiilor fiscale aferente.


După parcurgerea acestei unităţi veţi fi capabili: să identificaţi persoanele obligate la plata impozitului pe profit să definiţi sfera de aplicare a impozitului pe profit să descrieţi modalitatea de calcul a impozitului pe profit

să enumeraţi obligaţiile declarative ale plătitorilor de impozit pe profit. Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 3 ore.

Cadru legislativ:

Titlul II „Impozitul pe profit” din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare


5.3. CONTRIBUABILII ŞI SFERA DE CUPRINDERE A IMPOZITULUI

CONTRIBUABILI SFERA DE APLICARE

persoanele juridice române profitul impozabil obţinut din orice sursă, atât din

România, cât şi din străinătate

persoanele juridice străine care desfăşoară

activitate prin intermediul unuia sau mai multor

sedii permanente din România

profitul impozabil atribuibil sediului permanent din

România sau sediului permanent din România

desemnat să îndeplinească obligațiile fiscale

persoanele juridice cu sediul social in

România, înfiinţate potrivit legislaţiei europene

(societate europeană sau societate

cooperativă europeană).

profitul impozabil obţinut din orice sursă, atât din

România, cât şi din străinătate

5.4. SCUTIRI DE LA PLATA IMPOZITULUI PE PROFIT

Sunt scutiţi de la plata impozitului pe profit următorii contribuabili: a) trezoreria statului; b) instituţiile publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru veniturile proprii şi disponibilităţile

realizate; c) persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;

69

d) fundaţiile române constituite ca urmare a unui legat; e) cultele religioase, pentru: venituri obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi

produselor necesare activităţii de cult, potrivit legii, venituri obţinute din chirii, alte venituri obţinute din activităţi economice, venituri din despăgubiri în formă bănească, obţinute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate, cu condiţia ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent şi/sau în anii următori, pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult, pentru lucrări de construcţie, de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ, pentru furnizarea, în nume propriu şi/sau în parteneriat, de servicii sociale, acreditate în condiţiile legii, pentru acţiuni specifice şi alte activităţi nonprofit ale cultelor religioase;

f) instituţiile de învăţământ particular acreditate, precum şi cele autorizate, pentru veniturile utilizate, în anul curent sau în anii următori,

g) asociaţiile de proprietari constituite ca persoane juridice şi asociaţiile de locatari recunoscute ca asociaţii de proprietari, pentru veniturile obţinute din activităţi economice şi care sunt sau urmează a fi utilizate pentru îmbunătăţirea utilităţilor şi a eficienţei clădirii, pentru întreţinerea şi repararea proprietăţii comune;

h) Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii; i) Fondul de compensare a investitorilor, înfiinţat potrivit legii; j) Banca Naţională a României; k) Fondul de garantare a pensiilor private, înfiinţat potrivit legii.

Test de autoevaluare a cunoştinţelor 5.1. Sunt obligate la plata impozitului pe profit în România: a) persoanele juridice române pentru profitul impozabil obţinut atât din România, cât şi din

străinătate b) persoanele juridice române doar pentru profitul impozabil obţinut din România c) persoanele juridice române doar pentru profitul impozabil obţinut din străinătate d) persoanele juridice străine pentru profitul impozabil obţinut atât din România, cât şi din

străinătate

5.5. CALCULUL PROFITULUI IMPOZABIL ȘI A IMPOZITULUI PE PROFIT Cota de impozit pe profit este de 16%, aplicabilă profitului impozabil. Profitul impozabil = Venituri impozabile – Cheltuieli deductibile Profitul impozabil = Venituri din orice sursă – Cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri

– Veniturile neimpozabile + Cheltuielile nedeductibile - Deduceri

A) Venituri neimpozabile a) dividendele primite de la o persoană juridică română; b) dividendele primite de o persoană juridică română, societate-mamă, de la o filiala a sa situată

într-un stat membru, dacă persoana juridică română întruneşte cumulativ următoarele condiţii: 1. plăteşte impozit pe profit, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări; 2. deţine minimum 10% din capitalul social al unei persoane juridice dintr-un stat membru; 3. la data înregistrării venitului din dividende deţine participaţia minimă prevăzută la pct. 2, pe o

perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani. c) dividendele primite de sediile permanente din România ale unor persoane juridice străine din

alte state membre, societăţi-mamă, care sunt distribuite de filialele acestora situate în state membre, dacă persoana juridică străină întruneşte, cumulativ, următoarele condiţii:

1. în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru, este considerată a fi rezident al statului membru respectiv şi, în temeiul unei convenţii privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un stat terţ, nu se consideră ca are sediul fiscal în afara Uniunii Europene;

2. plăteşte, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, impozit pe profit sau un impozit similar acestuia;

3. deţine minimum 10% din capitalul social al filialei dintr-un stat membru;

70

4. la data înregistrării venitului din dividende de către sediul permanent din România, persoana juridică străină deţine participaţia minimă, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani.

d) diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de participare, precum şi diferenţele de evaluare a investiţiilor financiare pe termen lung. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionarii, a retragerii titlurilor de participare, precum şi la data retragerii capitalului social la persoana juridică la care se deţin titlurile de participare;

e) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum şi veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile;

f) veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative.

B) Cheltuieli deductibile

Pentru determinarea profitului impozabil sunt deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul

realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare. Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri şi: a) cheltuielile cu achiziţionarea ambalajelor, pe durata de viaţă stabilită de către contribuabil; b) cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protecţia muncii şi cheltuielile efectuate pentru

prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale; c) cheltuielile reprezentând contribuţiile pentru asigurarea de accidente de muncă şi boli

profesionale, potrivit legii, şi cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de riscuri profesionale;

d) cheltuielile de reclamă şi publicitate efectuate în scopul popularizării firmei, produselor sau serviciilor, în baza unui contract scris, precum şi costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare. Se includ în categoria cheltuielilor de reclamă şi publicitate şi bunurile care se acordă în cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor şi demonstraţii la punctele de vânzare, precum şi alte bunuri şi servicii acordate cu scopul stimulării vânzărilor;

e) taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile obligatorii, reglementate de actele normative în vigoare, precum şi contribuţiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de munca;

f) cheltuielile pentru formarea şi perfecţionarea profesională a personalului angajat; j) cheltuielile pentru perfecţionarea managementului, a sistemelor informatice, introducerea,

întreţinerea şi perfecţionarea sistemelor de management al calităţii, obţinerea atestării conform cu standardele de calitate;

h) cheltuielile pentru marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţele existente sau noi, participarea la târguri şi expoziţii, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii;

i) cheltuielile de cercetare - dezvoltare care nu îndeplinesc condiţiile de a fi recunoscute ca imobilizări necorporale din punct de vedere contabil; pentru activităţile de cercetare-dezvoltare se acordă deducerea suplimentară la calculul profitului impozabil în proporţie de 50% a cheltuielilor eligibile pentru aceste activităţi;

k) cheltuielile pentru protejarea mediului şi conservarea resurselor.

C) Cheltuieli cu deductibilitate limitată a) cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenţei rezultate dintre

totalul veniturilor impozabile şi totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol şi cheltuielile cu impozitul pe profit;

b) cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Codului muncii. Sunt cheltuieli sociale:

- ajutoarele pentru naştere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile şi protezele;

- cheltuielile pentru funcţionarea corespunzătoare a unor activităţi sau unităţi aflate în administrarea contribuabililor: grădiniţe, creşe, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale şi ale accidentelor de muncă, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamilişti, precum şi pentru şcolile pe care le au sub patronaj;

- cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori ai salariaţilor; - cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor; - costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă, inclusiv transportul, pentru salariaţii proprii şi pentru

membrii de familie ai acestora etc. c) perisabilităţile, în limitele stabilite de organele de specialitate ale administraţiei centrale,

împreună cu instituţiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice;

71

d) cheltuielile reprezentând tichetele de masă şi tichetele cadou acordate de angajatori, potrivit legii;

e) cheltuielile cu provizioane şi rezerve sunt deductibile astfel: - rezerva legală este deductibilă în limita unei cote de 5% aplicată asupra profitului contabil,

înainte de determinarea impozitului pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, până ce aceasta va atinge a cincia parte din capitalul social subscris şi vărsat sau din patrimoniu, după caz, potrivit legilor de organizare şi funcţionare. În cazul în care aceasta este utilizată pentru acoperirea pierderilor sau este distribuită sub orice formă, reconstituirea ulterioară a rezervei nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil;

- provizioanele pentru garanţii de bună execuţie acordate clienţilor; - provizioanele constituite în limita unui procent de 30% din valoarea creanţelor asupra clienţilor,

care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: 1. sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2004; 2. sunt neîncasate într-o perioadă ce depăşeşte 270 de zile de la data scadenţei; 3. nu sunt garantate de altă persoană; 4. sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului; 5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului. f) cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor obţinute de la alte entităţi decât bănci sau

instituţii specializate de credit sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu 3.

Gradul de îndatorare al capitalului se determină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an şi capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul anului şi sfârşitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit. Prin capital împrumutat se înţelege totalul creditelor şi împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, potrivit clauzelor contractuale.

Dacă gradul de îndatorare a capitalului este peste trei, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar ce depăşesc nivelul ratei de referinţă al BNR corespunzătoare ultimei luni din trimestru sunt nedeductibile. Acestea se reportează în perioada următoare, până la deductibilitatea integrală a acestora.

Observaţii: 1. în cazul în care cheltuielile din diferenţele de curs valutar aferente împrumuturilor în

valută ale contribuabilului depăşesc veniturile din diferenţele de curs valutar, diferenţa va fi tratată ca o cheltuială cu dobânda. Cheltuielile din diferenţele de curs valutar sunt cele aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare a capitalului.

2. Pentru împrumuturile obţinute de la alte entităţi decât instituţiile de credit autorizate, dobânda deductibilă este limitată la:

- nivelul ratei dobânzilor de referinţă a Băncii Naţionale a României, corespunzătoare ultimei luni din trimestru, pentru împrumuturile în lei;

- nivelul ratei dobânzii anuale stabilit prin hotărâre a Guvernului pentru împrumuturile în valută. Nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valută se actualizează anual.

În cazul în care împrumuturile au fost obţinute de la alte entităţi decât instituţiile de credit autorizate, pentru stabilirea cheltuielilor cu dobânzile deductibile se parcurg următoarele etape:

- se stabilesc cheltuielile deductibile în funcţie de nivelul ratei dobânzii; - din cheltuielile deductibile obţinute anterior se stabileşte care este volumul cheltuielilor

deductibile după criteriul gradului de îndatorare. g) cheltuielile cu amortizarea sunt deductibile în limitele amortizării calculate conform

prevederilor legale. Astfel, cheltuielile aferente achiziţionării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătăţirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării.

Sistemele de amortizare care se aplică în România sunt: - în cazul construcţiilor, se aplică metoda de amortizare liniară; - în cazul echipamentelor tehnologice, respectiv al maşinilor, uneltelor şi instalaţiilor, pentru

computere şi echipamente periferice ale acestora, precum şi pentru cheltuielile de cercetare – dezvoltare, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniară, degresivă sau accelerată;

- în cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniară sau degresivă.

În cazul metodei de amortizare liniară, amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotei de amortizare liniară la valoarea de intrare a mijlocului fix amortizabil. Cota de amortizare liniară se calculează raportând numărul 100 la durata normală de utilizare a mijlocului fix.

În cazul metodei de amortizare degresivă, amortizarea se calculează prin multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul dintre coeficienţii următori:

- 1,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 2 şi 5 ani; - 2,0, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 5 şi 10 ani;

72

- 2,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare de 10 ani. În cazul metodei de amortizare accelerată, amortizarea se calculează după cum urmează: - pentru primul an de utilizare, amortizarea nu poate depăşi 50% din valoarea de intrare a

mijlocului fix; - pentru următorii ani de utilizare, amortizarea se calculează prin raportarea valorii rămase de

amortizare a mijlocului fix la durata normală de utilizare rămasă a acestuia. Observaţie: Amortizarea contabilă nu este întotdeauna egală cu amortizarea fiscală, ceea ce

rezultă din folosirea unei metode de amortizare care nu este agreată de Codul fiscal. h) cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la schemele de pensii facultative, în limita unei

sume reprezentând echivalentul în lei a 400 euro intr-un an fiscal, pentru fiecare participant;

i) cheltuielile cu primele de asigurare voluntară de sănătate, în limita unei sume reprezentând

echivalentul în lei a 250 euro intr-un an fiscal, pentru fiecare participant; j) cheltuielile pentru funcţionarea, întreţinerea şi repararea locuinţelor de serviciu situate în

localitatea unde se află sediul social sau unde societatea are sedii secundare, deductibile în limita corespunzătoare suprafeţelor construite prevăzute de legea locuinţei, care se majorează din punct de vedere fiscal cu 10%. Diferenţa nedeductibilă trebuie recuperată de la beneficiari, respectiv chiriaşi/locatari;

k) cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente unui sediu aflat în locuinţa proprietate personală a unei persoane fizice, folosită şi în scop personal, deductibile în limita corespunzătoare suprafeţelor puse la dispoziţia societăţii în baza contractelor încheiate între părţi;

l) cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopul activităţii economice, cu o masa totală maximă autorizată care să nu depaşească 3.500 kg şi care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul soferului, aflate in proprietatea sau in folosinta contribuabilului sunt deductibile în limita a 50%.

Aceste cheltuieli sunt integral deductibile pentru situaţiile în care vehiculele respective se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:

1. vehicule utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază şi protecţie şi servicii de curierat;

2. vehicule utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii; 3. vehicule utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie; 4. vehicule utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru închirierea către alte

persoane sau pentru instruire de către şcolile de şoferi; 5. vehicule utilizate ca mărfuri în scop comercial.


5.2. Un agent economic datorează dobânzi unei entităţi, alta decât o bancă sau o instituţie de credit autorizată, în valoare de 120.000 lei. Rata dobânzii pentru acest împrumut este cu 3 puncte procentuale mai mare decât nivelul ratei de referinţă pentru dobânzi al BNR (la nivelul dobânzii de referinţă al BNR, cheltuielile cu dobânzile ar fi fost de 100.000 lei). Gradul de îndatorare al agentului economic este 2. Care este volumul cheltuielilor cu dobânzile pentru care se acordă deductibilitate?

D) Cheltuieli nedeductibile

a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat; b) dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările şi penalităţile de întârziere

datorate către autorităţile române sau străine. c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă

din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum şi taxa pe valoarea adăugată aferentă;

d) cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate salariaţilor sub forma unor avantaje în natură, dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reţinere la sursă;

e) cheltuielile făcute în favoarea acţionarilor sau asociaţilor, altele decât cele generate de plăţi pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la preţul de piaţă pentru aceste bunuri sau servicii;

73

f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor;

g) cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare a titlurilor de participare la persoanele juridice la care se deţin participaţii, precum şi de diferenţele nefavorabile de valoare aferente obligaţiunilor emise pe termen lung, cu excepţia celor determinate de vânzarea-cesionarea acestora.

h) cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile; i) alte cheltuieli salariale şi/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la angajat; j) cheltuielile cu primele de asigurare plătite de angajator, în numele angajatului, care nu sunt

incluse în veniturile salariale ale angajatului; k) pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu, neîncasate,

pentru partea neacoperită de provizion, precum şi pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu, neîncasate;

l) cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul desfăşurării activităţii proprii şi pentru care nu sunt încheiate contracte;

m) cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat efectuate potrivit legii. n) cheltuielile cu taxele şi cotizaţiile către organizaţiile neguvernamentale sau asociaţiile

profesionale care au legătură cu activitatea desfăşurată de contribuabili şi care depăşesc echivalentul în lei a 4.000 euro anual.

E) Deduceri

a) Cheltuielile cu dobânzile şi diferenţele de curs valutar (aferente împrumuturilor obţinute de la

alte entităţi decât bănci sau instituţii specializate de credit) reportate din perioada precedentă b) Rezerva legală deductibilă = 5% profit impozabil, până ce această rezervă atinge a cincia

parte din capitalul social subscris şi vărsat. În cazul în care rezerva legală este utilizată pentru acoperirea pierderilor sau este distribuită sub orice formă, reconstituirea ulterioară a rezervei nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil;

c) Amortizarea fiscală d) Provizioane fiscale

F) Pierderi fiscale

Pierderea fiscală anuală realizată începând cu anul 2009, stabilită prin declaraţia de impozit pe

profit, se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 7 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se efectuează în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.

G) Determinarea impozitului pe profit (Ip)

Ip = 16% x (Profit impozabil – Pierdere fiscală de recuperat din anii precedenţi) Ip datorat = Ip - cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat

Contribuabilii care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: 1. sunt în limita a 3

0/00 din cifra de afaceri;

2. nu reprezintă mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat. Excepție: Contribuabilii care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte,

discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, şi la care impozitul pe profit datorat pentru aceste activităţi este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligaţi la plata unui impozit minim de 5% aplicat acestor venituri realizate.

5.6. PLATA IMPOZITULUI ŞI DEPUNEREA DECLARAŢIILOR FISCALE

Contribuabili Termen declarare şi plată Declaraţie Organizaţiile nonprofit 25 februarie anul următor Declaraţia anuală de impozit pe profit (101)

Contribuabilii care obţin venituri

majoritare din cultura cerealelor

şi plantelor tehnice, pomicultură

25 februarie anul următor Declaraţia anuală de impozit pe profit (101)

74

şi viticultură

Societăţile comerciale bancare –

pers. juridice române

Sucursalele din România ale

băncilor – pers. juridice străine*

25 aprilie pt. Ip aferent trim. I

25 iulie pt. Ip aferent trim. II

25 oct. pt. Ip aferent trim. III

25 martie pt. Ip aferent anului

Decl. priv. obligaţiile de plată la buget. de stat (100)



Declaraţia anuală de impozit pe profit (101)

Ceilalţi agenţi economici (cazul

general)**

25 aprilie pt. Ip aferent trim. I

25 iulie pt. Ip aferent trim. II

25 oct. pt. Ip aferent trim. III

25 martie pt. Ip aferent anului




Declaraţia anuală de impozit pe profit (101)

*Societăţile bancare aplică sistemul anual de declarare şi plată a impozitului pe profit, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial (sistemul anticipat)

Plăţile anticipate trimestriale (aferente trimestrelor I, II şi III) = 1/4 x impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, actualizat cu indicele preţurilor de consum. IPC se comunică, prin ordin al ministrului finanţelor publice, până la data de 15 aprilie a anului fiscal pentru care se efectuează plăţile anticipate.

Excepţie: contribuabilii nou-înfiinţaţi, înfiinţaţi în cursul anului precedent sau care la sfârşitul anului fiscal precedent înregistrează pierdere fiscală efectuează plăţi anticipate în contul impozitului pe profit la nivelul sumei rezultate din aplicarea cotei de impozit asupra profitului contabil al perioadei pentru care se efectuează plata anticipată.

Regularizarea se face până la data de 25 martie anul următor. **Agenţii economici pot aplica unul din următoarele 2 sisteme de calcul al impozitului pe profit:

sistemul real: calculează şi evidenţiază trimestrial (pt. trim. I, II şi III), cumulat de la începutul anului, impozitul pe profit. Regularizarea se face până la data de 25 martie anul următor.

sistemul anticipat. Începând cu data de 1 ianuarie 2013, agenţii economici pot opta pentru sistemul anticipat, specific societăţilor bancare. Opţiunea se efectuează până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului fiscal pentru care se solicită acest sistem. Opţiunea efectuată este obligatorie pentru cel puţin 2 ani fiscali consecutivi. Ieşirea din sistemul anticiat se efectuează până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului fiscal pentru care se solicită aplicarea sistemului real.

Să ne reamintim...

Cheltuieli cu deductibilitate limitată în calculul profitului impozabil:

cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenţei dintre totalul veniturilor impozabile şi totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol şi cheltuielile cu impozitul pe profit;

cheltuielile sociale, în limita unei cote de 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Codului muncii;

cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor obţinute de la alte entităţi decât bănci sau instituţii specializate de credit sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu 3 (doar partea ce nu depăşeşte nivelul dobânzii de referinţă a BNR);

cheltuielile cu amortizarea contabilă. Cheltuieli nedeductibile în calculul profitului impozabil:

cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat;

dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările şi penalităţile de întârziere datorate către autorităţile române sau străine.

cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat efectuate potrivit legii.

Exemplu

O societate prezintă următoarele venituri şi cheltuieli aferente anului 2014: - Venituri totale 900.000 lei, din care:

Venituri din vânzări 800.000 lei

75

Venituri din dobânzi 500 lei

Dividende primite de la altă persoană juridică română 20.000 lei - Cheltuieli totale 300.000 lei, din care:

Cheltuieli de protocol 20.000 lei

Cheltuieli de sponsorizare 24.000 lei

Cheltuieli sociale 1.000 lei

Cheltuieli cu dobânzile aferente unor împrumuturi bancare 5.000 lei

Cheltuieli cu dobânzile aferente împrumutului de la un asociat 4.000 lei; pentru acest împrumut, la nivelul dobânzii de referinţă a BNR societatea ar fi plătit dobânzi de 3.000 lei

Majorări de întârziere aferente impozitelor neplătite 100 lei

Majorări de întârziere pentru neplata la timp a furnizorilor 300 lei

Cheltuieli cu salariile 15.000 lei

Cheltuieli cu impozitul pe profit achitat în cursul anului 70.000 lei

Alte cheltuieli deductibile 160.600 lei Din bilanţul societăţii se cunosc:

1.01.2014 31.12.2014

Capitaluri proprii 30.000 lei 32.000 lei

Datorii mai mari de un an 70.000 lei 100.000 lei

Să se calculeze impozitul pe profit rămas de plată pentru anul în curs. Rezolvare: Profit impozabil = venituri impozabile – cheltuieli deductibile =

= (venituri totale – venituri neimpozabile) - (cheltuieli totale – cheltuieli nedeductibile) Venituri neimpozabile = Dividende primite de la altă persoană juridică română = 20.000 lei Cheltuieli nedeductibile:


Majorări de întârziere aferente impozitelor neplătite 100 lei

Cheltuieli cu impozitul pe profit achitat în cursul anului 70.000 lei Cheltuieli deductibile limitat:

Cheltuieli de protocol

Cheltuieli sociale

Cheltuieli cu dobânzile aferente împrumutului de la o altă entitate decât băncile Limita cheltuielilor de protocol deductibile = (880.000-300.000+ 20.000+70.000) x 2% = 13.400 lei Cheltuieli de protocol nedeductibile = 20.000 – 13.400 = 6.600 lei Limita cheltuielilor sociale deductibile = 15.000 x 2% = 300 lei Cheltuieli sociale nedeductibile = 1.000 - 300 = 700 lei Cheltuieli cu dobânzile aferente împrumutului de la o altă entitate decât băncile

Conform primului criteriu, ce depășește 3.000 lei este total nedeductibil => Chelt. dobânzi nedeductibile = 4.000 – 3.000 = 1.000 lei

Conform criteriului ll, chelt. cu dobânzile sunt deductibile dacă gradul de îndatorare al firmei este mai mic de 3 G = [(70.000+100.000)/2] / [(30.000+32.000)/2] = 2,74 < 3 => Chelt. dobânzi deductibile = 3.000 lei

Cheltuieli nedeductibile totale = 24.000 + 100 + 70.000 + 6.600 + 700 + 1.000= 102.400 lei Profit impozabil = (900.000 – 20.000) – (300.000 – 102.400) = 580.102,4 lei Impozit pe profit = 580.102,4 x 16% = 92.816 lei Cheltuielile de sponsorizare de 25.000 lei se scad din impozitul pe profit datorat dacă sunt

îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: 1. sunt în limita a 3

0/00 din cifra de afaceri = 3

0/00 x 800.000 = 2.400 lei

2. nu reprezintă mai mult de 20% din impozitul pe profit = 20% x 92.816 = 18.563 lei. Cheltuielile de sponsorizare care se deduc din impozitul pe profit sunt de 2.400 lei. Impozitul pe profit după deducerea acestor cheltuieli este: Ip datorat = 92.816 – 2.400 = 90.416 lei (din care 70.000 s-au achitat în cursul anului). Impozitul pe profit rămas de plată = 90.416 – 70.000 = 20.416 lei

76

O societate prezintă următoarele venituri și cheltuieli cumulate pe primele trimestre ale anului 2013:

Venituri totale 400.000 lei, din care:

- Venituri din vânzări 300.000 lei

- Dividende primite de la alta persoană juridică română 40.000 lei

- Alte venituri impozabile 60 000 lei

Cheltuieli totale 100.000 lei, din care:

- Cheltuieli de protocol 10.000 lei

- Cheltuieli de sponsorizare 4.000 lei

- Cheltuieli sociale 2.000 lei

- Cheltuieli cu dobânzile aferente creditelor bancare 20.000 lei

- Majorări de întârziere ca urmare a nevirării la timp a TVA-ului 100 lei

- Majorări de întârziere pentru neplata la timp a furnizorilor 200 lei

- Cheltuieli cu salariile 40 000 lei

- Cheltuieli cu indemnizația de deplasare în interes de serviciu pentru 5 zile acordată unui salariat 300

lei.

- Cheltuielile cu indemnizația de deplasare stabilită pentru o instituție publică sunt de 130 lei pe zi. - Cheltuielile cu impozitul pe profit achitat în cursul anului 23 400 lei

Să se calculeze impozitul pe profit de plată pentru anul în curs.

5.7. Rezumat

Cota de impozit pe profit este de 16%, aplicabilă profitului impozabil. Profitul impozabil = Venituri impozabile – Cheltuieli deductibile - Deduceri Profitul impozabil = Venituri din orice sursă – Cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri

– Veniturile neimpozabile + Cheltuielile nedeductibile - deduceri Agenţii economici pot aplica unul din următoarele 2 sisteme de calcul al impozitului pe profit:

sistemul real: calculează şi evidenţiază trimestrial (pt. trim. I, II şi III), cumulat de la începutul anului, impozitul pe profit. Regularizarea se face până la data de 25 martie anul următor.

sistemul anticipat. Începând cu data de 1 ianuarie 2013, agenţii economici pot opta pentru sistemul anticipat, specific societăţilor bancare. Opţiunea se efectuează până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului fiscal pentru care se solicită acest sistem. Opţiunea efectuată este obligatorie pentru cel puţin 2 ani fiscali consecutivi. Ieşirea din sistemul anticiat se efectuează până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului fiscal pentru care se solicită aplicarea sistemului real.


5.8.1. Un agent economic care aplică sistemul real de impozitare a profitului a înregistrat cumulat

în primele 2 trimestre ale anului venituri impozabile în sumă de 1.000.000 lei, din care suma de 600.000 lei provine din comercializarea de mărfuri pe piaţa internă, iar restul din activitatea unui bar de noapte. Cheltuielile deductibile aferente acestor venituri sunt de 700.000 lei. Impozitul pe profit plătit în cursul anului este de 10.000 lei.

Să se determine impozitul pe profit rămas de achitat.

77

5.8.2. O societate care aplică sistemul real de impozitare a profitului înregistrează în primul trimestru al anului următoarele venituri şi cheltuieli:

Venituri din activitatea de exploatare 90.000 lei

Venituri din dividende primite de la altă persoană juridică română 5.000 lei

Cheltuieli cu materii prime 30.000 lei

Cheltuieli cu salarii 20.000 lei

Cheltuieli cu impozite şi taxe (altele decât impozitul pe profit) 4.000 lei


Cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe 80 lei

Cheltuieli sociale 900 lei

Cheltuieli cu penalităţi plătite autorităţilor române 80 lei

Cheltuieli cu penalităţi datorate ca urmare a nerespectării unor clauze din contractele cu furnizorii şi clienţii 100 lei

Alte cheltuieli deductibile 5.000 lei Să se calculeze impozitul pe profit datorat pentru acest trimestru. 5.8.3. O societate care aplică sistemul real de impozitare a profitului prezintă următoarele venituri

şi cheltuieli cumulate pe primele 3 trimestre: - Venituri totale 500.000 lei, din care:

Venituri din vânzări de mărfuri 100.000 lei

Venituri din vânzarea producţiei 250.000 lei

Dividende primite de la altă persoană juridică română 30.000 lei

Alte venituri impozabile 120.000 lei - Cheltuieli totale 200.000 lei, din care:



Cheltuieli sociale 1.000 lei

Cheltuieli cu dobânzi aferente creditelor bancare 30.000 lei

Majorări de întârziere ca urmare a nevirării la timp a TVA 90 lei


Cheltuieli cu salariile 35.000 lei

Cheltuieli cu indemnizaţia de deplasare în interes de serviciu pentru 5 zile acordată unui salariat 300 lei; Cheltuiala cu indemnizaţia de deplasare stabilită pentru o instituţie publică este de 13 lei pe zi.

Cheltuieli cu impozitul pe profit achitat în cursul anului 20.000 lei

Alte cheltuieli deductibile 100.410 lei Să se calculeze impozitul pe profit rămas de plată pentru anul în curs.

5.8.4. O societate prezintă următoarele venituri şi cheltuieli aferente anului N: - Venituri totale 600.000 lei, din care:

Venituri din vânzări de mărfuri 200.000 lei

Venituri din vânzarea producţiei 320.000 lei

Dividende primite de la altă persoană juridică română 50.000 lei - Cheltuieli totale 300.000 lei, din care:



Cheltuieli sociale 600 lei

Cheltuieli cu dobânzi aferente creditelor de la un asociat 50.000 lei; pentru aceste credite, la nivelul dobânzii de referinţă a BNR ar fi plătit dobânzi de 30.000 lei

Penalităţi ca urmare a întârzierii la plata impozitelor 60 lei


Cheltuieli salariale 28.000 lei

Cheltuieli cu indemnizaţia de deplasare în interes de serviciu pentru 2 zile acordată pentru 2 salariaţi 200 lei; Cheltuiala cu indemnizaţia de deplasare stabilită pentru o instituţie publică este de 13 lei pe zi.

Cheltuieli cu impozitul pe profit achitat în cursul anului 30.000 lei Din bilanţul societăţii se cunosc:

78

1.01.N 31.12.N

Capitaluri proprii 30.000 lei 40.000 lei

Datorii mai mari de 1 an 60.000 lei 100.000 lei

Să se calculeze impozitul pe profit rămas de plată pentru anul în curs.

