Mantica egipteana

Generalitati

Religiile egiptene au fost o succesiune de credinţe ale poporului egiptean începând din perioada predinastica până la apariţia crestinismului şi islamismului în perioada greco-romană,iar ritualurile se făceau sub conducere preoţilor sau vracilor. Toate animalele infăţişate şi venerate în artă, scrierile şi religiile Egiptului Antic (pentru peste 3000 de ani)sunt originare din Africa. Templele erau centrul aşezărilor egiptene, servind ca centre administrative, şcoli, biblioteci şi folosite şi în scopuri religioase. Natura religioasă a civilizaţiei egiptene a influenţat contribuţiile acesteia la arta antichităţii. Multe din marile lucrari ale egiptenilor antici reprezinta zei, zeiţe şi faraoni (consideraţi şi ei divinitaţi). Arta Egiptului Antic este caracterizată în general de ideea de ordine. Dovezi ale mumificarii si construcţiei de piramide în afara Egiptului stau marturie a influenţei sistemului de credinţe şi valori ale egiptenilor asupra altor civilizaţii, unul din modurile de transmitere fiind Drumul Matasii. Tot privitor la arta, literarura si religie putem include un ritual des intalnit intre egipteni, mostenit din generatie in generatie, care vine ca o garantie a acestei natiuni – ghicirea viitorului – care se facea in diferite modalitati, inclusiv de catre preoti.

Mantica sau modalitatile de ghicire a viitorului la poporul egiptean

Cu privire la tema aleasa putem spune ca exista o legatura destul de pronuntata intre aceasta si ritualurile de magie ce se regasesc in practicile egiptene. Ba mai mult, magia sta strans legata de religie, ca fiind o experienta religioasa superioara. Despre mantica stim ca ajuta la intelegerea unor fenomene naturale a caror cauza ramane mai mult sau mai putin cunoscuta oamenilor, pe care multa lume le considera ca fiind supranaturale.

In Antichitate divinatia era parte integranta din magie, deoarece toate volumele de magie includeau si arta divinatorie. Mai mult decat atat, paralela dintre divinaţie şi magie poate fi hotaratoare privind originea manticii sau legăturii profunde dintre cele două fenomene sau chiar apartenenţei filiale a uneia catre cealalta.Emile Durkheim în a sa “Formele elementare ale vieţii religioase” nu reuşeşte să definească deplin magia decât în relaţie cu religia , iar încercarea de definire a magiei ca o putere controlata este doar în defavoarea religiei şi nu-şi găseşte alt rost decat o satisfacţie personala în a profana lucrurile sfinte. Cu siguranta ca cel ce studiaza mitologia egipteana nu se poate limita numai la studiul textelor religioase; mai mult, el

nu se poate limita, in general, numai la izvoarele scrise. Fapta de cea mai mare importanta pentru precizarea si completarea multor momente neclare din mitologia egipteana ni le ofera studierea monumentelor culturii materiale: studiul templelor, al mormintelor, al statuilor ce formau obiectul cultelor, al mumiilor animalelor venerate si considerate sfinte, al obiectelor de ritual, al basoreliefurilor, al inscriptiilor murale, al desenelor de pe papirusuri, al fragmentelor de pietre si de vase de lut - intr-un cuvant, al numeroaselor monumente care au fost si continua a fi descoperite in urma cercetarilor arheologice. Gasim descantece, exorcisme si alte texte magice, deoarece, de obicei ele se bazeaza pe episoade din legendele despre zei, caci vechii egipteni credeau ca in felul acesta vor putea sa vindece bolile si sa preintampine nenorocirile. O deosebita importanta prezinta ritualele slujbelor in temple si cele funerare.