5.9. Bibliografie

M. Grigore, M. Gurău, “Fiscalitate. Noţiuni teoretice şi lucrări aplicative”, Editura Cartea Studenţească, 2009, p. 123 – 137. L. Ţâţu, C. Şerbănescu, D. Ştefan, D. Cataramă, A. Nica, E. Miricescu, „Fiscalitate. De la lege la practică”, Ediţia a V-a, Editura All Beck, 2008, p. 108 -135. G. Vintilă, M. Călin, N. Călin, „Fiscalitate”, Editura Economică, 2006, p. 329 - 348. Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

79

Unitatea de învățare 6. IMPOZITUL PE DIVIDENDELE REPARTIZATE CĂTRE O PERSOANĂ JURIDICĂ ROMÂNĂ. IMPOZITUL PE VENITURILE MICROÎNTREPRINDERILOR

Cuprins Unitatea de învățare 6. IMPOZITUL PE DIVIDENDELE REPARTIZATE CĂTRE O PERSOANĂ JURIDICĂ ROMÂNĂ. IMPOZITUL PE VENITURILE MICROÎNTREPRINDERILOR ........................................................ Error! Bookmark not defined.

6.1. Introducere ........................................................................................................................ Error! Bookmark not defined. 6.2. Obiectivele unităţii de învăţare .......................................................................................... Error! Bookmark not defined. 6.3. IMPOZITUL PE DIVIDENDELE REPARTIZATE CĂTRE O PERSOANĂ JURIDICĂ ROMÂNĂ ....... Error! Bookmark not defined. 6.4. IMPOZITUL PE VENITURILE MICROÎNTREPRINDERILOR ............................................ Error! Bookmark not defined. 6.5. Rezumat ........................................................................................................................... Error! Bookmark not defined. 6.6. Test de evaluare a cunoştinţelor 6 .................................................................................... Error! Bookmark not defined. 6.7. Bibliografie ........................................................................................................................ Error! Bookmark not defined.

6.1. Introducere

Unitatea de învățare 6 prezintă impozitul pe dividendele repartizate către o persoană juridică română (plătitorii, modul de calcul, scutirile aferente, termenul de plată) și impozitul pe veniturile microîntreprinderilor (plătitorii, modul de calcul, excepții, plata

impozitului şi depunerea declaraţiilor fiscale).


După parcurgerea acestei unităţi veţi fi capabili: să descrieţi modalitatea de calcul și de plată a impozitului pe dividendele

obţinute de o persoană juridică română; să definiţi noţiunea de microîntreprindere;

să descrieţi modalitatea de calcul și de plată a impozitului pe veniturile microîntreprinderii.


Cadru legal:

Titlul II. „Impozitul pe profit” (Capitolul VI Reţinerea impozitului pe dividende) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Titlul IV. „Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor” din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.


6.3. IMPOZITUL PE DIVIDENDELE REPARTIZATE CĂTRE O PERSOANĂ JURIDICĂ ROMÂNĂ

O persoană juridică română care distribuie/plăteşte dividende către o persoană juridică română

este obligată la reţinerea, declararea şi plata impozitului pe dividende reţinut către bugetul de stat. Impozitul pe dividendele plătite către persoanele juridice române se calculează astfel:

Impozit pe dividende = 16% x dividendul brut

Scutiri de impozit pe dividende se acordă : - entităţilor eligibile care deţin minim 10% din titlurile de participare ale plătitorului de dividende, pe

o perioadă de 2 ani împliniţi până la data plăţii acestora inclusiv; - fondurilor de pensii facultative sau fonduri de pensii administrate privat; - organelor administraţiei publice, acţionari ai plătitorului de dividende. Plata Impozitul pe dividende se declară şi se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a

lunii următoare celei în care se distribuie/plăteşte dividendul. În cazul în care dividendele distribuite nu

80

au fost plătite până la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende aferent se plăteşte până la data de 25 ianuarie a anului următor.

Exemplu

O societate comercială are, la începutul anului 2014, profit de repartizat din exerciţiul precedent în sumă de 15.000 lei. Acesta se repartizează astfel:

- 10.000 lei către acţionari persoane fizice; - 1.000 lei către un acţionar persoană juridică română; - 4.000 lei către un alt acţionar persoană juridică română. Să se determine impozitul pe dividende datorat de acţionari. Rezolvare: Societatea va reţine şi va vira impozit pe dividende astfel:

pentru acţionarii persoane fizice române: Impozit = 10.000 x 16% = 1.600 lei;

pentru acţionarul persoană juridică ce deţine mai puţin de 10% din capitalul social al societăţii comerciale (1.000 x 100 / 15.000 = 6,67%)

Impozit = 1.000 x 16% = 160 lei;

pentru acţionarul persoană juridică ce deţine minimum 10% din capitalul social al societăţii comerciale (4.000 x 100 /15.000 = 26,67%), avem două variante:

- dacă acţionarul deţine minimum 10% din capitalul social al societăţii pe o perioadă de 2 ani împliniţi până la data plăţii dividendelor, nu se datorează impozit pe dividende.

Impozit = 0 - dacă acţionarul deţine minimum 10% din capitalul social al societăţii pe o perioadă mai mică

de 2 ani împliniţi până la data plăţii dividendelor, se datorează impozit pe dividende. Impozit = 4.000 x 16% = 640 lei

O societate comercială are, la începutul anului 2014, profit de repartizat din exerciţiul precedent în sumă de 20.000 lei. Acesta se repartizează astfel:

- 15.000 lei către acţionari persoane fizice; - 2.000 lei către un acţionar persoană juridică română; - 3.000 lei către un alt acţionar persoană juridică română. Să se determine impozitul pe dividende datorat de acţionari.

6.4. IMPOZITUL PE VENITURILE MICROÎNTREPRINDERILOR

Definiţie: O microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplineşte cumulativ, la

data de 31 decembrie a anului fiscal precedent următoarele condiţii: 1. realizează venituri, altele decât cele din activităţi desfăşurate în domeniul bancar, în domeniile

asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital sau în domeniile jocurilor de noroc, consultanţei şi managementului;

2. a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei al 65.000 euro/an. 3. capitalul social al acesteia este deţinut de persoane, altele decât statul şi autorităţile locale; 4. nu se află în dizolvare cu lichidare, înregistrată în registrul comerţului sau la instanţele

judecătoreşti Microîntreprinderile sunt obligate la plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor începând

cu anul fiscal următor, dacă îndeplinesc condiţiile 1-4 la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent.

Persoanele juridice nou înfiinţate sunt obligate să plătească impozit pe veniturile microîntreprinderilor începând cu primul an fiscal, dacă condiţia nr. 3 este îndeplinită la data înregistrării la registrul comerţului.

Excepții:

81

a) Dacă persoana juridică română nou-înfiinţată intenţionează să desfăşoare activităţile prevăzute la condiția nr. 1, aceasta nu va plăti impozit pe veniturile microîntreprinderilor.

b) Persoana juridică română nou-înfiinţată care, la data înregistrării în registrul comerţului, are subscris un capital social reprezentând cel puţin echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro poate opta să fie plătitoare de impozit pe profit. Opţiunea este definitivă, cu condiţia menţinerii valorii capitalului social de la data înregistrării, pentru întreaga perioadă de existenţă a persoanei juridice respective. În cazul în care această condiţie nu este respectată, persoana juridică devine plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, începând cu anul fiscal următor celui în care capitalul social este redus sub valoarea reprezentând echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro de la data înregistrării, dacă sunt îndeplinite condiţiile 1-4. Cursul de schimb utilizat pentru determinarea echivalentului în lei pentru suma de 25.000 euro este cursul de schimb leu/euro comunicat de Banca Naţională a României la data înregistrării persoanei juridice. Nerespectarea condițiilor a) În situaţia în care una dintre condiţiile 1,3 sau 4 nu mai este îndeplinită, microîntreprinderile

vor plăti impozit pe profit începând cu anul fiscal următor. b) În situaţia în care condiţia 2 nu mai este îndeplinită, microîntreprinderile vor plăti impozit pe

profit începând cu trimestrul în care veniturile au depăşit echivalentul în lei al 65.000 euro/an. Impozitul pe profit datorat reprezintă diferenţa dintre impozitul pe profit calculat de la începutul anului fiscal până la sfârşitul perioadei de raportare şi impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat în cursul anului respectiv. Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cursul BNR de la închiderea exerciţiului financiar precedent.

Cota de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor este de 3% Baza impozabilă = veniturile din orice sursă din care se scad:

veniturile din subvenţii de exploatare;

veniturile din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare;

veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;

veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii.

veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;

veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie;

veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale; În cazul în care o microîntreprindere achiziţionează case de marcat, valoarea de achiziţie a

acestora se deduce din baza impozabilă, în conformitate cu documentul justificativ, în trimestrul în care au fost puse în funcţiune, potrivit legii.

Plata impozitului şi depunerea declaraţiilor fiscale Calculul şi plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează trimestrial, până la

data de 25, inclusiv, a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul. Declaraţia de impozit pe veniturile microîntreprinderilor se depune până la data de plată a impozitului.

Exemplu

O persoană juridică încadrată în categoria microîntreprinderilor prezintă următoarea situaţie a veniturilor desprinsă din contul de profit şi pierdere al anului 2013:

Luna Venituri cumulate de la începutul anului (lei)

Ianuarie 15.000

Februarie 28.000

Martie 35.000

Aprilie 46.000

Mai 66.000

Iunie 99.000

Iulie 126.000

82

August 155.000

Septembrie 200.000

Octombrie 225.000

Noiembrie 245.000

Decembrie 265.000

Societatea nu realizează venituri nesupuse impozitului asupra veniturilor microîntreprinderilor. Să se determine care este impozitul de plată la fiecare din scadenţe. Cursul BNR la 31.12.2012 este 4,4287 lei/euro. Rezolvare: Verificăm dacă pe parcursul anului 2013 se depășește echivalentul în lei al sumei de 65.000 euro: 265.000/4,4287 = 59.837 euro (nu este atinsă limita maximă de 65.000 euro) Impozitul se determină prin aplicarea cotei de 3% asupra veniturilor realizate trimestrial.

Trim. Venit trimestrial (lei) Impozit trimestrial (lei)

Scadenţa de plată

I 35.000 35.000 x 3% = 1.050 25.04.2012

II 99.000 - 35.000 = 64.000 64.000 x 3% = 1.920 25.07.2012

III 200.000 - 99.000 = 101.000 101.000 x 3% = 3.030 25.10.2012

IV 265.000 - 200.000 = 65.000 65.000 x 3% = 1.950 25.01.2013

6.5. Rezumat

Impozitul pe dividendele plătite către persoanele juridice române se calculează astfel:

Impozit pe dividende = 16% x dividendul brut Impozitul reţinut se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25

inclusiv a lunii următoare celei în care se plăteşte dividendul.

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor se calculează astfel: Impozit pe veniturile microîntreprinderilor = 3% x veniturile din orice sursă Calculul şi plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează trimestrial, până

la data de 25, inclusiv, a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul. Declaraţia de impozit pe veniturile microîntreprinderilor se depune până la data de plată a impozitului.


6.6.1. O societate comercială are profit de repartizat aferent anului 2014 în sumă de 50.000 lei.

Acesta se repartizează astfel: - 30.000 lei către acţionari persoane fizice române; - 20.000 lei către următorii acţionari persoane juridice române:

Acţionarul A: 10.000 lei

Acţionarul B: 5.000 lei

Acţionarul C: 3.000 lei

Acţionarul D: 2.000 lei Să se determine impozitul pe dividende datorat de acţionari în ipoteza în care structura

acţionariatului este neschimbată în ultimii 2 ani anteriori datei plăţii dividendelor. 6.6.2. O persoană juridică încadrată în categoria microîntreprinderilor realizează următoarele

venituri conform contului de profit şi pierdere al anului 2014:

83

Luna Venituri cumulate de la începutul

anului (lei)

Ianuarie 10.000

Februarie 30.000

Martie 35.000

Aprilie 45.000

Mai 70.000

Iunie 100.000

Iulie 130.000

August 155.000

Septembrie 200.000

Octombrie 220.000

Noiembrie 250.000

Decembrie 270.000

În aceste venituri sunt cuprinse şi: - venituri din variaţia stocurilor realizate în luna iulie = 2.000 lei; - venituri din producţia de imobilizări corporale realizate în luna noiembrie = 5.000 lei. Să se determine impozitul de plată la fiecare scadenţă.

6.7. Bibliografie

M. Grigore, M. Gurău, “Fiscalitate. Noţiuni teoretice şi lucrări aplicative”, Editura Cartea Studenţească, 2009, p. 201, p. 137 - 142. L. Ţâţu, C. Şerbănescu, D. Ştefan, D. Cataramă, A. Nica, E. Miricescu, „Fiscalitate. De la lege la practică”, Ediţia a V-a, Editura All Beck, 2008, p. 223, p. 138 -142. G. Vintilă, M. Călin, N. Călin, „Fiscalitate”, Editura Economică, 2006, p. 329 – 385. Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

84

Unitatea de învățare 7. IMPOZITUL PE VENIT. IMPOZITUL PE VENITURILE DIN ACTIVITĂȚI DEPENDENTE ȘI INDEPENDENTE

Cuprins Unitatea de învățare 7. IMPOZITUL PE VENIT. IMPOZITUL PE VENITURILE DIN ACTIVITĂȚI DEPENDENTE ȘI INDEPENDENTE .......................................................................................................................... Error! Bookmark not defined.

7.1. Introducere ........................................................................................................................ Error! Bookmark not defined. 7.2. Obiectivele unităţii de învăţare .......................................................................................... Error! Bookmark not defined. 7.3. ELEMENTE COMUNE IMPOZITĂRII VENITURILOR OBŢINUTE DE PERSOANELE FIZICE ........ Error! Bookmark not defined. 7.4. VENITURI DIN ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE ................................................................. Error! Bookmark not defined.

7.4.1. Impozitarea veniturilor din activităţi independente în sistem real ............................... Error! Bookmark not defined. 7.4.2. Impozitarea veniturilor din practicarea unor meserii pe baza normelor de venit ......... Error! Bookmark not defined. 7.4.3. Impozitarea veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală pe bază de cheltuieli forfetare . Error! Bookmark not defined. 7.4.4. Alte tipuri de impozitare a unor venituri comerciale ................................................... Error! Bookmark not defined.

7.5. VENITURI DIN ACTIVITĂŢI DEPENDENTE (SALARII) .................................................... Error! Bookmark not defined. 7.5.1. Determinarea impozitului pe venitul din salarii la funcţia de bază .............................. Error! Bookmark not defined. 7.5.2. Determinarea impozitului pe venitul din salarii în afara funcţiei de bază .................... Error! Bookmark not defined. 7.5.3. Obligaţii fiscale aferente impozitului pe venitul din salarii .......................................... Error! Bookmark not defined.

7.6. Rezumat ........................................................................................................................... Error! Bookmark not defined. 7.7. Test de evaluare a cunoştinţelor 7 .................................................................................... Error! Bookmark not defined.

7.1. Introducere

Unitatea de învățare 7 analizează impozitul pe veniturile din activități independente (venituri comerciale, venituri din profesii libere şi venituri din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală) și dependente (venituri din salarii) prin prisma

modalității de determinare a acestora și a identificării obligațiilor fiscale aferente.


După parcurgerea acestei unităţi veţi fi capabili: să definiţi noţiunile de venit impozabil, venit net, impozit pentru veniturile din

activități independente şi dependente obţinute de persoanele fizice; să calculaţi impozitul pe veniturile din activități independente şi dependente; să enumeraţi obligaţiile declarative aferente impozitului pentru veniturile din

activități independente şi dependente.


Cadru legislativ:

Titlul III „Impozitul pe venit” din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare


7.3. ELEMENTE COMUNE IMPOZITĂRII VENITURILOR OBŢINUTE DE PERSOANELE FIZICE

Contribuabilii şi sfera de cuprindere a impozitului:

Contribuabilii Sfera de cuprindere a impozitului

persoanele fizice rezidente române, cu domiciliu

în România

veniturile obţinute din orice sursă, atât din

România, cât şi din afara României

persoanele fizice rezidente române, fără

domiciliu în România

veniturile obţinute din România, care sunt impuse

la nivelul fiecărei surse de venit

persoanele fizice nerezidente, care desfăşoară o

activitate independentă prin intermediul unui

sediu permanent în România

venitul net atribuibil sediului permanent

persoanele fizice nerezidente, care desfăşoară o venitul salarial net din această activitate

85

activitate dependentă în România dependentă

Categorii de venituri supuse impozitului pe venit: a) venituri din activităţi independente; b) venituri din salarii; c) venituri din cedarea folosinţei bunurilor; d) venituri din investiţii; e) venituri din pensii; f) venituri din activităţi agricole, silvicultură și piscicultură; g) venituri din premii şi din jocuri de noroc; h) venituri din transferul proprietăţilor imobiliare; i) venituri din alte surse. Venituri neimpozabile: a) ajutoarele, indemnizaţiile şi alte forme de sprijin, acordate din bugetul de stat, bugetul

asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale şi din alte fonduri publice, precum şi cele de aceeaşi natură primite de la alte persoane, cu excepţia indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă.

b) sumele încasate din asigurări de orice fel reprezentând despăgubiri, sume asigurate şi orice alte drepturi (de exemplu, răscumpărări parţiale în contul persoanei asigurate, plăţi eşalonate, rente, venituri rezultate din fructificarea rezervelor constituite din primele plătite de asiguraţi, precum şi orice alte sume de aceeaşi natură, indiferent de denumirea sau forma sub care sunt plătite, în contul persoanei asigurate), cu excepţia câştigurilor primite de la societăţile de asigurări ca urmare a contractului de asigurare încheiat între părţi, cu ocazia tragerilor de amortizare;

c) sumele primite drept despăgubiri pentru pagube datorate calamităţilor naturale, precum şi pentru cazurile de invaliditate sau deces, conform legii;

d) pensiile pentru invalizii de război, orfanii, văduvele/văduvii de război, sumele fixe pentru îngrijirea pensionarilor care au fost încadraţi în gradul I de invaliditate, precum şi pensiile, altele decât pensiile plătite din fonduri constituite prin contribuţii obligatorii la un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din scheme facultative de pensii ocupaţionale şi cele finanţate de la bugetul de stat;

e) contravaloarea cupoanelor ce reprezintă bonuri de valoare care se acordă cu titlu gratuit persoanelor fizice conform dispoziţiilor legale în vigoare;

f) sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizare sau mecenat; g) drepturile în bani şi în natură primite de militarii în termen, militarii cu termen redus, studenţii şi

elevii unităţilor de învăţământ din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională şi persoanele civile, precum şi cele ale gradaţilor şi soldaţilor concentraţi sau mobilizaţi;

h) veniturile primite ca urmare a transmiterii dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile şi mobile din patrimoniul personal, altele decât câştigurile din transferul titlurilor de valoare şi din transferul proprietăţilor imobiliare;

i) bursele primite de persoanele care urmează orice formă de şcolarizare sau perfecţionare în cadru instituţionalizat;

j) sumele sau bunurile primite cu titlu de moştenire şi donaţie etc.


7.1. Se supun impozitului pe venit următoarele indemnizaţii:

a) indemnizaţia lunară primită de persoanele cu handicap grav şi accentuat; b) indemnizaţia de maternitate; c) indemnizaţia pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani; d) indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă.

Cotele de impozitare La determinarea impozitului pe veniturile realizate de persoanele fizice se practică principiul cotei

unice de impozitare de 16%. Totuşi, pentru anumite categorii de venituri se folosesc încă şi cote de impozitare specifice:

- veniturile din jocuri de noroc se impozitează cu 25%;

86

- veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal se impozitează cu cote cuprinse între 1% şi 3%.

Perioada impozabilă Perioada impozabilă este anul fiscal care corespunde anului calendaristic. Perioada impozabilă

este inferioară anului calendaristic, în situaţia în care decesul contribuabilului survine în cursul anului.

7.4. VENITURI DIN ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE

Se supun impozitului pe veniturile din activităţi independente persoanele fizice care realizează

aceste venituri în mod individual sau asociate pe baza unui contract de asociere încheiat în vederea desfăşurării de activităţi în scopul obţinerii de venit, asociere care se realizează potrivit dispoziţiilor legale şi care nu dă naştere unei persoane juridice.

Exercitarea unei activităţi independente presupune desfăşurarea acesteia în mod obişnuit, pe cont propriu şi urmărind un scop lucrativ.

Veniturile din activităţi independente cuprind următoarele venituri: a) venituri comerciale - venituri din faptele de comerţ; - venituri din prestarea de servicii (cu excepţia celor din profesii libere); - venituri din practicarea unei meserii. b) venituri din profesii libere; c) venituri din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală. Sunt fapte de comerţ activităţi precum: - activităţi de producţie; - activităţi de cumpărare efectuate în scopul revânzării; - activităţi al căror scop este facilitarea încheierii de tranzacţii comerciale printr-un intermediar,

cum ar fi: contract de comision, de mandat, de reprezentare, de agent de asigurare şi alte asemenea contracte încheiate în conformitate cu prevederile Codului comercial, indiferent de perioada pentru care a fost încheiat contractul;

- venituri obţinute din cedarea folosinţei bunurilor dintr-un număr mai mare de 5 contracte de închiriere la sfârşitul anului fiscal anterior;

- venituri obţinute din activităţi desfăşurate în cadrul fermei familiale cu caracter comercial, altele decât veniturile din agricultură şi silvicultură, cu excepţia veniturilor din activităţi agricole.

Veniturile din profesii libere sunt veniturile obţinute din prestări de servicii cu caracter profesional, desfăşurate în mod individual sau în diverse forme de asociere, în domeniile ştiinţific, literar, artistic, educativ şi altele, de către: medici, avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti, experţi tehnici şi contabili, contabili autorizaţi, consultanţi de plasament în valori mobiliare, auditori financiari, consultanţi fiscali, arhitecţi, traducători, sportivi, arbitri sportivi, precum şi alte persoane fizice cu profesii reglementate desfăşurate în mod independent, în condiţiile legii.

Veniturile din drepturi de proprietate intelectuală sunt venituri realizate din valorificarea drepturilor industriale, cum ar fi: invenţii, mai puţin realizările tehnice, know-how, mărci înregistrate, franciza şi altele asemenea, recunoscute şi protejate prin înscrisuri ale instituţiilor specializate, precum şi a drepturilor de autor, inclusiv a drepturilor conexe dreptului de autor. Veniturile de această natură se supun regulilor de determinare pentru veniturile din activităţi independente şi în situaţia în care drepturile respective fac obiectul unor contracte de cesiune, închiriere, colaborare, cercetare, licenţă, franciză şi altele asemenea, precum şi cele transmise prin succesiune, indiferent de denumirea sub care se acordă, cum ar fi: remuneraţie directă, remuneraţie secundară, onorariu, redevenţă şi altele asemenea.

Există următoarele modalităţi de stabilire a venitului net din activităţi independente:

în sistem real

- contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente (venituri comerciale şi din profesii libere), apelând la muncă salarială; - contribuabilii care desfăşoară atât activităţi impuse pe bază de norme de venit, cât şi activităţi care nu îndeplinesc condiţiile pentru impozitarea pe bază de norme de venit;

- contribuabilii care desfăşoară mai multe activităţi independente, printre care şi cea de transport de bunuri şi persoane în regim de taxi;

- contribuabilii care obţin venituri din activităţi independente impuse pe bază de norme de venit, pe baza opţiunii pentru impunerea în sistem real;

87

- contribuabilii care obţin venituri din drepturi de proprietate intelectuală, pe baza opţiunii pentru determinarea venitului net în sistem real;

pe bază de norme de venit

- contribuabilii înscrişi în nomenclatorul activităţilor independente pentru care venitul net se poate determina pe bază de norme de venit şi care îşi desfăşoară activitatea individual, fără salariaţi.

pe bază de cheltuieli forfetare

- contribuabilii care obţin venituri din drepturi de proprietate intelectuală;

prin reţinere la sursă

- contribuabilii care obţin venituri din vânzarea bunurilor în regim de consignaţie; - contribuabilii care obţin venituri din activităţi desfăşurate în baza contractelor de agent, comision sau mandat comercial; - contribuabilii care obţin venituri din activităţi desfăşurate în baza contractelor/convenţiilor civile încheiate potrivit Codului Civil, altele decât cele pentru care impozitul se reţine în cuantum de 16% din venitul brut, impozitul fiind final; - contribuabilii care obţin venituri din activitatea de expertiză contabilă şi tehnică, judiciară şi extrajudiciară. - contribuabilii care obţin venituri dintr-o asociere cu o microîntreprindere care nu generează o persoană juridică


7.2. Veniturile comerciale cuprind:

1. venituri din faptele de comerţ; 2. venituri din prestarea de servicii (cu excepţia celor din profesii libere); 3. venituri din profesii libere; 4. venituri din practicarea unei meserii. 5. venituri din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală.

Variante de răspuns: a) 1+2+3+4+5 b) 1+2+4 c) 1+4+5 d) 1+3+4

7.4.1. Impozitarea veniturilor din activităţi independente în sistem real

Contribuabilii care obţin venituri din activităţi independente impozitate în sistem real sunt obligaţi

să organizeze şi să conducă contabilitate în partidă simplă, cu respectarea reglementarilor în vigoare privind evidenţa contabilă, şi să completeze Registrul-jurnal de încasări şi plăti, Registrul-inventar şi alte documente contabile prevăzute de legislaţia din domeniu.

Venitul net din activităţi independente se determină, în sistem real, ca diferenţă între venitul brut şi cheltuielile deductibile aferente realizării venitului:

Vn = Vb – Ch af ded Venitul brut cuprinde: a) sumele încasate şi echivalentul în lei al veniturilor în natură din desfăşurarea activităţii; b) veniturile sub formă de dobânzi din creanţe comerciale sau din alte creanţe utilizate în legătură

cu o activitate independentă; c) câştigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii, utilizate într-o activitate independentă,

inclusiv contravaloarea bunurilor rămase după încetarea definitivă a activităţii; d) veniturile din angajamentul de a nu desfăşura o activitate independentă sau de a nu concura cu

o altă persoană; e) veniturile din anularea sau scutirea unor datorii de plată apărute în legătură cu o activitate

independentă. Nu sunt considerate venituri brute:

88

a) aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în natură făcute la începerea unei activităţi sau în cursul desfăşurării acesteia;

b) sumele primite sub formă de credite bancare sau de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice;

c) sumele primite ca despăgubiri; d) sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizări, mecenat sau donaţii. Cheltuielile pot fi de trei categorii: deductibile, deductibile limitat şi nedeductibile. Cheltuielile sunt deductibile dacă îndeplinesc următoarele condiţii generale: a) sunt efectuate în cadrul activităţilor desfăşurate în scopul realizării venitului, justificate prin

documente; b) sunt cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite; c) respectă regulile privind amortizarea; d) cheltuielile cu primele de asigurare să fie efectuate pentru:

1. active corporale sau necorporale din patrimoniul afacerii; 2. activele ce servesc ca garanţie bancară pentru creditele utilizate în desfăşurarea activităţii

pentru care este autorizat contribuabilul; 3. prime de asigurare pentru asigurarea de risc profesional; 4. persoane care obţin venituri din salarii, cu condiţia impozitării sumei reprezentând prima de

asigurare, la beneficiarul acesteia, la momentul plăţii de către suportator. Exemple de cheltuieli deductibile: - cheltuielile cu achiziţionarea de materii prime, obiecte de inventar şi mărfuri; - cheltuielile cu lucrările executate şi serviciile prestate de terţi; - cheltuielile efectuate de contribuabil pentru executarea de lucrări şi prestarea de servicii; - chiria aferentă spaţiului în care se desfăşoară activitatea, cea aferenta utilajelor şi altor instalaţii

utilizate în desfăşurarea activităţii, în baza unui contract de închiriere; - dobânzile aferente creditelor bancare; - dobânzile aferente împrumuturilor de la persoane fizice şi juridice, utilizate în desfăşurarea

activităţii, pe baza contractului încheiat între părţi, în limita nivelului dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României;

- cheltuielile cu comisioanele şi cu alte servicii bancare; - cheltuielile cu energia şi apa; - cheltuieli de natură salarială; - cheltuielile cu impozitele, taxele, altele decât impozitul pe venit; - cheltuielile reprezentând contribuţiile pentru asigurările sociale, pentru constituirea Fondului

pentru plata ajutorului de şomaj, pentru asigurările sociale de sănătate, pentru accidente de muncă şi boli profesionale, precum şi alte contribuţii obligatorii pentru contribuabil şi angajaţii acestuia;

- cheltuielile cu amortizarea, în conformitate cu reglementările prevăzute de Codul Fiscal în cazul impozitului pe profit;

- cheltuielile cu funcţionarea şi întreţinerea, aferente bunurilor care fac obiectul unui contract de comodat, potrivit înţelegerii din contract, pentru partea aferentă utilizării în scopul afacerii;

- alte cheltuieli efectuate pentru realizarea veniturilor.


7.3. Cheltuielile sunt deductibile dacă îndeplinesc următoarele condiţii generale:

a) sunt efectuate în cadrul activităţilor desfăşurate în scopul realizării veniturilor, justificate prin documente, şi sunt cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite;

b) sunt cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite; c) sunt prevăzute în Codul Fiscal ca fiind deductibile în orice condiţii; d) sunt efectuate în scopul realizării veniturilor.

Cheltuielile deductibile limitat se stabilesc în cinci variante: 1) aplicarea unei cote procentuale asupra unei baze de calcul. În această categorie se înscriu următoarele tipuri de cheltuieli:

89

cheltuielile de sponsorizare, mecenat şi pentru acordarea de burse private efectuate conform legii, deductibile în limita unei cote de 5%, precum şi cheltuielile de protocol şi cele cu cotizaţiile plătite la asociaţiile profesionale deductibile în limita a 2% din următoarea bază de calcul:

BC = venitul brut – cheltuielile deductibile, altele decât cheltuielile de sponsorizare, mecenat şi pentru acordarea de burse private, cheltuielile de protocol şi cotizaţiile plătite la asociaţiile profesionale.

cheltuielile reprezentând contribuţiile profesionale obligatorii datorate, potrivit legii, organizaţiilor

profesionale din care fac parte contribuabilii, deductibile în limita a 5% din venitul brut realizat. 2) stabilirea unei corespondenţe cu modul de reglementare din sistemul public.

cheltuielile cu indemnizaţia plătită pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, deductibile în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice.

3) aplicarea unei cote procentuale asupra unui indicator propriu de activitate. cheltuielile sociale, deductibile în limita a 2% din fondul de salarii realizat anual şi acordate

pentru salariaţii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă, sub forma: - ajutoarelor de înmormântare, - ajutoarelor pentru pierderi produse în gospodăriile proprii ca urmare a calamităţilor naturale, - ajutoarelor pentru bolile grave sau incurabile, inclusiv proteze, - ajutoarelor pentru naştere, - tichetelor de creşă acordate de angajator în conformitate cu legislaţia în vigoare, - cadourilor pentru copiii minori ai salariaţilor, cadourilor oferite salariatelor, - contravalorii transportului la şi de la locul de muncă al salariatului, - costului prestaţiilor pentru tratament şi odihnă, inclusiv transportul, pentru salariaţii proprii şi

membrii de familie ai acestora. cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopul

desfășurării activității și a căror masă totală maximă autorizată nu depășește 3.500 kg și nu au mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând și scaunul șoferului, aflate în proprietate sau în folosință, deductibile în limita a 2% din valoarea acestor cheltuieli (aceste cheltuieli nu includ amortizarea).

4) stabilirea unei limite ca sumă fixă exprimată în echivalent € anual pentru o persoană. În această categorie intră: contribuţiile efectuate în numele angajaţilor la scheme de pensii facultative, în conformitate cu

legislaţia în vigoare, în limita echivalentului în lei a 400 € anual pentru o persoană; prima de asigurare voluntară de sănătate, în limita echivalentului în lei a 250 € anual pentru o

persoană; Limita echivalentului în € se transformă în lei la cursul mediu anual comunicat de Banca Naţională

a României. 5) prin trimitere la actele normative în vigoare. În această categorie se înscriu: pierderile privind bunurile perisabile, în limitele prevăzute de actele normative în materie; cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, potrivit legii; cheltuielile efectuate pentru activitatea independentă, cât şi în scopul personal al contribuabilului

sau asociaţilor sunt deductibile numai pentru partea de cheltuială care este aferentă activităţii independente;

cheltuielile reprezentând contribuţii sociale obligatorii pentru salariaţi şi contribuabili, inclusiv cele pentru asigurarea de accidente de muncă şi boli profesionale, potrivit legii;

dobânzi aferente împrumuturilor de la persoane fizice şi juridice, utilizate în desfăşurarea activităţii, pe baza contractului încheiat între părţi, în limita nivelului dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României;

cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria (rata de leasing) în cazul contractelor de leasing operaţional, respectiv cheltuielile cu amortizarea şi dobânzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite în conformitate cu prevederile privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing;

Cheltuielile nedeductibile sunt: a) sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale; b) cheltuielile corespunzătoare veniturilor neimpozabile ale căror surse se află pe teritoriul

României sau în străinătate; c) impozitul pe venitul din activităţi independente datorat, inclusiv impozitul pe venitul realizat în

străinătate; d) cheltuielile cu primele de asigurare, altele decât cele prevăzute mai sus; e) donaţii de orice fel;

90

f) amenzile, confiscările, dobânzile, penalităţile de întârziere şi penalităţile datorate autorităţilor române şi străine, potrivit prevederilor legale, altele decât cele plătite conform clauzelor din contractele comerciale;

g) ratele aferente creditelor angajate; h) dobânzile aferente creditelor angajate pentru achiziţionarea de imobilizări corporale de natura

mijloacelor fixe, în cazul în care dobânda este cuprinsă în valoarea de intrare a imobilizării corporale, potrivit prevederilor legale;

i) cheltuielile de achiziţionare sau fabricare a bunurilor şi a drepturilor amortizabile din Registrul-inventar;

j) cheltuielile privind bunurile constatate lipsă din gestiune sau degradate şi neimputabile, dacă inventarul nu este acoperit de o poliţă de asigurare;

k) sumele sau valoarea bunurilor confiscate ca urmare a încălcării dispoziţiilor legale în vigoare; l) impozitul pe venit suportat de plătitorul venitului în contul beneficiarilor de venit; m) alte sume prevăzute prin legislaţia în vigoare.


7.4. O persoană fizică obţine dintr-o activitate independentă venituri brute în valoare de 40.000 lei,

iar cheltuielile deductibile efectuate sunt de 18.000 lei. Separat de aceste cheltuieli, ea a mai efectuat: - cheltuieli cu sponsorizarea în valoare de 1.200 lei, - cheltuieli cu protocolul în valoare de 800 lei, - cheltuieli cu cotizaţii plătite la o asociaţie profesională în valoare de 200 lei, - cheltuieli reprezentând contribuţiile profesionale obligatorii datorate organizaţiilor profesionale în

valoare de 1.000 lei. Să se determine cheltuielile deductibile totale.

Etape ale impozitării în sistem real a veniturilor din activităţi independente 1. Contribuabilii sunt obligaţi să depună la organul fiscal din localitatea de domiciliu o declaraţie

referitoare la veniturile şi cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal (declaraţia 220 privind venitul estimat) în următoarele situaţii:

- dacă încep o activitate în cursul anului fiscal (în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului);

- dacă au realizat pierderi în anul anterior sau dacă estimează că vor realiza un venit net care diferă cu cel puţin 20% faţă de cel al anului fiscal anterior; în aceste două cazuri declaraţia de venit estimat se depune până la data de 15 mai a anului pentru care se realizează estimarea, odată cu declaraţia 200 privind veniturile realizate.

2. Contribuabilii care determină venitul net în sistem real sunt obligaţi la plata unui impozit în

cursul anului sub formă de plăţi anticipate în contul impozitului pe venit. Acest impozit se determină de către organul fiscal prin aplicarea unei cote de impozitare de 16%

la: - venitul estimat a fi realizat în anul respectiv, dacă a fost depusă declaraţie privind venitul estimat

pentru anul curent, - venitul net din activitatea respectivă determinat în anul anterior. Organul fiscal emite decizia de impunere 260 pentru plăţi anticipate cu titlu de impozit. Plăţile anticipate se efectuează în 4 rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din

fiecare trimestru. Dacă deciziile de impunere sub formă de plăţi anticipate sunt emise de organul fiscal după primul

termen de plată al impozitului (15 martie), contribuabilii au obligaţia efectuării de plăţi anticipate la nivelul sumei datorate în trimestrul IV al anului anterior. Diferenţa dintre impozitul anual calculat asupra venitului net realizat în anul precedent şi suma reprezentând plăţi anticipate datorate de contribuabil la nivelul trimestrului IV din anul anterior se repartizează pe termenele de plată următoare din cadrul anului fiscal. Pentru declaraţiile de venit estimativ depuse în luna decembrie nu se mai stabilesc plăţi anticipate, venitul net aferent perioadei până la sfârşitul anului urmând sa fie supus impozitării, pe baza deciziei de impunere emise pe baza declaraţiei privind venitul realizat.

91

3. Pentru realizarea impunerii definitive, contribuabilii depun până la data de 15 mai a anului următor declaraţia 200 privind veniturile realizate, pe baza căreia organul fiscal determină diferenţa de impozit de plată sau de încasat, astfel:

Venit net anual impozabil = Venit net anual – Pierderi fiscale reportate din anii precedenţi, compensate în anul de raportare

Impozit pe venit net anual impozabil = 16% x Venit net anual impozabil Diferenţa de impozit de plată /de restituit = Impozit pe venit net anual impozabil - Impozit

anticipat 4. Contribuabilul este informat despre această diferenţă prin decizia de impunere anuală 250

pentru veniturile realizate din România de persoanele fizice, emisă de organul fiscal în termen de 5 zile de la depunerea declaraţiei 200 (vezi capitolul 7.11).

Exemplu

Domnul Ion Popescu, domiciliat în sectorul 3 al municipiului Bucureşti, începe în data de 12 februarie 2013 o activitate de cizmărie bazată pe libera iniţiativă, într-un atelier situat în sectorul 2. Pentru desfăşurarea activităţii, el va angaja 1 salariat.

Domnul Ion Popescu estimează următoarele venituri şi cheltuieli legate de desfăşurarea activităţii pentru anul 2013:

- venituri din activitatea de cizmărie = 150.000 lei; - venituri dintr-o sponsorizare = 5.000 lei; - cheltuieli cu materialele = 25.000 lei; - cheltuieli cu personalul angajat = 22.000 lei; - cheltuieli cu protocolul = 2.000 lei; - cheltuieli cu diferite impozite şi taxe = 5.000 lei. Persoana fizică estimează că pentru desfăşurarea activităţii se va împrumuta pe 1 martie cu suma

de 50.000 lei de la o bancă. Conform graficului de rambursare cheltuielile cu dobânzile aferente anului 2013 sunt de 2.292 lei.

Din creditul obţinut, în luna iunie va face investiţii de 30.000 lei, amortizabile în 3 ani. După încheierea anului 2013, se constată că veniturile și cheltuielile înregistrate în 2013 sunt: - venituri din activitatea de cizmărie = 180.000 lei; - venituri dintr-o sponsorizare = 5.000 lei; - cheltuieli cu materialele = 30.000 lei; - cheltuieli cu personalul angajat = 25.000 lei; - cheltuieli cu protocolul = 2.100 lei; - cheltuieli cu diferite impozite şi taxe 4.800 lei; - alte cheltuieli deductibile = 1.200 lei. - cheltuielile cu dobânda şi amortizarea mijloacelor fixe au rămas la nivelul estimat. Se cere: a) Să se determine impozitul pe venit datorat în timpul anului 2013 sub formă de plăţi anticipate b) Să se determine impozitul pe venit aferent anului 2013 şi diferenţa de impozit ce rezultă după

încheierea anului. c) Să se precizeze cine are obligaţia completării declaraţiilor fiscale şi deciziilor de impunere

legate de veniturile persoanei fizice şi la ce termene şi unde se depun acestea. Rezolvare: 1) Determinarea venitului net estimat şi completarea declaraţiei 220 privind venitul estimat Deoarece persoana fizică foloseşte personal angajat (nu îşi desfăşoară activitatea individual),

determinarea venitului net se va realiza în sistem real. Venit net estimat = venit brut estimat - cheltuieli deductibile estimate. Venitul brut este constituit din veniturile din activitatea de cizmărie, deci 150.000 lei. Veniturile din

sponsorizare de 5.000 lei şi veniturile de 50.000 lei din împrumutul bancar nu sunt incluse în venitul brut.

Cheltuielile deductibile sunt: cheltuielile cu materialele, cheltuielile cu personalul, cheltuielile cu diferite impozite şi taxe, cheltuielile de protocol (doar o parte din ele), cheltuielile cu dobânda şi cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe.

Cheltuielile nedeductibile sunt: cheltuielile de protocol (parţial) şi ratele lunare aferente împrumutului.

92

Determinăm cheltuiala cu amortizarea mijlocului fix: Cota anuală de amortizare = 100 / 3 ani = 33,33%. Pentru că amortizarea pentru anul 2013 se

calculează doar pentru 6 luni (începând cu luna următoare celei în care s-a achiziţionat mijlocul fix), valoarea amortizării este 6/12 din amortizarea anuală.

Cheltuieli cu amortizarea = 30.000 x 33.33% x 6/12 = 5.000 lei. Determinăm cheltuielile de protocol deductibile: Cheltuielile de protocol sunt deductibile doar în limita a 2% aplicată asupra diferenţei dintre venitul

impozabil şi cheltuielile deductibile, mai puţin cheltuielile de protocol. Cheltuieli deductibile, mai puţin cheltuielile de protocol = 25.000 + 22.000 + 5.000 + 2.292 + 5.000

= 59.292 lei. Limita maximă a cheltuielilor de protocol deductibile: 2% x (150.000 - 59.292) = 1.814,16 lei. Cheltuielile de protocol deductibile = 1.814,16 lei Cheltuielile de protocol nedeductibile = 2.000 - 1.814,16 = 185,84 lei. Cheltuielile deductibile totale = 59.292+ 1.814,16 = 61.106 lei Venit net estimat = 150.000 - 61.106,16 = 88.894 lei. Declaraţia 220 privind venitul estimat se completează de către domnul Ion Popescu şi se

depune de către acesta la Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 3, până la data de 27 februarie 2013.

2) Determinarea plăţilor anticipate de impozit pe venit şi completarea deciziei de impunere 260

Pe baza informaţiilor cuprinse în declaraţia 220, organul fiscal determină valoarea plăţilor anticipate trimestriale în contul impozitului pe venit, astfel:

Impozit anticipat = 88.894 x 16% = 14.223 lei. Plăţi anticipate trimestriale = 14.223 / 4 = 3.556 lei. Aceste plăţi se efectuează la 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie şi 15 decembrie. Toate aceste informaţii sunt cuprinse în decizia de impunere 260 emisă de organul fiscal, care

constituie înştiinţare de plată pentru contribuabil. 3) Determinarea venitului net şi completarea declaraţiei 200 privind veniturile realizate După încheierea anului 2013, pe baza veniturilor şi cheltuielilor efectiv înregistrate în acest an,

contribuabilul calculează: Venit net = venit brut - cheltuieli deductibile. Venit brut = 180.000 lei Cheltuieli deductibile, mai puţin cheltuielile de protocol = 30.000 + 25.000 + 4.800 + 1.200 +

2.292+ 5.000 = 68.292 lei. Limita maximă a cheltuielilor de protocol deductibile: 2% x (180.000 - 68.292) = 2.234,16 lei. Cheltuielile de protocol efectuate în valoare de 2.100 lei sunt în întregime deductibile. Cheltuielile deductibile totale = 68.292+ 2.100 = 70.392 lei Venit net = 180.000 - 70.392= 109.608 lei. Aceste informaţii sunt cuprinse în declaraţia 200 privind venitul realizat, pe care domnul Ion

Popescu o depune la Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 3, până la data de 25 mai 2014. 4) Determinarea impozitului pe venit, a diferenţei de impozit pe venit şi completarea deciziei

de impunere 250 Pe baza informaţiilor cuprinse în declaraţia 200, organul fiscal determină impozitul pe venit şi

diferenţa de impozit de plată sau de recuperat, astfel: Impozit datorat = 109.608 x 16% = 17.537 lei. Impozitul anticipat de 14.223 lei este mai mic decât impozitul datorat de 17.537 lei. Contribuabilul mai are de achitat diferenţa de: 17.537 - 14.223 = 3.314 lei. Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 3 emite decizia de impunere 250, care constituie

înştiinţare de plată pentru contribuabil.

7.4.2. Impozitarea veniturilor din practicarea unor meserii pe baza normelor de venit Veniturile obţinute de persoanele fizice din practicarea unor meserii se impozitează pe baza

normelor de venit numai dacă sunt respectate următoarele două condiţii: - pentru activitatea independentă respectivă sunt prevăzute norme de venit; - contribuabilul îşi desfăşoară activitatea individual, fără salariaţi.

Exemple de astfel de activităţi:

Comerţ cu produse agricole şi alimentare

93

Comerţ cu obiecte de uz casnic şi unelte gospodăreşti

Comerţ cu îmbrăcăminte şi încălţăminte nouă şi uzată

Confecţionare şi/sau reparare de bijuterii din metale şi pietre preţioase

Panificaţie, patiserie, gogoşerie, covrigărie, cofetărie

Pescuit şi comercializare de peşte

Reparare aparate foto, radio, TV, calculatoare, telefoane, obiecte de uz casnic

Reparare şi recondiţionare încălţăminte

Servicii de încărcat sifoane

Servicii de pompe funebre

Servicii executate de instructorii auto

Servicii de spălătorie şi curăţătorie chimică

Servicii de tinichigerie, vopsitorie, electricitate auto

Servicii de vânzare de ziare, reviste şi cărţi

Tapiţare

Tâmplărie

Taximetrie auto pentru mărfuri şi persoane Direcţiile generale ale finanţelor publice teritoriale au următoarele obligaţii: - stabilirea nomenclatorului pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit; - stabilirea nivelului normelor de venit; - publicarea acestora, anual, în cursul trimestrului IV al anului anterior celui în care urmează a se

aplica. Venitul net anual dintr-o activitate independentă stabilit pe baza normei de venit nu poate fi mai

mic decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată (în prezent 800 lei), în vigoare la momentul stabilirii normei de venit, înmulţit cu 12.

În stabilirea normelor de venit se ţine seama de: - vadul comercial şi clientela; - vârsta contribuabililor; - timpul afectat desfăşurării activităţii; - starea de handicap sau de invaliditate a contribuabilului; - spaţiul unde îşi desfăşoară activitatea (proprietate sau închiriat); - dacă realizarea de lucrări, prestarea de servicii şi obţinerea de produse se face cu materialele

clientului sau cu materiale proprii; - folosirea maşinilor, dispozitivelor şi sculelor acţionate manual sau de forţă motrice; - alte criterii specifice. Contribuabilii care doresc să fie impuşi pe bază de norme de venit sunt obligaţi să depună la

organul fiscal din localitatea de domiciliu declaraţia 220 privind venitul estimat în termen de 15 zile de la data începerii activităţii.

Pe baza acestei declaraţii, organul fiscal determină impozitul pe venit prin aplicarea unei cote de impozitare de 16% la norma de venit corespunzătoare perioadei din an în care contribuabilul îşi va desfăşura activitatea:

Organul fiscal emite decizia de impunere 260 pentru plăţi anticipate cu titlu de impozit. Plăţile anticipate se efectuează în 4 rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din

fiecare trimestru. Contribuabilii impuşi pe bază de norme de venit nu depun declaraţia 200 privind venitul realizat. Observaţii: 1) Pentru contribuabilii care îşi desfăşoară activitatea pe perioade mai mici de un an, norma de

venit se reduce corespunzător. 2) Dacă un contribuabil desfăşoară două sau mai multe activităţi desemnate, venitul net din

aceste activităţi se stabileşte pe baza celei mai ridicate norme de venit pentru respectivele activităţi. 3) În cazul în care un contribuabil desfăşoară o activitate pentru care sunt prevăzute norme de

venit şi o altă activitate pentru care nu sunt prevăzute astfel de norme, atunci venitul net din activităţile independente desfăşurate de contribuabil se determină pe baza contabilităţii în partidă simplă.

4) Pentru contribuabilii care desfăşoară mai multe activităţi, printre care şi cea de taximetrie, impunerea se face în sistem real. În acest caz venitul net din activitatea de taximetrie luat în calcul nu poate fi inferior normei de venit, stabilită pentru această activitate.

5) Contribuabilii care în cursul anului fiscal nu mai îndeplinesc condiţiile de impunere pe bază de normă de venit vor fi impuşi în sistem real de la data respectivă, venitul net anual urmând să fie determinat prin însumarea fracţiunii din norma de venit aferentă perioadei de impunere pe bază de normă de venit cu venitul net rezultat din evidenţa contabilă.

6) Contribuabilii care obţin venituri din activităţi independente, impuşi pe bază de norme de venit, au dreptul să opteze pentru determinarea venitului net în sistem real. Opţiunea de a determina

94

venitul net pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă este obligatorie pentru contribuabil pe o perioadă de 2 ani fiscali consecutivi şi se consideră reînnoită pentru o nouă perioadă dacă nu se depune o cerere de renunţare de către contribuabil.


7.5. Alegeţi afirmaţia adevărată: a) Pentru contribuabilii care îşi desfăşoară activitatea pe perioade mai mici de un an, norma de venit se reduce corespunzător. b) Dacă un contribuabil desfăşoară două sau mai multe activităţi desemnate, venitul net din aceste activităţi se stabileşte prin însumarea normelor de venit pentru respectivele activităţi. c) În cazul în care un contribuabil desfăşoară o activitate pentru care sunt prevăzute norme de venit şi o altă activitate pentru care nu sunt prevăzute astfel de norme, atunci venitul net se determină separat pe activităţi. d) Contribuabilii care în cursul anului fiscal nu mai îndeplinesc condiţiile de impunere pe bază de normă de venit vor fi impuşi în sistem real de la începutul anului următor.

7.4.3. Impozitarea veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală pe bază de cheltuieli

forfetare Impozitarea acestor venituri se realizează în mai multe etape, astfel: Etapa 1: Contribuabilii care obţin venituri din drepturi de proprietate intelectuală trebuie să încheie cu

plătitorul de venituri un contract de cesiune a drepturilor. Ei sunt obligaţi la plata unui impozit în cursul anului sub formă de plăţi anticipate în contul

impozitului pe venit. Acest impozit este reţinut la sursă de plătitorii de astfel de venituri şi se calculează astfel:

Impozit anticipat = 10% x Venitul brut Scadenţa de plată a impozitului cu reţinere la sursă este data de 25 a lunii următoare celei în care

au fost realizate. Plătitorii de venit vor elibera persoanei fizice un document cuprinzând venitul brut, impozitul pe

venit şi suma achitată, pe baza căreia persoana fizică să îşi poată îndeplini obligaţiile declarative. Etapa 2: Pentru realizarea impunerii definitive, există următoarele obligaţii declarative: - plătitorii de venituri din drepturi de proprietate intelectuală depun până în ultima zi a lunii

februarie Declaraţia 205 privind impozitul reţinut pe veniturile cu regim de reţinere la sursă, pe beneficiari de venit;

- contribuabilii depun Declaraţia 200 privind veniturile realizate până la data de 15 mai a anului următor.

În declaraţia 200, contribuabilul furnizează următoarele informaţii: a) Venitul brut = totalitatea încasărilor în bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură

realizate din drepturi de proprietate intelectuală. b) Cheltuielile deductibile cuprind:

în cazul veniturilor din drepturi de autor: Cheltuieli deductibile = cheltuieli forfetare + contribuţii sociale obligatorii plătite

Contribuţiile sociale obligatorii datorate sunt: - contribuţia individuală de asigurări sociale (CAS), ea reprezentând 10,5% din venitul brut. - contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate (CASS), reprezentând 5,5% din venitul brut. Modul de calcul al aceastor contribuţii şi situaţiile în care ele se datorează sunt prezentate pe larg

în Unitatea de învăţare nr. 9, „Contribuţii sociale obligatorii”. De reţinut este faptul că in cazul în care un salariat primeste un salariu în mod constant si realizează venituri ocazionale din drepturi de autor nu plăteşte contribuţii de asigurări sociale pentru aceste venituri. În toate celelalte situaţii datorează contribuţiile sociale.

95

Cheltuielile forfetare se determină prin aplicarea unei cote procentuale asupra venitului brut. De la 1 iulie 2010 aceste cote sunt:

- 25% pentru drepturi de autor aferente operelor de artă monumentală1

- 20% pentru alte drepturi de autor

în următoarele cazuri: - exploatarea de către moştenitori a drepturilor de proprietate intelectuală, - remuneraţia reprezentând dreptul de suită

2,

- remuneraţia compensatorie pentru copia privată 3,

Cheltuieli deductibile = sumele ce revin organismelor de gestiune colectivă/altor plătitori de venit + contribuţii sociale obligatorii

c) Venit net = Venit brut – Cheltuieli deductibile

Etapa 3: Pe baza declaraţiei 200, organul fiscal determină: Impozit datorat = 16% x Venit net Diferenţa de impozit de plată / încasat = Impozit datorat - Impozit anticipat Contribuabilul este informat despre această diferenţă prin decizia de impunere anuală 250

pentru veniturile realizate din România de persoanele fizice (vezi capitolul 7.11). Observaţie: Contribuabilii care obţin venituri din drepturi de proprietate intelectuală au dreptul să

opteze pentru determinarea venitului net în sistem real. Opţiunea se face pe bază de cerere adresată organului fiscal competent până la data de 31 ianuarie a anului fiscal.

Exemplu

O persoană fizică salariată obţine ocazional în cursul anului 2013 următoarele categorii de venituri:

- venituri din drepturi de autor privind operele monumentale 10.000 lei - venituri din drepturi de autor privind operele literare 5.000 lei - venituri din moştenirea unor drepturi de autor 3.000 lei, pentru care comisionul plătit societăţii de

gestionare colectivă a drepturilor de autor este 100 lei. Să se determine impozitul pe venit datorat în timpul anului sub formă de plăţi anticipate şi

diferenţa de impozit ce rezultă la sfârşitul anului. Rezolvare: a) Determinarea plăţilor anticipate de impozit pe venit Impozit anticipat = Venit brut x 10%

- operele monumentale: 10.000 x 10% = 1.000 lei - operele literare: 5.000 x 10% = 500 lei - moştenirea unor drepturi de autor: 3.000 x 10% = 300 lei

Total plăţi anticipate = 1.800 lei Aceste impozite se reţin la sursă şi se achită de către plătitorii de venit până pe 25 a lunii

următoare. b) Determinarea venitului net şi a impozitului pe venit după încheierea anului, pe baza

declaraţiei 200 privind veniturile realizate

1 În cadrul operelor de artă monumentală se includ:

- lucrările de decorare (pictură murală) a unor spaţii şi clădiri de mari dimensiuni; - lucrările de artă aplicată în spaţiile publice (ceramică, metal, lemn, piatră etc.); - lucrări de sculptură de mari dimensiuni, design monumental, amenajări de spaţii publice; - lucrări de restaurare a celor de mai sus. 2 Dreptul de suită este dreptul acordat de lege autorului unei opere de artă plastică de a primi o cotă de 5% din

preţul de revânzare al operei respective, dacă revânzarea se face prin licitaţie sau prin intermediul unui agent comisionar sau alt comerciant. Dreptul de suită se reţine din preţul de revânzare şi se plăteşte către autor de către licitator, comisionar sau comerciant.

3 Remuneraţia compensatorie pentru copia privată este o sumă stabilită printr-o dispoziţie expresă a legii

drept compensaţie pecuniară pentru prejudiciile cauzate titularilor de drepturi prin reproducere (fotocopiere) de către diverse persoane, în scop personal, a unor opere protejate prin dreptul de autor. Această compensaţie reprezintă 5% din preţul de vânzare sau din valoarea înscrisă în documentele vamale pentru aparatele sau suporturile folosite pentru reproducere şi este datorată de fabricanţii sau importatorii acestora.

96

Deoarece obţine şi venituri din salarii, iar veniturile din drepturi de autor sunt ocazionale, persoana fizică nu datorează contribuţii obligatorii pentru veniturile din drepturi de autor.

Pentru determinarea venitului net vom calcula cheltuielile forfetare aferente:

Drepturi de autor Venit brut Cheltuieli deductibile Venit net

Opere monumentale 10.000 10.000 x 25% = 2.500 7.500

Opere literare 5.000 5.000 x 20% = 1.000 4.000

Moştenire drepturi de autor 3.000 100 2.900

Total 18.000 3.600 14.400

Impozit datorat = Venit net x 16% = 14.400 x 16% = 2.304 lei c) Determinarea diferenţei de impozit pe venit Deoarece impozitul anticipat este mai mic decât cel datorat, contribuabilul are de plată o diferenţă

de impozit de 1.800 – 2.304 = -504 lei. Administraţia Finanţelor Publice emite decizia de impunere 260, prin care contribuabilul este

informat asupra sumei pe care o are de plată.

O persoană fizică salariată obţine ocazional în cursul anului 2013 următoarele categorii de venituri:

- venituri din drepturi de autor privind operele monumentale 50.000 lei - venituri din drepturi de autor privind operele literare 6.000 lei - venituri din moştenirea unor drepturi de autor 2.000 lei, pentru care comisionul plătit societăţii de

gestionare colectivă a drepturilor de autor este 300 lei. Să se determine impozitul pe venit datorat în timpul anului sub formă de plăţi anticipate şi

diferenţa de impozit ce rezultă la sfârşitul anului.

7.4.4. Alte tipuri de impozitare a unor venituri comerciale Sunt impozitate prin reţinere la sursă următoarele venituri:

- venituri din vânzarea bunurilor în regim de consignaţie; - venituri din activităţi desfăşurate în baza contractelor de agent, comision sau mandat

comercial; - venituri din activităţi desfăşurate în baza contractelor/convenţiilor civile încheiate potrivit

Codului Civil, altele decât cele pentru care impozitul se reţine în cuantum de 16% din venitul brut, impozitul fiind final (vezi capitolul 7.10.);

- venituri din activitatea de expertiză contabilă şi tehnică, judiciară şi extrajudiciară Plătitorii acestor venituri au obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a vira impozit, calculat astfel:

Impozit = Venit brut x 16%

Să ne reamintim... Există următoarele modalităţi de stabilire a impozitului pe veniturile din activităţi independente: - în sistem real: Venit net = venit brut - cheltuieli deductibile Impozit datorat = 16% x Venit net - pe bază de norme de venit (pentru venituri din anumite meserii, obţinute individual): Venit net = norma de venit Impozit datorat = 16% x Venit net - pe bază de cheltuieli forfetare (pentru venituri din drepturi de proprietate intelectuală): Impozit anticipat = 10% x Venitul brut Venit net = Venit brut – 20% x Venitul brut Impozit datorat = 16% x Venit net Diferență de impozit de plată/încasat = Impozit datorat - Impozit anticipat - prin reţinere la sursă: Impozit datorat = 16% x Venit brut

97

7.5. VENITURI DIN ACTIVITĂŢI DEPENDENTE (SALARII)

Veniturile din activităţi salariale sunt cele mai cunoscute venituri din activităţi considerate

dependente. Prin contractul individual de muncă o persoană fizică, numită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unei alte persoane fizice sau juridice, numită angajator.