“Exista o divinatie naturala si una experimentala; cea naturala observa si interpreteaza semnele care apar fara un efort deliberat: vise, cantece, zborul pasarilor, liniile mainilor, fazele lunii, cometele si alte preziceri de acest fel, considerate adesea semne de noroc sau nenoroc”.1 Divinatia experimentala cere o actiune deliberata, ca si aruncarea zarurilor pentru a obtine un sfat in iubire sau asezarea verbinei la capul pacientilor pentru a afla daca vor trai sau vor muri. Diferenta dintre cele doua consta intr-o atentie mai speciala ce trebuie acordata divinatiei naturale, si mai ales de semnele mediului inconjurator, de care, Venancius de Moerbeke insista ca acestea sa fie luate in serios, exprimand cu gravitate idee ca viata omului e plina de pericole la care el trebuie sa fie mereu atent. Alte metode de divinatie experimentala: victima unui furt poate vedea in vis hotul daca doarme cu floarea-soarelui la cap,o persoana adormita va raspunde la toate intrebarile daca inima si baba stanga a unei broaste ii sunt tinute suspendate deasupra gurii, sau tehnica prinderii unui hot parodiata in “Decameronul” lui Boccaccio: impartirea unui paini special preparate (inscrise cu formule elaborate) diversilor suspecti, in credinta ca hotul e incapabil s-o inghita, etc.

Cunoasterea viitorului spre a putea lua masurile cuvenite de preintampinare a fost una din preocuparile cele mai vechi ale oamenilor primitivi. “Dorinta de a cerceta viitorul – atribut uman prin excelenta – ce implica o serie de operatii mintale – imaginatia, judecata si rationamentul, care sunt proprii omului. Daca la inceput la societatile primitive, acelasi doftor era vrajitor, adica magician, preot, vraci si prezicator in societatile arhaice preotul e diferit de doftor si de prezicator.”2 Mantica e de fapt o arta, desi preotii puteau de-asemenea ghici sau prevestesti viitorul, cea mai veche tehnica fiind talcuirea viselor.

Diverse forme ale manticii 1 Robert Muchembled – Magia si vrajitoria in Europa din Evul Mediu pana astazi, ed.Humanitas 1997, p 222 Constantin Daniel- Cultura spirituala a Egiptului Antic, ed. Cartea Romaneasca, 1985, p395

In popor, magia era practicata pe o scara foarte larga. De la nici un popor din vechime nu ne-au mai ramas atatea urme ale practicarii magiei ca de la egipteni, si implicit a artei ghicitului. Foarte interesant este faptul ca, intotdeauna, la egipteni, intre mit si magie exista o legatura interioara foarte profunda. In ceea ce priveste mantica, exista o gama diversificata de forme prin care se realizeaza aceasta:

1. Oniromancia – talcuirea este redata lapidar, in cateva cuvinte de explicatie. Cunoastem deja ca marea opera de interpretare a viselor, inceputa de S.Freud si intreaga miscare psihanalitica s-a dovedit lipsita cu totul de orice fundament stiintific. Pentru egipteni, visele veneau de la zei, care le trimiteau oamenilor atat ziua cat si noaptea, drept indicatii asupra conduitei de urmat. Pentru ca sunt de origine divina, ele trebuie intelese sau talcuite, un bun exemplu fiind povestea lui Iosif de la Facere XL; se stie ca astfel de interpreti de vise se aflau in numar mare in Babilon, in “casa vietii” din bibliotecile templelor unde se intalneau toti invatatii din acele vremuri, fiind numiti de ceilalti “scribi ai casei vietii”3. Visele faraonului erau socotite revelatii harazite unui zeu viu si de aceea erau chemati toti ghicitorii locului pentru a le interpreta…

2. Oracolele egiptene – de cele mai multe ori se cereau oracolelor sa dezvaluie numele furilor unor obiecte, dar egiptenii nu se abtineau si de la alte intrebari in legatura cu cele mai marunte lucruri, inscrise pe oale sparte sau papirusuri, despre calatorii sau casatorie, etc. “Astfel, Herodot consemneaza faptul ca egiptenii ghiceau viitorul unei persoane dupa luna si ziua in care s-a nascut, lunile si zilele anului fiind considerate de ei ca depinzand fiecare de cate un zeu. De asemenea, existau si nenumarate oracole, dintre care unele se bucurau de o mare reputatie. Cel mai vechi exemplu cu un asemenea oracol dateaza din perioada Regatului Nou. Regele Thutmosis al III-lea relateaza intr-o inscriptie provenind din aceasta perioada, cum zeul l-a privit in cadrul unei procesiuni, s-a oprit si l-a condus spre “locasul regelui”, prin aceasta desemnandu-l ca rege.” 4 Oracolele au mai fost folosite din cele mai vechi timpuri si pentru numirea preotilor in temple. “Probabil, cel mai celebru oracol din istoria Egiptului antic a fost cel al lui Amon, situat in marea oaza care astazi se numeste Siuah. Aici existau peste o suta de preoti care slujeau la templu, iar Amon raspundea, prin gura celor mai batrani sau mai cu vaza dintre ei, la toate intrebarile care i se puneau. Acest oracol a ramas celebru pana cu vreo trei secole inainte de Hristos si a fost consultat chiar de Alexandru cel Mare, care a primit ca raspuns faptul ca avea sa cucereasca toate popoarele si religiile lumii.”5