Veniturile din salarii cuprind sumele primite pentru munca prestată ca urmare a contractului individual de muncă, a contractului colectiv de muncă, precum şi pe baza actului de numire. Aceste sume se referă la :

salariul de bază; indemnizaţii; sporurile la salariul de bază; adaosurile salariul de bază. recompensele şi premiile de orice fel; sumele reprezentând premiul anual şi stimulentele acordate, potrivit legii, personalului din

instituţiile publice, sumele reprezentând stimulentele din fondul de participare la profit, acordate salariaţilor

agenţilor economici după aprobarea bilanţului contabil, potrivit legii; sumele primite pentru concediul de odihnă; sumele primite din bugetul asigurărilor sociale de stat, în caz de incapacitate temporară de

muncă; indemnizaţii prevăzute în contractul de muncă plătite de angajator pe perioada suspendării

contractului de muncă datorită participării salariaţilor la cursuri sau stagii de formare profesională, ce presupun scoaterea integrală din activitate;

indemnizaţii pentru trecerea temporară într-o altă muncă; indemnizaţii pentru reducerea timpului de muncă, pentru carantină, precum şi indemnizaţii de

orice fel. În vederea impunerii, sunt asimilate salariilor: a) sumele primite de reprezentanţii în adunarea generală a acţionarilor, în consiliul de

administraţie, în comitetul de direcţie şi în comisia de cenzori; b) indemnizaţia lunară a asociatului unic, la nivelul valorii înscrise în declaraţia de asigurări

sociale; c) sumele acordate de organizaţii nonprofit şi de alte entităţi neplătitoare de impozit pe profit,

peste limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţia primită pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, pentru salariaţii din instituţiile publice;

d) indemnizaţia administratorilor, precum şi suma din profitul net cuvenite administratorilor societăţilor comerciale potrivit actului constitutiv sau stabilite de adunarea generală a acţionarilor;

e) orice alte drepturi şi indemnizaţii de natură salarială ori asimilate salariilor; f) tichetele de creşă, tichetele de masă şi tichetele de vacanţă (începând cu 1 iulie 2010). Avantajele în natură reprezintă acele bunuri, servicii sau orice alte beneficii în natură acordate de

angajator unui salariat. Pentru a fi asimilate veniturilor din salarii în vederea impozitării, aceste avantaje trebuie să reflecte folosirea în scop personal a bunului sau serviciului acordat salariatului.

Produsele acordate ca plată în natură şi avantajele în natură sunt evaluate la următoarele preţuri/tarife la data şi locul acordării avantajului, preţuri care cuprind, după caz accize şi TVA:

la preţul de vânzare practicat de unitate;

la preţul de achiziţie, dacă produsele sunt achiziţionate de la producătorii individuali

la preţul de aprovizionare, dacă produsele sunt achiziţionate de la diverşi agenţi economici;

la tarifele practicate pe piaţă, pentru lucrări sau servicii; Nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe venit: ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodăriile proprii ca

urmare a calamităţilor naturale, ajutoarele pentru bolile grave şi incurabile, ajutoarele pentru naştere, veniturile reprezentând cadouri pentru copiii minori ai salariaţilor, cadourile oferite salariatelor, contravaloarea transportului la şi de la locul de muncă al salariatului, costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă, inclusiv transportul pentru salariaţii proprii şi membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariaţii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă.

Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaţilor, cu ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului şi a sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum şi cadourile

98

oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt neimpozabile, în măsura în care valoarea cadoului oferit fiecărei persoane, cu orice ocazie din cele de mai sus, nu depăşeşte 150 lei.

contravaloarea folosinţei locuinţei de serviciu sau a locuinţei din incinta unităţii, potrivit repartiţiei de serviciu;

cazarea şi contravaloarea chiriei pentru locuinţele puse la dispoziţia oficialităţilor publice, a angajaţilor consulari şi diplomatici care lucrează în afara ţării, în conformitate cu legislaţia în vigoare;

contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecţie şi de lucru, a alimentaţiei de protecţie, a medicamentelor şi materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protecţie a muncii, precum şi a uniformelor obligatorii şi a drepturilor de echipament, ce se acordă potrivit legislaţiei în vigoare;

contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care angajaţii îşi au domiciliul şi localitatea unde se află locul de muncă al acestora, la nivelul unui abonament lunar, pentru situaţiile în care nu se asigură locuinţă sau nu se suportă contravaloarea chiriei, conform legii;

sumele primite de angajaţi pentru acoperirea cheltuielilor de transport ş i cazare a indemnizaţiei primite pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului. Sunt exceptate de la aceste prevederi sumele acordate de persoanele juridice fără scop patrimonial şi de alte entităţi neplătitoare de impozit pe profit peste limita de 2,5 ori indemnizaţia acordată salariaţilor din instituţiile publice;

sumele primite, potrivit dispoziţiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul serviciului;

indemnizaţiile de instalare ce se acordă o singură dată, la încadrarea într-o unitate situată într-o altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor, în limita unui salariu de bază la angajare, precum şi indemnizaţiile de instalare şi mutare acordate, potrivit legilor speciale, personalului din instituţiile publice şi celor care îşi stabilesc domiciliul în localităţi din zone defavorizate, stabilite potrivit legii, în care îşi au locul de muncă;

veniturile din salarii, ca urmare a activităţii de creare de programe pentru calculator;

sumele sau avantajele primite de persoane fizice din activităţi dependente desfăşurate într-un stat străin, indiferent de tratamentul fiscal din statul respectiv. Fac excepţie veniturile salariale plătite de către sau în numele unui angajator care este rezident în România sau are sediul permanent în România, care sunt impozabile indiferent de perioada de desfăşurare a activităţii în străinătate;

cheltuielile efectuate de angajator pentru pregătirea profesională şi perfecţionarea angajatului legată de activitatea desfăşurată de acesta pentru angajator;

costul abonamentelor telefonice şi al convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu;

contribuţiile la fonduri de pensii facultative suportate de angajator pentru angajaţii proprii, în limita a 400 € pe an pentru fiecare salariat.


7.6. Nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile începând cu 1 iulie 2010: 1. tichetele de creşă, tichetele de masă şi tichetele de vacanţă; 2. cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaţilor, cu ocazia Paştelui, zilei de

1 iunie sau Crăciunului, în măsura în care valoarea cadoului oferit fiecărei persoane, cu orice ocazie din cele de mai sus, nu depăşeşte 250 lei;

3. costul abonamentelor telefonice şi al convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu;

4. sumele primite de angajaţi pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare a indemnizaţiei primite pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului.

Variante de răspuns: a) 1+2+3+4 b) 1+3+4 c) 1+2 d) 3+4 Începând cu 1 iulie 2010 o activitate poate fi reconsiderată drept activitate dependentă dacă

îndeplineşte cel puţin unul din următoarele criterii:

99

a) beneficiarul de venit se află într-o relaţie de subordonare faţă de plătitorul de venit, respectiv organele de conducere ale plătitorului de venit şi respectă condiţiile de muncă impuse de acesta cum ar fi: atribuţiile ce îi revin şi modul de îndeplinire a acestora, locul desfăşurării activităţii, programul de lucru;

b) în prestarea activităţii beneficiarul de venit foloseşte exclusiv baza materială a plătitorului de venit, respectiv spaţii cu înzestrare corespunzătoare, echipament special de lucru sau de protecţie, unelte de muncă şi altele asemenea;

c) beneficiarul de venit contribuie numai cu prestaţia fizică sau cu capacitatea intelectuală, nu şi cu capitalul propriu;

d) plătitorul de venituri suportă în interesul desfăşurării activităţii cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizaţia de delegare-detaşare în ţară şi în străinătate precum şi alte cheltuieli de această natură;

e) plătitorul de venituri suportă indemnizaţia de concediu de odihnă şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, în contul beneficiarului de venit.

Aceste venituri se numesc venituri de natură profesională şi se referă la: - venituri din drepturi de autor şi drepturi conexe; - venituri rezultate din activităţi profesionale desfăşurate în baza contractelor/convenţiilor încheiate

potrivit Codului Civil. Veniturile de natură profesională sunt supuse impozitului pe venit.

7.5.1. Determinarea impozitului pe venitul din salarii la funcţia de bază

Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se calculează şi se reţine

la sursă de către plătitorii de venituri. Impozitul lunar se determină diferit în funcţie de locul obţinerii salariilor: la funcţia de bază şi în

afara funcţiei de bază. Prin locul unde se află funcţia de bază se înţelege: - pentru persoanele fizice angajate la un singur loc de muncă, ultimul loc înscris în carnetul de

muncă; - în cazul cumulului de funcţii, locul declarat/ales de persoanele fizice. Pentru determinarea impozitului pe veniturile din salarii obţinute la locul unde se află funcţia de

bază se aplică următorul algoritm: 1. Venit brut = suma veniturilor din salarii şi asimilate salariilor 2. Venit net = Venit brut – Contribuţii sociale obligatorii 3. Venit impozabil = Venit net – deducerea personală acordată pentru luna respectivă

– cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă – contribuţiile la schemele de pensii facultative

4. Impozit = 16% x Venit impozabil Contribuţiile sociale obligatorii datorate potrivit legii sunt: - contribuţia individuală de asigurări sociale (CAS), ea reprezentând 10,5% din salariile individuale

brute realizate lunar, inclusiv sporurile sau adaosurile reglementate prin lege sau contractul colectiv de muncă;

în baza de calcul a CAS nu se cuprind veniturile reprezentând participarea salariaţilor la profit,

veniturile realizate în perioada de preaviz, diurnele de deplasare şi de delegare, indemnizaţiile de delegare, detaşare şi transfer, plătite în limita dispoziţiilor legale, precum şi prestaţiile de asigurări sociale suportate din fondurile asigurărilor sociale sau din fondurile angajatorului.

- contribuţia pentru protecţia socială a şomerilor (AŞ), ea reprezentând 0,5% din aceeaşi bază de calcul ca la CAS;

- contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate (CASS), reprezentând 5,5% din venitul brut. Cotizaţia de sindicat este deductibilă în calculul impozitului pe salarii în limita a 1% din venitul

brut, plafon stabilit de Legea Sindicatelor nr. 54/2003. Contribuţiile la schemele de pensii facultative se deduc din venitul net, astfel încât la nivelul

anului să nu se depăşească echivalentul în lei a 400 €. Persoanele fizice au dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume sub formă

de deducere personală, acordată pentru fiecare lună a perioadei impozabile numai pentru veniturile din salarii la locul unde se află funcţia de bază.

Nivelul deducerii personale se stabileşte în funcţie de salariul brut al persoanei fizice şi de numărul persoanelor aflate în întreţinerea acesteia, astfel:

a) Deducerea personală acordată persoanelor fizice având un venit lunar brut de până la 1.000 lei inclusiv, este:

- pentru contribuabilii care nu au persoane în întreţinere: 250 lei;

100

- pentru contribuabilii care au o persoană în întreţinere: 350 lei; - pentru contribuabilii care au două persoane în întreţinere:450 lei; - pentru contribuabilii care au trei persoane în întreţinere: 550 lei; - pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în întreţinere: 650 lei. b) Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii cuprinse între 1.001 lei şi

3.000 lei inclusiv, deducerile personale se calculează după următorul algoritm:

Număr persoane aflate în

întreţinere

Deducere personală

0 250 x [1- (venitul lunar brut - 1.000)/2.000]




4 sau mai multe 650 x [1- (venitul lunar brut - 1.000)/2.000]

Pentru stabilirea deducerilor personale, venitul brut lunar din salarii se rotunjeşte la nivel de leu

nou, fără subdiviziuni, prin rotunjire la leu nou pentru fracţiunile de peste 50 de bani inclusiv şi prin neglijarea fracţiunilor de până la 50 de bani.

Sumele reprezentând deducerile personale sunt calculate prin rotunjire la 10 lei, în sensul că fracţiunile sub 10 lei se majorează la 10 lei.

Sunt considerate persoane aflate în întreţinere rudele contribuabilului sau ale soţului/soţiei acestuia până la gradul al doilea inclusiv, care respectă următoarele condiţii:

a) veniturile acestora, impozabile şi neimpozabile, nu depăşesc 250 lei lunar;

în cazul în care persoana aflată în întreţinere realizează venituri lunare de natura pensiilor, indemnizaţiilor, alocaţiilor şi altele asemenea, venitul lunar realizat de persoana întreţinută rezultă din însumarea tuturor drepturilor de această natură realizate într-o lună;

în cazul în care venitul este realizat sub formă de câştiguri la jocuri de noroc, premii la diverse competiţii, dividende, dobânzi şi altele asemenea, venitul lunar realizat de persoana fizică aflată în întreţinere se determină prin împărţirea venitului realizat la numărul de luni rămase până la sfârşitul anului, exclusiv luna de realizare a venitului;

în situaţia în care una dintre persoanele aflate în întreţinere, pentru care contribuabilul beneficiază de deducere personală, obţine în cursul anului un venit lunar mai mare de 250 lei lunar, plătitorul veniturilor din salarii va reconsidera nivelul deducerii personale corespunzătoare pentru persoanele rămase în întreţinere începând cu luna următoare celei în care a fost realizat venitul, indiferent de data la care se face comunicarea către angajator/plătitor;

b) nu deţin terenuri agricole şi silvice cu suprafaţa mai mare de10.000 m2 în zonele colinare şi

de şes şi 20.000 m2 în zonele montane;

Rudele de gradul I sunt părinţii şi copiii, iar rudele de gradul II sunt fraţii / surorile, bunicii, nepoţii (ai bunicilor).

Observaţii: 1. Dacă o persoană este întreţinută de mai mulţi contribuabili, suma reprezentând deducerea

personală se atribuie unui singur contribuabil, conform înţelegerii între părţi. 2. Copiii minori ai salariatului sunt întotdeauna consideraţi întreţinuţi, indiferent de suma veniturilor

pe care le realizează aceştia. Excepţie: În cazul copilului minor cu vârsta între 16 şi 18 ani încadrat în muncă, care beneficiază

la rândul său de deducere, părinţii acestuia nu mai au dreptul la deducerea personală. 3. Suma reprezentând deducerea personală se acordă pentru persoanele aflate în întreţinerea

contribuabilului, pentru acea perioadă impozabilă din anul fiscal în care acestea au fost întreţinute. Perioada se rotunjeşte la luni întregi în favoarea contribuabilului.

În cazul în care veniturile din salarii se plătesc sub formă de avans şi lichidare, calculul şi reţinerea impozitului se efectuează la data efectuării ultimei plăţi a drepturilor salariale aferente fiecărei luni.

Exemplu

O persoană fizică obţine în luna septembrie un venit reprezentând salariul de bază de 1.900 lei şi sporuri în valoare de 100 lei. Angajatul are în întreţinere 3 copii minori şi pe mama sa. El plăteşte o

101

cotizaţie lunară pentru sindicat de 5 lei. Să se calculeze impozitul pe salariu datorat şi salariul net primit de salariat.

Rezolvare: Venit brut = 1.900 + 100 = 2.000 lei AŞ = 0,5% x 2.000 = 10 lei. CAS = 10,5% x 2.000 = 210 lei. CASS = 5,5% x 2.000 = 110 lei. Total contribuţii obligatorii = 10 + 210 +110 = 330 lei. Venit net = 2.000 - 330 = 1.670 lei. Deducere personală = 650 x [1 – (2.000 – 1.000)/2.000 = 325 lei (se aproximează la 330 lei) Cotizaţie sindicat maximă care se poate deduce = 1% x 2.000 = 20 lei Cotizaţie sindicat de dedus = 5 lei. Venit impozabil = 1.670 - 330 - 5 = 1.335 lei. Impozit = 1.335 x 16%= 213,60 lei (se aproximează la 214 lei) Salariu net = 2.000 – 330 – 214 = 1.456 lei (din care salariatul plăteşte cotizaţia pentru sindicat). Contribuţiile obligatorii şi impozitul pe salariu se reţin de către angajator din salariul net şi se

achită de către acesta la buget până la 25 octombrie.

7.5.2. Determinarea impozitului pe venitul din salarii în afara funcţiei de bază Pentru impozitarea veniturilor obţinute în afara funcţiei de bază, se aplică următorul algoritm: 1. Venit brut = suma veniturilor din salarii şi asimilate salariilor 2. Venit net = Venit brut – Contribuţii sociale obligatorii 3. Venit impozabil = Venit net 4. Impozit = 16% x Venit impozabil

Exemplu

O persoană fizică obţine la al doilea loc de muncă (altul decât cel unde are funcţia de bază) în luna septembrie un salariu de 1.900 lei şi sporuri în valoare de 100 lei. Persoana fizică are în întreţinere 3 copii şi pe mama sa. De asemenea, angajatul plăteşte o cotizaţie pentru sindicat de 5 lei. Să se calculeze impozitul pe salariu datorat.

Rezolvare: AŞ = 0,5% x 2.000 = 10 lei. CAS = 10,5% x 2.000 = 210 lei. CASS = 5,5% x 2.000 = 110 lei. Total contribuţii obligatorii = 10 + 210 +110 = 330 lei. Venit net = 2.000 - 330 = 1.670 lei. Contribuabilul nu beneficiază de deduceri personale şi nu poate deduce cotizaţia pentru sindicat. Venit impozabil = 1.670 lei. Impozit = 1.670 x 16%= 267,20 lei (se aproximează la 267 lei) Salariu net = 2.000 – 330 – 267 = 1.403 lei. Contribuţiile sociale obligatorii şi impozitul pe salariu se reţin de către angajator din salariul net şi

se achită de către acesta la buget până la 25 octombrie.

7.5.3. Obligaţii fiscale aferente impozitului pe venitul din salarii Plătitorii de salarii şi de venituri asimilate salariilor au obligaţia de a calcula şi de a reţine impozitul

aferent veniturilor fiecărei luni la data efectuării plăţii acestor venituri, precum şi de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri.

Până la aceeași dată angajatorii au de asemenea obligația depunerii Formularului 112: „Declarație privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit si evidența nominală a persoanelor asigurate” la organul fiscal competent, și anume cel în a cărui evidență contribuabilul este înregistrat ca plătitor de impozite, taxe și contribuții.

Formularul 112 se depune online, in format electronic, pe portalul e-Romania.

102

Excepţie: Începând cu veniturile aferente lunii octombrie 2011, termenul de plata a impozitului pe venituri

din salarii devine trimestrial in următoarele cazuri:

contribuabililii cu o cifră de afaceri de până la 100.000 euro pe an si cu un numar mediu de până la 3 angajaţi, exclusiv;

microîntreprinderi cu maxim 2 angajaţi

persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, asocieri între persoane fizice fără personalitate juridică, care au personal angajat pe bază de contract individual de muncă.

Deși depunerea declaratiei 112 se va efectua trimestrial, completarea acesteia se va face pe fiecare lună în parte.

7.6. Rezumat

Modul de calcul al impozitului pe venit:

a) Venituri din activităţi independente Există următoarele modalităţi de stabilire a impozitului pe veniturile din activităţi

independente: - în sistem real:

Venit net = venit brut - cheltuieli deductibile Impozit datorat = 16% x Venit net

- pe bază de norme de venit: Venit net = norma de venit Impozit datorat = 16% x Venit net

- pe bază de cheltuieli forfetare: Impozit anticipat = 10% x Venitul brut Venit net = Venit brut – 20% x Venitul brut Impozit datorat = 16% x Venit net Diferență de impozit de plată/încasat = Impozit datorat - Impozit anticipat

- prin reţinere la sursă: Impozit datorat = 16% x Venit brut

b) Veniturile din salarii cuprind sumele primite pentru munca prestată ca urmare a contractului individual de muncă, a contractului colectiv de muncă, precum şi pe baza actului de numire.

Pentru determinarea impozitului pe veniturile din salarii obţinute la locul unde se află funcţia de bază se aplică următorul algoritm:

1. Venit brut = suma veniturilor din salarii şi asimilate salariilor 2. Venit net = Venit brut – Contribuţii obligatorii 3. Venit impozabil = Venit net – deducerea personală acordată pentru luna respectivă

– cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă – contribuţiile la schemele de pensii facultative

4. Impozit = 16% x Venit impozabil Pentru impozitarea veniturilor obţinute în afara funcţiei de bază, se aplică următorul

algoritm: 1. Venit brut = suma veniturilor din salarii şi asimilate salariilor 2. Venit net = Venit brut – Contribuţii obligatorii 3. Venit impozabil = Venit net 4. Impozit = 16% x Venit impozabil

103


7.7.1. O persoană fizică începe în luna ianuarie 2013 o activitate de comerţ bazată pe libera

iniţiativă, folosind personal angajat. Estimarea veniturilor şi cheltuielilor legate de desfăşurarea activităţii pentru anul 2012 este

următoarea: - venituri din activitatea de comerţ = 300.000 lei; - cheltuieli cu mărfurile = 50.000 lei; - cheltuieli cu personalul angajat = 60.000 lei; - cheltuieli cu protocolul = 3.000 lei; - cheltuieli cu sponsorizarea în valoare de 10.000 lei. - cheltuieli sociale în valoare de 900 lei; - cheltuieli cu indemnizaţia de deplasare în interes de serviciu de 2.000 lei. În cazul instituţiilor

publice, indemnizaţia pentru aceleaşi deplasări ar fi fost de 600 lei. - cheltuieli cu diferite impozite şi taxe 1.000 lei. După încheierea anului 2013 se constată că datele efectiv înregistrate în acest an au fost: - venituri din activitatea de comerţ = 320.000 lei; - cheltuieli cu mărfurile = 54.000 lei; - cheltuieli sociale în valoare de 950 lei; - cheltuieli cu indemnizaţia de deplasare în interes de serviciu de 2.500 lei. - cheltuieli cu diferite impozite şi taxe 900 lei. Cheltuielile cu personalul angajat, cu protocolul și cu sponsorizarea au rămas la nivelul prestabilit. Să se precizeze care sunt obligaţiile declarative ale contribuabilului şi să se determine impozitul

pe venit datorat în timpul anului sub formă de plăţi anticipate şi diferenţa de impozit ce rezultă după depunerea declarației 200.

7.7.2. O persoană fizică desfăşoară individual în 2013 o activitate de panificaţie bazată pe libera

iniţiativă. Estimarea veniturilor şi cheltuielilor legate de desfăşurarea activităţii pentru anul 2012 este

următoarea: - venituri din activitatea de panificaţie = 40.000 lei; - cheltuieli cu materiile prime şi materialele = 20.000 lei; - cheltuieli cu indemnizaţia de deplasare în interes de serviciu de 1.000 lei. În cazul instituţiilor

publice, indemnizaţia pentru aceleaşi deplasări ar fi fost de 300 lei. - cheltuieli cu diferite impozite şi taxe 300 lei. La sfârşitul anului 2013 se constată că datele efectiv înregistrate au fost: - venituri din activitatea de panificaţie = 45.000 lei; - cheltuieli cu materiile prime şi materialele = 25.000 lei; - cheltuieli cu indemnizaţia pentru deplasarea în interes de serviciu prevăzută = 1.500 lei. - cheltuieli cu diferite impozite şi taxe = 250 lei. Să se precizeze care sunt obligaţiile declarative ale contribuabilului şi să se determine impozitul

pe venit datorat de persoana fizică în următoarele ipoteze: - contribuabilul este impus pe bază de norme de venit; norma de venit anual este de 6.000 lei; - contribuabilul optează pentru impunerea în sistem real. 7.7.3. O persoană fizică salariată obţine în cursul anului 2013 următoarele categorii de venituri

ocazionale: - venituri din drepturi de autor privind operele monumentale 8.000 lei - venituri din drepturi de autor privind operele literare 3.000 lei - venituri din moştenirea unor drepturi de autor 2.000 lei, pentru care comisionul plătit societăţii de

gestionare colectivă a drepturilor de autor este 100 lei. Să se precizeze care sunt obligaţiile declarative ale contribuabilului şi să se determine impozitul

pe venit datorat în timpul anului sub formă de plăţi anticipate şi diferenţa de impozit ce rezultă după depunerea declarației 200.

7.7.4. O persoană fizică obţine în luna iunie 2013 următoarele venituri din salarii la locul de muncă

unde are funcţia de bază:

104

- salariu de bază de 1.700 lei - sporuri în valoare de 300 lei - cadouri de 1 iunie pentru copii la valoarea de piaţă de 600 lei (fără TVA) - venituri în natură la valoarea de piaţă de 200 lei (fără TVA) Salariatul plăteşte o cotizaţie lunară pentru sindicat de 5 lei. Acesta contribuie de doi ani la o schemă facultativă de pensii ocupaţionale, contribuţia lunară fiind

de 70 €. Cursul de schimb este 1 € = 4,5 lei. Persoana fizică are în întreţinere 3 copii minori. Să se calculeze impozitul pe salariu datorat şi salariul net primit de persoana fizică. 7.7.5. O persoană fizică obţine în luna decembrie 2013 următoarele venituri din salarii la locul de

muncă unde are funcţia de bază: - salariu de bază: 2.000 lei - sporuri: 300 lei - indemnizaţie de conducere: 300 lei - diurnă de deplasare: 200 lei - 300 lei reprezentând cadou de Crăciun pentru copii. Salariatul plăteşte o cotizaţie lunară pentru sindicat de 10 lei. Persoana fizică are în întreţinere: - 2 copii minori; - tatăl care deţine un teren agricol de 25.000 m

2 şi nu realizează alte venituri;

- mama soţiei care nu are nici un venit. Pentru luna decembrie salariatul a primit un avans din salariu, reprezentând prima chenzină, de

800 lei. Să se calculeze impozitul pe salariu datorat şi suma primită de salariat la chenzina a doua

(lichidare). 7.7.6. O persoană fizică obţine la al doilea loc de muncă (altul decât cel unde are funcţia de bază)

următoarele venituri lunare: - salariu 3.000 lei - spor de vechime 15% - primă 300 lei Persoana fizică are în întreţinere 3 copii şi pe mama sa. Angajatul plăteşte o cotizaţie lunară pentru sindicat de 6 lei. Pentru luna respectivă salariatul a primit un avans din salariu de 1.000 lei. Să se calculeze impozitul pe salariu datorat şi suma primită de salariat la lichidare. 7.7.7. O persoană fizică obţine într-o lună următoarele venituri: - la funcţia de bază: salariu 1.500 lei și sporuri în valoare de 100 lei - la al doilea loc de muncă un salariu de 1.500 lei şi sporuri în valoare de 100 lei. Persoana fizică are în întreţinere 3 copii şi o mătuşă cu o pensie lunară de 200 lei. De asemenea,

angajatul plăteşte la fiecare loc de muncă o cotizaţie lunară pentru sindicat de 8 lei. Să se calculeze impozitul pe salariu datorat la fiecare loc de muncă şi salariul net total primit de

persoana fizică într-o lună.

7.8. Bibliografie

M. Grigore, M. Gurău, “Fiscalitate. Noţiuni teoretice şi lucrări aplicative”, Editura Cartea Studenţească, 2009, p. 142 – 164. L. Ţâţu, C. Şerbănescu, D. Ştefan, D. Cataramă, A. Nica, E. Miricescu, „Fiscalitate. De la lege la practică”, Ediţia a V-a, Editura All Beck, 2008, p. 142 -163. G. Vintilă, M. Călin, N. Călin, „Fiscalitate”, Editura Economică, 2006, p. 387 – 402. Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.

571/2003 privind Codul fiscal

105

Unitatea de învățare 8. IMPOZITUL PE VENIT. IMPOZITUL PE CELELALTE TIPURI DE VENITURI

OBȚINUTE DE PERSOANELE FIZICE

Cuprins Unitatea de învățare 8. IMPOZITUL PE VENIT. IMPOZITUL PE CELELALTE TIPURI DE VENITURI OBȚINUTE DE PERSOANELE FIZICE.................................................................................................................. Error! Bookmark not defined.

8.1. Introducere ........................................................................................................................ Error! Bookmark not defined. 8.2. Obiectivele unităţii de învăţare .......................................................................................... Error! Bookmark not defined. 8.3. VENITURI DIN CEDAREA FOLOSINŢEI BUNURILOR..................................................... Error! Bookmark not defined. 8.4. VENITURI DIN INVESTIŢII .............................................................................................. Error! Bookmark not defined.

8.4.1. Impozitarea veniturilor din dobânzi ............................................................................ Error! Bookmark not defined. 8.4.2. Impozitarea veniturilor din dividende ......................................................................... Error! Bookmark not defined. 8.4.3. Impozitarea câştigurilor din transferul titlurilor de valoare .......................................... Error! Bookmark not defined. 8.4.4. Impozitarea veniturilor din activitatea de vânzare-cumpărare de valută la termen ..... Error! Bookmark not defined. 8.4.5. Impozitarea veniturilor din lichidarea/dizolvarea fără lichidare a unei persoane juridice ........... Error! Bookmark not defined.

8.5. VENITURILE DIN PENSII ................................................................................................. Error! Bookmark not defined. 8.6. VENITURILE DIN ACTIVITĂŢI AGRICOLE, SILVICULTURĂ ȘI PISCICULTURĂ............. Error! Bookmark not defined. 8.7. VENITURI DIN PREMII ŞI DIN JOCURI DE NOROC ........................................................ Error! Bookmark not defined. 8.8. VENITURI DIN TRANSFERUL PROPRIETĂŢILOR IMOBILIARE DIN PATRIMONIUL PERSONALError! Bookmark not defined. 8.9. VENITURI DIN ALTE SURSE ........................................................................................... Error! Bookmark not defined. 8.10. VENITUL NET ANUAL IMPOZABIL ................................................................................ Error! Bookmark not defined. 8.11. Rezumat ......................................................................................................................... Error! Bookmark not defined. 8.12.Test de evaluare a cunoştinţelor 8 ................................................................................... Error! Bookmark not defined. 8.13. Bibliografie ...................................................................................................................... Error! Bookmark not defined.

8.1. Introducere

Unitatea de învățare 8 prezintă modul de calcul al impozitului pe venit şi obligaţiile de plată şi declarative aferente pentru următoarele categorii de venituri obţinute de persoanele fizice: venituri din cedarea folosinţei bunurilor (chirii), venituri din investiţii (dobânzi, dividende, transferul titlurilor de valoare etc.), venituri din pensii, din activităţi agricole, din premii şi jocuri de noroc, din vânzarea de bunuri imobiliare şi din alte surse.


După parcurgerea acestei unităţi veţi fi capabili: să definiţi noţiunile de venit impozabil, venit net, impozit pe venit pentru fiecare

categorie de venituri ale persoanelor fizice supuse impozitului pe venit; să calculaţi impozitul pentru fiecare categorie de venituri ale persoanelor fizice

supuse impozitului pe venit; să enumeraţi obligaţiile declarative ale persoanelor fizice care obţin venituri

supuse impozitului pe venit şi ale plătitorilor de astfel de venituri.


8.3. VENITURI DIN CEDAREA FOLOSINŢEI BUNURILOR

Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor sunt veniturile, în bani şi/sau în natură, provenind din

cedarea folosinţei bunurilor mobile şi imobile, obţinute de către proprietar, uzufructuar sau alt deţinător legal, altele decât veniturile din activităţi independente.

Etape ale impozitării veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor Etapa 1. În termen de 15 zile de la încheierea contractului de închiriere, contribuabilii care

realizează venituri din chirii sunt obligaţi să înregistreze acest contract la organul fiscal şi să depună declaraţia 220 privind venitul estimat/norma de venit.

În formularul 220 contribuabilul declară: Venit brut estimat reprezintă suma dintre:

106

totalitatea sumelor în bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură (aceste sume se stabilesc pe baza chiriei sau a arendei prevăzute în contractul încheiat între părţi pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul încasării chiriei sau arendei).

cheltuielile ce cad, conform legii, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui deţinător legal, dacă sunt efectuate de cealaltă parte contractantă. Aceste cheltuieli se referă la:

- întreţinerea în bune condiţii a elementelor structurii de rezistenţă a clădirii, elementelor de construcţie exterioară a clădirii, cum ar fi: acoperiş, faţadă, curţile şi grădinile, precum şi spaţiile comune din interiorul clădirii, ca de exemplu: casa scării, casa ascensorului şi altele asemenea;

- întreţinerea în bune condiţii a instalaţiilor comune proprii clădirii (ascensor, hidrofor şi diverse instalaţii: de alimentare cu apă, de canalizare, de încălzire centrală şi de preparare a apei calde, electrice şi de gaze);

- repararea şi menţinerea în stare de siguranţă în exploatare şi de funcţionare a clădirii pe toată durata închirierii locuinţei.

Cheltuieli deductibile estimate = Cheltuieli forfetare = 25% x Venitul brut estimat Venitul net estimat = Venitul brut estimat – Cheltuieli deductibile estimate Etapa 2. Organul fiscal determină: Impozit anticipat = 16% x Venit net estimat Plăţile anticipate se efectuează în tranşe egale (una, două, trei sau patru, în funcţie de perioada

din an în care se obţin venituri), până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru. Etapa 3. Pentru realizarea impunerii definitive, contribuabilii depun până la data de 25 mai a

anului următor declaraţia 200 privind veniturile realizate din România, în care completează: Venit brut = venituri încasate din chirii + cheltuieli ce cad în sarcina proprietarului, dar au fost

efectuate de chiriaş. Cheltuieli deductibile = Cheltuieli forfetare = 25% x Venitul brut Venitul net = Venit brut – Cheltuieli deductibile Etapa 4. Pe baza acestei declaraţii, organul fiscal determină: Impozit datorat = 16% x Venit net Diferenţa de impozit de plată /de restituit = Impozit datorat - Impozit anticipat Contribuabilul este informat despre această diferenţă prin decizia de impunere anuală 250

pentru veniturile realizate din România de persoanele fizice, emisă de organul fiscal în termen de 5 zile de la depunerea declaraţiei 200 (vezi capitolul 7.11).

Observaţii: 1. Dacă potrivit clauzelor contractuale venitul din cedarea folosinţei bunurilor reprezintă

echivalentul în lei al unei sume în valută, determinarea venitului anual estimat se efectuează pe baza cursului de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din ziua precedentă celei în care se efectuează impunerea.

2. Persoanele fizice care obţin venituri din cedarea folosinţei bunurilor pot opta pentru determinarea venitului net în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă. Opţiunea se realizează după aceeaşi modalitate ca în cazul veniturilor din activităţi independente.

3. Persoanele fizice care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor din derularea unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere sau subînchiriere la sfârşitul anului fiscal, începând cu anul fiscal următor, califică aceste venituri în categoria veniturilor din activităţi independente. Aceste persoane stabilesc venitul net, în sistem real, potrivit regulilor prevăzute pentru veniturile din activităţi independente şi conduc contabilitate în partidă simplă.

4. Sunt considerate venituri din cedarea folosinței bunurilor și veniturile obținute de către proprietar din închirierea camerelor situate în locuințe proprietate personală, având o capacitate de cazare în scop turistic cuprinsă între una și 5 camere inclusiv. Dacă în cursul anului fiscal, proprietarul obține venituri din închirierea în scop turistic a unui număr mai mare de 5 camere de închiriat, situate în locuințe proprietate personală, de la data producerii evenimentului, respectiv de la data depășirii numărului de 5 camere de închiriat, și până la sfârșitul anului fiscal, determinarea venitului net se realizează în sistem real potrivit regulilor de stabilire prevăzute în categoria venituri din activități independente.

5. Veniturile obținute din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuințe proprietate personală, având o capacitate de cazare mai mare de 5 camere de închiriat, sunt calificate ca venituri din activități independente pentru care venitul net anual se determină pe bază de normă de venit sau în sistem real.

Exemplu

107

Două persoane fizice încheie la data de 10 decembrie 2013 un contract de închiriere a unei garsoniere. Contractul prevede o perioadă de închiriere începând cu data de 1 ianuarie 2014 până pe data de 31 decembrie 2014 şi o chirie lunară de 1.000 lei.

După încheierea anului, se constată că în cursul anului 2014 chiria lunară a rămas la nivelul prestabilit. În plus, chiriaşul a plătit următoarele reparaţii:

- reparaţii la instalaţia de alimentare cu apă comună clădirii, în valoare de 50 lei; - reparaţii la instalaţia de alimentare cu apă din interiorul apartamentului, în valoare de 100 lei. Se cere:

a) Să se determine impozitul pe venit datorat sub formă de plăţi anticipate în cursul anului şi diferenţa de impozit rezultată la sfârşitul anului.

b) Să se precizeze cine are obligaţia completării declaraţiilor fiscale şi deciziilor de impunere legate de veniturile persoanei fizice şi la ce termene şi unde se depun/emit aceste declaraţii/decizii de impunere.

Rezolvare: a) Determinarea venitului net estimat şi depunerea declaraţiei 220 privind venitul estimat Până la data de 25 decembrie 2013, beneficiarul venitului din închiriere este obligat să

înregistreze la organul fiscal în a cărui rază teritorială este situat bunul generator de venit contractul de închiriere şi declaraţia 220 privind venitul estimat.

Aceasta cuprinde următoarele informaţii privind venitul estimat: Venit brut estimat = 12 x 1.000 = 12.000 lei. Cheltuieli forfetare = 12.000 x 25% = 3.000 lei. Venit net estimat = 12.000 - 3.000 = 9.000 lei. b) Determinarea impozitului pe venit datorat sub formă de plăţi anticipate şi emiterea

deciziei de impunere 260 pentru plăţi anticipate cu titlu de impozit Pe baza declaraţiei 220, organul fiscal emite decizia de impunere 260 pentru plăţi anticipate cu

titlu de impozit, care cuprinde următoarele informaţii: Impozit anticipat = 9.000 x 16% = 1.440 lei. Impozit anticipat trimestrial = 1.440 / 4 = 360 lei. Aceste plăţi anticipate de impozit trebuie efectuate până la 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie şi

15 decembrie 2014. c) Determinarea venitului net şi depunerea declaraţiei 200 privind venitul realizat Pentru realizarea impunerii definitive, contribuabilul depune până la data de 25 mai 2014

declaraţia 200 privind veniturile realizate, care cuprinde următoarele informaţii: Venit brut = 12 x 1.000 + 50 = 12.050 lei La venitul brut s-au adăugat doar reparaţiile ce cad în sarcina proprietarului. Cheltuieli forfetare = 12.050 x 25% = 3.012,50 lei. Venit net = 12.050 - 3.012,50 = 9.037,50 lei. d) Determinarea impozitului pe venit şi emiterea deciziei de impunere anuală 250 pentru

veniturile realizate din România de persoanele fizice În termen de 5 zile de la depunerea declaraţiei 200, organul fiscal emite o decizie de impunere

anuală care cuprinde următoarele informaţii: Impozit = 9.037,50 x 16% = 1.446 lei. Diferenţă de impozit anual de plată = 1.446 - 1.440 = 6 lei Contribuabilul va trebui să achite această diferenţă în termen de 60 zile de la data primirii deciziei

de impunere.

Să ne reamintim...

Impozitul pe veniturile din cedarea folosinţei bunurilor se calculează astfel: Cheltuieli deductibile estimate = Cheltuieli forfetare = 25% x Venitul brut estimat Venitul net estimat = Venitul brut estimat – Cheltuieli deductibile estimate Impozit anticipat = 16% x Venit net estimat Cheltuieli deductibile realizate = Cheltuieli forfetare = 25% x Venitul brut realizat Venitul net realizat = Venitul brut realizat – Cheltuieli deductibile realizate Impozit datorat = 16% x Venit net realizat Diferență de impozit de plată/încasat = Impozit datorat - Impozit anticipat

8.4. VENITURI DIN INVESTIŢII

Veniturile din investiţii cuprind:

108

a) venituri din dobânzi; b) venituri din dividende; c) câştiguri din transferul titlurilor de valoare; d) venituri din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract,

precum şi orice alte operaţiuni similare. e) venituri din lichidarea/dizolvarea fără lichidare a unei persoane juridice.

8.4.1. Impozitarea veniturilor din dobânzi Veniturile sub formă de dobânzi sunt venituri obţinute din titluri de creanţe de orice natură şi orice

fel de sume cuvenite pentru folosirea banilor împrumutaţi. În cadrul veniturilor din dobânzi se includ: - veniturile din dobânzile pentru obligaţiuni, altele decât cele emise de stat, - veniturile din dobânzi aferente depozitelor la termen (inclusiv cele aferente certificatelor de

depozit, altele decât cele emise de stat), - venituri din dobânzi la depozitele la vedere/conturile curente; - venituri sub forma dobânzilor bonificate la depozitele clienţilor constituite în baza legilor privind

economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ, cu modificările şi completările ulterioare.

- suma primită sub formă de dobânzi pentru diferite forme de împrumuturi acordate, - alte venituri din titluri de creanţă obţinute de persoanele fizice. Sunt neimpozabile veniturile din dobânzi aferente titlurilor de stat şi obligaţiunilor municipale; Veniturile sub formă de dobânzi se impun cu o cotă de 16% din suma acestora.

Impozit dobândă = 16% x Dobândă Impozitul se calculează şi se reţine de către plătitorii acestor venituri astfel: - la momentul înregistrării în contul curent sau în contul de depozit al titularului, în cazul

dobânzilor capitalizate, - la momentul răscumpărării, în cazul unor instrumente de economisire, - la momentul plăţii dobânzii, în situaţia sumelor primite sub formă de dobândă pentru

împrumuturile acordate în baza contractelor civile. Virarea impozitului pentru veniturile din dobânzi la bugetul statului se face lunar astfel: - până la data de 25 inclusiv a lunii următoare înregistrării/răscumpărării, în cazul unor

instrumente de economisire, - la momentul plăţii dobânzii, pentru venituri din dobânzi aferente împrumuturilor acordate în baza

contractelor civile. Plătitorii de dobânzi (băncile) au obligaţia depunerii Declaraţiei 205 privind impozitul reţinut pe

veniturile cu regim de reţinere la sursă, pe beneficiari de venit, până la 30 iunie anul următor reţinerii impozitelor.

Test de autoevaluare a cunoştinţelor 8.1. O persoană fizică obţine în luna decembrie 2010 următoarele venituri sub formă de dobânzi: - venituri din dobânzi aferente depozitelor la vedere: 50 lei; - venituri din dobânzi aferente unor depozitelor la termen de o lună: 200 lei; - venituri din dobânzi aferente titlurilor emise de stat: 300 lei; - venituri din dobânzi aferente unor obligaţiuni municipale: 150 lei; - venituri din dobânzi aferente unor obligaţiuni corporatiste: 100 lei; Să se determine impozitul pe aceste venitur

8.4.2. Impozitarea veniturilor din dividende

Dividendul este orice distribuire făcută de o persoană juridică, în bani şi/sau în natură, în favoarea acţionarilor sau asociaţilor, din profitul stabilit pe baza bilanţului contabil anual şi a contului de profit şi pierderi. Veniturile sub formă de dividende, inclusiv sume primite ca urmare a deţinerii de titluri de participare la fondurile închise de investiţii, se impun cu o cota de 16% din suma acestora.

Impozit dividende = 16% x Dividende brute Obligaţia calculării şi reţinerii impozitului pe veniturile sub forma de dividende revine persoanelor

juridice odată cu plata dividendelor către acţionari sau asociaţi.

109

Termenul de virare a impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acţionarilor sau asociaţilor până la sfârşitul anului în care s-a aprobat bilanţul contabil, termenul de plată a impozitului pe dividende este până la data de 31 decembrie a anului respectiv.

Plătitorii de dividende au obligaţia depunerii Declaraţiei 205 privind impozitul reţinut pe veniturile cu regim de reţinere la sursă, pe beneficiari de venit, până la 30 iunie anul următor reţinerii impozitelor.

Test de autoevaluare a cunoştinţelor 8.2. O societate comercială distribuie dividende aferente anului 2011 în sumă de 100.000 lei. Societatea are 3 acţionari persoane fizice: - primul acţionar, care deţine 70% din acţiunile firmei, ridică dividendele pe data de 10 iunie 2012, - al doilea acţionar, care deţine 20% din acţiunile firmei, ridică dividendele pe data de 15 iulie 2012, - al treilea acţionar, care deţine 10% din acţiunile firmei, nu îşi ridică dividendele până la sfârşitul

anului 2012. Să se determine impozitul pe dividende datorat de cei trei acţionari.

8.4.3. Impozitarea câştigurilor din transferul titlurilor de valoare

Determinarea câştigului din transferul titlurilor de valoare se efectuează la data încheierii

tranzacţiei, pe baza contractului încheiat între părţi. Din punct de vedere al modalităţii de impozitare a câştigului, se face distincţie între: A) valori mobiliare în cazul societăţilor deschise (societăţi ale căror acţiuni pot fi tranzacţionate pe

piaţa de capital) şi titluri de participare la fonduri deschise de investiţii; B) părţi sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise. A) Impozitarea câştigului din transferul valorilor mobiliare în cazul societăţilor deschise şi

titlurilor de participare la fonduri deschise de investiţii Potrivit prevederilor OUG nr. 24/2012, începând cu 1 ianuarie 2013 a fost modificat regimul fiscal

aplicabil câștigurilor din transferul valorilor mobiliare în cazul societăţilor deschise şi titlurilor de participare la fonduri deschise de investiţii. Etapele impozitării acestor câștiguri sunt:

1. Determinarea câştigului/pierderii de către fiecare intermediar, la fiecare tranzacţie.

Câştigul sau pierderea din tranzacţiile cu valori mobiliare se determină la data încheierii tranzacţiei de vânzare, astfel:

Câştig = preţ de vânzare - preţ de cumpărare - comisioane intermediari Intermediarii vor evidenţia câştigul sau pierderea generate de tranzacţia de vânzare prin diferenţa

pozitivă sau negativă dintre preţul de vânzare înmulţit cu numărul de valori mobiliare tranzacţionate şi preţul de cumpărare înmulţit cu acelaşi număr de valori mobiliare, din care se scad costurile aferente vânzării, precum şi cele aferente cumpărării care nu au fost cuprinse în preţul de cumpărare.

Câştigul din transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor de participare la fonduri deschise de investiţii se determină la momentul depunerii cererii de răscumpărare a titlurilor astfel:

Câştig = preţ de răscumpărare - preţ de cumpărare/subscriere Preţul de răscumpărare reprezintă preţul care i se cuvine investitorului la retragerea din fond. El

este dat de valoarea unitară a activului net calculată de societatea de administrare a investiţiilor, valabilă pentru ziua în care a fost depusă cererea de răscumpărare, din care se scade, dacă este cazul, comisionul de răscumpărare. Răscumpărarea titlurilor de participare deţinute de un investitor la un fond deschis de investiţii se va face pe baza metodei F.I.F.O. (primul intrat, primul ieşit).

Preţul de cumpărare/subscriere reprezintă preţul plătit de investitor pentru achiziţionarea titlului de participare. El este dat de valoarea unitară a activului net calculată de societatea de administrare a investiţiilor, valabilă pentru ziua cumpărării, la care se adaugă, dacă este cazul, comisionul de cumpărare.

2. Determinarea câștigului net anual/pierderii nete anuale de către contribuabil, în cadrul declarației privind venitul realizat (Declarația 200), declarație ce se depune de către contribuabil până la 25 mai inclusiv a anului următor celui în care a realizat venitul:

Câştigul net anual/pierdere netă anuală = ∑ câştiguri - ∑ pierderi

110

3. Determinarea câștigului net anual impozabil /pierderii nete anuale de către contribuabil, în

cadrul declarației privind venitul realizat (Declarația 200): Câştig net anual impozabil/pierdere netă anuală = câştig net anual/pierdere netă anuală -

Pierderile reportate din anii fiscali anteriori Pierderea netă anuală din tranzacţionarea titlurilor de valoare, stabilită prin declaraţia de

impunere anuală, se recuperează din câştigurile nete anuale obţinute în următorii 7 ani fiscali consecutivi.

4. Determinarea impozitului anual de către organul fiscal competent, pe baza declarației privind venitul realizat depusă de către contribuabil:

Impozit = 16% x Câştig net anual impozabil Observație: pentru câștigurile/pierderile din transferurile acestor titluri de valoare, începând cu 1

ianuarie 2013 inclusiv, nu se efectuează plăți anticipate în cursul anului fiscal, în contul impozitului anual datorat.

B) câştigul din transferul dreptului de proprietate asupra părţilor sociale şi valorilor

mobiliare în cazul societăţilor închise Determinarea câştigului se efectuează la data încheierii tranzacţiei, pe baza contractului încheiat

între părţi, astfel: Câştig = preţ de vânzare - valoarea nominală/preţul de cumpărare

Începând cu a doua tranzacţie, valoarea nominală este înlocuită cu preţul de cumpărare, care include şi cheltuielile privind comisioanele, taxele aferente tranzacţiei şi alte cheltuieli similare justificate cu documente.

Impozitul se calculează la fiecare tranzacţie astfel: Impozit = 16% x Câştig

Impozitul este final. Obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului revine dobânditorului. Calculul şi reţinerea

impozitului de către dobânditor se efectuează la momentul încheierii tranzacţiei, pe baza contractului încheiat între părţi.

Transmiterea dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare sau a părţilor sociale trebuie înscrisă în registrul comerţului si/sau în registrul asociaţilor/acţionarilor, după caz, operaţiune care nu se poate efectua fără justificarea virării impozitului la bugetul de stat.

Termenul de virare a impozitului este până la data la care se depun documentele pentru transcrierea dreptului de proprietate asupra părţilor sociale sau a valorilor mobiliare la registrul comerţului ori în registrul acţionarilor, după caz, indiferent dacă plata titlurilor respective se face sau nu eşalonat.

Test de autoevaluare a cunoştinţelor 8.3. O persoană fizică a vândut părţile sociale ale unei societăţi comerciale cu răspundere limitată

a cărei fondator a fost la o valoare de 25.000 lei. Valoarea nominală a părţilor sociale este de 20.000 lei. Persoana fizică care a cumpărat părţile sociale le va vinde ulterior la o valoare de 35.000 lei. Comisioanele ocazionate de tranzacţie sunt de 200 lei. Să se determine impozitul datorat de cele două persoane fizice.

8.4.4. Impozitarea veniturilor din activitatea de vânzare-cumpărare de valută la termen

Etapa 1. Determinarea câştigului şi impozitului anticipat de către intermediari Veniturile obţinute sub forma câştigurilor din operaţiuni de vânzare - cumpărare de valută la

termen, pe bază de contract reprezintă diferenţele de curs favorabile rezultate din aceste operaţiuni în momentul închiderii operaţiunii şi evidenţierii în contul clientului.

Baza de impozitare se calculează în funcţie de tipul operaţiunii astfel:

Operaţiunea de vânzare

- cumpărare de valută la

termen

Baza de impozitare

(câştigul)

contracte forward pe

cursul de schimb

diferenţa favorabilă dintre cursul forward la care se încheie tranzacţia şi

cursul spot/forward prevăzute în contract la care tranzacţia se închide în

111

(contracte de

vânzare-cumpărare

valută la termen)

piaţă la scadenţă prin operaţiunea de sens contrar multiplicată cu suma

contractului şi evidenţiată în contul clientului la închiderea tranzacţiei

swap pe cursul de

schimb

diferenţa de curs favorabilă între cursul de schimb spot şi cel forward folosite

în tranzacţie, multiplicate cu suma contractului rezultată din aceste operaţiuni

în momentul închiderii operaţiunii şi evidenţierii în contul clientului

swap pe rata

dobânzii

diferenţa de dobânda favorabilă dintre rata de dobândă fixă şi rata de

dobândă variabilă stabilite în contract multiplicată cu suma contractului,

rezultată din aceste operaţiuni în momentul închiderii operaţiunii şi

evidenţiate în contul clientului

opţiune pe cursul de

schimb

diferenţa favorabilă de curs între cursul de schimb de cumpărare/vânzare şi

cursul de schimb la care se efectuează în piaţă operaţiunea de sens contrar

(vânzare/ cumpărare) multiplicată cu suma contractului, rezultată din aceste

operaţiuni în momentul exercitării opţiunii şi evidenţiată în contul clientului

opţiune pe rata

dobânzii

diferenţa favorabilă dintre dobânda variabilă încasată şi dobânda fixă

convenită în contract, rezultată în momentul exercitării opţiunii şi evidenţiată

în contul clientului

Venitul din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, se impune

la fiecare tranzacţie astfel: Impozit anticipat = 16% x Câştig

Obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului revine intermediarilor sau altor plătitori de venit,

după caz. Impozitul calculat şi reţinut, reprezentând plată anticipată în contul impozitului anual datorat, se virează la bugetul statului până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut.

Etapa 2. Determinarea câştigului net anual Intermediarii şi alţi plătitori de venit au următoarele obligaţii pentru tranzacţiile din anul fiscal: a) calcularea câştigului anual/pierderii anuale pentru tranzacţiile efectuate în cursul anului pentru

fiecare contribuabil, astfel: Câştigul net anual = ∑ câştiguri - ∑ pierderi

b) transmiterea informaţiilor privind câştigul anual/pierderea anuală, precum şi impozitul calculat şi

reţinut ca plată anticipată, în formă scrisă către acesta, până la data de 28 februarie a anului următor celui pentru care se face calculul.

c) depunerea Declaraţiei 205 privind impozitul reţinut pe veniturile cu regim de reţinere la sursă, pe beneficiari de venit la organul fiscal competent, până la data de 28 februarie a anului următor celui pentru care se face calculul.

Pentru tranzacţiile din anul fiscal contribuabilul are obligaţia depunerii declaraţiei 200 privind venitul realizat până la 25 mai anul următor.

Etapa 3. Determinarea impozitului anual şi regularizarea impozitului Pe baza declaraţiilor 200 şi 205, organul fiscal stabileşte impozitul anual datorat, astfel:

Impozit anual = 16% x Câştigul net anual

De asemenea organul fiscal determină impozitul anual pe care contribuabilul îl are de plată sau de recuperat luând în calcul şi impozitul reţinut la sursă, reprezentând plata anticipată, şi emite decizia 250 de impunere anuală (vezi capitolul 7.11).

Diferenţa de impozit = Impozit anual – Suma impozitelor anticipate

Contribuabilul are obligaţia să achite diferenţa de impozit rezultată în urma regularizării anuale în termen de 60 zile de la data primirii acestei decizii de impunere.

8.4.5. Impozitarea veniturilor din lichidarea/dizolvarea fără lichidare a unei persoane juridice

Venitul impozabil realizat din lichidare/dizolvare fără lichidare a unei persoane juridice reprezintă

excedentul distribuţiilor în bani sau în natură peste aportul la capitalul social al persoanei fizice beneficiare.

Venit impozabil = Venit brut - Aportul la capitalul social Impozit = 16% x Venit impozabil

Obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului revine reprezentantului legal persoanei juridice.

112

Impozitul calculat şi reţinut la sursă se virează până la data depunerii situaţiei financiare finale la oficiul registrului comerţului, întocmită de reprezentantul legal al persoanei juridice. Impozitul este final.

Plătitorii de venituri din lichidare/dizolvare fără lichidare a unei persoane juridice au obligaţia depunerii Declaraţiei 205 privind impozitul reţinut pe veniturile cu regim de reţinere la sursă, pe beneficiari de venit, până la 30 iunie anul următor reţinerii impozitelor.

Test de autoevaluare a cunoştinţelor 8.4. În anul 2013 se lichidează o societate comercială care are o persoană ca unic asociat.

Aportul la capitalul social al persoanei juridice a fost de 10.000 lei. Ca urmare a lichidării societăţii, asociatului îi revine, după plata datoriilor firmei, suma de 70.000 lei. Să se determine impozitul pe venit.

Să ne reamintim...

Veniturile din investiţii se impozitează astfel: - Veniturile sub formă de dobânzi

Impozit dobândă = 16% x Dobândă - Veniturile sub formă de dividende

Impozit dividende = 16% x Dividende brute - Veniturile din transferul valorilor mobiliare în cazul societăţilor deschise şi titlurilor de participare la fonduri deschise de investiţii

Câştigul sau pierderea din tranzacţiile cu valori mobiliare = preţ de vânzare - preţ de cumpărare - comisioane intermediari

Câştigul net anual = ∑ câştiguri - ∑ pierderi Câştigul net anual impozabil = Câştigul net anual – Pierderi fiscale Impozit anual = 16% x Câştig net anual impozabil

- Veniturile din transferul dreptului de proprietate asupra părţilor sociale şi valorilor mobiliare în cazul societăţilor închise

Câştig = preţ de vânzare - valoarea nominală/preţul de cumpărare Impozit = 16% x Câştig

- Veniturile din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract: Impozit anticipat = 16% x Câştig Câştigul net anual = ∑ câştiguri - ∑ pierderi Impozit anual = 16% x Câştigul net anual Diferenţa de impozit = Impozit anual – Suma impozitelor anticipate

- Venitul realizat din lichidare/dizolvare fără lichidare a unei persoane juridice Venit impozabil = Venit brut - Aportul la capitalul social Impozit = 16% x Venit impozabil

8.5. VENITURILE DIN PENSII

Veniturile din pensii reprezintă sume primite ca pensii de la fondurile înfiinţate din contribuţiile

sociale obligatorii, făcute către un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din schemele facultative de pensii ocupaţionale, şi cele finanţate de la bugetul de stat.

Impozitul pe veniturile din pensii se calculează pentru fiecare lună astfel: Venit net = Venit brut din pensii – CASS Venit impozabil = Venit net – Sumă lunară neimpozabilă de 1.000 lei Impozitul pe veniturile din pensii = 16% x Venit impozabil Pensie netă = Venit net – Impozitul pe veniturile din pensii

113

Contribuţia la asigurările sociale de sănătate (CASS) este calculată și reţinută de plătitorul de pensii şi virată la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-a reținut. Calculul CASS se face cu ajutorul cotei de 5,5% astfel:

Venitul brut < 740 lei Nu se datorează CASS

Venitul brut > 740 lei CASS = 5,5% x (venit brut – 740)

Impozitul pe veniturile din pensii se calculează, se reţine lunar de către administratorii fondurilor

de pensii şi se virează de către unităţile plătitoare ale acestor venituri până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se face plata pensiilor, la organul fiscal în a cărui raza îşi au sediul plătitorii de venituri. Impozitul reţinut este impozit final.

Plătitorii de venituri din pensii au obligaţia depunerii Declaraţiei 205 privind impozitul reţinut pe veniturile cu regim de reţinere la sursă, pe beneficiari de venit, până la 30 iunie anul următor reţinerii impozitelor.

Exemplu

Vom calcula impozitul pe venit pentru următoarele valori ale venitului lunar brut din pensii (lei):

Venit

brut CASS Venit net Venit impozabil Impozit Pensie netă

700 0 700 0 (deoarece

venitul net <1.000)

0 700

750 (750 – 740) X 5,5% = 1 750–1 = 749 0 0 749

1.000 (1.000– 740) X 5,5% = 14 1.000–14 = 986 0 0 986

1.500 (1.500 – 740) X 5,5%= 83 1.500–83=1.417 1.417–1.000=417 417X16%=67 1.417-67=1.350

8.6. VENITURILE DIN ACTIVITĂŢI AGRICOLE, SILVICULTURĂ ȘI PISCICULTURĂ

A. Veniturile impozabile din activităţi agricole obţinute de persoanele fizice sunt cele din:

1

a) cultivarea produselor agricole vegetale b) exploatarea plantaţiilor viticole, pomicole, arbuştilor fructiferi şi altele asemenea c) creşterea şi exploatarea animalelor, inclusiv din valorificarea produselor de origine animală, în

stare naturală B. Veniturile din silvicultură şi piscicultură reprezintă veniturile obţinute din recoltarea şi

valorificarea produselor specifice fondului forestier naţional, respectiv a produselor lemnoase şi nelemnoase, precum şi cele obţinute din exploatarea amenajărilor piscicole.

Sunt neimpozabile veniturile din valorificarea în stare naturală a: a) produselor culese din flora sălbatică, exclusiv masa lemnoasă. În cazul masei lemnoase sunt

venituri neimpozabile numai veniturile realizate din exploatarea şi valorificarea acesteia în volum de maximum 20 m

3/an din pădurile pe care contribuabilii le au în proprietate.

b) produselor capturate din fauna sălbatică, cu excepţia celor realizate din activitatea de pescuit comercial.

Impunerea veniturilor din agricultură, silvicultură şi piscicultură se realizează în două variante:

Pe bază de norme de venit A. Veniturile impozabile din activităţi agricole

În sistem real, precum veniturile

din activități independente

(v. secțiunea 7.4.1)

- B. Veniturile din silvicultură şi piscicultură

- Veniturile din valorificarea produselor de la categoria A, în altă

modalitate decât starea naturală

- Veniturile de la categoria A pentru care nu au fost stabilite

norme de venit

1 Aceste venituri sunt impozabile numai dacă sunt atinse limitele maxime prevăzute de Codul Fiscal, exprimate în

hectare cultivate sau nr. de animale crescute.