3. Mai sunt si alte forme de divinatie, precum aceea prin intermediul animalelor sacre, in care egiptenii cred ca ar rezida o intelepciune tainica si o cunoastere precisa a viitorului,

3 Ibidem, p396-3974 Nicolae Achimescu, Istoria si filosofia religiei la popoarele antice, ed.Tehnopress, Iasi,2008, p.785 Ibidem, p.78

iar cel mai reprezentativ animal in acest caz este vaca.Herodot chiar amintea ca, spre deosebire de ceilalti oameni, egiptenii ajungeau chiar sa doarma sub aceeasi incapere cu vacile. Gasim si profetii – si amintim aici pe Djedi si Amenophis, fiul lui Papias, doi dintre cei mai importanti reprezentanti ai gruparii. Putem intalni o multime de profetii in literatura egipteana deoarece aceasta avea menirea sa sprijine partida unui anumit faraon, cum reiese din “Cronica demotica”, alcatuita sub faraonul Tachos, din ultima dinastie egipteana.6

In privinta astrologiei, stelele erau considerate fiinte divine sau copii ai zeului pamantului Geb si zeitei cerului Nut. Acest mod de a ghici intra in Egipt sub “inraurirea asirienilor si a persilor, apoi a grecilor, in ultimele 3 secole inainte de era noastra”7. Preotii au invatat repede astrologia, realizand chiar un tratat (al lui Hermes Trismegistrul) iar printre cei mai de seama astrologi amintim pe faraonul Nechepsa. Astazi, astrologia traieste sub forma horoscoapelor, fie in greaca fie in demotica. Prin semnele mantice, egiptenii puteau trage anumite concluzii precum: in functie de cat de ascutit era plansul unui copil la nastere, puteau ghici ce fel de moarte va avea, sau daca va privi spre pamant, imediat dupa ce s-a nascut,era semn de moarte timpurie, cunoscut fiind faptul ca decesele la copii erau foarte dese. Semantic, vine de la latinescul “omen” care inseamna semn, de aici formandu-se “omina” la egipteni.

Despre lecanomancie se spune ca a fost practicata de Iosif in Egipt si consta in “raspandirea pe suprafata apei dintr-un vas a unei picaturi de ulei.”8 iar haruspicina era un procedeu mesopotamian, fiind de fapt citirea in organele animalelor jertfite in acest scop, modalitate pe care Herodot o atesta ca fiind tot a egiptenilor.

Concluzii

Ideea generala asupra acestei practici, care, desi o intalnim la mai multe popoare ale lumii, pare a-si avea originea in Egiptul Antic, este ca nu reprezinta altceva decat o busola in care orice semn sau simbol este important, prin prisma faptului ca poate transmite orice, daca este data in mana unui maestru al artei. Mantica este in principiu urmarirea constienta sau inconstienta a unei valori optimiste ,a modului de a fi a omului, care uneori poate avea si valori negative.

Bibliografie: 6 Constantin Daniel, Op.cit., p.4047 Ibidem, p.4058 Ibidem, p.408

1. ACHIMESCU, pr.prof. Nicolae – “Istoria si filosofia religiei la popoarele antice”, ed.Tehnopress, Iasi, 2008

2. DANIEL, Constantin – “Cultura spirituala a Egiptului Antic”, ed. Cartea romaneasca, Bucuresti,1985

3. DANIEL, Constantin – “Gandirea egipteana antica in texte – Bibliotheca Orientalis” traducere, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1974

4. MUCHEMBLED, Robert – “Magia si vrajitoria in Europa din Evul Mediu pana astazi”, ed. Humanitas, Bucuresti, 1997