114

În continuare vom prezenta modalitatea de impunere a veniturilor din activităţi agricole, pe bază de norme de venit. Pentru anul 2013 normele de venit sunt:

Produse vegetale Suprafaţa destinată producţiei vegetale / cap de animal /

familie de albine

Norma de venit - lei -

Cereale peste 2 ha 449

Plante oleaginoase peste 2 ha 458

Cartof peste 2 ha 2.900

Sfeclă de zahăr peste 2 ha 697

Tutun peste 1 ha 1.060

Hamei pe rod peste 2 ha 1.483

Legume în câmp peste 0,5 ha 2.326

Legume în spaţii protejate peste 0,2 ha 5.117

Leguminoase pentru boabe peste 1,5 ha 801

Pomi pe rod peste 1,5 ha 3.800

Vie pe rod peste 1 ha 1.385

Arbuşti fructiferi peste 1 ha 1.385

Flori şi plante ornamentale peste 0,3 ha 11.773

Animale

Vaci peste 2 capete 453

Bivoliţe peste 2 capete 326

Oi peste 50 capete 47

Capre peste 25 capete 47

Porci pentru îngrăşat peste 6 capete 56

Albine peste 75 familii 40

Păsări de curte peste 100 capete 3

Începând cu anul fiscal 2014, normele de venit se propun de către entităţile publice mandatate de

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pe baza metodologiei stabilite prin hotărâre a Guvernului, se aprobă şi se publică de către direcţiile generale ale finanţelor publice teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice, până cel târziu la data de 15 februarie a anului pentru care se aplică aceste norme de venit.

Etapele impunerii Etapa 1. Declararea veniturilor din activităţi agricole de către contribuabili Orice contribuabil care desfăşoară o activitate agricolă pentru care venitul se determină pe bază

de normă de venit, are obligaţia de a depune anual la organul fiscal competent până la data de 25 mai inclusiv a anului fiscal pentru anul în curs declaraţia 221 privind veniturile din activităţi agricole din care rezultă ce anume cultivă în acel an, în ce localitate, pe ce suprafaţă de teren şi perioada în care îşi va desfăşura activitatea.

Etapa 2. Determinarea şi efectuarea plăţilor anticipate cu titlu de impozit In maximum 5 zile de la primirea declaraţiei 221, organul fiscal competent stabileşte plăţile

anticipate şi emite Decizia 260 de impunere pentru plăţi anticipate cu titlu de impozit. Impozitul pe venitul net din activităţi agricole se calculează prin aplicarea unei cote de 16% asupra

venitului net determinat pe bază de norme de venit, impozitul fiind final. Impozit = 16% x Venit net

Impozitul se plăteşte la organul fiscal de domiciliu al contribuabilului, în proporţiile şi la termenele următoare:

- 50% până la 25 octombrie inclusiv; - 50% până la 15 decembrie inclusiv.

Exemplu

O persoană fizică deţine o exploataţie de 50 ha cereale, grâu şi porumb şi 110 capete vaci. Să se calculeze impozitul datorat.

115

a) Pentru primele 2 ha din grupa cereale, venitul este neimpozabil. Pentru următoarele 48 ha, se aplică norma de venit de 449 lei/ha:

venit anual impozabil = 48 ha x 449 lei/ha = 21.552 lei;

impozit = 21.552 lei x 16% = 3.448 lei. b) Pentru primele două capete de vaci, venitul este neimpozabil. Pentru restul de 108, se aplică norma de venit de 453 lei/cap animal, astfel:

venitul anual impozabil = 108 capete x 453 lei/cap de animal = 48.924 lei;

impozit = 48.924 x 16% = 7.828 lei;

total impozit 3.448 lei + 7.828 lei= 11.276 lei. Plata impozitului anual stabilit conform deciziei de impunere anuale emisă de organul fiscal competent se efectuează către bugetul de stat în două rate egale, de 50% din impozit, până la 25 octombrie respectiv 15 decembrie, fiecare rată în sumă de 5.638 lei.

8.7. VENITURI DIN PREMII ŞI DIN JOCURI DE NOROC

Veniturile din premii cuprind veniturile din concursuri, cum ar fi: - premii de orice fel, acordate oamenilor de cultură, ştiinţă şi artă la gale, simpozioane, festivaluri,

concursuri naţionale sau internaţionale, concursuri pe meserii sau profesii; - premii în bani si/sau în natură acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor şi altor specialişti,

pentru rezultatele obţinute la competiţii sportive interne şi internaţionale, altele decât cele obţinute de sportivi cu ocazia campionatelor mondiale, europene şi jocurilor olimpice şi de elevi şi studenţi cu ocazia competiţiilor interne şi internaţionale;

- premii obţinute urmare practicilor comerciale privind promovarea produselor/serviciilor prin publicitate, potrivi legii.

Veniturile din jocuri de noroc cuprind câştigurile realizate ca urmare a participării la jocuri de noroc, inclusiv cele de tip jack-pot definite conform normelor metodologice, altele decât cele realizate la jocuri de tip cazino şi maşini electronice cu câştiguri.

În scopul delimitării veniturilor din premii de veniturile din jocuri de noroc, sunt considerate câştiguri de natura jocurilor de noroc cele acordate participanţilor la joc de către orice persoană juridică autorizată să exploateze astfel de jocuri de noroc, conform legislaţiei în materie.

Venitul net din premii sau jocuri de noroc se determină astfel: Venitul net = venitul din premii / jocuri de noroc - suma neimpozabilă

Nu sunt impozabile veniturile obţinute din premii şi din jocuri de noroc, în bani şi/sau în natură, sub valoarea sumei neimpozabile stabilite în sumă de 600 lei realizate de contribuabil:

- pentru fiecare premiu; - pentru câştigurile din jocuri de noroc, de la acelaşi organizator sau plătitor într-o singură zi. Impozitul se calculează prin aplicarea următoarelor cote la venitul net:

Venit net Cotă

Venitul net din premii dintr-un singur concurs 16%

Venitul net din jocuri de noroc 25%

Obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului revine plătitorilor de venituri. Impozitul pe venit astfel calculat şi reţinut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv

a lunii următoare celei în care a fost reţinut. Impozitul calculat şi reţinut în momentul plăţii este impozit final.

Plătitorii de venituri din premii şi din jocuri de noroc au obligaţia depunerii Declaraţiei 205 privind impozitul reţinut pe veniturile cu regim de reţinere la sursă, pe beneficiari de venit, până la 30 iunie anul următor reţinerii impozitelor.

Exemplu

O persoană fizică obţine următoarele venituri: a) pe 5 ianuarie câştigă la Loto suma de 400 lei; b) pe 10 octombrie câştigă la Loto suma de 1.000 lei; c) pe 15 noiembrie câştigă la un concurs de şah suma de 650 lei; Să se determine impozitul pe venit.

116

Rezolvare: a) pentru câştigul la Loto în sumă de 400 lei de pe 5 ianuarie: Impozit = 0 (venitul este mai mic decât suma neimpozabilă). b) pentru câştigul la Loto în sumă de 1.000 lei de pe 10 octombrie: Impozit = 25% (1.000 – 600) = 100 lei. c) pentru premiul de 200 lei obţinut pe 15 noiembrie la concursul de şah: Impozit = 16% (650 – 600) = 8 lei.

O persoană fizică obţine următoarele venituri: a) pe 6 mai câştigă la Loto suma de 900 lei; b) pe 10 iunie câştigă la Loto suma de 1.100 lei; c) pe 17 iulie câştigă la un concurs de şah suma de 750 lei; Să se determine impozitul pe venit.

8.8. VENITURI DIN TRANSFERUL PROPRIETĂŢILOR IMOBILIARE DIN PATRIMONIUL

PERSONAL

La transferul dreptului de proprietate şi al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcţiilor de orice fel şi a terenurilor aferente acestora, precum şi asupra terenurilor de orice fel fără construcţii, contribuabilii datorează un impozit pe venitul obţinut din acest transfer.

Impozitul nu se datorează în următoarele cazuri: a) la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi construcţiilor de orice fel, prin

reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor speciale; b) la dobândirea dreptului de proprietate cu titlul de donaţie între rude şi afini până la gradul al III-

lea inclusiv, precum şi între soţi. c) la moştenirea dreptului de proprietate, dacă succesiunea este dezbătută şi finalizată în termen

de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. În cazul nefinalizării procedurii succesorale în termenul prevăzut mai sus, moştenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.

Impozitul se calculează astfel:

Construcţii şi terenuri cu valoare de până la

200.000 lei inclusiv

cu valoare ce depăşeşte 200.000 lei

a) deţinute o perioadă de

până la 3 ani inclusiv

Impozit = 3% x Venit Impozit=6.000 lei+2%(Venit–200.000 lei)

b) deţinute o perioadă mai mare de 3 ani

Impozit = 2% x Venit Impozit=4.000 lei+1%(Venit–200.000 lei)

Venitul este reprezentat de valoarea declarată de părţi în actul prin care se transferă dreptul de

proprietate sau dezmembrămintele sale. În cazul în care valoarea declarată este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camera notarilor publici, impozitul se va calcula la aceasta valoare. Excepţie fac tranzacţiile încheiate între rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv, precum şi între soţi, caz în care impozitul se calculează la valoarea declarată de aceştia.

Impozitul se calculează şi se încasează de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul poate fi plătit de către contribuabil fie în numerar, la sediul biroului notarului public, fie prin virament bancar, într-un cont al biroului notarial. În cazul plăţii impozitului prin virament bancar, dovada achitării se face cu ordinul de plată.

Impozitul calculat şi încasat se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut.

Notarii publici au obligaţia să depună semestrial (până la data de 25 inclusiv a lunii următoare semestrului în care a avut loc autentificarea actelor privind transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal) la organul fiscal teritorial Declaraţia informativă 208 privind impozitul pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare, cuprinzând următoarele elemente pentru fiecare tranzacţie:

a) părţile contractante; b) valoarea înscrisă în documentul de transfer; c) impozitul pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal; d) taxele notariale aferente transferului.

117

Persoanele fizice care realizează venituri din transferul dreptului de proprietate şi al dezmembrămintelor acestuia asupra construcţiilor de orice fel şi a terenurilor aferente acestora, precum şi asupra terenurilor de orice fel fără construcţii prin altă procedură decât cea notarială sau judecătorească vor completa Declaraţia 209 privind veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal.

Declaraţia se depune la organul fiscal competent, în termen de 10 zile, inclusiv, de la data transferului, în vederea stabilirii impozitului, în condiţiile legii.

Acesta va informa persoana fizică asupra impozitului pe venit stabilit, prin Decizia de impunere 253 privind venitul din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal.


8.5. O persoană fizică a achiziţionat la 1.01.2005 o locuinţă în valoare de 100.000 lei. Să se

calculeze valoarea impozitului datorat de persoana fizică dacă vinde acest apartament la preţul de 260.000 lei în următoarele ipoteze:

a) anul vânzării este 2007; b) anul vânzării este 2010.

8.9. VENITURI DIN ALTE SURSE

Exemple de venituri din alte surse: a) prime de asigurări suportate de o persoană fizică independentă sau de orice altă entitate, în

cadrul unei activităţi pentru o persoana fizică în legătură cu care suportatorul nu are o relaţie generatoare de venituri din salarii;

b) câştiguri primite de la societăţile de asigurări, ca urmare a contractului de asigurare încheiat între părţi cu ocazia tragerilor de amortizare;

c) venituri primite de persoanele fizice pensionari (sub forma diferenţelor de preţ pentru anumite bunuri, servicii şi alte drepturi), de foşti salariaţi, potrivit clauzelor contractului de muncă sau în baza unor legi speciale;

d) venituri primite de persoanele fizice reprezentând onorarii din activitatea de arbitraj comercial. Impozitul se calculează prin reţinere la sursă la momentul plăţii veniturilor de către plătitorii de

venituri astfel: Impozit pe venit = 16% x Venit brut

Impozitul reţinut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în

care a fost reţinut şi reprezintă impozit final. Plătitorii de venituri din alte surse au obligaţia depunerii Declaraţiei 205 privind impozitul reţinut

pe veniturile cu regim de reţinere la sursă, pe beneficiari de venit, până la 30 iunie anul următor reţinerii impozitelor.

8.10. VENITUL NET ANUAL IMPOZABIL

Deoarece pentru o parte din veniturile realizate de persoanele fizice se datorează un impozit în cursul anului pe baza unor date estimative (sub formă de plăţi anticipate) sau prin aplicarea unor cote de impozitare diferite de cota de 16% eventual la o bază de impozitare diferită de venitul net (veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, o parte din veniturile din transferul titlurilor de valoare ş.a.), este nevoie ca în anul următor realizării acestor venituri să se realizeze o impozitare definitivă, pe baza datelor efectiv realizate.

Pentru aceasta, contribuabilii vor depune declaraţii privind venitul realizat la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 15 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului. Declaraţia 200 privind venitul realizat se completează pentru următoarele venituri, pe fiecare sursă şi categorie de venit:

- venituri din activităţi independente (cu excepţia celor impozitate pe bază de norme de venit); - venituri din cedarea folosinţei bunurilor; - venituri din activităţi agricole determinate în sistem real; - câştigul net anual/pierderea netă anuală din tranzacţii cu titluri de valoare, altele decât părţile

sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise;

118

- câştigul net anual/pierderea netă anuală din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, şi orice alte operaţiuni de acest gen.

Nu se depun declaraţii privind venitul realizat pentru: a) veniturile nete determinate pe bază de norme de venit; b) veniturile sub formă de salarii şi venituri asimilate salariilor, pentru care informaţiile sunt

cuprinse în fişele fiscale, care au regim de declaraţii de impozite şi taxe sau declaraţii lunare; c) veniturile din investiţii a căror impunere este finală (cele din dividende, dobânzi, din tranzacţii cu

părţi sociale şi valori mobiliare în cazul societăţilor închise, din lichidarea/dizolvarea fără lichidare a unei persoane juridice);

d) veniturile din premii şi din jocuri de noroc ; e) veniturile din pensii; f) veniturile din activităţi agricole a căror impunere este finală; g) veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare; h) veniturile din alte surse. Venitul net anual impozabil / câştigul net se determină pe fiecare sursă de venit astfel: a) pentru veniturile realizate din activităţi independente, cedarea folosinţei bunurilor şi activităţi

agricole determinate în sistem real: Venit net anual impozabil = Venit net anual - Pierderi fiscale reportate

Pierderea fiscală anuală înregistrată pe fiecare sursă din activităţi independente, cedarea folosinţei bunurilor şi din activităţi agricole se reportează şi se completează cu venituri obţinute din aceeaşi sursă de venit din următorii 5 ani fiscali.

Pierderile provenind din străinătate se reportează şi se compensează cu veniturile de aceeaşi natură şi sursă, realizate în străinătate, pe fiecare ţară, înregistrate în următorii 5 ani fiscali.

Regulile de reportare a pierderilor sunt următoarele:

reportul se efectuează cronologic, în funcţie de vechimea pierderii, în următorii 5 ani consecutivi;

dreptul la report este personal şi netransmisibil;

pierderea reportată, necompensată după expirarea perioadei de 5 ani, reprezintă pierdere definitivă a contribuabilului.

b) pentru veniturile din celelalte surse (venituri din cedarea folosinţei bunurilor determinate cu cote forfetare, câştigurile din tranzacţii cu titluri de valoare şi din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen):

Venit net anual impozabil = Venit net anual sau Câştig net anual = Câştig net anual

Pierderile din aceste surse de venit înregistrate în anii anteriori nu se reportează. Ele sunt considerate pierderi definitive.

Impozitul pe venitul net anual impozabil datorat este calculat de organul fiscal competent, pe baza declaraţiei de venit, astfel:

Impozit anual = 16% x Venit net anual impozabil sau Impozit anual = 16% x Câştig net anual

Organul fiscal stabileşte impozitul anual datorat şi emite câte o Decizie de impunere anuală pentru veniturile realizate din România de persoanele fizice (formularul 250) pentru fiecare tip de venit. Diferenţele de impozit rămase de achitat conform deciziei de impunere anuale se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere.

Pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează potrivit legii, unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii, contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 2% din impozitul pe venitul net anual impozabil datorat / câştigul net anual.

În acest scop, contribuabilii vor depune până la data de 25 mai a anului următor formularul 230 (cerere privind destinaţia sumei reprezentând până la 2% din impozitul anual şi deducerea cheltuielilor efectuate pentru economisirea în sistem colectiv pentru domeniul locativ). Obligaţia calculării, reţinerii şi virării acestei sumei revine organului fiscal competent.

8.11. Rezumat

Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit (altele decât cele din activităţi independente şi dependente) sunt:

119

a) Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor Cheltuieli deductibile estimate = Cheltuieli forfetare = 25% x Venitul brut estimat Venitul net estimat = Venitul brut estimat – Cheltuieli deductibile estimate Impozit anticipat = 16% x Venit net estimat Cheltuieli deductibile realizate = Cheltuieli forfetare = 25% x Venitul brut realizat Venitul net realizat = Venitul brut realizat – Cheltuieli deductibile realizate Impozit datorat = 16% x Venit net realizat Diferență de impozit de plată/încasat = Impozit datorat - Impozit anticipat

b) Veniturile din investiţii cuprind: 1) Veniturile sub formă de dobânzi

Impozit dobândă = 16% x Dobândă 2) Veniturile sub formă de dividende

Impozit dividende = 16% x Dividende brute 3) Veniturile din transferul valorilor mobiliare în cazul societăţilor deschise şi titlurilor de participare la fonduri deschise de investiţii

Câştigul sau pierderea din tranzacţiile cu valori mobiliare = preţ de vânzare - preţ de cumpărare - comisioane intermediari

Câştigul net anual = ∑ câştiguri - ∑ pierderi Câştigul net anual impozabil = Câştigul net anual – Pierderi fiscale Impozit anual = 16% x Câştig net anual impozabil

4) Veniturile din transferul dreptului de proprietate asupra părţilor sociale şi valorilor mobiliare în cazul societăţilor închise

Câştig = preţ de vânzare - valoarea nominală/preţul de cumpărare Impozit = 16% x Câştig

5) Veniturile din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract:

Impozit anticipat = 16% x Câştig Câştigul net anual = ∑ câştiguri - ∑ pierderi Impozit anual = 16% x Câştigul net anual Diferenţa de impozit = Impozit anual – Suma impozitelor anticipate

6) Venitul realizat din lichidare/dizolvare fără lichidare a unei persoane juridice Venit impozabil = Venit brut - Aportul la capitalul social Impozit = 16% x Venit impozabil

c) Veniturile din pensii Venit net = Venit brut din pensii – CASS Venit impozabil = Venit net – Sumă lunară neimpozabilă de 1.000 lei Impozitul pe veniturile din pensii = 16% x Venit impozabil

d) Veniturile impozabile din activităţi agricole obţinute de persoanele fizice. Impozit = 16% x Venit net (norme de venit)

e) Veniturile din premii şi din jocuri de noroc Venitul net = venitul din premii / jocuri de noroc - suma neimpozabilă Impozitul se calculează prin aplicarea următoarelor cote la venitul net:

- 16% x Venitul net din premii dintr-un singur concurs - 25% x Venitul net din jocuri de noroc

f) Veniturile din transferul dreptului de proprietate Impozit = cota x valoarea declarată în actul prin care se transferă dreptul de proprietate. Cotele aplicabile sunt regresive compuse şi au următoarele valori: a) pentru construcţiile şi pentru terenurile dobândite într-un termen de până la 3 ani inclusiv: - 3% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv; - peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculate la valoarea ce depăşeşte 200.000 lei inclusiv; b) pentru construcţiile şi pentru terenurile dobândite la o dată mai mare de 3 ani: - 2% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv; - peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depăşeşte 200.000 lei inclusiv.

g) Venituri din alte surse:

Impozit pe venit = 16% x Venit brut

8.12.Test de evaluare a cunoştinţelor 8

120

8.12.1. O persoană fizică închiriază unei alte persoane fizice un apartament cu 3 camere începând cu data de 1 iulie 2013 până pe data de 31 decembrie 2013, stabilind prin contract o chirie lunară de 250 €, plătibilă la data de 2 a fiecărei luni pentru luna respectivă, la cursul BNR din ziua anterioară plăţii.

Pentru completarea declaraţiei de venit estimat, contribuabilul va utiliza un curs de 1 € = 4,2 lei După încheierea anului 2013, pentru completarea declaraţiei de venit realizat, contribuabilul va

ţine cont de următoarele: - în luna iulie 2013 chiriaşul a efectuat reparaţii de modernizare a apartamentului în valoare de

1.000 lei - cursurile BNR înregistrate pe parcursul anului 2013 au fost:

- 1 iulie: 1 € = 4,2 lei - 1 august: 1 € = 4,3 lei - 1 septembrie: 1 € = 4,2 lei - 1 octombrie: 1 € = 4,4 lei - 1 noiembrie: 1 € = 4,4 lei - 1 decembrie: 1 € = 4,4 lei

Să se precizeze care sunt obligaţiile declarative ale contribuabilului şi să se determine impozitul pe venit datorat sub formă de plăţi anticipate în cursul anului şi diferenţa de impozit rezultată după depunerea declarației 200.

8.12.2. O persoană fizică obţine în anul 2013 următoarele venituri: - venituri din dobânzi aferente unor obligaţiuni municipale: 200 lei; - venituri din dobânzi aferente depozitelor la vedere: 10 lei; - venituri din dobânzi aferente unor depozite la termen de 3 luni: 100 lei. - venituri din dividende: 500 lei; - venituri din vânzarea de părţi sociale în valoare de 15.000 lei. Acestea fuseseră cumpărate în

urmă cu 2 ani la valoarea de 10.000 lei. Comisioanele ocazionate de tranzacţie sunt de 100 lei. - câştig la Loto: 17.000 lei; - câştig la un concurs de bridge: 800 lei; Să se determine impozitul datorat pentru fiecare venit şi să se precizeze termenul de plată al

acestuia. 8.12.3. O persoană fizică efectuează în anul 2013 următoarele tranzacţii cu titluri de valoare: 1) vinde pe 10 iulie 1.500 titluri de valoare la un preţ de 20 lei/titlu. Acestea au fost cumpărate la

un preţ de 10 lei/titlu. 2) vinde pe 15 septembrie 900 acţiuni la un preţ de 10 lei acţiunea. Acestea au fost achiziţionate

de persoana fizică la un preţ de 15 lei acţiunea. Comisioanele de tranzacţionare sunt de 5% din valoarea de vânzare. Să se precizeze care sunt obligaţiile declarative ale contribuabilului şi să se determine impozitul

pe venit datorat de acesta. 8.12.4. O persoană fizică are o pensie brută de 1.900 lei. Să se determine impozitul pe venit datorat de pensionar în luna septembrie 2013. 8.12.5. O persoană fizică a achiziţionat la 11.02.2010 o locuinţă în valoare de 150.000 lei. Să se calculeze valoarea impozitului datorat de persoana fizică dacă vinde acest apartament la

preţul de 200.000 lei înainte de 11.02.2013.

8.13. Bibliografie

M. Grigore, M. Gurău, “Fiscalitate. Noţiuni teoretice şi lucrări aplicative”, Editura Cartea Studenţească, 2009, p. 164 – 198. L. Ţâţu, C. Şerbănescu, D. Ştefan, D. Cataramă, A. Nica, E. Miricescu, „Fiscalitate. De la lege la practică”, Ediţia a V-a, Editura All Beck, 2008, p. 175 -190. G. Vintilă, M. Călin, N. Călin, „Fiscalitate”, Editura Economică, 2006, p. 409 - 453. Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

121

Unitatea de învățare 9. IMPOZITELE ŞI TAXELE LOCALE

Cuprins Unitatea de învățare 9. IMPOZITELE ŞI TAXELE LOCALE........................................................... Error! Bookmark not defined.

9.1. Introducere ........................................................................................................................ Error! Bookmark not defined. 9.2. Obiectivele unităţii de învăţare .......................................................................................... Error! Bookmark not defined. 9.3. IMPOZITUL ŞI TAXA PE CLĂDIRI .................................................................................... Error! Bookmark not defined. 9.4. IMPOZITUL ŞI TAXA PE TEREN ...................................................................................... Error! Bookmark not defined. 9.5. IMPOZITUL PE MIJLOACELE DE TRANSPORT .............................................................. Error! Bookmark not defined. 9.6. Rezumat ........................................................................................................................... Error! Bookmark not defined. 9.7. Test de evaluare a cunoştinţelor 9 .................................................................................... Error! Bookmark not defined. 9.8. Bibliografie ........................................................................................................................ Error! Bookmark not defined.

9.1. Introducere

Unitatea de învățare 9 prezintă informații referitoare la modul de calcul şi de plată al celor mai semnificative impozite și taxe locale: impozitul pe clădiri, impozitul pe teren și impozitul pe mijloacele de transport.


După parcurgerea acestei unităţi veţi fi capabili: să identificaţi persoanele obligate la plata impozitelor şi taxelor locale; să calculaţi impozitul pe clădiri, impozitul pe teren și impozitul pe mijloacele de

transport.


Cadru legislativ:

Titlul IX „Impozite şi taxe locale” din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare


Impozitele şi taxele locale sunt: a) impozitul şi taxa pe clădiri; b) impozitul şi taxa pe teren; c) taxa asupra mijloacelor de transport; d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor; e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate; f) impozitul pe spectacole; g) taxa hotelieră; h) taxe speciale; i) alte taxe locale. Autorităţile administraţiei publice locale sunt responsabile pentru stabilirea, controlul şi colectarea

impozitelor şi taxelor locale, precum şi a amenzilor şi penalizărilor aferente. Nivelul impozitelor şi taxelor locale prevăzute în Codul Fiscal poate fi majorat anual cu

până la 20% de consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti. Aplicaţiile vor fi rezolvate folosind nivelurile prevăzute în Codul Fiscal.

În cazul oricărui impozit sau oricărei taxe locale, care constă într-o anumită sumă în lei (de exemplu, impozitul pe mijloacele de transport pe apă) sau care este stabilită pe baza unei anumite sume în lei (de exemplu, impozitul pe clădiri), sumele respective se indexează o dată la 3 ani, ţinând cont de evoluţia ratei inflaţiei de la ultima indexare.

Nivelul anumitor impozite sau taxe locale se stabileşte în funcţie de rangul localităţii şi/sau de

zona din cadrul localităţii în care se datorează aceste impozite. Rangul este atribuit unei localităţi conform legii astfel: a) rangul 0 - Capitala României, municipiu de importanţă europeană;

122

b) rangul I - municipii de importanţă naţională, cu influenţă potenţială la nivel european; c) rangul îi - municipii de importanţă interjudeţeană, judeţeană sau cu rol de echilibru în reţeaua

de localităţi; d) rangul III - oraşe; e) rangul IV - sate reşedinţă de comună; f) rangul V - sate componente ale comunelor şi sate aparţinând municipiilor şi oraşelor. Zonele din cadrul localităţii sunt stabilite de consiliul local, în funcţie de poziţia terenului faţă de

centrul localităţii, de reţelele edilitare, precum şi de alte elemente specifice fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, conform documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, registrelor agricole, evidenţelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau altor evidenţe agricole sau cadastrale care pot afecta valoarea terenului. Numărul zonelor din intravilanul localităţilor poate fi egal sau diferit de numărul zonelor din extravilanul localităţilor. Identificarea zonelor atât în intravilanul, cât şi în extravilanul localităţilor se face prin literele: A, B, C şi D (zona A este cea cu valoarea cea mai mare).

9.3. IMPOZITUL ŞI TAXA PE CLĂDIRI

Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pe

clădiri bugetului local al unităţii administrativ-teritoriale în care este amplasată clădirea. Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale,

concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, persoanelor juridice, se stabileşte taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţa, după caz, în condiţii similare impozitului pe clădiri.

Dacă o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai clădirii datorează impozitul pentru spaţiile situate în partea din clădire aflată în proprietatea sa.

Dacă imobilul este închiriat, impozitul este datorat de proprietarul acestuia, şi nu de chiriaş. Scutiri de la plata impozitului pe clădiri: 1. clădirile proprietate a statului, a unităţilor administrativ-teritoriale sau a oricăror instituţii publice,

cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice; 2. clădirile care, potrivit legislaţiei în vigoare, sunt considerate monumente istorice, de arhitectură

sau arheologice, muzee ori case memoriale, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;

3. clădirile care, prin destinaţie, constituie lăcaşuri de cult, aparţinând cultelor religioase recunoscute de lege şi părţile lor componente locale, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;

4. clădirile instituţiilor de învăţământ preuniversitar sau universitar, autorizate provizoriu sau acreditate, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;

5. clădirile unităţilor sanitare cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice; 6. construcţiile şi amenajările funerare din cimitire, crematorii; 7. clădirile sau construcţiile din parcurile industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii; 8. clădirile trecute în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale în lipsa de

moştenitori legali sau testamentari; 9. construcţii speciale precum: a) sonde de ţiţei, gaze, sare; b) platforme de foraj marin; c) orice centrală hidroelectrică, centrală termoelectrică, centrală nuclearoelectrică, reţea aeriană

de transport şi distribuţie a energiei electrice; d) canalizaţii şi reţele de telecomunicaţii subterane şi aeriene; e) poduri, viaducte, apeducte şi tuneluri etc. A. Calculul impozitului pentru persoane fizice Sunt supuse impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice: a) construcţiile utilizate ca locuinţă, respectiv unităţile construite formate din una sau mai multe

camere de locuit, indiferent unde sunt situate, la acelaşi nivel sau la niveluri diferite, inclusiv la subsol sau la mezanin, prevăzute, după caz, cu dependinţe şi/sau alte spaţii de deservire;

b) construcţiile menţionate mai sus, dezafectate şi utilizate pentru desfăşurarea de profesii libere; c) construcţiile-anexe situate în afara corpului principal de clădire, cum sunt: bucătăriile, cămările,

pivniţele, grajdurile, magaziile, garajele şi altele asemenea; d) construcţiile gospodăreşti, cum sunt: pătulele, hambarele pentru cereale, şurile, fânăriile,

remizele, şoproanele şi altele asemenea;

123

e) orice alte construcţii proprietatea contribuabililor, care au elementele constitutive ale clădirii. În cazul persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează astfel:

Ic = cota x Vi Cota de impozitare (cota) este de 0,1%. Valoarea impozabilă a unei clădiri (Vi), exprimată în lei, se determină prin înmulţirea suprafeţei

construite desfăşurate a clădirii (S), exprimată în metri pătraţi, cu valoarea impozabilă unitară (Viu), exprimată în lei/metru pătrat (tabelul nr. 9.1) şi cu coeficientul de corecţie (K) din tabelul nr. 9.2.:

Vi = S x Viu x K Suprafaţa construită desfăşurată a unei clădiri se determină prin însumarea suprafeţelor

secţiunilor tuturor nivelurilor clădirii, inclusiv ale balcoanelor, logiilor sau ale celor situate la subsol, exceptând suprafeţele podurilor care nu sunt utilizate ca locuinţă şi suprafeţele scărilor şi teraselor neacoperite.

Valoarea impozabilă a clădirii se ajustează în funcţie de amplasarea clădirii, prin înmulţirea acesteia cu coeficientul de corecţie corespunzător.

Observaţii: (1) în cazul unui apartament amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri şi 8 apartamente,

coeficientul de corecţie se reduce cu 0,10. (2) dacă dimensiunile exterioare ale unei clădiri nu pot fi efectiv măsurate pe conturul

exterior, atunci suprafaţa construită desfăşurată a clădirii se determină prin înmulţirea suprafeţei utile a clădirii cu un coeficient de transformare de 1,20.

(3) Valoarea impozabilă a clădirii se reduce în funcţie de anul terminării acesteia, după cum urmează:

a) cu 20%, pentru clădirea care are o vechime de peste 50 de ani la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă;

b) cu 10%, pentru clădirea care are o vechime cuprinsa între 30 de ani şi 50 de ani inclusiv, la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă.

(4) în cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, din punct de vedere fiscal, anul terminării se actualizează, astfel ca acesta se consideră ca fiind cel în care au fost terminate aceste ultime lucrări.

(5) în cazul clădirii utilizate ca locuinţă, a cărei suprafaţă construită depăşeşte 150 de metri pătraţi, valoarea impozabilă a acesteia se majorează cu cate 5% pentru fiecare 50 metri pătraţi sau fracţiune din aceştia.

(6) Dacă o persoană fizică are în proprietate două sau mai multe clădiri utilizate ca locuinţă, care nu sunt închiriate unei alte persoane, impozitul pe clădiri se majorează după cum urmează:

a) cu 65% pentru prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu; b) cu 150% pentru cea de-a doua clădire în afara celei de la adresa de domiciliu; c) cu 300% pentru cea de-a treia şi următoarele în afara celei de la adresa de domiciliu. Fac excepţie de la această regulă persoanele fizice care deţin în proprietate clădiri dobândite prin

succesiune legală. În cazul deţinerii a două sau mai multe clădiri în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul

majorat se determină în funcţie de ordinea în care proprietăţile au fost dobândite, aşa cum rezultă din documentele ce atestă calitatea de proprietar.

Persoanele fizice aflate în această situaţie au obligaţia să depună o declaraţie specială la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în raza cărora îşi au domiciliul, precum şi la cele în raza cărora sunt situate celelalte clădiri ale acestora.

Tabelul nr. 9.1. Valoarea impozabilă a unei clădiri

VALOAREA IMPOZABILĂ - lei / m

2 -

TIPUL CLĂDIRII

Clădire cu instalaţii electrice, de apă, de canalizare şi de încălzire (condiţii cumulative)

Clădire fără instalaţii electrice, de apă, de canalizare, sau de încălzire

124

1. Clădiri: a) cu pereţi sau cadre din beton armat, din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/sau chimic b) cu pereţii din lemn, din piatră naturală, din cărămidă nearsă, din vălătuci sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic şi/sau chimic

935

254

555

159

2. Construcţii anexe, situate în afara corpului principal al clădirii: a) cu pereţi sau cadre din beton armat, din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/sau chimic b) cu pereţii din lemn, din piatră naturală, din cărămidă nearsă, din vălătuci sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic şi/sau chimic

159

95

143

63

3. Încăperi situate la subsol, la demisol sau la mansardă, care au destinaţie de spaţiu de locuit

75% din suma care s-ar aplica clădirii


4. Încăperi situate la subsol, la demisol sau la mansardă, care nu au destinaţie de spaţiu de locuit



Tabelul nr. 9.2. Coeficienţii de corecţie

Zona în cadrul localităţii Rangul localităţii

0 I II III IV V

A 2,60 2,50 2,40 2,30 1,10 1,05

B 2,50 2,40 2,30 2,20 1,05 1,00

C 2,40 2,30 2,20 2,10 1,00 0,95

D 2,30 2,20 2,10 2,00 0,95 0,90

Exemplu

Un contribuabil persoană fizică deţine în proprietate următoarele imobile: - un imobil situat în mediul urban cu o suprafaţă construită desfăşurată de 75 mp, construit în anul

1965, valoarea impozabilă unitară 935 lei, coeficient de corecţie pozitivă 2,30, considerat locuinţă de domiciliu;

- un imobil situat în mediul urban cu o suprafaţă construită desfăşurată de 85 mp, construit în anul 1982, valoarea impozabilă unitară 935 lei, coeficient de corecţie pozitivă 2,20, dobândit pe data de 10 ianuarie 1990;

- un imobil situat în mediul urban cu o suprafaţă construită desfăşurată de 95 mp, construit în anul 1991, valoarea impozabilă unitară 935 lei, coeficient de corecţie pozitivă 1,10, dobândit pe data de 10 aprilie 1994;

- un imobil situat în mediul urban cu o suprafaţă construită desfăşurată de 100 mp, construit în anul 1990, valoarea impozabilă unitară 935 lei, coeficient de corecţie pozitivă 1,10, obținut prin succesiune legală pe data de 10 aprilie 2000.

Să se determine impozitul pe clădiri datorat în anul 2013. Rezolvare: a) Impozit locuinţă de domiciliu: Valoare impozabilă = 75 x 935 x 2,30 = 161.287,5 lei Reducere valoare impozabilă = 10% x 161.287,5 = 16.128,75 lei Impozit = (161.287,5 – 16.128,75) x 0,1% = 145,16 lei b) Imobil suplimentar 1 – dobândit pe data de 10 ianuarie 1990 Impozit = (85 x 935 x 2,20) x 0,1% = 174,85 lei Majorare impozit = 174,85 x 65% = 113,65 lei Impozit = 174,85 + 113,65 = 288,5 lei c) Impozit imobil suplimentar 2 – dobândit pe data de 10 aprilie 1994: Impozit = (95 x 935 x 1,10) x 0,1% = 97,71 lei Majorare impozit = 97,71 x 150% = 146,57 lei Impozit = 97,71 + 146,57 = 244,28 lei

125

d) Impozit imobil suplimentar 3 – dobândit pe data de 10 aprilie 2000: Impozit = 100 x 935 x 1,10 x 0,1%= 102,85 lei. Impozitul nu se majorează, deoarece imobilul este obținut prin succesiune legală.

Un contribuabil persoană fizică deţine în proprietate următoarele imobile: - un imobil situat în mediul urban cu o suprafaţă construită desfăşurată de 75 mp, construit în anul

1970, valoarea impozabilă unitară 935 lei, coeficient de corecţie pozitivă 2,30, considerat locuinţă de domiciliu;

- un imobil situat în mediul urban cu o suprafaţă construită desfăşurată de 85 mp, construit în anul 1992, valoarea impozabilă unitară 935 lei, coeficient de corecţie pozitivă 2,20, dobândit pe data de 10 ianuarie 2000;

Să se determine impozitul pe clădiri datorat în anul 2013. B. Calculul impozitului datorat de persoanele juridice În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează astfel:

Ic = cota x Vi Cota de impozit se stabileşte prin hotărâre a consiliului local şi poate fi cuprinsă între: - 0,25% şi 1,5% pentru clădirile reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţă; - 10% şi 20% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de

referinţă; - 30% şi 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de

referinţă. Valoarea de inventar a clădirii (Vi) reprezintă: - valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitate, dacă clădirea nu a fost

reevaluată - valoarea înregistrată în contabilitate imediat după reevaluare, dacă clădirea a fost reevaluată Observaţie: Dacă valoarea clădirii a fost recuperată integral pe calea amortizării, valoarea

impozabilă se reduce cu 15%, iar cota de impozit este cuprinsă între 0,25% şi 1,5%.


9.1. Consiliului local al unei localităţi a stabilit pentru anul 2013 ca în cazul imobilelor deţinute de societăţile comerciale de pe raza sa teritorială, cota de impozit pe clădiri să fie 35% în cazul imobilelor nereevaluate în ultimii 5 ani. O societate comercială deţine un imobil care are stabilită ca valoare de inventar suma de 100.000 lei, rezultată dintr-o evaluare realizată în anul 2002. Să se determine impozitul pe clădiri datorat de persoana juridică.

Dobândirea, înstrăinarea şi modificarea clădirilor În cazul unei clădiri care a fost dobândită sau construită de o persoană în cursul anului, impozitul

pe clădire se datorează de către persoana respectivă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care clădirea a fost dobândită sau construită.

În cazul unei clădiri care a fost înstrăinată, demolată sau distrusă, după caz, în cursul anului, impozitul pe clădire încetează a se mai datora de persoana respectivă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care clădirea a fost înstrăinată, demolată sau distrusă.

În cazul extinderii, îmbunătăţirii, distrugerii parţiale sau al altor modificări aduse unei clădiri existente, impozitul pe clădire se recalculează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost finalizată modificarea.

Plata impozitului

126

Impozitul pe clădiri se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie şi 30 septembrie, inclusiv. Dacă impozitul datorat este mai mic de 50 lei, plata se va face integral până la 31 martie.

Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clădiri, datorat pentru întregul an de către persoanele fizice, până la data scadenţei primei rate, se acordă o bonificaţie de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.

Să ne reamintim...

În cazul persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează astfel: Ic = 0,1% x Vi Valoarea impozabilă a unei clădiri (Vi) = suprafeţa construită desfăşurată a clădirii (S), exprimată

în metri pătraţi, x valoarea impozabilă unitară (Viu), exprimată în lei/metru pătrat, x coeficientul de corecţie care variază în funcţie de amplasarea clădirii (K).

În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează astfel: Ic = cota x Vi Valoarea de inventar a clădirii (Vi) reprezintă - valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, dacă acea clădire nu a fost reevaluată - valoarea înregistrată în contabilitate imediat după reevaluare, dacă acea clădire a fost reevaluată Cota de impozit se stabileşte prin hotărâre a consiliului local şi poate fi cuprinsă între: - 0,25% şi 1,5% pentru clădirile reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţă - 10% şi 20% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de

referinţă - 30% şi 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de

referinţă

9.4. IMPOZITUL ŞI TAXA PE TEREN

Orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un

impozit pe teren, bugetului local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia este situat terenul. Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale,

concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, persoanelor juridice, se stabileşte taxa pe teren, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţa, după caz, în condiţii similare impozitului pe teren.

Scutiri de la plata impozitului pe teren: a) terenul aferent unei clădiri, pentru suprafaţa de teren care este acoperită de o clădire; b) orice teren al unui cult religios recunoscut de lege şi al unei unităţi locale a acestuia, cu

personalitate juridică; c) orice teren al unui cimitir, crematoriu; d) orice teren al unei instituţii de învăţământ preuniversitar şi universitar, autorizată provizoriu sau

acreditată; e) orice teren al unei unităţi sanitare de interes naţional care nu a trecut în patrimoniul autorităţilor

locale; f) orice teren deţinut, administrat sau folosit de către o instituţie publică, cu excepţia suprafeţelor

folosite pentru activităţi economice; g) orice teren proprietate a statului, a unităţilor administrativ-teritoriale sau a altor instituţii publice,

aferent unei clădiri al cărui titular este oricare din aceste categorii de proprietari, exceptând suprafeţele acestuia folosite pentru activităţi economice;

h) terenurile care prin natura lor şi nu prin destinaţia dată sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură, orice terenuri ocupate de iazuri, bălţi, lacuri de acumulare sau căi navigabile, cele folosite pentru activităţile de apărare împotriva inundaţiilor, gospodărirea apelor, hidrometeorologie, cele care contribuie la exploatarea resurselor de apă, cele folosite ca zone de protecţie definite în lege, precum şi terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, încadrate astfel printr-o hotărâre a consiliului local, în măsura în care nu afectează folosirea suprafeţei solului etc.

Impozitul pe teren se stabileşte în funcţie de: - suprafaţa terenului, - rangul localităţii în care este amplasat terenul, - zona şi/sau categoria de folosinţă a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local.

127

A. Impozitul pe terenurile amplasate în intravilan, cu construcţii Pentru terenul amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la categoria de folosinţă

terenuri cu construcţii, impozitul (It) se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului (S), exprimată în hectare, cu valoarea unitară a impozitului pe teren (Itu), exprimată în lei / ha, prevăzută în tabelul nr. 9.3.

It = S x Itu

Tabelul nr. 9.3. Valoarea unitară a impozitului - teren amplasat în intravilan, cu construcţii

Zona din cadrul

localităţii

Rangul localităţii (lei / ha)

0 (Bucureşti) I II III IV V

A 10353 8597 7553 6545 889 711

B 8597 6499 5269 4447 711 534

C 6499 4447 3335 2113 534 355

D 4447 2113 1763 1230 348 178

B. Impozitul pe terenurile amplasate în intravilan, cu altă categorie de folosinţă decât cea

de terenuri cu construcţii În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de

folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii, impozitul pe teren (It) se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului (S) cu valoarea unitară a impozitului pe teren (Itu), prevăzută în tabelul nr. 9.4., şi cu coeficientul de corecţie corespunzător (K), prevăzut în tabelul nr. 9.5.

It = S x Itu x K

Tabelul nr. 9.4. Valoarea unitară a impozitului - teren amplasat în intravilan, cu altă

categorie de folosinţă decât construcţiile

Nr.

crt.

Categoria de folosinţă

Zona (lei / ha)

A B C D

1. Teren arabil 28 21 19 15

2. Pasune 21 19 15 13

3. Faneata 21 19 15 13

4. Vie 46 35 28 19

5. Livada 53 46 35 28

6. Padure sau alt teren cu vegetatie

forestiera

28 21 19 15

7. Teren cu apa 15 13 8 X

8. Drumuri si cai ferate X X X X

9. Teren neproductiv X X X X

Tabelul nr. 9.5. Coeficienţii de corecţie

Felul localităţii Rangul Coeficientul

Urban 0 8,00

Urban l 5,00

Urban II 4,00

Urban III 3,00

Rural IV 1,10

Rural V 1,00

Excepţie: În cazul contribuabililor persoane juridice, pentru terenul amplasat în intravilan

înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii, impozitul se calculează conform algoritmului de mai sus numai dacă aceşti contribuabili îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:

a) au prevăzut în statut, ca obiect de activitate, agricultura;

128

b) au înregistrate în evidenţa contabilă venituri şi cheltuieli din agricultură; În caz contrar, impozitul pe terenul situat în intravilanul unităţii administrativ-teritoriale, datorat de

contribuabilii persoane juridice, se calculează ca în cazul unui teren înregistrat în registrul agricol la categoria de folosinţă terenuri cu construcţii.

C. Impozitul pe terenurile amplasate în extravilan În cazul unui teren amplasat în extravilan, impozitul pe teren (It) se stabileşte prin înmulţirea

numărului de hectare ale terenului (S) cu valoarea unitară a impozitului pe teren (Itu), prevăzută în tabelul nr. 9.6.

It = S x Itu

Tabelul nr. 9.6. Valoarea unitară a impozitului - teren amplasat în extravilan

Nr.

crt.

Categoria de folosinţă Zona (lei / ha)

A B C D

1. Teren cu constructii 31 28 26 22

2. Arabil 50 48 45 42

3. Pasune 28 26 22 20

4. Faneata 28 26 22 20

5. Vie pe rod, alta decat cea prevazuta la nr. crt. 5.1 55 53 50 48

5.1. Vie pana la intrarea pe rod x x x x

6. Livada pe rod, alta decat cea prevazuta la nr. crt.

6.1

56 53 50 48

6.1. Livada pana la intrarea pe rod x x x x

7. Padure sau alt teren cu vegetatie forestiera, cu

exceptia celui prevazut la nr. crt. 7.1

16 14 12 8

7.1. Padure in varsta de pana la 20 de ani si padure cu

rol de protectie

x x x x

8. Teren cu apa, altul decat cel cu amenajari piscicole 6 5 2 1

8.1. Teren cu amenajari piscicole 34 31 28 26

9. Drumuri si cai ferate x x x x

10. Teren neproductiv x x x x

Exemplu O persoană fizică deţine în Bucureşti (rangul localităţii - 0) în zona C o proprietate cu o suprafaţă

de 1.100 mp. Pe această proprietate este situată o casă cu o suprafaţă la sol de 100 mp. Conform registrului agricol, 300 mp din proprietatea deţinută are destinaţie de teren arabil. Să se determine impozitul datorat pentru acest teren.

Rezolvare: a) Impozitul pentru terenul cu destinaţie de teren cu construcţii Suprafaţa impozabilă cu destinaţie de teren cu construcţii = 1.100 - 300 -100 = 700 mp = 0,07 ha. Impozit = 0,07 x 6.499 (impozitul pe hectar aferent zonei) = 454,93 lei. b) Impozitul pentru suprafaţa de teren arabil Suprafaţa impozabilă cu destinaţie de teren arabil = 300 mp = 0,03 ha. Impozit = 0,03 x 19 (impozitul pe hectar aferent zonei) x 8 (coeficientul de corecţie datorat rangului

localităţii) = 4,56 lei. Impozit total = 454,93 + 4,56 = 459,49 lei. Dobândiri, transferuri şi alte modificări aduse terenului Pentru un teren dobândit de o persoană în cursul unui an, impozitul pe teren se datorează de la

data de întâi a lunii următoare celei în care terenul a fost dobândit. Pentru orice operaţiune juridică efectuată de o persoană în cursul unui an, care are ca efect

transferul dreptului de proprietate asupra unui teren, persoana încetează a mai datora impozitul pe teren începând cu prima zi a lunii următoare celei în care a fost efectuat transferul dreptului de proprietate asupra terenului.

129

Dacă încadrarea terenului în funcţie de poziţie şi categorie de folosinţă se modifică în cursul unui an sau în cursul anului intervine un eveniment care modifică impozitul datorat pe teren, impozitul datorat se modifică începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a intervenit modificarea.

Orice persoană care dobândeşte teren sau care modifică folosinţa terenului are obligaţia de a depune o declaraţie în acest sens la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în termen de 30 de zile.

Plata impozitului Impozitul pe teren se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie şi 30

septembrie, inclusiv. Dacă impozitul datorat este mai mic de 50 lei, plata se va face integral până la 31 martie.

Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clădiri, datorat pentru întregul an de către persoanele fizice, până la data scadenţei primei rate, se acordă o bonificaţie de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.

9.5. IMPOZITUL PE MIJLOACELE DE TRANSPORT

Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat în România

datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, care se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde persoana îşi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru.

În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, impozitul pe mijlocul de transport se datorează de locatar.

Scutiri de la plata impozitului pe mijloacele de transport: a) autoturismele, motocicletele cu ataş şi mototriciclurile care aparţin persoanelor cu handicap

locomotor şi sunt adaptate handicapului acestora; b) navele fluviale de pasageri, bărcile şi luntrile folosite pentru transportul persoanelor fizice cu

domiciliul în Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei şi Insula Balta Ialomiţei; c) mijloacele de transport ale instituţiilor publice; d) mijloacele de transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru servicii de transport

public de pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportul de pasageri în afara unei localităţi, dacă tariful de transport este stabilit în condiţii de transport public;

e) vehiculele istorice. Calculul impozitului Impozitul pe mijloacele de transport (IMT) se calculează în funcţie de tipul mijlocului de transport,

astfel: - mijloace de transport cu tracţiune mecanică: Imt = n x Imtu

n = numărul de grupe (+ fracţiunea dintr-o grupă) de 200 cm3

Imtu = valoarea unitară a impozitului, conform tabelului nr. 9.7. - celelalte mijloace de transport terestru: impozitul anual (lei/vehicul) variază între limitele

prezentate în tabelul nr. 9.7., în funcţie de tipul autovehiculului, masa totală autorizată, numărul axelor, tipul sistemului de suspensie.

- mijloace de transport pe apă: impozitul anual (lei/vehicul) este prezentat în tabelul nr. 9.8. Dobândiri şi transferuri ale mijloacelor de transport În cazul unui mijloc de transport dobândit de o persoană în cursul unui an, impozitul pe mijloacele

de transport se datorează de la data de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost dobândit.

În cazul unui mijloc de transport care este înstrăinat de o persoană în cursul unui an sau este radiat din evidenţa fiscală a compartimentului de specialitate al autorităţii de administraţie publică locală, impozitul încetează să se mai datoreze de acea persoană începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost înstrăinat sau radiat din evidenţa fiscală.

Orice persoană care dobândeşte / transferă un mijloc de transport sau îşi schimbă domiciliul / sediul / punctul de lucru are obligaţia de a depune o declaraţie cu privire la mijlocul de transport la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale pe a cărei rază teritorială îşi are domiciliul / sediul / punctul de lucru în termen de 30 de zile inclusiv, de la modificarea survenită.

Plata impozitului Impozitul pe mijloacele de transport se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31

martie şi 30 septembrie, inclusiv. Dacă impozitul datorat este mai mic de 50 lei, plata se va face integral până la 31 martie.

130

Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe mijloacele de transport datorat pentru întregul an de către persoanele fizice, până la data scadenţei primei rate, se acordă o bonificaţie de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.

Tabelul nr. 9.7. Valoarea unitară a impozitului pe mijloacele de transport terestru

Tipuri de autovehicule Suma

A. Mijloace de transport cu tracţiune mecanică

lei / 200 cm3

sau fracţiune din aceasta

I. Vehicule inmatriculate

1. Motorete, scutere, motociclete si autoturisme cu capacitatea cilindrică de pana

la 1.600 cm3 inclusiv 8

2. Autoturisme cu capacitatea cilindrică între 1.601 cm3 si 2.000 cm

3 inclusiv 18


3 inclusiv 72


3 inclusiv 144

5. Autoturisme cu capacitatea cilindrică de peste 3.001 cm

3 290

6. Autobuze, autocare, microbuze 24

7. Alte vehicule cu tractiune mecanica cu masa totala maxima autorizata de pana

la 12 tone inclusiv 30

8. Tractoare inmatriculate 18

II. Vehicule înregistrate

1.1 Vehicule înregistrate cu capacitate cilindrică < 4.800 cm

3 2-4

1.2. Vehicule înregistrate cu capacitate cilindrică > 4.800 cm

3 4-6

2. Vehicule fara capacitate cilindrică evidentiata 50-150 lei/an

B. Autovehicule de transport marfă cu masa totală autorizată de peste 12

tone 133 – 2291 lei/vehicul

C. Combinaţii de autovehicule (autovehicule articulate sau trenuri rutiere) de transport marfă cu masa totală autorizată de peste 12 tone, dar nu mai mult de 14 tone

0 – 3963 lei/vehicul

D. Remorci, semiremorci sau rulote 8 - 55

lei/vehicul

* În cazul unui ataş, impozitul pe mijlocul de transport este de 50% din impozitul pentru

motocicletele, motoretele şi scuterele respective.

Tabelul nr. 9.8. Impozitul pe mijloacele de transport pe apă

Mijlocul de transport pe apa Impozit - lei/an -

1. Luntre, barci fara motor, folosite pentru pescuit si uz personal 21

2. Barci fara motor, folosite in alte scopuri 56

3. Barci cu motor 210

4. Nave de sport si agrement*) intre 0 si 1119

5. Scutere de apa 210

6. Remorchere si impingatoare: X

a) pana la 500 CP inclusiv 559

b) peste 500 CP si pana la 2.000 CP inclusiv 909

c) peste 2.000 CP si pana la 4.000 CP inclusiv 1398

d) peste 4.000 CP 2237

7. Vapoare - pentru fiecare 1.000 tdw sau fractiune din acesta 182

8. Ceamuri, slepuri si barje fluviale: X

a) cu capacitatea de incarcare pana la 1.500 tone inclusiv 182

b) cu capacitatea de incarcare de peste 1.500 tone si pana la 3.000 tone inclusiv 280

c) cu capacitatea de incarcare de peste 3.000 tone 490

131

Exemplu

O persoană fizică achiziționează pe 10.02.2014 un autoturism cu capacitatea cilindrică a motorului de 2.967 cmc. Să se determine impozitul datorat în 2014 şi termenele de plată ale acestuia.

Nr. grupe = 2.967/200 = 14,835 ~ 15 grupe (se rotunjește întotdeauna în plus) Impozit = 144 x 15 = 2.160 lei, achitat în 2 tranşe de 1.080 lei până la 31 martie şi 30 septembrie.

9.6. Rezumat

Impozitele şi taxele locale sunt: a) impozitul şi taxa pe clădiri În cazul persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează astfel: Ic = 0,1% x Vi Valoarea impozabilă a unei clădiri (Vi), se determină prin înmulţirea suprafeţei construite

desfăşurate a clădirii (S), exprimată în metri pătraţi, cu valoarea impozabilă unitară (Viu), exprimată în lei/metru pătrat şi cu coeficientul de corecţie care variază în funcţie de amplasarea clădirii (K): Vi = S x Viu x K

În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează astfel: Ic = cota x Vi Cota de impozit se stabileşte prin hotărâre a consiliului local şi poate fi cuprinsă între: - 0,25% şi 1,5% pentru clădirile reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţă - 10% şi 20% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de

referinţă - 30% şi 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de

referinţă Vi = Valoarea de inventar a clădirii, adică: - valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitate, dacă clădirea nu a fost

reevaluată - valoarea înregistrată în contabilitate imediat după reevaluare, dacă clădirea a fost reevaluată b) impozitul şi taxa pe teren Pentru terenul amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la categoria de folosinţă

terenuri cu construcţii, impozitul este It= suprafeţa terenului (S), exprimată în hectare, x valoarea unitară a impozitului pe teren (Itu), exprimată în lei / ha. It = S x Itu

În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii, impozitul este It = suprafeţa terenului (S) x valoarea unitară a impozitului pe teren (Itu) x coeficientul de corecţie corespunzător (K). It = S x Itu x K

În cazul unui teren amplasat în extravilan, impozitul este It = numărul de hectare ale terenului (S) x valoarea unitară a impozitului pe teren (Itu). It = S x Itu

c) impozitul pe mijloacele de transport Impozitul pe mijloacele de transport (IMT) se calculează în funcţie de tipul mijlocului de transport,

astfel: - mijloace de transport cu tracţiune mecanică: Imt = n x Imtu

n = numărul de grupe (+ fracţiunea dintr-o grupă) de 200 cm3

Imtu = valoarea unitară a impozitului - celelalte mijloace de transport terestru: impozitul anual (lei/vehicul) variază în funcţie de tipul

autovehiculului, masa totală autorizată, numărul axelor, tipul sistemului de suspensie. - mijloace de transport pe apă: impozitul anual se stabileşte în lei/vehicul. d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor; e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate; f) impozitul pe spectacole; g) taxa hotelieră; h) taxe speciale; i) alte taxe locale.

132


Notă: Se vor utiliza valorile unitare ale impozitelor din tabelele 9.1. – 9.7.

9.7.1. O persoană fizică cu domiciliul în Bucureşti are în proprietate următoarele construcţii: 1. Un imobil situat în zona C, utilizat drept locuinţă principală, construit în anul 1976 din cărămidă

arsă, cu instalaţie electrică, de apă, de canalizare şi de încălzire, care are o suprafaţă desfăşurată de 80 mp, la care se adaugă:

- o mansardă locuită cu suprafaţa desfăşurată de 40 mp - un beci cu suprafaţa desfăşurată de 20 mp. - un garaj cu pereţi exteriori din cărămidă arsă, situat în afara corpului principal al clădirii, cu o lungime de 6 m şi o lăţime de 4 m (măsurate pe conturul exterior), dotat doar cu instalaţie electrică, construit în 1978. Imobilul cu destinaţie de locuinţă şi garajul sunt situate pe un teren cu suprafaţa totală de 1.500 de

mp, pe care nu se mai găsesc alte construcţii. 2. Un apartament într-un bloc cu 10 nivele, situat în zona D, cu o suprafaţă construită desfăşurată

de 60 mp, construit în anul 1986 din cadre de beton armat, cu instalaţie electrică, de apă, de canalizare şi de încălzire, dobândit în 2003 şi închiriat.

3. O casă de vacanţă, cu pereţii din lemn, construită în 1996, situată în zona A a unui sat reşedinţă de comună, cu o suprafaţă desfăşurată de 100 mp, dotată cu instalaţie electrică şi de apă. Imobilul este situat pe un teren cu suprafaţa totală de 1.000 mp, din care 500 mp au destinaţie de teren arabil.

4. Un apartament într-un bloc cu 3 nivele situat în zona A a municipiului Bucureşti, cu suprafaţa de 100 mp, construit în anul 1947 din cărămidă arsă, dotat cu instalaţie electrică, de apă, de canalizare şi de încălzire, aflat în proprietatea societăţii comerciale al cărei unic asociat este, utilizat ca sediu al societăţii. Apartamentul a fost achiziţionat în anul 2012 şi are o valoare de inventar de 150.000 lei. Cota de impozit pe clădiri pentru persoanele juridice a fost stabilită de consiliul local la 1%.

Să se determine impozitul pe clădiri şi terenuri datorat în anul 2014 de această persoană. 9.7.2. O persoană fizică deţine în proprietate: - un autoturism cu capacitatea cilindrică a motorului de 1.297 cmc, pe care îl deţine din anul

2004 şi îl vinde pe data de 20.03.2014. - un autoturism cu capacitatea cilindrică a motorului de 1.800 cmc, pe care îl cumpără pe data

de 10.05.2014 şi îl păstrează tot restul anului 2014. Să se determine impozitul datorat de contribuabil în 2014 pentru mijloacele de transport deţinute

şi termenele de plată ale acestora.

9.8. Bibliografie

M. Grigore, M. Gurău, “Fiscalitate. Noţiuni teoretice şi lucrări aplicative”, Editura Cartea Studenţească, 2009, p. 207 – 219. L. Ţâţu, C. Şerbănescu, D. Ştefan, D. Cataramă, A. Nica, E. Miricescu, „Fiscalitate. De la lege la practică”, Ediţia a V-a, Editura All Beck, 2008, p. 192 – 221. G. Vintilă, M. Călin, N. Călin, „Fiscalitate”, Editura Economică, 2006, p. 475 – 502. Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

133

Unitatea de învățare 10. CONTRIBUŢIILE SOCIALE OBLIGATORII

Cuprins Unitatea de învățare 10. CONTRIBUŢIILE SOCIALE OBLIGATORII ............................................. Error! Bookmark not defined.

10.1. Introducere ...................................................................................................................... Error! Bookmark not defined. 10.2. Obiectivele unităţii de învăţare ........................................................................................ Error! Bookmark not defined. 10.3. CONTRIBUŢIILE SOCIALE OBLIGATORII PRIVIND PERSOANELE CARE REALIZEAZĂ VENITURI DIN SALARII ȘI PENSII ..................................................................................................................................... Error! Bookmark not defined. 10.4. CONTRIBUŢIILE SOCIALE OBLIGATORII PRIVIND PERSOANELE CARE REALIZEAZĂ VENITURI IMPOZABILE DIN ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE, CEDAREA FOLOSINŢEI BUNURILOR, ACTIVITĂŢI AGRICOLE, SILVICULTURĂ, PISCICULTURĂ, PRECUM ŞI DIN ASOCIERI FĂRĂ PERSONALITATE JURIDICĂ ............... Error! Bookmark not defined. 10.5. CONTRIBUŢIILE SOCIALE OBLIGATORII PRIVIND PERSOANELE CARE REALIZEAZĂ ALTE VENITURI, PRECUM ŞI PERSOANELE CARE NU REALIZEAZĂ VENITURI............................................................ Error! Bookmark not defined. 10.6. Rezumat ......................................................................................................................... Error! Bookmark not defined. 10.7. Test de evaluare a cunoştinţelor 10 ................................................................................. Error! Bookmark not defined. 10.8. Bibliografie ...................................................................................................................... Error! Bookmark not defined. Tema de control nr. 2 ............................................................................................................... Error! Bookmark not defined.

Răspunsuri la testele de autoevaluare........................................................................................... Error! Bookmark not defined. BIBLIOGRAFIE GENERALĂ ......................................................................................................... Error! Bookmark not defined.

10.1. Introducere Unitatea de învățare 10 prezintă contribuțiile sociale obligatorii aferente veniturilor din salarii şi pensii, dar şi celorlate venituri obţinute de persoanele fizice. Pentru fiecare tip de venit sunt precizate următoarele: plătitorii, modul de calcul, reținere și virare a acestora la diferite bugete.


După parcurgerea acestei unităţi veţi fi capabili: să enumeraţi persoanele obligate la plata contribuţiilor sociale; să descrieţi modalitatea calcul a fiecărei contribuţii sociale; să enumeraţi obligaţiile declarative ale plătitorilor de contribuţii sociale.


Cadru legislativ:

Titlul IX „Impozite şi taxe locale” din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (Titlul IX2) ,

cu modificările şi completările ulterioare


10.3. CONTRIBUŢIILE SOCIALE OBLIGATORII PRIVIND PERSOANELE CARE REALIZEAZĂ VENITURI DIN SALARII ȘI PENSII

Contribuţiile sociale obligatorii sunt: 1. Contribuţia de asigurări sociale: CAS se datorează către bugetul asigurărilor sociale de stat, pe

baza acesteia determinându-se apoi dreptul la diferitele tipuri de pensii acordate de stat. 2. Contribuţia de asigurări pentru şomaj: AŞ se datorează către bugetul asigurărilor pentru şomaj,

în scopul plăţii indemnizaţiilor de şomaj către persoanele care nu-şi pot găsi loc de muncă. 3. Contribuţia de asigurări sociale de sănătate: CASS se datorează către Fondul naţional unic de

asigurări sociale de sănătate, care se constituie ca un fond special anexă la legea bugetului de stat şi din care se finanţează activităţile medicale oferite gratuit asiguraţilor

4. Contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale: CAAM este destinată constituirii fondului iniţial pentru funcţionarea sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale

5. Contribuţia la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale: CFG 6. Contribuţia pentru concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate: CCI este

destinată suportării drepturilor la concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate. Cotele și baza impozabile ale acestor contribuții sunt prezentate în tabelul nr. 10.1.:

134

Tabelul nr. 10.1. Cotele contribuţiei de asigurări sociale

CONTRI-BUŢII

CONTRI-BUABILI

COTA BAZA IMPOZABILĂ

CAS

angajaţi 10,5%

venitul brut lunar din salarii, în limita a 5 x câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat

1 (5 x 2.298 = 11.490 lei)

angajatori

15,8% pentru condiţii normale de muncă

20,8% pentru condiţii deosebite de muncă

25,8% pentru condiţii speciale de muncă

fond de salarii lunar, în limita a 5 x câştigul salarial mediu brut x numărul asiguraţilor pentru care angajatorul datorează contribuţie

AŞ angajaţi 0,5% venitul brut realizat lunar

angajatori 0,5% fond de salarii lunar

CASS

angajaţi 5,5% venitul brut realizat lunar

pensionari 5,5% venitul brut realizat lunar-740 lei

angajatori 5,2% fond de salarii lunar

CAAM angajatori

între 0,15% şi 0,85% (în funcţie de codul

CAEN al activităţii principale)

fond de salarii lunar

CFG angajatori

0,25%

fond de salarii lunar

CCI angajatori 0,85%

fond de salarii lunar, în limita a 12 x salariul minim brut pe țară garantat în plată

2 x numărul

asiguraţilor din luna pentru care se calculează contribuţie

*Condiţiile de muncă pot fi: - Normale: Locuri de muncă ce nu se încadrează nici la categoria „Condiţii deosebite de muncă”,

nici la categoria „Condiţii speciale de muncă” - Deosebite: Locuri de muncă care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta

esenţial capacitatea de muncă a asiguraţilor datorită gradului mare de expunere la risc. Locurile de muncă în condiţii deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau prin decizie a organului de conducere al angajatorului. încadrarea acestora în categoria locurilor de muncă cu condiţii deosebite se va face după primirea avizului inspectoratului teritorial de muncă.

- Speciale: Locurile de muncă în condiţii speciale se stabilesc numai prin lege. Exemplu: a) unităţile miniere, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în subteran cel puţin 50%

din timpul normal de muncă în luna respectivă; b) activităţile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare,

zonele I şi II de expunere la radiaţii Nu sunt cuprinse în baza lunară a contribuţiilor sociale obligatorii: - sumele neimpozabile în cazul impozitului pe venit (ex: ajutoare de înmormântare sau naştere,

cadouri de 1 iunie, Paşte, Crăciun în limita a 150 lei/beneficiar etc.) - tichetele de masă, tichetele de vacanţă şi tichetele de creşă; - indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite de salariaţi, pe perioada delegării şi

detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit prin hotărâre a Guvernului pentru personalul din instituţiile publice, precum şi cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare.

Pentru anumite contribuții, nu se includ în baza de impozitare următoarele venituri:

1 În 2014, câştigul salarial mediu brut este de 2.298 lei

2 Din 1 iulie 2014, salariul minim brut pe țară garantat în plată este de 900 lei.

135

Venituri care nu intră în baza de impozitare Contribuția

participarea salariaţilor la profit CAS, CCI și CAAM

prestaţiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, inclusiv cele acordate pentru accidente de muncă şi boli profesionale

CAS, CCI și CAAM

prestaţiile suportate din Fondul naţional unic pentru asigurări de sănătate CCI

venituri de natură profesională, altele decât cele de natură salarială, realizate ocazional

CAS şi AŞ

Calculul, reţinerea şi virarea contribuţiilor sociale Persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajator şi orice plătitor de venituri de natură

salarială sau asimilate salariilor, au obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a vira lunar contribuţiile de asigurări sociale obligatorii la bugetele şi fondurile cărora le aparţin până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează.

Depunerea declaraţiei Contribuţiile sociale individuale se reţin şi se virează la bugetele şi fondurile cărora le aparţin

până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează, împreună cu contribuţia angajatorului sau a persoanelor asimilate angajatorului.

Până la aceeași dată angajatorii au de asemenea obligația depunerii Formularului 112: „Declarație privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit si evidența nominală a persoanelor asigurate” la organul fiscal competent, și anume cel în a cărui evidență contribuabilul este înregistrat ca plătitor de impozite, taxe și contribuții.

Formularul 112 se depune online, in format electronic, pe portalul e-Romania. Contribuabilii mici, care au până la trei salariați şi o cifră de afaceri de până la 100.000 euro, cum

ar fi ONG-urile şi asociaţiile de proprietari, pot depune declaraţia unică 112 trimestrial, de la 1 octombrie. Deși depunerea declaratiei se va efectua trimestrial, completarea acesteia se va face pe fiecare lună în parte. Virarea contribuțiilor reținute de către plătitorii de venit mai sus mentionați se poate face de asemenea trimestrial.

Să ne reamintim...

Calculul contribuţiilor sociale individuale se realizează prin aplicarea cotelor de impunere asupra bazei impozabile lunare. Baza impozabilă lunară este:

Pentru angajați: Venitul brut lunar obţinut

Pentru angajatori: suma câştigurilor brute lunare realizate de angajați

Exemplu

S.C. X S.R.L. are în 2014 doi angajaţi cu contract individual de muncă ce realizează următoarele venituri:

- primul are un salariu de bază de 1.000 lei, spor de vechime de 3% şi spor de toxicitate de 100 lei:

- al doilea are un salariu de bază de 1.400 lei şi spor de toxicitate de 100 lei. Să se calculeze contribuţiile de asigurări sociale de sănătate datorate de fiecare contribuabil

precum şi de către societate pentru luna octombrie 2014. Rezolvare:

Contribuabil Cota Baza de impozitare (lei) CASS (lei)

Primul angajat 5,5% 1.000 + 1.000 x 3% +100 = 1.130 62

Al doilea angajat 5,5% 1.400 + 100 = 1.500 83

S.C. X S.R.L. 5,2% 924 + 800 = 1.724 137

136

S.C. Y S.R.L. are în 2014 doi angajaţi cu contract individual de muncă ce realizează următoarele venituri:

- primul are un salariu de bază de 2.000 lei, spor de vechime de 3% şi spor de toxicitate de 150 lei:

- al doilea are un salariu de bază de 2.500 lei şi spor de toxicitate de 150 lei. Să se calculeze contribuţiile de asigurări sociale de sănătate datorate de fiecare contribuabil

precum şi de către societate pentru luna octombrie 2014.

Exemplu

S.C. X S.R.L. are 10 angajaţi, iar fondul de salarii brut aferent acestora pentru luna octombrie 2014 este de 60.000 lei. Cota contribuţiei pentru accidente de muncă şi boli profesionale este de 0,5%.

Să se calculeze contribuţiile de asigurări sociale pentru accidente de muncă şi boli profesionale pentru luna octombrie 2014.

Rezolvare:

Contribuabil Cota Baza de impozitare (lei) CAAM (lei)

S.C. X S.R.L. 0,5% 60.000 300

S.C. YS.R.L. are 10 angajaţi, iar fondul de salarii brut aferent acestora pentru luna octombrie 2014 este de 80.000 lei. Cota contribuţiei pentru accidente de muncă şi boli profesionale este de 0,5%.

Să se calculeze contribuţiile de asigurări sociale pentru accidente de muncă şi boli profesionale pentru luna octombrie 2014.


10.1. O societate comercială are în anul 2014, 2 angajaţi cu contract individual de muncă: - angajatul 1 cu un salariu de bază de 2.000 lei; - angajatul 2 cu un salariu de bază de 2.800 lei şi un spor de vechime de 200 lei; Angajaţii îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebite de muncă. Determinaţi contribuţiile de asigurări sociale datorate de contribuabilii de mai sus în luna octombrie 2014.

10.4. CONTRIBUŢIILE SOCIALE OBLIGATORII PRIVIND PERSOANELE CARE REALIZEAZĂ VENITURI IMPOZABILE DIN ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE, CEDAREA FOLOSINŢEI BUNURILOR,

ACTIVITĂŢI AGRICOLE, SILVICULTURĂ, PISCICULTURĂ, PRECUM ŞI DIN ASOCIERI FĂRĂ PERSONALITATE JURIDICĂ

Aceste persoane datorează CAS şi CASS astfel:

Contribuabili CAS CASS

Persoanele care realizează

venituri din activităţi

independente impozitate în

26,3% x Venit lunar declarat

Nivel minim = 35% x câştigul

salarial mediu brut

5,5% x Venit net estimat/realizat

137

sistem real sau pe bază de

norme de venit

Nivel maxim = 5 x câştigul

salarial mediu brut



independente impozitate

prin reţinere la sursă

(drepturi de proprietate

intelectuală)

10,5% x Venit net

Nivel maxim = 5 x câştigul

salarial mediu brut

5,5% x Venit net

Nivel minim = salariul minim, dacă

acesta este singurul venit.

Nu se datorează CASS dacă

persoana obţine şi venituri din

salarii/pensii/indemnizaţii de şomaj.


venituri din cedarea

folosinţei bunurilor

Nu datorează CAS. 5,5% x Venit net



agricole

Nu datorează CAS. 5,5% x Venit net

10.5. CONTRIBUŢIILE SOCIALE OBLIGATORII PRIVIND PERSOANELE CARE REALIZEAZĂ ALTE VENITURI, PRECUM ŞI PERSOANELE CARE NU REALIZEAZĂ VENITURI

Persoanele care nu realizează într-un an fiscal niciunul dintre veniturile analizate la secţiunile

10.3. şi 10.4. (venituri din salarii/pensii/indemnizaţii de şomaj, activităţi independente, activităţi agricole) datorează CASS pentru următoarele venituri:

Venituri CASS

Investiţii

- Dividende

- Dobânzi

- Câştiguri din transferul titlurilor de valoare, altele decât titlurile de

participare la fondurile deschise de investiţii

- Câştiguri din transferul titlurilor de participare la fondurile deschise de

investiţii

- Câştiguri din transferul drepturilor de proprietate asupra părţilor sociale

- Venituri din operaţii de vânzare-cumpărare de valută la termen,

pebază de contract

- Venituri din lichidarea unei persoane juridice

5,5% x Venit brut

5,5% x Venit brut

5,5% x Câştig

5,5% x Câştig

5,5% x Câştig

5,5% x Câştig

5,5% x Venit impozabil

Premii şi jocuri de noroc 5,5% x Venit impozabil

Alte surse 5,5% x Venit brut

10.6. Rezumat

Contribuţiile sociale obligatorii aferente veniturilor din salarii sunt:

Contribuţiile sociale obligatorii Cota

Contribuţia de asigurări sociale: CAS

- angajați 10,5%

- angajatori

condiții normale de muncă 15,8%

condiții deosebite de muncă 20,8%

condiții speciale de muncă 25,8%

Contribuţia de asigurări pentru şomaj: AŞ

- angajați 0,5%

- angajatori 0,5%

Contribuţia de asigurări sociale de sănătate: CASS

138

- angajați 5,5%

- angajatori 5,2%

Contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi

boli profesionale: CAAM (angajatori)

0,15% -0,85%

Contribuţia la fondul de garantare pentru plata

creanţelor salariale: CFG (angajatori)

0,25%

Contribuţia pentru concediile şi indemnizaţiile de

asigurări sociale de sănătate: CCI (angajatori)

0,85%

Contribuţiile sociale individuale se reţin şi se virează la bugetele şi fondurile cărora le aparţin

până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează, împreună cu contribuţia angajatorului sau a persoanelor asimilate angajatorului. Până la aceeași dată angajatorii au de asemenea obligația depunerii Formularului 112: „Declarație privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit si evidența nominală a persoanelor asigurate” la organul fiscal competent.


10.7.1. O societate comercială are în anul 2014, 3 angajaţi cu contract individual de muncă:

- angajatul 1 cu un salariu de bază de 1.500 lei şi un spor de fidelitate de 300 lei; - angajatul 2 cu un salariu de bază de 1.200 lei şi un spor de vechime de 100 lei; - angajatul 3 cu un salariu de bază de 1.000 lei.

Angajaţii îşi desfăşoară activitatea în condiţii de muncă deosebite. Cota contribuţiei pentru accidente de muncă şi boli profesionale este de 0,5%. Determinaţi contribuţia de asigurări sociale, contribuţia de asigurări pentru şomaj, contribuţia de asigurări sociale de sănătate, contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii şi contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale datorate de contribuabilii de mai sus în luna octombrie 2014.

10.7.2. O societate comercială are în luna februarie 2014, 4 salariaţi cu contract individual de

muncă pentru care se cunosc următoarele date:

salariatul 1: salariu de bază 1.800 lei, primă 100 lei, condiţii deosebite de muncă;

salariatul 2: salariu de bază 1.500 lei, condiţii deosebite de muncă;

salariatul 3: salariu de bază 1.200 lei, condiţii normale de muncă;

salariatul 4, salariu de bază 1.100 lei, condiţii normale de muncă. Determinaţi contribuţia de asigurări sociale, contribuţia de asigurări pentru şomaj, contribuţia de

asigurări sociale de sănătate, contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii, contribuţia la fondul de garantare şi contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale (cota = 0,2%) datorate de contribuabilii de mai sus în luna octombrie 2014.

10.8. Bibliografie

M. Grigore, M. Gurău, “Fiscalitate. Noţiuni teoretice şi lucrări aplicative”, Editura Cartea Studenţească, 2009, p. 221 - 265. L. Ţâţu, C. Şerbănescu, D. Ştefan, D. Cataramă, A. Nica, E. Miricescu, „Fiscalitate. De la lege la practică”, Ediţia a V-a, Editura All Beck, 2008, p. 222- 249. Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal OUG nr. 58/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si alte masuri financiar-fiscale HG nr. 791/2010 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004, precum si pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si alte masuri financiar-fiscale

139

Tema de control nr. 2

Temele de control se constituie din testele de evaluare care se regăsesc la sfârșitul

fiecărei unități. Până la data celui de al doilea tutorial, inclusiv, studenţii vor rezolva şi prezenta în vederea

evaluării testele de evaluare de la finalul unităţilor de învăţare 5,6,7,8,9 și 10. Pentru fiecare test de evaluare studentul va primi o notă de la 1 la 10. Media notelor obţinute la

cele 10 teste de evaluare din manual va avea o pondere de 40% în nota finală.

140

Răspunsuri la testele de autoevaluare

1.1. Impozitele directe pot fi grupate în: impozite reale şi impozite personale. 1.2. În categoria impozitelor directe intră: impozitul pe terenuri, pe clădiri, pe salarii, pe dividende, pe profit, etc. 1.3. În categoria impozitelor indirecte intră: taxa pe valoarea adăugată, taxele vamale, accizele, taxele de timbru şi de înregistrare. 1.4. Impozitele au următoarele elemente comune:

- Faptul generator - Obiectul impozabil - Baza de calcul sau materia impozabilă - Subiectul impozitului - Suportatorul (destinatarul) impozitului - Plătitorul impozitului - Cotele de impunere - Asieta (modul de aşezare) impozitului - Termenul de plată - Facilităţile acordate plătitorilor - Drepturile şi obligaţiile plătitorilor

1.5. Asieta impozitului reprezintă ansamblul măsurilor privind identificarea subiectului şi obiectului impozitului, evaluarea obiectului impozabil, determinarea impozitului datorat statului. 2.1. Antrepozitul public poate fi utilizat de orice persoană pentru antrepozitarea de mărfuri. 2.2. Antrepozitul public poate fi de următoarele trei categorii:

- tip A, în care depozitul şi mărfurile sunt sub răspunderea deţinătorului antrepozitului; - tip B, în care depozitul şi mărfurile sunt sub răspunderea fiecărui antrepozitar; - tip F, în care depozitul şi mărfurile sunt sub răspunderea autorităţii vamale.

2.3. Antrepozitul privat poate fi utilizat de deţinătorul de antrepozit. 2.4. Antrepozitul privat poate fi de următoarele trei tipuri:

- tip D, în care punerea în liberă circulaţie a mărfurilor antrepozitate se realizează prin procedură simplificată de vămuire;

- tip E, în care se aplică regimul de antrepozitare chiar dacă mărfurile nu necesită depozitare într-un loc aprobat ca antrepozit vamal;

- tip C, antrepozit privat care nu face parte din categoriile D sau E. 3.1 Antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată să producă şi/sau să deţină produse supuse accizelor armonizate. 3.2. Destinatarul înregistrat este persoana fizică sau juridică autorizată în exercitarea activităţii să primească produse supuse accizelor în regim suspensiv provenite de la antrepozitari autorizaţi din alte state membre U.E. 3.3. Pe durata deplasării unui produs supus accizelor armonizate, acciza se suspendă dacă produsul este însoţit de documentul de însoţire. 3.4. Produsele supuse accizelor, care au fost eliberate deja în consum într-un stat membru circulă între statul membru şi România, însoţite de documentul de însoţire simplificat. 3.5. Termenul de plată a accizelor este 25 inclusiv a lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă. 3.6. În cazul importatorilor înregistraţi termenul de plată a accizelor este momentul înregistrării declaraţiei vamale de import. 3.7. Operatorul economic poate achiziţiona din alte state membre ale U.E. produse supuse accizelor nearmonizate cu condiţia deţinerii unei autorizaţii pentru achiziţii intracomunitare de astfel de produse, emise de autoritatea fiscală teritorială la care este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe. 3.8. Termenul de plată a accizelor nearmonizate pentru produsele provenite din teritoriul comunitar este ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost recepţionate produsele. 3.9. Termenul de plată a accizelor nearmonizate pentru produsele provenite din import este momentul înregistrării declaraţiei vamale de import. 4.1. b 4.2. Achiziţia intracomunitară de bunuri reprezintă obţinerea dreptului de a dispune, ca şi un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate la destinaţia indicată de cumpărător, de către furnizor, de către cumpărător sau de către altă persoană, în contul furnizorului sau al cumpărătorului, către un stat membru, altul decât cel de plecare a transportului sau de expediere a bunurilor. 4.3. b 4.4. Regimurile speciale de TVA sunt:

141

- Regimul special de scutire pentru întreprinderile mici - Regimul special pentru agenţiile de turism - Regimuri speciale pentru bunurile second-hand, opere de arta, obiecte de colecţie şi antichităţi - Regimul special pentru aurul de investiţii - Regimul special pentru persoanele impozabile nestabilite care prestează servicii electronice

persoanelor neimpozabile 4.5. Locul livrării bunurilor (cazul general) se consideră a fi locul unde se găsesc bunurile în momentul când începe expedierea sau transportul. 4.6. Locul prestării serviciilor (cazul B2B) se consideră a fi locul unde este stabilit beneficiarul. 4.7. Locul achiziţiei intracomunitare a bunurilor se consideră a fi locul unde se găsesc bunurile în momentul în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor. 4.8. Locul importului de bunuri se consideră a fi statul membru în care au intrat bunurile pe teritoriul Comunităţii sau statul membru în care au ieşit din regim vamal suspensiv. 4.9. În general, în cazul livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii, faptul generator apare în momentul efectuării livrării de bunuri şi prestării serviciilor, iar exigibilitatea apare concomitent cu faptul generator. 4.10. Nu sunt obligate să se înregistreze în scop de TVA înainte de a realiza operaţiuni supuse TVA următoarele categorii de persoane impozabile:

- întreprinderile mici, cu cifră de afaceri anuală mai mică de 65.000 euro; - persoanele care realizează numai operaţiuni scutite fără drept de deducere.

4.11. Cota standard a TVA este de 24%. 4.12. Cota redusă a TVA de 9% se aplică pentru următoarele prestări de servicii şi/sau livrări de bunuri:

a) dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură şi arheologice, grădini zoologice şi botanice, târguri, expoziţii;

b) livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate exclusiv publicităţii;

c) livrările de proteze de orice fel şi accesoriile acestora, cu excepţia protezelor dentare; d) livrările de produse ortopedice; e) medicamente de uz uman şi veterinar; f) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv închirierea

terenurilor amenajate pentru camping. g) toate sortimentele de pâine, precum si următoarele specialități de panificație: cornuri, chifle,

batoane, covrigi, minibaghete, franzeluțe și împletituri; h) făină albă de grâu, făină semialbă de grâu, făină neagră de grâu și făină de secară; i) triticum spelta, grâu comun și meslin.

4.13. Cota redusă a TVA de 5% se aplică pentru livrarea locuinţelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care acestea sunt construite. 4.14. Cota recalculată a TVA de 19,35% se aplică pentru sumele obţinute din vânzarea bunurilor comercializate prin comerţul cu amănuntul sau din unele prestări de servicii - transport, poştă, telefon, telegraf şi altele de aceeaşi natură - ale căror tarife practicate cuprind şi taxa pe valoarea adăugată. 4.15. AIC este impozabilă în România dacă: 1) bunurile sunt transportate din SM în România; 2) cumpărătorul este persoană impozabilă, înregistrată în scopuri de TVA în România, normal sau numai pentru achiziţii intracomunitare, şi comunică codul de TVA furnizorului pentru a-l înscrie în factură. 3) furnizorul este înregistrat în scopuri de TVA în alt SM 5.1. a 5.2. Cheltuielile cu dobânzile sunt deductibile doar la nivelul ratei de dobândă de referinţă comunicată de BNR. Rezultă că se pot deduce cheltuieli cu dobânzile în valoare de 100.000 lei. Deoarece gradul de îndatorare al agentului economic este mai mic decât 3, dobânzile în valoare de 100.000 lei se deduc în totalitate. Diferenţa de 20.000 lei reprezintă cheltuială nedeductibilă fără a se mai lua în calcul în perioadele următoare. 7.1. d 7.2. b 7.3. a 7.4. Baza de calcul pentru cheltuielile de sponsorizare, cheltuielile de protocol şi cotizaţiile plătite la asociaţiile profesionale este:

Baza de calcul = 40.000 - 18.000 = 22.000 lei Limita maximă a cheltuielilor cu sponsorizarea deductibile este: 5% x 22.000 = 1.100 lei. Cheltuielile cu sponsorizarea deductibile sunt de 1.100 lei, iar cele nedeductibile sunt de 100 lei. Limita maximă a cheltuielilor cu protocolul deductibile este:

142

2% x 22.000 = 440 lei. Cheltuielile cu protocolul deductibile sunt de 440 lei, iar cele nedeductibile sunt de 360 lei. Limita maximă a cheltuielilor cu cotizaţii plătite la o asociaţie profesională deductibile este: 2% x 22.000 = 440 lei. Cheltuielile cu cotizaţii plătite la o asociaţie profesională sunt în întregime deductibile. Limita maximă a cheltuielilor cu contribuţiile profesionale obligatorii este: 5% x 40.000 = 2.000 lei. Cheltuielile cu contribuţiile profesionale obligatorii sunt în întregime deductibile. Cheltuielile deductibile totale = 18.000 + 1.100 +440 + 200 + 1.000 = 20.740 lei

7.5. a 7.6. d 8.1. Veniturile obţinute sub formă de dobânzi aferente titlurilor de stat şi obligaţiunilor municipale nu se impozitează.

Impozitul se va calcula numai în cazul veniturilor aferente depozitelor la termen, depozitelor la vedere şi obligaţiunilor corporatiste.

Impozit dobânzi depozite la vedere = 50 x 16%= 8 lei (se reţine la sursă în momentul înregistrării dobânzii în cont şi se virează la bugetul statului până la data de 25 inclusiv a lunii următoare înregistrării).

Impozit dobânzi depozite la termen = 200 x 16%= 32 lei (se reţine la sursă în momentul înregistrării dobânzii în cont şi se virează la bugetul statului până la data de 25 inclusiv a lunii următoare înregistrării).

Impozit dobânzi obligaţiuni corporatiste = 100 x 16%= 16 lei (se reţine la sursă în momentul plăţii dobânzii şi se virează la bugetul statului până la data de 25 inclusiv a lunii următoare). 8.2. Primul acţionar

Dividend brut = 100.000 x 70% = 70.000 lei Impozit = 70.000 x 16% = 11.200 lei. Acest impozit trebuie calculat şi reţinut de către societatea comercială pe data ridicării dividendului

şi virat la bugetul de stat până la data de 25 iulie 2008. Dividend net = 70.000 – 11.200 = 58.800 lei. Al doilea acţionar Dividend brut = 100.000 x 20% = 20.000 lei Impozit = 20.000 x 16% = 3.200 lei. Acest impozit trebuie calculat şi reţinut de către societatea comercială pe data ridicării dividendului

şi virat la bugetul de stat până la data de 25 august 2008. Dividend net = 20.000 – 3.200 = 16.800 lei. Al treilea acţionar Dividend brut = 100.000 x 10% = 10.000 lei Deoarece cel de-al treilea acţionar nu a ridicat dividendele până la sfârşitul anului, agentul

economic trebuie să calculeze, reţină şi vireze la bugetul de stat până pe data de 31 decembrie 2008 impozitul pe dividende aferent. Acest impozit este datorat de al treilea acţionar.

Dividend brut = 100.000 x 10% = 10.000 lei Impozit = 10.000 x 16% = 1.600 lei. Dividend net = 10.000 – 1.600 = 8.400 lei.

8.3. În cazul primei persoane fizice: Câştig = 25.000 - 20.000 = 5.000 lei Impozit = 16% x 5.000 = 800 lei (impozit final) În cazul celei de a doua persoane fizice: Câştig = 35.000 - 25.000 - 200 = 9.800 lei Impozit = 16% x 9.800 = 1.568 lei (impozit final)

8.4. Venit impozabil = 70.000 – 10.000 = 60.000 lei. Impozit = 60.000 x 16% = 9.600 lei.

8.5. a) dacă anul vânzării este 2007 Impozit = 6.000 + (260.000 – 200.000) x 2% = 7.200 lei b) dacă anul vânzării este 2010 Impozit = 4.000 + (260.000 – 200.000) x 1% = 4.600 lei

9.1. Impozit pe clădiri = 100.000 x 35 = 3.500 lei. 10.1.

Contribuabil Cota Baza de impozitare (lei) CAS (lei)

angajatul 1 10,5% 2.000 210

angajatul 2 10,5% 3.000 315

angajator 20,8% 5.000 1.040

143

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

C. Corduneanu „Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor”, Editura Codecs, Bucureşti, 1998. M. Grigore, M. Gurău, “Fiscalitate. Noţiuni teoretice şi lucrări aplicative”, Editura Cartea Studenţească,

2009. L. Ţâţu, C. Şerbănescu, D. Ştefan, D. Cataramă, A. Nica, E. Miricescu, „Fiscalitate. De la lege la

practică”, Ediţia a V-a, Editura All Beck, 2008. G. Vintilă, M. Călin, N. Călin, „Fiscalitate”, Editura Economică, 2006. Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind

Codul fiscal Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

Manual de Fiscalitate - Universitatea Nicolae Titulescu

Documents

Transcript of Manual de Fiscalitate - Universitatea Nicolae Titulescu